Lupu Adrian-Nicu

Cuprins

Celula Tesuturile Biofizica sau electrofiziologia potentialului membranar Caile si fasciculele madivei Nucleii trunchiului cerebral Diencefalul Sistemul endocrin ELEMENTE CARE INFLUENTIAZA FORMAREA SI STRUCTURA OASELOR Dezambiguizare digestiv Reglarea activitatii ap cardiovascular Mediul intern. Sangele Circulatie si fioziologie Excretia renala Metabolism Reproducerea Altele

3 7 18 27 28 31 35 62

65 71 77 81 86 95 10 7 11 8

CELULA
1. Definire Celula e unitatea de baza structurala, functionala si genetica a orns vii. Ea poate exista sg (globule rosii) sau in grup (tesuturi). 2. Origine Toate celulele orgns provin din celula initiala celula ou sau zigot care, prin diviziuni successive, formeaza m.m. cellule care apoi se diferenteaza morphologic (forma) si functioneaza in corelatie cu functia pe care o indeplinesc. 3. Forma Initial, toate globulare, ulterior ele devin in functie de rolul lor fiziologic: fusiforme (fibra musculara neteda) cilindrice (fibra musculara striata) cubice stelate (neuron) ovoide discoidale (globule rosii) turtite amiboidale (globule albe) Unele cellule, precum ovulele, celulele adipoase, cartilaginoase si sangvine pastreaza forma globulara. 4. Dimensiune Variaza in medie 20-30 microni dar sunt exceptii : - hematiile............2-7 microni - ovulul.................200 microni - unii neuroni.......1,5 m (cu prelungirile lor) 5. Structura Componente : A) citoplasma B) nucleu C) membrana celulara (plasma lema)

A) Citoplasma Este masa celulara care inconjoara nucleul si cea la nivelul careia au loc procesele metabolice celulare. 3

Este un sistem coloidal (sol apa + subst org ; putin vascoasa), heterogen (neuniform), in care : faza dispersata e reprezentata de moleculele proteice fibrilare faza de dispersie este apa cu substante dizolvate in ea Dpdv structural si fct, citoplasma are 2 comp : - o parte nesaturata (hialoplasma) - o parte saturata (organitele celulare si incluziunile citoplasmatice) Hialoplasma Se mai numeste citoplasma fundamentala si formeaza mediul intern al celulei in care se petrec procesele metabolice.

Organitele
Sunt formatiuni structurate si diferentiate de citoplasma, fiind de 2 categorii : comune tuturor celulelor: reticul endoplasmatic (RE), ribozomi, lizozomi, aparat Golgi, mitocondrii, centru celular; specifice unor celule : neurofibrile, corpusculii Nissl (corpi tigroizi) ambele specifice cel nervoase; miofibrilele celulei musculare; Organitele comune : RE sistem de membrane intracitoplasmatice, organizate in canalicule (tubuli, tuburi) si vezicule (cisterne), avand rol in legarea membranei celulei de membrana externa a nucleului; dpdv str si fct, distingem: Re neted (REN) si RE rugos (RER). REN nu are atasati ribozomi la supraf, are rol pp in biosinteza lipidelor (bila, enzime lipolitice din sucul intestinal) ; mai are rol in catabolizarea (oxidarea) si eliminarea unor substante straine din orgns (medicamente, otravuri). RER are la suprafata ribozomi atasati de membrana, avand rol in sinteza unor proteine destinate secretiei sau care intra in alcatuirea unei membrane (enzimele sucului pancreatic). In celula nervoasa, RER formeaza cordoane Nissl. RE are rol de sistem circulator intracelular, in sinteza lipidelor, proteinelor si in metabolismul glicogenului. proteinele au rol structural (refac str celulara uzata) glicogenul + lipidele au rol energetic lipidele au rol in alc membranei organitelor. Ribozomi (granulele lui Palade) formatiuni sferice cu ARN ; au dimensiuni 150-250 A (angstromi) ; se gasesc liberi in citoplasma sau atasati RE ; au rol in sinteza proteinelor. Lizozomi formatiuni veziculare mici, raspanditi in toata hialoplasma, mai numerosi in leucocite si in celulele secretoare ; contin enzime hidrolitice cu ajutorul carora realizeaza digestia intracelulara (fagocitoza). Aparat Golgi langa nucleu ; cuprinde 5-11 formatiuni saculeti turtiti, asezati unul peste altul ca monedele intr-un fisic iar la capete se desprind vezicule care cuprind produsii de secretie ai celulei (ex: proteine). 4

Aparatul G are rol in secretia celulara, transportul secretiilor si in producerea de membrane; e mai dezvoltat in celule secretoare. Mitocondria organite delimitate de o membrana dubla : 1. externa neteda 2. interna care prezinta pliuri (creste) Membrana interna delimiteaza matricea mitocondrica, care contine ADN mitocondrial si ribozomi. Mitoc. contin enzime oxireducatoare asociate ciclului Krebs (in stadii), realizand respiratia celulara care produce energie necesara orgns. Aceasta energ e inmagazinata in ATP sub forma de energ chimica, de unde e utilizata la nevoie. De aceea, mitoc sunt uzinile energetice ale celulei. Centrozomul langa nucleu; format din 2 centrioli cilindrici inconjurati de o citoplasma vascoasa (centrosfera). In timpul diviziunii celulare, el se divide dormand fusul de diviziune pe care se aseaza cromozomii. Celula nervoasa nu contine centrozom si nu se divide.

Organitele specifice:
1) neurofibrilele si corpusculii Nissl se gasesc in celula nervoasa. Corp. N. mase dense de RER si au rol in sinteza proteinelor neuronului. Neurofibr formeaza o retea care se intinde in citoplasma neuronului, a dendritelor si a axoplasmei, avand rol de sustinere si de transport al subst. 2) miofibrilele specifice fibrelor musculare ; au rol in contractia musculara. 3) In citoplasma celulara se mai gasesc o serie de substante numite incluziuni citoplasmatice, reprezentate prin picaturi de lipide, glicogen, granule de melanina, vitamine etc. Fata de alte formatiuni citoplasmatice, ele sunt temporare.

B) Nucleul cel mai mare organit La exterior are o membrana dubla derivata din RE, care prezinta pori prin care se fac schimburile nucleu citoplasma. Membrana externa se continua cu RER iar sub membrana interna se afla nucleoplasma (carioplasma) care contine filamente de cromatina si unul sau mai multi nucleoli. Cromatina este forma relaxata a cromozomilor si contine ADN, ARN, proteine, lipide s.a. La inceputul diviziunii celulare, ea se condenseaza si formeaza cromozomii. Cromozomii sunt formatiuni filamentare care contin 2 cromatide legate printr-un centromer. La nivelul cromatidelor se gasesc genele, formate din ADN, ce contine informatie genetica care e transmisa celulelor rezultate prin diviziune sau care e utilizata in coordonarea activitatii celulare. ADN-ul determina fct nucleului. 5

Celulele normale ale orgns au 2 seturi de cromozomi, numite 2n si care reprezinta o caracteristica de specie. Exemplu: Celulele umane au 2n = 46 cromozomi (celule diploide). Exceptie fac celulele sexuale (gametii), care au cromozomi fata de celelalte celule. De aceea, gametii se numesc celule haploide. La om: - gametul barbatesc are n = 23 cromozomi (22+X de fata sau 22+y de baiat) - ovulul are tot n = 23 cormozomi (22+x). Majoritatea celulelor sunt mononucleate dar exista si celule : binucleate (hepatice) polinucleate (fibrele musc striate, osteoclastele) anucleate (hematia adulta) Nucleolii au rol important in sinteza ARN ribozonal si a celui de transfer precum si a subunitatii ribozomului.

TESUTURILE (pl III)

Celula ou sau zigotul, in perioada dezvoltarii embrionare se divide formand numeroase celule care se diferentiaza, formand tesuturi. 1.Definire Tesutul cuprinde o grupare de celule diferentiate, care au forma si structura asemanatoare si indeplinesc acelasi rol fiziologic (functional). 1.Clasificare Din punct de vedere functional, tesuturile se clasifica in: A. epitelial B. conjunctiv C. muscular D. nervos

A) Tesutul epitelial (pl III, A)

Localizare: formeaza la suprafata corpului epiderma captuseste suprafata interna a organelor cavitare care comunica cu exteriorul (tub digestiv, cai respiratorii, cai
genitale)

captuseste cavitati inchise (inima, vase de sange, vase limfatice, pericard, peritoneu, pleura) formeaza parenchimul glandelor si receptorii analizatorilor

In alcatuirea sa intra celule de forme diferite (pavimentoase, cubice, cilindrice sau prismatice) si care sunt legate intre ele fie prin punti citoplasmatice care trec de la o celula la alta, fie printr-o substanta amorfa. Celulele profunde (din stratul bazal) sunt asezate pe o membrana bazala care le separa de tesutul conjunctiv aflat dedesubtul lor si care are pentru tesutul epitelial functie trofica, intrucat epiteliile nu sunt vascularizate. Tesuturile epiteliale iau substantele hranitoare din cele conjunctive prin difuziune. Clasificare: - dupa rolul pe care il indeplinesc: a) de acoperire b) glandulare c) senzoriale d) de absorbtie a) de acoperire -acopera la exterior unele organe (epiderma) si captusesc in interior organele cavitare. Ele sunt alcatuite din celule plate, cubice sau prismatice asezate intr-un strat (epitelii unistratificate) sau in mai multe straturi (epitelii pluristratificate). Stratul extern vine in contact cu: diferite gaze => rol in difuziune (aparatul respirator) diferite lichide => rol in filtrare (aparatul urinar) diferite particule => rol in absorbtie (aparatul digestiv)

Epiteliile de acoperire mai au rol de protectie impotriva factorilor externi, agentilor patogeni si a toxinelor, avand o mare capacitate de regenerare. Tesuturile unistratificate si pluristratificate contin celule de forme diferite, clasificandu-se in tesuturi pavimentoase, cubice sau cilindrice. In aceasta categorie intra si epiteliile pseudostratificate. Epiteliile unistratificate: - pavimentoase (pl III, A1) Alcatuite din celule uniforme, turtite, poligonale, formand tunica interna (endoteliu) a vaselor de sange si limfatice, al alveolelor pulmonare, pericardului peritonial, pleurei etc. - cubice (pl III, A2) Alcatuite din celule cubice, avand la polul apical cili sau microvili. Intra in alcatuirea mucoaselor, bronhiolelor, a canalelor glandelor salivare si a pancreasului endocrin. - cilindrice (sau prismatice) (pl III, A3) Intra in alcatuirea mucoasei tubului digestiv de la stomac la rect, a mucoaselor trompelor uterine, a uterului si a epididimului. Unele epitelii cilindrice au celule cu microvili care formeaza un platou striat (ex: epitelil de absorbtie al intestinului), altele avand cili care formeaza o bordura (margine) in perie (ex: epiteliul mucoasei trompelor uterine). Epiteliile pseudostratificate: (pl III, A 4) Au pe membrana bazala un singur strat de celule dar nucleii acestora sunt situati la nivele diferite, dand impresia de stratificare. Aceste epitelii intra in structura mucoasei traheii si a bronhiilor mari. Epiteliile pluristratificate: Prezinta mai multe straturi de celule suprapuse si sunt de mai multe feluri: - pavimentoase (pl III, A5) Au celulele din stratul superficial (apical) turtite, cheratinizate sau necheratinizate (epiteliul mucoasei bucale, a esofagului, uretrei, vaginului); celulele din stratul profund alcatuiesc stratul generator (se divid formand noi celule care le vor inlocui pe cele uzate), fiind asezate deasupra membranei bazale si patrunzand in tesutul conjunctiv cu ajutorul unor prelungiri. Astfel de epitelii intra in structura pielii si a mucoaselor bucale, esofagiana, uretrala si vaginala. - cubice (pl III, A6) Au celulele din stratul superficial de forma cubica, cele din stratul profund fiind mai inalte. Ele intra in structura canalelor glandulare salivare si sebacee. - cilindrice (pl III, A7) Se mai numesc prismatice; structura bazala prezinta celule care au forma cubica, urmatoarele straturi avand celule poligonale iar stratul superficial avand celule cilindrice. Ele alcatuiesc canalele glandelor salivare, ale ureterelor si ale vezicii urinare. - epiteliul de tranzitie (sau uroteliu) Are un numar de straturi variabil in functie de gradul de distensie a organului in care se afla (vezica urinara, ureterele si uretera superioara). Ex: cand vezica urinara este plina, epiteliul apare ca format din 2 straturi, iar cand este goala epiteliul devine pluristratificat prin suprapunerea celulelor. 8

a) glandulare (pl III, A 8) Alcatuiesc parenchimul glandelor, continand celule pavimentoase, cubice sau cilindrice, care au proprietatea de a elabora produsi de secretie specifici. Aceste epitelii impreuna cu tesutul conjunctiv (stroma), vasele de sange si fibrele nervoase formeaza glandele exocrine, endocrine sau mixte. Glandele exocrine: Produc si elimina produsi de secretie prin canale in exteriorul organismului sau in cavitati care comunica cu exteriorul. (ex: glandele sudoripare, sebacee, salivare, gastrice, intestinale, lacrimale etc) Epiteliul lor este dispus sub forma de tubuli (pl a), acini (simpli sau ramificati) (pl b) sau alveole. Glandele endocrine: Nu prezinta canal excretor iar produsii lor de secretie (hormonii) trec direct in sange. ex: hipofiza, tiroida, paratiroidele, epifiza, suprarenalele etc. In cadrul acestor glande, celulele secretoare (glandulare) sunt dispuse in cordoane, insule sau foliculi si sunt in contact direct cu capilarele sangvine. Glandele mixte: Au si functie endocrina si exocrina pentru ca unele portiuni ale glandelor secreta hormoni (functie endocrina), iar alte portiuni secreta o substanta care trece in canalul glandelor. ex: - pancreasul (functie exocrina= sucul pancreatic are rol digestiv; functie endocrina= insulina, glucogenul hormoni care
regleaza glicemia)

- gonadele sexuale - testicolele (exocrin= produc spermatozoizi; endocrin= testosteron hormonul masculinitatii) c) senzoriale Sunt specializate si adaptate pentru receptarea stimulilor din mediu. Sunt numite celule senzoriale sau de sustinere, avand rol protector. Astfel de epitelii intra in structura segmentelor periferice ale analizatorului olfactiv, vizual, gustativ, auditiv, vestibular. d) de absorbtie Sunt specializate in absorbtia substantelor nutritive din intestin, pe care le trec in sange si limfa. Celulele acestor epitelii au forma cilindrica si prezinta un platou striat. (ex: epiteliul vilozitatilor intestinale)

B) Tesutul conjunctiv (pl III, B)

Tesutul conjunctiv deriva din celulele mezenchimale ale embrionului si este alcatuit din celule conjunctive care au forme diferite (reticulare, fiboblaste, adipocite, melanocite, elemente figurate ale sangelui, conduocite, osteocite). Tesutul conjunctiv mai contine alaturi de celule si fibre conjunctive (de reticulina, elastina, colagen) si substanta fundamentala (moale, semidura sunt vascularizate si inervate, fiind fibre nervoase, dura). Are rol : trofic de depozitare a grasimii aparare impotriva microbilor 9

asigurarea rezistentei organismului legarea diferitelor parti ale organelor.

Dupa consistenta substantei fundamentale, se deosebesc 3 tipuri de tesut conjunctiv: a) moi de mai multe feluri: 1. 2. 3. 4. 5. lax reticulat elastic fibros adipos 1. lax (pl III, B,a) Formeaza hipodermul (stratul profund al pielii) si insoteste alte tesuturi (le leaga). Contine celule, fibre si substanta fundamentala in proportii egale. Este cel mai raspandit tesut conjunctiv si indeplineste un rol trofic, de sustinere si de aparare. 2. reticulat (pl III, B,b) Se afla in ganglionii limfatici, in splina, in maduva hematogena (rosie). Fibrele de reticulina si celulele conjunctive numite reticulocite sunt organizate intr-o retea in ochiurile careia se afla substanta fundamentala si celulele de origine ale elementelor figurate ale sangelui. 3. elastic Contine predominant fibre de elastina anestomozate (legate) in retea, putine celule si putina substanta fundamentala. Intra in alcatuirea peretilor arterelor si vaselor mari, carora le confera elasticitate. 4. fibros Contine cu precadere fibre de colagen, putine celule si putina substanta fundamentala. Slab vascularizat, lipsit de plasticitate si intra in alcatuirea fasciilor care invelesc muschii, tendoanele, ligamentele, aponevrozele si capsulele organelor (rinichi, ficat s.a.). 5. adipos (pl III, B, c) Contine celule mari care depoziteaza in componenta lor grasimi, fibre de reticulina si elastina, inconjurate de o retea bogata de capilare si fibre nervoase. Din cauza grasimii depozitate in componenta celulelor, nucleul e impins periferic. Acest tesut formeaza depozitele de grasimi ale organismului, care constitue izolantul termic al corpului si o rezerva de substante energetice. El se gaseste sub tegument si in jurul unor organe: rinichi, inima, globul ocular. b) semidur sau cartilaginos (pl III, C) Tesut elastic dar si rezistent, in care substanta fundamentala, numita condrina, este secretata de celulele tinere numite condroblaste. Ea este impregnata cu saruri de P si Na. Acest tesut nu e vascularizat si nici inervat. Nutritia lui se face de catre tesutul conjunctiv care il inconjoara si care se numeste pericondru. Ca orice tesut conjunctiv, contine celule, fibre si substanta fundamentala. Celulele tinere (condroblastele) secreta substanta fundamentala (condrina); celulele mature (condrocite) se afla in cavitati ale substantei fundamentale, numite condroplaste. Acest tip de tesut formeaza cartilajele, care asigura rezistenta mecanica si elasticitatea. 10

Sunt 3 tipuri de tesut cartilaginos: 1. hialin 2. elastic 3. fibros 1.hialin contine fibre fine si formeaza scheletul embrionului prin osificarea endocondrala (formare din cartilaj); El mai formeaza cartilajele costale, laringele, septul nazal, traheea si trompa Eustachie. Cartilajul hialin formeaza matricea pentru osificarea endocondrala. 2. elastic contine cu precadere fibre elastice si intra in alcatuirea epiglotei, pavilionului urechii, conductorului auditiv exterior, parti ale laringelui, trompa lui Eustachie. 3. fibros contine cu precadere fibre de colagen si intra in alcatuirea discurilor intervertebrale, meniscurile intervertebrale si semfiza pubiana.

c) osos (pl III, D) Are substanta fundamentala in stare dura, fapt care-i asigura o mare rezistenta. Contine 3 tipuri de celule:

osteoblaste - celule tinere care secreta substanta fundamentala (oseina); osteocite - celule mature, cu multe prelungiri, adapostite in cavitati numite osteoplaste; osteoclaste - celule gigante, multinucleate, bogate in enzime, cu ajutorul carora distrug o parte din tesutul osos, modeland oasele.

Substanta fundamentala se numeste oseina, contine fibre de colagen si este impregnata cu saruri de P si Ca, care confera rezistenta osului. Substanta fundamentala impregnata cu saruri formeaza lamele osoase. Exista 2 tipuri de tesut osos: 1. spongios 2. compact 1.spongios (pl XV, os2) Format din trabecule (lame osoase) care delimiteaza areole (cavitati pline cu maduva rosie). Formeaza epifizele oaselor lungi, formeaza oasele scurte si cele late. 2.compact Format din unitati morfofunctionale numite osteoane (sisteme haversiene) care contine tesut conjunctiv si vase de sange. Osteonul este format dintr-un canal Havers, lamele osoase inconjuratoare si osteoplaste in care se afla osteocite. Osteonul este unitate morfologica si functionala a osului. In canalul Havers patrund vase de sange si nervi. Formeaza diafiza oaselor lungi, suprafata oaselor scurte si lama interna/externa a oaselor late. Rolul tesutului osos: 11

- adaptat pentru functia de sustinere si rezistenta datorita impregnarii cu saruri de P si Ca si datorita orientarii fibrelor conjunctive sub influenta fortelor mecanice care actioneaza asupra omului.

C)Tesutul muscular (pl XIV)

Format din celule musculare cilindrice, alungite, numite fibre musculare. Este bogat vascularizat si inervat si are proprietatea de a raspunde la actiunea stimulilor prin contractii. Caracteristic tesutului muscular este prezenta unor organite specifice (miofibrile) alaturi de organite comune. In functie de caracterul miofibrilelor din fibrele musculare se deosebesc 2 tipuri de tesuturi: 1.striat (dungat) a)scheletic b)cardiac 2.neted a)visceral b)multiunitar 1a.striat scheletic: Formeaza muschii scheletici, musculatura limbii, faringelui, a treimii superioarea a esofagului, a muschilor extrinseci ai globului ocular si muschii unor sfinctere (anusului si vezicii urinare). In alcatuirea tesutului muscular striat intra unitati numite fibre striate (pl XVI, 3) care au enervatie somatica si contractii voluntare, rapide si de mica durata. Fibrele striate au 112 cm lungime si 20100 microni grosime. In alcatuirea lor intra cele 3 componente ale oricarei celule: sarcolema (membrana) sarcoplasma (citoplasma) mai multi muschi situati periferici In sarcoplasma se afla miofibrilele (organite specifice) care apar heterogene la microscopul optic deoarece prezinta discuri clare (benzi) care alterneaza cu discuri intunecate situate la acelasi nivel in toate miofibrilele, dand aspectul striat sau dungat. Discurile clare sunt strabatute de membrana Z, iar cele intunecate de o zona clara H. Segmentul cuprins intre 2 membrane Z se numeste sarcomer (unitatea morfofunctionala a miofibrilelor). La microscopul electronic miofibrilele apar alcatuite din filamente mai mici, miofilamente: unele-s mai groase (100 A0) si sunt formate din actina, troponina si tropomioxina, fiind intercalate intre miofilamentele de mioxina si cu precadere intre discurile clare, unde sunt solidarizate (unite) de catre membrana Z. In sarcoplasma se mai afla RE foarte bogat, cu rol in contractie datorita ionilor de Ca pe care-i contin. Pe langa RE se mai afla mitocondrii si un bogat sistem tubular derivat din sarcoplasma, cu rol important in contractii. Fibrele musculare sunt invelite fiecare de o teaca conjunctiva: endomisium. Ele se grupeaza in fascicule unite un tesut conjunctiv elastic care formeaza perimisium. Mai multe fascicule musculare formeaza muschiul invelit de o alta membrana conjunctiva, numita epimisium. (pl XI,2) 12

1b.striat cardiac: Alcatuieste miocardul (muschiul inimii). Este inervat inervat de sistemul nervos vegetativ. Prezinta contractii involuntare cu viteza/durata medie. Este alcatuit din fibre striate ramificate cu lungimea si diametrul mai mic decat ale fibrelor din muschii scheletici. Fibrele striate din miocard au un singur nucleu, asezat central, unite prin discuri intercalare.

2.neted: (pl XVI, 3) Constituit din fibre musculare cu aspect fusiform, cu lungimea de 100-400 microni si diametru 2-10 microni. Fibrele sunt alcatuite din sarcolema, sarcoplasma si nucleu mare situat central. In sarcoplasma se mai afla RS slab dezvoltat si miofibrilele lipsite de striatii transversale si sarcomeri pentru ca miofilamentele de diactina si miozina au forma neregulata si dispuse la intamplare. Lipsa striatilor transversale a dat denumirea de tesut neted. Pe baza proprietatilor morfofunctionale s-au desprins muschi netezi viscerali si multiunitari. 2a. neted visceral: In peretii viscerelor cavitare (stamac, intestin, vezica urinara, uretere etc), formand si musculatura peretilor vaselor de sange, muschii ciliari (ochi), muschii erectori ai firelor de par. Muschiul visceral e inervat de SNV, are contractii voluntare, spontane, de viteza mica si durata mare. Contractiile sale sunt automate si independente de inervatie; ele se datoresc unor formatiuni care se depolarizeaza spontan. SNV adapteaza aceste contractii la nevoile organismului. O caracteristica a muschilor viscerali e plasticitatea, adica proprietatea de a-si mentine tensiunea constanta la diferite lungimi. (ex: umplerea stomacului) 2b. neted multiunitar: Fibrele musculare netede sunt neunite intre ele; de aceea, contractia sa nu se raspandesc pe distante mari, ea fiind fina si bradata. El se afla in iris si determina micsorarea/marirea irisului.

A) Tesutul nervos (pl IV)

Format din celule nervoase (neuroni) care genereaza si conduc influxul nervos si din celule gliale (nevroglii) care formeaza un tesut separat al sistemului nervos (tesut interstitial).

