Sunteți pe pagina 1din 9

Capitolul I Primul capitol prezinta sosirea tanarului Felix Sima in casa tutorelui sau, Costache Giurgiuveanu, unchiul sau.

Intr-o seara la inceputul lui iulie 1909, Felix ajunge in casa unchiului sau si este intampinat cel putin ciudat de acesta. Verisoara lui, Otilia, o tanara de aceeasi varsta cu el il primeste cu multa caldura si il conduce pe baiat intr-o camera unde restul familiei juca table. Astfel, Felix ii cunoaste pe Pascalopol, un mosier bogat, prieten de familie (cu care Otilia isi permite multe familiaritati, spre nemultumirea baiatului), pe Aglae Tulea, sora lui Costache, Simon Tulea, sotul acesteia si Aurica Tulea, fiica de 30 ani a Aglaei. In timp ce ceilalti jucau table si mai apoi carti, tanarul Felix, viitor medicinist isi aduce aminte de felul in care a ajuns orfan, cum murise mama sa si cum tatal lui fusese distant de copil, trimitandu-l mai mult prin internate. Dupa un timp, Otilia isi aduce aminte de Felix si ii aduce doua prajituri (considerand ca ii este foame) si il trimite sa doarma chiar in camera ei, unde Felix observa o dezordine generala. Capitolul II Cand se trezeste, Felix o aude pe Otilia cantand la pian si incepe sa studieze unele parti ale casei. Pe holuri o intalneste pe Marina, servitoarea casei si Costache ii cere cu imprumut niste bani, dar intervine Otilia care nu admite ca tatal ei sa ceara bani de la varul ei. Fata ii canta lui Felix si cuprinsa de ceea ce Marina numea nebunie, incepe sa alerge prin gradina. Otilia isi marturiseste dorinta ca Felix sa ajunga un mare doctor si incepe sa ii prezinte familia, ilustrand calitatile si defectele membrilor familiei Tulea. Totodata, incep sa rascoleasca amintirile, uitandu-se prin fotografiile vechi. Dupa amiaza, Pascalopol ii scoate pe Felix si pe Otilia la plimbare, spre invidia Aureliei si a Aglaei. Acestea insista pe langa Felix sa il mediteze pe Titi, baiatul matusei sale. Capitolul III Capitolul incepe printr-o scurta prezentare a lui Simion Tulea, Otilia avertizandu-l discret asupra manierelor celor din familia Tulea. Aurelia il invita pe Felix la ei acasa si in timpul vizitei, o ponegreste pe Otilia, cu invidie ascunsa. Il cunoaste pe Simion, care ii prezinta tablourile sale, Felix observand ca si Titi si tatal lui au un oarecare talent in ale picturii, desi afla ca toate tablourile facute de cei doi sunt simple copii dupa ilustrate sau carti. Titi nu se doveste a fi foarte interesat de meditatii, plictisindu-se foarte repede. Capitolul prezinta aspiratiile familiei Tulea si dorinta arzatoare a Aureliei de a se marita. Aurica incepe sa se familiarizeze din ce in ce mai mult cu Felix cu dorinta ascunsa de a-l face pe acesta sa o ia de nevasta; sperantele pe care si le face Aurica speriindu-l pe tanar, acesta care incepe sa o e evite. Capitolul IV Cu timpul, Felix se obisnui in casa lui Costache, acomodandu-se cu ciudateniile locului. Avand nevoie de bani, ii cere batranului sau tutore insa acesta isi dovedeste avaritia fara sa ii dea vreun ban, cea care ii da bani fiind Otilia. Capitolul prezinta vizita celor doi la casa lui Pascalopol, unde Felix observa un rafinat gust in decoratiuni interioare. Desi la inceput Felix nu il agreeaza pe Pascalopol, considerand ca Otilia nu ar trebui sa se poarte asa familiar cu un barbat mai in varsta ca ea, mosierul ii devine treptat simpatic. Capitolul V In august, este anuntata sosirea lui Stanica si a Olimpiei, cealalta fata a Aglaei. Otilia ii explica scandalul produs de relatia dintre cei doi, care nu erau casatoriti, fiindca Stanica nu dorea sa faca nunta daca Olimpia nu primea zestre, aceasta fiindu-i refuzata de Simion. Ajunsi la momentul cinei, cei doi incearca sa il induplece pe Simion sa le dea casa, acesta insa refuza motivand ca Olimpia nu e fata lui, desi Felix observa o asemanare izbitoare intre tata si fiica. Dupa plecare, Stanica ii cere Otiliei imprumut 20 franci. De asemenea, Pascalopol primeste un bilet de la Stanica Ratiu prin care acesta ii cere 100 franci. De dragul Otiliei, mosierul ii da avocatului banii ceruti. Capitolul prezinta modul in care Stanica incearca sa il convinga pe Simion si modalitatea de ai pacali pe ceilalti, simuland o boala de inima. Capitolul VI In acest capitol este prezentata vizita lui Felix si a Otiliei la mosia lui Pascalopol, mosie situata la jumatatea distantei intre Calarasi si Fetesti. La mosie, Felix observa acelasi rafinament, de aceeasta data mai rustic si Pascalopol ii devine din ce in ce mai familiar, ajungand sa il considere un prieten. In timpul vizitei, Otilia si Felix invata sa calareasca, se urca pe capitele de fan, petrecand doua saptamani de vis. Totodata, din ziar, cei trei afla de cununia dintre Olimpia si Stanica dar si de moartea copilului lor de 2 luni (moarte cauzata de neglijenta parintilor).

