Sunteți pe pagina 1din 28

Sorin VLASE

1

Capitolul 2

STATICA PUNCTULUI MATERIAL

2.1.Echilibrul punctului material liber

2.1.1. Punct material liber. Punct material supus la legături

Un punct material este liber atunci când poate ocupa orice poziţie în spaţiu. Poziţia lui va fi determinată de forţele care vor acţiona asupra lui. Algebric, poziţia unui punct material este determinată de trei parametri scalari, spre exemplu coordonatele carteziene x,y,z ale acestuia. Dacă nu există constrângeri de natură geometrică asupra punctului, poziţia lui este definită de trei parametri scalari independenţi şi spunem că punctul material are trei grade de libertate. Dacă punctul material este supus unor constrângeri de natură geometrică, spre exemplu este obligat să rămână pe o suprafaţă sau pe o curbă, atunci spunem că punctul material este supus la legături. În acest caz numărul de parametri independenţi necesari pentru a descrie poziţia corpului va determina numărul de grade de libertate ale acestuia. Dacă este obligat să rămână pe o suprafaţă spunem că are două grade de libertate întrucât sunt necesari doi parametri independenţi pentru a-i descrie poziţia pe suprafaţă, dacă este obligat să rămână pe o curbă spunem că are un singur grad de libertate întrucât este necesar numai un parametru independent pentru a descrie poziţia punctului material pe curbă.

2.1.2. Rezultanta unui sistem de forţe

a) Suma a două forţe (compunerea forţelor) Dacă avem un sistem de forţe care acţionează asupra unui punct material, întrucât punctul de aplicaţie al forţelor este acelaşi, spunem că avem un sistem de forţe concurente. Principiul paralelogramului ne spune că, dacă avem două forţe care acţionează asupra unui punct material, acestea pot fi înlocuite cu una singură, denumită rezultantă, obţinută prin regula de compunere a doi vectori (fig.2.1). Avem (teorema lui Pitagora generalizată):

R

2

= F

1

2

2

+ F

2

+

2

F F

1

2

cos

(2.1)

2

MECANICĂ. STATICA

unde:

putem exprima componentele rezultantei sub forma:

=

Dacă utilizăm un sistem de coordinate carteziene,

2

1

.

R

x

=

F cos

1

1

+

F

2

cos

2

;

R

y

=

F sin

1

1

+

F

2

sin

2

Fig.2.1. Compunerea a dou ă for ţ e

Fig.2.1. Compunerea a două forţe

Unghiul făcut de rezultantă cu axa Ox este dat de relaţia:

tan

=

R

y

R

x

=

F

1

sin

1

+

F

2

sin

2

F

1

cos

1

+

F

2

cos

2

(2.2)

Dacă considerăm un caz particular în care axa Ox este aleasă în prelungirea forţei F 1 , rezultatele se simplifica şi devin:

R

x

=

F

1

+

tan

F

2

=

cos

;

R

y

=

F

2

sin

R

y

=

F

2

sin

R

x

F 1

+

F cos

(2.2’)

b) Descompunerea unei forţe după două direcţii Am spus că forţele sunt vectori, deci toate proprietăţile vectorilor se pot aplica forţelor, inclusiv compunerea şi descompunerea acestora. Pentru importanţa lor în probleme,

tratăm

separat câteva

dintre

proprietăţi. Astfel,

utilizând regula

paralelogramului,

se

ăţ i. Astfel, utilizând regula paralelogramului, se Fig.2.2 totu ş i aceste poate face PDF Created

Fig.2.2

totuşi

aceste

poate

face

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

Sorin VLASE

3

descompunerea unei forţe după două direcţii date. Prin punctul de aplicaţie al forţei se duc două drepte paralele cu direcţiile date (fig.2.2). Se mai duc paralele la direcţiile date prin vârful vectorului. Se obţine astfel un paralelorgram ale cărui laturi sunt componentele forţei după cele două direcţii. Valorile proiecţiilor se obţin din teorema sinusului:

F

1

F

2

F

 

=

=

sin

sin

sin(

+

)

Dacă se aleg axele de coordonate, componentele forţei sunt proiecţiile după cele două axe. Menţionăm că în acest caz se ataşează mărimii proiecţiei şi semnul plus sau minus care indică dacă proiecţia este în acelaşi sens sau în sens opus cu sensul pozitiv al axei considerate.