Neuronul:
Este unitatea structurala si functionala a sistemului nervos, avand in alcatuirea sa 2 parti: corpul celular (pericarion) si prelungirile neuronului (axoni si dendrite). a) Corpul celular formeaza substanta cenusie din nevrax (encefal + maduva spinarii) si ganglionii nervosi somatici si vegetativi. Forma neuronilor este diferita: 13

 stelata (in coarnele anterioare ale maduvei spinarii) sferica sau ovoida (in ganglionii spinali) piramidala (in zona motorie a scoartei cerebrale) fusiforma (strat profund al scoartei cerebrale) Pericarionul (IV, A,B) este alcatuit din: membrana (neurilema) citoplasma (neuroplasma) nucleu cu 1-2 nucleoli. In neuroplasma se afla organite comune tuturor celulelor dar si organite specifice, precum neurofibrilele si corpusculii Nissl. Neurofibrilele formeaza o retea omogena de fibre care transverseaza citoplasma, patrunzand in prelungiri. Ele au rol in sustinerea corpului celular si in transportul sustantei nucleare. Corpusculii Nissl sunt mase condense de RER, la nivelul lor avand loc sinteza proteinelor neuronale. Neuronul nu are centrozom si nu se divide. b) Axonul neuronului prelungire unica, obligatorie, lunga (poate avea 1 m), fiind delimitat la exterior de o membrana subtire numita axolema (o continuare a neurilemei) care delimiteaza in interior o formatiune numita axoplasma (continuarea neuroplasmei). In axoplasma se gasesc neurofibrile, lizozomi si mitocondrii. In partea terminala, axonul se ramifica formand butonii terminali, care contin vezicule in care se afla mediatori chimici care inlesnesc transmiterea influxului nervos la nivelul sinapselor. Axolema are rol important in propagarea influxului nervos in sens eferent (centrifug spre afara). Fibra axonica este acoperita de 3 teci (membrane subtiri):

teaca Schwan formata din celule gliale care inconjoara axonul, fiind dispusa concentric. Intre 2 celule Schwann succesive se afla strangulatiile (Hanvier; regiune nodala), de unde pornesc ramificatii colaterale emise de neuron.

de

teaca de mielina prezenta la majoritatea neuronilor, fiind secretata de celulele tecii Schwann. Mielina este dispusa la interior fata de teaca Schawnn, sub forma de lamele lipo-proteice concentrice culoare alba si este intrerupta la nivelul strangulatiilor. Ea protejeaza si izoleaza electric fibra axonica de cele invecinate si asigura nutritia axonului. Axonii inveliti de mielina se numesc fibre axonice mielinizate ; mielina determina conducerea saltatorie a influxului nervos care asigura o viteza mare de conducere a acestuia. Unele fibre axonice ale SN somatic cu diametrul mai mic de 2 microni precum si fibrele vegetative postganglionare sunt amielinice, fiind inconjurate numai de celule Schwann care secreta o cantitate minima de mielina. De aceea, in aceste fibre, influxul nervos are o viteza mica de conducere.

teaca Henle teaca continua de natura conjunctiva care insoteste teaca Schwann avand rol de protectie si nutritie.

c) Dendritele prelungiri neobligatorii, foarte ramificate, ce contin spre baza lor neurofibrilele si corpusculii Nissl. Ele conduc influxul nervos in sens aferent (centripet -spre interior). Dendritele si axonii formeaza sustanta alba a cailor de conducere intranevraxiale (maduva spinarii scoarta cerebrala) si nervii extranevraxiali, care sunt senzitivi, motori si mixti. Cei motori conduc impulsuri nervoase de la centrii nervosi spre organe efectoare (muschii striati sau netezi si glande). Sunt alcatuiti din fibre motorii. Predomina axonii. 14

Cei senzitivi conduc influxul nervos de la organe receptoare (de simt) spre centrii nervosi. Ei sunt alcatuiti din fibre senzitive si sunt somatici si vegetativi. Cei mixti sunt cei mai numerosi si contin atat fibre senzitive cat si fibre motorii, care se grupeaza in fascicule unite prin tesut conjunctiv. d) Nervul (pl IV, D) este invelit la exterior de tesut conjunctiv care formeaza epinervul. Acesta trimite prelungiri in interior si formand astfel perinervul, care separa fasciculele de fibre nervoase. Din perinerv se desprind formatiuni conjunctive care patrund in fasciculele nervoase si solidarizeaza (leaga) fibrele nervoase intre ele, formand endonervul. In tesutul conjunctiv al nervului se gasesc vase de sange si fibre nervoase vegetative.

Tipuri de neuroni: (pl IV, C)

a)dupa numarul de prelungiri: multipolari spinarii) bipolari unipolari pseudopolari contin un axon si mai multe dendrite; (ex: neuronii din coarnele anterioare ale maduvei contin un axon si o dendrita; (ex: neuronii bipolari din retina= conuri, bastonase) contin un axon si nu au dendrite; (ex: celulele fotoreceptoare din retina) au o prelungire care, dupa un traseu, se divide in 2: dendrita care se distribuie la periferie si axonul care patrunde in SNC; (ex: nervii din ganglionii spinali)

b)dupa functia pe care o indeplinesc:

senzitivi (receptori) acestia, prin dendritele lor recepteaza stimuli din mediul exterior sau din interiorul organismului. Ei sunt somato-senzitivi (cand apartin SN somatic) si viscero-senzitivi (cand apartin SNV). Intra in alcatuirea nervilor senzitivi si mixti. motori (efectrori) au axonul in legatura cu un organ efector (muschi sau glanda), fiind la randul lor somatomotori sau visceromotori. Ei alcatuiesc nervii motori si mixti. de asociatie (intercalari) fac legatura intre nervii senzitivi si cei motori. secretori specializati in secretia unor substante chimice numite hormoni, care se depoziteaza in glandele endocrine. (ex: neuronii din hipotalamus secreta hormoni care se depoziteaza in hipofiza)

Sinapsele: (pl IV, E,F) Neuronii nu sunt izolati intre ei ci legati prin aceste sinapse, realizand o retea vasta. Sinapsa este o conexiune functionala realizata intre neuroni precum si intre neuroni si celule musculare sau glandulare. Sinapsele cuprind: butonul terminal al axonului (componenta presinaptica) o fanta sinaptica o componenta postsinaptica Sinapsele realizate intre neuroni se numesc interneuronale (neuro-neuronale), iar cele intre neuroni si fibre musculare sinapse neuro-musculare (placi motorii) Legatura intre neuroni se face intre segmentul presinaptic reprezentat de butonul terminal al axonului si segmentul postsinaptic reprezentat de o zona mica din membrana neuronului postsinaptic sau membrana fibrei musculare pe care se aplica butonul terminal. Segmentul presinaptic contine mitocondrii si vezicule cu mediatori chimici. Intre cele 2 segmente sinaptice se afla un spatiu mic de 200-300 A0 numit fanta sinaptica. De aceea legatura intre celulele sinapsei nu se face direct (nu este continuitate) ci este mediata chimic de mediatorii eliberati in fanta sinaptica, fenomen numit contiguitate. Axonii neuronali presinaptici au, de regula, mai multe ramuri terminale care fac legatura cu mai multi neuroni postsinaptici. 15

La randul lor, neuronii postsinaptici fac sinapse cu mai multi neuroni, primind un umar foarte mare de informatii, de ordinul miilor. Clasificarea sinapselor: Exista mai multe criterii de clasificare. a)dupa structurile implicate b)din punct de vedere functional c)din punctul de vedere al efectului

a)dupa structurile implicate neuronale (neuron neuron) neuromusculare (neuron fibra musculara) neuroreceptoare (neuron celule receptoare)

La randul lor, sinapsele neuronale sunt: axodendritice (axoni dendrite) axosomatice (axoni corp celular) axoaxonice (axon- axon) dendrodendritice (dendrita- dendrita) Sinapsele neuromusculare sunt sinapse efectuare si se realizeaza intre neuroni si efectori reprezentati prin muschi, glande. Butonii terminali ai axonilor secreta un mediator chimic (acetil-colina) care produce depolarizarea membranei fibrei musculare sau a celei glandulare, generand un potential local de placa care se propaga in toate directiile. ( pl V, D) Sinapsa neuroreceptoare asigura receptionarea din mediu (actiunea din mediu). actiunea unor stimuli (energia lor) auditivi, vizuali, olfactivi etc. Aceste sinapse au fanta sinaptica foarte ingusta. De aceea, influxul nervos se autopropaga prin mecanismul circuitelor locale. b)din punct de vedere functional chimice fizice Sinapsele chimice transmit influxul nervos de la un neuron la altul sau de la neuron la efector cu ajutorul mediatorilor chimici numiti si neurotransmitatori. (ex: andrenalina in cazul sinapselor adrenergice si acetil-colina in cazul substantelor colinergice) Toate sinapsele chimice transmit influxul nervos unidirectional. Sinapsele fizice (electrice) se realizeaza intre celulele care fac contact in zone cu rezistenta electrica minima, unde are loc trecerea ionilor si moleculelor. In acest caz, influxul nervos se transmite bidirectional. (ex: sinapsele din miocard, muschiul neted, anumite zone ale creierului etc). c)din punctul de vedere al efectului excitatorii inhibitatorii Cele excitatorii determina un potential postsinaptic mai mare decat cel presinaptic datorita patrunderii ionilor de Na+ in celula. Acest potential se numeste excitator. Cele inhibitatorii determina un potential postsinaptic inhibitator, adica mai mic decat cel presinaptic datorita patrunderii ionilor de Cl- in celula, unde produce hiperpolarizarea membranei. 16

 Proprietatile neuronului: 1) excitabilitatea

2) conductabilitatea 1) excitabilitatea Este o proprietate a intregii materii vii dar ea se manifesta maxim la nivelul neuronului si consta in proprietatea acestora de a raspunde la actiunea unor stimuli prin generarea unui pda numit si influx nervos (mecanismul generarii pda a fost studiat la proprietatile membranei celulare, lectia Celula). Excitabilitatea neuronului se caracterizeaza prin urmatorii parametrii: - intensitatea prag a stimulilor este intensitatea minima a unui stimul care produce un raspuns din partea neuronului. Daca stimulul este curent electric, atunci intensitatea prag se numeste reobaza. Stimulii care au intensitatea mai mica decat pragul in discutie nu determina un raspuns din partea neuronului si poarta numele de stimuli subliminari. Stimulii care au intensitatea mai mare ca pragul in discutie produc acelasi raspuns ca in cazul stimulului prag: aici functioneaza legea totul sau nimic. - timpul util reprezinta timpul minim necesar unui stimul cu intensitatea prag pentru a produce un raspuns. - cronaxia timpul minim necesar unui stimul cu intensitatea dubla fata de reobaza pentru a produce un raspuns. Cronaxia este de 10-30 de ori mai mica decat timpul util. - labilitatea capacitatea neuronului de a raspunde la mai multi stimuli intr-o unitate de timp. - perioada refractiva proprietatea neuronului de a nu raspunde la un stimul nou in timpul raspunderii la unul anterior. - bruschetea rapiditatea cu care actioneaza un stimul. 2) conductabilitatea Este capacitatea neuronala de a conduce un pda (influx nervos) spre alt neuron sau spre un efector. Prin neuron pda-ul se propaga de la dendrite la corpul celular (aferent sau centripet) de la corpul celular, prin axon, la ramificatia terminala (eferent sau centrifug) Prin intermediul sinapsei, acest potential genereaza un potential postsinaptic in alt neuron sau intr-un efector. In cazul axonilor amielinici (pl V, B, a), pda-ul poate sa apara in orice zona a membranei. Conducerea influxului nervos se face intr-un singur sens deoarece in sensul opus, unde s-a produs potentialul anterior, membrana este in stare refractara absoluta. Viteza de conducerea a influxului nervos este mai mare daca diametrul axonului este mai mare dar este mai mic decat in axonii cu mielina. In neuronii mielinizati (pl V,C), deoarece mielina este izolator termic, pda apare la nivelul nodurilor rangvier, unde mielina este intrerupta si unde sare de la un nod la altul, realizand asa numita conducere saltatorie. Aceasta face ca viteza de conducere sa fie mai mare decat fibrele amielinice (100m/s fata de 10 m/s). Aceasta explica de ce unele reflectii sunt mai rapide decat altele. Transmiterea influxului nervos, influentata de unele droguri. ex: cofeina mareste excitabilitatea la nivelul fibrelor si sinapselor iar unele anestezice o scad, fiind un proces activ. Conducerea influxului nervos se realizeaza cu consum de energie care se elibereaza prin oxidarea glucozei si care necesita un raport mai mare de O2. In lipsa oxigenului, conductibilitatea nervoasa dispare in cateva ore. 17

 Transmiterea sinaptica a influxului nervos: (pl IV, F) In cadrul neuronului, influxul nervos se propaga in sensul stiut: dendrita => corp celular => axon => butoni terminali.
Butonii terminali reprezinta componenta presinaptica; de la butonii terminali ai neuronului presinaptic, influxul nervos se transmite la dendrita neuronului postsinaptic sau la corpul axonului postsinaptic prin intermediul mediatorilor chimici, reprezentati de acetilcolina, norandrenalina etc, eliberati in fanta sinaptica. Influxul nervos presinaptic ajuns la nivelul butonilor terminali determina fuzionarea veziculelor (in care se afla mediatorul) cu membrana presinaptica urmata de ruperea veziculelor (ca o masa de substanta care dupa ce depaseste o anumita densitate sau marime numai isi mentine forma si se divide in bucati mai mici) si eliberarea mediatorului chimic in fanta sinaptica. Cu cat intensitatea stimulului este mai mare, cu atat se va descarca o cantitate mai mare de mediator chimic. Mediatorul eliberat in fanta sinaptica difuzeaza rapid (0.5 milisecunde) in membrana postsinaptica, unde vine in contact cu receptorii specifici de pe partea externa a acesteia, determinand cresterea rapida a permeabilitatii membranei postsinaptice pentru ionii de Na+, urmata de depolarizarea locala a acesteia si aparitia unui potential local. Cand valoarea acestui potential ajunge la 10-30 miliv se produce un potential postsinaptic excitator care va determina propagarea influxului nervos la nivel sinaptic ( mentionam ca potentialul acesta nu este acelasi cu cel presinaptic). Rapid, dupa depolarizare, mediatorul chimic (neurotransmitatorul) este inactivat de enzime specifice din fanta sinaptica. Apoi este reinglobat in vezicule sau sau trecut in circulatia sangvina. Ca urmare, polarizarea membranei revine la starea de repaos. Recapituland, etapele transmiterii sinaptice sunt: 1. 2. 3. 4. 5. 6. sinteza mediatorului chimic (fabricarea) stocarea lui in vezicule sinaptice eliberarea lui in fanta sinaptica actiunea mediatorului asupra membranei postsinaptice aparitia potentialului postsinaptic excitator sau inhibitator inactivarea enzimatica a mediatorului chimic

La nivelul fiecarei sinapse, influxul nervos intarzie 0.5-0.7 milisecunde. Sinteza de noi mediatori se face pe seama energiei furnizate de ATP din mitocondriile butonilor terminali ai axonului. Transmiterea influxului nervos la nivelul placii motorii (pl V, D) se face similar cu cel descris mai sus: influxul nervos ajuns la nivelul butonilor terminali determina eliberarea de acetil-colina care produce depolarizarea membranei fibrei musculare si aparitia unui potential local terminal de placa. Cand acest potential atinge un nivel critic, acesta genereaza un pda care se autopropaga de la placa motorie in toate directiile membranei fibrei musculare, determinand contractia ei.

Celulele gliale (nevrogliile) (pl V, E)

Sunt celule de circa 10 ori mai numeroase decat neuronii. Ele se afla printre neuroni, au forme si dimensiuni diferite si prezinta prelungiri citoplasmatice de dimensiuni variabile. Spre deosebire de neuron, celulele gliale se divid, asigurand cicatrizarea eventualelor rani, suportul, protectia si nutritia neuronului prin legaturile lor cu capilarele sangvine. Celulele gliale sintetizeaza mielina, fagociteaza neuronii distrusi si apara centrii nervosi. In cadrul tesutului nervos, celulele gliale sunt singurele care dau nastere tumorilor.

18

Sistemul nervos

Biofizica sau electrofiziologia potentialului membranar

Toate celulele tesuturilor animale sunt polarizate electric, mentinand o diferenta electrica intre exterior si interior, numit potential de membrana. Potentialul de membrana este diferenta de voltaj dintre interiorul si exteriorul celulei. Aceasta proprietate ii asigura membranei 2 functii: de baterie (energia provenita in urma interactiunii electrice int-ext produce energie ce poate fi fie folosita de structurile incadrate in membrana pentru functionare, cum o fac canalele si pompele ionice, fie chiar pentru modificari, cum se intampla in interiorul ovulului fecundat) face posibila transmiterea semnalelor

Voltaj Voltajul, notiune sinonima cu potentialul electric, este abilitatea de a genera un curent electric. (miscare de particule incarcate electric) Utilitatea sa pentru membrana sta numai in diferentele de voltaj, valoarea absoluta a acestuia neavand importanta. Voltajul se masoara plasand electrozi inauntrul si exteriorului celulei, dar fie ca valoarea de referinta este interiorul sau exteriorul (unul considerat x, celalalt -x) sau luam invers, nu conteaza. Acest voltaj apare in urma a 2 fenomene: forta electrica difuzia

Forta electrica apare in urma interactiunii de atractie intre particule de incarcatura electrica opusa si a celei de respingere dintre particulele de incarcatura electrica la fel.
19

Difuzia este proprietatea particulelor de a se misca dintre o zona in care concentratia lor este mare, la una unde este mica. Saruri si ioni in mediu aqua

Fluidul, atat intracelular cat si extracelular, contine o concentratie mare de saruri dizolvate. Cand sarurile se dizolva in apa, se desfac in ioni cu sarcina pozitiva sau negativa (Na, Cl, K etc) Ionii Na, K si Cl, fiind de dimensiuni mici si avand structuri specifice lor in membrana celulara, sunt transportati des intre cele 2 medii, in functie de conditii. Fiecare celula animala este constituita dintr-un dublu strat lipidic, cu diferite structuri glico-proteice atasate. Constitutia sa lipidica se prezinta ca un zid de netrecut pt electricitate, dar structurile din ea pot face sa treaca fie pasiv ionii incarcati electric (canale), fie activ (pompe), asa incat pare ca membrana este alcatuita din rezistori si condensatori (faciliteaza trecerea electricitatii). Rezistenta apare din faptul ca membrana impiedica miscarea electricitatii prin ea, iar condensarea apare din faptul ca membrana este asa de subtire (7,5 nanom) incat daca de o parte a sa se acumuleaza particule incarcate de un fel, aceasta produce o forta care impinge particulele incarcate opus in partea cealalta. Aceasta condensare nu este afectata prea mult de structurile care se mai gasesc prin membrana. De asemenea, grosimea mica a membranei face ca interactiunile electrice int-ext sa fie puternice (voltaj), de unde rezulta un camp electric puternic (interactiuni intre sarcini pozitive, negative, ca intre undele magnetice), ceea ce se traduce prin usurarea interactiunilor intre celula si exterior prin membrana. Structuri proteice din membrana Asa numitele pompe si canale ionice ajuta la transportul ionilor prin membrana, contribuind la mecanismele de transport facilitat si difuzie facilitata. Canalele ionice sunt locuri de trecere pasiva a ionilor; deseori, acestea sunt specifice unui anumit ion, iar miscarea acestuia variaza in functie de directia sa. Pompele ionice (cunoscute si ca proteine transportoare) transporta activ anumiti ioni dintr-o parte in alta, folosind in unele cazuri energie obtinuta in urma proceselor metabolice.

O pompa ionica importanta este pompa de Na-K, un complex proteic care foloseste energia ATP-urilor pt a a transporta, per fiecare ciclu (prin
20

desfacerea unui mol ATP) cate 3 Na spre exterior la 2 K spre interior. (contribuie la repolarizare dupa pda) Efectele sale sunt: privind mediul interior, scade concentratia de ioni de Na si o creste pe cea de K privind mediul exterior, creste concentratia de ioni de Na si o scade pe cea de K confera astfel mediului extracelular un voltaj pozitiv, raportat la spatiul intracelular (?)

Dar aceasta pompa functioneaza incet si devine din ce in ce mai putin eficienta pe cat concentratiile Na si K de pompat sunt reduse. O alta pompa ionica importanta este cea Na-Ca. Ea functioneaza similar celei amintite anterior dar introduce 3 Na spre interior pt un Ca spre exterior (deoarece Ca este divalent). (act in sensul depolarizarii, rezolvarii gradientului) Deoarece aceasta pompa functioneaza in acelasi sens cu rezolvarea gradientelor de concentratie, nu are nevoie de o sursa de energie precum pompa anteriorara, ci doar de prezenta unui voltaj. Efectele acestei pompe sunt: contracareaza actiunea pompei Na-K, deoarece introduce Na in celula, pe cand aceea il scotea, dar deoarece concentratia de ioni de K si Na este mai mare in ambele medii fata de ionii de Ca, acest efect poate fi neglijat concentratia ionilor de Ca intracelular scade mult in starea de repaus membranar.

Canale ionice, alte structuri proteice intramembranare specifice

anumitor ioni si conditii; putem numi multe, insa ele se impart in 4 categorii: canale leakage de scurgere (?) canale ligand-gated porti pe sistem liant ce permit sau nu trecerea anumitor ioni ca raspuns la actiunea de lipire, unire a portilor canalului in urma unui mesager chimic, precum e un neurotransmitator (?)
21

canale voltaj dependente receptori senzoriali specializati activati de anumiti stimuli fizici (lumina, temperatura, intindere)

Canalele ionice de scurgere cu importanta cea mai mare la un neuron sunt cele pentru Na, Cl si K. Dar si acestea au proprietati comune celor denumite de noi voltaj dependente in sensul ca permit trecerea ionilor intr-o singura directie (rectifiers = redresoare) sau celor denumite cu porti liant, incat, desi nu necesita existenta unui liant, prezenta unuia ii poate inchide sau deschide.

Canelele porti liant sunt structuri a caror permeabilitate variaza in functie de prezenta unui tip de liant. Un exemplu tip de astfel de canale sunt receptorii de neurotransmitatori, localizate pe membrana postsinaptica, liantul omolog fiind eliberat de membrana presinaptica (acetilcolina, adrenalina etc).

Canale voltaj dependente sunt canale a caror permeabilitate este influentata de potentialul de membrana. Un reprezentant important este canalul de Na, cel ce contribuie la aparitia potentialului de actiune astfel: este inchis in momentul prezentei voltajului de repaus, dar se deschide subit cand voltajul depaseste anumite limite, permitand canalului sa permita un influx masiv de ioni de sodiu, ceea ce va produce o schimbare rapida in potentialul de membrana. Revenirea la starea de repaus este dependenta de canalele voltaj dependente de K care sunt inchise in starea de rapaus, dar se deschid in urma voltajului marit obtinut in urma poatentialului de actiune. (care acum are un sens opus fata de starea initiala) Canalele si pompele ionice de la nivel membranar sunt prezente in numar diferit in diverse celule ale corpului animal, chiar si in diverse parti ale corpului unei celule. Un exemplu sunt partile neuronului. Axonul si corpul celular sunt partile sale excitabile, dendritele nu. Iar dintre acestea, prima portiune de axon ce iese din corpul celular este cea mai excitabila. Potentialul de echilibru (sau de revers) al unui ion

22

Este o valoare a voltajului transmembranar la care forta de difuzie 1si cea electrica a unui anumit ion reusesc sa se contrabalaseze, asa incat nu va mai fi o miscare neta de ioni (bruta da, dar se echilibreaza repede la loc). Acest potential este important deoarece aceasta interactiune simetrica intre cele 2 forte, nu numai ca opresc migrarea ionilor transmembranar, dar asigura voltajul (gradientul electric) intre interior si exterior, bazat pe gradientul de concentratie, acest voltaj din starea de repaus fiind folosit ca o baterie de diverse structuri membranare. (unul trage, altul impinge, se creaza o forta care hraneste energetic masinile membranei) Potentialul de repaus Pe perioada in care potentialul membranar nu sufera nici o schimbare majora, acel potential este numit potential de repaus. Acesta poate fi gasit atat la celule neexcitabile, cat si la cele excitabile in perioada stricta in care acestea nu sunt excitate. (in rest, la cele excitabile avem perioade de potentiale de actiune) Potentialul de repaus a unei membrane este egal cu media aritmetica ponderata a potentialelor de echilibru pentru toti ionii care se afla in raport functional cu structurile membranei. Astfel, deoarece permeabilitatea membranei in starea de repaus pentru K este mult mai mare decat cea pentru Na, potentialul de repaus la majoritatea celulelor animale este apropiata de potentialul de echilibru pentru K. (ponderea pt K e >) De asemenea, in cazul potentialului de actiune, permeabilitatea pentru Na devenind foarte mare, cea de K mica, ajungem in situatia in care potentialul de membrana este apropiat de cel pentru Na. Potentialul gradat Este vorba de influenta dintre neurotransmitatorii presinaptici si membrana postsinaptica, mai exact de aparitia unor diferente mici, gradate de potential membranar, sub cel de actiune la nivelul membranei postsinaptice.

