Sunteți pe pagina 1din 140

Lect ii de

TEORIA RELATIVIT

AT II
Gheorghe Munteanu, Vladimir Balan
2000
2
Cuprins
0.1 PREFAT

A . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
I Elemente de teoria relativitat ii restranse 7
1 Universul spat io-temporal. 9
1.1 Introducere. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.1.1 De la mecanica newtoniana la relativitatea restrnsa. . 9
1.1.2 Cteva not iuni fundamentale. . . . . . . . . . . . . . 13
1.2 Spat iul Minkowski. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
1.2.1 Metrica Minkowski. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
1.2.2 Transformari Lorentz speciale . . . . . . . . . . . . . . 22
1.2.3 Consecint e cinematice ale transformarilor Lorentz. . . . 25
1.2.4 Imaginea euclidiana a transformarilor Lorentz. . . . . . 26
1.2.5 Hipercon luminos. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
1.2.6 Linii de univers. Timp propriu. . . . . . . . . . . . . . 30
1.2.7 Marimi tensoriale n spat iul Minkowski. . . . . . . . . . 31
2 Elemente de dinamica relativista 33
2.1 Cvadiviteza si cvadriaccelerat ie. . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
2.1.1 Principiul minimei act iuni. . . . . . . . . . . . . . . . . 33
2.1.2 Principiul minimei act iuni pentru particula libera. . . . 34
2.2 Dinamica particulei relativiste. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
2.2.1 Cvadrivectorul energie-impuls. . . . . . . . . . . . . . . 36
2.2.2 Cvadrifort a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.3 Relativitatea campului electromagnetic . . . . . . . . . . . . . 38
2.3.1 Tensorul campului electromagnetic. . . . . . . . . . . . 38
2.3.2 Lagrangianul campului electromagnetic . . . . . . . . . 40
3
4 CUPRINS
II Relativitate Generala 43
3 Elemente de geometria varietat ilor diferent iabile 47
3.1 Varietate diferent iabila. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
3.2 Derivata covarianta. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
3.3 Vatietat i riemanniene. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
4 Teoria gravitat iei. 69
4.1 Universului spat io-temporal Einsteinian. . . . . . . . . . . . . 69
4.2 Particula libera n camp gravitat ional. . . . . . . . . . . . . . 72
4.2.1 Ecuat iile de miscare ale particulei libere . . . . . . . . 72
4.2.2 Aproximarea newtoniana a campului gravitat ional. . . 74
4.2.3 Principiul de covariant a. . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
4.3 Ecuat ii Einstein. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
4.4 Solut ii ale ecuat iilor Einstein pentru campul gravitat ional slab. 82
4.5 Metrica Schwarzschild cu simetrie sferica. . . . . . . . . . . . . 85
4.5.1 Geodezicele metricii Schwarzschild. . . . . . . . . . . . 89
4.5.2 Metrici cu simetrie sferica generalizata. . . . . . . . . . 98
4.6 Spat ii Einstein. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
4.7 Elemente de cosmologie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
5 Teorii gravitat ionale dependente de direct ie 109
5.1 Geometria bratului tangent TM. . . . . . . . . . . . . . . . . 110
5.2 Ecuat ii Einstein pe TM. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
5.3 Spat ii Finsler. Spat ii Lagrange. . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
5.4 Teoria gravitat ionala si campul elecromagnetic pe TM. . . . . 121
5.5 Modele relativiste n spat ii Lagrange si Finsler. . . . . . . . . 123
5.5.1 Metrica Beil. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
5.5.2 Metrica Miron-Tavakol. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
5.5.3 Modele n optica relativista. . . . . . . . . . . . . . . . 127
5.6 Deviat ii ale geodezicelorn spat iul Finsler al universului spat io-
temporal. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
5.7 Solut ii ale ecuat iilor Einstein pe TM pentru campul gravitat ional
slab. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
5.8 Ecuat ii Einstein pe bratul olomorf T

M. . . . . . . . . . . . . 129
5.8.1 Geometria bratului T

M. . . . . . . . . . . . . . . . . 130
5.8.2 Spat ii Lagrange si Finsler complex. . . . . . . . . . . . 132
0.1. PREFAT

A 5
0.1 PREFAT

A
Cand ne-am propus sa scriem o carte de teoria relativitat ii am fost deseori
intampinat i cu observat ia ca aceasta este treaba zicienilor.

Intr-adevar, teoria relativitat ii este o teorie a spat iului, a tipului si a


gravitat iei -deci utilizeaza concepte fundamentale ale zicii. nt elegerea aces-
tor idei, n special cele ale gravitat iei -relativitatea generala, presupune o
pregatire matematica consistenta n domenii cum ar mecanica, geometria
ana,dar mai ales geometria varietat ilor diferent iale.
Din punctul nostru de vedere am putea spune ca teoria relativitat ii este
un capitol aplicativ de geometrie diferent iala. Parcurgerea unui curs de ge-
ometria varietat ilor diferent iale (care la nivelulul actual este destul de ax-
iomatizat si formalizat) da senzat ia unei teorii matematice pure, aplicat iile
ind adesea tot cu tenta teoretica. Abia parcurgand un astfel de curs de
teoria relativitat ii generale pot i sa-t i lamuresti important a unui spat iu curb
si sa int elegi ce modele importante ofera geometria pentru zicieni.
Prezentul curs se adreseaza student ilor matematicieni din anii terminali
si noi consideram ca este indispensabil pregatirii lor, n special pentru cei ce
au optat pentru o pregatire geometrica mai consistenta. Ei pot gasi aici baza
cunostint elor atat matematice cat si zice necesare nt elegerii lui. Credem,
din acest motiv, ca el poate folosit n egala masura si de student ii zicieni
care prin pregatirea lor nu au ntodeauna cunostint ele matematice necesare
parcurgerii capitolelor de relativitate generala. Desigur, cursul poate uti-
lizat si de alte persoane dornice sa nt eleaga aceasta teorie teribila a secolului
XX , ne gandim n primul rand la cei ce abordeaza aspecte lozoce ale rel-
ativitat ii fara sa aiba pregatirea matematica necesara.
Cartea este conceputa n doua part i:
-elemente de teoria relativitat ii restranse (speciale), n care cititorul se
familiarizeaza cu universul spat io-temporal al lui Minkowski si transformarile
Lorentz ce l guverneaza.
Sunt abordate principalele interpretari cinematice si dinamice din rela-
tivitatea restansa. Se face si o scurta incursiune n teoria relativista a elec-
tromagnetismului.
-n partea a doua, intitulata Relativitate generala, dupa o scurta pregatire
matematica, se studiaza teoria gravitat iei.
Sunt studiate solut ii pentu ecuat iile Einstein, n cazul solut iilor Schwarzschild
facandu-se referint e si la teoria gaurilor negre.
6 CUPRINS
Ultimul capitol din aceasta parte, intitulat Teorii gravitat ionale depen-
dente de direct ie, face trimiteri la o teorie modernan care scoala romaneasca
de geometrie are contribut ii remarcabile. El ar putea oferi deschideri pentru
cercetari ulterioare.
Credem ca prezentul curs va primit corespunzator dorint elor noastre
atat de matematicieni cat si de zicieni, el venind n completarea unor
cart i excelente cum sunt cele ale lui Gh.Vranceanu, N.Mihaileanu [52] (ce
se adreseaza n special matematicienilor) sau C.Vrejoiu [51] (ce se adreseaza
in special zicienilor)
Gheorghe Munteanu Vladimir Balan
Universitatea Transilvania Brasov Universitatea Politehnica Bucuresti
Partea I
Elemente de teoria relativitat ii
restranse
7
Capitolul 1
Universul spat io-temporal.
1.1 Introducere.
1.1.1 De la mecanica newtoniana la relativitatea re-
strnsa.
Pentru a nt elege sensul formularii teoriei relativitat ii este necesar sa dam
unele precizari privind not iunile implicate si sa facem o scurta incursiune n
problematica zicii ce a condus la elaborarea teoriei relativitat ii.
In zica clasica se opereaza cu not iuni, concepte aate in miscare sau
repaus raportat la un anumit loc(spat iu) si timp. Aceste not iuni au un car-
acter relativ deoarece se raporteaza la repere constand din obiecte materiale
si respectiv, un ceas.
De regula, spat iul este descris prin marcarea pozit iilor unui obiect in
raport cu reper spat ial tridimensional real, iar timpul printr-o singura coor-
donata reala. Descrierea unui fenomenn timp -eveniment , trebuie sa se faca
deci ntr-un anumit loc si moment ntr-un reper 4-dimensional, numit sistem
de referint a (SR) spat io-temporal. Orice proces zic devine o succesiune de
evenimente spat io-temporale.
Avandn vedere ca pozit ionarea spat iala trebuie sa se faca si din punct de
vedere metric, n mecanica clasica este unanim acceptata structura euclidiana
a spat iului tridimensional iar pozit ionarea matematican reperul spat ial ind
cea vectoriala.
Fizica, ca orice stiint a, trebuie sa cuprinda legi general acceptate ce nu
depind de SR spat io-temporal.
9
10 CAPITOLUL 1. UNIVERSUL SPAT IO-TEMPORAL.
Aspectul relativ al teoriilor ind legat de raportarea la diverse SR , de
pozit ionarea SR, de direct iile axelor de coordonate, precum si de xarea unui
timp 0.

Intr-un sistem R = O, e
i
xat un punct va deci caracterizat de
coordonatele spat iale (x
1
, x
2
, x
3
), sau vectorial de r = x
i
e
i
. Peste tot vom
presupune convent ia lui Einstein de sumare a indicilor. Desrierea evenimen-
tului este facuta de elementul (t, x
1
, x
2
, x
3
), t ind variabila temporala.
Miscarea, raportata la un SR, este perceputa prin schimbarea n timp a
coordonatelor spat iale, marimea specica ce descrie miscarea ind viteza,
adica variat ia coordonatelor spat iale in raport cu timpul, v =
dr
dt
. Daca
v =constant, miscarea este uniforma. Variat ia vitezei n raport cu timpul
este acclerat ia, a =
dv
dt
.
La baza mecanicii newtoniene stau urmatoarele legi (principii):
P1.(Principiul inert iei, Galilei).

In absent a interact iilor cu alte corpuri,
un corp se aa n stare de repaus sau miscare rectilinie si uniforma. Sa
observam de la nceput ca miscarea (repausul) este raportata la un SR dat,
ceea ce nseamna ca miscare intr-un SR poate nsemna repaus n altul SR .
Este binecunoscut exemplul cu obiectele dintr-un vagon de tren n deplasare,
care se aa n repaus n raport cu un reper xat din interiorul vagonului si
n miscare n raport cu o gara.
Totalitatea SR pentru care se aplica principiul inert iei se numesc sisteme
inert iale, SRI., si aici vom lua n considerare numai pe acestea.
P2.(Principiul fundamental al dinamicii). Fort a ce act ioneaza asupra unui
corp este proport ionala cu accelerat ia impusa lui,

F = m a; m =masa cor-
pului.
P3. (Principiul interact iunii). Act iunile reciproce a doua corpuri sunt
egale n marime si de semne opuse,

F
1
=

F
2
.
P4.(Principiul lui Galilei). Actiunile reciproce a mai multor corpuri este
rezultanta vectoriala a interact iilor lor.
Act iunea unei fort e asupra unui corp nu spune nimic daca nu este privita
n timp,

F t = mat = mv = mv mv
0
, vectorul p = mv numindu-se
inpuls.
Efectul total al unei fort e este direct proport ional cu spat iul pe care
act ioneaza, obt inem lucrul mecanic L = F s =
mv
2
2

mv
2
0
2
, cantitatea
E =
mv
2
2
ind energia cinetica imprimata corpului.
Considerand doua SRI diferite suntem nevoit i sa consideram cteva ipoteze
valabile n mecanica newtoniana:
-intervalele de timp sunt aceleasi n cele doua SRI.
1.1. INTRODUCERE. 11
-distant ele spat iale s
2
= (x
1
)
2
+ (x
2
)
2
+ (x
3
)
2
se pastreaza daca
reperele sunt ambele ortonormate, fapt justicat geometric prin s
2
= s
2
=
(x
1
)
2
+ (x
2
)
2
+ (x
3
)
2
la transformarile ortogonale.
-masa este o not iune invarianta
-fort ele de interact tiune dintre doua corpuri nu depind decat de pozit iile
corpurilor, de vitezele lor si de timp.
Pentru a exprima reguli obiective ale zicii este necesar sa avem relat ii
matematice ce exprima transformarile de coordonate n cele doua SRI, adica
(t, x
1
, x
2
, x
3
)
T
(t

, x
1
, x
2
, x
3
) cu T inversabila. n plus, o lege, ecuat ie , este
de luat n seama daca ea si pastreaza caracterul de adevarat sau fals prin
trecerea cu transformarea T de la un reper la altul. Acesta este un principiu
esent ial n zica numit proprietatea de invariant a.
Transformarile ce satisfac ipotezele de mai sus se exprima simplu sub
forma transformarilor lui Galilei:
Fig1.1
Presupunem ca t

0
= t
0
si ca sistemul SRI se deplaseaza prin translat ie
fat a de SRI cu viteza constanta v. Avem

OM =

OO

M , adica pe
componente:
x
i
= x
i
v
i
t ; i = 1, 2, 3 (1.1.1.1)
Legile ce satisfac pricipiul de covariant a la transformarile lui Galilei se
spun c a verica principiul relativist a lui Galilei. Daca un punct M se de-
plaseaza n SRI dupa o anumita regula x
i
= x
i
(t) atunci derivand n trans-
12 CAPITOLUL 1. UNIVERSUL SPAT IO-TEMPORAL.
formarile lui Galilei n raport cu t, obt inem ca viteza de deplasare u =
dr
dt
a
lui M in SRI se leaga de viteza n SRI prin
u
i
= u
i
v
i
; i = 1, 2, 3 (1.1.1.2)
Derivand nca o data, obt inem ca transfornarile lui Galilei pastreaza ex-
presia fort ei.
Lumea ar simpla (si monotona) daca ea ar numai de natura materiala.
Evolut ia zicii de la Newton pana astazi a scos la iveala o seama de fenomene
ce au pus la ndoiala valabilitatea invariant ei lui Galilei.
Primul semn de ntrebare a fost legat de viteza luminii si natura undei
luminoase.

Incercari de a determina viteza luminii sunt mai vechi, ncepand
cu observat iile danezului O.Romer (1644-1710) si ale englezului J.Brandley
(1693-1762) ce au stabilit o valuare de 302000 Km/s pentru viteza lu-
minii. Experient ele tereste au constatat n secolele urmatoare (A.Fizeau,
J.Foucault, A.Michelson, etc.) o valoare apropiata de c=300000Km/s accep-
tata astazi. Daca am presupune ca doua SRI se deplaseaza cu o viteza v
mare, conform cu (1.1.1.2) ar nsemna o diferent a considerabila ntre c si c

,
vitezele lumini in cele doua sisteme. Chiar mai mult, am deduce ca putem
considera SRI n care viteza luminii sa e oricat de mare. Acesta a fost un
prim semn de ntrebare.

In ceea ce priveste natura luminii lucrurule stau si mai complicat. Nu


dorim aici sa evident iem elemente ce stau la baza zicii de astazi. Ele se pot
gasi pe nt eles n lucrari de popularizare a stiint ei, una excelenta si accesibila
tuturor ind [38].
Amintim doar ca Newton considera n 1675 ca lumina are o natura ma-
teriala, corpusculara ce se reecta diferit pe obiecte. Odata cu aparit ia
teoriei ondulatorii, la numai trei ani diferent a, n1678, zicianul C.Huygens
emite ipoteza naturii ondulatorii a luminii. Experient ele ulterioare facute de
Th.Young (1817), J.A.Fresnel (1819) au aratat ca teoria optica ondulatorie
a lui Huygens complica mult lucrurile, ducand la introducerea unei not iuni
cu caracter semiabstract: eterul.
Fizica intra ntr-un nou impas odata cu studiul cmpului electromagnetic.
Ecuat iile lui Maxwell (1865) realizeaza o descriere unitara a fenomenelor
electrice si magnetice. Apare n lumea zicii secolului trecut ideia ca toate
fenomenele zice ar trebui sa-si gaseasca explicat ii prin aplicarea legilor lui
Galilei la un mediu suport , eterul, dar de natura electomagnetica. Eterul este
considerat pretutindeni iar campul electromagnetic o stare a sa. Dicultatea
1.1. INTRODUCERE. 13
ce apare este ca legile lui Maxwell nu raman invariante la transformarile de
tip Galilei. Ca urmare la sfarsitul secolului trecut se dezvolta doua teorii
prerelativiste:
-ipoteza lui Hertz (1888), ce considera ca la randul sau eterul este total
antrenat intr-o miscare ce face ca viteza luminii sa ramana o constanta. Ideia
este curand inrmata de experient e.
-ipoteza olandezului H.A.Lorentz (1853.1928), ce separa invariant a de
tip Galilei pentru lumea materiala iar pentru celelalte fenomene se accepta
existent a unui SR preferent ial supus legilor electromagnetismului.
Experient ele facute au condus la concluzia ca nu se poate punen evident a
miscarea Pamantului fat a de eter si nici dovedi dependent a vitezei luminii
fat a de sistemul de referint a.
Iata impasul n care se gasea zica la sfarsitul secolului trecut.
Renunt and la ipoteza eterului, Albert Einstein (1879-1956) formuleaza n
lucrarea Asupra electrodinamicii corpurilor n miscare(1905) urmatoarele
postulate:
Postulatul I.Principiul relativitat ii se aplica tuturor proceselor naturale;
legile zicii si rezultatele tuturor experient elor, formulate ntr-un sistem de
referint a dat, sunt independente de miscarea rectilinie si uniforma a sistemu-
lui. (Formularea nu se refera neaparat la SRI)
Postulatul II.Valoarea vitezei de propagare a luminii n vid este aceeasi
n toate sistemele de referint a inert iale.
Desigur, formularea celor doua Postulate, dincolo de interpretarea lor
losoc a, presupune iesirea din cadrul strict al mecanicii newtoniene. Consecint a
a fost evident ierea caracterului relativ al timpului si spat iului. Timpul si
lungimile pentru Einstein nu mai au o semnicat ie absoluta n orice SRI.
Teoria relativitat ii expusa n 1905 de A.Einstein are, asa cum se vede,
un caracter axiomatic si este cunoscuta sub denumirea de teoria relativitat ii
restranse, sau speciale.

In cei 95 de ce au urmat teoria a fost perfect ionata (n buna parte chiar de


Einstein) si n acelasi timp supusa si unor critici. Cu toate acestea rezultatele
sale, conrmate si de practica, nu pot contestate.
1.1.2 Cteva not iuni fundamentale.
Presupunem ca cititorul a parcurs pana n prezent un curs de geometrie
ana si euclidiana, ind familiarizat cu notat ii tensoriale. Pentru unitatea
14 CAPITOLUL 1. UNIVERSUL SPAT IO-TEMPORAL.
expunerii vom trece aici n revista cteva not iuni de baza pentru cele ce
urmeaza. Peste tot vom folosi convent ia lui Einstein de sumare.
Sa consideramV = (R
n
, +, R) spat iul vectorial numeric real ndimensional.

Intr-o baza B = e
i

i=1,n
un punct x se scrie x = x
i
e
i
, iar (x
1
, .., x
n
) R
n
se
numesc componentele lui x in baza B.
Daca B

= e

i=1,n
este alta bazan V si S =
_
s
i
j
_
(idicele de sus indice de
linie, cel de jos de coloana) este matricea de trecere de la baza B la B

, adica
e

j
= s
i
j
e
i
, j = 1, n, atunci componentele lui x n baza B

sunt (x
1
, .., x
n
)
date de:
x
i
=

s
i
j
x
j
(1.1.2.1)
unde
_

s
i
j
_
= S
1
este matricea inversa a lui S. Matricial scriem: X

=
S
1
X.
Notam cu V

spat iul dual al lui V, adica spat iul 1- formelor liniare f :


V R. Relativ la baza B din V obt inem baza duala B

= f
i

i=1,n
n V

,
unde f
i
sunt 1- formele denite unic de f
i
(e
j
) =
i
j
(simbolii lui Kronecker)
si deci f
i
(x) = x
i
. Orice 1- forma f se va exprima dupa baza B

ca ind
f = a
i
f
i
. Legatura ntre bazele duale B

si B

este data de f
i
=

s
i
j
f
j
, deci
se face cu matricea inversa, iar exprimarea 1- formei n baza B

este
a

i
= s
j
i
a
j
(1.1.2.2)
si evident ca a
j
=

s
i
j
a

i
.
Pentru doua 1- forme f si g putem deni produsul lor tensorial f g :
V V R, (f g)(x, y) = f(x)g(y). Sa cosideram acum spat iul formelor
pliniare L
p
(V, R). O baza corespunzatoare lui B

n L
p
(V, R) este B

p
=
f
i
1
...i
p
= f
i
1
.... f
i
p
, iar exprimarea unei pforme h este h = a
i
1
...i
p
f
i
1

.... f
i
p
. La schimbarea bazei cantitat ile a
i
1
...i
p
se schimba dupa regula:
a

i
1
...i
p
= s
j
1
i
1
s
j
p
i
p
a
j
1
...j
p
(1.1.2.3)
Spat iul dual al lui L
p
(V, R) este izomorf cu V
p
, iar baza duala lui B

p
este
notata cu B
p
=
_
e
i
1
... e
i
p
_
.
Suntem acumn masura sa denim not iunea de tensor (an) de tip (p, q)
ca ind o (p + q)forma liniara t : V
p
V
q
R. Referitor la baza B si
duala sa B

, un (p, q)tensor se va scrie


t = t
j
1
....j
p
i
1
....i
q
e
j
1
... e
j
p
f
i
1
.... f
i
q
(1.1.2.4)
1.1. INTRODUCERE. 15
iar la schimbarile de baze B B

cu matricea S, componentele tensorului


se vor schimba dupa regula:
t
h
1
....h
p
k
1
....k
q
= s
i
1
k
1
s
i
q
k
q

s
h
1
j
1

s
h
p
j
p
t
j
1
....j
p
i
1
....i
q
(1.1.2.5)
Evident, vectorii sunt tensori de tip (1, 0), 1-formele ind de tip (0, 1),
iar pformele de tip (0, p).
Din punct de vedere algebric se poate pune n evident a o structura de
algebra T (V ) peste mult imea tuturor tensorilor, produsul a doi tensori a si
b de tip (p, q) si respectiv (r, s) ind dat de aplicat ia (p + q + r + s) liniara
determinata de t
j
1
....j
p
v
1
...v
r
i
1
....i
q
u
1
...u
s
= a
j
1
....j
p
i
1
....i
q
b
v
1
....v
r
u
1
....u
s
.
Opforma se numeste simetrican indicii h si k daca f(x
1
, .., x
k
, .., x
h
, .., x
p
)
= f(x
1
, .., x
h
, .., x
k
, .., x
p
) si complet simetrica daca este simetrica in tot i in-
dicii. Daca pentru h ,= k avemf(x
1
, .., x
k
, .., x
h
, .., x
p
) = f(x
1
, .., x
h
, .., x
k
, .., x
p
)
forma se numeste alternata.
Pe spat iul formelor alternate de orice ordin /(V ), se poate deni pro-
dusul exterior a unei pforme f cu o qforma g ,obt inandu-se forma (p +
q)alternata notata cu:
(f g)(x
1
..x
p
, x
p+1
, ...x
p+q
) =
1
p!q!

f(x
(1)
, .., x
(p)
) g(x
(p+1)
, .., x
(p+q)
)
(1.1.2.6)
/(V ) capata structura de algebra numita exterioara.

In particular, = f
1
... f
p
se numeste forma de volum in L
p
(V, R)
relativ la bazaB

. Daca X

= (X
1

, ...., X
n

), = 1, n ,atunci (X
1
, ..., X
n
) =
det(X
i

).
Prin produs scalar pe V nt elegem o 2forma liniara g : V V R,
simetrica si pozitiv denita pe V , adica g(x, y) 0, x, y V si g(x, x) =
0 x = 0. Perechea (V, g) se numeste spat iu euclidian.
Renunt and la condit ia de pozitiva denire se obt in spat iile pseudoeucli-
diene, unul din ele sta la baza teoriei ce o vom studia.

Intr-o baza B din V produsul scalar se scrie g(x, y) = g


ij
x
i
y
j
, cu det(g
ij
) ,=
0 si evident forma patratica h = g
ij
x
i
x
j
pozitiv denita (adica se reduce,eventual
ntr-o alta baza, la o suma de patrate).
Baza B se numeste ortonormata daca g(e
i
, e
j
) = g
ij
=
ij
.
La schimbari de baze (0, 2)tensorul g
ij
, numit tensorul metric, se schimba
dupa regula (1.1.2.3), sau matricial scris G

= S
t
G S. Produsul scalar
g(x, y) =

x
i
y
i
se numeste uzual ,G = I, si se noteaza, de obicei, prin
16 CAPITOLUL 1. UNIVERSUL SPAT IO-TEMPORAL.
x, y) . La schimbari de baze la fel orientate forma de volum se transforma
dupa regula

g, unde g = det(g
ij
). Tensorul metric permite rdicarea
sau coborarea indicilor unui tensor, de exemplu x
i
= g
ij
x
j
, e.t.c.
Sa introducem acum si put ina geometrie diferent iala n R
n
. Fie n R
n
o
curba (C) : x
i
(), variind ntr-un interval din R, si f(x
i
()) o funct ie
reala depinzand de curba (C). Presupunand condit ii de diferent iabilitate
ndeplinite, avem
df
d
=
f
x
i
dx
i
d
si aceasta indiferent de funt ia f. Astfel ca
suntem condusi sa consideram operatorul
d
d
=
dx
i
d

x
i
. Facem notat ia:
e
i
=

x
i
; i = 1, n (1.1.2.7)
Fie M(x
1
, .., x
n
) un punct al curbei (C) si notam cu v
i
=
dx
i
d
. Vectorul
v = (v
1
, ..., v
n
) se numeste camp de vectori tangent i la curba in M, si deci
v = v
i
e
i
. Spat iul generat de v se numeste spat iul tangent la curba n M.
Considernd alte curbe prin M, vectorii lor tangent i se vor exprima funct ie
tot de e
i
=

x
i
si deci B =
_
e
i
=

x
i
_
i=1,n
constituie o baza a vectorilor
tangent i la curbele prin M, numit spat iul tangent n M la R
n
. Reunind
aceste spat ii se obt ine bratul tangent la R
n
.
Sa consideram acum o schimbare de coordonate x
i
x
i
n M ( eventual
dictata de o schimbare de baze n R
n
) si e

i
=

x
i
noua baza a vectorilor
tangent i. Deoarece

x
i
=
x
j
x
i

x
j
, rezulta ca :
e

i
=
x
j
x

i
e
j
(1.1.2.8)
si deci matricea schimbarii de baze este S =
_
x
j
x

i
_
,cu inversa S
1
=
_
x
i
x
j
_
.
Schimbarea componentelor vectorilor tangent i se face dupa regula v
i
=
x
j
x
j
v
j
, data de (1.1.2.1).
Acum pentru curba (C) sa consideram diferent iala df =
f
x
i
dx
i
. Con-
siderand toate curbele ce trec prin M, diferent iala lui f pe aceste curbe se
descompune dupa dx
i

i=1,n
.

In particular, daca f(x
1
(), ..., x
n
()) = x
i
()
obt inem ca dx
i
(

x
j
) =
i
j
, adica f
i
= dx
i

i=1,n
este deci baza duala bazei B
in spat iul diferent ialelor funct iilor depinzand de curbele ce trec prin M. Un
element a = a
i
dx
i
se va numi 1-forma . Exemplu sugestiv de 1-forma este
gradientul unei funct ii scalare a = (gradf)
i
dx
i
.
Sa remarcam ca la schimbari de coordonate , funct iile f
i
= dx
i
se schimba
1.1. INTRODUCERE. 17
dupa regula
f
i
=
x
i
x
j
f
j
(1.1.2.9)
Spat iul 1-formelor se numeste spat iul cotangent n M la R
n
.
Folosind matricea S =
_
x
j
x

i
_
si inversa sa S
1
=
_
x
i
x
j
_
putem extinde
not iunea de (p, q) tensor. n particular, tensorul metric g
ij
va trebui sa
satisfaca regula de transformare g

ij
=
x
k
x
i
x
h
x
j
g
kh
. Astfel ca forma patratica
se va scrie g = g
ij
dx
i
dx
j
, din care se deduce ca g(

x
i
,

x
j
) = g
ij
. Tensorul
metric are urmatorea semnicat ie. Fie dr = dx
i
x
i
un vector tangent la
curba (C) si r = x
j
x
j
vectorul tangent la curba (C

) ce se intersecteaza
cu (C) n M. Atunci g(dr, r) = dx
i
x
j
g(

x
i
,

x
j
) = g
ij
dx
i
x
j
.

In particular
norma | dr |
2
, notata ds
2
, va tocmai
ds
2
= g
ij
dx
i
dx
j
(1.1.2.10)
si se numeste forma fundamentala pe R
n
a metricii g n raport cu baza B, iar
ds =
_
g
ij
dx
i
dx
j
este lungimea elementului de arc de curba (C) . Unghiul
celor doua curbe este cos = dr r/ | dr | | r |
Relativ la baza B

forma de volum este d =

gdx
1
....dx
n.

In continuare vom ncerca sa particularizam la spat iul R


n
conceptul de
derivata Lie.
Fie M(x) un punct si W un obiect geometric denit intr-o vecinatate a
lui M. Sa consideram o curba (C) si v =
_
dx
i
d
_
vector tangent la curba. O
variat ie innitesimala pe curba n direct ia v se scrie:
x
i
= x
i
+ dx
i
(1.1.2.11)
cu dx
i
= v
i
d =
i
.
18 CAPITOLUL 1. UNIVERSUL SPAT IO-TEMPORAL.
Fig.2
Corespunzator vom avea variat ia de primul ordin a lui W,
W(x

) = W(x) +
W
x
j

j
Pe de alta parte, x
i
deneste o schimbare de coordonate si deci e W

(x

)
expresia lui W n reperul
_

x
i
_
din x

. Diferent a
L

W = W(x

) W

(x

) (1.1.2.12)
se numeste variat ia Lie a obiectului geometric W.
Sa facem urmatoarele particularizari:
1. Daca W(x

) = W(x) este o funct ie scalara ce nu se schimba la trans-


formarile innitesimale, atunci L

W = W(x

) +
W
x
i

i
W(x

) =
W
x
i

i
2. Daca W(x) = W
i
x
i
este un camp vectorial , atunci: W
i
(x

) =
x
i
x
j
W
j
(x) =
(x
i
+
i
)
x
j
W(x) = W
j
(x) +
i
|j
W
j
(x) ,unde am folosit notat ia
i
|j
=

i
x
j
. Rezulta ca L

W
i
=
W
i
x
j

j

i
|j
W
j
3. Daca W = W
i
dx
i
este o 1- forma, atunci W

(x

) =
x
j
x
i
W
j
(x) =
W
i
(x)
j
|i
W
j
(x) si deci L

W
i
=
W
i
x
j

j
+
j
|i
W
j
. Analog se gaseste
L

W
ik
=
W
ik
x
j

j
+
j
|i
W
jk
+
j
|k
W
ij
sau L

W
i
k
=
W
i
k
x
j

j

i
|j
W
j
k
+
j
|k
W
j
j
si
altele.