Deci dacă

2
2

F

x

=

F cos

;

F

y

=

F sin

.

cel puţin una din componente va fi negativă.

c) Suma mai multor forţe (poligonul forţelor) Dacă avem mai multe forţe care acţionează asupra unui punct material, prin inducţie matematică, forţa rezultantă se obţine ca fiind segmentul care închide poligonul alcătuit din aceste forţe, puse cap la cap (poligonul forţelor). În acest caz modulul rezultantei va fi dat de expresia:

Fig.2.3. Poligonul for ţ elor

Fig.2.3. Poligonul forţelor

+ 2 F F

1

2

cos(

r

F

1

,

r

F

2

)

+

R

2

=

2

F F

1

3

F

1

2 +

cos(

2

F

2

r

F

1

,

+

r

F

3

K

)

+

F

2

n

n +

+

+

K

+

2

F

n

1

F

n

cos(

r

F

n

1

,

r

F

n

)

(2.3)

Algebric,

expresiile:

cu rezultanta:

R

2

=

componentele

X

=

i

X

i

;

X,Y,Z

Y

=

i

Y

i

X

2

+

Y

2

+

Z

2

=

i

X

i

2

ale

;

+

rezultantei

sunt

Z

=

i

Z

i ;

i

Y

i

2

+

i

Z

i

2

date

de

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

4

MECANICĂ. STATICA

2.1.3. Echilibrul punctului material liber

Principiul inerţiei ne spune că, pentru ca un punct material să rămână în repaus relativ, este necesar ca rezultanta forţelor care

acţionează asupra lui să fie zero. Invers, dacă rezultanta sistemului de forţe este zero, legea a doua a lui Newton ne spune că acceleraţia este zero, deci punctul material rămâne în repaus relativ. Ca urmare rezultă condiţia necesară şi suficientă ca un punct material să rămână în echilibru: rezultanta sistemului de forţe concurente care acţionează asupra sa să fie zero. Analitic, avem:

r

R = 0

(2.4)

sau, dacă proiectăm relaţia pe axele sistemului de coordonate carteziene,

avem:

X

=

X

i

= 0

;

Y

=

Y

i

= 0

;

Z

=

Z

i

= 0

(2.5)

În cazul în care sistemul de forţe acţionează în plan, dacă considerăm că acest plan este Oxy, se obţine:

X

=

X

i

= 0

;

Y

=

Y

i

= 0

(2.6)

ecuaţia de proiecţii după axa Oz fiind identic satisfăcută. În mecanică intervin în general două tipuri diferite de probleme care trebuiesc rezolvate:

Problema directă: dacă se dau forţele care acţionează asupra punctului material se pune problema de a determina poziţia acestuia. Întrucât avem trei ecuaţii de echilibru şi pentru definirea poziţiei punctului sunt necesari trei parametri scalari, rezultă că, în general, avem trei ecuaţii şi trei necunoscute. Pot exista următoarele cazuri: să existe soluţie unică, adică o singură poziţie de echilibru, să existe soluţie multiplă, adică mai multe puncte de echilibru, sistemul să fie imposibil, adică să nu existe nici o poziţie de echilibru sau sistemul să fie nedeterminat, deci să existe o infinitate de poziţii de echilibru.