1 Difuzia apare atunci cand nu avem potential de echilibru, si datorita amplasarii ionilor inegal intra si extracelular, concentratiile intra si extracelulare de ioni tind sa se egaleze. Astfel, difuzia poate fi considerata egala cu scaderea din potentialul de echilibru al ionului a potentialului membranar actual.
23

Potentialul de membrana din orice moment poate fi determinat atat de gradientul de concentratii de anumiti ioni dintre mediul intra si extracelular, cat si de permeabilitatea membranei pentru acei ioni. Precum am vazut mai devreme, marind permeabilitatea membranei pentru un anumit ion, inseamna a apropia valoarea potentialului de repaus a membranei fata de potentialul de revers al acelui ion. Potentialul de revers pentru Na fiind mai mare decat cel pentru K, intodeauna, deschiderea canalelor pentru Na (implicit cresterea permeabilitatii) maresc potentialul membrar, pe cand deschiderea celor pentru K o scad. Deoarece pentru aparitia unui potential de actiune este nevoie de cresterea potentialului membranar peste un anumit prag, prin intrarea multor ioni de Na, actiunea de a creste sensibil potentialul membranar (spre acela mai inalt, apropiat de Na) este excitatorie, pe cand scaderea acestuia (spre acela mai scazut, apopiat de K) este inhibitorie. Astfel, aceste modificari in permeabilitatea membranei prin deschiderea\inchiderea canalelor respective duc la o stare de excitare\inhibitie, pregatind membrana pentru un anumit tip de conduita fata de un viitor posibil potential de actiune. (sa fie mai receptive sau mai reticente) Aceste mici excitari micsoreaza sau cresc efortul electric necesar pana la valoarea pragului care trebuie aplicat pentru a declansa un potential de actiune. Atentie, aceste schimbari ante-actiune, nu sunt la fel cu potentialul de actiune. La nivelul unei sinapse, aceste schimbari se traduc prin modificarea potentialului membranei postsinaptice datorita neurotransmitatorilor presinaptici, asa incat sa avem de-a face cu un potential postsinaptic excitator sau inhibitor. Cand mai multe tipuri de canale postsinaptice sunt activate\inactivate, potentialul postsinaptic se sumeaza. Potentialul de receptor Potentialul de receptori este important cand vorbim despre formarea unei senzatii. Potentialul de membrana care il intalnim la nivelul receptorilor este denumit potential de receptor, el nu functioneaza clasic, nu respecta o lege de totul sau nimic, in sensul ca aici este intradevar nevoie de atins un prag pentru obtinerea potentialului de actiune, dar aplicarea in continuare a
24

stimulului nu mai determina aceeasi functionare ca la un potential de actiune obisnuit. Senzatiile, per total, apar datorita conexiunii SNC cu exteriorul prin receptori din retina, piele etc. La contactul dintre receptor si un stimul are loc o donatie in energie. Membrana neuronilor senzitivi emite continuu potentiale de actiune la o anumita frecventa. Daca apare un stimul scurt, frecventa este marita doar temporar, iar noi percepem ceva de scurta durata. Daca stimulul este repetitiv sau continuu, frecventa este modificata un timp mai indelungat, iar noi percepem ceva de lunga durata. Potentialul membranar receptor este influentat proportional de intensitatea stimulului, asta pana la nivelul atingerii pragului, dupa care continua sau nu emiterea de potentiale de actiune. Deci pana la acel moment vorbim de un potential de membrana gradat. In functie de comportamentul neuronilor dupa atingerea pragului, putem vorbi de 2 tipuri de receptori: fazici si tonici. De la atingerea pragului, receptorii fazici incep sa emita potentiale de actiune din ce in ce mai rar. (de exemplu, olfactia) Pe cand receptorii tonici, de la atingerea pragului, potentialul de receptor este in continuare modificat proportional cu intensitatea stimulului. Potential electrotonic A nu se confunda cu receptorii tonici, acest potential functioneaza prin transmiterea curentului electric pasiv, datorita invecinarii locale membranare, sau a interconexiunii a 2 membrane diferite. Transmiterea acestui potential se face cu pierderi proportionale cu distanta de parcurs. Acest tip de transmitere este intalnit la portiunile mielinizate a neuronilor. Dar semnalul nu se pierde pe drum deoarece, din loc in loc, la nivelul nodurilor lui Rangvier, se reimprospateaza acest potential printr-un nou potential de actiune. (ce vom vedea ca se mareste de la sine ca intr-un cerc vicios) Potentialul de actiune Acesta insumeaza un fenomen de scurta durata, in care potentialul electric al membranei in mod rapid creste si apoi scade, aceasta fluctuatie urmand o traiectorie definita. Comportamentul membranei neuronului de dupa aparitia potentialului de actiune din acest subcapitol difera de cel care priveste receptorii, prezentat in capitolul anterior.
25

Acum, cu cat o membrana este mai polarizata, cu atat mai mult spunem ca e capabila de a transmite potentiale. Potentialele de actiune pot aparea la unele celule animale excitabile (neuroni, celule musculare, celule endocrine), precum si la unele celule ale plantelor. Potentialul de actiune neuronal este denumit si impuls nervos. Proces:
1. potentialul de membrana este in stadiul de repaus, deci aproape de cel de K 2. un stimul specific determina cresterea potentialului de membrana, in sensul ca unele canale ionice voltaj dependente de Na se deschid, permitand intrarea unor ioni de Na; toodata, aceasta schimbare electrica interna determina deschiderea spre exterior a canalelor voltaj dependente de K 3. din acest moment exista 2 posibilitati: daca stimulul a fost sub prag, curentul de Na este depasit de curentul de K, refacandu-se potentialul de repaus; daca stimulul a fost egal sau mai mare decat pragul, curentul de Na il depaseste pe cel de K, prezenta sa (de fapt a ionilor de Na) in cantitate mare determinand un efect de feedback pozitiv: 4. acei ioni de Na maresc si mai mult gradientul elecrochimic (voltajul), crescand potentialul de membrana si mai mult, si determinand deschiderea a si mai multe canale ionice voltaj dependente pentru Na 5. atat de multi ioni de Na sunt intrati in acest moment in interior, incat polaritatea membranei se inverseaza 2 si se creaza un curent molipsitor pentru zonele invecinate (astfel inaintand de-a lungul membranei acest potential de actiune); referitor la zona de start, cea de care vorbeam de la inceput, schimbandu-i-se polaritatea complet, se inchid canalele voltaj dependente pentru Na 6. din acest moment, se lucreaza pentru restabilirea potentialului de repaus: a. ionii de Na incep sa fie scosi din celula prin procese active; b. canalele pentru K continua sa muncesca si ionii de K sunt eliminati inafara (perioada in care este prezent acest curent de K este denumita perioada de posthiperpolarizare sau refractara datorita ei, potentialul de actiune nu poate sa se intoarca in locul unde a fost anterior); c. la refacerea echilibrului participa si pompa de Na-K. 7. se reatinge valoarea potentialului de repaus.

O alta diferenta importanta intre potentialul de actiune si alte tipuri de potentiale (gradat, receptor, electrotonic) este ca potentialul de actiune porneste de la curentul determinat de stimul (acesta trebuind sa fie de o putere minima = prag) dar apoi il autoamplifica la nivel local pana la o
2 Acesta reprezinta gradul maxim de depolarizare datorita influxului de Na (relativ la polarizarea din repaus, potentialul de actiune reprezinta depolarizare = inversare de poli, deci transmitere informatie; pe cand iesirea de K innafara reprezinta hiperpolarizare, in sensul ca se act in sensul refacerii polarizarii)
26

valoare maximala, exacta. Aceasta proprietate a sa a fost denumita totul sau nimic si nu se intalneste la celelalte potentiale. Pe langa canalele voltaj dependente pentru Na, exista astfel de canale si pentru Ca. Potentialele de actiune bazate pe ionii de Na dureaza sub 1 milisecunda, pe cand cele bazate pe ionii de Ca pot dura pana la 100 milisecunde. Uneori intalnim ca efectul aparut in urma deschiderii unui tip de canal sa determine deschiderea unor canale de celalalt tip. Astfel, in celulele musculare cardiace, un scurt potential de actiune bazat pe Na determina potentiale de actiune lungi bazate pe Ca, ceea ce duce la contractia musculara cardiaca. Sunt si cazuri inverse. Rapiditatea cu care o membrana iese din starea refractara variaza. Astfel, majoritatea tipurilor de neuroni emit potentiale de actiune constant cate 10100 per secunda, dar alte tipuri sunt mult mai tacuti, emitand la distante de ordinul minutelor sau chiar mai mult. Potentialele de actiune, strabatand diverse portiuni, mielinizate sau nu (vezi potentialele electrotonice), vor ajunge la butonii terminali ai axonilor, unde vor determina eliminarea unor neurotransmitatori in fanta sinaptica. (vezi potentialul gradat)

Rezumat Potentialul de membrana reprezinta diferenta de voltaj (potential electric) dintre int si ext membranei. Are functie de baterie si transmitere de informatii. Asa numitele pompe si canale ionice ajuta la transportul ionilor prin membrana, contribuind la mecanismele de transport facilitat si difuzie facilitata.

Pompe ionice:
de Na-K de Na-Ca.

Canale ionice:
canalele ionice de scurgere canelele porti liant
27

canale voltaj dependente receptori senzoriali specializati activati de anumiti stimuli fizici.

28

Potentialul de echilibru sau revers este o valoare electrica transmembranara la care forta de difuzie si cea electrica a unui anumit ion reusesc sa se contrabalaseze, asa incat nu va mai fi o miscare neta de ioni. Aceasta contribuie la formarea voltajului. El este influentat de permeabilitatea membranei pentru anumiti ioni. Potentialul de repaus a unei membrane este egal cu media aritmetica ponderata a potentialelor de echilibru pentru toti ionii care se afla in raport functional cu structurile membranei in acel moment. Este apropiat de K. Potentialul gradat este o modificare subliminala (pana la potentialul de actiune) in permeabilitatea membranei pt Na\K, avand efect la nivel postsinaptic de excitare\inhibitie, deoarece apropierea de potentialului de membrana de cel de Na scade efortul necesar unui posibil stimul si invers. Potentialul de receptor reprezinta modificarea frecventei formarii de potentiale de actiune a neuronilor receptori, nu respecta legea totul sau nimic. In functie de comportamentul neuronului dupa atingerea unui prag maximal, receptorii pot fi fazici (se opresc) sau tonici (continua). Potentialul electrotonic este o incarcare electronica ce se transmite pasiv, cu pierderi, la nivelul portiunilor mielinizate a neuronilor. Este reincarcat la nivelul nodurilor Rangvier. Potentialul de actiune insumeaza un fenomen de scurta durata, in care potentialul electric al membranei in mod rapid creste (datorita intrarii ionilor de Na) si apoi scade (datorita iesirii active de Na, pasive de K si a pompei de Na-K), aceasta fluctuatie urmand o traiectorie definita, limitata in timp.
(7 feluri de potential, 2 structuri membranare importante)

29

Caile maduvei
Caile motorii sunt: dupa sensul de conducere al impulsului nervos: ascendente descendente dupa tipul de influx nervos: senzitive (ascendente) motorii (descentente). Caile senzitive, la randul lor, pot fi: dupa tipul de receptor de la care provine impulsul: exteroceptive sau superficiale ( constienta; tactila protopatica sau epicritica, termica si dureroasa) proprioceptive sau profunda (constienta sau inconstienta; stimuli ai ap. locomotor: oase, articulatii si muschi) interoceptive sau viscerala (constienta doar in caz de boala; terminatii nervoase libere sau corpusculi lamelati in peretii vaselor si organelor adica musculatura neteda si peretii propriu-zisi ai organelor) dupa difuzie (specializarea sensibilitatii) : specifice (o anumita sensibilitate) nespecifice (nu deservesc o anumita sensibilitate) Caile motorii, la randul lor, pot fi: dupa origine piramidala: piramidale (au origine in celulele piramidale ale scoartei din girul precentral din lobul frontal) extrapiramidale (au origine in alte parti ale parti ale creierului) dupa voluntaritate?: voluntare (alea piramidale) involuntare (alea extrapiramidale)

Fascicule:
Cordon posterior: fasc ascendente: fasc asociatie: G+B fundam.

Cordon anterior: fasc asociatie: fundam fasc asc: spinotalamic ant fasc desc: piramidale: piramidal direct (cortico.sp. ant) extrapiramidale: tecto, vestibulosp medial/ventral. Cordon lateral: fasc asoc: fundam fasc asc: spinotalamic lateral, spinocerebelos G si F fasc desc: piramidale: piramidal incrucisat (co.sp. lat) 30

extrapiramidale: rubro, olivo, reticulo, nigro, vestibulosp lat.

31

NUCLEII BULBARI : motorii (cu neuroni de origine): ambiguu, cu fibre motorii pt nervii glosofaringian(IX), vag (X), accesor (XI)

hipoglos (XII)

senzitivi (deutoneuroni): tractului solitar, unde vin fibre gustative pt nervii facial (VII), glosofaringian (IX), vag (X) tractului spinal al trigemenului (V) nucleii vestibulari (VIII) (sup, inf, medial, lateral) vegetativi PS (centrii unor reflexe viscerale) : nucleul salivar inferior nucleul dorsal al vagului proprii: din substanta reticulara chemoreceptori ce intervin in respiratie baroreceptori pt reflexe vasomotorii centrii cardiaci S si PS centrii reflexi ai vomitarii, tusitului, stranutului, inghititului oliva bulbara nucleii gracilis si cuneat NUCLEII PONTINI : motorii (cu neuroni de origine): motor trigemen (V) abducens (VI) facial (VII) senzitivi (deutoneuroni): cohleari ventral si dorsal, ai nervilor cranieni VIII nucleul pontin al trigemenului (V) vegetativi PS (centrii unor reflexe viscerale) : nucleul salivar superior lacrimal proprii: din substanta reticulata pontini interpusi pe calea cortico-ponto-cerebeloasa NUCLEII MEZENCEFALICI : motorii (cu neuroni de origine): oculomotor (III) trohlear (IV) senzitivi (deutoneuroni): nucleul mezencefalic al nervului trigemen (V) (cu fibrele proprioceptive) vegetativi (centrii unor reflexe viscerale) : accesori ai oculomotorului (reflexul pupilar fotomotor) proprii: nucleul rosu are rol inhibitor asupra tonusului muscular
32

substanta neagra care coordoneaza motilitatea asociata, dar mai ales intervine, impreuna cu scoarta cerebrala si hipotalamusul, in mecanismul somn-veghe din substanta reticulata

33

34

35

DIENCEFALUL
creierul intermediar intre mezencefal si emisfere cerebrale; are o fata dorsala, una bazala si 2 laterale in centru are ventriculul III

Talamusul
2 ovoide de substanta cenusie senzitiva formeaza peretii laterali ai ventricululi III Functii: de releu intrerupere sinaptica obligatorie pt caile sensibilitatii extero, proprio si interoceptive, exceptie caile olf, opt si auditive rol: regleaza intensitatea stimulilor si confera tonalitate afectiva de asociatie nucleii talamici specifici primesc colateralele multor cai senzitivo-motorii extrapiramidale realizeaza asociatii cu ariile corticale senzitivo-motorii de sistem reticulat nucleii talamici nespecifici participa la reglarea ritmului somn-veghe si elaborarea unor procese afectivemotionale

Metatalamusul
2 corpi geniculati (med si lat) inapoia talamusului (jos, spate) corpul geniculat medial = releu cale auditiva + conexiuni colicul inferior corp geniculat lateral = releu cale optica + conexiuni colicul superior

Epitalamusul
glanda pineala + nucleu cu reflexe olfactivo-somatice (habenular) formeaza fata dorsala a ventr III

Hipotalamusul
contine: neuroni neurosecretorii (langa chiasma optica) 2 corpi mamilari nucleu hipotalamic lateral tuber cinereum

formeaza podisul ventr III

36

aferente talamus, retina

eferente talamus, epifiza, nuclei veg trunchi

Functii: (ce coordoneaza, regleaza) sistem vegetativ S (partea posterioara) si PS (partea anterioara) sistem endocrin metabolism intermediar echilibru hidric (centrii setei, ADH) echilibru osmotic (receptori, ADH) echilibru energetic (centrii foamei si satietatii) termoreglare ritm somn-veghe acte comportamentale hematopoieza functia de aparare

Subtalamusul
inapoia hipotalamusului, in continuarea pedunculului cerebral contine: nucleu si fascicul subtalamic fascicul talamic fascicul lenticular zona incerta substanta alba (campul Forel)

37

38

Sistemul endocrin

Denumire data de Ernest Starling, in 1905, de la horman = a stimula. Hormonii, ca si impulsurile nervoase, TRANSPORTA INFORMATIA de la o celula la alta. Hormonii se formeaza in celule specializate prin procese de BIOSINTEZA. Aceste celule, la vertebrate, sunt reunite preponderent in glande endocrine.
Dar exista si fitohormoni sau factori de crestere; diferente: nu sunt organe glandulare specifice efectul hormonului depinde de concentratie (chiar antagonic) se transporta prin seva sau difuzeaza direct prin peretii celulelor actioneaza intodeauna mm hormoni pt acelasi efect.

39

Proces: (procesul poate fi denumit transmitere de mesaje chimice) a) pornind de la o molecula, numita PRECURSOR, sunt sintetizati hormoni b) acestia sunt eliberati in sange, sau limfa, fara canal excretor, in cantitati mici (atat e de ajuns pt a produce efecte de mari proportii) c) sunt transportati prin sange de o proteina plasmatica (precum albuminele), numita TRANSPORTOR, pana la organele tinta, la care vor produce reactii specifice d) in ficat, hormonul este metabolizat pana la compusi chimici inactivi, numiti METABOLITI e) apoi, resturile de hormon si metabolitii sai sunt excretati renal Sistemul endocrin cuprinde urmatoarele tipuri de glande: hipofiza, epifiza, tiroida, paratiroidele3, timusul, suprarenalele pancreas, gonade placenta antrul piloric, duodenul, rinichiul, inima etc neuroni hipotalamici etc

gl endocrine propriu-zise gl mixte gl endocrine temporare organe cu celule endocrine organe nervoase

Hormonii, dupa structura lor chimica, pot fi :

A. Hormoni hidrofili: a. hormoni peptidici, secretati de:

hipofiza pancreas end + exo (conf CJ) altele: renina, eritropoietina (glicoproteica).

acestia sunt considerati mesageri chimici de ordinul I, ei interactionand cu receptorii membranelor celulare si formand mesageri ch de ord II care provoaca modif metabolice si fct celulei, modificand permeabilitatea membranei celulei

b.

hormoni monoaminici, cu nucleu fenolic, secretati de: tiroida MSR

3 diferite de parotide (alea sunt exocrine).

40

A. Hormoni lipofili: a. hormoni derivati din compusi steroidici, sterolici4 (precum colesterolul), secretati de:
CSR gonade altele: progesteronul.

patrund in citoplasma si nucleu, interact cu materialul genetic, din nucleu, stimul sau inhiband biosinteza prot si enzimelor

a. lipidici sau fosfolipidici, sau din acizii linoleici sau din cei arahidonici:
ex: eicosanoidele. (vezi de el la sfs) Hormonii secretati de neuroni se numesc neurohormoni. Acestia sunt: hormonii hipotalamici destinati controlului adenohipofizei: RH/IH , precum Gh-RH5, T-RH6, C-RH7; 4 grupe omoloage, puse in aceeasi oala in manual cls 11. 5 Growth hormone - releasing hormone, sau STH-RH. 6 Thyrotropin - releasing hormone, hormon neuronal. Controleaza secretia de TSH, care nu e un hormon neuronal, ci este secretat de adenohipofiza. 7 Corticotropin-releasing hormon sau corticoliberina, controleaza secretia de ACTH.
41

hormonii secretati de neurohipofiza (produsi tot de hipotalamus) : oxitocina, ADH; hormonii medulosuprarernalei, catecolaminele: adrenalina sau epinefrina si noradrenalina; acetilcolina.

O glanda endocrina poate fi formata din urmatoarele elemente structurale: tesut conjunctiv, vase, nervi formatiuni secretoare insulare (insulele Langerhans pancreatice) formatiuni secretoare sub forma de foliculi (foliculi tiroidieni) formatiuni secretoare sub forma de cordoane (la paratiroide)

HIPOFIZA
Detalii generale: 1.

(PITUITAR)

Localizare:
baza encefalului, inapoia chiasmei optice, in aua turceasc a sfenoidului

2. Form, greutate:
bob de fasole cu 3 lobi i. lob anterior ..........75% adenohipofiza ii.lob intermediar ..2% neurohipofiza iii.lob posterior.........23% 0,5 g d = 1,3 cm
42

3. Relatia dintre hipotalamus pituitar

a. sistemul port hipotalamo-hipofizar: leag adenohipofiza cu eminena mediana a hipotalamusului (nuclei mijlocii) printr-o legatura vascular (capilare sangvine) neurosecretiile secretate de hipotalamus circula prin acest sistem vascular pana la adenohipofiza, unde determina modificari in secretia de hormoni produsi de adenohipofiza insesi; astfel, avem o relatie functionala (hipotalamusul schimba modul de secretie al adenohipofizei, interactiv). aceasta legatura vasculara a fost numita si Popa Fielding dupa descoperitorii ei (1930) fiecarui hormon adenohipofizar ii corespunde un tip de neurosecretie hipotalamica de tip -RH (releasing hormone) si IH (inhibiting hormone)

b. tractul hipotalamo hipofizar: leag neurohipofiza cu hipotalamus anterior (nuclei anteriori) printr-o legatura de natura nervoasa materializata printr-un manunchi de axoni ai nucleilor anteriori hipotalamici si denumita anatomic tija hipofizara; neurosecretiile hipotalamice trec in neurohipofiza prin tract si sunt stocati acolo pentru a fi secretati la momentul potrivit; neurohipofiza nu are, deci, epiteliu glandular endocrin propriu secretia neurohipofizei este controlata hipotalamic, asa incat impulsurile neuronilor hipotalamici o stimuleaza; astfel, avem o relatie anatomica, asa incat neurohipofiza nu secreta hormoni, ci doar ii stocheaza si elibereaza, fiind, deci, la propriu o parte a hipotalamusului.

43

1.

Hormonii

hipofizei sunt hormoni peptidici.

44

Adenohipofiza lob anterior

Non-glandulotropi:

Somatotrop
a.

(STH):

diverse aspecte:
hormon proteic denumit hormonul cresterii actioneaza prin somatomedine8 vf de crestere STH este unul nictemeral, in primele ore de somn profund

a.

actiuni:
Metabolism intermed Rol + sinteza si anabolism (face proteine din acizi grasi)

Proteine

Glucide

+ hiperglicemie

(mobilizeaza acizii grasi din depozite si ii degradeaza) Lipide + lipoliza + conc acizilor grasi liberi plasmatici aspura corpului insusi: (+) oase ingrosare oase lungi (osteogeneza periostala) si dezvoltare oase late (numai dupa pubertate) (+) crestere metafize (prin actiunile somatomedinelor) (+) crestere viscere (+) crestere muschi asupra secretiei hormonale: (+) secr h tiroidieni, gonadici (la fel ca insulina) asupra mineralelor corpului: + (retentie) Ca, Na, K, P, N 8
Factorul insulinic de crestere sau somatomedina este o denumire comuna pentru un grup de peptizi, care sint sintetizati in ficat drept raspuns la actiunea somatotropinei. Somatomedinele influenteaza metabolismul calciului, fosforului, glucidelor, grasimilor si stimuleaza cresterea tesuturilor, indeosebi a celui osos si muscular. 45

(cana cu pauni)

a. hipersecretie:
(inainte pub.) gigantism (dupa pub.) acromegalia

a. hiposecretia:
a. nanism hipofizar: proportionat cu intelect normal inaltimea cu 40 cm mai putin decat normal, ajungand la 1,20 1,30 m poate fi congenital sau dobandit in general, la nastere copilul pare normal diferenta fata de un copil normal nu la 7 ani se vede, ci de la 1 an incepe (copilul pare si gracil, firav)

reglare:
(prin feedback negativ cu hipotalamusul: cant de STH este potentata de hormonii hipotalamici STH-RH (+) si de STH-IH (-)) i.factori stimulatori: hipoglicemia crestere concentratie aminoacizi circulanti inanitia9 stress-ul noradrenalina ii.factori inhibitori: crestere concentratie acizi grasi liberi circulanti10 cortizolul

Prolactina

( mamotrop, LTH)

a. actiuni:

9

+ lactatia (opus estrogenului) - (inhiba) functionarea gonadelor11 - (inhiba) secr gonadotropinelor (FSH, LH)

In caz de inanitie, corpul are nevoie de glucide,regland: + STH + glucagon - insulina gluconeogeneza si glicogenoliza in ficat.

10 unde e lipoliza (pt energie de obicei) rezulta din reactii si acizi grasi liberi (circulanti), care, un fel, polueaza; de aceea prezenta lor inhiba hormonii care ar determina in continuare poluare. cred (?) 11 adica secretia estr si prog foliculilor preovulatori, inhiband ovulatia.
46

 b.

+ secretie corp galben (stimuli)

reglare:
i.

la sarcina: contractia uterului si vaginului in timpul nasterii suptul temporar Se realizeaza un vf secretor la nastere (8 zile).

ii. fara sarcina: efort fizic stres (psihic si chirurgical) hipoglicemie somn Inhibitia se face cu un neurohormon hipotalamic dopamina (vezi ult cap al lectiei).

47

Glandulotropi12:

Corticotropina

(adrenocorticotrop13, ACTH)

a. actiuni:
+ secr corticosuprarenale (mai redus mineralcorticoizi14, dar mai ales stimul sexosteroizi,
glucocorticoizi)

+ melanogeneza

b. hipersecretie:
efectele excesului de glucocorticoizi = Cushing..... (dat. efect cortico-stimulator) diabet bronzat (hematocromatoza15)...... ......(dat. efect melanocito-stimulator)

c. hiposecretie:
efectele deficitului de glucocorticoizi = Addison

d. reglare:
feedback negativ cu hipotalamusul, prin CRH (asta creste secr ACTH dar si de glucocorticoizi)

Tireostimulina

(TSH)

a. actiuni:
+ secr h tiroidieni

b. hipersecretie:
c. hipertiroidism (ex: Basedow Graves numai la adulti apare)

hiposecretie:

12 glande care nu au control hipofizar special sau de care nu se specifica: epifiza, paratiroide, timus, pancreas endocrin. 13 vine de la adrenal- adaugat rinichilor, cortico- zona corticala, si tropos- cu o anumita directie, afinitate. 14 atentie, nu confunda mineralcorticoid cu MSR.

15 Acumulare de fier peste normal in corp, mai exact in celulele corpului.

48

insuficienta tiroidiana

d. reglare:
(feedback negativ cu hipotalamusul, prin TRH) (+) frigul stimuleaza secr
16

Gonadotropii

(FSH si LH)

a. actiuni:
barbat FS H + dezv tubilor seminiferi + spermatogeneza muher + crestere, maturare foliculi preovulatori + secr estrogeni L H17 + secr h androgeni de cel Leydig (ex: testosteron) + (det) ovulatia + aparitia si secretia corp galben (prog18)

b. reglare:
hipot regl secr de FSH, LH prin LH-RH (denumit si G-RH)

Adenohipofiza - lob intermediar

Melanocitosimulantul (MSH):
determina pigmentogeneza are acelasi precursor din partea hipotalamusului ca ACTH-ul lobului anterior controlat printr-un MSH-IH hipotalamic

Neurohipofiza
Vasopresina (ADH, antidiuretic)

a. actiuni (mentine V lichide corp):

+ apa (absortie)
(la niv tubilor distali si colectori ai nefronului, rez red cant si cresterea concentratiei urinei) - secr gl exocrine vasoconstrictie (in doze mari)

16 17

atentie, nu confunda cu sexosteroizii, cei asemanatori testosteronului si estrogenului. vf de estrogen preovulator il stimuleaza 24-48 h prin feedback pozitiv, rezultand ovulatia si formarea corpului galben.

18 !!! atentie, deci foliculul preovulator secreta estrogen si progesteron, corpul galben secreta doar progesteron.
49

b. hiposecretie:
diabet insipid: pierderi mari apa (ex: 20 l in 24h) (la lezarea hipot sau neurohipof), poliurie cu polidipsie si diureza crescuta

c. reglare:
(feedback negativ prin osmoreceptorii hipotalamusului, care modifica secr ADH in functie de: presiune osmotica, volemie parametrii invers proportionali) inhibitia ADH se poate face: indirect, prin impulsuri de la baroreceptori direct, de catre alcool19 d. poate fi comparat cu aldosteronul: dar acela influenteaza si metabolismul mineral si are ca parametrii sub observatie si echi acido-bazic.

Oxitocina

a. actiuni:

+ (stimuleaza) contractia musculaturii netede a

uterului gravid (mai ales in travaliu) (determina iesirea
copilului)

+ (stimuleaza) contractia celulelor mioepiteliale din jurul alveolelor glandei mamare (face ejectie lapte)

b. hiposecretie:
nastere dificila alaptare imposibila

c. reglare:
feedback negativ cu hipotalamusul (prin receptori din tegumentele gl mamare si din org genitale int20)

SUPRARENALE
au portiuni corticale si medulare dif anatomic, embriologic si fct CSR inconjoara complet MSR
19
Alcohol has been known to mitigate the production of antidiuretic hormone (ADH), which is a hormone that acts on the kidney, favoring water reabsorption in the kidneys during filtration. This occurs because alcohol confuses osmoreceptors in the hypothalamus, which relay osmotic pressure information to the posterior pituitary, the site of ADH release. Alcohol causes the osmoreceptors to signal that there is low osmotic pressure in the blood, which triggers an inhibition of ADH. Consequently, one's kidneys are no longer able to reabsorb as much water as they should be absorbing, leading to creation of excessive volumes of urine and subsequently overall dehydration

20 vagin, uter (deci cele ce alcatuiesc calea genitala interna, cred (?).) La nasterea unei vaci, cand introduci mana in ea, daca ii atingi uterul si zgaltai usor cu degetele, sfarcurile dau imediat lapte daca le strangi cu mana; deci vezi ce repede se petrec inter-relatiile.
50

seprarenalele secreta peste 20 h !!!