In ncheierea acestei sect iuni vom repeta un principiu fundamental al


mecanicii analitice, cel al minimei actiuni.
Sa presupunem ca evolut ia unui sistem zic este caracterizata la un mo-
ment dat n funct ie de coordonatele generalizate x
i
() si de derivatele sale
x
i
(). Deplasarea sistemului mecanic intre doua stari corespunzatoare valo-
rilor
1
si
2
se face n lipsa unor fort e de interact ie ( adica sistemul este
izolat) astfel ca integrala act iunii
/ =
_

2

1
L(x
i
(), x
i
(), )d (1.1.2.13)
sa se minimizeze, unde L(x
i
(), x
i
()) este funct ia lui Lagrange. Sa con-
sideram o variat ie innitesimala x+dx si L(x+dx, x+d x) starea Larangian-
ului n punctul corespunzator. Vom obt ine o variat ie a act iuni /+ / =a
1.2. SPAT IUL MINKOWSKI. 19
Extremul act iuni se obt ine anuland prima variat ie / ,adica
/ =
_

1
L(x + dx, x + d x, )d
_

1
L(x, x, )d =
_

1
_
L(x, x, ) +
L
x
i
dx
i
d
+
L
x
i
d x
i
d
L(x, x, )
_
d =
_

1
_
L
x
i
dx
i
d
+
d
d
(
L
x
i
dx
i
)
dx
i
d
d
d
(
L
x
i
)
_
d =
L
x
i
dx
i
[

1
+
_
A
1
A
2
_
L
x
i

d
d
(
L
x
i
)

dx
i
= 0, unde A
1
, A
2
sunt punctele
corespunzatoare starilor
1
,
2
.
Presupunand ca n punctele A
1
si A
2
variat iile sunt nule, dx
i
(
1
) =
dx
i
(
2
) = 0 si n rest arbitrare, rezulta ca / = 0 daca si numai daca
funct ia lui Lagrange satisface:
L
x
i

d
d
(
L
x
i
) = 0 ; i = 1, n (1.1.2.14)
numite ecuat iile lui Euler-Lagrange.
Principiul acesta variat ional al minimei act iuni ne determina drumurile
cele mai scurte (optime) de deplasare a sistemului din punctul A
1
n punctul
A
2
.
Problema se poate generaliza la cazul cand sistemul depinde de mai
mult i parametri (
1
, ...,
p
). n acest caz trebuie ca integrala act iunii / =
_
A
1
A
2
Ld sa se minimizeze si sa nu depinda de parametri. Pentru aceasta
se considera d =

gd
0
, unde d
0
= d
1
....d
p
este forma elementara de
volum. Scalarul L = L

g se numeste densitate de Lagrangian. Calcule


aseman atoare ca mai sus privind anularea primei variat ii ne conduc[42] la
urmatoarele ecuat ii Euler-Lagrange
L
x
i

_
L

_
x
i

_
_
= 0 ; i = 1, n ; = 1, p (1.1.2.15)
1.2 Spat iul Minkowski.
1.2.1 Metrica Minkowski.
Am vazut ca ntr-un sistem de referit a inert ial, SRI, un eveniment este car-
acterizat de coordonatele spat iale (x
1
, x
2
, x
3
) si momentul t la care se refera
masuratorile.
Viteza de propagare rectilinie a unui semnal luminos n vid ar trebui sa
satisfaca conform mecanicii clasice legea x
k
= c
k
t. Admit and Postulatul
20 CAPITOLUL 1. UNIVERSUL SPAT IO-TEMPORAL.
2 al lui Einstein , c
k
= c este o constanta. Trecand la norma euclidiana din
R
3
, vom avea:
(x
1
)
2
+ (x
2
)
2
+ (x
3
)
2
= c
2
(t)
2
(1.2.1.1)
condit ie ce ar trebui sa aiba un caracter relativist invariant n raport cu doua
evenimente din SRI.
Apare astfel natural (acum !) sa consideram elementele din R
4
de forma
(x
0
= ct, x
1
, x
2
, x
3
) iar doua evenimente sa e separate printr-o condit ie de
forma :
s
2
= (x
0
)
2
(x
1
)
2
(x
2
)
2
(x
3
)
2
numit interval spat io-temporal. Sub forma diferent iala avem:
ds
2
= (dx
0
)
2
(dx
1
)
2
(dx
2
)
2
(dx
3
)
2
(1.2.1.2)
Intervalul spat io-temporal se poate scrie tensorial sub forma metricii
spat io-temporale, sau mai exact metrica Minkowski:
ds
2
=
ij
dx
i
dx
j
; i, j = 0, 1, 2, 3 (1.2.1.3)
unde
00
= 1,
11
= 1,
22
= 1,
33
= 1 si n rest 0.
Obt inem astfel matricea = diag (1, 1, 1, 1) = (
ij
)
44
cu det =
1.

In cele ce urmeaza, peste tot indicii i, j, k.. vor lua valorile 0, 1, 2, 3 , iar
indicii , , ..(spat iali ) vor lua valorile 1, 2, 3.
Putem introduce coordonatele covariante x
i
=
ij
x
j
, unde x
0
= x
0
si
x

= x

, si deci ds
2
=
ij
dx
i
dx
j
= dx
i
dx
i
.
Asa cum am armat , la schimbari de repere inert iale SRI
f
SRI ecuat ia
s
2
= 0 trebuie sa ramana un invariant relativist, adica si s
2
= 0.
Fie x
i

f
x
i
aceasta schimbare ce trebuie sa e inversabila, si deci
det
_
x
i
x
j
_
,= 0.
Dezvoltand n serie Taylor, obt inem:
x
i
=
x
i
x
j
x
j
+
1
2

2
x
i
x
j
x
k
x
j
x
k
+ ......
Variat iile spat iale si temporale trebuiesc sa e invariate la translat ii spat iale
si temporale ale reperelor, fapt ce se exprima prin
x
i
x
j
= a
i
j
= const. , iar
derivatele de ordin superior sunt nule. Obt inem ca dx
i
= a
i
j
dx
j
si prin
integrare rezulta:
x
i
= a
i
j
x
j
+ a
i
0
(1.2.1.4)
cu a
i
0
constante si det
_
a
i
j
_
,= 0.
1.2. SPAT IUL MINKOWSKI. 21
Sub forma matriciala aceasta condit ie se scrie X

= A X+A
0
, detA ,= 0,
ce ne aminteste de transformarile ane n R
4

In SRI metrica Minkowski se scrie ds


2
=
ij
dx
i
dx
j
=
ij
a
i
k
a
j
l
dx
k
dx
l
.
Condit ia de invariant a ne conduce la :

kl
=
ij
a
i
k
a
j
l
(1.2.1.5)
sau matricial : = A
t
A.
Transformarile (1.2.1.4) cu condit ile (1.2.1.5) se numesc transformari Lorentz
generale.
Cateva proprietat i imediate ale lor se pot desprinde:
1. Trecand la determinant i n = A
t
A, obt inem ca det A = 1.
2. Calculam din (1.2.1.5) pe

00
= 1 =
ij
a
i
0
a
j
0
= (a
0
0
)
2
(a
1
0
)
2
(a
2
0
)
2
(a
3
0
)
2
(1.2.1.6)
Astfel ca:
(a
0
0
)
2
= 1 +
3

=1
(a

0
)
2
1
3. Matricea A
1
=
_

a
i
j
_
are ca elemente

a
i
j
=
jl

ik
a
l
k
. De aici rezulta
ca

a
0
0
= a
0
0
,si

a
i
0
= a
0
i
;

a
0
i
= a
i
0
4. Suntem acum n masura sa desprindem cateva proprietat i grupale.

In primul rand , mult imea T a transformarilor Lorentz generale formeaza


grup n raport cu compunerea lor, numit grupul Poincaire.

In T consideram urmatoarele submult imi :


- transformarile proprii T
+
, pentru care det A = 1, cu subclasele :
-transformari proprii octocrone T

+
, pentru care a
0
0
1,
-transformari proprii anticrone T

+
, pentru care a
0
0
1,
- transformarile improprii T

, pentru care det A = 1, cu subclasele:


-transformari improprii octocrone T

, pentru care a
0
0
1,
-transformari improprii anticrone T

, pentru care a
0
0
1.
Daca A
0
= (a
i
0
) = 0, transformarea Lorentz (1.2.1.4) se numeste omogena.
Cateva din subclasele de mai sus sunt subgrupuri n (T ,) :
Subgrupul transformarilor Loretz omogene, L
Subgrupurile T

+
si L

+
ale transformarilor proprii octocrone neomogene,
respecriv omogene.
22 CAPITOLUL 1. UNIVERSUL SPAT IO-TEMPORAL.
Subgrupul translat iilor spat iale-temporale X

= X + A
0.
Subgrupul rotat iilor spat iale , pentru care =
_
0 0
0 O
33
_
, unde
O
33
grupului spat ial ortogonal.
Cazul transformarilor propii octoctone omogene L

+
ne va preocupa n
mod deosebit.
5.

In spat iul R
4
putem considera g(x, y) =
ij
x
i
y
j
ce ne deneste un pseu-
doprodus scalar , (R
4
, g) = M
4,1
, ind numit spat iul Minkowski. Condit ia
g(x, x) = 0 nu implica ntodeauna x = 0.
1.2.2 Transformari Lorentz speciale
Transformarile Lorentz speciale se refera la cazul transformarilor propii oc-
toctone omogene L

+
.
Sa consideram S si S

doua SRI ce se deplaseaza unul fat a de celalat


cu viteza v respectiv v

= v. Notam cu (x
0
= ct, x
1
, x
2
, x
3
) si respectiv
(x
0
= ct

, x
1
, x
2
, x
3
) coordonatele spat io-temporale ale unui punct material
M n cele doua sisteme.
Daca M este xat spat ial n S

atunci
dx

dt
= 0, = 1, 2, 3. Rezulta ca n
raport cu sistemul S punctul M se va deplasa cu viteza:
v

=
_
dx

dt
_
x

=const.
= c
_
dx

dx
0
_
x

=const.
(1.2.2.1)
Si analog, xand M n reperul S vom avea n S

:
v

=
_
dx

dx
0
_
x

=const.
Fie x
i
= a
i
j
x
j
o transformare Lorentz speciala (det
_
a
i
j
_
= 1, a
0
0
1) si
x
i
=

a
i
j
x
j
inversa sa , a
i
j

a
j
k
=
i
k
. Presupunem coordonatele x

sunt xate n
S

, rezulta ca dx

0
dx
0
+0 si dx
0
=

a
0
0
dx
0
+0, astfel ca formula (1.2.2.1)
se scrie:
v

= c
_
dx

dx
0
_
dx

=0
= c

a
0
0
= c
a
0

a
0
0
Analog rezulta viteza cand xam punctul n S:
v

= c
_
dx

dx
0
_
dx

=0
= c
a

0
a
0
0
1.2. SPAT IUL MINKOWSKI. 23
Din aceste relat ii obt inem ca:
a
0

=
1
c
a
0
0
v

; a

0
=
1
c
a
0
0
v

(1.2.2.2)
Pe de alta parte din (1.2.1.6) rezulta ca :
(a
0
0
)
2
_
1
1
c
2
((v
1
)
2
+ (v
2
)
2
+ (v
3
)
2
)

= 1 si deci : (a
0
0
)
2
=
1
1
v
2
c
2
, unde
v
2
= |v

|
2
= |v|
2
= v
2
(diferent a ind doar de sensul vectorului). Cum
a
0
0
1, obt inem utilizand si (1.2.2.2) ca:
a
0
0
=
1
_
1
v
2
c
2
; a

0
= a
0

=
v

_
1
v
2
c
2
; = 1, 2, 3 (1.2.2.3)
De regula vom folosi urmatorele notat ii consacrate a
0
0
= si
v
c
= .
Pentru componentele spat iale (a

)sa remarcam din (1.2.1.5) ca ele tre-


buiesc sa e componentele unei matrice ortogonale de ordin 3. Deci forma
general a a transformarilor Lorentz speciale este data de matricele:
A =
_
-

c
v
-

c
v a

_
(1.2.2.4)
n care a

, , = 1, 2, 3, verica urmatoarele condit ii de ortogonalitate:


v

= v

(1.2.2.5)
a


2
c
2
v


2
c
2
v

unde convenim ca v

= v

In [51] se justica urmatoarea proprietate:


Orice transformare Lorentz speciala scrisa sub forma (1.2.2.4) poate
reprezentata ca un produs ntre o tansformare Lorentz ce lasa neschimbate
componentele vectorilor de pozit ie n planul perpendicular pe v si o transfor-
mare ortogonala n acest plan.
Fara sa intramn aceste calcule , se arata ca n urma acestor transformari
avem:
a

+
1
v
2
v

(1.2.2.6)
24 CAPITOLUL 1. UNIVERSUL SPAT IO-TEMPORAL.
n cazul particular cand S

se deplaseaza printr-o translat ie paralela cu


Ox
2
si Ox
3
,
Fig3
atunci transformarea Lorentz este de matrice
A =
_
_
_
_
- 0 0
- 0 0
0 0 1 0
0 0 0 1
_
_
_
_
Adica: x
0
= x
0
x
1
, x
1
= x
0
+ x
1
, x
2
= x
2
, x
3
= x
3
, sau asa
cum sunt cunoscute din manualele de liceu:
t

=
1
_
1
v
2
c
2
(t
v
c
2
x
1
) (1.2.2.7)
x
1
=
1
_
1
v
2
c
2
(vt + x
1
)
x
2
= x
2
x
3
= x
3
numite transformari Lorentz speciale (sau restranse).
1.2. SPAT IUL MINKOWSKI. 25

In acest caz, pe care o sa-l tratamn continuare, daca notam cu = ch


atunci din relat ia (a
0
0
)
2
(a
1
0
)
2
= 1 rezulta ca sh = . Deci transformarile
Lorentz restranse se pot scrie sub forma echivalenta :
x
0
= x
0
ch + x
1
sh (1.2.2.8)
x
1
= x
0
sh + x
1
ch
x
2
= x
2
x
3
= x
3
cu transformarea inversa:
x
0
= x
0
ch x
1
sh (1.2.2.9)
x
1
= x
0
sh + x
1
ch
x
2
= x
2
x
3
= x
3
1.2.3 Consecint e cinematice ale transformarilor Lorentz.
Din analiza transformarilor Loorentz restranse vom desprinde cateva implicat ii
privind not iunle de simultaneitate, distant a, durata si viteza.
a) Relativitatea not iunii de simultaneitate.
Sa consideram n cele doua SRI, S si S

, doua evenimente care pre-


supunem ca se realizeaza simultan n S, t
1
= t
2
. Din prima relat ie (1.2.2.7)
obt inem ca t

= t

2
t

1
=

c
2
vx
1
, adica daca x
1
,= 0 evenimentele nu
sunt percepute simultan n S

. Deci not iunea de simultaneitate are caracter


relativ, neputandu-se vorbi ca n cazul newtonian de un timp absolut.
b)Dilatarea timpului.
Sa consideram un ceas ce se aan repausn punctul xat spat ial A(x
1
, 0, 0)
din reperul S . Facem doua masuratori la momentele t
1
si t
2
. Fie t = t
2
t
1
durata dintre cele doua evenimente din sistemul S, caracterizate de coordo-
natele (t
1
, x
1
, 0, 0) si (t
2
, x
1
, 0, 0) . Corespunzator n sistemul S

obt inem din


(1.2.2.7) (sau direct din (1.2.2.8)) ca: t

= t

2
t

1
= t ch , adica
t

= t. Cum > 1, rezulta ca n S

vom avea o dilatare a intervalului


de timp comparativ cu cel din S n care punctul A este xat.
La modul general, xand un sistem n care doua evenimente se petrec
n acelasi loc dar separate printr-un inteval de timp, notat diferent ial d si
numit timp propriu , n orice alt sistem diferent a de timp va dt = d,
26 CAPITOLUL 1. UNIVERSUL SPAT IO-TEMPORAL.
adica
d =
_
1
v
2
c
2
dt (1.2.3.1)
c) Contract ia lungimilor.

In sistemul de referint a S sa cosideram o bara rigida de lungime l cu


capetele xate n punctele A
1
(x
1
1
, 0, 0) si A
2
(x
1
2
, 0, 0) ,vazute n acelassi mo-
ment t
1
= t
2
. Dat ind faptul ca lungimea barei este nita, n sistemul S

se pot face masuratori asupra capetelor barei la acelasi moment t

1
= t

2
. Din
a doua transformare (1.2.2.9) obt inem ca: l = [x
1
2
x
1
1
[ = [x
1
2
x
1
1
[ ch =
l

ch, adica l

= l
_
1
v
2
c
2
si deci l

< l.
Considerand sistemul S xat, atunci n orice alt sistem S

va avea loc o
contract ie a lungimilor segmentelor.
d) Legea compunerii vitezelor.
Sa consideram un punct material ce se deplaseaza raportat la sistemul
S cu viteza u , a carei prima componenta este u
x
1 =
dx
1
dt
. T inand cont
de (1.2.2.9), prin diferent iere obt inem ca dt = dt

.ch
1
c
dx
1
.sh si dx
1
=
dx
1
.ch cdt

.sh. Scot and factor pe sh, si cum


sh
ch
=
v
c
= , rezulta
:
u
x
1 =
u

x
1
+ v
1 +
v
c
2
u

x
1
(1.2.3.2)
formula ce exprima legaturantre componenta pe Ox
1
a vitezei de deplasare a
punctului material n sistemul S si componenta pe O

x
1
a vitezei de deplasare
a punctului material n sistemul S

In particular, daca v c, adica cele doua sisteme se deplaseaza unul n


raport cu celalalt cu viteza relativ mica (cazul newtonian), regasim formula
lui Galilei pe axa Ox
1
.
Componenta pe axa Ox
2
a vitezei aceluiasi punct va :
u
x
2 =
dx
2
dt
=
dx
2
dt

dt

dt
= u

x
2
_
1
v
2
c
2
(1.2.3.3)
Analog se ntampla pe Ox
3
.
1.2.4 Imaginea euclidiana a transformarilor Lorentz.
Sa consideram n spat iul euclidian c = (R
4
, , )), unde x, y) =

3
i=0
x
i
y
i
este produsul scalar uzual, un reper ortonormat 1 = O, E
i

i=0,3
.
1.2. SPAT IUL MINKOWSKI. 27
Spat iul R
4
poate privit si cu pseudoprodusul scalar g(x, y) =
ij
x
i
x
j
obt inandu-se, asa cum am spus, spat iul M
4,1
al lui Minkowski.
Pentru un SRI dat S, xat n O, sa asociem geometric versorilor e
i

i=0,3
ai lui S vectorii ortonormat i n raport cu produsul scalar uzual E
i

i=0,3
,
e
i
E
i
. Obt inem o imagine geometrica 4-dimensionala euclidiana a sistemu-
lui S, ce asociaza unui eveniment un punct din reperul 1 euclidian.
Fie S

alt SRI cu versorii e

i=0,3
. Sa consideram o transformare Lorentz
ce leaga cele doua sisteme. Atunci e

i
=

a
j
i
e
j
si corespunzator vom avea
imaginea euclidiana E

i
=

a
j
i
E
j
.

In spat iul Minkowski transformarile Lorentz pastreaza metrica g , adica


= A
t
A,nsa n spat iul euclidian c aceasta nu se mai ntampla, deoarece
A nu este neaparat o matrice ortogonala.
Exemplicam geometric acest lucrun continuare n cazul transformarilor
Lorentz restranse, pentru care vom reprezenta doar axele Ox
0
si Ox
1
:
Fig4
Avem:
E

0
=

a
0
0
E
0
+

a
1
0
E
1
= E
0
+ E
1
28 CAPITOLUL 1. UNIVERSUL SPAT IO-TEMPORAL.
E

1
=

a
0
1
E
0
+

a
1
1
E
1
= E
0
+ E
1
Extremitat ile vectorilor E

0
si E

1
sunt punctele A

0
(, ) si respectiv A

1
(, ).
Ele verica hiperbolele echilatere (x
0
)
2
(x
1
)
2
= 1 pentru A

0
, respectiv
(x
0
)
2
(x
1
)
2
= 1 pentru A

1
.
Unghiul dintre E
1
si E

1
este = arctg , iar cand v c atunci
1 si deci prima, respectiv a doua bisectoare a sistemului sunt asimptotele
hiperbolelor.
Pe aceasta imagine putem da o interpretare geometrica a simultaneitat ii
evenimentelor:
Fig.5
Fie A(t, a) si B(t, b) doua evenimente simultane, deci t = 0. Atunci
t

= t

B
t

A
=
v
c
2
(b a) ,= 0. Interpretari asemanatoare se pot da altor
consecint e.
1.2.5 Hipercon luminos.
Am vazut ca s
2
este un invariant la transformarile Lorentz. Sa exprimam
aceasta cantitate pentru doua evenimente din sistemul S. Pentru a pune n
evident a cele doua evenimente vom nota cu s
2
12
= c
2
(t
1
t
2
)
2
(x
1
1
x
1
2
)
2

(x
2
1
x
2
2
)
2
(x
3
1
x
3
2
)
2
= c
2
t
2
12
d
2
12
distant a spat io-temporala.

In alt sistem S

vom avea s
2
12
= s
2
12
. Putem analiza aici cateva situat ii
particulare:
1.2. SPAT IUL MINKOWSKI. 29
a) Evenimentele se produc la timpi diferit i dar n acelasi loc. Atunci
s
2
12
= s
2
12
= c
2
t
2
12
> 0. Un astfel de interval s
12
se numeste de tip temporal
si este un numar real. Fie t = t
12
= t
1
t
2
> 0. Avem t

12
= t

1
t

2
=
(t
12

vx
c
2
) = t
12
> 0. Aceasta ne spune ca ordinea evenimentelor nu se
schimb a n S

, not iunea de ordine a evenimentelor avand un caracter absolut


. O alt a consecint a imediata este ca n orice alt sistem S

evenimentele nu
mai sunt simultane.
b) Evenimentele se produc simultan n locuri diferite. Atunci t
12
= 0 si
s
2
12
= d
2
12
< 0, deci intervalul s
12
, numit de tip spat ial, este imaginar. Din
invariant a s
2
12
= s
2
12
rezulta ca n orice alt sistem de referint a S

, d

12
,= 0 ,
si deci not iunea de separare spat iala are caracter absolut. Sa observam ca
ordinea evenimentelor separate spat ial poate sa difere.
c) Evenimentele se produc simultan n acelasi loc. Atunci s
2
12
= s
2
12
= 0.
Evident, aceasta nu nseamna ca n S

evenimentele sunt neaparat simultane


si n acelasi loc. Intervalul s
12
se numeste de tip izotrop.
Sa analizam ce ar nsemna ca n sistemul S metrica s
2
12
= 0. Vom da o
imagine euclidiana acestui fapt .
Asa cum stim , o ecuat ie de forma (x
0
)
2
(x
1
)
2
(x
2
)
2
(x
3
)
2
= 0
reprezinta un hipercon n c
4
, numit hipercon luminos.
30 CAPITOLUL 1. UNIVERSUL SPAT IO-TEMPORAL.
Fig.6
Distingem astfel urmatoarele situat ii:
Cazul a) al intervalelor temporale , s
2
12
> 0,este reprezentat de puncte
interioare hiperconului. Daca, n plus , x
0
> 0 se numeste timp absolut in
viitor T
+
, iar daca x
0
< 0 se numeste timp absolut in trecut T

.
Cazul b) al intervalelor spat iale , s
2
12
< 0, este reprezentat de evenimente
din afara hiperconului .
Cazul c) al intervalelor izotrope este descris de evenimente aate pe hiper-
conul luminos.
1.2.6 Linii de univers. Timp propriu.
Miscarea unei particule fat a de sistemul S poate descrisa de o lege t
x

(t), cu = 1, 2, 3. Aplicat ia : t (t, x


1
(t), x
2
(t), x
3
(t)) determina o
curban spat iul Minkowski , numita linie de univers a particulei. Parametrizarea
cu t nu este ntodeauna avantajoasa , coordonatele neavand ntodeauna
aceeasi tratare. Ar util un parametru care sa e invariant la schimbarile
de SRI.
Sa observam ca pe o linie de univers intervalul ds
2

= c
2
dt
2
(dx
1
)
2

(dx
2
)
2
(dx
3
)
2
= (c
2
v
2
)dt
2
> 0 este temporal, deci linia de univers este
interioara hiperconului luminos.
Denim marimea :
d =
1
c
_
ds
2

=
_
1
v
2
c
2
dt =
1

dt < dt (1.2.6.1)
T inand seama de (1.2.3.1), d are semnicat ia unui interval temporal
masurat ntr-un SRI propriu particulei, deci care se deplaseaza fat a de S
cu viteza particulei la momentul t respectiv. Prin integrarea lui (1.2.6.1) cu
(0) = 0, obt inem urmatorul parametru (t) care este un invariant relativist,
numit timp propriu:
(t) =
_
t
0
_
1 +
v
2
c
2
dt (1.2.6.2)
Timpul indicat de parametrul (t) este indicat de un ceasornic legat de
particula respectiva, numit ceasornic standard.
1.2. SPAT IUL MINKOWSKI. 31
1.2.7 Marimi tensoriale n spat iul Minkowski.
Conform principiului invariant ei legile zici si ecuat iile ei trebuiesc sa -si
pastreze valabilitatea la schimbarile de SRI, deci la transformarile Lorentz.
Fizica clasica a scos n evident a ca marimile ce raman invariante la schimbari
de coordonate se pot exprima sub forma tensoriala.
Se impune astfel ideia de a studia acele marimi n spat iul Minkowski ce
au legi de schimbare la transformarile Lorentz ca si marimile tensoriale din
spat iul euclidian, numite cvadritensori.
Sa consideram o transformare Lorentz x
i
= a
i
j
x
j
, cu inversa x
i
=

a
i
j
x
j
.
Fie (O, e
i
)
i=0,3
versorii xat i n O ai SRI-S.
Prima marime pe care o putem introduce este invariantul scalar ce
trebuie sa satisfaca (x) =

(x

).
Consideram un alt SRI-S

. Atunci transformarea Lorentz poate in-


terpretata ca o schimbare a bazelor reperului, adica: e
i
= a
j
i
e

j
, si invers
e

j
=

a
i
j
e
i
. Un cvadrivector se va scrie X = X
i
e
i
n S si X = X
i
e

i
n S

,
din care rezulta clar ca X
i
= a
i
j
X
j
. Cel mai simplu exemplu de cvadrivector
este cel tangent la o linie de univers X
i
=
dx
i
d
. Considerand tot i cvadivec-
torii tangent i la liniile de univers ce trec printr-un punct M obt inem spat iul
tangent la spat iul Minkowski n M,reuniunea acestor spat ii ne da bratul
tangent. Observam ca

x
i
=
x
j
x
i
= a
j
i

x
j
, si deci
_

x
i
_
i=0,3
este o baza n
spat iul tangent n M la liniile de univers.
Sa consideram metrica ds
2
=
ij
dx
i
dx
j
. Cu ajutorul ei construim
i
=

ij
X
j
, unde X
j
sunt componentele unui cvadrivector. Avem:

i
=
ij
X
j
=

ij
a
j
k
X
k
=
ij
a
j
k

kh

h
=

a
h
i

h
si deci
i
sunt componentele unei1-cvadriforme
=
i
f
i
. Cel mai simplu exemplu de 1-cvadriforma este gradientul unei
funct ii scalare d =

x
i
f
i
. O baza n spat iul cotangent la liniile de univers
al 1- cvadriformelor este dx
i

i=0,3
.
Acum not iunea de (p, q)cvadritensor se deneste ca ind acea marime
t
j
1...j
p
i
1
..i
q
ce satisface regula de tipul cunoscut (1.2.2.5) cu

s
j
i
= a
j
i
=
x
j
x
i
si
s
j
i

= a
j
i
=
x
j
x
i
. Cu ajutorul lui
ij
putem sa ridicam sau sa coboram indicii.
Produsul scalar n spat iul Minkowski este denit de (0,2)-cvadritensorul

ij
si g(X, Y ) =
ij
X
i
Y
j
. Daca g(X, X) < 0, X se numeste de tip temporal,
daca g(X, X) > 0, X se numeste de tip spat ial iar daca g(X, X) = 0, X se
numeste de tip izotrop.
32 CAPITOLUL 1. UNIVERSUL SPAT IO-TEMPORAL.
Un (0,4)- cvadivector important este cel al lui Levi-Civita :
ijkl
= +1,
daca (ijkl) este o permutare para a indicilor 0,1,2,3.; 1 daca este impara;
0 n rest.
Alte exemple de cvadrivectori vor trataten set iunile urmatoare: cvadriv-
iteza, cvadriaccelerat ie, tensori electromagnetici.
Derivata unui (p,q)-cvadritensor este un (p,q+1)-cvadrivector, ex.
t
i
j
x
k
=
T
i
jk
.

In general atunci cand nu exista posibilitatea de confuzie vom spune pe


scurt tensori n loc de cvadritensori.
Capitolul 2
Elemente de dinamica
relativista
2.1 Cvadiviteza si cvadriaccelerat ie.
2.1.1 Principiul minimei act iuni.
Am vazut n Cap.1 ca n mecanica newtoniana miscarea unui particule ntre
doua puncte se face pe acele curbe : x
i
() pe care se realizeaza minimul
integralei act iunii: / =
_

1
Ld, unde L(x, x) este funct ia lui Lagrange. Spre
exemplu, n cazul particulei aate n cmpul potent ial

F = gradU, funct ia
lui Lagrange este L
M
=
mv
2
2
+ U adica energia cinetica plus potent iala.
Sa consideram acum cazul relativist.