Capitolul VII Acum Felix era student in anul I la Medicina, spre nemultumirea Aglaei care il indemna sa isi gaseasca un rost in acest fel incercind sa il jigneasca pe tanar. Stanica incearca sa creeze intrigi intre Otilia si Pascalopol, dovedind un caracter infect. Otilia ii propune tatalui ei sa se mute intr-o alta casa din Stirbey-Voda, insa Aglae se opune, aratand felul in care Costache era manipulat de sora sa. Totodata, Titi incepe sa se simta atras de Otilia, fata de care incepe sa aiba un comportament necuviincios, Otilia indepartandu-l de ea, facand-o pe Aglae sa se planga lui Costache, rostind cuvinte grele la adresa fetei. Otilia il pune pe Costache sa alega intre ea si Aglae, si astfel matusa sa nu mai calca in casa fratelui sau. Stanica aduce un fals doctor la Costache cu scopul ascuns de a-l face pe acesta sa creada ca este bolnav. Pascalopol, Otilia si Felix hotarasc sa fie mai atenti la comportamentul avocatului. Capitolul VIII Felix isi da seama ca o iubeste pe Otilia si incearca sa fie din ce in ce mai aproape de fata, considerand chiar si unele gesturi marunte (cum ar fi coaserea unui nasture) un adevarat deliciu. Ii scrie o scrisoare de dragoste, pe care i-o lasa pe pat, insa fata pare sa nu o fi citit. Dupa un timp ii marturiseste dragostea si Otilia ii spune ca si ea il iubeste, insa trebuie sa astepte. La rugamintea lui Felix, Otilia nu il mai primi un timp pe Pascalopol, acesta purtand o discutie cu studentul. In timpul acestei discutii, Felix isi da seama de caracterul minunat al mosierului, rugand-o pe Otilia sa il primeasca din nou pe Pascalopol. In acelasi timp, Titi face cunostinta cu Ana, sora unui coleg si se casatoreste cu aceasta, casnicia esuand in mod lamentabil. Capitolul IX In martie, Felix incepe sa -;si faca planuri mari, dorind sa aiba cat mai multi bani, pentru ai putea oferi Otiliei placeri ca plimbatul cu trasura. Avand nevoie de bani , completeaza batranului o polita cu scadenta in alb de 1000 franci. Pascalopol incearca sa il convinga pe Costache sa o adopte legal pe Otilia, oferindu-se sa plateasca el cheltuielile, batranul acceptand. Dar Stanica afla de acest lucru, si dupa cateva saptamani de discretie, lanseaza stirea si Aglae jura ca Otilia nu va fii adoptata cat timp ea traieste. Stanica ii face avansuri Otiliei care il da afara, manioasa. Otilia ii povesteste cum Aglae si Aurica au incercat mereu sa o umileasca, spunandu-i cuvinte grele la o varsta frageda. Afland de vorbele care s-au zis despre ea cand Aglae a aflat de intentia lui Costache de a o adopta, Otilia incuviinteaza. Capitolul X Dupa cateva zile de la acest incident, Costache primeste un bilet anonim, prin care este sfatuit sa nu o adopteze pe Otilia, folosind imaginea Aglaei (care avea o inraurire asupra batranului) , anonima reusind sa il sperie pe batran. Otilia, afland de bilet si citindu-l, il linisteste pe Costache si arata ca ea nu doreste neaparat sa fife adoptata, iubirea ei pentru batran fiind la fel de mare cu sau fara acte. Felix de intalneste pe strada cu Aurica, aceasta incepand sa-l elogieze pe Titi, spre disperarea medicinistului. Ajuns acasa, afla ca Otilia plecase cu Pascalopol la mosie. Stanica i-o prezinta pe Georgeta, o prostituata de lux, care ii atrage atentia tanarului, el primind invitatia de a o vizita pe fata oricand. Capitolul XI Starea de sanatate a lui Simion se inrautateste, batranul acuzand tulburari psihice, insa doctorul adus de Stanica nu ii gaseste nimic, familia crezand ca are doar o criza de glicozurie. Stanica atrage atentia asupta pericolului pe care il reprezinta Otilia pentru mostenirea lui Costache si le impinge pe cele doua femei si mai mult impotriva tinerei. Felix incepe sa se remarce la Universitate, si datorita interesului sau, primeste permisiunea de a intra in orice sectie a spitalului, pentru a face observatii. Desi unii interni incearca sa il descurajeze, Felix realizeaza o lucrare pe care profesorul sau i-o publica intr-o revista de mare interes in Franta, reusind sa ii mareasca ambitia lui Felix. Stanica reuseste sa il manipuleze pe Costache, manevrand lucrurile in asa fel incat Costache sa nu faca testament. Felix se duce sa o viziteze pe Georgeta, care ii povesteste drama vietii sale. Felix simte pentru fata o afectiune de frate si intre cei doi incepe sa se infiripe o relatie,desi Felix o iubea foarte mult pe Otilia. Capitolul XII Felix primeste o carte postala de la Otilia, tocmai din Paris, dandu-i tanarului o stare de tristete. Georgeta ii roaga sa treaca pe la Iorgu, chiriasul lui Costache. Ii scrie inainte de aceasta vizita Otiliei, unde isi exprima dezamagirea. Felix afla de la Iorgu de manevrele lui Stanica, acesta planuind sa -;i strice afacerile lui Costache pentru ca acesta sa nu vanda imobilele. Costache si Felix pornesc spre restaurantul lui Iorgu unde cei doi incheie