Problema inversă: dacă se cunoşte poziţia de echilibru se cere să se determine sistemul de forţe care îl menţine în această poziţie. Această problemă este nedeterminată deoarece există o infinitate de sisteme de

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

Sorin VLASE

5

forţe concurente care pot avea aceeaşi rezultantă. În anumite situaţii, când se impun condiţii suplimentare privind numărul forţelor, direcţia lor, mărimea lor, problema poate avea soluţie. În practică există puţine situaţii în care un punct material supus unui sistem de forţe poate fi modelat printr-un punct material liber; în general el este supus la constrângeri de natură geometrică. Se spune că punctul material este supus la legături.

2.2. Echilibrul punctului material supus la legături 2.2.1.Legături.Axioma legăturilor

r

Dacă un punct material este supus la legături atunci condiţia R = 0 nu mai asigură echilibrul. Dacă un punct material este obligat să rămâna pe o suprafaţă de exemplu, el nu se va putea deplasa pe o direcţie normală la suprafaţă, deşi există o componentă a rezultantei după această direcţie neechilibrată. Putem presupune că punctul material nu se poate deplasa după normala la suprafaţă întrucât va apare o reacţiune normală, suficient de mare, astfel încât să echilibreze componenta rezultantei după direcţia normalei. În acest caz putem considera punctul material liber dar asupra lui va acţiona o forţă suficient de mare, necunoscută, care îl va menţine în această poziţie în echilibru. În consecinţă o legătură geometrică poate fi suprimată şi înlocuită cu o forţă care să asigure respectarea legăturii de către punctul material liber.

Axioma legăturilor. O legătură geometrică poate fi întotdeauna înlocuită cu o forţă numită forţă de legătură (reacţiune). Punctul material, eliberat de legături, acţionat de forţele date şi de reacţiune, este echivalent din punct de vedere mecanic cu punctul material supus la legături.

Deci condiţia necesară şi suficientă pentru ca un punct material să rămână în echilibru este ca:

r

r

R

+ R' = 0

(2.7)

r

unde R' = 0 este reacţiunea. Prin utilizarea principiului lucrului mecanic virtual introducerea reacţiunilor poate fi evitată în rezolvarea unei clase bogate de probleme de mecanică. Din punctul de vedere al inginerului, determinarea

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

6

MECANICĂ. STATICA

reacţiunilor, deci a forţelor care solicită o anumită piesă, poate juca un rol important în rezolvarea aplicaţiei date. Pe lângă determinarea echilibrului sau a mişcării inginerul trebuie să găsească şi soluţia constructivă şi materialele care fac posibilă realizarea unei situaţii generate de practică deci în multe aplicaţii se impune şi calculul reacţiunilor. Dacă acestea nu sunt necesare o abordare a problemei utilizând principiul lucrului mecanic virtual poate fi o alternativă deosebit de utilă.

2.2.2. Echilibrul punctului material supus la legături ideale

2.2.2.1.

Legături ideale

O

legătură ideală este o legătură în care nu există frecări. În

realitate astfel de legături nu există totuşi, pentru o clasă mare de probleme, frecarea este de un asemenea ordin de mărime încât poate fi neglijată fără a influenţa în mod hotărâtor rezultatele. Dacă considerăm un punct material obligat să rămână pe o suprafaţă sau pe o curbă atunci se poate scrie:

r R + N = 0

r

(2.8)

unde reacţiunea este normală la suprafaţă în cazul punctului material obligat să rămână pe o suprafaţă şi este într-un plan normal la curbă în cazul punctului material obligat să rămână pe o curbă. Necunoscutele în cazul problemei punctului material supus la legături sunt poziţia de echilibru şi reacţiunea. Reacţiunea, în mod evident, este egală şi de sens contrar cu rezultanta forţelor efectiv aplicate, deci rămâne de rezolvat o singură problemă, aceea de a determina poziţia de echilibru.