In esent a principiul trebuie sa
ramana neschimbat dar referitor la o linie de univers : x
i
(), i =
0, 1, 2, 3. Refacand calculele din Cap.1 pentru variat ii innitesimale pe linie
de univers obt inem ecuat iile Euler-Lagrange :
L
x
i

d
d
(
L
x
i
) = 0 ; i = 0, 1, 2, 3. (2.1.1.1)
acestea ind scrise relativ la un SRI-S pentru funct ia lui Lagrange L() =
L(x(), x()).
Problema principala aici este invariant a relativista a ecuat iilor E-L. Fie
S

un alt SRI n care

este parametru si L(

) = L(x

), x

)) este
scrierea Lagrangianului. Cum era un parametru arbitrar putem alege n
particular

= . Sa consideram transformarea Lorentz x


i
= a
i
j
x
j
de la
33
34 CAPITOLUL 2. ELEMENTE DE DINAMIC

A RELATIVIST

A
S la S

. Pe linia de univers avem: x


i
() = a
i
j
x
j
() iar

x
i
= a
j
i

x
j
si

x
i
= a
j
i

x
j
. Din (2.1.1.1) deducem ca problema invariant ei relativiste se
reduce doar la invariant a funct iei L. Daca L este o funct ie scalara relativist
invarianta atunci obt inem ca ecuat ia E-L este invarianta. O analiza mai
atenta, n care t inem seama ca n ecuat ia E-L funct ia L este determinata
pana la o diferent iala totala (neind unica deci), ne arata ca aceasta condit ie
ca L sa e funct ie scalar invarianta este condit ie necesara si sucienta pentru
invariant a relativista a ecuat iilor E-L.
2.1.2 Principiul minimei act iuni pentru particula libera.
Daca particula este libera (nespusa interact iunilor) traiectoria va trebui sa
e rectilinie, deci o dreapta in univesul spat io-temporal.
Luand a = k un scalar si parametrul ca ind timpul propriu (t)
unui SRI, principiul minimei act iuni ne conduce la urmatoarea integrala a
act iunii:
/
A
1
A
2
= k
_
A
1
A
2
d = k
_
t
2
t
1
_
1
v
2
c
2
dt =
k
c
_
A
1
A
2

ds
2
(2.1.2.1)
Pe de alta parte ds
2
=
ij
dx
i
dx
j
pe o linie de univers cu parametrul
oarecare (nu neaparat ), obt inem ca
ds
2
=
ij
dx
i
d
dx
j
d
d
2
=
ij
x
i
() x
j
()d
2
= x
i
() x
i
()d
2
Rezulta ca integrala act iunii este /
A
1
A
2
=
k
c
_

1
_

ij
x
i
() x
j
()d ,din care
obt inem Lagrangianul particulei libere pentru parametrul
L
0
=
k
c
_

ij
x
i
() x
j
() (2.1.2.2)
Sa observam ca actiunea /
A
1
A
2
nu depinde de alegerea parametrului
si ca L
0
este un scalar invariant relativist deoarece se obt ine din ds
2
. O alta
particularitate este ca L
0
(x, x) = L
0
(x, x), deci L
0
este o funct ie pozitiv
omogena de grad 1 n x, > 0, fapt ce ne aminteste de spat iile Finsler([28])
Considerand cazul nerelativist v c si = t, dezvoltand n serie Taylor
L
0
(t) = k
_
1
v
2
c
2
= k(1
1
2
v
2
c
2
+ ....), putem compara pe acesta cu
2.1. CVADIVITEZ

A SI CVADRIACCELERAT IE. 35
L
M
=
m
0
v
2
2
+ U. Obt inem: k = m
0
c
2
si deci L
0
(t) = m
0
c
2
_
1
v
2
c
2
, unde
m
0
masa particulei privita ca un scalar invariant relativist.
Deoarece L
0
depinde numai de x
i
, ecuat ia E-L devine:
d
d
(

ij
x
j
_

ij
x
i
x
j
) = 0, sau
d
d
(
x
i

x
i
x
i
) = 0, i = 0, 1, 2, 3 (2.1.2.3)
Daca = (t) este timpul propriu , atunci
_

ij
x
i
x
j
=
_

ij
dx
i
d
dx
j
d
=

ds
2
d
= c
d
d
= c. Astfel ca (2.1.2.3) ne conduce la
d x
i
d
= 0 adica x
i
() = 0, din
care deducem ca x
i
() = 0.
Sa consideram urmatoarele marimi ce se dovedesc a cvadrivectori:
u = u
i
e
i
unde u
i
=
dx
i
d
= x
i
() (2.1.2.4)
w = w
i
e
i
unde w
i
=
d
2
x
i
d
2
= x
i
() (2.1.2.5)
numit i cvadriviteza, respectiv cvadriaccelerat ie.
Ecuat iile E-L ne conrma faptul ca pentru particula libera cvadriaccelerat ia
este nula.
Calculam pentru o particula oarecare componentele acestor cvadrivectori.
Pentru cvadriviteza u :
u
0
=
dx
0
d
=
dx
0
dt
dt
d
= c (2.1.2.6)
u

=
dx

d
=
dx

dt
dt
d
= v

; = 1, 2, 3.
De remarcat ca u este un vector tangent la curbele de univers , jucand
rolul parametrului natural din geometria euclidiana.
Pentru cvadriaccelerat ia w, mai ntai prin calcul direct gasim ca
d
dt
=
1
c
2

3
v a (produsul scalar din R
3
) , unde v

=
dx

dt
si a

=
d
2
x

dt
2
, astfel ca:
w
0
= c
d
d
= c
d
dt
=

4
c
v a (2.1.2.7)
w

= c
du

d
=
du

dt
dt
d
=
d(v

)
dt
=
2
dv

dt
+
d
dt
v

Calculul normelor ne arata ca |u| > 0, deci u este de tip temporal, si


|w| < 0, deci w este de tip spat ial. O alta remarca este ca g(u, w) = 0, adica
cei doi cvadivectori sunt ortogonali.
36 CAPITOLUL 2. ELEMENTE DE DINAMIC

A RELATIVIST

A
2.2 Dinamica particulei relativiste.
2.2.1 Cvadrivectorul energie-impuls.
Principiul variat ional pentru particula libera ne da generalizari naturale ale
vitezei si accelerat iei, obt inand cei doi cvadrivectori viteza si accelerat ie.
Modicari mai put in naturale apar n introducerea impulsului si energiei
cinetice.
Sa alegem parametrul = t si
L
0
(t) = m
0
c
2

1 v
2
/c
2
= m
0
c
_

ij
x
i
(t) x
j
(t).
Impulsul cinetic p al particulei este prin denit ie de componente spat iale
p

=
L
0
x

= m
0
c
2
2
v

c
2
2
_
1
v
2
c
2
=
m
0
v

_
1
v
2
c
2
; = 1, 2, 3.
sau altfel scris:
p

= m
0
v

= m
0
u

; = 1, 2, 3 (2.2.1.1)
Energia cinetica a particulei relativiste este prin denit ie :
W = p

L
0
= p v L
0

Inlocuind obt inem:


W =
m
0
c
2
_
1
v
2
c
2
= m
0
c
2
= m
0
cu
0
(2.2.1.2)
Combinand cele doua not iuni obt inem cvadivectorul energie -impuls T =
1
c
We
0
+ p

de componente:
T
0
= m
0
u
0
; T
1
= m
0
u
1
; T
2
= m
0
u
2
; T
3
= m
0
u
3
(2.2.1.3)

In calcule, m
0
are semnicat ie nerelativista , numita masa de repaus, sau
masa proprie.
Facem observat ia ca pentru particula libera derivatele n raport cu ale
lui T se anuleaza, accelerat ia ind zero.
Urmarind acum expresiile impulsului si energiei suntem condusi natural
sa introducem not iunea de masa relativista a particulei
m(v) = m
0
=
m
0
_
1
v
2
c
2
(2.2.1.4)
2.2. DINAMICA PARTICULEI RELATIVISTE. 37
masa ce caracterizeaza proprietat ile inert iale ale particulei n miscare cu
viteza v.
Energia cinetica capata binecunoscuta expresie a lui Einstein:
W = mc
2
(2.2.1.5)
W
0
= m
0
c
2
ind cunoscuta sub denumirea de energie de repaus, prin
energie de miscare int elegem diferent a W
cin
= W W
0
= m
0
c
2
( 1).
Cvadrivectorul energie-impuls se scrie n funct ie de masa relativista T =
(mc, mv
1
, mv
2
, mv
3
).
Formula masei relativiste poate legata de legea conservarii impulsului
din mecanica newtoniana , m

= mu. Scriind pe Ox
2
acest lucru, folosind
(1.2.3.3) u

x
2
= u
x
2 si luand m

= m
0
, obt inem tocmai formula masei rela-
tiviste.
Numim densitatea masei m a particulei de volum cantitatea
=
dm
d
(2.2.1.6)
Daca m
0
este masa de repaus si
0
este volumul n acelasi sistem propriu,
atunci =
0

2
.
2.2.2 Cvadrifort a.
Daca particula libera intra n interact iune cu alt sistem zic (asupra ei se
exercit a o fort a K) traiectoria nu va mai rectilinie pe o linie de univers,
deci are loc o curbare a liniei.
Admitem ca aceasta fort a K este proport ionala cu cvadriaccelerat ia ,
K = m
0
w (2.2.2.1)
-numita legea fundamentala a mecanicii relativiste.
De observat caracterul invariant al acestei cvadrifort e si faptul ca are
componentele spat iale aceleasi ca pentru o fort a

F din mecanica newtoniana.

In plus, (2.2.2.1) se transcrie cu ajutorul tensorului energie-impuls:


dT
d
= K (2.2.2.2)
Fort a K este ortogonala n spat iul Minkowski pe u,astfel ca cK
0

2
v

F = 0, si de aici putem scoate componenta K


0
=
1
c
v

F. Pentru componen-
tele spat iale se obt ine
dW
dt
= v

F, relat ie ce justica n mecanica newtoniana


formula lucrului mecanic.
38 CAPITOLUL 2. ELEMENTE DE DINAMIC

A RELATIVIST

A
Nu ne putem permite aici sa abordam problema sistemelor de particule
sau cea a particulelor n camp de fort e [51]
Folosind variat ia Lie a integralei act iunii, n [42] se obt in ecuat ii de
miscare pentru uide ce se deplaseaza n camp de fort e al caror potent ial
este determinat de un (0,2)-tensor simetric , nedegenerat G
ij
. Aici intervine
un tensor specic T
ij
= u
i
u
j
numit tensorul energie-impuls al uidului.
Dupa calcule ceva mai complicate se gasec urmatoarele ecuat ii de miscare:
d
2
x
m
d
2
+
1
2
G
lm
(
G
lj
x
i
+
G
il
x
j

G
ij
x
l
)u
i
u
j
= 0
ecuat ii ce pot puse sub forma
d
2
x
m
d
2
+
m
ij
T
ij
= 0,unde
m
ij
sunt simboli lui
Christoel ai lui G
ij
.
Evident, pentru G
ij
= const se regasesc ecuat iile particulei libere.
2.3 Relativitatea campului electromagnetic
2.3.1 Tensorul campului electromagnetic.
Secolul al 19-lea a adus pentru zica teoretica descoperirea legilor electromag-
netismului: Legea lui Lorentz si ecuat iile lui Maxwell. Odata cu descoperipea
lor zica intra ntr-un nou impas deoarece legile clasice ale lui Galilei nu re-
specta condit ii de invariant a pentru aceste ecuat ii.
Solut ia este data de electrodinamica relativista care n esent a este teo-
ria campului electromagnetic bazat pe ecuat iile Maxwell invariante la trans-
formarile Lorentz, mpreuna cu cinematica si dinamica relativista.
Vom ncerca sa introducem principalele concepte pentru legile campului
electromagnetic n vid.
Fie q sarcina electrica a unei particule de volum . Numim densitate de
sarcina electrica marimea =
dq
d
.T inand cont de modicarile de volum la
transformarile Lorentz, scriem =
0
, unde
0
este densitatea de repaus.
Se numeste curent cvadivectorul J = (J
0
= , J
1
=
v
1
c
; J
2
=
v
2
c
;
J
1
=
v
3
c
) .
Presupunem ca miscarea particulei de masa m se face ntr-un camp elec-
tromagnetic cu componenta electrica

E = (E
1
, E
2
, E
3
) si cea magnetica

B = (B
1
, B
2
, B
3
), descompuse dupa axele (Ox
1
, Ox
2
, Ox
3
).
2.3. RELATIVITATEA C

AMPULUI ELECTROMAGNETIC 39
Legea lui Lorentz spune ca miscarea particulei se face sub actiunea fort ei
:

F =
d(mv)
dt
= q
_

E +
1
c
v

B
_
(2.3.1.1)
v ind viteza de deplasare a particulei.
Aceasta lege poate reformulata relativist invariant astfel:
Pe componente prima ecuat ie din (2.3.1.1) este
d(mv
1
)
dt
= q[E
1
+
1
c
(v
2
B
3

v
3
B
2
)], din care rezulta:
d(mcv
1
) = q[E
1
dx
0
+ B
3
dx
2
B
2
dx
3
]
Analog obt inem celelalte doua componente din (2.3.1.1):
d(mcv
2
) = q[E
2
dx
0
B
3
dx
1
+ B
1
dx
3
]
d(mcv
3
) = q[E
3
dx
0
+ B
2
dx
1
B
1
dx
2
]
Pe de alta parte variat ia energiei este dW =

F dx , si cum n (2.3.1.1)
dx este coliniar cu v, rezulta ca :
dW = q[E
1
dx
1
+ E
2
dx
2
+ E
3
dx
3
]
Aceste patru ecuat ii pot reunite sub forma ecuat iilor 4-dimensionale
dT
i
=
q
c
F
i
j
dx
j
; i = 0, 1, 2, 3 (2.3.1.2)
unde T
i
sunt componentele cvadrivectorului energie-impuls si
F
i
j
=
_
_
_
_
0 E
1
E
2
E
3
E
1
0 B
3
B
2
E
2
B
3
0 B
1
E
3
B
2
B
1
0
_
_
_
_
(2.3.1.3)
este numit tensorul electromagnetic.
Sa remarcam din (2.3.1.2) caracterul tensorial relativist al lui F
i
j
. Pentru
a ridica sau cobor indicii folosim tensorul metric
ij
, astfel obt inem urmatorii
tensori F
ij
=
ik
F
k
j
si F
ij
=
ik
F
j
k
F
ij
=
_
_
_
_
0 E
1
E
2
E
3
E
1
0 B
3
B
2
E
2
B
3
0 B
1
E
3
B
2
B
1
0
_
_
_
_
; F
ij
=
_
_
_
_
0 E
1
E
2
E
3
E
1
0 B
3
B
2
E
2
B
3
0 B
1
E
3
B
2
B
1
0
_
_
_
_
(2.3.1.4)
40 CAPITOLUL 2. ELEMENTE DE DINAMIC

A RELATIVIST

A
Folosind acesti tensori si formulele (1.2.2.8) ale lui Lorentz se pot gasi cu
usurint a regulile de transformare a componentelor lui

E si

B la transformarile
Lorentz.
Introducerea acestor cvadritensori da o formulare noua legilor lui Maxwel
deduse n 1860:


B = 0 ;


E = 4 (2.3.1.5)


B
1
c

E
t
= 4

J ;


E +
1
c

B
t
= 0
unde

J = (J
1
, J
2
, J
3
) este curentul tridimensional.
Prima ecuat ie
B
1
x
1
+
B
2
x
2
+
B
3
x
3
= 0 se scrie cu ajutorul tensorului elecro-
magnetic sub forma echivalenta :
F
23
x
1
+
F
31
x
2
+
F
12
x
3
= 0 si cu totul analog
se traduce ecuat ia


E +
1
c

B
t
= 0 cu ajutorul derivatelor tensorului elec-
tromagnetic. Obt inem urmatoarea scriere echivalenta cu cele doua ecuat ii
vectoriale :

ijk

[i
F
jk]

F
jk
x
i
+
F
ki
x
j
+
F
ij
x
k
= 0 (2.3.1.6)
i, j, k = 0, 1, 2, 3.
Ecuat iile



E = 4 si



B
1
c

E
t
= 4

J se expliciteaza cu totul
asemanator sub forma :
f
i

F
ij
x
j
= 4J
i
; i = 0, 1, 2, 3 (2.3.1.7)
Astfel ca ecuat iile Maxwel se traduc prin doua tipuri de ecuat ii care sunt
invariant relativiste datorita caracterului tensorial al lui F
ij
, F
ij
si J
i
,

x
k
.
2.3.2 Lagrangianul campului electromagnetic
Miscarea sarcinei punctiforme nt-un camp extern este descrisa de legea lui
Lorentz (2.3.1.1). Pe de alta parte aceeasi miscare trebuie sa se obt ina din
problema variat ionala.
Un calcul direct pentru act iunea Lagrangianului :
L
q
(t) = m
0
c
2
_
1
v
2
c
2
q
_

1
c

A v
_
(2.3.2.1)
ne conduce la concluzia ca ecuat iile E-L corespunzatoare lui L
q
(t) sunt echiva-
lente cu legea lui Lorentz, unde (x) este un potent ial scalar si

A(x) este un
camp 3-dimensional.
2.3. RELATIVITATEA C

AMPULUI ELECTROMAGNETIC 41
Problema principala aici este invariant a relativista a ecuatiilor E-L. Scris
ntr-un parametru oarecare Lagrangianul are forma:
L
q
() = m
0
c
_

ij
x
i
() x
j
()
q
c
[ x
0
()

A
.
x ()] (2.3.2.2)
si deci este suma Lagrangianului L
0
() = m
0
c
_

ij
x
i
() x
j
() al particulei
elementare, care este invariant relativist, cu un camp scalar U() ce se impune
sa pastreze caracterul invariant relativist.
Introducem urmatorul ansamblu, numit cvadripotent ial:
A = (A
i
) = (, A
1
, A
2
, A
3
) (2.3.2.3)
Atunci U() se scrie: U() =
q
c
A
i
() x
i
(). Cum x
i
sunt componentele
unui cvadrivector si este arbitrar, este necesar ca A sa e o cvadriforma.
Obt inem astfel o condit ie necesara si sucienta pentru invariant a relativista
a ntregului Lagrangian:
L
q
() = m
0
c
_

ij
x
i
() x
j
()
q
c
A
i
() x
i
() (2.3.2.4)
Luand parametrul ca ind timpul propriu (t) , ecuat iile E-L ne conduc
la urm atoarea scriere tensoriala[51],pag.247:
dT
i
d
=
q
c
_
A
j
x
i

A
i
x
j
_
u
j
() (2.3.2.5)
unde T
i
=
ij
T
j
sunt componentele covariante ale tensorului energie-impuls
Amplicand acum cu d si ridicand indicii cu
ij
obt inem exact (2.3.1.2).
Prin urmare n (2.3.2.5) avem componentele covariante ale tensorului elec-
tromagnetic:
F
ij
=
A
j
x
i

A
i
x
j
(2.3.2.6)
cu exprimarea (2.3.1.4)
Fara a intra n detalii, trbuie spus ca cvadrivectorul energie-impuls T nu
este n masura sa caracterizeze complet energia si miscarea unei particule.
Este necesar sa se ia n calcul si alte elemente cum ar : densitatea mediului,
natura mediului, fort ele ce act ioneaza etc.n acest scop a fost introdus un
tensor simetric de tip (2,0), denit de relat ia vectoriala T =
1
c
F J,
unde F = (F
ij
)este tensorul electromagnetic.
42 CAPITOLUL 2. ELEMENTE DE DINAMIC

A RELATIVIST

A
Folosind ecuat iile lui Maxwell tensoriale se gaseste [51],pag.256, ca ten-
sorul energie-impuls T = (T
ij
) al campului electromagnetic are exprimarea
:
T
ij
=
1
4
0
F
kh
F
kh

ij

0
F
ik
F
jh

kh
(2.3.2.7)
Proprietatea importanta a acestui tensor este ca :
T
ij
x
i
= 0, i, j = 0, 1, 2, 3
adica divergent a sa este nula, proprietate cunoscuta sub denumirea de legea
conservarii energiei.
Scopul acestei sect iuni a fost sa punemn evident a cateva marimi tensori-
ale relativiste specice electromagnetismului. Probleme precum: sisteme de
particule n camp gravitat ional,comportarea n diverse medii, etc.sunt mai
put in necesare noua.
Partea II
Relativitate Generala
43
45
Teoria relativitat ii restranse formulata n 1905 de catre A.Einsein este o
teorie simplicata a spat iului si timpului. Ea are cel put in doua neajunsuri
fundamentale.

In primul rand, n aceasta teorie se iau n considerare numai
sisteme de referint a inert iale, apoi nu se include descrierea proceselor zice
n prezent a campului gravitat ional ce inuent eaza fundamental comportarea
lor.
Teoria dezvoltata ulterior de A.Einstein elimina aceste neajunsuri, ind
cunoscuta sub denumirea de teoria relativitat ii generale, formulata complet
n 1917. Germenii acestei teorii se gasesc in principiul echivalent ei formulat
de catre Einstein n 1908.
Se obisnueste sa se dea doua formulari acestui principiu: slaba si tare.
Principiul echivalent ei slabe este cunoscut din mecanica newtoniana prin
care se face o egalitate ntre masa inert iala m
i
a unui corp si masa sa
gravitat ionala m
g
. Masa inert iala a corpului este constanta ce exprima proport ionalitatea
ntre fort a si accelerat ia imprimata corpului

F = ma si se refera la rezistent a
ce o opune un corp atunci cand ncerci sa-l mpingi.
Masa gravitat ionala este cea din legea gravitat iei a lui Newton, F
g
=
G
m
1
m
2
r
2
, sau exprimata vectorial

F
g
= m
g

unde este potent ialul gravitat ional.


Cele doua mase au un caracter diferit, eglitatea lor atragand condit ia a =

.
Pe baza acestei egalitat i se justica urmatoarea proprietate fundamentala
a campului gravitat ional : n prezent a unui camp gravitat ional extern toate
corpurile de proba se miscan acelasi mod. Proprietatea este simt ita la modul
popular n urma unei experient e simple. Sa ne imaginam un lift (o cutie
nchisa) n cadere libera sub inuent a fort ei gravitat ionale. Corpurile aate
n lift se misca n acelasi mod pentru condit ii init iale identice, nepercepand
de fapt gravitat ia decat daca ar avea posibilitatea de a privi n afara liftului,
adica de a se raporta la sisteme de referint a exterioare liftului. Aceasta se
explica prin anularea fort ei gravitat ionale de catre fort a de inert ie.
Corpurile aaten interiorul liftului se pot raporta la un sistem de referint a
inert ial local (SRIL) pentru durate relativ mici ale masuratorilor, campul
gravitat ional neind omogen n timp si spat iu.
Aceeasi particula din lift, raportata la un sistem de referint a xat pe
Pamant, are o miscare accelerata determinata de caderea liftului. Deci acest
sistem de referint a xat pe Pamant este neinert ial, SRN.
Suntem condusi la a doua formulare, cea tare, a principiului echivalent ei:
legile de miscare ale corpurilor sunt aceleasi cu cele dintr-un SRILn absent a
46
campului gravitat ional.

In cazul campului gravitat ional static si omogen
putem alege SRILn care fort a de inert ie compenseaza pe cea gravitat ionala.
Din punct de vedere matematic lucrurile se pot gandi astfel. Consider am
un SRN xat ( de Pamant, spre exemplu) n raport cu care un punct P
are coordonatele spat io-temporale P(x
0
= ct, x
1
, x
2
, x
3
) si un SRIL xat
intr-o vecinatate a punctului P n care campul gravitat ional este static si
omogen (interiorul cutiei liftului) si raportat la el punctul P are coordo-
natele P(
0
= c,
1
,
2
,
3
). Pentru punctele din aceasta vecinatate putem
aplica teoria relativitat ii restranse cu transformarile Lorentz relativ la SRIL.
Problema este cum traducem rezultatele obt inute n raport cu SRN. Ar tre-
bui sa avem relat ii bijective care sa exprime legatura (x
i
)
f
(
i
) si care sa
poata exprimate global, la ntreg spat iu.

In plus, aceste condit ii ar tre-
bui sa satisfaca condit ii de diferent iabilitate.

In SRIL avem o metrica, cea
Minkowski ds
2
. Exista o metrica n SRN corespunzatoare care, evident, va
depinde de campul gravitat ional ?.
Acestea sunt problemele matematice ce trebuiesc analizate n teoria rel-
ativitat ii generale. Asa cum vom vedea, si este de intuit din ce am spus
mai sus, avem nevoie de mai multa geometrie n special legat de varietat ile
diferent iabile, lucru pe care l facem n capitolul de nceput.
Capitolul 3
Elemente de geometria
varietat ilor diferent iabile
3.1 Varietate diferent iabila.
Presupunem ca cititorul a parcurs deja un curs de geometria varietat ilor
diferent iabile ([21],[22],[39]..). Cateva elemente pe care le repetam aici au
rolul de a xa cadrul de lucru.
Not iunea de varietate diferent iabila este fundamentala atat n matem-
atica cat si n zica. Vom discuta cazul varietat ilor ndimensionale, reale,
ce cuprind n mare ideea de spat iu cu structura topologica, diferent iala, ce
seaman a local cu R
n
. Evident, cazul care ne intereseaza este n = 4.
O harta locala pe varietatea C
k
diferent iabila M este formata din perechea
(U, ), unde : U R
n
este un omeomorsm al deschisului U M pe un
deschis din R
n
. Consideram
i
: R
n
R proiect ia pe componenta i,atunci

i
(x) = x
i
(x) ne deneste un sistem de coordonate n harta locala (U, )
n punctul x U.
Doua hart i locale (U, ), (V, ) se numesc C
k
compatibile daca aplicat ia

1
: (U V ) (U V ) este diferent iabila de clasa C
k
, cu inversa
diferent iabila de aceeasi clasa (C
k
difeomorsm).
47
48CAPITOLUL 3. ELEMENTE DE GEOMETRIAVARIETAT ILOR DIFERENT IABILE
fig
Aplicat ia
1
se numeste schimbare de hart i locale si determina
schimbarile de coordonate
x
i
= x
i
(x) ; rang
_
x
i
x
j
_
= n
care sunt C
k
difeomorsme.
Se numeste atlas de clasa C
k
o colect ie indexata de hart i locale (U

)
I
astfel ca

= M si pentru U

,= , ,= , atunci hart ile (U

) si
(U

) sunt C
k
compatibile.
Doua atlase se numesc echivalente daca reuniunea lor este un atlas de
aceeasi clasa.
Se numeste varietate diferent iabila de clasa C
k
, ndimensionala, o clasa
de atlase echivalente.
De regula vom discuta de varietat i C

diferent iabile, fara a mai preciza


acest licru.
Exemplele cele mai cunoscute de varietat i diferent iabile sunt: R
n
, sfera,
torul, etc.
Fiind date doua varietat i diferent iabile, dimM
1
= m
1
, dimM
2
= m
2
,
o aplicat ie : M
1
M
2
se numeste C
k
- diferent iabila n x M
1
daca
exista (U, ) harta locala n x si (V, ) harta locala n (x) astfel ca aplicat ia

1
: (U) (V ) sa e C
k
diferent iabila. Denit ia aceasta nu
depinde de hart ile locale respective, deci are caracter geometric. Local ea se
exprima sub forma y
i
=
i
(x), i = 1, n.
Aplicat ia se numeste imersie dacan toate punctele x M
1
, rang()
x
=
m
1
, si se numeste submersie daca rang()
x
= m
2
.
Not iunea de vector tangent la o varietate se poate da n mod natural cu
ajutorul curbelor de pe varietate, sau axiomatic ca ind o clasa de echivalent a
a tripletelor X
x
= (U, , (X
i
)), cu (X
i
) R
n
, astfel ca la schimbari de hart i
locale sa avem X
i
=
x
i
x
j
X
j
. Mult imea tuturor vectorilor tangent i n x M
are o structura naturala de spat iu vectorial T
x
M numit spat iul tangent la
varietate n x, izomorf cu R
n
. Baza corespunzatoare bazei canonice din R
n
n
T
x
M se noteaza cu
_

x
i
_
i=1,n
si deci orice vector tangent n x M se scrie
X
x
= X
i
x
i
.
3.1. VARIETATE DIFERENT IABIL

A. 49
O aplicat ie diferent iabila : M
1
M
2
induce pe spat iile tangente o
aplicat ie liniara
,x
: T
x
M
1
T
(x)
M
2
, numita aplicat ia tangenta, care
local act ioneaza asupra bazei vectorilor tangent i astfel:
,x
_

x
i
_
=

k
x
i

y
k
.
Dualul spat iului tangent T
x
M se noteaza cu T

x
M si se numeste spat iul
cotangent . Elementele sale sunt 1-formele liniare
x
: T
x
M R. Daca
f : M R este o funct ie diferent iabila, denim d
x
f T

x
M ca ind 1-
forma data de d
x
f(X
x
) = X
i f
x
i
.

In particular funct iilor de coordonate le
putem asocia 1-formele d
x
x
i

i=1,n
,(d
x
x
i
)(

x
j
) =
i
j
ce formeaza o baza
n spat iul cotangent T

x
M, numita baza duala bazei
_

x
i
_
i=1,n
. De regula
vom omite pentru vectori si 1-forme sa specicam punctul de lucru, acesta
subant elegandu-se.
O alta not iune fundamentala este cea de brat vectorial, not iune ce gen-
eralizeaza ideea de produs direct dintre o varietate ndimensionala M si R
m
.
Vom prezenta pentru nceput o not iune mai generala, cea de spat iu brat.
Un grup (G, ) nzestrat cu structura topologica de varietate diferent iabila
astfel ncat aplicat ia (x, y) x y
1
sa e diferent iabila se numeste grup
Lie. Exemple imediate de grupuri Lie sunt: (R
n
, +), Gl(n, R), SU(1), SU(2),
etc.([21]). Pe un grup Lie translat ia la dreapta R
a
: G G, x x a si
translat ia la stanga L
a
: G G, x a x sunt difeomorsme. Un camp
vectorial X pe G se numeste stang invariant daca aplicat ia tangenta L
a,
:
T
x
G T
ax
G satisface condit ia L
a,
(X
x
) = X
ax
. Mult imea campurilor stang
invariante pe G formeaza o algebra Lie. Considerand o baza n aceasta al-
gebra X

=1,n
, atunci [X

, X

] = C

, unde C

se numesc coecient ii
de structura Maurer-Cartan ai lui G.
Un alt exemplu de grup Lie G, dimG = n, este cel al transformarilor
innitesimale pe o varietate ndimensionala M, adica transformari de forma
:
x
i
= f
i
(x, a) unde x = (x
1
, ...x
n
) (3.1.0.1)
x
i
= f
i
(x, 0) a = (a
1
, ...a
m
)
care formeaza un grup n raport cu compunerea.
Pentru o transformare innitesimala a lui G sa facem urmatoarea aprox-
imare n dezvoltarea n serie Taylor:
x
i
= x
i
+
i

unde
i

(x) =
x
i
a

[
a

=0
;

= a

(3.1.0.2)
Se obt in atunci urmatoarele variat ii:
x
i
= x
i
x
i
=
i

(3.1.0.3)
50CAPITOLUL 3. ELEMENTE DE GEOMETRIAVARIETAT ILOR DIFERENT IABILE
Aceste variat ii x
i
determina variat ii ale unei funct ii scalare (x) (funct ia
de unda, spre exemplu):
=

=

x
i
x
i
=
i

x
i

= X

()

(3.1.0.4)
unde X

=
i

x
i
se numesc generatorii grupului Lie de transformari si sunt
o baza n algebra campurilor stang invariante, [X

, X

] = C

.
Acest grup Lie joaca un rol nsemnat n teoriile gauge clasice ce sunt
legate de dezvoltari ulterioare ale teoriei relativitat ii.
Sa consideram M si F doua varietat i , dim M = n, dim F = m si G un
grup Lie ce actioneaza diferent iabil pe F.
Fie E o mult ime oarecare si : E M o surject ie, numita proiectia
canonica. Numim harta vectoriala pe E tripletul (U,
U
, F), unde U M
este un deschis, iar
U
:
1
(U) U F este o biject ie astfel ncat :

1
(U)

u
U F
p
1
U
Doua hart i locale (U,
U
, F), (U

U
, F) n x U U

se numesc com-
patibile daca

,x

1
U,x
= g
UU
(x) G (3.1.0.5)
unde
U,x
este restrict ia aplicat iei
U
la x , adica
U,x
:
1
(x) x F.
O colect ie (U
i
,
U
i
, F)
iI
de hart i brate compatibile doua cate doua
pe intersect ia lor nevida,
x
U
i
= M, se numeste atlas brat. Doua atlase
brate sunt echivalente daca reuniunea lor este tot un atlas brat.
Numim spat iu brat, notat = (E, , M, F, G) o colect ie de atlase echiva-
lente. Varietatea M se numeste baza, F este bra tip, G grupul structural
si g
UU
: U U

G se numesc funct ii structurale, E


x
=
1
(x) este bra
locala.
Un caz particular de spat iu brat este bratul vectorial n care F este
spat iu vectorial, pe care l putem lua chiar R
m
n acest caz nit dimensional.
Notam cu = (E, , M) un brat vectorial.
Orice spat iu brat are structura de varietate (n + m)dimensionala,
hart ile locale de pe obt inandu-se cu ajutorul hart ilor locale de pe M si
de pe F ([21],[28]). Daca x = (x
1
, ..., x
n
) sunt coordonatele locale n (U, )
de pe M si y = (y
1
, ..., y
m
) sunt coordonate locale n (V, ) de pe F, un
3.1. VARIETATE DIFERENT IABIL

A. 51
punct de pe varietatea este u = (x, y) iar schimbarile de coordonate sunt
de forma .
x
k
= x
k
(x
1
, .., x
n
) (3.1.0.6)
y
a
=
a
(g
UU
(x
1
, .., x
n
), y
1
, ...y
m
)
n cazul particular al bratelor vectoriale (3.1.0.6) devine:
x
k
= x
k
(x
1
, .., x
n
) (3.1.0.7)
y
a
= M
a
b
(x)y
b
unde (M
a
b
(x)) GL(m, R).
Exemplul natural de brat vectorial este bratul tangent la o varietate M,
TM = (
xM
T
x
M, , M), unde : T
x
M x. Pe TM schimbarile de hart i
vectoriale sunt date de g
U
i
U
j
(x) =
_
x
i
x
j
_
si deci schimbarile de coordonate
pe varietaeta TM sunt de forma:
x
k
= x
k
(x
1
, .., x
n
) (3.1.0.8)
y
k
=
x
k
x
j
y
j
unde rang
_
x
k
x
j
_
= n.
Un alt caz particular de spat iu brat ce constituie suportul multor teorii
zice moderne este bratul principal.
Un brat principal este un spat iu brat n care F G si act iunea lui
G pe G este data de translat ia la stanga L
g
UU

a = g
UU
a. Pentru brate
principale se utilizeaza notat ia (P, , M, G). Exemple remarcabile de brate
principale sunt:
1). (M G,
1
, M, G), bratul principal produs direct.
2). Fibratul principal al reperelor.