afacerea, spre ciuda lui Stanica. Simion este din ce in ce mai bolnav, insa Aglae si Olimpia sunt cat se poate de nepasatoare, starnind chiar repulsia lui Stanica. Felix devine din ce in ce mai convins de tulburarile psihice ale lui Simion. Capitolul XIII La inceputul capitolului este prezentata o scena din viata maritala a cuplului StanicaOlimpia, ilustrandu-se lipsa de suflet a celor din familia Tulea. Felix afla de la Georgeta ca Titi se indragostise de ea, dorind sa o ia de sotie., aceasta avand o obsesie maritala. Cand pleaca de la Georgeta, se intalnesc cu generalul, scena care i se pare lui Felix, foarte penibila. Costache vrea sa isi vanda proprietatile pentru a-i da Otiliei ce i se cuvine. Alarmati de asa o posibilitate, Stanica are ideea sa-i trimita Otiliei o carte postala si sa se prefaca a-i fi prieteni. Capitolul XIV Felix, un pic suparat din cauza indiferentei colegilor de la Universitate, isi aduce aminte de discutiile pe care le avea cu colegii de la internat in Iasi. Se intalneste cu Weissmann, un prieten si coleg care ii tine o prelegere despre poezie si dragoste, atatandu-i curiozitatea pentru un roman de Weininger. Costache il roaga pe Felix sa nu iasa din camera sa, fiindca avea de facut niste presupuse reparatii, insa Felix isi da seama ca batranul avea de fapt ascuns in podeaua casei o adevarata comoara, desigur nu acorda multa atentie acestui amanunt. Costache, Felix,Weissmann, Stanica, Olimpia, Georgeta si generalul, Iorgu si sotia acestuia iau cina impreuna la restaurantul celor din urma, unde Stanica incearca sa manevreze pe batran, povestindu-i o intamplare cu un avar care isi ingropase toti banii in subsol si care la un incendiu, i-a pierdut pe toti. Felix este condus acasa de general si Georgeta, simtindu-se din nou foarte penibil. Capitolul XV Aglae decide sa il interneze pe Simion, desi considera ca acesta nu are nici o avere, cu toate ca batranul fusese privat de pensia sa si de orice alte placeri. Weissmann vine si il face pe simion sa vina cu el, spunandu-i ca oamenii asteapta invataturile sale (Simion se credea de un timp Iisus Hristos). Stanica incearca sa il faca pe Costache sa o primeasca din nou pe Aglae, insa acesta este impotriva ideii, Felix gasindu-l cotrobaind prin casa. Avocatul ii aduce acasa niste studenti pe care nu ii cunoaste, purtandu-se foarte familiar, starnind indignarea tanarului si a unchiului sau. Capitolul XVI Capitolul incepe cu prezentare lui Stanica si a familiei acestuia, ilustrandu-se unitatea si legaturile stranse care uneau pe membrii familiei, fie ei de conditii sociale diferite. Cu ocazia aniversarii matusii Agripina, Stanica ii face acesteia o vizita, gasind in modesta ei camera o multime de rude venite in vizita. Ii cumpara batranei alune si covrigi ,si imprumuta de la aceasta patru cesti chinezesti. Varul sau Toader il duce acasa si cu aceasta ocazie, Stanica observa frumusetea nepoatei sale Lili, caruia ii promite ca o va prezenta unui baiat fain, Felix. Acasa, ii spune Olimpiei ca ii cumparase patru cesti de la un anticar, aducandu-i si prajituri, spre deliciul femeii. Cu toate acestea, Stanica nu primeste dovezi de iubire din partea nevestei sale, fapt care ii intareste o decizie de mult luata, si aceea ca va divorta cat mai repede si cum se va ivi imprejurarea prielnica. Capitolul XVII Trezindu-se, Felix aude pe cineva cantand la pian si isi da seama ca Otilia se intorsese. Fata ii da cadou cravate, insa pe data se afiseaza Stanica. Acesta o aduce cu sine pe Aurelia, careia Otilia ii face cadou o sticluta de parfum, un guler scrobit de broderie, uitand parca toate faptele urate ale verisoarei sale. Pascalopol vine sa ii viziteze, cu aceasta ocazie, intre el si Felix ivindu-se un usor conflict, rezolvat ulterior. Pascalopol il cheama pe Felix sa discute despre o persoana importanta pentru amandoi si il invita pe tanar la el acasa. Ii aduce la cunostinta ca Stanica creeaza zvonuri care mai care mai incredibile si mai defaimatoare, avocatul spunandu-i lui Felix ca motivul calatoriei la Paris fusese de fapt un avort. Costache incepe sa construiasca o casa pentru Otilia. Felix ii este prezentat lui Lili, care devine foarte interesat de student, spre invidia celor din familia Tulea. Capitolul XVIII Intr-o zi foarte calduroasa, Costache se impletici din mers si cazu moale jos. Afland de subitul atac al fratelui ei, Aglae, sperand intr-o apropiata moarte a acestuia se grabeste sa cheme doctorul si merge la Costache acasa. Desi batranul nu avea nimic, Aglae si Stanica fac tot ceea ce pot pentru a-l aduce intr-o stare grava, mancand de fata cu el toate bunatatile stranse cu greu de batran, spre durerea acestuia. Felix il roaga pe Pascalopol sa ii ajute, iar acesta aduce un doctor de renume, Stratulat si acesta observa ca batranul

nu are nimic, insa un la un alt atac nu ar mai supravietui. Costache ii zice in secret lui Pascalopol ca ii va da trei sute de mii de lei pentru Otilia, sa ii puna intr-un cont, banii fiind ascunsi sub pat. Desi isi anunta aceasta dorinta, amana momentul in care ii va da banii mosierului si Pascalopol deschide un cont in care ii vireaza Otiliei o suta de mii de lei. Capitolul XIX Aglae vine si ii povesteste batranului de moarte ceea ce il dispera pe acesta, Costache incepand sa mearga la doctori, sa ia medicamente si sa aduca parintele in casa pentru a binecuvanta casa si pentru a alunga spiritele rele. In acest scop este chemat popa Tuica (interesat mai mult de tuica decat de treburile bisericesti). Weissmann vine sa ii faca un control lui Costache, cu aceasta ocazie cunoscand-o pe Aurica, fata incepand sa aiba o pasiune pentru tanar. Cum Weissmann era evreu, fata se duce la popa Tuica care ii da dezlegare. Aurica ii sugereaza tanarului o legatura, pe care acesta ghicind-o, o inlatura, spunand ca nu profeseaza decat amorul liber. Capitolul XX Cum Lili se arata foarte incantata de Felix, si cum