Corticosuprarenala (CSR) hormoni lipidici, sintetizati din colesterol extirparea duce la moarte toti hormonii sunt in relatie de feedback negativ cu hormonii hipoptalamici sau alti hormoni (renina)
Mineralcorticoizii

Aldosteronul a.

actiuni

(metab. saruri minerale) :

+ (reabs.) Na+ , Cl- , H2O

+ +

(in tubi uriniferi contorti distali si colectori si la nivelul colonului - (excr.) K sau H (rez. potasiurie, acidurie) proximal) Deci mentine: volemie, presiune osmotica21, echi acido-baz. Aceleasi actiuni mai provoaca secr celulelor glandelor sudoripare, salivare, colice.

a.

hipersecretie:
Conn: 1. retentie masiva sare, apa 2. edeme 3. hipertensiune

b.

hiposecretie:
Addison (insuficienta CSR): 1. pierdere sare,apa 2. hipotensiune 3. adinamie (fara capacit de efort)

21

intalnita la osmoza (un proces fizic n care un solvent se deplaseaz, fr a primi energie, printr-o membran semipermeabil (permeabil la solvent, dar nu i la soluie) separndu-se n dou soluii de concentraii diferite); Presiunea osmotica reprezinta presiunea necesar pentru a menine echilibrul, fr o micare a solventului. Atentie, presiunea osmotica presiunea coloid osmotica, care reprezinta forta generata de prezenta proteinelor pt a impiedica difuzia solventului, apei prin membrana semipermeabila; ex: presiunea coloid-osmotica este presiunea care retine apa in capilare la nivelul nefronului este produsa de albumine.

51

c.

reglare:
-cant in sange face feedback neg cu: renina (det form angiotensinei din angiotensinogen; angiotensina stimul secr aldosteron) ACTH (corticotrpul stimul 20% din secr aldosteronului)

i. stimulant:
1. scadere Na

2. crestere K 3. scadere volemie 4. scadere pres osm i. inhib: 1. 2. 3. 4. crestere Na scadere K crestere volemie crestere pres osm

52

Glucocorticoizii Cortizon si hidrocortizon (cortizol) circula in sange legati de prot plasmatice; o mica parte libera are act metabolice a. actiuni: Organ sau tesut Sistem osos Rol + sinteza matricei organice + abs intestinala Ca

Organe - nr eozinofile / bazofile circulante Metabolism Rol hematopoietice intermed neutrofile, plachete, hematii + nr si sistem imun + catabolism in muschi scheletici + stabilitatea membr lizozomale (PREDOMINANT) - nr Proteine limfocite circulante (limfopenie) + anabolism in ficat Functiile h in necesari pt integritate: scaderea duce la + hiperglicemie (prin gluconeogeneza) superioare ale modificari EEG22, alterare personalitate, Glucide SNC modificari senzoriale. (mobilizeaza acizii grasi din depozite si ii degradeaza) Lipide (vrea proteine, glucide; nu vrea lipide) b. + lipoliza + conc acizilor grasi liberi plasmatici

hipersecretie:
Cushing: i. obezitate (cu faa in luna plina, ceafa de bizon) ii.diabet iii.hipertensiune arteriala tot Addison

c.

hiposecretie:

d.

reglare:

22 Electroencefalograma (EEG) reprezint recoltarea, potenarea i nregistrarea desfurrii n timp a

activitii electrice a scoarei cerebrale prin intermediul unor electrozi de suprafa, situai la nivelul scalpului. Electroencefalograma reprezint nregistrarea manifestrii colective a neuronilor cortexului cerebral, a unui set de poteniale de cmp fluctuante, produse din activitatea concomitent a unui numr mare de neuroni, captate prin intermediul electrozilor situai pe scalp.

53

feedback neg cu sist h-h (hipot da CRH -> hipof da ACTH -> +glucocorticoizi) stimulant: i. scade conc sangv de cortizol liber inhibitor: i. creste conc de cortizol liber Sexosteroizii H. androgeni / estrogeni (asemanatori celor secr de gonade) a.

actiuni

(complementare cu h gonadelor) : macho: + barba, mustati + dezv laringe (si ingrosare voce) dezv schelet dezv muschi muher: dezv gl mamare det depunerea lipidelor pe solduri si coapse la ambii: ( - ) determina involutia timusului (el este impotriva dezg gonadelor si reproducerii)

b.

reglare:
feedback negativ cu hipotalamusul, hipofiza (mai ales cu ACTH)

54

Medulosuprarenala (MSR) anatomic, e un ggl simpatic, fara prelungiri (si act e identica cu SNV simp) si nu are epiteliu glandular endocrin propriu-zis h se num catecolamine23: 80% adrenalina 20% noradrenalina

h cu rol in aparare a.

actiuni:

23 atentie, diferit de indolaminele epifizei (melatonina- care e dif de melanina, la randul ei)
55

(+) tahicardie (+) hipertensiune (+ )creste excitabilitatea inimii ap cardiovascular (+) vasoconstrictie: (adr) ............................dilatare vase muschi ............................constrictie vase piele (noradr) predominant vasoconstr (+) relaxare musc netede ap. respirator (+) dilatare bronhii a.

reglar e:
sti m ul an t:

(-) relaxare musc netede (-) inhiba maj secretiilor tub digestiv + contractie sfinctere + contracta splina si ficat

+ hiperglicemie (prin glicogenoliza) + mobilizare grasimi rezerva metab + catabolism trigliceride si eliberare acizi grasi (pare a lua din toate rezervele
corpului)

+ catabolism proteine + dilata pupila + contracta muschii netezi erectori fir par diverse +alerta corticala + anxietate, frica + (stimul) SRAA

56

i. stres fizic (frig, q excesiva) si psihic (emotie, traumatisme, incordare neuropshih) (ca si CSR)

57

TIROIDA
1.

Localizare:
ant laringe
in capsula fibroasa (loja tiroidei)

2. 3.

Forma:
2 lobi laterali uniti prin istmul tiroidian

Greutate:
25 gr

58

4.

Tesut secretor

(parenchim glandular) :

a) celule foliculare (celule epiteliale asezate in foliculi) care produc un lichid vascos in mijloc (coloid) care contine tireoglobulina (forma de depozit;
macromolec din tirozine, care, iodate dau h specifici):

tiroxina (T4) 90% din h tiroidieni triiodotironina (T3) mai activ metabolic, provine din T4 in ficat, de
scurta durata.

!! TSH hipofizei regl: secr celulelor foliculare trecerea h din coloid in sange. a) celule parafoliculare C : calcitonina (CT)

59

1. Actiuni h celule foliculare:

efecte generale: + metabolismul bazal24 (deci cons energetic) energetic + procese morfogenetice (crestere, diferentiere etc)

+ (abs intest) glucoza + (stim) trans intracelular al glucozei glucidi c metabolismul intermediar - glicoliza + gluconeogeneza + glicogenoliza (deci hiperglicemiant) hipocolesterolemiant25 lipidic + mobilizare rapida lipide, datorita cresterii ratei
metabolice

protei c

catabolism prot din muschi si plasma (tot)

efecte specifice pe sisteme si organe: ap + forta si frv contractiilor cardiovascular

24 Metabolism bazal (BMR), reprezint cantitatea minim de energie consumat (kcal/kJ) de corpul uman pentru a ne ine n via, cnd se afl n stare de repaos complet, cu o activitate psihic normal, ntr-un mediu cu temperatur neutr i cu inactivitate a sistemului digestiv. Metabolismul bazal poate fi asemnat cu cantitatea de energie necesar corpului uman pentru a dormi n pat toat ziua. Energia (caloriile) sunt arse i folosite de corpul uman pentru a respira, a pompa sngele, a menine temperatura corpului, a funciona organele interne cum ar fi ficatul, creierul, inima, etc. 25 Colesterolul = alcool organic, sterol, gasit in membrana celulara, tesuturile orgns, sange; are roluri in: mentinerea integritatii celulare, sinteza bilei, metabolismul vit liposolubile, precursor major al vit D3, sistem imunitar, sinapsa nervi, sinteza hormoni steroidici- cortisol, aldosteron si sexuali-progr, estr, testosteron; Hiperproducerea de colesterol (cel din lipoproteine de mic densitate) este asociat cu afeciuni vasculare: accidente vasculare cerebrale, cardiace, oculare .a.
60

cardiace + vasodilatatie

+ tonusul + forta de contractie muschi scheletici + promptitudinea rasp (det) reflexe miotatice (reflexe de incordare la intinderea
muschiilor)

ap respirator

+ amplitudine miscari resp + frv miscari resp + diferentierea neuronala + dezv normala a sinapselor

SN (C si V)

+ mielinizarea

2. Actiuni calcitonina:
(-) ef hipocalcemiant (det fixare Ca2+ in oase) crestere si maturare schelet.

Hipofunctie celule foliculare

gusa endemica (det de subst chimice
oxidante, numite gusogene; det cresterea regiunilor glandei sarace in iod)

Hiperfunctie celule foliculare

metabolism bazal scazut scade catabolismul glucidic procese energetice scazute tesuturi imbibate cu edem mucos (mixedem26) atentie, doar la

Basedow Graves = gusa toxica): hipersecretie de tiroxina

61

adult piele uscata, ingrosata cadere par senzatie de frig durere, crampe musculare sterilitate inhibarea lactatiei SN: la copchil nanism tiroidian: scade dezv somatica si pshica (poate aj la cretinism) temperatura scazuta letargie la adult: diminuare atentie, memorie, capacit de invatare

marirea tiroidei metabolism bazal crescut cu mm de 100% hipersudoratii uneori exoftalmie (consecinta a
edemului retroorbitar si tumefactiei muschilor extrinseci ai globului ocular)

impotenta la barbati27 motilitate scazuta tub digestiv

PARATIROIDELE
cate doua pe fata posterioara a lobilor tiroidieni
26 Myxedema = form of cutaneous and dermal edema resulting from increased deposition of connective tissue components (mucus) in subcutaneous. Doar la adulti. Cuvantul vine de la cuvintele grecesti pentru mucus si umflatura. Se face terapie cu hormoni de substitutie. Atentie, diferit de eritem = inrosire a pielii care paleste la apasare. Eritemele sunt urmarile unei dilatari a vaselor sangvine cutanate. 27 probabil pt ca h tiroidieni sunt hipocolesterolemianti iar testosteronul se obtine din el.
62

celulele endocrine sunt organizate ca niste cordoane in legatura cu capilarele sanguine contin celule: foliculare (h - parathormonul) parafoliculare (nu le zici C ca la tiroida) (h - calcitonina)

Parathormonul (PTH)
a.

actiuni: (la intestin, rinichi, oase)

(+) hipercalcemie (prin abs intest si prin reabs tubulare in nefronul distal) + abs intestinala de Ca2+ si D3 (-) hipofosfatemie (prin inhib reabs tubulare, deci eliminarea de fosfati renal) (-) activeaza osteoclastele (obs: PTH ia Ca, da P; Aldosteronul ia Na, da K)
28

a.

hipersecretie:

(Recklinghausen )

rarefierea oaselor calculi urinari (sau/si Ca depus prin tesuturi) b.

reglare:
feedback neg intre celule foliculare niv circulant de Ca2+
29

Calcitonina
a. a.

(CT)

actiuni:
(-) hipocalcemie

reglare:
stimulator: i. hipercalcemia

28 neurofibromatoza tip 1 = possibly the most common inherited disorder caused by a single gene.
A tumor disorder that is caused by the malfunction of a gene on chromosome 17 that is responsible for control of cell division. NF-1 causes non-cancerous lumps. NF-1 often comes with scoliosis (curvature of the spine), learning difficulties, eye problems, and epilepsy.

29 deci secr PTH nu e influentata nici de adenohipofiza, nici prin control nervos; doar calcemie
63

PANCREASUL ENDOCRIN
intervine in metab intermediar celulele insulelor Langerhans sunt: alfa (20%) h glucagon beta (60-70%) h insulina30

30 relatia asemanatoare cu a medulosuprarenalei, cu 80% adrenalina si 20% noradrenalina.

64

Insulina
a. carecteristici: proteina globulara din 51 aminoacizi inainte de a fi eliberata in sange, e stocata ca hexamer simetric cu Zn actiunea ei este ca o cheie care descjide calea glucozie spre celule, unde e metabolizataa b.

actiuni
Ficat

(metab intermed) : Tesut adipos + transp de glucoza + sinteza de glicerol Muschi + transp de glucoza + glicoliza + sinteza de glicogen31

metab GLUCIDI C

+ glicogenogene za gluconeogenez a

cheie pt patruncere si utilizare in celule metab LIPIDIC + lipogeneza + sinteza trigiceride si acizi grasi + sinteza enzime lipogenetice - lipoliza (deoarece stimuleaza folosirea glucozei in loc)

metab PROTEI C

- proteoliza

+ captarea aminoacizilor + sinteza proteica muschii si cel adipoase au nev de ins

(vrea proteine, lipide, nu vrea glucide; pt abs glucozei) Deci este sg hormon:

31 pare contriant dar: pt energie se desface glicogen in glucoza pt a o decompune in ac lactic si energie; acidul lactic ramas este inapoi oxidat la glucoza, care este inmagazinata apoi in glicogen. De aia apare facilitarea si glicolizei si glicogenului. Datorita mobilitatii acidului lactic.
65

anabolizant in toate metab intermed hipoglicemiant

a. merite:
descoperita de Paulescu in 1921 (alaturi) premiati Banting, McLeod, Best in 1922

a. reglare:
prin hormoni h gastro-intest: gastrina, secretina, colecistokinina (+) h insulari: glucagon (+) STH (+) cortizol (+) prog si estr indirect adrenalina metabolic nivelul glicemiei (pp), in conditiile in care adrenalina determina + glicemie aminoacizii altele (+) obezitate (det
hiperinsulinemie si rezistenta la insulina, dar niv glicemiei si glucagonului raman normale)

inanitia o inhiba

hiposecretie:
diabet zaharat: i. hiperglicemie cu glicozurie32 ii.poliurie33 cu polidipsie34 iii.polifagie iv.dezech acido-baz v.dezech electrolitice vi.complicatii: compromitere SN, cardiovasc, excretor

hipersecretie:
hipoglicemie severa -> compromitere SN

Glucagonul
a.

actiuni:

(hiperglicemiant) Metabolis glucide m

+ glicogenoliza + gluconeogeneza

32 cant glucoza mare in urina 33 poliuria reprezinta cresterea deasupra pragului de 3 litri a cantitatii de urina emisa pe durata a 24 de ore. 34 sete exagerata
66

lipide protein e

+ lipoliza

+ proteoliza

+ forta contractie miocard Diverse + secr biliara - secr gastrica (inv insulina: vrea glucide, nu vrea lipide si proteine) b.

reglare:
stimulator: i. hipoglicemia ii.cant mare aminoacizi iii.efort fizic intens iv.unii h intest v.inanitia35 inhibitor: i. insulina ii.acizi grasi circulanti

EPIFIZA (PINEAL)
1.

Localizare, diverse:
intre tuberculii cvadrigemeni superiori parte din epitalamus numit si al treilea ochi dat infl ritmului somn-veghe

2.

Leg epitalamus epifiza:

sistem neurosecretor epitalamo epifizar

3.

Tipuri de hormoni:
a. indolamine (melatonina) b. h peptidici (vasotocina)

35 In caz de inanitie, corpul are nevoie de glucide,regland: + STH + glucagon - insulina gluconeogeneza si glicogenoliza in ficat.
67

2. Leg epifiza retina

(dependenta de ritmul circadian prin intermed nervilor simpatici) : la lumina: secr melatonina la intuneric: + secr melatonina 2.

Influente nesigure

(nu se stie sigur)

asupra:

termoreglarii metabolismului lipidic, glucidic (hipoglicemiant?) , proteic si mineral suprarenalei tiroidei pancreasului

Melatonina36
(-) inhiba fct gonadelor

Vasotocina37:
antigonadotrop, mai ales anti-LH

TIMUSUL
1.

(PREPUBERAL)

Localizare:
retrosternal involueaza la pub o mare parte din el

2.

Rol:
organ limfatic central38 glanda endocrina

3. Componenta unui lobul timic:

retea de celule reticulare timocite
36 diferit de melanina. 37 tokos= nastere 38 organe limfoide primare, centrale = (denumite astfel deoarece la acest nivel limfocitele se matureaza fara a veni in contact cu antigene nonself (orice structura (molecula, celula) capabile de a fi recunoscute de sistemul imun si impotriva carora organismul elaboreaza un raspuns imun) : maduva rosie hematogena si timusul.
68

Timocitele sunt celule hematoformatoare primordiale (stem) migrate din maduva hematogena si transformate in celule limfoformatoare de tip T39. Ele insamanteaza organe limfoide periferice (ggl limfatici, splina, amigdale).

Extractul de timus (timocrescina)

a.

actiuni:
(franeaza) dezv gonade + mineralizare osoasa (opresc) mitozele40 rol important in imunitate (mareste activitatea celulelor limfoformatoare de tip T)

a.

reglare:
( ) h steroizi
41

det involutia sa.

ALTI HORMONI:
Colecistokinina
khole = bila; kystis = sac, vezica; kinein = a misca; = misti bila din vezica contractia vezicii biliare42, relaxarea sfincterului Oddi astfel det eliminarea bilei reduce glicemia stimuleaza producerea de enzime digestive pancreatice se elib la contact mucoasa duodenala cu compusi lipidici (nu si proteici) din chim neurotransmitator la nivelul creierului, determinand senzatia de satietate
39 intervin in imunitatea specifica. (?) 40 mitoza este intalnita la reproducere, la formarea celulelor sexuale haploide din celule germinative diploide; pe cand meioza se intalneste la cresterea somatica. De aceea timusil impiedica mitozele. 41 adica hormoni ai gonadelor, sexosteroizii suprarenalelor (CSR). 42 !!! atentie la CJ, deci intervin muschi netezi.
69

CCK n-a putut fi separata ca activitate de un alt hormon, pancreozimina si de aceea se numeste colecistokinina-pancreozimina, CCK-PZ.

Gastrina
hormon peptidic, secretat de celule din antrul gastric, duoden si pancreas prezenta peptidelor stimuleaza secr43 determina secretia acidului gastric si o anumita motilitate a tubului digestiv

Dopamina
neurotransmitator catecolaminic noradrenalina) formula: 4-(2-aminoetil)benzen-1,2-diol produs de: hipotalamus (nucleu din eminenta mediana, mai exact), substanta neagra, ventral tegmental area (undeva in C creierului) actiuni: inhiba prolactina (deci permite ovulatie, nu permite lactatie) are act simpatice (hipertensiune, crestere frv batai inima) alte functii in creier: roles in behavior (stimuleaza sociabilitatea45) and cognition, voluntary movement, motivation, punishment and reward46 sleep, mood, attention, working memory, and learning neurotransmitator in sistemul piramidal; contribuie inclusiv la reglarea miscarilor. folosit ca medicament, insa nu pt SNC direct, deoarece nu trece de Bariera de sange a creierului; se foloseste un precursor, L-DOPA, pt asta (de exemplu, la Parkinson)
44

(precum h MSR, adrenalina si

43 la cj incearca sa te incurce: deci CCK e stimulata de lipide, iar Gastrina de proteine. 44 interesant e ca deriva din tirozina 45 Low D2 receptor-binding is found in people with social anxiety. 46 n humans, drugs that reduce dopamine activity (neuroleptics, e.g. antipsychotics) have been shown to impair concentration, reduce motivation, cause anhedonia (inability to experience pleasure)
70

din dopamina se formeaza enzimele care determina maronirea fructului bananei la stres

Efedrina
amina simpatomimetica (mimeaza efectele hormonilor simpatici
adrenalina, dopamina etc)

provine din plante din genul Ephedra (familia Ephedraceae), fiind folosite de secole de chinezi pt astm si bronsite, fiind decongestionant si bronhodilatator; astazi e mai eficient sa o creezi sintetic actiuni: neurostimulant bronhodilatator impiedica manifestarea apetitului (det anorexie orexis = apetit la gr) decongestionant nazal vasoconstrictor, det hipertensiune, fiind folos in cazuri de hipotensiune, ca dupa o anestezie slabire (mai ales impreuna cu cofeina sau aspirina) previne raul de mare cica, doar cica, si invatatul (mm decat cafeina)

are numeroase efecte adverse, ca medicament (tahicardie, acnee, greata, edem pulmonar, insomnie, confuzie etc) reactioneaza cu sodiul, clorura de metil, HCl. (ch)

2-Feniletanamina
excitant SNC re cu clorura de metil amina alifatica bazica

71

Eicosanoidele
numele si descoperitorul: numele deriva de la acidul 5,8,11,14 eicosatetranoic (arahidonic) descoperite de von Euler in 1930 acest grup si alti cativa AG nesaturati (ex: linoleic) trebuiesc luati din alimente, din omega 3 si 6. omega 3 se ia din somonul, codul, tonul, pastravul-curcubeu, macroul si sardinele, semintele de in, nucile, conopida, broccoli, varza, spanacul, soia etc mancate sau ulei de peste omega 6 se ia din semintele de in, uleiul de canepa, semintele de canepa, uleiul de seminte de struguri, semintele de dovleac, uleiul de susan, uleiul de nuc, fisticul, semintele de floarea-soarelui, uleiul de masline, maslinele, uleiul de coacaze, uleiul de castane, uleiul de germeni de grau, puiul raportul corect dintre Omega 3 si Omega 6 este de 1 la 4 sunt depozitati pe membrana celulara ca fosfolipide contribuie la sintetizarea prostaglandinelor (mediatori fiziologici moleculari, nu hormonali; secretat si de vezicula seminala, aspirina inhiba asta; actiunile sunt ca cele de mai jos, generale, printre care e inclusa si cresterea generala ) actiuni: vasomotor, creste motilitatea intestinala, stimuleaza trecerea apei si a electrolitilor in lumenul intestinal, producand diaree, bronhomotor, potentiaza stimulii durerosi, activeaza febra etc. Deci sunt: mediatori importanti ai actiunilor inflamatorii potenteaza imunitatea mediatori chimici in SNC in corp:

necesitate:

!!! atentie, aspirina si alti antiinflamatori reduc capacitatea corpului de a sintetiza compusi cu eicosanoide.

72

73

ELEMENTE CARE INFLUENTIAZA FORMAREA SI STRUCTURA OASELOR

Oasele adultului provin din scheletul embrionar, format din membrana si cartilaj. De aici avem osificare desmala si encondrala, pe care le von analiza diferit.

FORTE FIZICE
Fortele de tensiune (gravitatie, greutate corporala locala etc) actioneaza sub forma unor linii de forta de tensiune. Fibrele de colagen ale matricei osoase (9095% din ea) se dispun de-a lungul lor. De asemenea, fortele fizice sunt combatute prin marirea osului si prin diverse sisteme tip parghie. Trabeculele osului spongios au o arhitectura adaptata fortelor mecanice locale.

HORMONI Hormonii hipofizari

Hormoni ai adenohipofizei Somatotrop (STH, hormonul de crestere) mediatori somatomedinele cresterea oaselor in lungime (prin metafiza); dupa pubertate stimuleaza cresterea oaselor in grosime (prin periostul osteogen) si dezvoltarea oaselor late scade eliminarea de P, Ca din orgns Tireotrop (TSH, tireostimulina) ajuta la dezvoltarea, secretia tiroidei Adenocorticotrop (ACTH, corticostimulina) determina cresterea suprarenalelor si productia, secretia de glucocorticoizi actiune Gonadotrop (FSH, foliculinostimulant) indirecta determina formarea folicului ovarian si secretia de estrogen determina dezvoltarea testiculelor Gonadotrop luteostimulent si al interstitiului endocrin testicular (LH, ICSH, luteostimulina) stimuleaza secretia de testosteron

74

Tiroida
Calcitonina stimuleaza fixarea Ca2+ in oase se opune actiunii PTH

Paratiroiodele
Parathormon mobilizeaza Ca si P din oase topeste matricea osoasa opreste cresterea osului transforma osteoblastele in osteoclaste (stimuleaza indirect osteoclestele) controleaza secretia de vitamina D3 (stimuleaza rinichii sa o sintetizeze si sa o transforme in calcitriol care va act stimuland osteoclastele si abs intestinala a Ca) stimuleaza eliminarea renala P si reabsorbtia de Ca (in tubul distal al nefronului) scade reabsorbtia fosfatilor in tubii renali Calcitonina (celele asemenea celor din tiroida)

Timusul
stimuleaza mineralizarea ososa

Suprarenale
Corticosuprarenala Glucocorticoizi (cortizon si hodrocortizon sau cortizol) stimuleaza sinteza matricei organice stimuleaza absorbtia intestinala a Ca Sexosteroizi (androgeni si estrogeni) (asemanatori celor sectretati de testicul si ovar) determina dezvoltarea scheletului (legati de cresterea rapida la pubertate)

Testiculul endocrin
Testosteronul stimuleaza dezvoltarea substantei fundamentala a osului stimuleaza depunerea de Ca determina osificarea metafizei la sfarsitul pubertatii
75

VITAMINELE

Vitamina D absorbtia intestinala a Ca favorizeaza fixarea Ca2+ in tesutul osos Vitamina A limiteaza multiplicarea osteoblastelor si osteoclastelor Vitamina K intarirea oaselor prin impiedicarea masiva de Ca Acid citric

HRANA
macare bogata/saraca in Ca diverse bauturi gazoase, sare etc (nu sunt sigur) alcoolul determina hipomagnezie, care impiedica mesajele PTH catre osteoclaste, care nu vor mai putea aduce aportul de Ca necesar

CA / P
Raportul de Ca/P trebuie sa fie minim 0,5 si organismul actioneaza in consecinta. Acest raport e influentat de vitamina D.

STRUCTURI ARTIFICIALE CHIRURGICALE

Grefe, proteze osoase, suruburi etc.

76

Dezambiguizare DIGESTIV
Inervatia
Inervatia tubului digestiv este dubla: I. II. extrinseca efectoare si senzitiva SNV (majoritar) si motorie SNP. intrinseca sistemul nervos enteric.