In spat iul T
x
M am vazut ca
_

x
i
_
este o baza naturala a vectorilor tangent i. Considerand n T
x
M alta baza
Z
x
= X
1,x
, .....X
n,x
, cu X
i,x
= X
j
i

x
j
, atunci Z
x
se numeste reper n x
M. Notam cu P
x
M mult imea tuturor reperelor n x M, si reuniunea lor
P(M) =
xM
P
x
M, iar : Z
x
x. Atunci P(M) are o structura de brat
principal, numit bratul principal al reperelor.
Ne oprim aici cu teoria generala a spat iilor barate, pentru detalii se pot
consulta monograile:[21],[28].
52CAPITOLUL 3. ELEMENTE DE GEOMETRIAVARIETAT ILOR DIFERENT IABILE
Utilizand not iunea de grup uniparametric al unui camp vectorial X se
deneste derivata Lie ce generalizeaza pe cea de variat ie Lie. Aici amintim
doar regulile de calcul ale derivatei Lie n raport cu un camp X (M).
- derivata unei funct ii f : M R este L
X
f = X(f)
-derivata campului Y (M) este L
X
Y = [X, Y ] , crosetul lor, unde
[X, Y ]
x
=
_
X
i Y
j
x
i
Y
i X
j
x
i
_

x
j
-dervata unei 1-forme, (L
X
)(Y ) = X(Y ) ([X, Y ])
-derivata unei p-forme liniare L(TM, R) este
(L
X
)(Y
1
, ...Y
p
) = X(Y
1
, ...., Y
p
)

(Y
1
, .., [X, Y
i
] , ....Y
p
)
Un exemplu remarcabil de brat vectorial este cel al aplicat iilor p-liniare
alternante , /
p
(TM, R) , pentru care se poate se poate deni produsul exte-
rior: daca /
p
(TM, R) si /
q
(TM, R) atunci /
p+q
(TM, R)este
data de
()(Y
1
, ..., Y
p
, Y
p+1
, ..., Y
p+q
) =
1
p!q!

(Y
(1)
, .., Y
(p)
)(Y
(p+1)
, ..., Y
(p+q)
)

In particular, produsul exterior a p forme liniare este pforma diferent iala:


(
1
....
p
)(Y
1
, ..., Y
p
) = det(
i
(Y
j
)) (3.1.0.9)
Alta operat ie n /
p
(TM, R) este produsul interior al lui /
p
(TM, R)
cu X (M) si se obt ine i
X
/
p1
(TM, R) denita de
(i
X
)(X
1
, .....X
p1
) = (X, X
1
, ..., X
p1
) (3.1.0.10)
Diferent iala exterioara a unei pforme /
p
(TM, R) este aplicat ia
d : /
p
(TM, R) /
p+1
(TM, R) data de relat ia implicita L
X
= di
X
+i
X
d.
Expresia diferent ialei exterioare este:
(d)(X
0
, X
1
, ...., X
p
) =
p

i=0
(1)
i
X
i
(X
0
, ...,

X
i
, .., X
p
) (3.1.0.11)

i<j
(1)
i+j
([X
i
, X
j
] , X
0
, ..,

X
i
, ..,

X
j
, .., X
p
)
unde

X
i
nseamna omiterea acelui camp.
Presupunem n continuare cunoscut procedeul de obt inere a bratului
tensorilor de tip (p, q) si operat iile cu tensori. Amintim ca la schimbarile de
3.2. DERIVATA COVARIANT

A. 53
hart i locale pe M un tensor t T
p
q
(M) se schimba dupa regula:
t
j
1
....j
p
i
1
....i
q
=
x
j
1
x
k
1
......
x
j
p
x
k
p1
.
x
h
1
x
i
1
.....
x
h
q
x
i
q
t
k
1
.....k
q
h
1
....h
q
(3.1.0.12)
Exemple particulare de tensori ind vectorii, 1-formele, p-formele liniare.
3.2 Derivata covarianta.
Derivata covarianta generalizeaza not iunea de derivare a unui vector dupa
direct ia altuia.
Pentrunceput prezentam derivarea covarianta n brate vectoriale, cazul
particular al bratului tangent ind cel ce a generat acest concept lanceputul
secolului XX. Derivata part iala a componentelor unui vector nu mai pastreaza
caracterul tensorial al sau, fapt ce a dus la introducerea asa-numit ilor coecient i
de conexiune
k
ij
, astel ca
x
i
Y
j
x
=
_
Y
k
x
i
+
k
ij
Y
j
_

x
k
sa e un vector.
Desigur, acest nou operator este necesar sa se reduca la operatorul de
derivare part ialan cazul spat iului plat R
n
, spat iile pentru care nu sentampla
asa ceva ind numite, n special de zicieni, spat ii curbate.
Introducerea acestui nou concept ar trebui sa se rasfranga asupra ntregi
geometrii a spatiului, dar si asupra proceselor zice din el caracterizate n
special de tensorul energie-impuls, ce are divegent a nula.
Ast azi not iunea de derivata covarianta se prefera sa se introduca ax-
iomatic dupa cum urmeaza.
Fie = (E, , M) un brat vectorial. Numim sect iune n o aplicat ie
diferent iabila s : U E, unde U este un deschis din M, astfel ca s = id
M
.
Mult imea sect iunilor formeaza un modul notat SectE.

In cazul particular
al bratului tangent TM, sect iunile sunt campurile vectoriale pe M, iar
modulul lor se noteaza cu (M).
Numim lege de derivare pe E o aplicat ie D : (M) SectE SectE,
adica D : (X, s) D
X
s cu proprietat ile:
D
X+Y
s = D
X
s + D
Y
s D
X
(s
1
+ s
2
) = D
X
s
1
+ D
X
s
2
(3.2.0.1)
D
fX
s = fD
X
s D
X
(fs) = (Xf)s + fD
X
s
unde X (M), s SectE, f T(M) funct ie reala pe M.
D
X
s se numeste derivata covarianta a sect iunii s n raport cu vectorul X
54CAPITOLUL 3. ELEMENTE DE GEOMETRIAVARIETAT ILOR DIFERENT IABILE
Exemplul uzual de lege de derivare este n bratul = (E = MR, , M)
si este D
X
f = Xf, deoarece SectE = T(M).
Diferent a a doua legi de derivare, D D

= h, este o aplicat ie liniara pe


(M).
Existent a unei legi de derivare pe E permite extinderea acestei not iuni
la alte brate legate de . Spre exemplu n bratul aplicat iilor pliniare
L
p
(TM, ) putem deni urmatoarea lege de derivare:
(D
X
)(X
1
, ..., X
p
) = D
X
((X
1
, ..., X
p
)
p

i=0
(X
1
, .., D
X
X
i
, .., X
p
)
(3.2.0.2)
Alta extindere se refera la pformele diferent iale /
p
(TM, ) cu valori ntr-
un brat vectorial, pentru care putem generaliza derivata Lie si diferent iala
exterioara dupa cum urmeaza :
(L
X
)(X
1
, ..., X
p
) = D
X
((X
1
, ..., X
p
)
p

i=0
(X
1
, .., [X, X
i
] , .., X
p
)
(3.2.0.3)
si respectiv :
(d)(X
1
, ..., X
p+1
) =
p+1

i=0
(1)
i+1
D
X
i
((X
1
, .,

X
i
, .., X
p
) + (3.2.0.4)

i<j
(1)
i+j
([X
i
, X
j
] , .,

X
i
, .,

X
j
., X
p+1
)
Prin curbura unei legi de derivare D pe E nt elegem operatorul 2-liniar
real R /
p
(TM, L(, )) dat de:
R(X, Y )s = D
X
(D
Y
s) D
Y
(D
X
s) D
[X,Y ]
s (3.2.0.5)
X, Y (M) si s SectE.

Intre L
X
, d si R exista anumite legaturi cunoscute din cursurile de ge-
ometrie, legaturi care ne intereseaza mai put in aici, eventual de ret inut ca
dR = 0.
Rezultate mai deosebite se obt in n cazul particular al bratului tangent
TM, caz n care legea de derivare D se va numi conexiune liniara si pentru a
o distinge o vom nota cu : (M)(M) (M), ce va trebui sa satisfaca
3.2. DERIVATA COVARIANT

A. 55
condit ii de tipul (3.2.0.1):

X
1
+X
2
Y =
X
1
Y +
X
2
Y
X
(Y
1
+ Y
2
) =
X
Y
1
+
X
Y
2
(3.2.0.6)

fX
Y = f
X
Y
X
(fY ) = (Xf)Y + f
X
Y
X, Y (M)
Curbura conexiuni liniare va data de operatorul R :
R(X, Y )Z = D
X
(D
Y
Z) D
Y
(D
X
Z) D
[X,Y ]
Z (3.2.0.7)

In plus, acum putem discuta de urmatoarea 2-forma diferent iala numita


torsiunea conexiunii liniare, T = dI, adica:
T(X, Y ) =
X
Y
Y
X [X, Y ] (3.2.0.8)
Legatura ntre curbura si torsiune este dT = R I, I ind identitatea.
Luand n considerare (3.2.0.2) putem deni derivata (
X
)(X
1
, ..., X
p
).

In particular luand ca ind R sau T dupa calcule se obt in urmatoarele


identit at i Bianchi:

(X,Y,Z)
(
X
R)(Y, Z) =

(X,Y,Z)
R(T(X, Y ), Z) (3.2.0.9)

(X,Y,Z)
(
X
T)(Y, Z) =

(X,Y,Z)
R(X, Y )Z

(X,Y,Z)
T(T(X, Y ), Z) (3.2.0.10)
sumarea ind ciclica.
Aceste identitat i se simplica considerabil n cazul particular cand T = 0,
conexiunea liniara numindu-se simetrica:

(X,Y,Z)
(
X
R)(Y, Z) = 0 ;

(X,Y,Z)
R(X, Y )Z = 0 (3.2.0.11)
Pentru calcule sunt utile exprimari n hart i locale ale not iunilor introduse.
Fie X = X
i
x
i
si Y = Y
j
x
j
doua campuri n harta locala (U, ). Folosind
(3.2.0.6) obt inem ca

X
Y = X
i
_
Y
j
x
i

x
j
+ Y
j

x
i

x
j
_
56CAPITOLUL 3. ELEMENTE DE GEOMETRIAVARIETAT ILOR DIFERENT IABILE
Deci conexiunea este cunoscuta n aceasta harta locala daca se cunosc
campurile vectoriale
x
i

x
j
=
k
ij

x
k
, funct iile
k
ij
se numesc coecient ii
conexiunii liniare. Prin urmare vom avea:

X
Y = X
i
_
Y
k
x
i
+
k
ij
Y
j
_

x
k
(3.2.0.12)
Schimband harta locala (U, ) (U

), bazele campurilor vectoriale n


x U U

sunt legate prin



x
i
=
x
j
x
i

x
j
, din care dupa calcul se deduce
regula de schimbare a coecient ilor de conexiune:

i
jk
=
x
i
x
h
x
m
x
i
x
n
x
k

h
mn
+
x
i
x
h

2
x
h
x
j
x
k
(3.2.0.13)
Daca luamn seama liniaritatea curburii si a torsiunii ne este sucient sa
cunoastem
R
_

x
k
,

x
j
_

x
i
= R
h
ijk

x
h
; T
_

x
i
,

x
j
_
= T
k
ij

x
k
(3.2.0.14)
Folosind (3.2.0.7) si (3.2.0.8), calculul lor ne conduce la :
R
h
ijk
=

h
ki
x
j

h
ij
x
k
+
l
ik

h
jl

l
ij

h
kl
(3.2.0.15)
T
k
ij
=
k
ij

h
ji
(3.2.0.16)
Derivata covarianta a unui camp tensorial t de tip (p, q) se face dupa
formula (3.2.0.2), si obt inem tensorul :
(
i
t)
k
1
...k
p
j
1
...j
q
=
t
k
1
...k
p
j
1
...j
q
x
i
+
p

h=1

k
h
il
t
k
1
...l....k
p
j
1
.........j
q

q

h=1
t
k
1
........k
p
j
1
....l....j
q

l
ij
h
(3.2.0.17)
unde prin
i
t nt elegem derivarea
x
i
t si care se mai noteaza t
k
1
...k
p
j
1
...j
q
|i
.
Identitat ile lui Bianchi local se scriu:

(i,j,k)
_
(
i
R)
h
ljk
+ R
h
lrk
T
r
ij
_
= 0 (3.2.0.18)

(i,j,k)
_
(
i
T)
h
jk
R
h
kij
+ T
h
lk
T
l
ij
_
= 0 (3.2.0.19)
3.2. DERIVATA COVARIANT

A. 57

In cazul T = 0 al conexiunilor liniare simetrice aceste identitat i Bianchi


devin:

i
R
h
ljk
+
j
R
h
lki
+
k
R
h
lij
= 0 (3.2.0.20)
R
h
ijk
+ R
h
jki
+ R
h
kij
= 0 (3.2.0.21)
Putem discuta de conexiuni liniare pentru care si curbura este nula,
T = R = 0. Acestea se numesc conexiuni local ane. Existent a unei conex-
iuni local ane implica faptul ca schimbarile de hart i locale se fac liniar, cu
ajutorul transformarilor ane, spat iul prezentandu-se local ca un spat iu an.
Diferent a esentiala dintre un spat iu plat, pentru care curbura si torsiunea
sunt nule n orice punct, si unul curbat este ca, daca dorim sa transportam
un vector dintr-un punct n altul ramanand paralel cu el nsusi, acest lucru
nu este posibil pe orice drum ce leaga cele doua puncte din spat iul respectiv.
Sa ne imaginam sfera S
2
.
fig.
Un vector perpendicular pe ecuator si tangent la sfera se va transporta
paralel cu el pe ntreg ecuatorul . Daca un vector va face un unghi ,=

2
cu
tangenta la ecuator, atunci el nu mai ramane paralel cu el nsusi dar unghiul
ramane acelasi indiferent de punctul de pe ecuator. Nu acelasi lucru se poate
spune despre alte curbe de pe sfera ce nu sunt cercuri. Desigur, unghiul
58CAPITOLUL 3. ELEMENTE DE GEOMETRIAVARIETAT ILOR DIFERENT IABILE
dintre cei doi vectori se calculeaza de ecare data n planul tangent la sfera
n punctul respectiv. Vom spune ca un vector dat, tangent la sfera, este
transportat prin paralelism pe o curba de pe sfera daca n alte puncte de
pe curba el are aceeasi pozit ie (acelasi unghi fat a de tangenta la curba) si
aceeasi marime cu vectorul dat.
Deci este necesar sa generalizam aceasta idee de a t ine vectorul constant
n sensul spus mai sus.
Fie o conexiune liniara si : t x
i
(t) o curba de pe varietatea M.
Vom spune ca un vector Y se transporta prin paralelism n lungul lui
daca derivata sa covarianta n raport cu vectorul tangent la curba x
i
(t) se
anuleaza,
x
i
(t)
Y = 0. Daca Y este si el un camp vectorial n lungul curbei
atunci componentele sale se vor exprima funct ie de parametrul t, Y (t) =
Y
i
(t)
_

x
i
_
x(t)
si condit ia de transport paralel n lungul lui se traduce prin:
dx
i
dt
[
Y
k
x
i
(t) +
k
ij
(x(t)Y
j
(t)] =
dY
k
dt
+
k
ij
(x(t))
dx
i
dt
Y
j
(t) = 0
Curbele pentru care n particular vectorul tangent x(t) se transporta
prin paralelism n lungul ei se numesc curbe autoparalele, sau geodezice ale
spat iului respectiv. Deoarece n acest caz Y
k
(t) = x
k
(t) =
dx
k
dt
, rezulta ca
ecuat iile unei geodezice sunt:
d
2
x
k
dt
2
+
k
ij
(x(t))
dx
i
dt
dx
j
dt
= 0 (3.2.0.22)
Revenind la exemplul cu sfera, curba geodezica va aceea pentru care
vectorul sau tangent transportat n lungul curbei face acelasi unghi cu tan-
genta la curba, singurele geodezice de pe sfera ind doar cercurile mari .
Rezulta ca o conexiune liniara de fapt masoara abatera de la paralelism a
unui camp vectorial.
Legat de geodezice sunt cunoscute multe alte rezultate.

In cazul varietat ilor


dotate cu metrici aceste rezultate capata o semnicat ie geometrica mai substant iala.
3.3 Vatietat i riemanniene.
Dupa cum stim un spat iu vectorial real se geometrizeaza atunci cand este
dotat cu un produs scalar, adica atunci cand el este euclidian.
Consideram M o varietate diferent iabila si n ecare punct putem con-
sidera spat iile tangente T
x
M, care sunt spat ii vectoriale, si n care putem lua
3.3. VATIET

AT I RIEMANNIENE. 59
un produs scalar g
x
. Presupunem ca aplicat ia x g
x
este diferent iabila,
atunci obt inem o sect iune g L
2
(TM, R) , perechea (M, g) numindu-se
varietate riemanniana. Mai exact, numim varietate riemanniana perechea
(M, g), unde g este o sect iune n bratul aplicat iilor reale biliniare ce satis-
face condit iile:
a) g(X, Y ) = g(Y, X) , X, Y (M)
b) g(X, X) 0 si g(X, X) = 0 X = 0 , X (M)
g se numeste metrica riemanniana.
Sa consideram (U, ) o harta locala n x U si X = X
i
x
i
, Y = Y
j
xj
,
doua campuri vectoriale. T inand seama de biliniaritatea lui g rezulta ca
n x U metrica reimanniana va dereminata de urmatoarele n
2
funct ii
diferent iabile g
ij
= g
_

x
i
,

x
j
_
iar
g(X, Y ) = g
ij
X
i
Y
j
(3.3.0.1)
Din condit iile a) si respectiv b) rezulta ca g
ij
= g
ji
si ca forma patratica
h = g
ij
X
i
X
j
este pozitiv denita.

In plus, la schimbari de hart i locale g
ij
se
transforma astfel: g
ij
= g
_

x
i
,

x
j
_
=
x
k
x
i
x
h
x
j
g

kh
, deci este un tensor de tip
(0, 2). Trecand la deteminant i obt inem ca
det g = det
_
x
k
x
i
_
2
det g

(3.3.0.2)
Condit ia b) de pozitiva denire ne asigura de existent a matricei inverse
(g
ij
) a lui (g
ij
) , g
ik
g
kj
=
i
j
, tensorul g
ij
ind de tip (2, 0).
Considerand baza duala dx
i

i=1,n
, cumdx
i
(X) = X
i
, din (3.3.0.1) rezulta
ca
g = g
ij
dx
i
dx
j
(3.3.0.3)
adica este o forma patratica diferent iala.
Aplicat ia X g
X
, unde g
X
este 1-forma g
X
: Y g(X, Y ), detemina n
ecare punct un izomorsm al spat iilor tangente si cotangente.
Fiind data o funct ie f T(M), prin gradientul sau nt elegeem vectorul
grad f, denit de g(grad f) = df.

Intr-o harta locala el este dat de
grad f = g
ij
f
x
i

x
j
(3.3.0.4)
Cum det g > 0,din (3.3.0.2) rezulta ca

det g si

det g

se transforma
cu [ det
_
x
k
x
i
_
[ . Varietat ile pe care exista un atlas pentru care det
_
x
k
x
i
_
60CAPITOLUL 3. ELEMENTE DE GEOMETRIAVARIETAT ILOR DIFERENT IABILE
este pozitiv se numesc varietat i orientabile. Pe o varietate orientabila avem
d =

det gdx
1
... dx
n
=

det g

dx
1
... dx
n
si deci d se conserva
la schimbarile de hart i locale. Ea se numeste forma de volum a varietat ii
riemanniene .
Divergent a unui camp vectorial X se deneste prin (div X) d = d(i
X
).
De remarcat ca slabirea condit iei b) de metrica riemanniana duce la unele
ncurcaturi. Asa cum stim din prima parte a cursului metrica ds
2
=
ij
dx
i
dx
j
este pseudoriemaniana ,det(
ij
) = 1. Unele din proprietat ile de pe va-
rietat ile riemanniene se pastreaza si pe astfel de varietat i pseudorieemaniene,
altele nu. Deci va trebui sa m cu mare atent ie asupra lor. Spre exemplu,
pentru metrica ds
2
forma de volum va d =

det gdx
1
... dx
n
.
Revenind la varietat ile riemanniene, este bine cunoscut urmatorul rezultat
([21],[?],[22]..):
Pe orice varietate riemanniana exista o unica conexiune liniara
0

, metrica
si simetrica, adica
0

g = 0, T = 0, numita conexiunea Levi-Civita, sau


conexiunea riemaniana a spat iului:
2g
0
(
X
Y, Z) = Xg(Y, Z) + Y g(Z, X) Zg(X, Y ) + (3.3.0.5)
g([X, Y ], Z) + g([Z, X], Y ) g([Y, Z], X)
Luand X =

x
i
, Y =

x
j
si Z =

x
k
n (3.3.0.5) obt inem urmatoarea
exprimare locala a coecient ilor conexiunii Levi-Civita:

k
ij
= g
hk
_
g
hj
x
i
+
g
ih
x
j

g
ij
x
h
_
(3.3.0.6)
numit i simbolii lui Christoel.
Doua observat ii se cuvin facute aici:
1) Existent a conexiunii Levi-Civita pe un spat iu pseudoriemannian se
dovedeste la fel cu condit ia ca metrica sa nu e degenerata, det g ,= 0.
2) Anularea simbolilor lui Christoel ,
k
ij
= 0, atrage
g
ij
x
h
= 0 si deci
coecient ii metricii sunt constant i indiferent de harta, adica g = c
ij
dx
i
dx
j
si
din pozitiva denire a lui g deducem ca varietatea M se comporta local ca
un spat iu euclidian.
Considerand (M, g) si (M

, g

) doua varietat i riemanniene, o aplicat ie


h : M M

, se numeste izometrie daca n ecare x M avem:


g
x
(X
x
, Y
x
) = g

h(x)
(h
,x
X
x
, h
,x
Y
x
)
3.3. VATIET

AT I RIEMANNIENE. 61
unde X
x
, Y
x
T
x
M si h
,x
este aplicat ia tangenta.

In particular una din varietat i poate subvarietate n cealalta. Un ex-


emplu util n acest sens este urmatorul.
Fie M o sfera S
2
n varietatea M

= R
3
cu metrica ds
2
= dx
2
+dy
2
+dz
2
n raport cu coodonatele carteziene u = (x, y, z). Pe S
2
putem considera
coordonatele sferice v = (, ) legate de cele din R
3
prin aplicat ia
h(, ) = (Rsin cos , Rsin sin , Rcos )
unde R este raza sferei S
2
.

In raport cu aceste coordonate ds


2
induce metrica ds
2
= R
2
(d
2
+
sin
2
d
2
) pe S
2
, aplicat ia tangenta h

ind data de matricea Jacobi a trans-


formarii, adica:
_
u
i
v

_
= R
_
cos cos cos sin sin
sin sin sin cos 0
_
Astfel ca (h
1

=
u
i
v

u
j
v

ij
= R
2
_
1 0
0 sin
2

_
, adica tocmai metrica
g

a lui ds
2
. Deci h este o izometrie.
Se stie ca un camp vectorial X pe o varietaete determina un grup uni-
parametric de transformari
t
. Considerand cazul particular cand cele doua
varietat i coincid, atunci
t
ar putea o izometrie. Aceste campuri vectoriale
X pentru care
t
este izometrie, adica
g(
t
Y,
t
Z)

t
(x)
= g(Y, Z)
x
Y, Z T
x
M; se numesc campuri Killing. Echivalent avem ca

t
g = g.
Calculul derivatei Lie a lui g n raport cu un vector Killing X ne arata ca
L
X
g = 0([21]). Vectorii Killing pe o varietate orientata pastreaza forma de
volum.
Un spat iu se numeste cu simetrie sferica daca admite un numar maximal
de vectori Killing.

In cazul lui R
n
putem determina acest numar maximal t inand cont ca
orice izometrie n R
n
nseamna translat ie (n numar de n fat a de ecare axa),
rotat ii n numar de n(n 1)/2 (deoarece pentru ecare coordonata putem
lua n1 direct ii de rotit) si compuneri ale lor.

In total sunt n+n(n1)/2 =
n(n + 1)/2 vectori Killing independent i.
Pe sfera S
2
cu metrica ds
2
vom avea trei vectori Killing independent i
X
1
, X
2
, X
3
ce corespund celor trei versori ai axelor de coordonate (avem
62CAPITOLUL 3. ELEMENTE DE GEOMETRIAVARIETAT ILOR DIFERENT IABILE
rotat ii si simetrii n raport cu cele trei axe ) din R
3
. Rezolvand ecuat ia
Killing si apoi calculand crosetele lor se gaseste ca [X
1
, X
2
] = X
3
, [X
2
, X
3
] =
X
1
si [X
3
, X
1
] = X
2
.

In teoria grupurilor Lie se arata ca astfel de vectori
denesc generatorii grupului rotat iilor SO(3).
Sa revenim acum asupra conexiunii Levi-Civita
0

a metricii g.
Curbura conexiuni
0

permite introducerea unor noi tensori, n primul


rand tensorul lui Riemann:
R(X, Y ; Z, V ) = g(R(Z, V )Y, X) (3.3.0.7)
cu proprietat ile:
R(X, Y ; Z, V ) = R(Y, X; Z, V ) ; R(X, Y ; Z, V ) = R(Z, V ; X, Y ) ;

(Y,Z,V )
R(X, Y ; Z, V ) = 0
ultima ca o consecint a a identitat ilor Bianchi cu T = 0.

Intr-o harta locala tensorul lui Riemann este bine determinat de :


R(

x
i
,

x
j
;

x
k
,

x
l
) = R
ijkl
. Din denit ia (3.3.0.7) rezulta ca :
R
ijkl
= g
ih
R
h
jkl
(3.3.0.8)
n care R
h
jkl
este dat de (3.2.0.15), cu
k
ij
simbolii lui Christoel (3.3.0.6).
T inand seama de proprietat ile enumerate mai sus ale tensorului lui Rie-
mann se arata ca doar
1
12
n
2
(n
2
1) dintre componentele sale sunt inde-
pendente. Deci pentru cazul n = 4 vor 20 componente independente ale
tensorului lui Riemann.
Se numeste curbura sect ionala n 2planul () determinat de vectorii X
si Y din T
x
M, expresia:
K(x, ) =
R(X, Y ; X, Y )
g(X, X)g(Y, Y ) g(X, Y )g(X, Y )
(3.3.0.9)
Curbura sect ionala depinde de planul () si de x M. Daca K depinde
numai de x si () spat iul se numeste cu curbura constanta. Este cunoscut
urmatorul rezultat datorat lui F.Schur : Pe o varietate riemaniana conexa
de dimensiune 3, daca curbura K nu depinde de planul () atunci spat iul
este cu curbura constanta.
3.3. VATIET

AT I RIEMANNIENE. 63
Pe un spat iu cu curbura constanta tensorul de curbura este R(X, Y )Z =
K[g(Z, Y )X g(Z, X)Y ].
Un alt tensor legat de cel de curbura este tensorul lui Ricci:
S(X, Y ) = trace (V R(V, X)Y ) (3.3.0.10)
Tensorul lui Ricci se poate exprima n funct ie de o baza ortonormata
e
i

i=1,n
din T
x
M sub forma S(X, Y ) =

n
h=1
R(e
h
, X; e
h
, Y ) si este inde-
pendent de aceasta baza. Se observa ca tensorul lui Ricci este simetric,
S(X, Y ) = S(Y, X).
Local tensorul lui Ricci are exprimarea
S
ij
= S(

x
i
,

x
j
) =
n

l=1
R
l
ilj
=
n

h=1
g
hk
R
ihjk
(3.3.0.11)
Se numeste curbura scalara Ricci (sau scalarul de curbura Ricci) funct ia
scalara:
= g
ij
S
ij
(3.3.0.12)
Se numeste spat iu Einstein un spat iu riemannian pentru care tensorul
Ricci este proport ional cu metrica, S(X, Y ) = g(X, Y ). Spat iile cu curbura
constanta sunt spat ii Einstein.
Din puct de vedere intuitiv, tensorul de curbura am vazut ca masoara
abaterea varietat ii de la un spat iu local euclidian. Aceeasi semnicat ie revine
tensorului lui Riemann. Curbura sect ionala constanta egala cu zeronseamna
varietate local euclidiana, pozitivanseamna local izometrica cu o sfera (suma
unghiurilor unui triunghi de pe varietate este > ), negativa nseamna ca
varietatea este local izometrica cu un spat iu hiperbolic(suma unghiurilor unui
triunghi este < )
Tensorul lui Ricci masoara abaterea de la un spat iu local euclidian ntre
doua direct ii tangente la varietate.
Curbura scalara Ricci e o medie pe varietate a tensorilor lui Ricci si apare
n expresia volumelor unor sfere mici centrate n ecare punct de pe varietate.
Alte semnicat ii ale acestor obiecte geometrice sunt discutate n [10] .
Tensorul lui Ricci verica o proprietate geometrica interesanta. Sa plecam
de la identitatea(3.2.0.20) lui Bianchi pentru conexiunea Levi-Civita cu T =
0 :
0

i
R
h
ljk
+
0

j
R
h
lki
+
0

k
R
h
lij
= 0
64CAPITOLUL 3. ELEMENTE DE GEOMETRIAVARIETAT ILOR DIFERENT IABILE
n care facem contract ia indicilor j si k (egalarea lor si sumare):
0

i
S
lk
+
0

j
R
j
lki

k
S
li
= 0
Din faptul ca
0

g = 0 rezulta ca
0

(gS) = g
0

S, si deci ridicand
indicii n ecuat ia precedenta cu tensorul g
lm
obt inem derivata covarianta a
tensorului lui Ricci de tip (1,1), S
m
k
= g
lm
S
lk
:
0

i
S
m
k
+
0

j
g
lm
R
j
lki

k
S
m
i
= 0
n care contractand din nou indicii msi k, obt inem ca: g
lm
R
j
lki
= g
lk
g
jh
R
hlki
=
g
lk
g
jh
R
hlik
= g
jh
S
hi
= S
j
i
, si deci :
0

i

0

j
S
j
i

k
S
k
i
= 0, adic a
0

i
= 2
0

j
S
j
i
(3.3.0.13)
Introducem acum tensorul lui Einstein:
E
ij
= S
ij

1
2
g
ij
(3.3.0.14)
sau contractat cu g
mj
:
E
m
i
= S
m
i

1
2

m
i
(3.3.0.15)
Derivam (3.3.0.15) n rapor cu
0

m
si, t inand cont de (3.3.0.13), obt inem:
0

m
E
m
i
=
0

m
S
m
i

1
2

m
i
0

m
= 0 (3.3.0.16)
Deci divergent a tensorului E
m
i
a lui Einstein este nula, operatorul de
derivare part iala ind nlocuit cu derivarea covarianta.
Tensorul lui Ricci si scalarul Ricci sunt legat i de urma tensorului lui
Riemann, n consecint a si tensorul lui Einstein este legat de el.
Un alt tensor ce se leaga de tensorul lui Riemann este tensorul lui Weyl:
C
ijkl
= R
ijkl

2
n 2
_
g
i[k
S
l]j
g
j[k
S
l]i
_
+
2
(n 1)(n 2)
g
i[k
g
l]j
(3.3.0.17)
unde [, ] nseamna comutarea indicilor respectivi.
O proprietate importanta a tensorului lui Weyl este ca el ramane invariant
la transformarile conforme ale metricei g , adica metrici de forma (x)g.
3.3. VATIET

AT I RIEMANNIENE. 65
Asa cum spuneam g
ij
se numeste tensorul metric al varietat ii riemanniene.
El aduce precizari asupra lungimii arcelor de curba pe varietate. Fie : t
x
i
(t) o curba pe M. Atunci funct ia
s(t) =
_
t
t
0
_
g
ij
dx
i
dt
dx
j
dt
dt (3.3.0.18)
nu depinde de hart ile locale si se numeste parametrul natural al curbei. Can-
titatea ds =
_
g
ij
dx
i
dt
dx
j
dt
dt este elementul de arc de curba pe .
Not iunea capata semnicat ie geometrica importanta n studiul geodez-
icelor conexiunii riemanniene
0

.
Am dedus n (3.2.0.12) ecuat iile unei geodezice pentru o conexiune oare-
care. S a luam aceasta conexiune sa e cea riemanniana cu
k
ij
simbolii lui
Christoel. Atunci geodezica este data de sistemul de ecuat ii diferant iale de
ordin doi :
d
2
x
k
dt
2
+
k
ij
dx
i
dt
dx
j
dt
= 0.
Sa consideram funct ia lui Lagrange L = ds =
_
g
ij
dx
i
dt
dx
j
dt
dt pe curba .
Scriind problema variat ionala pentru Lagrangianul L, se gaseste([26],[?]) ca
ecuat iile Euler-Lagrange sunt echivalente cu ecuat iile urmatoarei geodezice
:
d
2
x
k
ds
2
+
k
ij
dx
i
ds
dx
j
ds
= 0, scrisa n parametrul natural ds. Rezulta ca o curba
pe o varietate riemanniana este geodezica daca si numai daca extremizeaza
(minimizeaza) lungimea arcului de curba. Deci geodezicele sunt curbe de
lungime minima ce unesc doua puncte de pe varietatea riemanianna.
Asa cum am mai armat, rat ionamentele ce vizeaza proprietat i tensoriale
(conexiune, curbura, torsiune..) sunt identice ca exprimare ntr-un spat iu
pseudoriemannian n care metrica satisface doar condit ia de nedegenerare,
det g ,= 0, fara a pozitiv denita.