2.2.2.2. Echilibrul punctului material pe o suprafaţă netedă

Să considerăm un punct material obligat să rămână pe o suprafaţă,

fără frecare. În general, rezultanta forţelor care vor acţiona asupra punctului material, poate fi descompusă după două direcţii, una normală la suprafaţă şi una în planul tangent la suprafaţă. Componenta normală va fi echilibrată de o forţă de reacţiune, care împiedică punctul să treacă prin suprafaţă. Componenta aflată în planul tangent va provoca o mişcare a punctului în acest plan. Pentru ca punctul material să nu se

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

Sorin VLASE

7

mişte este necesar ca această componentă a forţei să nu existe. Deci, punctul material va rămâne în echilibru pe o suprafaţă în punctele în care rezultanta forţelor aplicate acţionează după direcţia normalei (normala are aceeaşi direcţie cu rezultanta). Valoarea reacţiunii normale este egală cu rezultanta forţelor aplicate, are aceeaşi direcţie cu ea şi sens contrar. Să studiem analitic problema echilibrului punctului material pe o suprafaţă. Se presupune cunoscută rezultanta forţelor care acţionează asupra punctului material şi dorim să aflăm poziţiile de echilibru (problema directă). În acest caz, pentru a rezolva problema, este necesar de a determina punctele de pe suprafaţă în care normala are aceeaşi direcţie cu rezultanta.

Fig.2.4. Echilibrul punctului material pe o suprafa ţă neted ă

Fig.2.4. Echilibrul punctului material pe o suprafaţă netedă

a. Ecuaţia suprafeţei este dată sub forma implicită Să presupunem că ecuaţia suprafeţei este data sub forma implicită:

(x, y, z) = 0

(2.9)

Un vector normal la suprafaţă este dat de:

r

n =

x

r

i +

y

r

j +

z

r

k

(2.10)

Reacţiunea normală la suprafaţă va avea direcţia normalei:

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

8

MECANICĂ. STATICA

r

N

=

r

n

=

x

r

i +

y

r

j +

z

k

r

(2.11)

Dacă rezultanta forţelor aplicate asupra punctului material este:

r

r

r

r

R

=

Xi

+

Yj

+

Zk

(2.12)

ecuaţiile de echilibru, prin înlocuirea legăturii cu forţa de reacţiune, vor fi date de relaţia:

r R + N = 0

r

sau, dacă scriem pe componente:

X +

Y

Z

+

+

x

y

z

= 0

=

=

0

0

(2.13)

(2.14)

care împreună cu ecuaţia suprafeţei, formează un sistem algebric de patru ecuaţii cu patru necunoscute, trei fiind coordonatele poziţiei de echilibru a punctului material x, y, z iar a patra scalarul care determină valoarea lui N. Scalarul poate fi determinat cu uşurinţă:

2

=

R

2

x

2

+

y

2

z

+

2

(2.15)

însă nu prezintă importanţă în practică. Reacţiunea N se calculează uşor fiind egală, având aceeaşi direcţie şi sens contrar cu rezultanta forţelor aplicate:

r

r

N

=

R

(2.16)

după axe vor fi egale şi de semn contrar cu

componentele lui R . Eliminându-se care, în general, nu poate fi zero

întrucât ne aflăm în prezenţa unei forţe, se obţine:

iar componentele ei

r

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

Sorin VLASE

9

(

=

)

X

x

=

Y

y

=

Z

z

(2.17)

care, împreună cu ecuaţia suprafeţei, formează un sistem algebric de trei ecuaţii cu trei necunoscute. Ultimele ecuaţii au sens, în ipoteza în care componentele rezultantei sunt nenule. Dacă una dintre componentele forţei se anulează, spre exemplu X = 0 , atunci trebuie să avem

x

= 0

.