acesta nu afisa nici un interes pentru fata, Stanica ii spune Otiliei despre o presupusa idila intre ei, rugand-o sa il convinga pe medicinist sa o ia pe lili de nevasta. Felix ii marturiseste ca Lili ii este indiferenta, declarandu-i din nou iubirea sa. Costache se simte din nou rau, Aglae si Stanica crezand ca est mortsi considerand ca nu mai trebuie chemat doctorul. Felix si Otilia insa il cheama pe Pascalopol si pe doctor. Cel din urma considera ca batranul va scapa si de data aceasta, iar Costache ii da o suta de mii de lei pentru contul Otiliei. Stanica incepe sa caute ascunzatoarea banilor, iar Aglae, Aurica si ceilalti membri incep sa mute lucrurile din casa, Aurica atentand chiar la pianul Otiliei. Cum Otilia nu pleca niciodata de acasa, Stanica recurge la un siretlic ce se va dovedi mortal. Ii spune fetei ca Pascalopol ii va face o vizita si aceasta fuge pentru jumatate de ora pentru a-si cumpara o pudriera, in acest timp, avocatul intra in camera batranului si ii ia banii de sub saltea, sub privirile acestuia, care disperat, isi da duhul. Batranul este inmormantat si toate proprietatile trec in posesia Aglaei. Banii gasiti sub saltea de Stanica nu sunt niciodata inapoiat de acesta, care divorteaza de Olimpia. Otilia merge in camera lui Felix si o roaga sa o lase sa doarma in patul lui, propunandu-i sa traiasca impreuna ca barbat si sotie, fara insa sa se casatoreasca. Felix insa nu profita de fata. La trezire, Otilia disparuse, si Felix afla ca tanara plecase la Paris impreuna cu Pascalopol, ulterior tanarul afland ca cei doi se casatorisera. Anii au trecut si Felix devenise un doctor de renume, avand multe carti publicate, multe tratate si toata lumea stiind cine este. Se intalneste cu Pascalopol intr-o zi pe strada si acesta ii arata o poza facuta cu Otilia, Felix nemaiputand sa o recunoasca pe fata nebunatica in spatele femeii mature ce devenise. Actiunea incepe intr-o seara de vara (iulie 1909). cand tanarul Felix Sima soseste in Bucuresti, la ruda sa prin alianta. Costache Giurgiuveanu. Absolvent al Liceului Internat din Iasi, Felix (care ramasese orfan dupa ce-i murise si tatal), venise la tutorele sau necunoscut, intentionand sa urmeze Facultatea de Medicina. Primit in batrana casa din strada Antim, tanarul se integreaza vietii putin ciudate din acest spatiu, cunoscand intreaga familie si modul sau de viata. Alcatuita din doua ramuri, familia lui Costache este reprezentativa pentru burghezia bucuresteana a inceputului de secol: autorul descrie cadrul material al existentei (case, interioare), relatiile familiale si sociale, jocul de interese (care au ca mobil banii), infatisarea oamenilor, aspecte ale Bucurestiului de atu nci. Toate aceste aspecte l-au determinat pe criticul Pompiliu Constantinescu sa considere ca romanul este "o fresca din viata burgheziei bucurestene". In familia lui Giurgiuveanu, pe treapta cea mai inalta a varstei se afla mos Costache, si sora sa Aglae Tulea. Cel dintai traieste in casa din strada Antim, alaturi de fiica sa vitrega - Otilia Marculescu (pe care o iubeste sincer) si pandit cu rautate, din curtea alaturata, de familia Aglaei. Rentier bogat, Costache intentioneaza sa-i faca o situatie Otiliei, infiind-o, dar teama de Aglae si propria avaritie il impiedica; in compensatie, decide sa-i lase fetei, o casa (ridicata, evident, cu cheltuieli cat mai mici). In acest scop, isi procura materiale ramase de la demolari pe care le depoziteaza in curte, apoi le muta in casa (punand in primejdie

vechea cladire). Din pricina efortului, Costache este lovit de apoplexie., prilej pentru familia Aglaei de a ocupa "militareste" casa, in asteptarea decesului. Batranul insa nu moare acum (ba trece chiar printr-un scurt episod "conjugal") recapatandu-si sanatatea, desi Stanica Ratiu (ginerele Aglaei) incearca sa-I sperie cu scopul de a afla unde-si tine banii. De familia lui Costache s-a atasat si Leonida Pascalopol,. mosier bogat si fin, indragostit de Otilia; de dragul acestui sentiment (pe jumatate patern, pe jumatate viril) si al serilor petrecute, la joc de carti, in casa lui Giurgiuveanu, Pascalopol accepta prezenta intregului clan. Cealalta ramura a familiei este condusa ferm de Aglae (al carei sot - Simion Tulea - este un fel de "anexa" ciudata, prelungita in mezinul familiei - Titi - la fel de ciudat); si, cum tatal era maniac (ii placea sa brodeze, inainte de a fi dus la ospiciu), nici Aurica (una dintre cele doua fiice ale Aglaei) nu este altfel; deosebirea consta doar in "obiectul" maniei: casatoria. Singura care "se salveaza" este Olimpia (casatorita cu Stanica), a carei placiditate va fi folosita, mai tarziu, ca pretext de divort. in aceasta lume a rautatii si a mizeriei sufletesti, infloreste iubirea dintre cei doi inocenti (Felix si Otilia). Studenti amandoi (el la Medicina, iar ea, la Conservator), tinerii traiesc o dragoste pura, umbrita doar de intrigile lui Stanica si de temerile Iui Felix. Din pacate, in curand, cuplul adamic va fi izgonit din Paradis: lovit din nou de dambla, Costache este vizitat de Stanica Ratiu, care-i fura banii ascunsi sub saltea, provocand moartea batranului. Dupa o noapte casta (petrecuta in camera lui Felix), Otilia (a carei infiere nu fusese legalizata) pleaca impreuna cu Pascalopol. Din epilog aflam ca Felix a devenit un renumit profesor universitar si ca s-a casatorit in chip stralucit. Dupa