In schimb probleme ce vizeaza forma de
volum, lungimea arcului de curba trebuiesc analizate separat.
Considerand universul spatio-temporal cu metrica ds
2
=
ij
dx
i
dx
j
, am
vazut ca cel mai convenabil parametru pe o linie de univers este timpul
propriu . Mergand pe ideea de mai sus pentru calculul lungimii arcului
de curba ds, aici lucrurile se complica deoarece ds poate o cantitate reala
pozitiv a (interval de tip temporal), imaginara (interval spat ial) sau chiar 0
(interval izotrop).

In situat ia intervalelor de tip temporal, cu parametru, lucrurile se petrec


ca n cazul riemannian si deci caracterul extremal al geodezicei se refera la
lungimea sa n raport cu timpul propriu. Sa remarcam ca ecuat iile geodezicei
66CAPITOLUL 3. ELEMENTE DE GEOMETRIAVARIETAT ILOR DIFERENT IABILE
raman neschimbate la transformari ane ale timpului propriu, = a +b, cu
a si b constante reale.

In cazul intervalelor de tip spat ial nu mai putem lua ca parametru.



In
schimb este un parametru convenabil, ecuat iile geodezicei raman neschim-
bate ca forma, dar interpretarea este alta. Pentru cazul izotrop parametrul
trebuie schimbat n totalitate, putand exista geodezice de lungime nula ce
unesc doua punte diferite.
De remarcat ca la aceste schimbari de parametru caracterul geodezicei
de a de tip temporal, spat ial sau izotrop nu se schimba deoarece unghiul
vectorilor se pastreaza prin transport paralel si aceasta se reecta la produsul
scalar g ce satisface
0

g = 0.
Lungime extrema a curbei nu nseamna neaparat minima. Spre exemplu,
lungimea unei geodezice temporala este maxima deoarece putem aproxima
curba temporala cu o curba care pe bucat i are lungimea nula (de tip izotrop)
si curba rezultata este de lungime maxima. Situat ia poate comparata cu
urmatoarea : Pe sfera S
2
doua puncte pot unite printr-o geodezica care
este cercul mare de pe sfera ce le uneste n doua moduri, pe arcul de cerc mai
scurt, sau pe cel mai lung.

In cazul geodezicelor temporale o luam pe drumul
mai lung. Aceasta situat ie seamana cu cea a unui astronaut ce nainteaza n
varsta datorita dilatarii timpului.

In cazul geodezicelor spat iale este vorba
de minimul lungimi distant ei.
3.3. VATIET

AT I RIEMANNIENE. 67
fig.
68CAPITOLUL 3. ELEMENTE DE GEOMETRIAVARIETAT ILOR DIFERENT IABILE
Capitolul 4
Teoria gravitat iei.
4.1 Universului spat io-temporal Einsteinian.
Sa revenim la experimentul descris la nceputul celei de-a doua part i a acestei
lucrari.
Unui observator aat ntr-un lift n cadere libera i-am asociat un sistem de
referint a inert ial local, SRIL, n raport cu care fort a gravitat ionala este com-
pensata de cea de inert ie. Am formulat pe aceasta cale pricipiul echivalent ei
masei inerte cu cea gravitat ionala.
Caracterul local al SRIL se refera la o zona n care campul gravitat ional
este omogen ca densitate si stat ionar n timp.
Pe de alta parte, aceluiasi observator putem sa-i asociem un sistem de
referint a neinert ial SRN, xat ntr-un punct de pe Pamant, n raport cu
care se observa caderea liftului. Caracterul neinert ial rezulta din caderea
accelerata a liftului.
Presupunem can SRIL un punct P are coordonatele P(
0
= c,
1
,
2
,
3
),
ind timpul propriu.

In SRN acelasi punct are coordonatele P(x
0
=
ct, x
1
, x
2
, x
3
). Construct ia spat io-temporala facuta n prima parte privind
teoria relativitat ii restranse se poate aplica la SRIL situate ntr-o vecinatate
a lui P relativ la metrica
ds
2
=
ij
d
i
d
j
(4.1.0.1)
metrica ce ramane invarianta relativ la SRIL dintr-o vecinatate a lui P(x),
adica puncte Q(x + dx). Daca ar exista o transformare bijectiva (x)
() ntre cele doua sisteme de coordonate la care se raporteaza punctul P,
69
70 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT IEI.
problema studiului n SRN ar rezolvata. Avem:
ds
2
=
ij

i
x
k

j
x
h
dx
k
dx
h
si introducand urmatorii coecient i :
g
kh
=
ij

i
x
k

j
x
h
(4.1.0.2)
obt inem ca ds
2
n SRN se scrie:
ds
2
= g
kh
dx
k
dx
h
(4.1.0.3)
Sa analizam proprietat ile lui g
kh
.

In primul rand, g
kh
(x) sunt componentele unui (0, 2) tensor 4 dimensional,
simetric, deoarece la schimbarile de SRN avem:
g

kh
=
ij

i
x
k

j
x
h
=
ij

i
x
m

j
x
n
x
m
x
k
x
n
x
h
=
x
m
x
k
x
n
x
h
g
mn
.
Acest tensor este nedegenerat : det (g
kh
) = det
_

i
x
m
_
2
< 0. Notam cu
g = det (g
kh
) .
O alta proprietate se refera la schimbarile de SRIL. Sa consideram

i
=
a
i
k

k
+ a
i
0
o transformare Lorentz generala de sisteme locale. Atunci d

i
=
a
i
k
d
k
si deci:
g
kh
=
ij

i
x
k

j
x
h
=
ij
a
i
m
a
j
n

m
x
k

n
x
h
=
mn

m
x
k

n
x
h
= g
kh
.
A rezultat o proprietate remarcabila a lui g
kh
(x), aceea ca nu depinde de
schimbarile de SRIL.
Spat iul (R
4
, g) se numeste spat iul pseudoriemanian sau universul spat io-
temporal Einsteinian, local ind reductibil la universul spat io-temporal al lui
Minkowski M
4,1
.
Notam cu g
kh
(x) =
x
k

i
x
h

j

ij
inversul lui g
kh
,adica g
ki
g
ih
=
k
h
.
Faptul ca g
ij
(x) nu depinde de SRIL ne permite sa particularizam sistemul
local ntr-o vecinatate a punctului P. Spre exemplu pe o linie de univers
depinzand de parametrul t = x
0
/t , : t (x
0
, x
1
(x
0
), x
2
(x
0
), x
3
(x
0
)), sa
consideram SRIL n raport cu care

= const, = 1, 2, 3, adica punctul


P este spat ial xat. Pentru aceste SRIL avem (ds
2
)

= c
2
d
2
, unde este
timpul propriu masurat cu un ceas legat de SRIL, insensibil la accelerat ia
gravitat ionala, numit timp standard. Astfel de sisteme locale sunt preferabile
pentru a exprima legatura cu pseudometrica g
ij
(x). Pentru a le distinge vom
nota coordonatele cu indice 0,

0
= const.
4.1. UNIVERSULUI SPAT IO-TEMPORAL EINSTEINIAN. 71
Sa presupunem acum ca n SRN avem un punct A xat spat ial, dx

=
0, = 1, 2, 3. Un astfel de punct se numeste punct de referint a. Dintr-un
punct de referint a, doua evenimente vecine P(x) si Q(x + dx) vor depinde
pe o linie de univers doar de t, masurat cu un ceasornic numit de referint a.
Intervalul PQ va :
ds
2
= g
00
(x)
_
dx
0
_
2
= c
2
d
2
(4.1.0.4)
Deducem ca g
00
> 0 si ca, dintr-un punct de referint a , intervalele de tip
standard si cele de referint a se leaga prin:
d =

g
00
dt , cu dx

= 0, = 1, 2, 3 (4.1.0.5)
este timpul propriu specic SRIL(spre exemplu un ceas al unui astronaut)
si t este timpul real, care permite o comparare obiectiva a lucrurilor.
Pentru doua puncte de referint a vecine A(x) si B(x+dx) n SRN denim
distant a spat iala standard :
dl
2
=

0
x
i

0
x
j
dx
i
dx
j
(4.1.0.6)
Din (??) rezulta ca

0
0
x
0
=

g
00
, iar

0
x
0
= 0,

0
ind constant.
Sa calculam si

i
0
x

. Plecam de la :
g
0
=
ij

i
0
x
0

j
0
x

=
00

0
0
x
0

0
0
x

g
00

0
0
x

, adica :

0
0
x

=
1

g
00
g
0
.

Inlocuind si grupand termenii n (4.1.0.6), obt inem:


dl
2
=
ij

i
0
x

j
0
x

dx

dx

+
00

0
0
x

0
0
x

dx

dx

=g

dx

dx

+
1
g
00
g
0
g
0
dx

dx

=
(g

+
1
g
00
g
0
g
0
)dx

dx

.
Folosim notat iile :

=
1

g
00
g
0
;

(4.1.0.7)
Atunci dl
2
devine:
dl
2
=

dx

dx

(4.1.0.8)
deci este o metrica spat iala , care nu este neaparat pozitiv denita.
Legatura ntre ds
2
si dl
2
este:
ds
2
= g
00
(dx
0
)
2
+ 2g
0
dx
0
dx

+ g

dx

dx

= g
00
(dx
0
)
2
+ 2g
0
dx
0
dx

+
(

)dx

dx

, adica:
ds
2
= (c

g
00
dt +

dx

)
2
dl
2
(4.1.0.9)
72 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT IEI.
O prima remarca ce rezulta de aici este ca daca P si Q sunt doua puncte
pentru care dx
0
=

g
00
dx

, atunci ds
2
= dl
2
, deci o simultaneitate a eveni-
mentelor n SRIL si SRN.
O alta remarca se refera la asanumita problema a celor doua ceasornice.
Sa consideram timpul standard al unei particule materiale n SRIL si
v

= dx

/dt componentele vitezei de deplasare a particulei raportata la SRN,


v =
_

marimea acestei viteze. Din (4.1.0.9) se obt ine:


c
2
d
2
= (c

g
00
+

dx

dt
)
2
(dt)
2
dl
2
, adica:
d =
_
(c

g
00
+

)
2

v
2
c
2
_1
2
dt (4.1.0.10)
Pe baza acestei formule putem compara indicat iile ale ceasornicului
standard situat sub act iunea campului gravitat ional n raport cu cele ale
unui alt ceasornic, n particular acesta ar putea de referint a.
Cum g
00
este strans legat de campul gravitat ional, rezulta ca ceasornicul
standard merge mai ncet acolo unde campul gravitat ional este slab.
O alta experient a legata de aceeasi formula (4.1.0.9) se refera la modi-
carea frecvent ei unui semnal luminos n camp gravitat ional. Pe atomul de
hidrogen se constata o scadere a frecvent ei atunci cand unda vine dintr-un
loc n care potent ialul gravitat ional este mai mic fat a de locul recept iei. Se
spune ca are loc o deplasare spre rosu a spectrului luminos.
4.2 Particula libera n camp gravitat ional.
4.2.1 Ecuat iile de miscare ale particulei libere
Presupunem ca asupra unei particule act ioneaza doar fort a gravitat ionala pe
o linie de univers .

In raport cu un SRIL de pe curba particula se comporta


potrivit relativitat ii restranse, adica cvadriaccelerat ia sa este nula:
d
2

i
d
2
= 0 ; i = 0, 1, 2, 3 (4.2.1.11)
Sa trecem aceste ecuat ii n raport cu un SRN arbitrar:
d
2

i
d
2
=
d
d
(

i
x
j
dx
j
d
) =

2

i
x
j
x
k
dx
j
d
dx
k
d
+

i
x
j
d
2
x
j
d
2
= 0.
Din care deducem ca:
d
2
x
h
d
2
+
h
jk
dx
j
d
dx
k
d
= 0 (4.2.1.12)
4.2. PARTICULA LIBER

A

IN C

AMP GRAVITAT IONAL. 73


unde
h
jk
=
x
h

i
x
j
x
k
.
Se observa imediat ca
h
jk
sunt independente de SRIL si prin calcul direct
se verica faptul ca la schimbari de SRN
h
jk
se transforma ca si coecient i
unei conexiuni liniare(3.2.0.13). Deci (4.2.1.12) reprezinta ecuat iile unei
geodezice n raport cu o conexiune liniara pe care am dori sa o precizam.
Pentru aceasta vom da o alta forma coecient ilor
h
jk
.
Sa consideram Lagrangianul particulei libere
L
0
= m
0
c
_

ij
d
i
d
d
j
d
= m
0
c
_
g
ij
(x)
dx
i
d
dx
j
d
Notam cu x
i
=
dx
i
d
si scriem ecuat iile E-L pentru L
0
, adica
L
0
x
k

d
d
(
L
0
x
k
) =
0. T inand cont ca n L
0
doar g
ij
depind de x, obt inem:
d
d
[
g
kj
x
j
_
g
ij
x
i
x
j
]
1
2
x
i
x
j
_
g
ij
x
i
x
j
g
ij
x
k
= 0
Daca luam = atunci
_
g
ij
x
i
x
j
=
_

ij
d
i
d
d
j
d
= c si deci ecuat iile E-L
devin:
d
d
(g
kj
x
j
)
1
2
g
ij
x
k
x
i
x
j
= 0
Urmeaza sa calculam termenul
d
d
(g
kj
x
j
) = g
kj
x
j
+
g
kj
x
i
x
i
x
j
, astfel ca
nlocuind mai sus obt inem:
g
kj
x
j
+
g
kj
x
i
x
i
x
j

1
2
g
ij
x
k
x
i
x
j
= 0
T inand seama de simetria lui g
kj
, rezulta:
g
kj
d
2
x
j
d
2
+
1
2
(
g
kj
x
i
+
g
ki
x
j

g
ij
x
k
)
dx
i
d
dx
j
d
= 0 (4.2.1.13)
Obt inem de aici aceeasi ecuat ie (4.2.1.12) a geodezicei n care se vede clar
ca
h
jk
sunt chiar simbolii lui Christoel ai conexiunii riemanniene n raport
cu metrica g
ij
.
Metrica g
ij
(x) a spat iului pseudoriemannian depinde n mod necesar de
gravitat ie, motiv pentru care funct iile g
ij
(x) se mai numesc potent iale gravitat ionale.
Deci ntreg spat iul (R
4
, g) este o exprimare a act iunii gravitat iei. Problema
principala ramane de a gasi acele legi bijective de transformare (x) ()
si de aici potent ialele gravitat ionale g
ij
(x).
74 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT IEI.
4.2.2 Aproximarea newtoniana a campului gravitat ional.
Miscarea pe o geodezica a particulei libere n camp gravitat ional este un
argument pentru ideea ca geometria sa descrie gravitat ia. Este acesta un
argument si sucient? Pentru a putea raspunde la aceasta ntrebare ar trebui
cel put in ca rezultatele din mecanica newtoniana sa se ncadreze n acest
tablou. Limitele mecanicii newtoniene se refera la viteze mici si la campuri
gravitat ionale slabe, stabile n timp.
Deci sa consideram o particula liberantr-un camp gravitat ional n urmatoarele
condit ii:
a) Viteza particulei este mica comparativ cu viteza luminii, [ dx

/dx
0
[
1
Ca o consecint a a acesteia , din
dx

d
=
dx

dx
0
dx
0
d
rezulta ca [
dx

d
[[
dx
0
d
[ .
b) Campul gravitat ional este static, adica g
ij
nu depind de x
0
= ct.
c) Campul gravitat ional este slab: g
ij
=
ij
+ h
ij
unde [ h
ij
[1.

In aceste condit ii ecuat iile (4.2.1.12) sau (4.2.1.13) ale geodezicei de miscare
a particulei libere pot aproximate doar la :
d
2
x
k
d
2
+
k
00
(
dx
0
d
)
2
= 0 (4.2.2.14)
Si cum
g
ij
x
0
= 0, rezulta ca simbolii lui Christoel sunt:

k
00
=
1
2
g
k g
00
x

=
1
2
(
k
h
k
)
h
00
x
0

1
2

k h
00
x
0
=
1
2
h
00
x
k
, unde
h
ij
=
ik

jl
h
kl
.
Astfel ca (4.2.2.14) se scrie:
d
2
x
k
d
2
=
1
2
h
00
x
k
(
dx
0
d
)
2
(4.2.2.15)
Pentru k = 0, deoarece g
ij
nu depind de x
0
, rezulta ca nici h
00
nu depind
de x
0
si deci :
d
2
x
0
d
2
= 0, adica
dx
0
d
= const.
Pentru k ,= 0, calculam intai
d
2
x

d
2
=
d
d
(
dx

d
) =
d
2
x

dx
02
(
dx
0
d
)
2
si atunci
(4.2.2.15) se scrie
d
2
x

dx
02
=
1
2
h
00
x

, adica:
d
2
x

dt
2
=
c
2
2
h
00
x

; = 1, 2, 3 (4.2.2.16)
Semnicat ia newtoniana a lui
d
2
x

dt
2
este cea a componentelor accelerat iei
determinata de fort a de inert ie. Potrivit principiului echivalent ei a =

,
4.2. PARTICULA LIBER

A

IN C

AMP GRAVITAT IONAL. 75


unde =
GM
r
este potent ialul gravitat ional. Din (4.2.2.16) obt inem ca
(x) =
c
2
2
h
00
si deci g
00
=
00
+ h
00
este:
g
00
= 1 +
2
c
2
(4.2.2.17)
Deducem ca miscarea particulei libere n condit iile mecanicii newtoniene
se face dupa formulele (4.2.2.16) ce includ potent ialul gravitat ional . Pentru
a descrie geometria spat iului n care(4.2.2.16)este geodezica este sucient sa
cunoastem g
00
dat de (4.2.2.17). Acest g
00
variaza ca marime, spre exemplu
1
c
2
este 10
9
la suprafat a Pamantului si 10
6
la suprafat a Soarelui, ceea ce
ne arat a masuran care geometria acestui spat iu se abate de la cea euclidiana.
4.2.3 Principiul de covariant a.
Formularea oricarei legi a zici trebuie sa e independenta de sistemul de
coordonate. Mai mult n aceasta teorie a gravitat iei am acceptat principiul
de echivalent a
Teoria relativitat ii restranse valabila aici n SRIL cont ine reguli ce se re-
fera la derivate part iale clasice. Trecand n SRN geometria spat iului este
pseudoriemaniana, aici derivarea part iala nu mai pastreaza caracterul tenso-
rial al marimilor, locul deivatei part iale va luat de derivata covarianta.
Principiul covariant ei, care este o consecint a a acestor idei, arma ca
: atunci cand trecem de la marimi tensoriale cunoscute n relativitatea
restransa la corespondentele lor din relativitatea generala este necesar sa
pastram caracterul tensorial al lor.
Cateva cazuri prezinta interes deosebit si vom arata aici cum se transcriu.
Spre exemplu particula libera, n baza acestui principiu al covariant ei,
are traiectoria o geodezica scrisacu ajutorul derivatei covariante si exprima
ecuat ii tensoriale invariante. Sa vedem alte situat ii.
Am spus n prima parte ca specic mediului respectiv (electromagnetic,
uid, etc.) este un tensor numit tensorul energie-impuls
0
T
ij
(), care n
spat iul plat Minkowski verica legea conservarii energiei

0
T
ij
()

i
= 0 (aici
i
sunt coordonatele n SRIL si am notat cu indice 0 componentele n raport cu
acest sistem local).

In spat iul curbat pseudoriemannian aceasta lege a conservarii energiei va


76 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT IEI.
trebui sa se traduca prin:

i
T
ij
= 0 unde T
ij
=
x
i

k
x
j

h
0
T
kh
(4.2.3.1)
ecuat ie ce exprima conservarea energiei n prezent a campului gravitat ional,
ind conexiunea Levi-Civita a metricii g
ij
(x) (am omis indicele 0 pentru
conexiunea riemanniana pentru a nu creia confuzie).
Fie
0
F
ij
() tensorul elecromagnetic ntr-un SRIL si
0
J
i
() curentul 4-
dimensional. Aceste marimi ne conduc la tensorii corespunzatori din spat iul
curbat (R
4
, g), F
ij
(x) =
x
i

k
x
j

h
0
F
kh
si respectiv J
i
(x) =
x
i

k
0
J
k
.
0
F
ij
si
0
J
i
vericau ecuat iile ecuat iile tensoriale ale lui Maxwell:
0

ijk

0
[i
0
F
jk]
= 0 ;
0
f
i

0
j
0
F
ij
= 4
0
J
i
Pentru a pastra caracterul tensorial va trebui sanlocuim derivatele part iale
0
i
=

i
cu derivatele covariante
i
. Astfel ca legile lui Maxwell capata
urmatorul aspect tensorial:

[i
F
jk]
= 0 ;
j
F
ij
= 4J
i
(4.2.3.2)

In notat ia cu bara pentru derivarea covariata a unui tensor aceste ecuat ii se


scriu :

cicl(i,j.k)
F
jk|i
= 0 ;

j
F
ij
|j
= 4J
i
Din nesimetria tensorului energie-impuls se poate trage concluzia existent ei
potent ialului electromagnetic A
i
astfel ca :
F
ij
=
i
A
j

j
A
i
(4.2.3.3)
sau n forma diferent iala echivalenta F = dA.
Ecuat ia (4.2.3.3) se poate obt ine traducand cu principil de covariant a
ecuat ia corespunzatoare din SRIL pentru un camp potent ial
0
A
j
.
Analog se poate aplica principiul de covariant a pentru alte medii : uid
in camp gravitat ional, etc.
4.3. ECUAT II EINSTEIN. 77
4.3 Ecuat ii Einstein.
Cu pregatirea geometrica de pana acum ntr-un spat iu curbat, dar si cu
rezultatele ce trebuiesc sa aproximeze teoria newtoniana, suntem n masura
sa introducem ecuat iile Einstein, ecuat ii ce descriu legatura dintre metrica
pseudoriemanniana si tensorul energie-impuls.
Exista cel put in doua cai de a le introduce:
-cea intuitiva, bazata pe argumentele de pana acum , metoda ce a scos
n evident a genialitatea lui Einstein
-cea care porneste de la principiul variat ional al miscarii, metoda gandita
de D.Hilbert.
Argumentele lui Einstein sunt urmatoarele :
Ecuat iile de tip Poison a potent ialului gravitat ional n mecanica new-
toniana este = 4G, unde G/c
2
= 7, 425.10
29
. Am vazut ca g
00

1 +
2
c
2
, iar tensorul energie-impuls n cazul unui uid simplu are compo-
nenta T
00
= c
2
. De aici deducem ca g
00
T
00
, unde = 8G. Deci
ecuat iile ce trebuiesc gasite vor satisface ( n particular) neaparat o astfel de
condit ie de proport ionalitate a derivatelor de ordin doi ale tensorului metric
n raport cu tensorul energie-impuls.
Apoi, tensorul energie-impuls satisface legea de conservare (4.2.3.1), adica
divergent a sa este nula
i
T
ij
= 0 , sau echivalent
i
T
i
j
= 0 , ind conex-
iunea Levi-Civita a metricei g
ij
(x). Un tensor proport ional cu el ar trebui
sa satisfaca o condit ie asemanatoare. Un asemenea tensor l-am ntalnit n
partea pregatitoare a acestei teorii, el ind tensorul lui Einstein (3.3.0.14):
E
ij
= S
ij

1
2
g
ij
(4.3.0.1)
ce satisface 3.3.0.16, adica
i
E
i
j
= 0.
Apare natural pentru Einstein sa lege geometria de mecanica prin urmatoarele
ecuat ii:
S
ij

1
2
g
ij
= T
ij
(4.3.0.2)
numite ecuat iile lui Einstein, se numaste constanta universala.
Aceste ecuat ii raspund cerint elor formulate mai nainte .
Ulterior elaborarii acestei teorii, Huble a demonstrat ca n problema cos-
mologiei are loc o dilatare a Universului. Einstein constata ca ecuat iile sale
nu raspund acestor idei cosmologice, fapt ce l determina sa adauge un factor.
78 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT IEI.
Care ar putea acest facor?. Un alt tensor simetric si cu derivata covarianta
nula nu este altul decat tensorul metric g
ij
. Astfel ca :
S
ij

1
2
g
ij
+ g
ij
= T
ij
(4.3.0.3)
sunt cunoscute ca ind ecuat iile Enstein cosmologice, este constanta cos-
mologica.

In acest capitol ne vom referi numai la ecuat iile Einstein (4.3.0.2).

In cazul campului gravitat ional slab g


ij
=
ij
+ h
ij
cu [ h
ij
[ 1 ,
avem:
k
ij

1
2

mk

i
h
mj
+
j
h
im

m
h
ij
iar S
ij
= R
h
ihj

m

m
ij

j

m
im

1
2
(
i

m
h
m
j
+
j

m
h
m
i

i

j
h
m
m
h
ij
).
Din aproximarea newtoniana avem [ T

[[ T
00
[ , iar din calculul lui
S
ij
rezulta ca [ E
ij
[[ E
00
[ si prin urmare S


1
2
g

.Calculul scalarului
de curbura este: =
ij
S
ij
S
00
+
3
2
si deci S
00

1
2
.

In consecint a,
pentru aproximarea newtoniana a campului gravitat ional ecuat iile Einstein
se verica.
Sa facem o scurta analiza a ecuat iilor Einstein.
- Membrul stang cont ine aspectele geometrice ale spat iului , n timp ce
membrul drept este legat de aspectele mecanice ale spat iului .
- Este un sistem de zece ecuat ii (datorita simetriei tensorilor) cu derivate
part iale de ordinul al doilea, necunoscute ind componentele tensorului met-
ric g
ij
n nunar de 10. Daca t inem seama ca aceste ecuat ii verica n ecare
membru legea conservarii energiei,
i
T
i
j
= 0, apar 4 dependent e funt ionale,
deci din cele 10 ecuat ii doar 6 sunt independente, numarul necunoscutelor
ramanand acelasi. Drept urmare celor 10 ecuat ii li se pot impune patru
condit ii suplementare, convenabile, pentru a elimina arbitrarietatea. De ex-
emplu, se poate cere sa avem :
k
= g
ij

k
ij
= 0, numite condit ii de armonic-
itate.
Sistemul de ecuat ii ramane oricum foarte complicat, solut ii pentru el se
cunosc pana n prezent doar pentru cazuri particulare.

In alte situat ii sau
ncercat metode numerice. Chiar n cazul vidului cand T
ij
= 0, si deci
ecuat iile Einstein se reduc la E
ij
= 0, problema este tot complicata. Vom
analiza n sect iunile urmatoare cateva metode de lucru n aceasta situat ie.
- Ca pentru orice sistem de ecuat ii diferent iale unicitatea solut iilor de-
pinde de condit iile init iale impuse (problema lui Cauchy). Pentru simplitate
putem lua de la nceput ca variabile potent ialele gravitat ionale g
ij
. Condit iile
init iale pentru un sistem de ecuat ii de ordinul al doilea vor trebui sa se refere
4.3. ECUAT II EINSTEIN. 79
atat la valorile lui g
ij
pe o hipersuprafat a : t x
i
(t) cat si pentru valorile
lui
t
g
ij
[

In general, sistemul are un grad de arbitrarietate datorat celor patru


dependent e funct ionale. Fizicienii au propus pentru a rezolva problema
condit iilor init iale un model numit orizontul Cauchy, n care se considera
un domeniu conex S . Cu D
+
(S) se noteaza domeniul de dependent a
n viitor ca ind mult imea tuturor punctelor P pentru care orice miscare n
trecut pe o curba temporala, de lungime nula sau innita, intersecteaza S.
Frontiera lui D
+
(S) se noteaza cu H
+
(S) si se numeste orizont Cauchy n vi-
itor. Cu totul analog pentru miscarile n viitor se deneste D

(S) si H

(S).
Privita pe imaginea euclidiana a spat iului Minkowski, este n interiorul
hiperconului luminos, deoarece se refera la curbe temporale.
fig
- Ecuat iile Einstein pot scrisentr-o forma echivalenta facand urmatoarele
calcule. Ridicam indicii cu g
jm
si obt inem: S
m
i

1
2

m
i
= T
m
i
. Apoi facand
m = i rezulta:
1
2
4 = T , unde T = T
i
i
. Obt inem ca = T, care
80 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT IEI.
nlocuit n (4.3.0.2) ne conduce la urmatoarea forma echivalenta a ecuat iiloe
Einstein:
S
ij
= (T
ij

1
2
T g
ij
) (4.3.0.4)
Observam ca n cazul vidului ecat iile Einstein se reduc la anularea ten-
sorului lui Ricci.
Pentru a ntari ncrederea n ipoteza facuta privind forma ecuat iilor Ein-
stein vom arata pe scurt cum pot ele obt inute pe o cale mai matematizata
din principiul variat ional al act iunii, metoda descisa de Hilbert.
Hilbert observa ca o funct ie scalara care sa cont ina derivatele part iale de
ordinul al doilea este scalarul lui Ricci si n consecint a considera urmatoarea
densitate de Lagrangian (pentru a avea independent a de sistemul de coordo-
nate):
L
H
=

g (4.3.0.5)
g = det (g
ij
) < 0. Act iunea sa va /
H
=
_
L
H
d, unde d = dx
0
dx
1

dx
2
dx
3
. Cum = g
ij
S
ij
variat ia act iuni ne da:
/
H
=
_
_
g g
ij
S
ij
+

g S
ij
g
ij
+ (

g)

d (4.3.0.6)
= /
1
+ /
2
+ /
3
Variat ia /
2
are o exprimare clara. Sa explicitam celelalte variat ii.
Sa ne amintim ca S
ij
= R
h
ihj
, deci variat iile S
ij
vor legate de variat iile

k
ij

k
ij
=
k
ij
+
k
ij
. Cum diferent a a doua conexiuni este un tensor, rezulta
ca
k
ij
este un tensor si deci derivarea sa
h
(
k
ij
) se va face ca a unui tensor.