(2.18)

Sistemul poate avea soluţie (unică sau multiplă), adică există

poziţii de echilibru, poate fi nedeterminat (adică există o infinitate de puncte de echilibru) sau imposibil (nu există nici o poziţie de echilibru). Dacă se impune poziţia de echilibru şi se cere determinarea forţei care să menţină punctul în acea poziţie (problema inversă) se obţine, în general, o problemă static nedeterminată. Impunând condiţii suplimentare se poate obţine şi în acest caz o soluţie determinată. Condiţia de echilibru se poate pune şi sub forma:

Fig.2.5. Echilibrul pe o curb ă plan ă

Fig.2.5. Echilibrul pe o curbă plană

r

r

R x n = 0

(2.19)

(forţa rezultantă şi normala sunt colineare) sau

de unde:

Y

z

Z

y

= 0

;

Z

x

r

i

X

x

X

r

j

Y

y

r

k

Z

z

z

= 0

;

= 0

X

y

Y

x

= 0

(2.20)

(2.21)

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

10

MECANICĂ. STATICA

Cele trei relaţii nu sunt independente,întrucât dacă înmulţim prima

x , a doua cu

y

şi a treia cu z şi le adunăm, obţinem

relaţie cu

identitate. Atunci, dacă considerăm două dintre ecuaţiile scrise (care sunt independente), împreună cu ecuaţia suprafeţei, va rezulta un sistem de trei ecuaţii cu trei necunoscute care vor da poziţiile de echilibru. Se observă cu uşurinţă că din cele trei ecuaţii se pot obţine condiţiile de echilibru determinate anterior (2.17). Acest mod de prezentare oferă avantajul de a nu introduce constanta artificială λ. b. Caz particular. Dacă se consideră o curbă plană şi un punct material obligat să rămână pe acestă curbă, sub acţiunea unor forţe care acţionează în acelaşi plan, rezultatele se obţin ca un caz particular al problemei prezentate. Astfel avem:

r

N

=

r

n

=

x

r

i +

y

r

j

(2.22)

r

R

=

r

Xi

+

r

Yj

(2.23)

iar ecuaţiile de echilibru se scriu:

sau:

(

X +

Y +

=

)

x

y

X

= 0

= 0

Y

=

x

y

(2.24)

(2.25)

care, împreună cu ecuaţia curbei plane, formează un sistem de două ecuaţii cu două necunoscute care oferă punctele de echilibru. Dacă se pune condiţia ca produsul vectorial dintre rezultantă şi normală să fie zero se obţin aceeaşi relaţie.

c. Ecuaţia suprafeţei este dată sub forma explicită Să presupunem că ecuaţia suprafeţei este dată sub forma explicită:

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

Sorin VLASE

11

z =

(x, y, z)

Ea poate fi adusă la forma implicită:

(x, y, z)

z = 0

(2.26)

(2.26’)

iar ecuaţiile scrise anterior vor suferi o uşoară modificare:

X +

Y

Z

+

x

y

= 0

= 0

= 0

(2.27)

sau, în cazul în care se elimină λ, care poate fi calculat cu formula:

se obţine:

(

2 R

2

=

x

2

+

y

2

+ 1

=

)

X

Y

Z

=

=

1

x

y

(2.28)

(2.29)

concluziile şi discuţia rămânând aceleaşi ca în cazul precedent.

d. Ecuaţia suprafeţei este dată sub formă parametrică

Să presupunem că ecuaţia suprafeţei este dată sub forma parametrică:

x

y

z

=

=

=

(

x u v

,

)

(

y u v

,

)

(

z u v

,

)

(2.30)

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

12

MECANICĂ. STATICA

unde

expresia:

u

şi v sunt parametri. În acest caz, normala la suprafaţă are

r

n

=

D

y

( ,

z

)

(

D u v

,

)

r

i

+

(

D z

,

x

)

(

D u v

,

)

r

j

+

D

(

x

,

y

)

(

D u v

,

)

r

k

(2.31)

iar ecuaţiile de echilibru, iau forma, după operaţii elementare:

X +

Y

Z

+

+

D

(

y

,

z

)

D

(

,

u v

)

D

(

z

,

x

)

D

(

,

u v

)

D

(

x

,

y

)

D

(

,

u v

)

= 0

= 0

= 0

(2.32)