razboi, revazandu-l pe Pascalopol, Felix este informat ca acesta se despartise de Otilia (din delicatete sufleteasca), dar ca ea ramasese o mare enigma. Costache Giurgiuveanu este pivotul romanului; psihologia sa de avar, urmarita de autor, detine frnele actiunii; ea explica si accidentul fatal, iar moartea personajului stinge actiunea. Avaritia lui mos Costache este indulcita de sentimentul patern pe care, il manifesta fata de Otilia, un sentiment insa care nu se realizeaza, fiind anihilat de teama de a se rupe de averea lui. Mai mult, afectiunea fata de "fe-fetita" sa apare si ca o compensatie morala pentru averea mamei Otiliei, pe care si-a insusit-o fara vreo forma legala, fapt ce a cauzat moartea acesteia si care conditioneaza acum starea materiala a Otiliei. Propriu-zis, o buna parte din averea lui mas Costache e averea mamei Otiliei, respectiv a Otiliei, pe care si-a insusit-o prin drept familial. In schimbul acestei averi, el ii da Otiliei afectiunea sa paterna si promisiunea ca-i va asigura viitorul. Sentimentul avaritiei ii terorizeaza viata si-i rapeste libertatea de a se misca omeneste in societate. De la inceputul romanului, personajul apare in aceasta postura. Tentativa de a nu-l primi pe Felix, desi ii este unchi si tutore - adica administrator al averii acestuia pna la majorat il defineste ca atare. Mai departe, "ciupeste" in mod meschin din veniturile lui Felix, dupa cum il "ciupeste" si pe Pascalopol la jocul de carti sau trndu-se pe sub masa dupa o moneda cazuta din buzunarul acestuia, fara sa simta ridicolul situatiei. Cumpara material demolat, fiindca e mai ieftin, sau incearca la mai multe farmacii sa faca o reteta ca sa vada la care e mai ieftin si sa cstige astfel cteva centime. Mannca cu lacomie respingatoare la masa oferita de restauratorul chirias caruia ii vnduse cladirea restaurantului. Scena imbolnavirii subite, in care este dezbracat si imbracat - citata mai sus - dezvaluie pna unde poate duce teroarea avaritiei care-i anuleaza demnitatea de om.

Otilia Mrculescu este "eroina mea liric" proiecia autorului n afara, "tipizarea mea n ipostaz feminin".} Este cel mai modern personaj al romanului att prin tehnicile de realizare, ct i prin problematica sa existeniala, reprezentnd drama feminitii. Fascinant i imprevizibil, Otilia se difereniaz de celelalte personaje feminine din

literatura romn (Saa Comneteanu din "Viaa la ara de Duiliu Zamilrescu i de Olgua din "La Medeleni" de Ionel Teodoreanu) prin aceea c ea se all permanent ntr-un proces dinamic, n continua devenire. Portretul fizic sugereaz trsturile sale morale de delicatee, tineree, farmec, cochetrie, distincie, inocen i maturitate: "... un cap prelung i tnr de lata, ncrcat de bucle, cznd pn la umeri. Fata, subiric. mbrcat ntr-o rochie foarte larg pe poale, dar strns tare la mijloc i cu o mare colerela de daniel pe umeri, i ntinse cu franchee un bra gol i delicat...". Definit prin felul de a fi, prin fapte, afiuni, gesturi, vorbe si gnduri, Otilia este un personaj complex, cu un comportament derutant, fiind capabil de emoii puternice, apoi trecnd brusc de la o stare la alta, mprtiat i vistoare, deseori dovedind n mod surprinztor luciditate i tact. Este un amestec ciudat de atitudine copilroas i matur n acelai timp: alearg descul prin iarba din curte, se urc pe stogurile de fn n Brgan, st ca un copil pe genunchii lui Pascalopol, dar este profund lucid i matur atunci cnd i explic lui Felix motivele pentru care ei doi nu se pot cstori, dovedind o autocunoalere desvrit a propriei firi: "Eu am un temperament nefericii: m plictisesc repede, sufr cnd sunt contrariat". Camera Otiliei o definete ntru lotul prin detaliile cu semnificaii caracteriale; "o mas de toalet cu trei oglinzi mobile i cu multe sertare, . (...) un scaun rotativ pentru pian", ceea ce ar putea fi interpretat ca sugestie pentru firea ei imprevizibil (motivul oglinzilor). Dezordinea tinereasc a lucrurilor aruncate amestecat peste tot (rochii, plrii, pantofi, jurnale de mod franuzeti, cri, note muzicale, ppui) trimit ctre exuberana juvenil, ctre un univers spiritual al "ascunziului feminin", cum spune autorul. Fa de Felix are gesturi familiare, tandre, ce ilustreaz deseori o grij matern pentru el. Finalul romanului este deschis n privina destinului Otiliei, modernismul personajului constnd i n faptul c nimeni nu poate dezlega misterul ce se esuse n jurul ei, Felix nsui conchiznd c dup atia ani, pentru el Otilia rmsese "o enigm". Fotografia pe care o privete Felix dezvluie o "femeie frumoas, cu linii fine, dar nu era Otilia, nu era fata nebunatic", ci avea un aer de platitudine feminin, care nu mai semna cu imaginea din contiina lui. Este cel mai controversat personaj al romanului, aprnd n opinia personajelor n mod diferii, strnind contradicii surprinztoare. Mo Costaohe o iubete pe "Otilica", "pe fe-fetia mea", el fiind "papa" care primete de la ea un strop de tineree, lumin i vioiciune. Raionalul Felix vede n Otilia "6 fal admirabil, superioar, pe care n-o neleg". Pascalopol o privete pe Otilia ca pe femeia n devenire, cu care are rbdare, dar fa de care nu distinge ns "ce e patern i ce e viril" n dragostea lui pentru ea, o consider "o artist", l ncnt i l emoioneaz, "e ca o rndunic". Pentru Stanic Raiu, Otilia este o femeie cu "spirit practic", care tie ce vrea i cum s se descurce n via: "deteapt fat". Aglae o consider "o