EXTRINSEC
Inervatia extrinseca parasimpatica:

a) sensibilitatea gustativa a limbii cu centru in

tractului solitar din bulb: fibre VII, cu origine in ggl geniculat fibre IX fibre X sensibilitatea tactila si termica a limbii si fibre V motilitate limba: fibre XII motilitate faringe: fibre IX fibre X motilitate buze: fibre VII motilitate glande parotide: fibre IX, cu orig in nucl salivar inf din SR bulb motilitate glande submaxilare si submandibulare: fibre VII, cu orig in nucl saliv superior din SR punte motilitate rect si colon sigmoid (?): nervii pelvici (S2-S4)

nucleul

b) c) d)

dintilor:

e) f) g) h)

Salivatia este stimulata de: gust, tact, presiune, durere, temperatura. Vagul determina: secretie gastrica in faza cefalica, acestea fiind jumatate din totalul secretiilor gastrice secretie pancreatica acinara si ductala (exocrina) in faza cefalica; in faza gastrica, la distensie gastrica relaxeaza sfincterul Oddi si contracta vezica biliara Parasimpaticul influenteaza si inervatia locala, enterica.

77

Inervatia extrinseca simpatica: Provine din maduva toracolombara: majoritatea fibrelor formeaza nervii splanhnici, cu sinapsa previscerala (nu paravertebrala) in ggl celiac si mezenterici. Simpaticul influenteaza si inervatia locala, enterica. secretia salivara simpatic scade, aceasta dev vascoasa si concentrata in proteine scade scade contractie parasimpatic creste, aceasta dev apoasa, cu volum mare si bogata in electroliti creste creste creste relaxeaza

secretia gl

gastrice

secretia gl intestinale peristaltism (muschi) sfinctere: pilor, ileocecal, anal intern cai biliare extrahepatice ficat secretia pancreatica exocrina Inervatie extrinseca SNP:

contractie glicogenoliza (precum adrenalina) scade

contracta (aici, si vezica biliara) creste

a) motilitate rect, sfincter extern:

nervii spinali rusinosi (ce tin de SNP) determina contractie.

INTRINSEC
Este o subdiviziune a SNV, specializat local, la nivelul tubului digestiv, de la cavitatea bucala la rect. Functioneaza prin reflexe locale (separat de maduva spinarii sau creier), fiind foarte autonom, dar poate fi influentat de SNC (indirect) sau SNV (direct). Neuronii sunt organizati sub forma de ganglioni intrinseci peretelui digestiv, formand plexurile mienteric Auerbach (din stratul muscular; deci daca acesta e din fibre long la ext si circ la int, plexul e la mijloc) si submucos Meissner (din submucoasa) .

78

Au diferite functii, formeaza ARCURI REFLEXE, separat, neuronii fiind de mai multe feluri: senzoriali efectori (muschi si glande) intercalari, fac conexiunea intre primele 2 feluri.

Substante de control (per total)

familia glande Hormoni, mediatori, enzime, electroliti etc Detalii si efecte labfermentul enzima numai la sugari impreuna cu Ca2+ coaguleaza laptele, transformand cazeinogenul solubil in paracazeinat de calciu, insolubil (scopul e sa det o abs ulterioara) hidrolizeaza numai lipidele ingerate sub forma de emulsie, separandu-le in acizi grasi si glicerina inhiba evacuarea continutului gastric in duoden

general

lipaza gastrica

colecistokinina (CCK) gastrica

secretina gastrica Sne (probabil gastrice) stomac

inhiba evacuarea continutului gastric in duoden creste secretia de HCl

somatostatina

inhiba secretia de HCl

mucus gastric

glicoproteina protectia mucoasei gastrice mecanic si chimic, fata de pepsina si HCl stimuleaza evacuarea continutului gastric in duoden creste secretia de HCl gastric creste secretia pancreatica, la prezenta aminoacizilor si peptidelor activeaza pepsinogenul asigura aciditate pt activ pepsinei reduce Fe3 la Fe2 (in carte e inv, dar cred ca e gresit), forma absorbabila bacteriostatic activata de HCl = pepsina: enzima proteolitica, activa in mediu pH 1,8 3,5 , initiind procesul de digestie al proteinelor

pilorice G: gastrina gastrica

HCl

oxintice pepsinogen

factor intrinsec (glicoproteina pt abs B12) Parasimpatic intestin duodenale acetilcolina gastrina duodenala creste secretia de HCl det abs vit B12 ileal

la contact cu chimul, creste secretia gastrica

79

enterogastrona

la contact cu concentratii mari de glucoza sau lipide determina scaderea secretiei gastrica

colecistokinina duodenala

inhiba evacuarea continutului gastric in duoden creste secretia pancreatica enzimatica relaxeaza sfincterul Oddi si contracta vezica biliara

secretina duodenala

cea intestinala stimuleaza secretia de bicarbonat inhiba evacuarea continutului gastric in duoden

mucus intestinal Brunner duodenal + celule speciale epiteliu intestinal, cripte Lieberkuhn general peptidaze, dizaharadaze (maltaza, izomaltaza, zaharaza si lactaza) si lipaza electroliti si apa

impotriva agresiunii HCl

enzime asociate cu microvilii celulelor epiteliale intestinale, nefiind secretate in lumenul intestinal

electroliti

Na+ K+ HCO3-, secretat de celulele ductale

bicarbonatul determina un mediu mai bazic, neutralizand aciditatea gastrica si regleaza pH intestinului superior

amilaza pancreas enzime lipaze proteaze: bila sarurile biliare tripsinogen chimotripsinogen inhibitorul tripsinei

hidrolizeaza glicogen, amidon si alte glucide, pana la stadiul de dizaharide

hidrolizeaza esteri insolubili in apa, dar necesita saruri biliare

scindeaza proteinele in peptide

stimuleaza peristaltismul intestinal bacteriostatic

Hormoni care influenteaza digestia:

Adrenalina, noradrenalina ADH, aldosteron etc

Lobulul hepatic
la intalnirea a 3 lobuli se afla o vena centrolobulara

80

81

Irigatie NUTRITIV: artera hepatica, ramura a trunchiului celiac = rol de a iriga tesutul cu sange oxigenat,
se uneste cu vena porta in capilarele sinusoide

FUNCTIONAL: vena porta, formata prin unirea venelor mezenterice cu splenica = rol de a aduce
sange cu substante nutritive

capilarele sinusoide, formate prin unirea venei porte cu artera hepatica, trec printre hepatocite,
facand schimb de material care se va varsa prin limfatice spre vezica biliara , restul varsandu-se in vena centrolobulara, de unde va pleca spre cava inferioara

Epitelii 1. mucoasa linguala: epiteliu pluristratificat, pavimentos, necheratinizat 2. mucoasa faringelui: epiteliu cilindric ciliat la niv nazofaringelui si epiteliu pluristratificat
pavimentos, necheratinizat in rest 3. mucoasa esofagului: epiteliu pluristratificat, pavimentos, necheratinizat (+ glande mucus)

4. mucoasa stomac: epiteliu cilindric simplu (si glande oxintice si pilorice) 82

5. mucoasa intestinului: (jejun-ileon) valvule conivente, vilozitati intestinale, margine in perie (glande
mucus si suc)

6. mucoasa intestinului gros (colonul): epiteliu unistratificat cilindric cu platou striat (si glande) 7. mucoasa rectului: epiteliu simplu, cilindric dar in ultima parte avem epiteliu stratificat keratinizat. Altele
glandele parotide (salivare) difera de amigdalele palatine (limfatice)

segment faringe esofag stomac int subtire int gros

lungime 15 cm C6) 25 cm 18-25 cm 4-6 m la duoden) 1,5 m (d 2-3 cm la j-I si 4 cm (d 7 cm spre 2-3) 10-12 cm (d 3-6 cm ) 3 cm cm ) (d 2-3 (baza craniu pana la

ampula rectala rectul canal anal

83

Dentitie: de lapte (20 dinti: 2i, 1c, 2m) permanenta (32 dinti: 2i, 1c, 2prm, 3m)

Glande

cantitate pe zi 800 1500 ml

compozitie 99,5% apa 0,5% reziduu uscat (0,2% anorg si 0,3% org)

salivare

stomacal e pancreati ce biliare

2000 ml (pH 1-2,5)

99%

apa

1 % reziduu uscat (0,6% anorg si

0,4% org) mult acid carbonic

1200 1500 ml 250 1100 ml

saruri, pigm, lecitina, colesterol, electroliti

In primul rand, trebuie precizat ca reglarea activitatii inimii (frv si forta contractie), cat si reglarea circulatiei in arborele vascular (calibru lumen vase sange) este inter-coordonata si concomitenta, la ambele actionand totodata umoral si nervos.

REGLAREA ACTIVITATII INIMII

84

Reglarea nervoasa (vegetativ S+Ps)

(- )Inervatia parasimpatica Nervul vag: nucleul dorsal al vagului (centru cardio-inhibitor) (care contine mai multi protoneuroni veg PS) isi trimite axonii pana in peretele inimii, in zona (zona, nu in ei) nodulului sinovial si atrioventricular (aceste fibre sunt preggl) aici axonii intalnesc al doilea neuron vegetativ PS, care trimite axoni scurti in jurul fibrelor miocardice (aceste fibre sunt postggl) !!! Pe langa aceasta, tre stiut ca fibrele preggl (!) vagale se unesc cu fibrele simpatice, formand trunchiul vagosimpatic care formeaza in vecinatatea inimii plexurile cardiace. Efecte: (rol protectie, anti-suprasolicitare?) rareste frv cardiaca scade forta de contractie a inimii intarzie conducerea stimulului prin nodulul atrio-ventr si fasc Hiss. Mediatorul chimic: acetilcolina. (ea poate induce aceste efecte si independent) (+) Inervatia simpatica Nervii cardiaci simpatici (sup, mijl, inf): protoneuronul din cornele laterale ale maduvei toracale (centru cardio-accelerator) da axoni cu urmatorul traseu: i. ies prin coarnele anterioare ale maduvei impreuna cu fibrele motorii somatice ale nervilor rahidieni ii. trec prin ramurile comunicante albe in ggl-ii respectivi ai lantului simpatic (ggli cervicali sup, mijl si stelat) ------pana aici is fibre preggl-----in acei ggl-ni se afla deutoneuronul, ei dand fibre care, grupate, formeaza nervii cardiaci (sup, mijl, inf) si care se distribuie la fibrele miocardice nodale (-----astea is fibre postggl----) !!! Inainte de a se distribui la fibrele miocardice, nervii simpatici se unesc cu fibrele vagale, formand plexul cardiac.

Efecte: mareste frv cardiaca mareste forta de contractie a inimii sporeste viteza de conducere a stimulului prin sistemul nodal. Mediatorul chimic: simpatina. (o combinatie intre adrenalina si noradrenalina) (ea poate reproduce aceste efecte si independent) Fiziologia reglarii nervoase 85

Reflexele care activeaza centrele celor 2 sisteme pot avea ca punct de plecare orice parte a corpului. Dar reflexele cele mai importante sunt cele cu punctul de plecare din peretii inimii si in zonele reflexogene (care se gasesc in vase mari si sinusul carotidian). Receptorii (terminatii nervoase) care declanseaza aceste reflexe sunt de 2 feluri: baroreceptori (excitati de distensia peretilor vasculari datorita presiunii) si chemoreceptori (excitati de variatia presiunii partiale 47 a O2 si CO2 din sange). Acestia emit fibre aferente catre cele 2 centre. Dar centrele mai pot fi excitate si de impulsuri din alte parti ale corpului, inclusiv externe. S-a observat ca excitarea oricarui nerv care contine si fibre senzitive este astfel: stimulare moderata, normala ....... cardioaccelerator stimulare intensa ................................ cardioinhibitor. (ex faine: iritarea mucoasei nazale sau apasarea globilor oculari determina cardioinhibitie). Cele 2 centrele vegetative de mai sus se gasesc sub influenta centrilor vegetativi din scoarta cerebrala, hipotalamus sitrunchiul cerebral, asa incat se pot explica legaturile intre ceea ce vedem, emotii si modificarea activitatii inimii. Centrul vasomotor Mai nou, se crede ca acesta controleaza activitatea cordului, totodata cu a vaselor. Anatomic, el se afla in substanta reticulata bulbara si in treimea inferioara bulbara a puntii, bilateral. (ca un T). Portiunile laterale (bara de sus de la T) transmit prin fibre nervoase simpatice impulsuri excitatorii cordului, crescand frv si contractilitatea lui. Partea centrala a acestui centru (baza de la T) este situata in apropierea nucleului dorsal al vagului si, prin influentarea lui, emite impulsuri care determina scaderea frv cardiace.

Reglarea umorala
(!!! determina o adaptare mai rapida a circulatiei sangelui) Oxigenul si dioxidul de carbon din plasma (observi ca e plasma, nu si eritro, dar eu stiu?) Modificarea presiunilor lor partiale actioneaza nu numai indirect prin intermediul chemoreceptiorilor ci si direct asupra centrilor nervosi insisi (care coord activ inimii).
47 Partial pressure In a mixture of ideal gases, each gas has a partial pressure which is the pressure which the gas would have if it alone occupied the volume.[1] The total pressure of a gas mixture is the sum of the partial pressures of each individual gas in the mixture. The partial pressure of a gas dissolved in a liquid is the partial pressure of that gas which would be generated in a gas phase in equilibrium with the liquid at the same temperature. The partial pressure of a gas is a measure of thermodynamic activity of the gas's molecules. Gases will always flow from a region of higher partial pressure to one of lower pressure; the larger this difference, the faster the flow. Gases dissolve, diffuse, and react according to their partial pressures, and not necessarily according to their concentrations in a gas mixture.

86

Acetilcolina Actiune asemeni celei parasimpatice (-). Hormonii tiroidieni - tiroxina Maresc sensibilitatea miocardului la mediatori chimici, dar indeosebi nor si adrenalina. (...+) (deci provoaca vasodilatatie) Hormonii steroizi ai corticosuprarenalei Stimuleaza contractilitatea miocardului. (+) Medulosuprarenala Ea descarca adrenalina si noradrenalina in conditii de hipotensiune. Acestea afecteaza si vasele. Actiune asemeni celei simpatice (+). Ionii de Na+ , K+, Ca2+ Acesti ioni contribuie la declansarea si transmiterea stimulilor naturali din tesutul excitoconductor (nodal). (influenteaza contractiile) Astfel: Na+ : in perfuzia inimii fara el, contractilitatea muschiului cardiac scade. (deci el este +) K+ : excesul de el intensifica actiunea parasimpaticului, incat scade contractilitatea inimii, alungeste diastola si opreste inima in diastola (inhibitie potasica). (deci excesul este -) Ca2+ : excesul de el intensifica actiunea simpaticului, incat creste contractilitatea inimii, alungeste sistola si opreste inima in sistola (rigiditate calcica). (deci excesul este -)

REGLAREA ACTIVITATII VASELOR SANGVINE

Vasele sangvine au o reglare umorala si nervoasa proprie (oarecum independenta de a inimii), putand adapta circulatia la nevoile diferitor tesuturi. 87

Reglarea nervoasa (veg S+PS)

Presupune modificari de calibru pt vasele sanguine. Acestea sunt controlate de nervi vasomotori, care sunt de 2 feluri: constrictori si dilatatori. Acestia pleaca din centrul vasomotor bulbar. La randul lui, acesta primeste aferente de la acelasi tip de receptori: chemo , baroreceptori si alti nervi senzitivi. (-) Nervi vasoconstrictori Asigurata de veg simpatic: protoneuronul din coarnele laterale ale maduvei spinale toracala si lombara superioara trimite axoni prin coarnele anterioare ale maduvei impreuna cu fibrele motorii somatice ale nervilor rahidieni, apoi trec prin ramurile comunicante albe in ggl-ii lantului simpatic de aici, parasesc lantul simpatic prin ramura comunicanta cenusie si fie intra in alcatuirea nervilor rahidieni, fie formeaza plexuri periarteriale. !!! Nervul splanhnic nu face sinapsa in ggl lantului simpatic ci isi continua fibrele preggl pana in ggl celiac, dand apoi postganglionare. Mediatorul chimic: pt preggl este acetilcolina, iar pt postggl este adrenalina. !!! Nu toate fibrele veg simp au efect vasoconstrictor: cele care inerveaza arterele coronare si musculatura membrelor (in alte locuri zice doar scheletica) sunt vasodilatatoare. (+) Nervi vasodilatatori Asigurata de veg S + PS: parte din fibrele parasimpatice sunt anexate nervilor cranieni VII, IX si X, iar o alta parte provin din madiva sacrala fibrele simpatice inerveaza musculatura membrelor si arterele coronare Mediatorul chimic: acetilcolina pt toate. Centrul vasomotor bulbar (mai nou, se crede ca el controleaza atat activitatea vaselor cat si a cordului vezi la regl. inima) Situat in substanta reticulata de pe planseul ventriculului IV. Are 2 zone: una presoare si una depresoare (care corespund constrictiei si dilatatiei). El primeste aferente din tot corpul, dar mai ales prin nervii vagi si prin cei din crosa aortica si sinusului carotidian. Dar activitatea lui este subordonata altor centri ai hipotalamusului si scoartei cerebrale.

Reglarea umorala
Se face fie direct asupra centrului vasomotor, fie indirect, prin chemoreceptori. (!! nu si baro) Dioxidul de carbon 88

Cresterea presiunii lui partiale din plasma excita centrul vasomotor si inhiba centrul cardioinhibitor (!! atentie, cardio). Produce un reflex presor: cresterea presiunii arteriale si frv cardiace. Scaderea presiunii partiale are efect opus. Oxigenul Scaderea presiunii lui partiale din plasma excita centrul vasomotor din bulb prin intermediul chemoreceptorilor din crosa aortica si sinus carotidian. Rezulta un reflex presor: vasoconstrictie (!!) si cresterea presiunii arteriale. (e asa, ciudat, probabil pt ca daca la CO2, excesul tinea de mediul intern si putea fi expulzat fara griji, la
scaderea O2 se gandeste ca tine mai mult de mediul extern si pt asta, neavand ce face, macar sa fie mai putin sange la extremitatile nu asa imp si este nevoie de cresterea presiunii, adica vitezei pt a ajunge putinul O2 cat mai reprede unde tre)

Substante vasoconstrictoare: adrenalina si noradrenalina (nu actioneaza la musculatura scheletica a membrelor (in carte se amesteca si zice membr o data si restu doar scheletic, dar nu cred ca tot scheletic) si coronarelor) ---- (pot fi produse de medulosuprarenala in conditii de hipotensiune) angiotensina II (ia nastere cu ajutorul reninei din rinichi: ren det form angiotensinei din angiotensinogen, angiotensina decl aldosteronul care det retinere apa prin vasoconstrictie glomerulara) serotonina (apare la coagulare din trombocite, prin decarboxilarea triptofanului (creca asta e in ele si devine serotonina, nu vb clar)) ADH (vasopresina sau antidiuretic) indeosebi act asupra venulelor, dar creste volumul sanguin. (!?) (probabil e si vasoconstr ca sa nu urinezi consrt glomerulului sau cv) Substante vasodilatatoare acetilcolina (relaxeaza musculatura vaselor; unde ajung fibrele s + sp, colinergice, in glande, produc vasodilatatie) histamina (dilatarea capilarelor) chininele plasmatice

89

90

Mediul intern. Sangele limfa lichid interstitial LCR peri- si endolimfa (ureche medie, interna) sangele ! Atentie, lichidul interstitial (dintre celule, unde-s capilarele limfatice cred, nu sunt sigur), impreuna cu plasma sangvina (zisa, sangele) formeaza LEC sau lichidul extracelular. (sursa wikipedia, cred ca limfa intra la lichid interstitial, nu sunt sigur)

SANGELE:
1. 8% din greutatea corpului 2. 1/3 sange de rezerva.stagnant, in organe de depozit: splina (dep 200-300 g) ficat tesut subcutanat ! Atentie, acesta este mobilizat prin vasoconstrictie. 2/3 sange circulant, din care: 75% se gaseste in vene 25% in artere 1. Culoare: Se datoreaza compozitiei: eritrocitul contine hemoglobina, adica 4 globine cu grupari prostetice hem care, cand leaga O2 , Fe2+ devine rosu. ! Atentie, oxhihemoglobina si carbaminohemoglobina (Hb CO2) sunt compusi labili (le da drumul), pe cand carboxihemoglobina (CO Hb) este un compus stabil si, in prezenta oxidantilor precum unele drogurile, devine methemoglobina (cu Fe3+), derivat care nu mai transporta gaze (asfixiere). ! Atentie, CO2 se leaga la alt sit (Hb) decat O2 (cu Fe lipit de Hb) Detalii privind transportul CO2: dioxidul de carbon se combina cu apa si formeaza acidul carbonic care disociaza in protoni si anioni bicaronat. 95% din CO2 generat in tesuturi este transportat de hematii. Gazul patrunde si iese din celule probabil prin difuzie prin canale din membrana plasmatica. In interiorul celulei aproximativ 50% din cantitatea de CO2 se leaga la hemoglobina (la alt situs decat cel de legare al oxigenului), iar restul este convertit in ioni bicarbonat care ies din celula si protoni (H+) care se leaga de partea proteica a hemoglobinei (in acest fel pH nu este modificat). Doar 5% din cantitatea de CO2 din tesuturi este dizolvat si transportat direct in plasma.

rosu deschis in artere (oxihemoglobina)

91

rosu inchis in vene rosu palid cand nu are Hb ! Atentie, sangele din circulatia pulmonara este invers: rosu deschis in venele pulmonare si rosu inchis in arterele pulmonare. De asemenea, o terminologie idioata a stabilit ca sangele venos este sange neoxigenat, deci in vena pulmonara nu gasim sange venos. 2. temp = 37 gr C 3. pH = 7, 35 4. Componente:

Cu, Ca, Fe, hormoni, pigm biliari

a) ! Observatii: Eozinofilele au histamina si intervin in alergii ( histamina este o amina biogena care n principal prin stimularea fibrele musculare netede produce bronhoconstrictie, vasodilatatie arteriolocapilara, creste permeabilitatea capilara, creste motilitatea intestinala si produce reactie urticariana la nivel cutanat). Bazofilele au heparina anticoagulanta. Neutrofilele sunt microfage rapide. Monocitele devin macrofage. Limf B (umoral, anticorp proteici, nu celulari) Limf T (celule) Imunitate nespe (bazo, neutro, monocite) sau specifica (limf B si T).

92

sangele transporta lipide (formand lipoproteine), dar nu chilomicroni; ei sunt transportati de limfa (denumita aici chil, iar capilarul limfatic, vas chilifer central); vezi detalii mai jos, la absorbtia lipidelor:
ABSORBIA LIPIDELOR La nivelul microvililor enterocitelor, lipidele se desfac din structura micelelor i trec n enterocit cu ajutorul unor carrier-i specifici. Srurile biliare se desfac din structura micelelor i rmn n lumenul intestinal pentru a forma noi micele. n prezena lor se absorb 97% din lipide, pe cnd n absena lor, se atinge un procent de numai 50 60%. n enterocit: acizii grai i monogliceridele refac rapid trigliceridele, meninnd un gradient de concentraie ntre lumenul intestinal i celul favorabil absorbiei. O parte din trigliceride sunt formate din glicerofosfatul rezultat din catabolismul glucozei. colesterolul liber absorbit n enterocit este convertit la colesterol esterificat. Colesterolul se absoarbe lent n limf. Trigliceridele i cea mai mare parte a colesterolului esterificat formeaz mpreun cu fosfolipidele i nite proteine hidrosolubile specifice (apo-proteine) complexe denumite chilomicroni. Chilomicronii sunt eliberai pe la polul bazal enterocitelor prin exocitoz i trec n limf. Datorit marii cantiti de de chilomicroni din limfaticele intestinale, acestea se mai numesc i vase chilifere, iar limfa - chil. Din limf, chilomicronii trec n snge, uinde persist aproximativ 6 ore.

Acizii grai cu lan scurt ca cei din lipidele din unt, sunt direct absorbii la capilarele sanguine din viloziti, de unde trec n sngele portal, spre deosebire de acizii grai cu lan lung, care sunt convertii n trigliceride n enterocit. n lipsa enzimelor pancreatice, ca i n cazul lipsei srurilor biliare, digestia i absorbia lipidelor este alterat i deficitar; lipidele se elimin n scaun, determinnd aspectul steatoreic al acestuia. Apariia steatoreei se mai poate datora inhibiiai lipazei pancreatice n prezena unui exces de secreie gastric acid, care reduce semnificativ pH-ul intestinal (ca n cazul tumorilor secretante de gastrin).

! leucocite limfocite. eritrocitele: se sintetizeaza in maduva hematoformatoare prin influenta eritropoietinei, hormon renal se distruge (hemoliza) in splina, maduva rosie, ficat si ganglioni limfatici cu ajutorul monocitelor (forma calatoare a macrofagelor) trombocitele: ele contin factori trombocitari si substante active: histamina, fosfolipide etc, pe care ii elibereaza astfel: in hemostaza (totalitatea mecanismelor de oprire a sangerarii), trombocitele adera la suprafata lizata, aglutineaza in cheag alb si se autolizeaza (membrana), eliberand totodata si substantele continute, ce vor contrib la form cheagului rosu, imp cu factorii plasmatici si cei tisulari. limfocitele sunt de 2 feluri: B rezista cateva ore, cativa ani; activate se numesc plasmocite si pot sintetiza astfel anticorpi (imunitate umorala) T presupun urmatorul ciclu de evolutie: celulele pre-T (acestea sunt sintetizate din celulele stem ale maduvei osoase) vor migra prin timus, devenind acolo (maturandu-se in) celule T sau timocite; (imunitate celulara)

93

limfocitele sunt produse in: organe limfoide primare, centrale (denumite astfel deoarece la acest nivel
limfocitele se matureaza fara a veni in contact cu antigene nonself (orice structura (molecula, celula) capabile de a fi recunoscute de sistemul imun si impotriva carora organismul elaboreaza un raspuns imun) : maduva rosie hematogena si timusul organe limfoide secundare (la acest nivel limfocitele vin in contact cu anatigenele nonself, se activeaza, prolifereaza si se diferentiaza ) : splina, ganglionii limfatici si

tesutul limfatic asociat mucoaselor. dar in manual scrie asa: limf is produse in ggl limf, org perif, splina etc. preT provin din maduva hematogena. a) Sistemul imunitar: actioneaza prin 2 feluri de aparari: i. nespecifica 1. este innascuta, deci toti oamenii o au 2. se realizeaza prin mecanisme celulare (ex: fagocitoza) in principal, dar si umorale (deci utilizeaza in special leucocite care nu-s limfocite; dar si limf) 3. eficacitate medie dar foarte prompta. ii.specifica 1. se dezvolta in urma expunerii la un antigen, formand astfel un raspuns imun, care poate fi primar (primul contact) sau secundar (contact ulterior, importante sunt limfocitele cu memorie) 2. poate fi dobandita natural sau artificial (ambele activ sau pasiv) 3. se realizeaza cu B (nu stiu daca in pp sau 50-50), dar si cu T si monocite, granulocite cum functioneaza practic: imunoglobulinele (Ig) se ataseaza de antigenul complement lor si devin anticorpi. Ei impiedica proliferarea antigenului si atentioneaza macrofagele sau alte chestii sa actioneze. ! Atentie, Ig sunt produse de plasmocite, limfocite B activate. de asemenea Ig (putem spune, anticorpii) nu actioneaza direct, ci favorizeaza procesul de fagocitoza facut de macrofage. b) Grupele sangvine determinate de prezenta sau absenta pe membrana eritrocitelor a unor antigene, numite aglutinogele (A,B, D) aceste antigene au in plasma sangelui anticorpi, numiti aglutinine omoloage ( - alfa, -beta, anti-D) care, prin recunoastere, se autodistrug (A cu alfa, B cu beta si D cu anti-D). astfel sunt 2 sisteme de grupe sangvine: sistemul OAB si sistemul Rh (sau D) numai 85% din populatie are aglutinogene D reguli de transfuzie: i. aglutinogenul donatorului sa nu intalneasca (sa nu fie recunoscut, omolog) aglutininele primitorului ii.sa nu se doneze sange cu Rh+ la persoane cu Rh- (deoarece cele din urma vor dezvolta aglutinine anti-Rh) pericolul este concretizat in urmatorul caz: mama fara D, tata cu D, copilul va avea D (ca genetic se mosteneste tatal la anticorpi) si, in timpul primei sarcini totul va fi ok, dar la nastere, odata cu dezlipirea placentei de uter si ruperea vaselor sangvine, sangele mamei intalneste pe al fiului direct si dezvolta anticorpi anti-Rh care, la o viitoare nastere, vor determina hemoliza eritrocitelor fatului. (pierderea sarcinii).