Inlocuindn variat ia curburii se obt ine ca R


h
ijk
=
j
(
h
ki
)
k
(
h
ji
). Astfel
ca variat ia /
1
va :
/
1
=
_

g g
ij
_

h
(
h
ji
)
j
(
h
hi
)
_
d
=
_

g
m
_
g
im
(
h
hi
) g
ih
(
m
ij
)
_
d
Calculul lui (g
1
) ne conduce la
(g
1
) = [(g
1
)
1
2
] =
1
2
(g
1
)
3
2
(g)
1
=
1
2

g g
ij
g
ij
.

Inlocuind toate acestea n (4.3.0.6) si grupand termenii se obt ine ntreaga


variat ie:
/
H
=
_

g
_
S
ij

1
2
g
ij
_
g
ij
d (4.3.0.7)
4.3. ECUAT II EINSTEIN. 81
Pentru variat ii arbitrare ale metricii g
ij
aceasta variat ie a act iunii va
nula daca si numai daca tensorul lui Einstein se anuleaza, E
ij
= 0, adica
tocmai ecuat iile Einstein pentru vid.
Pentru a obt ine ecuat iile n alt mediu este necesar sa luam n calcul si
act iunea mediului respectiv /
M
, rezultanta act iunii va o suma de forma
/ =
1
8G
/
H
+/
M
(4.3.0.8)
Refacand calculul pentru variat ia act iunii /, se obt ine ca aceasta se
anuleaz a daca si numai daca
1
8G
E
ij
+
1

g
/
M
g
ij
= 0 (4.3.0.9)
Acestea sunt tocmai ecuat iile Einstein cu = 8G, unde G este constanta
gravitat ionala a lui Newton si
T
ij
=
1

g
/
M
g
ij
(4.3.0.10)
este tensorul energie-impuls.
Aceasta exprimare ne da de fapt cea mai buna cale de a scriie tensorul
energie-impuls, acesta ind o funct ie de act iunea mediului.

In acest context legea conservarii energiei nu este altceva decat teorema de


invariant a a ecuat iilor E-L, cunoscuta sub denumirea de teorema lui Noether.
Nu intram n detalii n acest sens([53],[27]..).
Cu totul analog, considerand act iunea /
H
=
_

g( 2)d se pot
obt in ecuat iile Einstein pentru cosmologie.
Metoda aceasta a lui Hilbert permite sa obt inem alte generalizari ale
ecuat iilor Einstein. Am putea considera, spre exemplu, act iuni de forma
/
H
=
_

g( +
2
+ S
ij
S
ij
+ ...)d
unde n paranteza pastram funct ii sclare.
O alta generalizare a ecuat iilor Einstein se refera la cazul cand n locul
conexiunii Levi-Civita a metricii g
ij
se ia o conexiune metrica dar cu torsi-
une.

In aceasta situat ie scrierea formala a ecuat iilor Einstein are sens dar va
trebui sa e insot ite de condit ii ce rezulta din invariant a Noether, adica legea
conservarii energiei. O astfel de discut ie o vom ntalni n capitolul nal.
82 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT IEI.
4.4 Solut ii ale ecuat iilor Einstein pentru campul
gravitat ional slab.

In aproximarea newtoniana a campului gravitat ional am presupus trei condit ii


care erau impuse de limitele teoriei newtoniene.

In aceasta sect iune vom cauta solut ii pentru ecuat iile Einstein relativ la
un camp gravitat ional slab fara a mai impune condit iile ca acesta sa e static
si miscarea particulei sa se faca cu viteze mici. Drept aplicat ii vom obt ine
modele pentru radiat ia gravitat ionala (ce variaza n timp) si pentru deexia
luminii(ce implica viteze mari de deplasare).
Sa presupunem ca ne aam n prezent a unui camp gravitat ional slab:
g
ij
(x) =
ij
+ h
ij
(x) ; h
ij
1 (4.4.0.1)
Metrica g
ij
apare ca o deviat ie a metricii Minkowski
ij
cu ajutorul unor
perturbat ii mici h
ij
.
Vom face o aproximare pentru caculul inversei lui g
ij
. Faptul ca h
ij
este
sucient de mic ne permite sa ignoram termenii de ordin superior n dez-
voltarea sa n serie si dupa un calcul asemanator cu cel facut la obt inerea
transformarilor Lorentz sa presupunem ca h

ij
=

a
k
l

a
h
j
h
kl
, unde

a
k
l
=
x
k
x
i
.
Atunci inversa matricei h
ij
se obt ine prin ridicarea indicilor, h
ij
=
ik

jh
h
kh
. Din (4.4.0.1) obt inem ca :
g
ij
=
ij
h
ij
(4.4.0.2)
Dorim sa examinam ecuat iile Einstein pentru metrica (4.4.0.1).

Incepem
cu calculul simbolilor lui Christoel
k
ij
.

Inlocuind g
ij
din (4.4.0.1) si (4.4.0.2),
facand apoi aproximarile cunoscute, gasim ca :

k
ij
=
1
2

lk
_
h
lj
x
i
+
h
il
x
j

h
ij
x
l
_
(4.4.0.3)
Un calcul direct ne permite acum sa obt inem tensorul lui Riemann
R
ijkl
=
im
(
k

m
jl

l

m
ik
) = (4.4.0.4)
=
1
2

k
h
il
+
i

l
h
jk

l
h
ik

k
h
jl

si tensorul lui Ricci:


S
ij
=
1
2
_

k
h
k
i
+
i

k
h
k
j

i

j
h +h
ij
_
(4.4.0.5)
4.4. SOLUT II ALE ECUAT IILOR EINSTEINPENTRUC

AMPUL GRAVITAT IONAL SLAB.83


unde h
j
i
=
jk
h
ik
si este operatorul lui DAlambert, =
2
t

2
x
1

2
x
2

2
x
3
.
Scalarul lui Ricci este:
=
i

j
h
ij
+h (4.4.0.6)
unde h =
ik
h
ik
.
Tensorul lui Einstein capata exprimarea liniarizata:
E
ij
=
1
2
_

k
h
k
i
+
i

k
h
k
j

i

j
h +h
ij

ij

l
h
kl

ij
h
_
(4.4.0.7)
Acest tensor poate obt inut si din problema variat ionala pentru un La-
grangian liniarizat (4.3.0.5).
Ecuat iile Einstein liniarizate E
ij
= T
ij
se pot scrie daca se cunosc com-
ponentele tensorului energie-impuls. Puatem presupune ca acestea sunt mici,
adica T
ij
trebue sa e de aceiasi magnitudine ca si perturbat ia, si care sa
verice legea de conservare
k
T
ki
= 0.

In cazul vidului ecuat iile Einstein se
reduc la anularea tensorului lui Ricci, S
ij
= 0.

Inaite de a pune n discut ie rezolvarea acestor ecuat ii, se ridica o problema


: cea a caracterului geometric al scrierii metricii g
ij
=
ij
+h
ij
. Lla schimbari
de SRN perturbat iile h
ij
se vor schimbantr-un mod necunoscut si deci pentru
a pastra caracterul geometric al scrierii este necesara modicarea lor astfel
ncat g
ij
sa aiba caracter tensorial. Aceste marimi h
ij
au si un caracter
innitesimal fapt ce ne duce cu gandul la transformarile gauge.
Sa consideram spat iul Minkowski ca varietate baza M
b
, si universul Ein-
steinian (R
4
, g) ca spat iu zic M
f
. Problema caracterului tensorial al lui g
ij
se reduce deci la a deni perturbat iile h
ij
astfel ca metrica
ij
de pe M
b
sa
se transforme ntr-o metrica g
ij
de pe M
f
. Sa presupunem ca avem un difeo-
morsm

: M
b
M
f
(existent a sa n cazul de fat a o vom discuta). Acesta
va duce tensorii de pe M
b
n tensori de pe M
f
, n particular tensorul metric

ij
va dus ntr-o metrica pe care o notam cu g
ij
. Aplicat ia sa cotangenta

va duce invers, tensorul metric g


ij
de pe M
f
n metrica (

g)
ij
de pe M
b
.
84 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT IEI.
fig
Denim atunci pe M
b
urmatoarele perturbat ii determinate de difeomor-
smul

:
h
ij
= (

g)
ij

ij
(4.4.0.8)
Daca campul gravitat ional pe M
f
este slab, va trebui sa ne alegem acele
difeomorhisme pentru care [ h
ij
[ 1. Faptul ca g
ij
verica ecuat iile Ein-
stein pe M
f
impune ca h
ij
sa satisfaca ecuat iile Einstein liniarizate de pe M
b
,
deoarece ele pot privite ca ind imaginea prin

a ecuat iilor Einstein de


pe M
f
.
Existent a unui astfel de difeomorsm pentru care perturbat iile sunt mici
este legata de transformari gauge. Cum se poate obt ine el?. O metoda ar
urmatoarea : Sa xam un camp vectorial X pe M
b
si e

grupul sau uni-


parametric, un difeomorsm oarecare. Atunci

este un difeomorsm
ce ndeplineste cerint a ca perturbat iile sale sunt mici.
Alegerea lui X, si deci a lui

, depinde de situat ia zica ce se studiaza.


Spre exemplu, daca (x
i
) sunt coordonatele n SRN si (
i
) sunt coordonatele
n SRIL, atunci grupul uniparametric poate gandit ca o transformare de
forma

: x
i

i
.
O transformare gauge convenabila din punctul de vedere al invariant ei
ecuat iilor Einstein este cea armonica pe care noi am anticipat-o([44],[54],[13]):
g
ij

k
ij
= 0 (4.4.0.9)
Sa vedem care sunt perturbat iile n acest caz.
Condit iile de armonicitate se scriu echivalent:

i
h
i
j

1
2

j
h = 0 (4.4.0.10)
relat ie numita si transformare gauge Lorentz sau, de catre alt ii, Einstein.

In raport cu aceasta transformare ecuat iile Einstein cu E


ij
din (4.4.0.7)
se simplica considerabil:
h
ij

1
2

ij
h = 2T
ij
(4.4.0.11)
Pentru cazul vidului ecuat iile liniarizate ale lui Einstein S
ij
= 0 cu aceasta
transformare gauge armonica devin:
h
ij
= 0 (4.4.0.12)
4.5. METRICA SCHWARZSCHILD CU SIMETRIE SFERIC

A. 85
numite ecuat iile relativiste ale undelor, si care descriu distribut ia campului
graviatat ional n vid.
O alta forma a acestor ecuat ii si a metricii perturbatoare se obt ine con-
siderand urmatoarele noi perturbat ii sugerate de (4.4.0.11):

h
ij
= h
ij

1
2

ij
h (4.4.0.13)
ce umaresc ca transformarea gauge Lorentz-Einstein (4.4.0.10) sa devina:

h
i
j
= 0 (4.4.0.14)
Drept consecint a (4.4.0.12) se scrie:

h
ij
= 0 (4.4.0.15)

In cadrul restrans al aproximarii newtoniene am gasit ca h


00
=
2
c
2
, lucru
care trebuie sa se verice si aici.
Mai facem o aproximare, presupunem ca

h



h
00
. Rezulta :

h
00
=
2h
00
=
4
c
2
si atunci

h =
ij

h
ij


h
00
=
4
c
2
. Pe de alta parte h =

h.
Ramane de calculat : h
0
=

h
0

1
2

h = 0, si calculul componentelor
h

=

h

1
2

h =
2
c
2

. De aici obt inem forma metricii g


ij
=
ij
+ h
ij
.

In concluzie ds
2
= g
ij
dx
i
dx
j
se scrie:
ds
2
= (1 +
2
c
2
)(dx
0
)
2
(1
2
c
2
)
_
(dx
1
)
2
+ (dx
2
)
2
+ (dx
3
)
2

(4.4.0.16)
ce reprezinta solut ie pentru ecuat iile Einstein ale unui camp gravitat ional
slab.
Aplicat iile acestei metrici se refera la radiat iile gravitat ionale(distribut ia
campului gravitat ional) si la deexia luminii. Nu dorim sa aprofundam aici
aceste probleme ce ar necesita mai multe cunostint e de zica. Precizam doar
faptul ca ecuat iile de unda (4.4.0.15) admit solut ii de forma

h
jk
= C
jk
e
iK
m
x
m
,
unde i este unitatea imaginara, K
m
sunt componentele unui covector constant
si C
jk
este un tensor constant. Pentru detalii se pot consulta:[?],[13].
4.5 Metrica Schwarzschild cu simetrie sferica.
Sa parasim cazul particular al capmului gravitat ional slab si sa studiem alte
solut ii pentru ecuat tiile Einstein neliniare.
86 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT IEI.
Cea mai interesanta solut ie a fost data de Schwarzschild la cat iva ani
dupa formularea ecuat iilor Einstein. Aceasta solut ie priveste cazul spat iului
cu simetrie sferica statica, si sunt formulate pentru vid, S
ij
= 0. Simetria
sferica nseamna ca spat iul are aceleasi simetrii ca si ale sferei S
2
.
Deci problema este cea a determinarii unei metrici cu o astfel de simetrie
. Stim deja ca simetria lui S
2
este caracterizata de exitent a a trei campuri
Killing independente ce satisfac condit iile: [X
1
, X
2
] = X
3
, [X
2
, X
3
] = X
1
,
[X
3
, X
1
] = X
2
.
Sa consideram n spat iul R
3
coordonatele sferice:
x
1
= r sin cos (4.5.0.1)
x
2
= r sin sin
x
3
= r cos
n raport cu care metrica euclidiana din R
3
se scrie:
dl
2
= (dx
1
)
2
+ (dx
2
)
2
+ (dx
3
)
2
= dr
2
+ r
2
(d
2
+ sin
2
d
2
)
Fixand o valoare a lui r si lasand [0, ], [0, 2] variabile se obt in
punctele unei sfere S
2
din R
3
. Astfel ca R
3
poate acoperit, sau matematic
spus foliat, cu aceste sfere cu centrul n origine : R
3
R S
2
.
Metrica dl
2
va ramane invarianta la rotat ii daca pentru r constant ea nu
si schimba scrierea n si , adica:
dl
2
= g(r)dr
2
+ f(r)(d
2
+ sin
2
d
2
)
Prin darea n factor a unui termen putem presupune ca f(r) = r
2
, si deci:
dl
2
= A(r)dr
2
+ r
2
(d
2
+ sin
2
d
2
)
Aceasta problema poate ncadrata ntr-o teorie mai ampla cu privire
la varietat ile foliate: Daca avem o varietate n dimensonala , x
i
coordonate
locale, foliata de o subvarietate m dimensionala, u

, = 1, m, coordonate
locale si v
a
, a = 1, n m, coordonate ntr-o varietate suplementara, atunci
ntodeauna se poate alege coordonatele u

pe subvarietatea maximala astfel


ncat :
g
ij
dx
i
dx
j
= g
ab
(v)dv
a
dv
b
+ f(v)

(u)du

du

, unde

(u) este metrica


subvarietat ii([54])
4.5. METRICA SCHWARZSCHILD CU SIMETRIE SFERIC

A. 87
Sa revenim, metrica universului Einsteinian ds
2
= g
ij
dx
i
dx
j
se poate
scie dezvoltat : ds
2
= g
00
(dx
0
)
2
+ 2g
0
dx
0
dx

+g

dx

dx

, unde g

dx

dx

depinde numai de coordonatele spat iale.

In continuate sa presupunem o condit ie suplimentara: metrica cu simetrie


sferica sa e statica , adica g
ij
nu depind de timp.

In acest caz se poate alege
un al patrulea vector Killing
0
ortogonal familiei de suprafet e t = const.
Reducem forma patratica ds
2
la expresie canonica prin metoda lui Gauss,
adica efectuand o translat ie. Cum dl
2
este invarianta la translat ii obt inem,
analog ca n (4.1.0.9), urmatoarea expresie canonica : ds
2
= g
00
(r)(dx
0
)
2

dl
2
, adica :
ds
2
= g
00
(r)(dx
0
)
2
A(r)dr
2
r
2
(d
2
+ sin
2
d
2
) (4.5.0.2)
Aceasta este deocamdata cea mai buna exprimare pentru metrica Schwarzschild
statica, cu simetrie spat iala.
Pentru simplitatea scrierii vom nota pe scurt g
00
(r) = B, astfel ca metrica
(4.5.0.2) are n raport cu coordonatele (x
0
= ct, r, , ) (n aceasta ordine)
urmatorii coecient i nenuli:
g
00
= B, g
11
= A, g
22
= r
2
, g
33
= r
2
sin
2

Componentele matricei inverse lui (g


ij
) sunt: g
ii
=
1
g
ii
si g
ij
= 0 pentru
i ,= j.
Prin calcul direct obt inem urmatorii coecient i nenuli ai lui Christoel:

0
01
=
0
10
=
B

2B
;
1
11
=
A

2A
;
1
00
=
B

2A
(4.5.0.3)

2
12
=
2
21
=
1
r
;
1
22
=
r
A
;
1
33
=
r sin
2

3
13
=
3
31
=
1
r
;
2
33
= sin cos ;
3
32
=
3
23
= ctg
unde A

=
dA
dr
, B

=
dB
dr
.
Tensorul lui Ricci S
ij
=
k

k
ij

j

k
ik
+
l
lk

k
ij

l
jk

k
il
are urmatoarele
componente nenule:
S
00
=
B

2A

B

4A
(
A

A
+
B

B
) +
1
r
B

A
(4.5.0.4)
S
11
=
B

2B
+
B

4B
(
A

A
+
B

B
) +
1
r
A

A
88 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT IEI.
S
22
= 1
1
A
+
r
2A
(
A

A

B

B
)
S
33
= S
22
sin
2

Astfel ca ecuat iile Einstein pentru vid , S


ij
= 0, ne conduc doar la S
00
=
S
11
= S
22
= 0.
Din (4.5.0.4) se obt ine ca
1
A
S
11
+
1
B
S
00
=
1
r
(
A

A
+
B

B
) = 0, din care deducem
: (A B)

= 0 si deci, A B = const.
Atunci cand r va trebui ca g
ij

ij
si deci metrica (4.5.0.2) ar
trebui sa e o aproximare a metricii Minkowski, adica
lim
r
A(r) = lim
r
B(r) = 1
iar din A B = const.,rezulta ca A(r) = 1/B(r).

Inlocuim aceasta n S
11
=
S
22
= 0 si obt inem:
S
11
=
1
2rB
(rB

+ 2B

) = 0 ; S
22
= 1 B rB

= 0
Se observa ca S
11
=
1
2rB
dS
22
dr
si deci este sucient (lucru de asteptat avand
n vedere identitat ile Bianchi) de rezolvat ecuat ia S
22
= 0,adica : rB

+B = 1,
care se mai scrie:
d
dr
(rB) = 1. Astfel ca B = 1 +
const
r
.
Pentru determinarea acestei constante facem ipoteza naturala ca pentru r
sucient de mare campul este de tip newtonian cu potent ialul = MG/r.
Pe de alta parte B = g
00
1 +
2
c
2
(r) = 1
2GM
c
2
r
si deci:
B(r) =
1
A(r)
= 1
r
g
r
(4.5.0.5)
unde r
g
=
2GM
c
2
se numeste raza gravitat ionala.

In nal obt inem urmatoarea forma a metricii Schwarzschild, statica cu


simetrie sferica:
ds
2
=
_
1
r
g
r
_
(dx
0
)
2

_
1
r
g
r
_
1
dr
2
r
2
(d
2
+ sin
2
d
2
) (4.5.0.6)
Asa cum vom vedea ntr-un alt paragraf, aceasta solut ie comporta unele
discut ii dar este singura pentru cazul simetriei sferice staticen vid, unicitatea
ind cunoscuta sub denumirea de Th. Birkho.
Pentru r = 0 sau r = r
g
se obt in singularitat i ale metricii, problema care
ne va conduce la o teorie interesanta.
4.5. METRICA SCHWARZSCHILD CU SIMETRIE SFERIC

A. 89
Pentru r metrica Schwarzschild coincide cu metrica Minkowski.
Putem presupune ca pentru un r = r
0
sucient de mare lucrurile se pe-
trec astfel : n interiorul sferei de raza r
0
se aplica relativitatea generala, n
exteriorul sau facem docamdta ipoteza ca spat iul este plat (nu act ioneaza
gravitat ia) si se aplica relativitatea restransa.
4.5.1 Geodezicele metricii Schwarzschild.
Pentru a putea scrie ecuat iile de miscare ale particulei libere va trebui sa
scriem ecuat iile geodezicelor metricii Schwarzschild.
Problema revine la a calcula simboli lui Christoel din (4.5.0.3) cu B =
1
A
= 1
r
g
r
si apoi sa nlocuim n ecuat iile geodezicelor. Se obt in ecuat ii
diferent iale a caror rezolvare deocamdata nu este prea usoara.
Sa analizam un caz particular important. Consideram planul x
1
Ox
2
,
adica =

2
.

In acest plan daca A si B sunt doua puncte xate, atunci e
o geodezica ce le uneste. Deoarece n (4.5.0.6), cu sin
2
= 1, prin nlocuirea
metrica nu-si scimba forma, nseamna ca geodezica nu iese din
planul =

2
, deoarece n caz contrar simetrica sa fat a de plan ar tot o
geodezica ce trece prin cele doua puncte, fapt ce contrazice unicitatea ei.

In
concluzie este n planul =

2
.
Pentru =

2
metrica (4.5.0.6) se reduce la :
ds
2
=
_
1
r
g
r
_
(dx
0
)
2

_
1
r
g
r
_
1
dr
2
r
2
d
2
(4.5.1.1)
Folosim urmatoarea notat ie simplicatoare: 1
r
g
r
= e
(r)
, fapt justicabil
n interiorul sferei de raza r
g
.
Ecuat iile geodezicelor se reduc la urmatorul sistem de trei ecuat ii diferent iale:
d
2
x
0
d
2
+

dx
0
d
dr
d
= 0 (4.5.1.2)
d
2
r
d
2
+

2
e

(
dx
0
d
)
2

2
(
dr
d
)
2
re

(
d
d
)
2
= 0
d
2

d
2
+
2
r
d
d
dr
d
= 0
Prima si ultima ecuat ie sunt de fapt
d
d
(e
dx
0
d
) = 0 si respectiv
d
d
(r
2 d
d
) =
0 , din care deducem ca e
dx
0
d
= si r
2 d
d
= sunt doua constante.
90 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT IEI.
Vectorul tangent
dx
i
d
este costant n lungul geodezicei , (x
0
= ct, x
1
=
r, x
2
=

2
, x
3
= ), si deci g
ij
dx
i
d
dx
j
d
= = const pe geodezica. Din a doua
ecuat ie (4.5.1.2) se obt ine:
1
r
2
(
dr
d
)
2
=
1

2
_

2
+ e

(

2
r
2
)
_
(4.5.1.3)
ecuat ie ce reprezinta geodezicele metricii Schwarzschild n coordonatele po-
lare r, din planul =

2
.
Aceasta ecuat ie se poate tansforma succesiv t inand seama ca e

= 1
r
g
r
.
Daca facem notat iile =
1
r
,
1
=

2

2
si
1
=

2
, ecuat ia devine:
(
d
d
)
2
=
1
+ (1 r
g
)(
1

2
) (4.5.1.4)
sau prin derivare n raport cu , n nal obt inem([52]):
d
2

d
2
= r
g

1
+
3
2
r
g

2
(4.5.1.5)
Aceasta forma a ecuat iei geodezicelor n coordonatele polare , din
planul =

2
permite sa dam cateva interpretari si solut ii unor probleme
aparute n astonomie si zica .
a) Rotat ia planetelor n plan ecuatorial.
Pentru a obt ine notat ii uzale din astronomie sa consideram n (4.5.1.5)
r
g

1
=
1
p
si
3
2
r
g
= q.
-Deoarece n cazul planetelor =
1
r
1, atunci
2
1 si ntr-o prima
aproximare vom neglija termenul
2
. Astfel ca ecuat ia geodezicelor este :

2
=
1
p
, unde este evident funct ie de . Integrand aceasta ecuat ie
diferent iala se obt in uratoarele solut ii:
= c
1
cos + c
2
sin +
1
p
= Lcos( ) +
1
p
unde L = 1/
_
c
2
1
+ c
2
2
si tg = c
2
/c
1
. Acum efectuand eventual o translat ie
putem considera = 0 si notand e = Lp obt inem ca :
r =
1

=
p
1 + e cos
ecuat ia de miscare a planetei . Deci ntr-o prima aproximare miscarea plan-
etei se face pe o conica(elipsa).
4.5. METRICA SCHWARZSCHILD CU SIMETRIE SFERIC

A. 91
-n a doua aproximare, cautam solut ii pentru ecuat ia

=
1
p
+ q
2
de forma =
0
+
1
n care
0
este solut ia (??) din prima aproximare
si pe
1
l presupunem sucient de mic.

Inlocuim n ecuat ie si rezulta :

1
=
1
+ q(
0
+
1
)
2
. Cum
1
l-am presupus mic, neglijand pe
1
din
paranteza cu patratul, obt inem :

1
=
1
+ q
2
0
=
1
+
q
p
2
(1 +e cos )
2
ecuat ie liniara neomogena n
1
(). Integrand obt inem ca
1
=
qe
p
2
sin , si
deci solut ia =
0
+
1
n a doua aproximare este :
=
1
p
+
e
p
(cos +
q
p
sin ) (4.5.1.6)
care nu mai este periodica datorita termenului sin .
Aproximand totusi
p
q
sin
p
q
(deoarece q p), ecuat ia (4.5.1.6) devine
:
1
p
+
e
p
cos(1
q
p
). Perioada lui ind acum
2
1
q
p
2(1 +
q
p
). Deci
planeta se roteste n planul ecuatorial cu unghiul =
2q
p
= 3
r
g
p
. Are loc
o abatere de la elipsa, fapt sesizat n special pentru planetele grele, de
exemplu pentru Mercur = 42

9 pe secol .
Aceasta abatera de la elipsa este cunoscuta sub denumirea de precesia
periheliului planetei, elipsele ne mai ind curbe nchise.
fig
92 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT IEI.
b) Curbarea razelor de lumina n camp gravitat ional.
Razele de lumina au traiectorii aproximativ rectilinii, deci geodezicele vor
avea vectorii tangent i (
dx
i
d
) nuli.

In consecint a = = 0. Ecuat ia geodezicei
devine:

= + q
2
.
- ntr-o prima aproximare neglijam
2
. Pentru ecuat ia

= obt inem
ca mai nainte solut iile:
0
() = Lcos(), si deci raza vectoare este r
0
=
l
cos()
, cu l = L
1
= r
0
(0), adica tocmai ecuat ia dreptei n coordonatele
polare (r
0
, ).
-n a doua aproximare, facem mai ntai translat ia si deci
presupunem ca :
0
= Lcos . Apoi cautam solut ii de forma =
0
+
1
cu

1
1. Rezulta :

=
1
+ q
2
0
=
1
q
cos
2

l
2
, care prin integrare ne da:

1
=
q
3l
2
(1 + sin
2
). Astfel ca solut iile celei de-a doua aproximari sunt:
=
cos
l
+
q
3l
2
(1 + sin
2
) (4.5.1.7)
Deci are loc o abatere de la dreapta a traiectoriei razei luminoase. Mai
exact n vecinatatea lui =

2
+ cu mic, facand aproximarile sin 1 si
cos se obt ine ca
2q
3l
=
r
g
r(0)
adica 1

74, valoare ce coincide cu cea


obervata experimental n 1919 pentru raza luminoasan campul gravitat ional
al Pamantului.
c) Deplasrea spre rosu a razelor spectrului luminos.
Fie S un punct xat-Soarele, si P un punct mobil-Pamantul, de masa
neglijabila n raport cu S.
O sursa luminoasa are frecvent a
S
si lungimea de unda
S
raportat la un
sistem cu originea n S. Fat a de un sistem cu originea n P raza luminoasa
va avea frecvent a si respectiv lungimea de unda
P
si
P
.
Presupunem ca raza are o direct ie xata, adica si sunt constante. Pe
conul izotrop ds
2
= 0 al metricii Schwarzschild r devine funt ie de t, astfel ca
din (??) obt inem:
dr
dt
= c(1
r
g
r
)
1
2
(4.5.1.8)
o viteza, numita radiala , la distant a r a razei luminoase.
Aceasta viteza nu depinde de timp ci numai de r si r
g
, si deci doua
impulsuri luminoase lansate la un interval t
S
de pe S vor ajunge pe Pamant
la acelasi interval de timp raportat la S.
Lungimea unui arc parcurs de raza luminoasa ntr-un interval t
S
va
4.5. METRICA SCHWARZSCHILD CU SIMETRIE SFERIC

A. 93
l = r si l obt inem din (4.5.1.8):
l = r = c(1
r
g
r
S
)
1
2
t
S
n care presupunem ca raza pleaca din S.
Dar lungimea de unda este distant a parcursa n unitatea de timp, asfel
ca l =
S
= c(1
r
g
r
P
)
1
2
t
S
.
Pentru observatorul din P ,
P
= c(1
r
g
r
)
1
2
t
S
, si calculand raportul lor
obt inem :
_

S
_
2
=
1
r
g
r
P
1
r
g
r
S
= 1 +
r
g
(
1
r
S

1
r
P
)
1
r
g
r
S
Dupa o aproximare a dezvoltarii n serie Taylor a lui

P

S
se obt ine:

P

1 +
r
g
2r
S
.
Daca consideram
P
=
S
+
S
, atunci se obt ine ca:

S

r
g
2r
S

2, 12 10
6
ce justica o deplasare spre rosu a spectrului luminos.
Observat ie:
Aceste trei mari probleme au fost propuse ca teste clasice pentru teoria
relativitat ii generale. Am preferat aici o tratare directa, clasica, a lor pe baza
teoriei geodezicelor metricii Schwarzschild .
Se cunosc solut ii ce utilizeaza ceva multa geometrie n problema geodez-
icelor metricii Schwarzschild ([54],[?],[13]..)
Iata cateva idei ce stau la baza acestor teorii. Simetria sferica statica am
vazut c a este caracterizata de patru vectori Killing : unul pentru translat iile
temporale si trei pentru simetria sferica. Fiecare din ei lasa constant produsul
scalar cu vectorii tangent i la geodezica, adica daca (K
i
) sunt componen-
tele unuia K din ei,atunci K
i dx
i
d
= const.( parametru pe geodezica). Mai
mult, vectorii tangent i sunt constant i pe geodezica, g
ij
dx
i
d
dx
j
d
= = const.
Daca alegem = atunci ia doar una din valorile: = 1 pentru partic-
ulele grele(masice), = 0 pentru particulele usoare (fara masa), = 1 pe
geodezice de tip spat ial.
Invariant a fat a de translat iile temporale duc la conservarea energiei, iar
invariant a la rotat ii spat iale duc la pastrarea celor trei momente unghiulare
. Momentele unghiulare au urmaoarele trei componente: una ind magni-
tudinea si doua sunt direct iile. Conservarea direct iei momentului unghiular
nseamna ca particula se misca ntr-un plan. Astfel ca doi vectori Killing
94 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT IEI.
K
1
, K
2
ce pastreaza direct ia momentul unghiular vor caracterizat i spre ex-
emplu de =

2
. Al treilea vector Killing va trebui sa pastreze magnitudinea
momentului unghiular L =

, adica K
3
= (0, 0, 0, r
2
sin
2
). Evident al
patrulea vector Killing este cel temporal, K
4
= (1
r
g
r
, 0, 0, 0).
Deoarece sin = 1, cele doua cantitat i ce se pastreaza sunt enegia E =
(1
r
g
r
)
dx
0
d
si magnitudinea momentului L = r
2 d
d
.