Rezolvarea acestui sistem conduce la aflarea valorilor u, v şi λ. Prin eliminarea lui λ se vor obţine ecuatiile:

(

=

)

X

D

(

y

,

z

)

D

(

u v

,

)

=

Y

D

(

z

,

x

)

D

(

u v

,

)

=

Z

D

(

x

,

y

)

D

(

u v

,

)

(2.33)

care oferă valorile parametrilor u şi v pentru poziţia de echilibru. Dacă se utilizează condiţia ca produsul vectorial să fie nul, vom alege două din relaţiile:

Y

Z

X

D

(

x

,

y

)

D

D

(

( y

u , v

,

z

)

)

D

(

u v

,

)

D

(

z

,

x

)

D

(

u , v

)

Z

X

Y

D (

z

,

x

)

= 0

= 0

= 0

D

( u , v

)

D

(

x

,

y

)

(

D u v

,

)

D

(

y

,

z

)

D

(

u , v

)

(2.34)

Două

ecuaţii, împreună cu

dintre aceste

Fig.2.6

Fig.2.6

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

Sorin VLASE

13

ecuaţia suprafeţei, oferă cele trei ecuaţii necesare pentru determinarea punctelor de echilibru.

Aplicaţii. 1. Să considerăm un punct material obligat să stea în echilibru

pe cilindrul eliptic orizontal

şi a unei forţe orizontale F Fi . Se cer punctele de echilibru ale punctului material.

2

2

x y

2

a

+

b

2

r

r

=

= 1

r

sub acţiunea greutăţii G

 

r

=

Gj

Soluţie: În acest caz ecuaţia vectorială de echilibru va fi:

r

r F + G + N = 0

r

unde reacţiunea nor-mală este dată de:

r

N

r

= n =

=

2

a

x

2

r

i +

2 y

b

2

r

j

.

Rezultă ecuaţiile de echilibru:

F

+

2 x

a

2

=

0

;

G

+

2 y

b

2

= 0

,

care, împreună cu ecuaţia cilindrului, formează un sistem de trei ecuaţii cu trei necunoscute de unde se obţine imediat:

x =

Fa

2 Gb

2

2

;

y =

2

Înlocuind în ecuaţia elipsei, rezultă:

2

= ±

2 2 F G + 2 2 a b
2
2
F
G
+
2
2
a
b

cu poziţia de echilibru dată de coordonatele:

şi:

x

1

= +

2 Fa 2 2 F G + 2 2 a b
2
Fa
2
2
F
G
+
2
2
a
b

;

y

1

=

2 Gb 2 2 F G + 2 2 a b
2
Gb
2
2
F
G
+
2
2
a
b

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

14

MECANICĂ. STATICA

x

2

=

2 Fa 2 2 F G + 2 2 a b
2
Fa
2
2
F
G
+
2
2
a
b

;

y

2

=

2 Gb 2 2 F G + 2 2 a b
2
Gb
2
2
F
G
+
2
2
a
b

Cele două soluţii corespund punctelor reprezentate pe fig.2.5; în prima poziţie punctul stă în interiorul elipsei iar, în a doua poziţie, punctul stă pe exteriorul elipsei.

Fig.2.7.

Fig.2.7.

r

Gj

Aplicaţie. 2. Să se determine poziţia de echilibru a unui punct material obligat să

rămână pe parabola

asupra punctului acţionează forţa

2 (fig.2.7) dacă

y = ax

r

orizontală F Fi

=

r

r

şi greutatea G

r

G j

.