znatic", "o dezmat", "o stricat", care sucete capul bieilor de familie, deoarece chiar i pe Titi reuise s-l cucereasc, iar Aurica o urte i o invidiaz pentru c are succes la brbai. Otilia triete drama singurtii, a viitorului ei ambiguu, departe de mult visata fericire, deoarece orice fiin uman se bucur.de via adevrata doar civa ani: "noi nu trim dect cinci-ase ani". Felix Sima, definii chiar de Clinescu "martor i actor", deschide romanul prin descrierea casei, privit prin ochii si i l ncheie cu aceeai imagine a cldirii vzut din perspectiva eroziunii timpului. Romanul pune n centrul narativ al aciunii formarea personalitii lui Felix, de aceea poate II considerai un bildungsroman. Felix este cel care introduce cititorul ntr-o lume necunoscut, de care ia act prin imaginile refletate n contiina acestui personaj. Felix Sima este fiul doctorului losif Sima, de la lai, care murise i-1 lsase n grija tutorelui Costache Giurgiuveanu. Tnrul vine la Bucureti, la unchiul su. ca s urmeze cursurile facultii de medicin. Portretul Trzk ilustreaz, prin detaliile descrierii, portretul moral al personajului: "faa i era juvenil i prelung, aproape feminin", cu "uvie mari de pr ce-i cdeau de sub apc", obrazul de "culoare mslinie", iar nasul "de o tietur elenic" i ddea o "nota voluntar". Comportamentul, gesturile, atitudinile, faptele, contureaz nc de la nceput o fire raional, lucid, cu o mare nevoie de certitdini, o fire analitic i un spirit de observaie foarte dezvoltat. De la nceput simte pentru Otilia o simpatie spontan, care se transform

n iubire, fiind chinuit de lupta ce se d n sufletul su ntre a crede brfele clanului Tulea i a pstra o dragoste pur pentru fat. 11 descumpnete comportamentul derutant al Otiliei, nu-i poate explica schimbrile brute de atitudine ale fetei, trecerea ei de la o stare la alta. Plecarea Otiliei la Paris cu Pascalopol l dezndjduiete, ns nu renun la carier, ba dimpotriv, eecul n dragoste l maturizeaz, Felix pstrnd n amintire o iubire romantic, nltoare, care-i d putere, fiind un corolar al muncii sale. Lucid i raional, el nelege c ntr-o societate degradat n esenele ei morale, dragostea nu mai poate fi un sentiment pur, cstoria devenind o afacere pentru supravieuire i nu o mplinire a iubirii. Felix nsui "se cstori ntr-un chip care se cheam strlucit i intr, prin soie, ntr-un cerc de persoane influente". n relaiile cu celelalte personaje, Felix apare ca un intelectual superior, silundu-se deasupra superficialitii i meschinriei lumii burgheze, conduendu-se dup un cod superior de norme etice: "s-mi fac o educaie de om. Voi li ambiios, nu orgolios." Ambiios, aadar, nva i face eforturi deosebite de a se remarca pe plan profesional. Ferm i tenace, muncete cu seriozitate pentru a deveni un nume cunoscut n medicin, public un studiu de specialitate ntr-o revist franceza i, cu ndrjire i preocupare pentru cariera sa, devine profesor universitar, o autoritate medical, cstorindu-se, potrivii ambiiei sale, cu fata unei personaliti politice a vremii, carc-i asigur si un statut social superior. Stanic Raiu este tipul arivistului, al parvenitului, nscris n galeria lui Dinu Pturic, personajul lui Nicolae Filimon, fiind n acelai limp i tipul demagogului, alturi de Nae Caavencu al lui I.L.Caragiale. "Avocatul fr procese , Stanic provine dintr-o familie numeroas care-i mprise diferitele moteniri, fiind produsul societii n care triete, o societate n care banii reprezint lotul, n care cstoriile se bazeaz pe interese materiale, ca i cariera, succesul n viaa politic, respectul i statutul social, adic o lume unde "Zeul la care se nchin toi este banul" (Balzac). , Portretul lui Stanic Raiu, avocat de profesie, dar fr succes n profesie, este construit, asemenea celorlalte personaje, din detalii fizice cu semnificaii morale, acesla fiind un brbat "de o sntate agresiv", cu "prul mare i negru, foarte cre i cu musta n chip de musc", mbrcat "ntr-un costum de soie-ecrue deschis", cu "o lavalier" nfoial, semn al dorinei sale de a prea un om de lume, n pas cu moda. El i face apariia n casa lui Costachc Giurgiuveanu, unde se .adunaser toate personajele romanului la o partid de cri, cu scopul de a-1 convinge pe socrul su, Simion Tulea, s-i dea dota promis Olimpiei, pentru ca, la rndul lui, s-i respecte promisiunea de a se cstori legal eu dnsa. Gesturile, atitudinea, aciunile i mai ales locvacitatea personajului compun parvenitul i demagogul tipic: "Stanic vorbea sonor, rotund, cu gest artistic i declamator", care ateapt cu nerbdare "lovitura cea mare care s-i schimbe cursul vieii". De aceea el nu se d n lturi de la nimic pentru a deveni bogat, colporteaz tiri, d sfaturi pe care nu i le cere nimeni, se amestec n cele mai personale aciuni ale altora, face promisiuni pe care nici nu se gndete s le respecte, fiind mereu n micare, prezent oriunde i peste lot, agasnd pe toat lumea: "informeaz i se informeaz, trage sfori cu indiscreie i cu un tupeu revolttor". Dotat cu o locvacitate desvrit. Stanic ine discursuri demagogice despre orice: familie, societate, principii morale, libertate, religie, cu o uurin ce demonstreaz c nici una din ideile exprimate nu-1 definete. Se iluzioneaz cu marea iubire pentru Olimpia, cu care triete n concubinaj, spernd c ea va moteni o avere important, face"un calcul de maestru care nu se uit la bunurile imediate, ci la cele ce pot decurge mai trziu", dar iubirea se stinge, ea nu este