94

!Atentie, prima nastere, nu prima sarcina (daca consideram sarcina ca fiind pana la nastere).

95

Circulatia sangelui si limfei - dezambiguizare

1. Presiunea sangvina - reprezinta exact cu cat este mai mare presiunea pe care o exercita sangele asupra peretilor vaselor fata de presiunea atmosferica. De exemplu, daca presiunea atmosferica este de 760 mm coloana de mercur si tensiunea arteriala maxima indicata de aparat este de 120 sau 12 mm inseamna ca presiunea sangelui in artere este de 120 +760 mm coloana de mercur. Este influentata de forta contractiilor cardiace, rezistenta arteriolelor si capilalelor, elasticitatea vaselor de sange, volumul si vascozitatea sangelui. Presiunea sanguina normala este data de valorile normale a presiunii sanguine sistolice (120 mmHg) si diastolice (sub 80 mmHg. Baroreceptorii arteriali (situati in sinusul coronar, am inteles, nu stiu si daca in rest) actioneaza in consecinta. Microcirculatia: (arteriole, metaarteriole cu capilarele lor, venule)

2.

3.

! Atentie la sistemul arterial si venos. Exemplu de probleme: trunchiurile brahiocefalice venoase nu corespund amandoua unor trunchiuri brahiocefalice arteriale (exista doar arterial drept) vena porta are ca afluenti vena splenica si mezenterice si se varsa in ficat, de unde se continua cu vena hepatica pana in cava inferioara arterele, venele tibiale: cele anterioare vascularizeaza partea anterioara a gambei, planta si se continua cu artera dorsala a piciorului, din care se desprind arterele digitale; arterele / venele posterioare ale tibiei vascularizeaza fata posterioara a tibiei si se imparte in regiunea plantei in artere / vene plantare interne, externe din care se vor desprinde cele digitale plantare. Si la mana sunt arcade palmare, formate din arterele ulnara si radiala, dand artere digitale .

96

4. 5.

artera subclaviculara da ramuri: artera axilara, artera vertebrala, artera toracica interna care va da nastere la arterele intercostale interne; la sistemul venos, vena subclaviculara vascularizeaza doar membrele superioare, toracele (adica spatii intercostale, esofag, diafragm, bronhii etc) fiind vascularizat de sistemul azygos; toate aceste vene impreuna cu vena jugulara interna se varsa in cava superioara, dar subclavicularele si jugularele interne formeaza venele brahiocefalice. v jug ext se varsa in cea interna. sunt vene profunde si vene superficiale, care se varsa in cele profunde vena cava inferioara are, pe langa afluentii clasici (ovare / testicule, rinichi etc) si vena lombara si cea hepatica. atentie! vena hepatica este o continuare a venei porte si se varsa direct in cava inferioara; in sistemul arterial, artera hepatica si splenica face parte din trunchiul celiac (splenica, hepatica si gastrica stg); si ala provine din aorta abdominala sunt 2 artere pulmonare dar 4 vene pulmonare care se varsa in trunchiul pulmonar si apoi inapoi in inima (atriul stg) artera carotida interna vascularizeaza ochii si creierul, pe cand cea externa partea temporala si occipitala a capului, impr cu viscerele fetei si gatul. arterele coronare stau in cele 2 santurile atrioventriculare (cred ca superioare). Factori hemodinamici (care tin de miscarea sangelui): presiounea intracavitara crescuta, slabiciunea miocardica structurala regionala, hipertensiunea arteriala etc. superpozabil= (2 figuri) se pot suprapune exact neregulat. Inima are 3 pereti: endo, mio si epicard. Epicardul este foita viscerala a pericardului seros (cealalta e parietala); inafara de astea pericardul are o alta tunica, fibroasa, la exterior. Valvele cuspide sunt: tricuspida in dr si bicuspida (mitrala) in stg. mai sunt valvulele semilunare, sigmoide sau cuib de randunele. Ventriculele au trabecule (muschi). Miocardul atriilor separat de al ventriculelor, impulsul nodal facand legatura nu de la vecin la vecin. Endocardul inimii dr separat de cel al inimii stg; acesta se continua cu intima vaselor sanguine. Arterele mari sunt elastice, cele medii musculare (in fct de tunica medie). Calibrul venelor creste de la periferie spre inima. Cele sub inima au valvule cuib de randunica. Atentie, vasele limfatice au valve semilunare pe tot parcursul (cred). Despre sistemul limfatic: capilarele limfatice se unesc in vase limfatice (astea au valve), iar acestea se varsa in vasele mari limfatice, deci !! nu e direct. Alea mari: canal toracic cu cisterna chyli si vena limf dr. sist limf deriva din cel sangvin, de aia cica circulatia sangvina include si limfatica. !!!Gangl limfatici produc limfocite si monocite si anticorpi (de toate). vazele coagularii: vasculo-plachetar 2-4 min, plasmatic 4-8 min cu transf alea chimice (tromboplastina activeaza protr in trombina si trombina activeaza fibrgen in fibrina) si timpul trombodinamic (disparitia cheagului etc). si cica partea a doua a coagularii nu este cea mai laborioasa (greoaie). !! eu zic ca e dar na. valva tricuspida isi anexeaza muschii ventriculari. (la papilari se refera probabil); dar valva mitrala nu isi anexeaza trabecule (probabil tot ventr, adica papilari). sist azygos se varsa in cava superioara, nu subclaviculare. arterele tibiale nu iriga ambele planta (aia anterioara da, aia posterioara nu; adica ant iriga laba piciorului, aia post se imp la niv plantei, creca partea inf a labei, in 2 artere plantare care vor da arterele digitale plantare) pompa cardiaca (trage-suge si form flux sangvin) mai este numita pompa musculara. Nu toti avem aparare specifica, ca se considera ca unii dobandesc pt cv-cv, altii nu ca nu iau contact. cica sist rh este (!!) superpozabil oab. (nu inteleg dc, ca superpozabil ins ca s-ar suprapune exact) Cisterna chyli este situata L2, nu cumva T2.

6. In ficat si glande endocrine exista capilare speciale, sinusoide, cu gaurisi lumen

7. 8. 9. 10.

11. 12. 13.

14. 15. 16.

17. 18. 19. 20.

21. 22. 23. 24.

97

25. Avem ductul sau canalul toracic si mai avem vena limfatica dreapta care dreneaza patrimea superioara dr a corpului , atentie!!, nu patrimea dr, ci cea superioara dr. (nu doar superioara sau doar dr) 26. Limfa transporta chilomicroni (din enterocite, intestin subtire), hormoni (din gl end), proteine si enzime (din ficat).

27. Splina produce limfa (organ periferic sau secundar limfatic, vezi la sange de ce), dar, !!
28. 29. 30. 31. 32. atentie, distruge hematii batrane. Pe langa asta, intervine si in metabolismul Fe. Ea are 180 200 g si poate depozita 200-300 g sange. !! Atentie, aparatul cardiovascular asigura circulatia sangelui dar !! si a limfei. Inima este un complex de 2 pompe dispuse in serie. De aceea, volumul pompat de ventr stg e todeauna egal cu cel pompat de cel dr. Cand se vorbeste de sistola, fara a preciza daca e atriala sau ventriculara, atunci sa stii ca: sistola reprezinta sistola ventriculelor si diastola tot cea a ventriculelor. Frecventa cardiaca normala este de 70-75 batai/minut. Astfel, ciclul cardiac (sistola si diastola vezi ca nu zic de care vezi 21) tine 0.8 s. Volumul-bataie este aprox 70 ml. Proprietatile inimii: excitabilitate (celulele inimii in general la fel ca alte celule excitabile cu totu sau nic si prag, dar are o particularitate: este excitabila numai in faza de relaxare, diastola). automatismul (tesut contractil-nervos, nodal): nodul sinoatrial da 70-80 potentiale/minut si determina ritmul sinovial; nodulul atrioventricular, de urgenta, desi functioneaza in paralel cu ala mai smecher, da 40 pot/min, ritm nodal sau jonctional; fasc Hiss (!! asta e in peretele interventricular) si reteaua Purkinje (!! astea in peretii ventriculari laterali), ele emit 25 pot/min, ritmul idio-ventricular. conductibilitatea: difera, fiind de 10 ori mai mare prin fasc Hiss si reteaua Purkinje decat prin micardul contractil atrial si ventricular; din mom descarcarii sinoatrialului si pana la completa invadare a atr si ventr trec 0,22 s, traseul fiind bine definit. contractilitatea: creste proportional cu alungirea diastolica a fibrelor, adica cu cat inima se umple cu un volum mai mare de sange in timpul diastolei, cu ata poate pompa un vol mai mare in sistola urmatoare legea inimii Ciclul cardiac: dureaza 0,8 s la 75 batai/min intre sistola atriala precede cu 0,1 pe cea ventr (si stiind ca sistola atr dureaza 0,1 s deducem ca sistolele nu sunt simultane, cred , nu ca are dura 0,1 intre ele un gol sau cv)

33.

(tine minte desenul) !!! atentie, dupa inchiderea valvelor semilunare (adica cand incepe diastola ventr), atriile se deschid pasiv si incepe curgerea sangelui in ventricul; la sistola atriala doar se definitiveaza aceasta umplere (deci atrioventr era deja desch cand se prod sist atr). sistola ventr are 2 faze: izovolumetrica (incepe cu inchiderea atrioventr si se term cu desch semilunare) si de ejectie (cand presiunea creste destul, se desch valvele semilunare si se ejecteaza). diastola ventriculara: are o faza izovolumetrica (intre inch semilunare si dech atrioventr) Manifestari ce insotesc: mecanice (socul apexian spatiu 5 intercostal stg, si pulsul arterial.) , electrice (totalitatea biocurentilor dau EKG) si audio(fonocardiograma) care presupune 2 sunete: sunetul 1 sistolic (inchiderea valvelor atrioventr si !!! vibratia miocardului) si sunetul 2 diastolic (inchiderea valvulelor semilunare).

98

34. Elasticitatea arterelor mari ajuta: inmagazineaza unda de soc sistolica si o da inapoi coloanei de sange in timpul diastolei inimii, astfel ca sangele circula continuu, nu ritmic, cum bate inima. 35. Tonusul musculaturii netede depinde de (se da la examen!!!): simpatic, presiune arteriala, concentratia locala a unor metaboliti, activitatea unor mediatori.

36. Presiunea tensiune. prima se refera la lichid-gaz si a doua la peretii propriu-zisi ai vaselor
(solid). Presiunea arteriala depaseste pe cea atmosferica astfel: 120 mm Hg la sistola VS si 80 mm Hg la diastola. Depinde de rezistenta, periferica, debit cardiac, lungimea vasului. Presiunea venoasa : 10 mm Hg la venula (atata mai ajunge de la inima pana aici) si 0 mm Hg in pct varsare a cavelor in atr dr. Atentie, in inima avem, deci, 100 mm Hg in atriul stg si 0 mm Hg in cel dr => functia de pompa cardiaca (suge-impinge) si ajuta la circulatie.

37. Viteza sangelui in artere: 500 mm/s in aorta si 0,5 mm/s in capilare. Viteza sangelui in
vene: 0,5 mm/s la periferie si 100 mm/s in cave. (dat maririi supraf de sectiune a vaselor)

38. Deci circulatia este ajutata de : inima ca pompa, arterele ajuta vene omoloage (masaj
39. 40. 41. 42. 43. pulsatil), valve cuib randunele in vene sub inima, actiunea de presa abdominala impr cu aspiratia toracica (mai ales in inspiratie), gravitatia ajuta venele peste nivelul inimii. Anticorpii nu-s celule, in prot produse de plasmocite, foste limf B. Antigenele A,B,D si anticorpii omologi nu tin de imunitate. Restu, da. Trombocitele au rol atat in faza vasculo-plachetara cat si in cea plasmatica a hematozei (care necesita si factori plachetari) Trombina este o enzima (vezi des carte) (provine din protrombina plasmatica) vasoconstrictia se face: reflex umoral (dar nu de la trombocite, ca inca nu s-au aglutinat) Factorii coagularii (plasmatici, plachetari, tisulari) sunt doar pt coagulare, nu si vasoconstr. plasma= parte lichida a sangelui, limfei sau lichidului seminal. tesutul nodal este excitabil, dar si contractil. transm depolarizarii de catre tesutul nodal se face la viteze dif in miocard (probabil se refera la nr pda dif dat de centrii tesutului nodal) Presiunea de 120 mmHg in timpul sist ventr stg e cea din aorta. In artera pulmonara e altfel. Sistemul limfatic transp lipidele abs in intestin dar glucoza si aminoac sunt transp de sange.

44. 45. 46. 47. 48. 49.

50. Localizare ggl limfatici: latero-cervicali lombari inghinali axilari submandibulari gl mamare 51. La baza inimii, aorta e in dr arterei pulmonare. 52. La Cj, la trunchiul pulmonar se mai zice doar artera pulmonara. 53. ductul toracic prezinta valvule semilunare. 54. Vasele limfatice au str asemanatoare cu capilarele sanguine; sau cu venele, dar mai subtiri ca venele. 55. Raspunsul imun specific poate fi doar dobandit, nu si innascut. 56. regula transfuzie:

99

AGLUTINOGENUL DIN SANGELE DONATORULUI SA NU SE INTALNEASCA CU AGLUTININELE DIN PLASMA PRIMITORULUI. (scopul e sa nu se distruga hematiile primite)

57. superpozabil= 2 fig se pot suprapune dar la circulatie e metaforic: 2 conditii concomitent, nu a se inlocui; deci Rh este superpozabil OAB. (conditii, nu figuri) 58. La sist arterial: tr brahiocefalic nu se cheama si dr chiar daca e in dr, pt ca e doar unul si pt ca se poate confuncda cu vena brahiocefalica dr. 59. zgomotele inimii sunt consecinta activitatii mecanice. 60. aorta toracala da ramuri toracale visc si parietale. 61. artera femurala e pe partea ant a copasei. 62. Valva tricuspida isi anexeaza muschi ventriculari, dar mitrala nu. 63. Elasticitatea arterelor mari: amortizeaza unda de soc face posibila destinderea arteriala in cond cresterii pres sg 64. Cand creste pres arteriala sistolica,creste si Lm inima, pt ca are de depus o forta mai mare pt a impinge lichidul. 65. Volum sistolic de repaus: 75ml. La efort: 150-200 ml. 66. Avem 75 contractii/min la un debit aprox de 5 l/min.

100

n urma proceselor de oxidare la nivel celular rezult, pe lng energie i ap, unii produi reziduali: CO2 , uree, acid uric, amoniac .a. Acetia sunt eliminai parial la nivelul plmnilor (CO2 , parial ap) i prin piele (ap, sruri, cantiti mici de substane organice). Cea mai mare parte din produii reziduali se elimin ca urin la nivelul rinichilor, proces care poart numele de excretie renal. Definiie Eliminarea substanelor , reziduale nefolositoare care rezult n urma catabolismului (oxidare) celular prin intermediul rinichilor poart numele de excreie renal. Toate structurile anatomice care produc i apoi elimin urina formeaz sistemul excretor, care e alctuit din rinichi i ci urinare.

I RINICHII
A) Localizare, nfiare, structur
Rinichii sunt organe pereche, situate retroperitoneal, de o parte i de alta a coloanei vertebrale din regiunea lombar, n formaiuni numite lojele renale. La acest nivel, cei doi rinichi se deosebesc prin faptul c rinichiul drept e mai jos, ntruct o mare parte din spaiul abdominal e ocupat de ficat.

Ca form, rinichii se aseamn cu un bob de fasole mai mare, prezentnd o margine lateral convex (bombat) i una median concav, unde se afl hilul renal, prin care: intr artera renal, nervii renali ies vena renal, cileile urinare i vasele limfatice. Toate formaiunile care ptrund i ies din rinichi formeaz pediculul renal.

Fiecare rinichi are un nveli care cuprinde 3 straturi:

intern

esut fibros capsula renal

mijlociu esut adipos capsula adipoas extern

fascia renal (suspend rinichiul de peritoneu i de peretele abdominal)

Sub capsula renal se afl parenchimul renal*, care alcatuiete rinichiul i care cuprinde zone: cortical i medular, imprecis delimitate. Unitatea structural i funcional a rinichiului poart numele de nefron. La nivelul celor 2 rinichi exista cc. 2,6 mil (aprox 2 mil) nefroni. Un nefron este alctuit din 2 componente principale:

101

1. 2.

corpusculul renal Malpighi tubul urinifer

1) Corpusculul renal Malpighi e alctuit din capsula Bowman i glomerulul renal. Capsula Bowman are form de cup i conine 2 foie: visceral, care ader la glomerul parietal, care se continu cu tubul urinifer

Glomerulul renal alctuit dintr-un ghem care cuprinde 20-25 vase capilare desprinse din sistemul arterial.
* 1. esut animal cu aspect spongios, bogat n vase sangvine, specific organelor glandulare

2) Tubul urinifer Acesta are 3 segmente: a) tub contort proximal epiteliu cubic unistratificat care prezint microvili, care mresc suprafaa de absorbie (orgns abs subst necesare prin tubul urinifer). Tubul urinifer colecteaz filtratul glomerular din capsula renal. provenit din filtrarea glomerular, numit i urin primar). b) ansa Henle epiteliu turtit; ea rezult din ndoirea poriunii contort proximal, avnd o ramura ascendent i una descendent. Ansa Henle colecteaz fluidul din tubul contort proximal, pe zona medular prin partea descendent i napoi n zona cortical prin cea ascendent. c) tubul contort distal mai scurt dect tubul contort proximal, iar celulele sale conin mai puini microvili. Fluidul colectat de tubul contort distal trece n tubul dreneaz lichidul din mai muli nefroni. Tubul colector se deschide n papila renal (vrful Malpighi). La contactul tubului contort distal cu arteriola aferent se juxtaglomerular, cu rol n reglarea presiunii arteriale: Celulele epiteliale care vin n contact cu arteriolele sunt mult restul i sunt denumite macula densa. Celulele maculei densa n arteriole, activnd o alt subsan (renin inactiv), coninut musculare netede ale arteriolelor, care se afla sub forma unor colector care piramidei formeaz aparatul mai dense decat secret o substan de celulele granule. care l transport n (filtratul = lichid terminale a tubului

Dac se ine cont de poziia pe care o ocup nefronii la precum i de lungimea lor, acetia se clasific n:

nivelul rinichilor,

102

nefroni juxtamedulari care au capsula n profunzimea zonei corticale a rinichiului iar ansa Henle ptrunde adnc n zona medular nefroni corticali au capsula n zona extern a zonei corticale iar ansa Henle e mai scurt.

Referitor la zonele rinichiului, se precizeaz c:

zona cortical e format din glomeruli, tubi snge i prezint aa numitele piramide Ferreinn. au o orintare invers dect cea a piramidelor Malpighi, centru i vrful spre periferie. Piramidele Ferrein sunt ale medularei n cortical. ntre ele se gsesc vase sangvine si tubi uriniferi.

uriniferi i vase de Piramidele Ferrein i anume: baza spre de fapt prelungiri corpusculii renali , Malpighi separate medular); fiecare periferie iar vrful

zona medular cuprinde 8-15 piramide de coloanele Bertin (prelungiri ale corticalei n piramid renal Malpighi are baza orientat spre spre interior (constituind papila renal) zona medular e mai deschis la culoare i striat datorit tubilor colectori.

Papilele renale se deschid, la rndul lor, n calice mici care se unesc n calice mari, iar acestea se deschid n pelvisul renal (bazinet). Pelvisul se continu cu ureterul, care se continu pn la vezica urinar. O piramid Malpighi mpreun cu substana cortical nconjurtoare formeaz lobul renal.

B) Vascularizaia
Rinichii sunt vascularizai de artera renal care se desprinde din cea aort i ptrunde prin hilul renal, apoi se mparte n artere interlobare care trec printre piramidele renale i se ramific n artera arcoat, care se afl la limita dintre zonele cortical i medular. Artera arcoat se ramific n artere interlobulare iar aceasta n arteriole aferente care dau natere glomerulilor la nivelul crora se face filtrarea sngelui. Sngele rmas dup filtrare e colectat ntr-o arteriol eferent, care se continu cu capilarele peritubulare, care nconjoar tubul urinifer. Aceste capilare se continu cu vene interlobulare care se deschid in vena arcoat, se continu cu venele interlobare apoi cu venele renale care ies din rinichi i se vars n vena cav inferioar.

C) Inervaia
E realizat de SNV simpatic prin plexul renal i SNV parasimpatic prin nervul vag. Att simpaticul ct i parasimpaticul inerveaz doar pereii vaselor sangvine (nu i rinichii propriu-zii).

II CILE URINARE
Au rol n conducerea, depozitarea i eliminarea urinei. Ele sunt alctuite din:

a) c) e)

calice uretere uretra

a) Calicele formaiuni membranoase de form tubular care se inser (prind) pe papilele renale. Exist calice mici 9 14 pentru fiecare rinichi, care conflueaz n 3 calice mari. b) Pelvisul renal rezult din unirea celor 3 calice mari i prezint 2 poriuni: intrarenal aflat n sinusul renal (interiorul

b) pelvis renal d) vezica urinar

rinichiului)

103

 extrarenal se continu cu ureterul. c) Ureterele organe tubulare, care fac legtura ntre bazinet i vezica urinar. Peretele ureterelor conine 3 straturi: intern (mucoas) alctuit dintr-un epiteliu de tranziie care conine celule ce secret un mucus protector. median alctuit din fibre musculare netede dispuse longitudinal la interior i circular la exterior (invers ca la tubul digestiv). Prezena urinei n bazinet declaneaz apariia unor unde peristaltice care deplaseaz urina spre vezica urinar. extern (adventice) alctuit din esut conjunctiv lax. d) Vezica urinar organ cavitar, avnd capacitatea de 700 800 ml n care se acumuleaz urina. Ca poziie, ea se afl posterior simfizei pubiane i anterior rectului. La brbat, sub vezica urinar se gsete prostata iar la femei, vezica urinar se nvecineaz cu uterul i vaginul. Cnd este goal, vezica are form piramidal; pe msur ce se umple devine ovoid.

n alctuirea vezicei urinare se disting: corpul vezical colul vezical (trigon) uretra

Peretele vezicei conine 4 tunici: 1. mucoasa reprezint tunica intern i este format din epiteliu de tranziie, care subiaz pe msur ce vezica se umple i se destinde. La locul de deschidere a ureterelor n vezica urinar, vezica prezint nite valve (supape) care nchid ureterele, mpiedicnd refularea urinei n uretere. submucoasa se afl deasupra mucoasei, pe care o susine. muscular esut muscular neted. seroas (adventice) e la exterior i continu peritoneul (foia), acoperind suprafaa extern a vezicii. n pereii veziculari se mai afl baroreceptori. e) Uretra conduct prin care urina este eliminat n exterior. Este cptuit la interior cu o membran mucoas, secretat de glandele uretrale. Uretra conine fibre musculare netede dispuse longitudinal dar i circular, acestea din urm formnd sfinctere: se

2. 3. 4.

1. 2.

sfincterul intern situat superior; e alctuit din fibre musculare netede, avnd activitate involuntar i inervaie vegetativ. sfincterul extern situat inferior; alctuit din fibre musculare striate i e controlat voluntar (nervii ruinoi).

104

III FIZIOLOGIA EXCREIEI

Funcia principal a rinichiului e meninerea constant a proprietile fizice i a compoziiei chimice a mediului intern, adic homeostazia. Aceasta presupune meninerea constant a: presiunii osmotice a mediului intern presiunii arteriale volumului plasmei sangvine concentraiei diferiilor ioni ph-ului plasmei. Meninerea homeostaziei se face prin eliminarea substanei toxice i a celor care devin inutile, sub form de urin. Menionm c rinichii intervin i n fenomenul de eritropoiez prin hormonul eritropoietin precum i n reglarea presiunii arteriale prin substana angiotensin. (ap. juxtaglomerular vezi regl umoral)

Formarea urinii
Are loc la nivelul rinichilor i se desfaoar n mai multe etape: 1. 2. 3. ultrafiltrarea glomerular reabsobia tubular secreia tubular

1) Ultrafiltrarea glomerular se desfaoar la nivelul glomerulului renal i const n trecerea componentelor plasmei cu excepia proteinelor (greutate molecular mare) din capilarele glomerulare n capsula Bowman i n tubii uriniferi.