In cazul metricii Schwarzschild


g
ij
dx
i
d
dx
j
d
= = const se traduce prin :
(1
r
g
r
)(
dx
0
d
)
2
(1
r
g
r
)
1
(
dr
d
)
2
r
2
(
d
d
) = , care se poate scrie sub forma
echivalenta:
E
2
(
dr
d
)
2
(1
r
g
r
)(
L
2
r
2
+ ) = 0 (4.5.1.9)
sau
1
2
(
dr
d
)
2
+ V (r) =
1
2
E
2
(4.5.1.10)
unde V (r) =
1
2
(1
r
g
r
)+
L
2
2r
2

r
2
g
r
3
joaca rolul unui potent ial, ecuat ia (4.5.1.10)
ind asemanatoare cu cea clasica cand se cunoaste energia
1
2
E
2
si potent ialul
V (r).
Pe baza acestei ecuat ii, n deducerea careia s-a ocolit problema obt inerii
geodezicelor, n [54],[13] se justica cele trei probleme propuse de Einstein.
Consideram ca ele au fost claricate prin abordarea clasica.
Exista alte probleme ulterioare celor trei formulate de Einstein si care si
gasesc interpretare cu metrica Schwarzschild : problema celor doua stele pul-
satoare, problema ncetiniri timpului n camp gravitat ional (descoperita de
Shapiro), teoria gaurilor negre-teorie asupra careia vom insista n continuare,
etc.
d) Solut ii Schwarzschild pentru gaurile negre.
Pana acum am considerat r
g
< r, cazul r
g
= r constituind o singularitate,
iar n rest am aproximat spat iul cu unul Minkowski. Situat ia aceasta r
g
r
va analizatan continuare si se va numi gaura neagra (black hole), denumire
ce o vom justica n continuare si care corespunde corpurilor de masa foarte
mare, M = r
g
c
2
/2G. Nu ne propunem aici sa facem o teorie a gaurilor negre,
ci doar sa dam o solut ie cu metrica Schwarzschild pentru ele. Pentru mai
multe detalii se pot consulta [13],[23]??.
Sa consideram o raza pe conul luminos ds
2
de direct ie xata, , con-
stante. Atunci din metrica Schwarzschild obt inem ca : (1
r
g
r
)(dx
0
)
2
=
(1
r
g
r
)
1
dr
2
, adica :
dt
dr
=
1
c
(1
r
g
r
)
1
(4.5.1.11)
4.5. METRICA SCHWARZSCHILD CU SIMETRIE SFERIC

A. 95
Privit n planul variabilelor t si r atunci cand r r
g
=
2MG
r
2
rezulta ca
dt
dr
si deci conul luminos se restrage devenind direct ie asimptotica.
fig
Aceasta situat ie se datoreaza alegerii sistemului de coordonate a metricii
Schwarzschild, ind o iluzie.
Un observator ce ar emite un semnal din zona gauri negre se aude din
ce n ce mai slab fat a de unul exterior ei , acest lucru justicandu-se dupa
aceleasi formule de calcul al frecvent elor din deplasarea spre rosu a sectrului
luminos.
Pentru a putea depasi singularitatea respectiva este nevoie de o schimbare
de coordonate. Direct ia asimptotica se traduce prin faptul ca atunci cand
r r
g
timpul t creste foarte rapid. Vom nlocui ntr-o prima etapa r cu r

n lungul geodezicei nule:


r

= r
g
ln(
r
r
g
1) (4.5.1.12)
valabil a pentru r > r
g
, egalitatea ind situat ie limita.
Metrica Schwartzschild devine:
ds
2
= (1
r
g
r
)
_
(dx)
2
dr
2
_
r
2
d
2
96 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT IEI.
unde peste tot de acum ncolo vom folosi notat ia evidenta:
d
2
= d
2
+ sin
2
d
2

In continuare introducem coodonatele Eddington-Finkelstein:


u = x
0
+ r

; v = x
0
r

(4.5.1.13)
si deci metrica se va scrie:
ds
2
= (1
r
g
r
)d ud v r
2
d
2
(4.5.1.14)
Acum putem introduce asa-numita coordonata broasca, x
0
= r r

+
const, ce se modicancet n lungul unei geodezice nule.

Inlocuind mai sus d v


n funct ie de dr si d u obt inem metrica Schwatzschildn coodonate Eddington-
Finkelstein:
ds
2
= (1
r
g
r
)d u
2
(d udr + drd u) r
2
d
2
(4.5.1.15)
Privita n coordonatele ( u, r, , ) metrica (4.5.1.15) este nedegenerata,
det (g
ij
) = r
4
sin
2
, chiar si n cazul singular r = r
g
al gaurilor negre.
Astfel ca putem discuta de (g
ij
) , inversa metricii. Condit ia de geodezica
nula , ds
2
= 0, ne da:
d u
dr
=
0 n interiorul gaurii negre
2(1
r
g
r
)
1
n afara gaurii negre
Analiza acestei situat ii ne arata ca n sistemul acesta de coordonate conul
luminos este bine denit si pentru r = r
g
, mai exact avem urmatorul desen:
4.5. METRICA SCHWARZSCHILD CU SIMETRIE SFERIC

A. 97
fig
Suprafat a r = r
g
se numeste orizontul evenimentelor, un eveniment din
r < r
g
nu poate inuent a unul pentru r > r
g
. Odata trecut de orizontul
evenimentelor este imposibil de vazut ce se ntampla n interiorul sau. De
aici si termenul de gaura neagra.
Exista si alta cale de a aborda aceasta problema n afara introducerii
coordonatelor broasca.
Facem n (4.5.1.14) schimbarea :
u

= e
u
2r
g
; v

= e

u
2r
g
(4.5.1.16)
n urma careia metrica (4.5.1.14) devine :
ds
2
=
2r
3
g
r
e

r
r
g
(du

dv

+ dv

du

) r
2
d
2
(4.5.1.17)

In aceasta forma coecient ii metricii sunt bine denit i si pe orizontul


evenimentelor. Mai deperte procedam ca mai sus, notam
u =
1
2
(u

) ; v =
1
2
(u

+ v

)
variabile ce se pot scrie cu ajutorul sh(r/r
g
) si ch(r/r
g
). Metrica devine:
ds
2
=
4r
3
g
r
e

r
r
g
(dv
2
+ du
2
) r
2
d
2
(4.5.1.18)
unde u, v sunt funct ii de r si x
0
.
Sistemul de coordonate (v, u, , ) se numesc coordonate Kruskal.
Aceste coordonate prezinta proprietat i interesante, n planul v, u avand
loc asa-numita diagrama Kruskal.
98 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT IEI.
fig
4.5.2 Metrici cu simetrie sferica generalizata.
Am vazut n obt inerea metricii Schwarzschild ca termenul d
2
= d
2
+
sin
2
d
2
constituie condit ia de simetrie sferica a metricii ds
2
, iar condit ia
ca ea sa e statica simplica calculele, coecient ii metricii ind n acest caz
funct ii numai de r.

In continuare vom analiza mai n detaliu aceasta metrica
cu simetrie sferica (invarianta la transformarile ortogonale spat iale) fara a
mai cere ca ea sa nu depinda si de timp, adica:
ds
2
= g
ab
(x
0
, x
1
)dx
a
dx
b
g(x
0
, x
1
)d
2
(4.5.2.1)
unde x
0
= ct, x
1
= r ; a, b = 0, 1.
Reducand la expresie canonica forma patratica g
ab
(x
0
, x
1
)dx
a
dx
b
putem
presupune ca ds
2
se scrie:
ds
2
= B
2
(dx
0
)
2
A
2
(dx
1
)
2
C
2
d
2
(4.5.2.2)
unde A, B, C = g sunt funct ii de x
0
, x
1
.
Solut ia acestei probleme generalizate se poate gasi n [52]. Facem o schim-
bare a coordonatelor de forma:
x
0
= f(x
0
, x
1
) ; x
1
= C(x
0
, x
1
) ; x
2
= ; x
3
=
Jacobianul acestei transformari va trebui sa e nenul,
J = f
0
C
1
f
1
C
0
,= 0 (4.5.2.3)
unde: f
0
=
f
x
0
, f
1
=
f
x
1
, C
0
=
C
x
0
, C
1
=
C
x
1
.
Condit ia de invariant a a metricii (4.5.2.2) ne conduce la :
B
2
(dx
0
)
2
A
2
(dx
1
)
2
= B
2
(dx
0
)
2
A
2
(dx
1
)
2
si cum dx
0
= f
0
dx
0
+ f
1
dx
1
si dx
1
= C
0
dx
0
+ C
1
dx
1
, facand nlocuirile mai
sus obt inem urmatorul sistem de ecuat ii cu derivate part iale:
B
2
f
2
1
A
2
C
2
1
= A
2
(4.5.2.4)
B
2
f
0
f
1
A
2
C
0
C
1
= 0
B
2
f
2
0
A
2
C
2
0
= B
2
4.5. METRICA SCHWARZSCHILD CU SIMETRIE SFERIC

A. 99
pe care l vom interpreta ca un sistem liniar n B
2
si A
2
.
Determinantul = C
2
1
f
2
0
C
2
0
f
2
1
va principal daca pe lnga condit ia
(4.5.2.3) se verica si condit ia:
f
0
C
1
+ f
1
C
0
,= 0 (4.5.2.5)
Pentru compatibilitatea sistemului determinantul caracteristic va trebui
atunci sa e nul,

A
2
f
2
1
C
2
1
0 f
0
f
1
C
0
C
1
B
2
f
2
0
C
2
0

= 0
adica : (f
0
C
1
f
1
C
0
)(C
1
f
1
B
2
C
0
f
0
A
2
) = 0, din care deducem ca :
C
1
f
1
B
2
= C
0
f
0
A
2

f
0
C
1
B
2
=
f
1
C
0
A
2
(4.5.2.6)
nlocuind n (4.5.2.3),(4.5.2.5) deducem ca transformarea coordonatelor
este posibila daca si numai daca:
A
2
C
2
0
C
2
1
B
2
,= 0 (4.5.2.7)
Cazul simetriei statice este evdent cuprins aici.
Sa presupunemn continuarendeplinita aceasta condit ie esent iala. Atunci
metrica (4.5.2.1) capata o cunoscuta exprimare ([54], [41],..):
ds
2
= g
ab
(x
0
, x
1
)dx
a
dx
b
r
2
d
2
; a, b = 0, 1 (4.5.2.8)
(de obicei se ntalneste cu +r
2
d
2
, fapt ce rezulta din alegerea semnelor
metricii Minkowschi).
Astfel ds
2
apare ca o combinat ie de doua metrici : unan (x
0
= ct, x
1
= r)
, si cealalta n (, ) .
Sa consideram conexiunea Levi-Civita

a metricii g
ab
dx
a
dx
b
,

a
bc
coecient ii
sai de conexiune, si vom nota cu X
;a
=

a
X derivarea covarianta n raport
cu aceasta conexiune. (

In raport cu ntreaga metrica s-a notat cu
i
X sau,
asa cum am mai spus, cu X
|i
).
Urmeaza calculul direct al coecient ilor conexiunii pentru metrica
(4.5.2.8), coordonatele ind (x
0
= ct, x
1
= r, x
2
= , x
3
= ) :

a
bc
=

a
bc
;
3
23
= ctg ;
2
33
= sin cos

2
a2
=
3
a3
=

a
r
r
;
a
22
=
r

a
r
;
a
33
=
r sin
2

a
r
100 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT IEI.
Fie operatorul lui dAlambert n raport cu

, adica = g
ab

;ab
,
un camp scalar.
Calculul tensorului lui Ricci ne conduce la ([?],[41]):
S
ab
=

S
ab

2r
;ab
r
(4.5.2.9)
S
22
= 1 (rr)
a
r
a
r
S
33
= S
22
sin
2

iar scalarul lui Ricci este :


= +
2[1 2(rr)
a
r
a
r]
r
2
Tensorul luin Einstein se descompune usor dupa cele trei componente :
E
ab
=
2[2rr
;ab
+ g
ab
(1 2(rr)
a
r
a
r)]
r
2
(4.5.2.10)
E
22
= rr
1
2
r
2

E
33
= E
22
sin
2

Ecuat iile Einstein se descompun si ele dupa cele trei componente, iar n
cazul vidului se obt in direct prin anularea componentelor tensorului lui Ricci.
Sa facem cateva observat ii privind metrica cu simetrie sferica generalizata.

In primul rand, trebuie ndeplinita condit ia ([?]). Apoi, daca g


ab
dx
a
dx
b
=
(1
r
g
r
)d ud v se obt ine metrica (4.5.1.14).
Daca g
ab
dx
a
dx
b
= e
2(r,t)
dt
2
e
2(r,t)
dr
2
se obt ine o metrica utilizata de
Misner,Thorne si Wheeler([?]) n modele pentru cosmologie. O alta metrica
cu simetrie sferica generalizata este metrica Reissner-Nordstrom([41]):
ds
2
= f dt
2
f
1
dr
2
r
2
d
2
(4.5.2.11)
unde f = 12m(v)/r+e
2
/r
2
, ce reprezinta solut ie a ecuat iilor Einstenn vid.
Condit ia de a verica ecuat iile de camp determina ca masa m = m
0
= const.
si f = f
0
(r)
Utilizand coordonatele Eddinton-Finkelstein:
u = t + r

; v = t r

; r

=
_
dr/f
0
(r)
4.6. SPAT II EINSTEIN. 101
ce act ioneaza n interiorul gaurilor negre, metrica (4.5.2.11) petru m = m
0
se pune sub forma:
ds
2
= f
0
d ud v r
2
d
2
(4.5.2.12)

In mod analog, trecand la coordonatele Kruskal


u

= e
uK
0
; v

= e
vK
0
, K
0
= f

0
(r
g
)/2
se poate obt ine aceasta metrica sub forma (4.5.1.17)
Metrica Reissner-Nordstrom ofera solut ii si pentru ecuat iile Einstein-
Maxwell. Daca masa este mai mare decat suma dintre sarcina electrica si
cea magnetica, forma metricii Reissner-Nordstrom este ([7],[14]):
ds
2
=
4 [r r
+
[ [r r

2
r
2
sin 2usin 2v
dudv r
2
d
2
(4.5.2.13)
unde r
+
, r

sunt constante.
O alta solut ie pentru ecuat iile Einstein cu tensorul energie-impuls T
ij
=
l
i
l
j
, unde =
1
4r
2
dm
dv
si e
i
=
i
v, este solut ia Vaidya ([41]):
ds
2
= (fdv 2dr)dv r
2
d
2
(4.5.2.14)
cu f = 1 2m(v)/r + e
2
/r
2
unde m(v) = m
0
v
1p
.
Metrica Vaidya este folosita de asemenea pentru a obt ine solut ii n teoria
gaurilor negre.
4.6 Spat ii Einstein.
Sa consideram la modul general (M, g) o varietate diferent iabila reala cu
metrica g.
Varietatea M se numeste spat iu Einstein daca tensorul lui Ricci este
proport ional cu metrica:
S(X, Y ) = g(x, Y ) ; R (4.6.0.1)

In [26],vol.II, se arata ca daca exista f T(M) pe o varietate de dimen-


siune 3, astfel ncat S(X, Y ) = fg(X, Y ), X, Y (M) atunci f este
constanta.
Spat iile Einstein au o serie de proprietat i interesante pe care le enumeram
aici ([?],[22]):
102 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT IEI.
1) Orice spat iu de curbura saclara Ricci este spat iu Einstin.
2) Orice spat iu Einstein de dimensiune 3 este spat iu cu curbura scalra
Ricci constanta.

In [52] se determina spat iile Einstein cu simetrie sferica generalizata. Vom


parcurge pe scurt aceste idei.
Fie ds
2
= B
2
(dx
0
)
2
A
2
(dx
1
)
2
C
2
d
2
metrica (4.5.2.2) cu simetrie
sferica generalizata. Din condit ia de spat iu Einstein (4.6.0.1) deducem ca
S
ij
= 0 pentru i ,= j. Aceste condit ii sunt automat vericate exceptand
S
01
=
2A
0
Ar
, unde A
0
=
A
x
0
. Anularea lui S
01
ne conduce la faptul ca A nu
depinde de x
0
, deci este funct ie numai de r, A(r).

In rest celelalte condit ii
S
ij
= g
ij
se scriu:
B
11
A
2
+
2B
A
2
r

A
1
B
1
A
2
= B
2
(4.6.0.2)

B
11
B
+
2A
1
Ar
+
A
1
B
1
AB
= A
2
1
1
A
2
+
A
1r
A
3

B
1
r
BA
2
= r
2
unde A
1
, B
1
, B
11
reprezinta derivatele n raport cu r. Cum S
33
= S
22
sin
2

este sucient sa analizam doua din aceste relat ii. Eliminam din ele si
obt inem:
A
1
A
+
B
1
B
= 0 (4.6.0.3)
(
A
1
A
B
1
B

B
11
B
)r
2
+ 1 A
2
= 0 (4.6.0.4)
Din (4.6.0.3) deducem ca B =
c(r)
A
si din (4.6.0.4) rezulta :
1A
2
r
2
=
(
A
1
A
)
1
+2(
A
1
A
)
2
(derivarea facandu-se n raport cu r). Facem substitut ia A
2
=
1

, care prin derivare ne da


A
1
A
=
1
2

,si obt inem ca


11
= 2
+1
r
2
, ce
reprezinta o ecuat ie diferent iala liniara neomogena. Aceasta ecuat ie se mai
poate simplica daca notam = 1 +
y
r
, ea devenind
y
11
y
1
=
2
r
,si se integreaza
direct , solut iile ind de forma y = r
2
+ , , R. Revenind la A si B
gasim ca :
B
2
= c
2
(r)(1 +

r
+ r
2
) ; 1/A
2
= 1 +

r
+ r
2
(4.6.0.5)
metrica (4.6.0.2) obt inuta astfel ind asemanatoare cu (4.5.2.11).
Discut ii privind aceasta metrica se gasesc n [52].
4.7. ELEMENTE DE COSMOLOGIE. 103
4.7 Elemente de cosmologie.
Modelele cosmologice actuale au la baza ideia ca Universul este cam la fel
oriunde, idee cont inuta n asa-numitul principiu al lui Copernic (Principiu
Cosmologic).
Formulat matematic Principiul lui Copernic prsupune ca varietatea sat-
isface doua condit ii: izotropie si omogeneitate.
Condit ia de izotropie presupune ca spat iul este la fel pe orice direct ie si se
traduce prin faptul ca n ecare spat iu tangent T
x
M orice doi vectori X, Y se
pot obt ine unul din celalalt printr-o izometrie, abstract ie facand de lungimile
lor.
Condit ia de omogeneitate se refera la faptul ca spat iul este la fel n orice
punct, metrica spat iului este asemanatoare de la un punct la altul, mai precis
orice doua puncte din M se pot obt ine unul din clalalt printr-o izometrie.
Nu esista o relat ie de dependent a ntre cele doua condit ii. O varietate
poate omogena fara sa e izotropa (ex. RS
2
) si invers (ex. pentru puncte
din jurul varfului unui con).
De fapt aceste condit ii trebuiesc privite cu rezerva ca Universul cu distant ele
sale galactice nu este static, el se transforma n timp. Deci condit iile de
izotropie si omogenitate se refera doar la spat iu nu si la timp. Pentru ecare
moment se obt ine o anumita stare galactica izotropa si omogena. Deci este
vorba de o foliat ie de tip spat io-temporal, R, unde R reprezinta direct ia
temporala, si o varietate 3-dimensionala izotropa si omogena, adica un
spat iu maximal simetric (deci admite un numar maxim de vectori Killing).
Metrica unui asemenea spat iu, potrivit lui Weyl, se ia sub forma :
ds
2
= (dx
0
)
2
a
2
(t)

du

du

, , = 1, 2, 3 (4.7.0.1)

ind metrica spat iului si a(t) un factor temporal, numit factor


scala .
Condit ia ca (,

) sa e varitate maximal simetrica implica faptul ca


spat iul sa e sa e de curbura constanta( prima ipoteza Einsrtein):

R
(X, Y )Z = K [(Z, Y )X (Z, X)Y ]
si deci este un spat iu Einstein :

S
(X, Y ) = 2K(X, Y ).
Pe de alta parte, am caracterizat simetria sferica la metrica Schwarzschild
prin invariant a la transformarile ortogonale spat iale. Prin urmare d
2
=
104 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT IEI.

du

du

trebuie sa e de forma:
d
2
= e
2(r)
dr
2
+ r
2
(d
2
+ sin
2
d
2
) (4.7.0.2)
Tensorul lui Ricci pentru metrica spat iala d
2
se poate calcula cu for-
mulele (4.6.0.2) punand A = e
2(r)
si B = 0,

S
11
=
2
r

S
22
= 1 + e
2
(r

1) ;

S
33
=

S
22
sin
2
(4.7.0.3)
Condit ia de spat iu Einstein implica imediat ca (r) =
1
2
ln(1 Kr
2
).

Inlocuind n (4.7.0.2) obt inem ca ds


2
din (4.7.0.1) este:
ds
2
= (dx
0
)
2
a
2
(t)
_
1
1 Kr
dr
2
+ r
2
(d
2
+ sin
2
d
2
)
_
(4.7.0.4)
numita metrica Robertson-Walker.
O observat ie legata de aceasta metrica este ca daca facemnlocuirile K
K
|K|
, r r
_
[K[ si a
a

|K|
ea ramane la fel , valorile pe care le poate lua
K
|K|
ind doar 1 si 0. Pentru K = 0 spat iul va plat, pentru K = 1
spat iul este cu curbura pozitiva si se va numi suprafat a nchisa, iar pentru
K = 1 spat iul este de curbura negativa si spat iul se va numi deschis.
Mai exact, n cazul K = 0, d
2
= dr
2
+r
2
d
2
= (dx
1
)
2
+(dx
2
)
2
+(dx
3
)
2
,
adica este metrica uzala, spat iul ind local euclidian.
Pentru K = 1, eventual notand r = sin se obt ine metrica sferei S
2
.
Pentru K = 1, d
2
este de curbura negativa , izometric spre exemplu
cu pseudosfera (titirezul).
Calculul simbolilor lui Christoel si apoi a tensorului lui Ricci pentru
metrica R-W (4.7.0.4) ne da:
S
00
= 3
a
a
; S
11
=
a a + 2 a
2
+ 2K
1 Kr
2
(4.7.0.5)
S
22
= r
2
(a a + 2 a
2
+ 2K) ; S
33
= S
22
sin
2

=
6
a
2
(a a + a
2
+ 1)
unde a = da/dx
0
, a = d
2
a/dx
02
.
Deoarece Universul nu este gol nu ne intereseaza solut ii Einstein n vid.
Tensorul energie-impuls pentru Univers se accepta a analog cu cel al unui
uid perfect, adica de forma( a doua ipoteza Einstein):
T
ij
= (p + )U
i
U
j
+ pg
ij
(4.7.0.6)
4.7. ELEMENTE DE COSMOLOGIE. 105
unde este densitatea de energie a uidului, p presiunea ,si U
i
cvadivectorul
viteza al uidului perfect, raportat la un reper. Pentru simplitate se poate
schimba reperul astfel ncat U
i
= (1, 0, 0, 0) si deci :
T
ij
=
_
_
_
_
0 0 0
0
0 pg

0
_
_
_
_
(4.7.0.7)
Ridicand indicii obt inem ca T
j
i
= diag(, p, p, p) si T = T
i
i
= 3p.
Acum trebuie vericata legea conservarii energiei
k
T
k
i
= 0. Un calcul direct
ne arata ca aceasta nu se verica ntodeauna, spre exemplu pentru i = 0.
Apare necesitatea de a impune condit ii asupra lui p si q ce determina starea
uidului. O condit ie convenabila este atunci cand cele doua marimi sunt
proport ionale, p = w , numita ecuat ie de stare.
Daca w = 0 se obt in asa-numitele zone materiale ale universului, pre-
siunea ind neglijabila n raport cu densitatea.
Alt caz important este atunci cand w =
1
3
, pentru care se obt in zonele
de radiat ie. Se arata ca n acest caz (4.7.0.6) ne conduce la tensorul energie
impuls al electromagnetismului.
Exista si alte situat ii n care legea conservarii energiei se verica. Pentru
aceste solut ii ecuat iile cosmologice ale lui Einstein (4.3.0.3) sunt:
E
ij
+ g
ij
= 8GT
ij
(4.7.0.8)
Aceste ecuat ii pot interpretate si ca ecuat ii necosmologice cu tensorul
energie-impuls
vid
T
ij
=

8G
g
ij
. Din (4.7.0.6) observam ca acest caz este tocmai
p = q =

8G
, si deci corespunde starii w = 1,pentru p si q constante.

In
acest caz se zice ca Universul este dominat de vid.
Ecuat iile cosmologice ale lui Einstein pot srise si sub urmatoarea forma
echivalenta:
S
ij
= 8G(T
ij

1
2
Tg
ij
) (4.7.0.9)
Pentru i = j = 0, din (4.7.0.5) si (4.7.0.9) obt inem :
3 a
a
= 4G( + 3p),
iar pentru i = j = 1, 2, se obt ine :
a
a
+2(
a
a
)
2
+2
K
a
2
= 4G( p). Eliminand
a
a
din acestea , rezulta urmatoarele ecuat ii :
a
a
=
4G
3
( + 3p) ; (
a
a
)
2
=
8G
3

K
2
a
2
(4.7.0.10)
106 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT IEI.
numite ecuat iile lui Friedmann. Solut iile acestor ecuat ii introduse n (C.4)
ne da Universul Friedman-Robertson-Walker (FRW).

In asrozica este cuoscuta ideia lui Huble privind expansiunea Universu-


lui. Am precizat ca a este o funct ie de timp. Huble leaga aceasta expansi-
une de parametrul H =
a
a
, numit parametrul Huble. Asupra valorii acestui
parametru la momentul actual este o problema destul de controversata. Alt
parametru important, parametrul de decelare, este q =
a a
a
2
.
Pentru =
3H
2
8G
n a doua ecuat ie Friedmann se obt ine asa-numita densi-
tate critica,
crt.
. Notam cu =
8G
3H
2
si din ecuat iile Friedmenn obt inem ca
1 =
K
H
2
a
2
.
Daca <
crt.
, atunci < 1, deci K = 1, Univers descis,
Daca >
crt.
, atunci > 1, deci K = 1, Univers nscis,
Daca =
crt.
, atunci = 0, deci K = 0, Univers plat.
Exista un caz singular al ecuat iilor Friedmann, a = 0, numit Big Bang.
Acesta este interpretat ca punct de creare a Universului dintr-o stare sin-
gulara si nicidecum, ceea ce ar putea interpreta cineva , ca ind explozia
Universului. Densitatea Universului devine arbitrara atunci cand a 0,
teoria FRW ne ind aplicabila.
Se pune problema integrarii ecuat iilor Friedmann. Vom discuta acest
lucru n urmatoarele situat ii particulare:
1) Universul este masic(p = 0) si c =
8G
3
a
3
= const. Faptul ca p = 0
presupune ca uidul este perfect, numit si praf cosmic. Din (4.7.0.10) se
obt in solut ii de forma:
-pentru K = 1
a =
c
2
(ch 1)
t =
c
2
(sh )
R, parametru,
-pentru K = 0
a = (
9c
4
)
1
3
t
2
3
-pentru K = 1
a =
c
2
(1 cos )
t =
c
2
( sin )
4.7. ELEMENTE DE COSMOLOGIE. 107
2)

In cazul zonei de radiat ie, = 3p, si c =
8G
3
a
4
= const se obt in
solut iile
-pentru K = 1
a =

c[ (1 +
x
0

c
)
2
1]
1
2
-pentru K = 0
a = (4 c)
1
4
(x
0
)
1
2
-pentru K = 1
a =

c[1 (1
x
0

c
)
2
]
1
2
3) Pentru Universuri ce nu depind explicit de , deci p si q sunt constante,
se obt in solut iile:
-pentru K = 1, < 0
a =
_
3

sin(x
0
_

3
) (4.7.0.11)
-pentru K = 1, > 0
a =
_
3

sh(x
0
_

3
) (4.7.0.12)
-pentru K = 0, > 0
a = e
x
0

3
(4.7.0.13)
-pentru K = 1, > 0
a =
_
3

ch(x
0
_

3
) (4.7.0.14)
Cazurile > 0 determina asa-numitul spat iu de Sitter, iar cazul < 0
se numeste spat iu anti-de Sitter.
Asupra interpretari zico-lozoce a ipotezelor Cosmologiei relativiste se
poate consulta [17]
Cazul spat iului de Sitter a fost intuit de Einstein, cazul anti-de Sitter s-a
analizat dupa ani 50 si reclama prezent a unor densitat i de energie negative.
Exista mai multe concepte despre acest caz, printre acestea ind si cel de vid
degenerat care implica luarea n calcul a unor Lagrangieni si Hamiltonieni
complexi ce descriu ecuat iile de miscare (aplict ii vom vedea n nalul acestei
lucrari ).
108 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT IEI.
Capitolul 5
Teorii gravitat ionale
dependente de direct ie

In aproape un secol de existent a, teoria relativitat i a cunoscut numeroase


extideri si n acelasi timp contestari datorate faptului ca nu gaseste solut ii la
noile probleme ale zici teoretice, n special cele aparute n mecanica cuantica
sau zica particulelor elementare.
Scopul acestui capitol este de a prezenta o extensie interesanta a ecuat iilor
lui Einstein la spat iimai generale decat varietatea spat io-temporala. Este
vorba de spat iile Finsler sau Lagrange modelate pe bratul tangent la o va-
rietate si dotate cu metrici ce depind nu numai de punct ci si de direct ie
(viteza), spat ii intens studiate de geometri n special n a doua parte a sec-
olului.

In acest domeniu scoala romaneasca de geometrie are rezultate re-
marcabile ([28],[29],...), noi facem aici doar o init iere n aceste teorii.

Inainte de a face aceasta init iere n teoria Finsleriana a spat iului si timpu-
lui am dori sa prezentam un exemplu ce ilustreaza destul de bine necesitatea
unor astfel de teorii.

In spat ilul Mnkowski accelerat ia proprie a unei particule (cvadriacelerat ia)


era data de u
i
=
d
2
x
i
d
2
=
du
i
d
, i = 0, 1, 2, 3, si deci marimea sa este w
2
=

ij
w
i
w
j
.

In spat iul curb al lui Einstein, ds
2
= g
ij
dx
i
dx
j
, accelerat ia prorie a
particulei se va calcula potrivit principiului de covariant a (Cap.II, 2.3) dupa
formula
w
2
= g
ij
u
i
ds
u
j
ds
(5.0.0.1)
unde u
i
=
dx
i
ds
este viteza relativista a particulei iar
u
i
ds
este derivata sa
109
110CAPITOLUL 5. TEORII GRAVITAT IONALE DEPENDENTE DE DIRECT IE
covarianta:
u
i
ds
=
du
i
ds
+
i
jk
u
j
u
k
(5.0.0.2)
Am vazut ca deplasarea n camp gravitat ional a particulei libere(deci n
absent a altor fort e decat cea gravitat ionala) se face pe geodezica, accelerat ia
proprie ind nula.