=

Soluţie:

Normala la curba plană va avea

expresia:

 

r

r

n r = 2

axi

j

r

R

=

r

F

+

r

G

=

r

Fi

iar rezultanta forţelor aplicate este:

. Condiţia ca produsul vectorial dintre normală şi rezultantă să fie nul duce la sistemul:

cu soluţia:

F


y

(

=

)

1

ax

2

x =

F

2

Ga

(

G

)

2

ax

 

;

y

=

= 0

F

2

4 G

2

a

2.2.2.3. Echilibrul punctului material pe o curbă netedă

În cazul punctului material obligat să rămână pe o curbă netedă (fără frecare), este necesar ca componenta forţei după direcţia tangentei să fie zero. În caz contrar, punctul material s-ar mişca după tangenta la curbă. Cealaltă componentă, aflată într-un plan perpendicular pe curbă, va fi echilibrată de reacţiunea care apare în legatură, împiedecând punctul material să treacă prin curbă. Deci condiţia necesară şi suficientă pentru ca un punct material să rămână în echilibru pe o curbă este ca

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

Sorin VLASE

15

rezultanta să se găsească într-un plan perpendicular pe curbă. În cele ce urmează vom determina expresii analitice pentru studiul echilibrului punctului material pe o curbă, fără frecare.

a) Ecuaţia curbei se obţine prin intersecţia a două suprafeţe Să considerăm o curbă (C) a cărei ecuaţie este determinată de intersecţia a două suprafeţe (S 1 ) şi (S 2 ). Presupunem că cele două suprafeţe sunt date sub forma implicită:

1

2

(

x

,

(

x

,

y

,

y

,

z

)

z

)

=

=

0

0

(2.35)

Ecuaţiile de echilibru sunt date de:

r R + N = 0

r

(2.36)

Fig.2.8. Echilibrul punctului material pe o curb ă neted ă

Fig.2.8. Echilibrul punctului material pe o curbă netedă

r

n

1

şi cu

r

n

2

Reacţiunea N se găseşte în planul perpendicular pe curbă. Acest plan este generat de normalele la cele

două suprafeţe luate într-un punct al curbei. Dacă notăm cu

normalele la cele două curbe, reacţiunea normală va fi o combinaţie liniară a celor doi vectori, deci va avea forma:

unde avem:

r

n

r

n

1

2

r

R

=

=

=

n r

1 1

+

2

n r

2

1 1

i +

r

y

r

r

j +

1

r

k

x

x

z

2

z

r

k

2 2

i +

y

r

j +

(2.37)

(2.38)

Ecuaţia vectorială de echilibru, scrisă pe componente, ne va da:

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

16

MECANICĂ. STATICA


X + Y + Z +
X +
Y
+
Z +

1

+ = 0

+

2

x

2

2

y

= 0

+

2

2

z

=

0

1

2

1

x

1

1 y

1 z

(2.39)

care, împreună cu cele două ecuaţii ale suprafeţelor, formează un sistem de cinci ecuaţii cu cinci necunoscute; trei, coordonatele poziţiei de echilibru a punctului material iar două, scalarii λ 1 şi λ 2. În cazul problemei directe, adică a determinării poziţiei de echilibru, valorile λ 1 şi λ 2 nu interesează şi pot fi eliminate din primele trei ecuaţii, dacă se ţine seama de teoria sistemelor de ecuaţii lineare. În acest caz, primele trei ecuaţii sunt înlocuite cu una singură, reprezentată de determinantul caracteristic al sistemului linear în λ 1 şi λ 2 :

X

Y

Z

1

x

1

y

1

z

2

x

2

y

2

z

= 0

(2.40)

care, împreună cu cele două ecuaţii ale suprafeţelor, formează un sistem de trei ecuaţii cu trei necunoscute. b) Condiţia ca reacţiunea să fie normală la curbă se poate exprima şi în felul următor: tangenta la curbă şi normala sunt perpendiculare. Deci, produsul lor scalar este nul. Tangenta se poate exprima sub forma:

r

=

n r

1

xn r

2

=

1

y

2

z

1

z

2

y

r i +

1

z

2

x

1

x

2

z

r j +

1

x

2

y

1

y

2

x

r

k

(2.41)

de unde condiţia de ortogonalitate se poate scrie:

X  

1

y

2

z

1