105

106

Ultrafiltrarea are loc la nivelul membranei filtrante, care cuprinde: endoteliu capilar din glomerul membrana bazal a capilarelor epiteliul capsular Capilarele glomerulare se mai numesc capilare fenestrate i prezint pori de dimensiuni mari, care au dimensiuni de 200 500 angstromi, ceea ce le face de 100 400 ori mai permeabile pentru ap, sruri i plasm fa de alte capilare. Proteinele plasmatice i celulele sangvine, avnd dimensiuni mari, nu trec prin porii capilari. n plus, structura intern a capsulei (adic epiteliul capsular) prezint dispozitive de filtrare. Cnd sngele ptrunde n glomerul, apa i substanele dizolvate n ea trec din plasma sangvin n interiorul spaiului capsular datorit presiunii hidrostatice a sngelui. Lichidul ajuns n capsula Bowman, n urma ultrafiltrrii, poart numele de ultrafiltrat glomerular sau urin primar i are o compoziie asemntoare plasmei dar nu conine proteine (plasm deproteinizat). Volumul de filtrat pe minut (n ambii rinichi) prin capsulele tuturor nefronilor activi reprezint rata de filtrare glomerular (RFG), care are valoarea de 120 ml / min n ambii rinichi, ce corespunde la aproximativ 180 l pe zi. Asta nseamn c ntreg volumul de snge din corpul uman, ce aproximativ 5 l, e filtrat n rinichi la fiecare 40 min. Cea mai mare parte a apei din urina primar se rentoarce n deshidratarea orgs. RFG poate fi menionat la un nivel relativ constant printr-un autoreglare renal. n 24 h, prin rinichi trec 1000-1500 l snge, din care rezult, glomerural 170 180 l urin primar. Aceasta trece din capsula urinifer, unde sufer o serie de procese, precum reabsorbia secreia tubular. S-a constatat c cantitatea de urin primar crete atunci cnd cantitate mare de ap, precum i n hipertensiunea arterial. are valori de snge, prevenind mecanism de prin ultrafiltrare Bowman n tubul tubular i se inger o

1) Reabsorbia tubular proces de trecere a unor substane din urina primar, care a ajuns n tubul urinifer, n capilarele sangvine, trecere care se realizeaz printr-un transport activ sau pasiv i culmineaz cu formarea urinii secundare sau finale, a crei volum, n medie, este de 1,6 l pe zi.

107

Reabsorbia activ se face mpotriva gradientului de concentraie cu consum de energie din ATP: Na+, K+, HCO-3, vitamina B12, glucoza, unii aminoacizi, acid uric, fosfai i sulfai. De asemenea, se reabsorb selectiv toi nutrienii. Glucoza se reabsoarbe n totalitate la nivelul tubuluiproxim i, de aceea, ea nu se gsete n urina final.

Reabsorbia pasiv se face n sensul gradienilor de concentrie far consum de energie. Aa, se reabsoarbe: ureea, apa (99% se reabsoarbe n orgns), Cl- . apa se reabsoarbe 10-20 % n tubul contort distal i colector 80 % n tubul contort proximal ureea se reabsoarbe 15-35 gr n 24 h (cantiti mari)

1) Secreia tubular const n trecerea unor substane din capilarele sangvine peritubulare (care nconjoar tubul) n lumenul (interiorul) tubular. Aa sunt secretai: K+, H+, NH3 (amoniac), uree i ali produi toxici sau aflai n exces n plasm. K+ - e secretat prin mecanism activ la nivelul tubului contort proximal. Secreia lui are loc n tubul contort distal prin mecanisme active i pasive. NH3 secreia lui antreneaz o eliminare suplimentar de protoni. Transportul substanelor prin peretele tubular urinifer e realizat prin mecanisme enzimatice, datorit gradientului de concentraie i prin difuziune. n urma reabsorbiei i a secreiei tubulare rezult urina final, care e aproximativ de 1,5-1,6 l pe zi.

Pragul renal este concentraia la care o substan din urina final nu mai este absorbit. Pragul este sczut pentru unele substane precum ureea i acidul uric i mai ridicat pentru aminoacizi, glucoz etc. n urina final pot exista i substane care au ajuns n orgns n mod accidental (alcool, medicamente). Un parametru care influeneaz homeostazia este ph-ul urinei. El se refer la aciditatea sau alcalinitatea urinei i e cuprins ntre 57 (slab acid sau bazic), valoare mai mic dect cea sanguin.

IV REGLAREA ACTIVITII RENALE

Se face prin mecanisme nervoase i umorale (hormoni). A) Reglarea nervoas Reglarea RFG const n reglarea diametrului arteriolelor aferente, care e o reglare nervoas, realizat de SNV simpatic i parasimpatic. Fibrele simpatice n general Nervii simpatici inerveaz att arteriola aferent ct i pe cea eferent, precum i parial tubii uriniferi. Stimularea simpatic moderat sau uoar are efect redus asupra debitului sangvin renal i asupra celui al filtrrii glomerulare, probabil pentru c mecanismele de autoreglare (hormonal) sunt mai eficiente dect stimularea nervoas. Stimularea simpatic puternic, brusc, poate produce o vasoconstricie puternic a arteriolelor renale, astfel nct debitul urinar s scad pn la 0 pentru cteva minute, efect ce poate fi contracarat de creterea presiunii arteriale. Nervii splahnici Acetia i au originea n coarnele laterale ale mduvei spinrii. Axonii neuronilor din centrii medulari stabilesc legturi cu ganglionii din lanurile simpatice corespunztoare i apoi prin nervii splahnici se conecteaz cu neuroni din ganglionul celiac. De la acesta pleac fibre postganglionare la rinichi i la celelalte organe nvecinate.

108

n situaii de stres sau efort are loc stimularea simpaticului, urmat de vasocontricia arteriolelor aferente, fapt care duce la dirijarea sngelui spre zonele solicitate, precum muchii striai i inima. n acest caz, irigarea rinichilor scade i, odata cu ea, i diureza. Nervii ruinoi Avnd fibre motorii ctre musculatura striat (sfincter extern), ei le inerveaz i controleaz voluntar. Fibrele parasimpatice Nervul vag Stimularea lui are efecte inverse celor splahnici, adic dilat arteriolele, mrete volumul sanguin care ajunge la rinichi, scade reabsorbia tubular i crete diureza (volum al urinii secretate de rinichi ntr-o perioad de timp dat.). Nervii pelvici Acetia sunt nervi micti (senzitivo-motori), n legtur cu plexul sacrat.. Fibrele senzitive sesiseaz n special gradul de tensionare al peretelui vezical. Pe msur ce vezica urinar se umple, stimuli de la presoreceptori din peretele vezical sunt condui pe cile aferente ale nervilor pelvici pn la segmentele sacrate medulare i, de aici, pe calea eferent (motorie), napoi la vezic. Control medulo-cerebral Reflexul de miciune este un reflex controlat n ntregime de mduva spinrii, dar poate fi stimulat sau inhibat de centrii nervoi superiori din trunchiul i cortexul cerebral. A) Reglarea umoral Are loc la nivelul tubilor uriniferi, prin intermediul unor hormoni: ADH, aldosteron, parathormonul, hormonii tiroidieni etc. 1)Aldosteronul E secretat de corticosuprarenale. El meine echilibrul ionilor de Na+ i K+ la nivelul sngelui (la nivelul tubului contort distal): stimuleaz reabsoria Na+ i excreia K+. Creterea concentraiei de Na+ n snge e nsoit de reabsorbia apei, urmat de creterea volumului sangvin i a presiunii arteriale. 2) Angiotensina. Presiunea sngelui e reglat la nivelul aparatului juxtaglomerular, situat la contactul ntre arteriola eferent i tubul contort distal. Cnd presiunea sanvin e prea mic (sub 60 mm Hg) pentru a permite ultrafiltrarea glomerular, arteriola aferent secret o enzim numit renin (vezi ap jux. I A2), care determin sinteza unei substane puternic vosoconstrictoare: angiotensina. Aceasta stimuleaz secreia de aldosteron, care stimuleaz reabsorbia Na+ dar i a apei, ce duce la creterea volumului sangvin i a presiunii sngelui. 3) ADH h. antidiuretic secretat de neurohipofiz; acesta controleaz excreia de ap din organism, favoriznd absorbia apei la nivelul tubilor contori distalki, dar mai ales, a tubilor colectori. La rndul su, ADH inhib secreia de renin. Aldosteronul i ADH-ul intervin, deci, n creterea presiunii arteriale prin creterea colemiei i a presiunii sangvine. 4) H. natriu-uretic. Pentru a contracara aciunea acestor hormoni, inima secret hormonul natriu-uretic, care inhib att secreia de renin ct i de ADH, scznd presiunea sangvin. [nu>ADH>reni] 5) Parathormonul stimuleaz reabsorbia Na+ , Ca2+ i eliminarea K+, P , contribuind la mrirea volumului sangvin i a presiunii arteriale. 6) Hormonii tiroidieni mresc diureza deoarece ei intensific metabolismul proteic i determin creterea produilor finali din metabolism. 7) Vasopresina secretat de complexul hipotalamo-hipofizar; dei are o aciune vasocontrictoare i hipertensiv, favorizeaz reabsorbia de ap i micoreaz diureza.

109

V MICIUNEA
Miciunea este un act reflex, prin care urina acumulat n vezica urinar e evacuat n exterior. La sugari i copii mici, miciunea e un act involuntar. Controlul voluntar apare la 2-3 ani i implic dezvoltarea i maturarea scoarei cerebrale i a unor zone medulare (mielinizare). Din tuburile colectoare aflate la nivelul rinichilor, urina trece n calice, de aici n bazinet, apoi n uretere acre, prin micri peristaltice, transport urina n vezica urinar. (simpaticul determin inhibiia activitii peristaltice a ureterelor iar parasimpaticul o accentueaz) Cnd vezica acumuleaz un volum de urin de pn la 400 cm3, presiunea exercitat de urin asupra pereilor vezicii crete treptat, atingnd o anumit valoare care rmne constant datorit capacitaii vezicii urinare de a-i mri volumul n timpul umplerii fr o modificare important a tensiunii intravezicale. Aceasta se numete plasticitatea muchilor vezicali. n timpul umplerii vezicii, presiunea crete uor la nceput, apoi rmne constant dar, dupa 300-400 ml, presiunea crete brusc, determinnd necesitatea imperioas de a urina. Reflexul miciunii e declanat de distensia peretelui vezical n care se gsesc receptori specifici (baro.) ce transmit impulsuri unui centru nervos simpatic din mduva lombar. Acesta trimite comenzi prin fibre postganglionare care, alturi de fibrele hipogastrice, inhib contracia, relaxeaz muchiul vezical i mrete tonusul sfincterului intern, care rmne nchis, iar miciunea este amnat.

110

n acelai timp, distensia vezicii declanseaz impulsuri care se transmit la mduv prin nervii ruinoi (somatici) i prin ci nespecifice la scoara cerebral, determinnd senzaia necesitii de a urina. Dac necesitile nu permit, scoara cerebral trimite comenzi care inhib activitatea centrilor parasimpatici din mduva sacral, inhibnd contracia muchilor vezicali i accentund contracia sfincterului extern. Iar miciunea este amnat. Dac condiiile permit, scoara stimuleaz activitatea centrilor parasimpatici medulari prin nervii pelvici. Acetia trimit (tot prin nervii pelvici) impulsuri care declaneaz distensia (contragerea) peretelui vezical i relaxarea sfincterului intern. Concomitent, se relaxeaz i sfincterul extern, controlat de scoara cerebral. Iar urina este evacuat, producndu-se miciunea.

111

METABOLISMUL
Def: Metabolismul reprez totalitatea reactiilor biochimice : de sinteza / degradare cu consum / producere de energ posibile datorita ENZIMELOR CU ROL DE BIOCATALIZATORI. 2 laturi: asimilaie (anabolism) refacere macromolecule uzate dezasimilaie (catabolism) descomp subst endo si exogene pt energ Catabolismul: se produce energie din energia rez in celule, 55% se pierde, restul se depoziteaza in compusi macroergici predomina la batranete sau la eforturi mari reactii de decompunere a substantelor exogene (macromoleculare pana la elemente simple. alimente)

din

endogene Anabolismul : se consuma energie predomina la orgns tinere i la persoanele aflate n convalescen reactii prin care se utilizeaza molecule exogene pt refacerea macromolec. uzate din orgns
Metabolismul intermediar al glucidelor: Rol:

(din struct celulare)

(absorbite la niv tub digestiv) endogene (rez din procese

1.energetic producerea de energie prin oxidarea glucozei (cel mai important, dar lipidele sunt primordiale energetic) (1 g de glucoz oxidat -> 4,1 kcal) 2.structural unele glucide intr n structura unor substane organice complexe
(glicoproteinele), pe membrana celulara (in alcatuirea ei ca fiziologie, nu si in structura reala intrinseca).

3.funcional unele glucide (precum pentoze (5 C): riboza, dezoxiriboza) intr n alctuirea acizilor nucleici (rol n ereditate), unele enzime (eritropoietina - glicoproteina).
Cale: Glucidele introduse n organism sub form de alimente sunt transformate, prin digestie, n monozaharide: glucoz, fructoz, galactoz. Monozaharidele sunt absorbite la nivel intestinal, ajung n vena port pe traiectul creia ajung la ficat, unde sunt transformate n glucoz ( C6H12O6 ), aceasta fiind forma final de transport i utilizare a glucidelor.
[tub digestiv => vena porta =>ficat]

glicemie calorii obtinute prin oxidarea unui gram randament conversie glucoza -> energie rezerva energetica corp cantitate din dieta

70-100 mg/100 ml 4,1 kcal

66% (34 + 2 moli ATP) 3000 kcal 50% 1 pt glucoza

Din ficat, glucoza poate urma mai multe ci: a) Rspndirea ei n orgns pn la esuturi cu ajutorul sngelui

Glicemie = cc 1 g/l glucoz n snge i alte lichide ale corpului -cantitate care se menine constant.

coeficient respirator

112

b) Catabolizarea aerob/anaerob
[Glicoliza pornete de la glucoz sau de la glicogen. Cnd pornete de la glicogen, mai nti acesta se descompune n glucoz (glicogenoliz)]

Nr

Etapa 1 molec glucoza => 2 molec ac piruvic

Energie ATP

prin 10 trepte de reactii chimice catabolizate fiecare de enzime proteice dif (nu necesita O2)), apoi... Aerob 2 molec ac piruvic => 2 molec acetil coenzima A Anaerob (in muschi) ac piruvic => ac lactic

(care difuzeaza inafara celulei si se reia proc)

Glicoliza Apoi, in mitocondrie, aceasta intra in ciclul Krebs (acizi tricarboxilici). Fosforilarea

[randam 3%; poate fi de cateva min]

2 molec ATP

cant minime ATP

Apoi, cand O2 e disp: ac lactic=>ac piruvic (oxidat mai tarziu) 34 molec ATP

H+ -rez din reactiile de mai sus- e oxidat complet in mitocondrie

[95% din energ orgns din glucoza]

3 oxidativa Total 3-4 etape

(randam conversie 66% -restu Q)

cc 36 molec ATP

! Rolul ADP-ului in controlul glicolizei si oxidarilor:

Acesta este necesar pt prod de ATP, a.i. at cand celula nu mai are ADP, reactiile se stopeaza.

! Eliberarea de energie din glucoza se poate face si pe CALEA PENTOZO-FOSFATILOR:

10-30% din glucoza e oxidata asa.

Se produce astfel: sinteza pentozelor din hexoze; sinteza hexozelor din pentoze. Per total, se produc 36 moli ATP, cam ca si prin metoda clasica. Absorbtie, excretie si transport membranar: din lumen intestinal glucoza si galactoza se absoarbe prin transport activ Na dependent (cotransport, pe acelasi gen de transportor) in enterocite, apoi din enterocite trece in sange prin difuzie facilitata; fructoza se absoarbe direct prin difuziune facilitata in enterocite, trecand tot asa in sange. glucoza se secreta activ in nefron. glucoza are nevoie de proteine transportoare pt a traversa membrana. glicemia creste postprandial (dupa masa).

113

c) Geneza, depozitare, transformare Gluconeogeneza (termenul se refera la producerea de glucide, nu strict glucoza) 60% din aminoacizii pot => acid piruvic
[din esut sau din catabolizarea proteica] (din scindarea lipidelor) [care, pe cale invers glicolizei (refacerea) pot da natere glucozei] [i apoi n glucide]

acizii grai => Co A Procesul de gluconeogenez e stimulat de hormonii glucocorticoizi. Depozitare Surplusul de molecule glucoza se polimerizeaza in glicogen si se depoziteaza in ficat si muschi. Glicogenogeneza i glicogenoliza sunt procese compensatorii i asigur valoarea constant a glicemiei (70-100

mg/100 ml).

Transformare exces glucoza => trigliceride + Lipogeneza este principala cauza a obezitatii. vezi poza Reglarea metabolismului glucidic: (predominant umoral)

114

Hormoni + (hiperglicemiant) glucagonul adrenaliza cortizolul tiroxina STH hiperglicemiant stimuleaza glicogenoliza si gluconeogeneza glicogenoliza gluconeogeneza glicogenoliza

Hormoni (hipoglicemiant)

faciliteaza patrunderea si utilizarea celulara a glucozei insulina (CHEIE)

115

Metabolismul intermediar al lipidelor:

calorii obtinute prin oxidarea unui gram rezerva energetica corp cantitate din dieta

9,3 kcal 50.000 kcal 35 %

Rol:

a) structural intr n structura membranelor celulare (.a.) crora le asigur permeabilitatea selectiv; depozite de lipide importante situate in jurul organelor (loja perirenala, orbita etc) asigura protectie mecanica; depozitele subcutanate au rol de termoizolator Necesarul de lipide este crescut la copii, la persoanele care depun efort si la cei care lucreaza la temperaturi joase. b) energetic prin oxidarea unui gram de lipide rezult 9,3 kcal..(rezerva energetica om 50.000 kcal) lipidele sunt cele mai importante cu acest rol c) funcional deoarece colesterolul e precursor pt h glucocorticoizi, mineralcorticoizi si sexuali si fosfolipidele intervin in prima faza a coagularii. Cale:
Tub digestiv => enterocite (sub forma de micelii la suprafata enterocitelor apoi ca chilomicroni => sange => ficat sau alte celule.
inauntrul lor si expulzati asa)

=> limfa

(ajunsi prin vase chilifere, incl duct toracic )

ntreaga cantitate de lipide din snge si limfa reprezint lipemia 0.4 - 0,8 g/l. Lipidele trebuiesc, in mod necesar, sa fie emulsionate de sarurile biliare si lecitina. Apoi pot fi hidrolizate de lipazele gastrice, pancreatice sau din microvilii intestinului. Dupa hidroliza, glicerina si acizii grasi mici trec pasiv in sange. Dar restul de lipide, inclusiv acizii grasi mari, vor forma micelii datorita sarurilor biliare (alt rol al lor necesar absorbtiei lipidice; de aici, maj sarurile parcurg traseul enterohepatic prin vena porta), vor fi absorbite in enterocit (descompunandu-se aici in acizi grasi, monogliceride (!! nu glicerol) si colesterol) pasiv; RE al enterocitului le va procesa, unindu-le cu proteine si eliminandu-le prin ap Golgi ca si chilomicroni in propria plasma. De aici, chilomicronii trec pasiv in lichidul interstitial, apoi in limfa. Ajunsi in sange, chilomicronii sunt scindati sub act unor enzime (lipoproteinlipaza) in: acizi grasi glicerol (asta numai din scindarea trigliceridelor, nu si din alimentatie !) fosfolipide colesterol. Absorbtie si excretie: deci totul este sunt necesare enzime si saruri diverse.

pasiv, dar

Aproape toate lipidele digerate sunt abs pana la jumatatea jejunului, desi pp in duoden.

!! In micelii intra si vitamine liposolubile (A,D,E,K).

Idei importante:

116

1. 2.

lipogeneza = proces reversibil, enzimatic prin care fie glucidele sunt transformate in trigliceride (dat leg existente intre re de degradare a glucozei cu cea de sinteza a trigliceridei; insulina face asta), fie (!) lipidele in exces sunt depozitate in tesut adipos. (2 chestii) din colesterol (comp steroidic) se pot sintetiza (daca se folosesc si aminoacizi si Na) acizi biliari (ei vor forma saruri biliare), hormoni sexuali, progesteron (!), hormoni CSR. (saruri biliare direct, nu !) ateroscleroza se intampla sub intima arterelor mari: efecte: infarctul miocardic, accidentele vasculare cerebrale ischemice, hipertensiunea arteriala, hiperlipidemiile etc acizii grasi intrati in sange se impart in 2: plasmatici (acizi grasi liberi) si restul, care intra in celule (!! cu exceptia celor nervoase) lipidele din corp au cel mai mare impact ca substante nutritive asupra centrului foamei din hipotalamus; nu se stie de ce exista AG esentiali (omega 3 si 6 etc) si neesentiali. fosfolipidele intervin in prima faza a coagularii, nu ultima.

3.
4. 5. 6.

7.

+ vezi desen cale lipide Reglarea metabolismului lipidic: (predominant umoral)

Hormoni + stimuland concentrarea consumului celulelor pe glucoza, scade consumul de lipide adrenalina si noradrenalina

Hormoni determina degradarea trigliceridelor si mobilizarea acizilor grasi mobilizeaza grasimile de rezerva

insulina

cortizol ! STH

mobilizeaza acizii grasi din depozite si ii degradeaza (astfel si crescand concentratia AG in sange) hipocolesterolemianti mobilizare rapida lipide, datorita cresterii ratei metabolice

+ lipogeneza

h tiroidieni

117

Metabolismul intermediar al proteinelor:

aminoacizi liberi calorii obtinute prin

35 - 65 mg/100 ml 4,1 kcal

oxidarea unui gram cantitate din dieta 15 %

proteinele reprezinta un sfert din masa corporala

Rol:

1. structural proteinele reprezint fundamentul pe care se constituie ultrastructura celulei,

macrostructura i substana fundamental a unor organe (muchi, oase, creier, cartilagii etc) 2. plastic proteinele au rol n creterea, dezvoltarea orgns i repararea celulelor uzate 3. funcional proteinele formeaz enzime si majoritatea hormonilor (fr steroli) care au rol esenial n funcionarea orgns. Enzime si hormoni proteici: transportul substanelor: hemoglobin, albumine; aprarea antimicrobian: anticorpi; coagularea sngelui: fibrinogen, protrombina; contracia muscular: actin, miozin; fotoreceptor: rodopsin, iodopsin; controlul tensiunii arteriale: renina, angiotensina; controlul eritropoiezei: cortizol, eritropoietina (? am gasit intrebara Cj in care zice ca nu e proteica, pe net zice ca e glkicoproteic); transportul influxului nervos: mediatori chimici; rol n memorie i nvare: proteine neuronale;

1. energetic n perioada carenelor alimentare, inaniie prelungit, proteinele sunt catabolizate,

elibernd energie. Prin oxidarea unui gr protein rezult 4,1 Kcal.

General:

(din sutele de aminoacizi cunoscuti, doar 20 intra in alcatuirea organismelor vii; iar din aceia, 10 sunt esentiali, 10 sunt neesentiali)

termolisina tripsina

Aminoacizi esentiali valina lisina fenilalanina

Aminoacizi neesentiali -alanina acid glutamic acid asparagic cisteina serina glicina

Cale:

Din digestia proteinelor alimentare (! proteazele scindeaza proteinele mari exogene in peptide; peptidele sunt scindate de peptidaze, formand aminoacizi; ex de proteaze: chimotripsina, tripsina, pepsina rup proteinele in

118

peptide, asa incat unul din capete sa fie un anumit aminoacid), in final rezult aminoacizi care trec n sngele venei porte, ajung n ficat unde: 80% sunt metabolizai 20% se altur aminoacizilor neeseniali, rmnnd ca aminoacizi circulani n plasma sangvin sau urmnd s ptrund n celule. [tub digestiv => vena porta => ficat] Obs: Aminoacizii circulani reprezint puntea de legtur ntre cile metabolice ale substanelor proteice. Aminoacizii plasmatici sunt utilizai pentru sinteza unor proteine structurale i funcionale precum i ca material energetic, existnd un echilibru dinamic ntre aminoacizii din plasm i proteinele tisulare.

Absorbtia: prin difuziune facilitata sau transport activ pe Na (cotransport cu pompa Na/K); apoi difuziune facilitata in porta.

Sinteza: La nivelul celulei are loc BIOSINTEZA proteinelor i anume la nivelul ribozomilor, prin cuplarea aminoacizilor prin legturi peptidice. Biosinteza proteinelor are loc cu participarea ARN-ului mesager care transcrie infromaia codificat de gena ADN-ului cu privire la modul de aranjare a aminoacizilor n molecula proteic.

119

Procese metabolice ale proteinelor la nivel celular: (dezaminarea, transaminare, decarboxilare)

I.

In functie de necesitatile orgns, in celul poate avea loc DEZAMINAREA OXIDATIV, adic pierderea de ctre un aminoacid a unui amino sub form de amoniac i formarea unui cetocid.

Cetoacizii rezultai pot urma una din cile:

1. 2. 3. 4.

degradare pn la Co A care intr n ciclul Krebs trasnformare n glucide la nivelul ficatului prin gluconeogenez sau lipide prin lipogeneza transformare n corpi cetonici, tot la nivelul ficatului transformare n aminoacizi prin transaminare

Obs NH3 toxic pentru orgns, de aceea e neutralizat i eliminat sub form de sruri de amoniu, uree (urin) sau e transformat n glutamin prin combinarea cu acid glutanic la nivelul ficatului i a sistemului nervos. O parte din amoniac e utilizat pentru sinteza creatinei i creatininei.

I. Transaminare sinteza unor aminoacizi neeseniali din ali aminoacizi prin: 1. transferul gruprilor aminice de la un aminoacid rezultat prin dezaminare altui aminoacid 2. degradarea glucidelor, lipidelor, proteinelor. Astfel are loc cuplarea metabolismului glucidelor, lipidelor, proteinelor. I.
DECARBOXILAREA eliminarea gruprii carboxil (COOH) din molecula aminoacidului i obinerea unei amine biogene primar, precum: serotonina (necesar SN), histamina i tianina (rol vasomotor).

Decarboxilarea poate avea loc i n intestinul gros de ctre flora microbian anaerob existent n colonul descendent, rezultnd amine toxice, precum putresceina i cadaverina, eliminate prin fecale. + vezi poza

Reglarea metabolismului proteic:

putresceina: NH2 (CH2)4 NH2

Hormoni + (sinteza) STH testosteron estrogen + sinteza si anabolism (face proteine din acizi grasi) tiroxina glucagon cortizol

Hormoni (degradare) catabolism prot din muschi si plasma (tot) + proteoliza + catabolism in muschi scheletici (PREDOMINANT)

120

+ anabolism in ficat - proteoliza in ficat insulina + captarea aminoacizilor si sinteza proteica in muschi adrenalina catabolism proteic

Metabolismul energetic
Reprezint schimburile energetice orgns-mediu. Metabolismul energetic e o latur a proceselor metabolice.