femeia potrivit care s-1 ajute n ascensiunea de a deveni un om important n societate, prin mbogire. De aceea se hotrte s se despart de ea, deoarece nici casele promise Olimpiei de ctre familie nu i sunt date de Simion i, din perfidie structural, nu se las descoperit n adevratele motive, ci d vina pe faptul c este lipsit de "fericirea paternitii" (dup moartea lui Relior) i face parad de sensibilitatea sa, ducnd "o lupt dureroas ntre sentimente i datorie". Impostor, volubil, grosolan, trivial, demagog, patetic i nucitor de locvace, Stanic "are geniu", adopt maniere distinse cu Aglac, pe Aurica "o ia n brae i o sruta viguros". Bun cunosctor de oameni, exercit asupra interlocutorului o influent puternic, are o capacitate de adaptabilitate fantastic, este un actor talentat, jucnd cu fiecare alt rol, n

funcie de interes. In timpul bolii lui Costachc Giurgiuveanu, Stanic i povestete despre decesele unor persoane, "cu o vitez satanic", nspimntndu-l pe btrn. Hotrt s pun mna pe averea lui mo Costache, se furieaz n casa acestuia, apare din umbr cnd nu te atepi, l descoase cu privire la testament, pndete mereu o ocazie potrivit i aceasta se ivete: vznd unde ine btrnul banii. i fur i-i cauzeaz astfel moartea: "ba-banii, pu-pungaule". Fr nici un pic de remucarc, joac rolul ndureratului "cel mai ptruns de evlavie", mai ciupete ceva bani din sculeul gsit de Aglae, apoi, mbogit, prsete eu lotul familia Tulea. Se cstorete cu Georgeta, i face firm de avocatur, patroneaz tripouri i cercuri de morlnomani i este propulsat de noul sli statul social n viaa politic, devenind o personalitate remarcabil a acestei societi n care nu conteaz mijloacele de parvenire, ci numai banii, averea, bogia. Aglae Tulea esle "baba absolut, fr cusur n ru", aa cum o caracterizeaz Weissman, esle sora lui Costache Giurgiuveanu, mama a trei copii: Olimpia, Titi i Aurica i soia lui Simion Tulea. Portretul fizic esle detaliat i are semnificaii pentru portretul moral: "cu prul negru pieptnat bine ntr-o coafur japonez", cu faa "glbicioas", cu "buzele subiri", cu nasul ncovoiat, obrajii brzdai de cute adnci i ochii bulbucai ca ai lui mo Costache, mproac ur i venin, fiind mereu invidioas i argoas. Lacom i obsedat de averea lui Costache, are un singur scop, pe care nu i-l mplinete: realizarea copiilor ei. Mrginit, odioas, meschin, nveninat mpotriva Otiliei, Aglae se opune cu trie ncercrii fratelui ei de a nfia fata: "Ct triesc cu, niciodat. Doar mai sunt legi n ara asta, mai sunt tribunale. l dau pe mna parchetului pe Costache, asta-i fac. L-a ameii stricata asta. Cine tie ce-o (\ ntre ei". Desconsider orice preocupare intelectual, considernd c prea mult carte stric minile oamncnilor, de aceea l nelege pe Titi, cruia-i curge snge din nas de prea mult nvtur, dei acesta mplinise 22 de ani i rmsese repetent mereu, ncrcuind s-i termine coala. Greete profund n metodele de educaie, pe Tili l trimite s se legene' ca s se liniteasc, amplifiendu-i astfel boala psihic, iar pe Aurica o ndeamn s-i gseasc un brbat i s se mrite, iubirea ncintrnd n calculele sale. Pe soul ei, dei bolnav, l dispreuiete, l ignor i l abandoneaz ntr-un ospiciu, fiind total lipsit de sentimente umane. O urte profund pe Otilia, pe care o dispreuiete pentru c e "orfan", o jignete fr nici un fel de jen, spunndu-i "stricat" i "dezmat", dnd-o de exemplu negativ Aurici. Autoritar, dar plin de rutate fa de toat lumea, anihileaz personalitatea copiilor ci, pe care nu-i nelege i care eueaz lamentabil: Olimpia e prsit de Stanic, Titi cade tot mai mult n mania "legnatului", iar Aurica rmne fat btrn. Zgrcit i rapace, invidioas i plin de ur, ca sfrete prin a moteni o cas ruinat i drpnat, fiind nelat de Stanic, de Costache, dei instalase n casa fratelui ci un adevrat cartier general, organizase un asediu militar, astfel ca nimeni s nu poat scoate nimic din cas, suspectnd pe oricine, cade ea nsi n estura propriilor intrigi. Aurica Tulea este fata cea mic a Aglaei, n antitez cu feminitatea i delicateea Otiliei, supus de la nceput i pn la sfrit unui automatism psihologic. La sosirea sa n casa Giurgiuveanu, Pclix vede "o fat cam de treizeci de ani, cu ochii proemineni ca i ai Aglaei, faa prelung, sfrind ntr-o brbie ca un ac, cu tmple mari ncercuite de dou iruri de cozi mpletite", artnd mult mai n vrst, deoarece era fardat strident, are trupul slab i uscat, prul rrit. Avid dup brbai, este obsedat de mriti i vede n oricine un posibil pretendent. Insistenele ci insinuoase, comportamentul ei de "fat cuminte" pun pe fug toi brbaii. Este "ndrgostit" din principiu, lund n calcul orice brbat aflat n preajm, pe Felix care "odat fugi pe poart repede, n ora, cnd simi c se ivete Aurica prin fund", pe Pascalopol, pe care nu-l nelege n dragostea lui pentru Otilia ("ce-o fi vznd Pascalopol la Otilia?"). Ura sa se ndreapt lot asupra Otiliei, despre care crede, ca i mama sa, c tie s se agate de gtul brbailor. Ura i ntunec judecata n asemenea grad, nct se lanseaz n aprecieri defimtoare, debiteaz invective, devenind nesuferit i argoas Plimbrile ei pe Calea Victoriei devin din ce n ce mai dese i mai rapide, adevrate raiduri ce denot disperarea care este din ce n ce mai nestpnit, "i despleti prul (...) se vopsi i mai violent i-i ncepu turneele pe Calea Victoriei". Lipsit de farmec, de generozitate, de noblee, de delicatee i sensibilitate, ca seamn cu Aglae, devenind acr, rea, argoas, nesuferit.

Titi Tulea - tipul retardatului, este mezinul familiei, un tnr neputincios, incapabil de a gndi ceva creativ. Este dominat de automatisme, copiaz note muzicale i cri potale, nu este n stare s nvee i rmne repetent de mai multe ori, abandonnd coala. Este ncurajat de mama sa, Aglae, n manifestrile psihice, cnd, aflat n criz, se leagn orc n ir. l motenete ereditar pe tatl su, Simion Tulea, devenind treptat hi fel de apatic i dezinteresat de tot ce se petrece n jurul lui. Se tulbur erotic, devenind irascibil n preajma femeilor i, lipsit total de personalitate, o ascult pe Aglae i n relaiile amoroase, aceasta dirijndu-i ntreaga via, fiind autoritatea suprem cu care le amenin pe cei carc-l supr: "V spun la mama!" Simion Tulea, soul Aglaei, fost mecanic, acum pensionar, devine senil i apatic, evolund treptat spre nebunie. Starea sa se manifest prin crize de melancolic sau, dimpotriv, de agitaie, devine obsedat de mncare, se crede Isus Hrislos, lucreaz la gherghef, toate acestea lsnd-o loial indiferent pe soia lui. Nu are nici un fel de percepie a statutului su de tat, nu-i iubete copiii, iar pe Olimpia nu o recunoate drept fiica lui. nnebunete, este internat n ospiciu i este prsit de ntreaga familie. - Leonida Pascalopol, moier rafinat, este prezentat cititorilor tot prin ochii lui Felix, cure vede "un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totui evitnd impresia de exces, crnos la fa i rumen ca un negustor, ns elegant prin fineea pielii i tietura englezeasc a mustii crunte. Parul rar dar bine ales ntr-o crare care mergea din mijlocul frunii pn la ceaf, lanul greu de aur cu breloc la vest, hainele de stof fin, parfumul discret n care intra i o nuan de tabac, toate acestea reparau cu desvrire, n apropiere, neajunsurile vrstei i ale corpolenei". Pascalopol este un om generos, rafinat, cu gusturi desvrite, elegant, arc o casa mobilat cu distincie, cnt la flaut, este cultivat i plin de noblee. Nerealizat pe planul studiilor (fusese student la litere n Germania i la drept n Frana), ntruct le abandonase cnd i murise tatl i trebuise s ngrijeasc de mama sa i de moie i pe plan matrimonial, pentru c fusese cstorit cu "o femeie de care se desprise sau rmsese vduv", Leonida Pascalopol se consider un om ratat i vrea s se fac util celor care au nevoie de el. Triete n prejma Otiliei, pe care o cunoate de cnd era mic i-i satisface toate dorinele i capriciile, fiind un adevrat tat pentru "orfan". Olilia l vede ca pe un "om de lume", un "brbat ic i singur, sracul". Cu timpul, sentimentele lui paterne se schimb, nutrind acum sentimente de iubire pentru tnra fermectoare, "ca o rndunic", dei el nsui recunoate c nu poate distinge "ce e patern i ce e viril" n relaia lui eu Otilia. Fiind singur i bogat, neavnd familie, Pascalopol are "nevoie de domnioara Otilia, ea e micul meu viiu sentimental", acceptnd, dac ar fi nevoie i statutul de printe-, "Dac nu pot fi un amant, rmn ntotdeauna un nepreuit prieten i printe". Dornic de a avea o familie, el vine aproape n fiecare sear n casa din strada Antim, joac i pierde la cri n favoarea lui mo Coslachc, aduce delicatese pentru cina, rabd cu distincie rutile Aglaei i flirturile groteti ale Aurici, i pltete lui Felix taxele la Universitate, fr ca acesta s tie. Discret i delicat, Pascalopol este pentru Otilia nu numai un sprijin material, ci i unul moral, simind din plin ocrotirea pe care acesta o revars asupra ei cu noblee i elegan. Cu aceeai noblee sufleteasca, atunci cnd i d seama, dup civa ani de cstorie, c nu mai este potrivii pentru Otilia, i red acesteia libertatea, ca ea s poat deveni "nevasta unui conte, aa ceva", dintr-un profund sentiment "de umanitate s-o las s-i petreac liber anii cei mai frumoi". In 1932,vorbind despre direcia pe care trebuie s o urmeze romanul romnesc, dac s fie balzacian, stendhalian, tolstoian sau proustian, George Clinescu argumenta c "trebuie s fim ct mai originali, i ceea ce confer originalitate unui roman nu este metoda, ci realismul fundamental, (...) literatura nu e in legtur cu psihologia, ci cu sufletul uman".