Compusii ce inmagazineaza energie (nu sunt producatori de energie, doar inmagazineaza) sunt ATP (12.000 calorii/mol) si CP (fosfocreatina 13.000 cal/mol). CP inmagazineaza energie de la ATP-uri, refacandu-le cand celula le consuma (magazie a magaziei). Enzime pentru schimburile energetice ATP PC: creatinkinaza si adenilatkinaza. Rata utilizarii energiei se numeste rata metabolismului: se masoara in cal sau Kcal este o rata energetica, nu calorica se determin n principal prin 2 metode:

a) calorimetric (55% din E se pierde sub forma de Q) b) metoda schimburilor gazoase (se masoara O2 - !! nu si CO2, doar O2)
exista un metabolism bazal i unul global.

a) Metabolismul bazal este egal cu numrul cal/m2 . Se mai numete metabolismul de ntreinere
i reprezint consumul energetic minim necesar orgns pentru ntreinerea funciilor vitale.

b) Metabolismul global reprezint consumul energetic necesar meninerii att funciilor vitale ct
i pentru desfiinarea diverselor activiti.

Termoreglarea
Def Termoreglarea reprezint totalitatea mecanismelor care menin constant temperatura corporal la valoarea de 370C. (cea rectala e mai mare cu 0,6 grade decat cea bucala)

Termostatul hipotalamic
Functioneaza prin functionarea a 2 segmente:

1. neuroni sensibili la cald sau rece din aria preoptica hipotalamica (isi modifica rata descarcarilor de
impulsuri)

2. receptori periferici care sunt conectati cu hipotalamusul posterior, gen: cutanati, din MS, abdomen,
posibil si alte structuri. Meninerea constant a temperaturii corporale se numete homeotermie i face parte din fenomenul numit

homeostazie, ce se realizeaza prin 2 mecanisme:

a) termogenez Se face prin catabolism celular de gen oxido-reducere

121

n repaus, termogeneza e produs de inim, ficat i muchii striai. Pstrarea Q se realizeaz prin vasoconstricia periferic. Rol n termogenez au: tiroida mai ales, hormonii medulosuprarenali, SNV simpatic. Exista substante pirogene care pot modifica valoarea termostatului mai sus. b) termoliz Se realizeaz prin procese fizice de conducie (solide), convecie (gaz, lichid), iradiere (Q se pierde ca raze infrarosii) i evaporarea transpiraiei, fenom la care particip aparatul cardiovascular, sistemul respirator i tegumentul. (80% din Q se pierde la nivelul tegumentului) Mecanisme: stimularea glandelor sudoripare inhibarea centrilor din hipotalamusul posterior (care inhiba constant vasele din piele).

Ratia alimentara
Trebuie sa fie rationala, in concordanta cu stilul de viata. Diferit de ratia neselectiva a animalelor. Raia se calculeaz n funcie de sex, vrst, mas corporal, efort fizic, stare de sntate.

Coeficientul respirator
Raportul ntre CO2 i O2 e coeficientul respirator (QR), care are urmtoarele valori:

Substana Glucide gen glucoza

QR 1 0,8 0,7

CO2 O2

Proteine gen alanina lipide

Reglarea aportului alimentar

Procese: foame (dorinta de alimente) apetit (dorinta pt un anumit tip de aliment) satietatea (opusul foamei). Centrii reglatori: hipotalamici: centrul foamei in lateral

centrul satietatii ventro-medial

centrii din partea inf a tr cerebral (controleaza miscarile) amigdala sistem limbic.

122

Tipuri de reglare si stimuli specifici: a) reglare nutritiva (prin centrul foamei) cand depozitele de substante nutritive scad sub normal (lipidele sunt cele mai importante) b) reglare alimentatie (pe termen scurt) obisnuinta plenitudinea gastrica excitarea receptorilor din cavitatea bucala. Reglarea cea mai rationala este prin mecanisme de termen scurt, dar avand in vedere de efectele pe termen lung. Obezitatea: mai intai aport excesiv consumului; apoi consum normal pt intretinere obezitate. In caz de inanitie, se consuma: 1. mai intai depozitele de glucidele 2. lipide excesiv constant de la inceput pana la sfarsit 3. depletie proteine lent, rapid, lent.

Metabolismul apei
Apa reprezint 60% din greutatea corpului i ndeplinete mai multe funcii: solvent general pentru substane organice/anorganice (nu chiar toate, ci compusii polari) intervine n termoreglare. Necesarul zilnic e 40 g/Kg-corp, din care 35 g e ap exogen (alimente, lichide) iar 5 g endogen (care rezult din oxidrile Krebs). Cantitatea de ap endogen variaz n funcie de substana oxidat. Micarea apei ntre mediul intracelular i cel extracelular se face datorit unor fore osmotice care depind n principal de prezena unor sruri minerale. Apa intracelular reprezint 35 l, iar cea extracelular 11,5 l. Apa se elimin n exterior: renal, digestiv, respirator, tegumental. Cnd n lichidul intracelular e un deficit de ap de 0,8% se declaneaz senzaia de sete cauzat de deshidratarea intracelular i extracelular, n special la nivelul neuronilor din centrul setei, localizat n hipotalamusul anterior, lng nucleii care secret ADH (i ei sunt stimulai de sete). Alcoolul da peste cap acesti receptori si ii pacalesc ca presiunea osmotica e prea mica, determinand pierderi inutile de apa.

Metabolismul ionilor minerali

(vezi i celula i schimbul membranar) Ionii minerali sunt foarte importani n: meninerea echilibrului acido-bazic (ex. 5-6 g Na necesar/zi) stimularea i inhibarea activitii enzimelor (Ca, P, Fe) excitabilitatea (K) structura hormonilor tiroidieni (20-30 mg iod /70 kg) Deosebirea esenial n metabolismul mineral i al substanelor organice const n faptul c substanele minerale nu se produc n orgns, ele fiind ingerate iar, dup ce i-au ndeplinit rolul, subt eliminate prin rinichi, piele, fecale.

Reglarea metabolismului
A) Celular Asigur integrarea reciilor metabolice ntr-un sistem unitar i se realizeaz prin 2 mecanisme: modificarea cantitii de enzime (cant) modificarea eficienei catalitice a enzimelor (calit) B) Umoral Se realizeaz prin hormoni glandelor endocrine. C) Nervos Reglare direct a proceselor metabolice, realizat de SNV simpatic prin intervenia adrenalinei. Reglare hipotalamica pt foame sau sete.

123

Vitamine
vitamine HIDROSOLUBILE uzual IUPAC Rol in corp Tulburari
beri-beri coenzima SN (nu pot, nu pot in Sri Lanka) (letargie, complicatii alimentatie, SNC, circulatie)

Alimente
Tiamina este continuta in coaja orezului si in tarate, iar la macinare se pierde o mare parte din tiamina. Astfel, odata cu raspandirea macinatului a crescut si frecventa imbolnavirii cu Beri-Beri printre chinezi. Tehnologiile actuale de preparare a alimentelor permit restabilirea cantitatii de tiamina in produsele din orez macinat acest proces se numeste imbogatirea orezului.

B1

tiamina

crestere corp mucoasa vezi roluri piele cornee impotriva aterosclerozei impotriva LDL si trigliceride multe in sange pelagra (piele groasa in italiana) tulburari vase, nu cord dermatita tulburari severe SNC tulburari digestive deci: carne, arahide, cereale Pestele, carnea alba, ficatul, carnea de vitel si vaca, cerealele si painea integrala, curmalele, smochinele, piersicile, avocado, migdalele, ciupercile proaspete, arahidele ou, peste, drojdie bere, fasole, ficat, branza

B2

riboflavina

B B3

niacina, nicotinami da, PP

SN previne diarea modereaza tensiunea si circulatia infl metabolismul intermediar tegument

B6

piridoxina

crestere la animale tinere coenzima eritropoieza si maturare eritrocite SNC mucoasa bucala crestere imunitate

rar

ficat, tarate de orez, drojdie bere, lapte

B12

cobalamina

vezi roluri

ficat, oua, peste

acid ascorbic

tegumnt ap cardiovascular SN

vezi roluri

multe fructe si legume

vitamine LIPOSOLUBILE

124

uz.

IUPAC

Rol in corp
vedere piele, mucoase

Tulburari

Alimente

retinol

morcov, catina, ficat peste, vezi roluri lapte, ou

crestere reproducere

D calciferol E

ergocalciferol calcocalciferol tocoferol filochinona menachinona

D2
osificare rahitism, osteoporoza lactate, peste, untura peste

D3
antioxidant antisterilizant sterilitate, distrofie musculara frunze, germeni cereale, ficat si rinichi animale, ou

K1
coagulare sange hemoragii

K2

plante verzi (spanac, lucerna etc)

Deci, oul este bogat in Produsele lactate sunt bogate in Ajuta SN

tocoferol, cobalamina, retinol, calciferol riboflavina, retinol, piridoxina tiamina, PP, cobalamina, C

(la Cj se insista pe denumiri IUPAC)

Vascularizatie reprod rez: uter+prostata= de la iliace vulva+penis= de la rusinoase ovar/test= de la art abd si vena cava +exceptii: uterina da ramuri pt vag, ovar, trompe ovare dau ramuri pt trompe, renal

SISTEMUL REPRODUCATOR
procese : fecundarea ovulului de spermatozoid, formarea zigorului si dezvoltarea sa in orgns matern (sarcina)

APARATUL GENITAL FEMININ

(cuprinde ovarul, cai genitale si organe genitale externe)

Ovarele
125

1. Pozitie: cavitatea pelviana. 2. Forma: ovoid turtit, d mare 3-5 cm (asta matur) 2 fee (laterala in fosa ovariana a pelvisului, mediala cu pavilionul trompei !!), 2 margini,2 extremitati (cu ligamente spre org vecine) 3. Greutate: 6-8 g (in per fertila) 4. Culoare: gri-rozacee 5. Structura: (acoperit de) epiteliu simplu, cu albugineea dedesubt (. conj.) parenchim glandular: i. zona medulara: vase sangvine si limfatice, fibre veg ii.zona corticala: foliculi ovarieni in dif. faze (evolutivi - primordiali, primari, secundari, maturi sau involutivi - atretici) 6. Vascularizatie: artera ovariana din aorta abdominala + ramura a arterei uterine (asta nu se mai num ovariona totusi) (pt dr) vena ovariana dr, afluent al cavei, (pt stg) vena ov stg, afluent al renalei stg + da sange si prin vena uterina

Calea genitala48 sau organele genitale interne (?)

Trompele uterine 1. Forma: conducte musculo-membranoase de 7-12 cm 2. Ce face: leaga ovar uter (pe aici circula ovulele) (acopera de la dist ovarul, nu e legat) 3. Orificii: orificiu uterin (ostie) + orificiu abdominal 4. Vascularizatie: ramuri tubare din artera ovariana(!!) si uterina vene omonime Uterul49
1. Forma: organ musculos, cavitar, cu forma de para 2. Pozitie: intre trompe uterine si vagin 48 toate asezate in reg pelviana, sub abdomen. 49 atentie: cale si nu organ.

126

si intre vezica urinara (sau simfiza pubiana) si rect 3. Alcatuire: corp col (cervix) istm (intre a-b) 4. Tunici: perimetru (t. seroasa, la ext, int numai la corpul uterin) miometru (t. musc neteda) endometru (t. mucoasa, captuseste cavitatea uterina, strat fc, modificari str ciclice) 5. Vascularizatie: artere uterine, ramura ailiacei int (uterina da ramuri pt vagin, ovar, trompe) vene uterine , afluent al iliacei int

Vaginul50 1. Forma: conduct musculo conjunctiv, de 7-9 cm 2. Capete: superior se insera pe cervix inferior se deschide in vestibulul vaginal (delimitat de labiile mici) 3. Tunici: muscular neted (la ext) mucoasa pavimentoasa stratif (la int)

Organele genitale externe

(include vulva si mamela) Vulva 1. Forma: fanta alungita sagital (marginita de repliuri cutanate - labii) 2. Labiile mari: acoperite de tegument par si glande sebacee mari in partea anterioara a lor se afla muntele lui venus sau pubian (triunghi cu baza in sus, acoperit de par) 3. Labiile mici: cute la int labiilor mari marginesc vestibulul vaginal (unde se deschid uretra ant si vaginul post) 4. Organe erectile: clitoris (5-6 cm) bulbi vestibulari (de o parte si de alta a vulvei un fel) 5. Vascularizatia: ramuri ale arterei rusinoase int (ramura a iliacei int)
50 vagina = teaca

127

vene afluente ale iliacei int Mamela 1. Componenta: a. glanda mamara b. parti moi (. adipos) 2. Pozitie: a. peretele toracic anterior, coastele III-VII 3. Functie: a. asigura secretia de lapte b. erogena

APARATUL GENITAL MASCULIN

(format din testicul, conducte spermatice, glande (prostata si bulbouretrale), org genitale externe)

Testiculul
1. Pozitie: bursa scrotala 2. Forma: ovoid turtit, d mare 5 cm 3. Greutate: 25 g 4. Culoare: alb-albstrie (datorita albugineii) 5. Structura: (acoperit de) albuginee parenchim glandular: i. septuri conjunctive delimiteaza 250 300 lobuli ii.fiecare lobul cu 2-3 tubi seminiferi contorti aici desfasuranduse spermatogeneza) 6. Functie: spermatogeneza (formarea spermiilor in tubii seminiferi contorti) endocrin, celulele interstitiale ale parenchimului secreta testosteronul 128

7. Vascularizatie testicul + epididim: artera testiculara, ramura aortei abdominale vene afluente cavei inf

Caile spermatice
Cai intratesticulare: a. tubii seminiferi testiculari (sute) sunt continuati de tubii drepti (primul segment al cailor spermatice !!) b. reea testiculara Cai extratesticulare: a. 10-15 canale eferente b. canalul epididimar c. canalul deferent d. canalul ejaculator e. uretra Epididimul este un organ anexat testiculului, care sta pe spatele lui ca o virgula. Are rol de depozit pt spermatozoizi. Contine canalul epididimar, care se varsa in canalul deferent. La nivelul prostatei, canalul deferent care urcase de la epididime pe langa uretere inspre prostata, se uneste cu canalul veziculei seminale, formand canalul ejaculator, care se continua cu uretra.

Glande anexe
Vezicule seminale 1. Pozitie: deasupra prostatei, lateral de canalele deferente 2. Forma: ovoid, cu d mare 5 cm 3. Rol: secreta o parte din lichidul seminal= rol nutritiv spermii Prostata 1. Pozitie: sub vezica urinara, in jurul uretrei 2. Rol: secreta o parte din lichidul seminal= creste mobilitate si fertilitate spermii 3. Vascularizatie: artera prostatica, ramura a iliacei interne 129

vena iliaca int Glandele bulbo uretrale: 1. Pozitie: sub prostata, lateral de uretra 2. Forma: ovoid (sambure cireasa) mic 3. Rol: secreta o parte din lichidul seminal (clar, vascos, asemanator prostatic) (se deschid in uretra)= un fel de mucus

Organele genitale externe

Penisul 1. Pozitie: deasupra scotului, inaintea simfizei pubiene 2. Forma: tub circular usor turtit 3. Structura: radacina fixata prin 2 corpi cavernosi de oasele bazinului corpul penisului, care are la capat glandul (aici se deschide uretra) Deci: organe erectile (2 corpi cavernosi + 1 corp spongios asta se umple cu sange la erectie). Glandul penisului deci nu e organ erectil! 4. Vascularizatia: ramuri din artera rusinoasa int vene afluente ale rusinoasei int Bursele scrotale mm tunici concentrice care se continua cu peretele abdominal

130

Fiziologie organe reproducatoare

Ovarul
Formarea foliculilor si ovulatia (ovogeneza) 1. Fiecare ovar are sute mii foliculi primordiali, din care 300-400 se matureaza 51 lunar pana la menopauza. 2. Etape in form foliculilor: foliculi germinativi, foliculi primordiali (primari), cavitari (secundari), de Graaf (tertiari sau maturi). 3. Ciclul mentrual (28 zile, de la foliculi primordiali la ovul + corp galben sau chiar zigot) per preovulatorie (zile 1 -> 14) a.mitoze ecvationale si reductionale (diploid la haploid) timusul b.apare cavitate in folicul cu lichid folicular (pe langa ovul) inhiba

51 Ciclul menstrual presupune formarea a mm foliculi primordiali dar, inafara de unul, restul involueaza in foliculi atretici si devin tesut conj prin ovar. Probabil de aia se epuizeaza ovarul la menopauza. (?)

131

c.ziua 14, foliculul expulzeaza ovulul (de fapt ovocitul 252, deci ovogeneza nu e complet facuta in ovar, o bucata mica se face si in/spre trompe), care pleaca in tompa uterina per postovulatorie (zile 15 -> 1) a.ovul se fixeaza in trompa si in acelasi timp foliculul fara ovar devine corp galben b.daca ovulul e fecundat: 1. zigotul (ovul + spermie = zigot (.... -> dev morula, blastula)) migreaza in mucoasa uterina (nu se mai rupe mucoasa uterului) (dureaza 3 zile, timp in care zigotul se segmenteaza) 2. apoi sta iar 3 zile in uter 3. apoi are loc nidatia in mucoasa uterului si formarea placentei53 in final 4. si corpul galben 54persista 3 luni (apoi dev corp alb cc in ziua 26) c.daca ovulul nu e fecundat: ovulul + strat mucoasa uter nenecesar eliminat (menstra ziua 20!!) si corpul galben regreseaza in corp alb Controlul hormonal: Adenohipofiza55: (infl etapele folicul -ovul) a.FSH56: 1. determina cresterea si maturarea foliculului (deci preovulator) Cu 1-2 zile inainte de ovulatie adenohipof secreta mult FSH, dar pt o per f scurta. Alaturi de vf lung de LH. 2. stimuleaza secretia de estrogeni b.LH57: 1. determina ovulatia si formarea corpului galben (deci postovulator)
52 celula germinativa, folicul primordial, folicul matur (in el!!, (in aia mai mici nu avem ovociti) se afla ovocit de tip 1 care se divide meiotic reductional in ovocit 2 + primul globul polar), expulzarea ovocitului 2, asta migreaza in trompe unde se divide iar si dev ovulul matur, fecundabil (adica dev n). 53 Vilozitatile coriale (care vor aparea pe zigotul nidat) impr cu o parte a mucoasei uterine devine placenta. 54 nu contine tesut cicatricial !! 55 GRH contr secretia de hormoni gonadotropi. 56 nu e secretat de nucleii hipot ant. 57 nu e secretat in nucleii mijl ai hipotalamusului

132

2. stimuleaza secretia de progesteron Cu 1-2 zile inainte de ovulatie adenohipof secreta mult LH. Motive posibile pt a si b: i. estrogenul foliculilor preovulatori are efect de feedback pozitiv pt gonadotropine (in rest
interact estrogen adenohipof fct prin fedback negativ)

ii. anumite celule foliculare 58 (tot ale foliculului preovular dar acela tertiar, matur) incep sa secrete progesteron (din ce in ce mm). a.Prolactina: 1. in caz de sarcina, det secretia laptelui (contribuind la dezv sanilor, contribuie la aparitia caract sec) 2. stimuleaza secretia corpului galben (!!!) Neurohipofiza a.Oxitocina: 1. contractia uterului in timpul travaliului 2. stimularea secretiei si eliberarii de lapte de la nivelul glandei mamare. (actioneaza la asta impr cu unele reflexe nervoase) 59 Ovarul (adica foliculii si corpii galbeni) (infl probabil si secr de
gonadotropine, avand rol in evol folicul ovul, dar cert asigura dezv ovul copil)

a. Foliculul are 2 teci. Cea interna secreta in per preovulatorie (stimulata de FSH + LH-ul dinainte de ovulatie) estrogen 60si progesteron61. b. Corpul galben sectreta in per postovulatorie (stimulat de LH si prolactina) progesteron. (numai 10 zile ca apoi involueaza daca ovulul nu e fecundat) Estrogen adenohipof fct prin fedback negativ. (cerc vicios !?, nu lasa femeia in pace, sa nu mai produca foliculi).
58 foliculi maturi, care contin un ovocit (care are ovulul inauntru) si celule foliculare pe margine, ca o coroana. Dar si ovulul are celule foliculare pe margine, tot ca o coroana. (probabil ciordite de la foliculul care l-o expulzat) 59 !!nu ovulului; atentie: ovarele secreta prog si estr, dar astea is caract anatomice (chicitza) 60 Estrogenul determina: dezvoltarea ap reprod femel, incl gl mamare; caracterele sexuale secundare: comportamentul. + stimul dezv mucoasei uterine. 61 Progesteronul favorizeaza pastrarea sarcinii. (modificari histologice, secretorii in mucoasa uterina pt nidatie)

133

Dar estrogenul si progesteronul ciclurilor menstruale, desi infl dezv sanilor, inhiba secretia laptelui. Pt secretie este nev de prolactina. Corticosuprarenala a.in caz de sarcina, secreta estrogeni si progesteron. (de fapt, sexosteroizi asemanatori) Placenta a.in caz de sarcina, secreta estrogeni si progesteron.

Testiculul
Spermatogeneza: 1. Are loc in tuburile seminifere.
2. Presupune etape de diviziune ecvationala si reductionala, in care observam evolutia urm (asemanator cu foliculii femeii): celule primordiale (spermatogonii diploide) pana la celule mature (spermii haploide). spermatogonii (prin spermacitogeneza) dau spermatocite de ord 1 (prin meioza) dau spermatocite de ord 2 (prin spermiogeneza) dau spermii (sau spermatozoizi) 3. Spermiile se inmagazineaza in epididim, devin capabili de miscare in canalul deferent (ala care duce pana sub vezica). Eliminarea = ejaculare. (atat info deocamdata)

4. Pot ramane fertili o luna. 5. sperma contine: spermii (120 mil / ml) + lichid din canalul deferent secretia veziculei seminale rol nutritiv pt spermii secretia prostatica creste fertilitatea ajutand la mobilitatea spermiilor glande mucoase, mai ales bulbo-uretrale nu stiu pt ce Controlul hormonal: Adenohipofiza: a. FSH: i. stimuleaza spermatogeneza (ca la muher)(dar nu si secr de test) b. LH: i. controleaza si stimuleaza secretia de testosteron prin feedback negativ (deci contr celule Leydig)(ca la muher cu estrogenul inafara de mom ciudat al ovulatiei) Testiculul (adica celulele interstitiale Leydig din el) a. estrogen (f putin)

134

b. testosteronul62 - este reglat de cant de test. plasmatic!!

Control nervos al actului sexual (fem si masc)

1. Un rol il au factorii psihici (impulsuri senzoriale trimise prin maduva sacrata la encefal). 2. Alt rol il au reflexele lombo-sacrate intrinseci 63(fara contr encefalului).

Fertilitatea
La femeie: (se reduce la per viabilitatii ovulului) Deoarece ovulul ramane viabil si fecundabil max 24h dupa ovulatie, iar unele spermii ating recordul de 72h, femeia este fertila cu o zi inainte si una dupa (3 zile) ovulatie. (fertilitatea femeii depinde de intreg procesul spermie-ovul) Deci in ziua 13, 14, 15 din ciclul feminin, aprox la 13 zile de la menstra. Dar, menstruatia fiind neregulata uneori, nu poti sti exact cand sa o faci si cand nu. (pana dev regulata) La barbat: (se reduce la nr spermii / 1 ml) Cantitatea ejaculata este de 3,5 ml a cate 120 mil spermii pe ml. Cand nr de spermii pe ml scade sub 20, ii posibil (!!) ca persoana sa fie infertila.

Alte chestii
1. Pt fecundare, tre 1 spermatozoid la 1 ovul. Se intampla uneori ca ovulul sa aiba 2 pronuclei (gemeni la fel) sau sa fie 2 ovule, ambele fecundate (gemeni diferiti). 2. Odata intrat spermatozoidul in ovul, acesta isi mareste capul si formeaza pronucleul masculin (22+x), care impr cu pronucl fem (22+ x/y) vor forma o cel diploida (44 + xx / xy64).

62 Testosteronul hormon lipidic, cu str sterolica; stimul caract sec masc, dezv ap reprod masc (org genit masc + tonifica epiteliu spermatogenetic), puternic anabolizant proteic (asigura crestearea prin dezv si refacerea macromolec corpului cu molecule din dig). Atentie: hipersecr pub precoce si inv. Interesant ca testosteronul e produs de celule conj, la fel ca la muher (acolo epit modif devin conj). 63 Probabil mai puternica latura asta la barbat deoarece el are impulsul propriu mai puternic, mai urgent, mai primitiv de a face sex decat femeia.

135

3. La contractia uterina participa muschii peretelui abdominal, diafragma, etc. prin contractii; se elimina si placenta, dupa copil. 4. Laptele nu poate fi ejectat continuu, ci secvential in ducte, cu aju oxitocinei, unele reflexe nervoase si prolactinei.

64 46 cromozomi, din care 44 autozomi si 2 heterozomi.

136

Muher
1.
Hipofiza: (controlata de hipotalamus in privinta gonadotropilor
prin GRH)

a.

adenohipofiza:

i.FSH:
dezv folicul preovulator + estrogen
65

Macho
1.
Hipofiza: (controlata de hipotalamus in privinta gonadotropilor prin GRH)

ii.LH:
det ovulatie det form si secr corp galben
66

a.

adenohipofiza:

iii.Prolactina:
+ secr corp galben

i. FSH:
+ spermatogeneza

b.

ii.LH:
+ (si contr) secr testosteron

neurohipofiza:

i.Oxitocina:
det contractii uter la nastere + secr si eliberare lapte

1.

Ovarul: a. b. teaca int foliculara: estrogen si progesteron corp galben: progesteron

2.

Testiculul (celule Leydig):

1. 1.

Corticosuprarenala: (la sarcina) estrogen si progesteron Placenta: (la sarcina) estrogen si progesteron

i. estrogen (putin) ii.testosteron.

Estrogenul: dezvoltarea ap reprod femel, incl gl mamare caracterele sexuale secundare comportamentul stimul dezv mucoasei uterine. Progesteronul: modificari histologice si secretorii in

Testosteron: hormon lipidic, cu str sterolica stimul caract sec masc dezv ap reprod masc tonifica epiteliu spermatogenetic puternic anabolizant proteic hipersecr pub

65 ovogeneza preovulatorie, ca mai continua si in trompa 66 deci det si secr estrogen si prog

137

138

Altele:
Ionii de Ca folosesc la: coagularea sg si laptelui osteogeneza la conectarea excitatiei cu contractia (nu contribuie direct la polarizarea membranei !!!, doar la contractie)

139