In prezent a altor fort e aceasta nu se mai ntampla , teoria
generala a relativitat ii poate preciza doar ceva legat de valoarea maxima a
acestei accelerat ii, ea ind limitata la([11]):
a
0
= 2
_
c
7
G
(5.0.0.3)
unde este constanta lui Planck, G constanta gravitat ionala si < 1 este
o marime ce depinde de densitatea externa si radiat ie (ea apare n special
n noile teorii string). Avem deci ca w
2
a
0
,condit ie ce se traduce t inand
seama de expresia lui w prin faptul ca urmatoarea forma patratica este pozitiv
denita[11]:
d
2
= g
ij
dx
i
dx
j
+
2
0
_
du
i
+
i
kh
u
k
dx
h
_ _
du
j
+
j
lm
u
l
dx
m
_
0 (5.0.0.4)
unde
0
= c
2
/a
0
.
Privita altfel aceasta metrica Brandt este de fapt ntr-un spat iu cu opt
dimensiuni, un punct ind caracterizat de (x
i
, u
i
) , i = 0, 1, 2, 3 , unde u
i
=
dx
i
/ds sunt componentele vitezei proprii tangenta la varietatea spat io-temporala.
Prin urmare, metrica d
2
este denita pe spat iul tangent la varietatea spat io-
temporala, d
2
= G
ab
(x
i
, u
i
)dz
a
dz
b
, unde z
a
ia valorile x
i
si u
i
.
Studiul geometriei bratului tangent la o varietate comporta unele di-
cultat i, de aceea n paragraful urmator vom face o prezentare pe scurt a
acestei geometrii. Ea este un caz particular al geometriei unui brat vecto-
rial. Pentru detalii se pot consulta excelentele monograi [28][29]
5.1 Geometria bratului tangent TM.
Sa consideram M o varietate diferent iabila, reala, ndimensionala, (U, ) o
harta locala n punctul x = (x
i
) , i = 1, n. Un vector tangent X
x
la varietate
se descompune dupa baza naturala X
x
= y
i
x
i
. Daca (x
i
) sunt coordonatele
lui x n alta harta locala, x
i
= x
i
(x), atunci baza naturala a lui T
x
M se
schimba cu matricea Jacobi a transformari, adica

x
i
=
x
j
x
i

x
j
. Reuniunea
5.1. GEOMETRIA FIBRATULUI TANGENT TM. 111
spat iilor tangente TM =
x
T
x
M determina o structura de brat vectorial
: TM M, numit bratul tangent la varietatea M.
Orice brat vectorial poate dotat cu o structura de varietate diferent iabila
2ndimensionala, un punct de pe varietatea TM ind caracterizat ntr-o
hata locala de coordonatele sale u = (x
i
, y
i
) , unde (y
i
)sunt componentele
unui vector din spat iul tangent T
x
M.
Geometria pe care dorim sa o dezvoltam este geometria varietat ii TM.
Schimb arile de hart i locale pe M vor determina urmatoarele schimbari de
coordonate pe TM :
x
i
= x
i
(x) (5.1.0.1)
y
i
=
x
i
x
j
y
j
; rang
_
x
i
x
j
_
= n
Vectorii tangent i n u = (x, y)din spat iul tangent T
u
(TM) se vor de-
scompune dupa baza naturala
_

x
i
,

y
i
_
, iar schimbarile acesteia se fac cu
matricea Jacobi a transformarii (5.1.0.1), adica:

x
i
=
x
k
x
i

x
k
+

2
x
k
x
i
x
j
y
j

y
k
(5.1.0.2)

y
i
=
x
k
x
i

y
k
Asa cum observam din (5.1.0.2) aceste schimbari au un caracter neliniar,
vectorii

x
i
schimbandu-se cu derivatele de ordinul al doilea, fapt cengreuneaza
considerabil calculele. Solut ii pentru rezolvarea acestei dicultat i sunt de mai
multa vreme, dar abia n ultimi 30 de ani a aparut clara ideia de conexiune
neliniara, care nlocuieste vectorii

x
i
cu alt ii ce se schimba simplu ca si

y
i
,
obt inandu-se o asa numita baza adaptata conexiuni neliniare pe TM.
Pe scurt aceasta ideie consta n urmatoarele. Fie V (TM) = Ker

-
bratul vertical, adica bratul ce reuneste distribut iile verticale V
u
(TM) gen-
erate local de
_

y
i
_
i=1,n
.
O conexiune neliniara este determinata de un subbrat suplementar lui
V (TM) n T(TM), numit subbrat orizontal, si deci T(TM) = H(TM)
V (TM).

In ecare distribut ie orizontala H
u
(TM) sa consideram o baza no-
tata
_

x
i
_
i=1,n
care, evident, se va descompune dupa /x
i
si /y
i
, adica:

x
i
=

x
i
N
j
i

y
j
(5.1.0.3)
112CAPITOLUL 5. TEORII GRAVITAT IONALE DEPENDENTE DE DIRECT IE
unde N
j
i
(x, y) sunt funct ii, numite coecient ii conexiunii neliniare.

In continuare sa cerem ca aceasta baza /x


i
,pe care o vom numi adaptata
conexiuni neliniare , sa verice urmatoarea regula de transformare:

x
i
=
x
j
x
i

x
j
(5.1.0.4)
Aceasta impune ca funct iile N
i
j
sa verice urmatoarele reguli de schimbare
ce rezulta usor t inand cont de (5.1.0.2):
x
j
x
i
N
k
j
=
x
k
x
j
N
j
i


2
x
k
x
i
x
j
y
j
(5.1.0.5)

In baza adaptata
_

x
i
,

x
i
_
din T
u
(TM) lucrurile se simplica consider-
abil, semanand cu cele binecunoscute din spat iul T
x
M.
Desigur, problema principala ramane gasirea unei conexiuni neliniare
(adica de fapt coecient ii sai N
i
j
) care sa e direct legata de geometria
spat iului respectiv.

In unele cazuri particulare (spat iile Finsler, spat iile La-
grange) aceasta este posibil. La modul general, daca pe varietatea M este
data o conexiune liniara cu coecient ii de conexiune
i
jk
(x), atunci putem
verica usor ca :
N
i
j
(x, y) =
i
kj
(x)y
k
(5.1.0.6)
satisfac (5.1.0.5) si deci determina o conexiune neliniara.

In geometria varietat ilor diferentiabile lucram cu niste obiecte mai gen-


erale decat vectorii, numite tensori.

In cazul varietat i TM nu toate obiectele
geometrice vor avea acea regula liniara de transformare (1.1.2.5). Totusi
cele ce se transforma ca si tensorii de pe varietatea M o sa le numimdtensori
(tensori distinsi n terminologia lui R.Miron).
Pentru astfel de obiecte geometrice, dtensorii, este important sa intro-
ducem derivarea lor covarianta si rezultatul sa e tot un dtensor. Aceasta a
condus la not iunea de dconexiune liniara, ea denindu-se ca ind o conex-
iune liniara de varietatea TM, D : (TM) (TM) (TM) ce pastreaza
distribut iile determinate de o conexiune neliniara data, adica vD
X
(hY ) =
hD
X
(vY ) = 0, unde v si h sunt proiectori pe cele doua distribut ii: verticala
si orizontala.
Exista mai multe caracterizari pentru o dconexiune liniara ([28]). O
dconexiune liniara va cunoscuta local daca se da act iunea sa asupra bazei
5.1. GEOMETRIA FIBRATULUI TANGENT TM. 113
adaptate:
D
x
k

x
j
=
1
L
i
jk

x
i
; D
x
k

y
j
=
2
L
i
jk

y
i
(5.1.0.7)
D
y
k

x
j
=
1
C
i
jk

x
i
; D
y
k

y
j
=
2
C
i
jk

y
i
Daca
2
L
i
jk
=
N
i
k
y
j
si
1
C
i
jk
= 0, conexiunea se spune ca este de tip Berwald.
D determina o derivare orizontala D
h
X
Y = D
hX
Y si una verticala D
v
X
Y =
D
vX
Y, funct iile
1
L
i
jk
si
2
L
i
jk
sunt coecient i derivari orizontale iar
1
C
i
jk
si
2
C
i
jk
sunt coecient i derivari verticale.

In continuare vom mai utiliza abrevierile


k
=

x
k
si

k
=

y
k
, notat ia
k
ramanand pentru

x
k
.
Din punctul de vedere al obiectelor ce le reprezinta, putem spune ca
1
L
i
jk
si
2
L
i
jk
au aceeasi regula de schimbare la 5.1.0.2, neind dtensori, n
timp ce
1
C
i
jk
si
2
C
i
jk
sunt exemple de dtensori de tip (1,2). Prin urmare
se ridica ntrebarea reasca n ce condit ii aceste perechi de obiecte ar coin-
cide:
1
L
i
jk
=
2
L
i
jk
= L
i
jk
si
1
C
i
jk
=
2
C
i
jk
= C
i
jk
. Si aici raspunsul poate dat n diverse
variante, dconexiunea liniara numindu-se n acest caz Nconexiune liniara
(sau conexiune normala). Daca consideram structurile aproape tangente re-
ciproce una ateia F si F

, F
2
= F
2
= 0, date local (dar global deinite)
de:
F(
k
) =

k
; F(

k
) = 0 ; F

(
k
) = 0 ; F(

k
) =
k
atunci D este Nconexiune liniara daca si numai daca DF = DF

= 0,
([35]).

In continuare este de preferat sa lucram cu Nconexiuni liniare
caracterizate doar de coecient i
_
L
i
jk
, C
i
jk
_
pentru o conexiune neliniara N
i
j
xata.
Derivarea unui dtensor W
...i....
...j....
n raport cu o Nconesiune liniara de-
termin a o derivare orizontala si una verticala, notate respectiv cu W
...i....
...j....|k
si
W
...i....
...j...k
dupa cum urmeaza:
W
...i....
...j....|k
=
W
...i....
...j....
x
k
+

L
i
hk
W
...h....
...j....

L
h
jk
W
...i....
...h....
W
...i....k
...j....k
=
W
...i....
...j....
y
k
+

C
i
hk
W
...h....
...j....

C
h
jk
W
...i....
...h....
114CAPITOLUL 5. TEORII GRAVITAT IONALE DEPENDENTE DE DIRECT IE
Calculul crosetelor bazei adaptate ne da :
[
j
,
k
] = R
i
jk

i
; unde R
i
jk
=
j
(N
i
k
)
k
(N
i
j
) (5.1.0.8)
_

j
,

k
_
=

k
(N
i
j
)

i
; si
_

j
,

k
_
= 0
Astfel ca torsiunea T(X, Y ) = D
X
Y D
Y
X [X, Y ] a unei dconexiuni
liniare d va avea urmatoarele 5 componente nenule, descompuse dupa X siY
orizontali sau verticali:
hT(
k
,
j
) = T
i
jk

i
; vT(
k
,
j
) = R
i
jk

i
(5.1.0.9)
hT(

k
,
j
) = C
i
jk

i
; vT(

k
,
j
) = P
i
jk

i
vT(

k
,

j
) = S
i
jk

i
unde T
i
jk
=
1
L
i
jk

1
L
i
kj
; P
i
jk
=

k
(N
i
j
)
2
L
i
kj
; S
i
jk
=
2
C
i
jk

2
C
i
kj
.
Cu totul analog se scriu componentele curburii unei dconexiuni liniare
R(X, Y )Z = D
X
D
Y
Z D
Y
D
X
Z D
[X,Y ]
Z, singurele componente nenule
ind:
R(
k
,
j
)
l
=
1
R
i
ljk

i
; R(
k
,
j
)

l
=
2
R
i
ljk

i
(5.1.0.10)
R(

k
,
j
)
l
=
1
P
i
ljk

i
; R(

k
,
j
)

l
=
2
P
i
ljk

i
R(

k
,

j
)
l
=
1
S
i
ljk

i
; R(

k
,

j
)

l
=
2
S
i
ljk

i
unde:

R
i
jkl
=
l

L
i
jk

k

L
i
jl
+

L
h
jk

L
i
hl

L
h
jl

L
i
hk
+

C
i
jh
R
h
kl

P
i
jkl
=

L
i
jk

C
i
jl|k
+

C
i
jh
P
h
kl
; = 1, 2

S
i
jkl
=

C
i
jk

L
i
jl
+

C
h
jk

C
i
hl

C
h
jl

C
i
hk
Identitat ile lui Ricci si Bianchi se scriu n baza adaptata separand part ile
orizontale si verticale.

In cazul particular al Nconexiunilor liniare curburile vor n numar de


trei distincte, torsiunile ramanand tot cinci.
Pentru a ajunge la ceea ce ne intereseaza -ecuat ii Einstein, este nevoie
de existent a unei structuri metrice pe TM exprimata relativ la o conexiune
neliniara xata.
5.1. GEOMETRIA FIBRATULUI TANGENT TM. 115
Sa consideram G un camp tensorial de tip (0, 2) pe TM, simetric, nede-
generat si de signatura constanta, aceasta referindu-se la forma patratica
G(u) : T
u
(TM) T
u
(TM) R. Perechea (TM, G) se va numi structura
metrica pe TM.

In raport cu baza naturala


_

x
i
,

y
i
_
, Gva admite matricea 2ndimensionala
simetrica si inversabila:
G =
_
G
ij

G
ij

G
ij
H
ij
_
unde G
ij
= G(

x
i
,

x
j
) ;

G
ij
= G(

x
i
,

y
j
) si H
ij
= G(

y
i
,

y
j
).
Asa cum se arata n [28], daca (H
ij
) este matrice inversabila cu invesa
(H
ij
), atunci exista o conexiune neliniara N
j
i
pentru care G(hX, V Y ) =
0, X, Y (TM), ea ind data de :
N
j
i
=

G
ik
H
jk
(5.1.0.11)
Structura metrica se descompune atunci n :
G(X, Y ) = hG(hX, hY ) + vG(vX; vY )
adica local n raport cu baza duala bazei adaptate
_

k
,

k
_
, notata
_
dx
k
, y
k
= dy
k
+ N
k
j
dx
j
_
, metrica G se scrie:
G = g
ij
(x, y)dx
i
dx
j
+ h
ij
(x, y)y
i
y
j
(5.1.0.12)
Componentele orizontale, respectiv verticale g
ij
si h
ij
sunt dtensori si
n general nu sunt egale.
Reciproc , xand o conexiune neliniara N
i
j
si doi dtensori de tip (0, 2)
, simetrici si nedegenerat i g
ij
(x, y) si h
ij
(x, y) pe TM atunci (5.1.0.12) ne
furnizeaza o structura metrica pe TM n raport cu care distribut iile sunt
ortononale.
Odconexiune liniara D se numeste metrica daca (D
X
G)(Y, Z) = XG(Y, Z)
G(D
X
Y, Z) G(Y, D
X
Z) = 0, adica g
ij|k
= h
ij|k
= g
ijk
= h
ijk
= 0
Sa facem urmatoarele notat ii:
c
L
i
jk
=
1
2
g
im
_
g
mk
x
j
+
g
jm
x
k

g
jk
x
m
_
(5.1.0.13)
c
C
i
jk
=
1
2
h
im
_
h
mk
y
j
+
h
jm
y
k

h
jk
y
m
_
116CAPITOLUL 5. TEORII GRAVITAT IONALE DEPENDENTE DE DIRECT IE
Conform cu [28], daca
0
D
= (
01
L
i
jk
,
02
L
i
jk
,
01
C
i
jk
,
02
C
i
jk
) este o dconexiune liniara
xata si
0
[,
0
| derivarile orizontale , respectiv verticale n raport cu
0
D
, atunci:
1
L
i
jk
=
c
L
i
jk
;
2
L
i
jk
=
02
L
i
jk
+
1
2
h
il
h
jl
0
|k
(5.1.0.14)
2
C
i
jk
=
c
C
i
jk
;
1
C
i
jk
=
01
C
i
jk
+
1
2
g
il
g
jl
0
k
este o dconexiune metrica n raport cu G cu hT(hX, hY ) = vT(vX, vY ) =
0.
Desigur
0
D
poate chiar si o conexiune de tip Berwald, particularizarea
constand n faptul ca n (5.1.0.14)
02
L
i
jk
=
N
i
k
y
j
si
01
C
i
jk
= 0.

In [28] sunt precizate si alte tehnici de a obt ine dconexiuni liniare met-
rice, eventual pentru care torsiunile sa aiba o forma prescrisa, lucru important
n teoria relativitat ii.
Cazuri particulare de structuri metrice pot urmatoarele:
1) hriemanniana, pentru care g
ij
(x, y) = g
ij
(x)
2) vriemanniana, pentru care h
ij
(x, y) = h
ij
(x)
3) (h, v) riemanniana
4) vlocal Minkowski, pentru care h
ij
(x, y) = h
ij
(y).
Pentru cazurile 1),2),3) o conexiune neliniara funct ie numai de metrica se
poate obt ine din (5.1.0.6), unde
i
jk
(x) sunt simboli lui Christoel ai metricii
h, vriemanniene.

In cazul local Minkowski se pot alege hart i locale n care
N
i
j
= 0 si deci baza adaptata
k
coincide cu cea naturala /x
k
.
Un alt aspect important ar caracterizarea acelor structuri metrice pe
TM pentru care g
ij
= h
ij
. Un raspuns este urmatorul([35]): Structura met-
rica G data de (5.1.0.12) are g
ij
= h
ij
daca si numai daca (TM, G, F) este
o structura metrica apoape tangenta, adica G(vX, hY ) = 0, G(FX, FY ) =
G(hX, hY ), unde F este structura tangenta naturala denita n baza adap-
tata ca mai sus.
Am vazut ca putem caracteriza N-onexiunile liniare cu ajutorul lui F
si F

. Fie
0

conexiunea Levi-Civita a metricii G pe TM, N


i
j
o conexiune
neliniara n raport cu care distribut iile sunt ortogonale si G = g
ij
(x, y)dx
i

dx
j
+ g
ij
(x, y)y
i
y
j
exprimarea locala a structuri metrice( numita liftul
5.2. ECUAT II EINSTEIN PE TM. 117
Sasaki al lui g
ij
). Atunci o Nconexiune liniara metrica n raport cu G este:
c
DX
Y =
0
X
Y + v(
0

v)Y + F

(
0
X
F)Y
ce are drept coecient i de conexiune tocmai pe (
c
L
i
jk
,
c
C
i
jk
).
5.2 Ecuat ii Einstein pe TM.
Sa consideram TM dotat cu o structura metrica Gsi o conexiune neliniara N
i
j
n raport cu care distribut iile sunt ortogonale, G scriindu-se ca n (5.1.0.12).
Fix am o dconexiune liniara Dn raport cu G, eventual una cu h(h, h)
si v(v, v)torsiuni prescrise.

In raport cu D putem efectua derivarile orizontale si verticale, sa scriem


tensorii de curbura, tensorii lui Ricci, scalrul lui Ricci, toate n reperele
adaptate conexiuni neliniare X

=
_

x
i
,

y
i
_
, = 1, 2n. Pentru a face
distinct ie asupra lui X

vom nota cu X
i
daca este

x
i
i = 1, n si cu X
a
daca
este

y
a
, a = 1, n.
Din (5.1.0.8) deducem cu usurint a componentele w

ale crosetului [X

, X

] =
w

a doua campuri adaptate, iar din (5.1.0.9) componentele T

ale tor-
siuni T(X

, X

) = T

. Analog (5.1.0.10) ne da componentele R

ale
curburii R(X

, X

)Z

= R

. Tensorul lui Ricci n reperele adaptate


X

are componentele:
S
ij
= R
k
ikj
= R
ij
; S
ia
=
1
P
k
ika
=
1
P
ia
(5.2.0.1)
S
aj
=
2
P
b
ajb
; S
ab
=
2
S
c
acb
=
2
S
ab
Calculul scalarului de curbura = G

ne da =
1
+
2
, unde
1
= g
ij
R
ij
si
2
= h
ab
S
ab
.
Cu aceasta pregatire putem scrie formal ecuat iile lui Einstein pe TM
pentru dconexiunea liniara D :
S

1
2
G

= T

(5.2.0.2)
unde T

sunt componentele tensorului energie-impuls.


118CAPITOLUL 5. TEORII GRAVITAT IONALE DEPENDENTE DE DIRECT IE

In reperele adaptate, ecuat iile (5.2.0.2)se traduc prin ecuat iile:


R
ij

1
2
g
ij
= T
ij
(5.2.0.3)
S
ab

1
2
h
ab
= T
ab
1
P
ia
= T
ia
21
P
ai
= T
ai
Cateva observat ii se cuvin facute asupra acestui sistem de ecuat ii Einstein
pe TM.
1) Deoarece dconexiunea liniara D nu este fara torsiuni, cu toate ca este
metrica (deci nu este conesiunea riemanniana), tensorul lui Einstein E

=
S


1
2
G

nu are neaparat divergent a nula ,asa cum se ntampla pentru


conexiunea riemanniana. Pentru ca legea conservarii energiei D
X

= 0 sa
e vericata va trebui sa impunem:
D
X

_
S


1
2

_
= 0 (5.2.0.4)
condit ie ce se traduce n reperele adaptate prin:
_
R
i
j

1
2

i
j
_
|i

2
P
a
ja
= 0 (5.2.0.5)
_
S
a
b

1
2

a
b
_
a
+
1
P
i
b|i
= 0
unde R
i
j
= g
ia
R
kj
, S
a
b
= h
ac
S
cb
,
1
P
i
b
= g
ij
1
P
jb
,
2
P
a
j
= h
ab
2
P
bj
.
Tot legea conservarii cnergiei presupune ca divergent a tensorului energie-
impuls sa se anuleze, D
X

= 0, din care rezulta ca:


T
i
j|i
+T
a
ja
= 0 ; T
i
a|i
+T
a
ba
= 0 (5.2.0.6)
2) Sistemul (5.2.0.5) cont ine (2n)
2
ecuat ii cu simetriile respective, iar
necunoscute sunt : N
i
j
, g
ij
, h
ij
si, eventual, torsiunile T
i
jk
, S
a
bc
care pot
nule daca se considera D data de (5.1.0.14). Deci necunoscute sunt n numar
de n
2
+n(n +1) +n
2
(n 1),deci mai mare decat cel al ecuat iilor, fapt ce da
un grad mai mare de libertate n alegerea solut iilorecuat iilor Einstein.
5.3. SPAT II FINSLER. SPAT II LAGRANGE. 119
3) Se pot considera modele relativiste pe TM n care metrica G sa aiba
aspecte particulare, spre exemplu cel propus de R.Miron ([28] )- modelul
Riemann-local Minkowski n care se considera g
ij
(x) si h
ij
(y). Ecuat iile Ein-
stein se reduc doar la primele doua seturi de ecuat ii din (5.2.0.3), n care
R
ij
= r
ij
este tocmai tensorul lui Ricci al conexiuni riemanniene a metricii
g
ij
(x) pe varietatea M. Se scriu cu usurint a n acest caz condit iile (5.2.0.5)
si (5.2.0.6) ale legii conservarii energiei.
Ca si n cazul clasic al varietat i spat io-temporale se pune problema re-
zolvari sistemului de ecuat ii (5.2.0.3). Se cunosc pentru moment put ine re-
alizari n acest sens . Aceste idei pornesc de la faptul ca metrica G provine
din geometria unui anumit spat iu, spre exemplu spat iu Finsler, Lagrange
sau Lagrange generalizat. Acest lucru l prezentam pe scurt n paragraful
urmator.
5.3 Spat ii Finsler. Spat ii Lagrange.
Sa consideram : TM M bratul tangent al unei varietat i reale, ndimensionale,
C

diferent iabile. Fie u = (x, y) un punct din TM.


Se numeste spat iu Finsler perechea (M, F), unde F : TM R este o
funct ie cu urmatoarele proprietat i:
1) F(x, y) > 0, y ,= 0
2) F este C

diferent iabil[ pentru y ,= 0


3) F(x, y) =[ [ F(x, y), R
4) Forma patratica g
ij
(x, y) =
1
2

2
F
2
y
i
y
j
este nedegenerata si pozitiv denita.
Funct ia fundamentala F(x, y) a unui spat iu Finsler ne permite pe un
arc de curba c : t [0, 1] x(t) M sa calculam lungimea sa s =
_
1
0
F(x(t),
dx(t)
dt
))dt .
Exemple particulare de spat ii Finsler sunt:
a) Spat iile Riemann, (M, g
ij
(x)), unde F(x, y) =
_
g
ij
(x)y
i
y
j
.
b) Spat iile Randers, n care (M, a
ij
(x)) este un spat iu Riemann si b
i
(x)
este un camp de 1-forme pe M. Atunci F(x, y) =
_
a
ij
(x)y
i
y
j
+ b
i
(x)y
i
.
c) Spat iile Kropina, L(x, y) = a
ij
(x)y
i
y
j
/b
k
y
k
d) Spat iile cu (, ) metrici, n care L(x, y) sunt funct ii omogene de
(x, y) =
_
a
ij
(x)y
i
y
j
si (x, y) = b
i
(x)y
i
.
Geometria spat iilor Finsler cunoaste o larga bibliograe, pentru detalii
vezi [28],[15]..
120CAPITOLUL 5. TEORII GRAVITAT IONALE DEPENDENTE DE DIRECT IE
Considerand g
ij
(x, y) =
1
2

2
F
2
y
i
y
j
tensorul metric pe TM , condit ia 3) de
pozitiva omogeneitate a lui F determina o conexiune neliniara direct legata
de metrica g
ij
, numita conexiunea neliniara Cartan:
c
N
i
j
=
1
2

i
00
y
j
(5.3.0.1)
unde
i
00
=
i
jk
y
j
y
k
si
i
jk
=
1
2
g
ih
_
g
hk
x
j
+
g
jh
x
k

g
jk
x
h
_
.
Mai mult, xand
c
N
i
j
exista o singura Nconexiune liniara metrica , g
ij|k
=
g
ijk
= 0, numita conexiunea Miron canonica,
c
D
= (
c
N
i
j
,
c
L
i
jk
,
c
C
i
jk
) cu hT(h, h)
si vT(v, v) torsiuni nule:
c
L
i
jk
=
1
2
g
ih
_
g
hk
x
j
+
g
jh
x
k

g
jk
x
h
_
(5.3.0.2)
c
C
i
jk
=
1
2
g
ih
_
g
hk
y
j
+
g
jh
y
k

g
jk
y
h
_
Cu ajutorul acestei conexiuni canonice se pot construi alte Nconexiuni
liniare interesante. Nu dorim sa facem aici o teorie a acestor spat ii.
Se numeste spat iu Lagrange perechea (M, L) unde L : TM R este
o funct ie C

diferent iabila cu proprietatea ca dcampul tensorial g


ij
=
1
2

2
L
y
i
y
j
este nedegenerat.
Observam ca orice spat iu Finsler este spat iu Lagrange cu L = F
2
.
Renunt and la condit ia de pozitiva omogeneitate a funct iei din cazul Finsler,
desigur ca geometria spat iului devine ceva mai dicila. Totusi si n acest caz
un rezultat remarcabil determina o conexiune neliniara pe TM funct ie numai
de L ([24],[28]):
Daca (M, L) este un spat iu Lagrange atunci
c
N
i
j
=
G
i
y
j
, unde G
i
=
1
4
g
ih
_

2
L
y
h
x
k
y
k

L
x
h
_
(5.3.0.3)
sunt coecient i unei conexiuni neliniare pe TM.
O Nconexiune liniara metrica va data de (5.3.0.2),
c
D
= (
c
N
i
j
,
c
L
i
jk
,
c
C
i
jk
).
Cu ajutorul ei se pot construi alte conexiuni metrice cu torsiuni prescrise.
R.Miron ian discut ie situat ia spat iilor Lagrange generalizate, (M, g
ij
(x, y)),
n care g
ij
(x, y) este un dtensor simetric si nedegenerat pe TM ce nu
5.4. TEORIAGRAVITAT IONAL

ASI C

AMPUL ELECROMAGNETIC PE TM.121


provine neaparat dintr-un Lagrangian. Aici problema este mult mai com-
plicata, determinarea unei conexiuni neliniare funct ie numai de g
ij
nu mai
este ntodeauna posibila. Putem preciza cateva cazuri n care este posibila:
-merica g
ij
(x, y) este slab regulata, pentru care perechea (M, c) este spat iu
Lagrange, unde c = g
ij
(x, y)y
i
y
j
este energia spat iului.
-metrica g
ij
depinde local doar de y, g
ij
(y), numite spat ii local Minkowski.

In continuare problema noastra este sa facem legatura cu ecuat iile Ein-


stein.
Sa consideram N
i
j
(x, y) o conexiune neliniara legata numai de metrica
spat iului Lagrange (sau Finsler) si
_

k
,

k
_
baza sa adaptata,
_
dx
k
, y
k
_
baza duala. Fie F si F

structurile tangente, F
2
= F
2
= 0, asociate si,
eventual, structura complexa J(
k
) =

k
; J(

k
) =
k
.
Am vazut ca darea unui dcamp tensorial g
ij
(x, y) pe TM determina
structura metrica aproape tangenta (5.1.0.12):
G = g
ij
(x, y)dx
i
dx
j
+ g
ij
(x, y)y
i
y
j
(5.3.0.4)
numita N liftul Sasaki al metricii g
ij
. Mai mult, (TM, G, J) este o vari-
etate aproape hermitiana, numita modelul aproape hermitian al spat iului
Lagrange, geometria spat iului depinzand numai de funct ia lui Lagrange.
Pentru metrica G si conexiunea canonica
c
D
(sau alta cu torsiuni prescrise
obt inuta din ea) putem scrie ecuat iile Einstein ca n paragraful precedent.
5.4 Teoria gravitat ionala si campul elecromag-
netic pe TM.
Am vazut ca teoria relativitat ii da solut ie invariant ei ecuat iilor lui Maxwel la
transformarile Lorentz.

In cazul gravitat ional aceasta se realizeaza potrivit
principiului de covariant a, derivata part iala ind nlocuita de derivata co-
varianta (2.3,Cap.)
Vom ncerca sa prezentam extensia pe TM a teoriei campului electro-
magnetic pentru cazul spat iilor Lagrange.
Sa consideram
c
D
= (
c
N
i
j
,
c
L
i
jk
,
c
C
i
jk
), Nconexiunea metrica canonica a spat iului
Lagrange (M, L).
122CAPITOLUL 5. TEORII GRAVITAT IONALE DEPENDENTE DE DIRECT IE
Introducem urmatori dtensori, numit i h si respectiv vtensori de de-
exie:
D
i
k
= y
i
|k
=
c
L
i
jk
y
j

c
N
i
k
; d
i
k
= y
i
k
=
i
k
+
c
C
i
jk
y
j
(5.4.0.1)
D
ij
= g
ik
D
k
j
; d
ij
= g
ik
d
k
j
Formula (2.3.2.6) dadea legatura ntre potent ialul electomagnetic A
i
si
tensorul electromagnetic F
ij
. Aici vom deni direct h si v tensori electro-
magnetici ai spat iului Lagrange ([29])ca ind:
F
ij
=
1
2
(D
ij
D
ji
) ; f
ij
=
1
2
(d
ij
d
ji
) (5.4.0.2)

In raport cu conexiunea canonica


c
D
, din simetria lui d
ij
se verica faptul
ca d
ij
= 0 si ca forma primelor ecuat iilor Maxwell este:
F
ij|k
+ F
jk|i
+ F
ki|j
=

(i,j,k)
R
h
jk
C
ioh
(5.4.0.3)
F
ijk
+ F
jki
+ F
kij
= 0
unde C
ioh
=
1
4

3
F
y
i
y
j
y
h
y
j
La randul lor, tot din principiul de covariant a , tensori electromagnetici
determina urmatoari h si v curent i:
hJ
i
= F
ij
|j
; vJ
i
= F
ij
j
(5.4.0.4)
ce satisfac alte doua ecuat ii Maxwell:
hJ
i
|i
=
1
2
[F
ij
(R
ij
R
ji
) + F
ij
h
R
h
ij
] (5.4.0.5)
vJ
i
i
= 0

In particular daca distribut ia orizontala este integrabila, R


ij
= 0, atunci
si hJ
i
|i
= 0.
Am vazut ca teoria electromagnetismului poate descrisa si n termanii
mecanicii Lagrangiene. Generalizarea propusa de R.Miron pentru Lagrangian-
ului electrodinamicii este:
L(x, y) = mc
ij
(x)y
i
y
j
+
2e
m
A
i
(x)y
i
(5.4.0.6)
5.5. MODELE RELATIVISTE

IN SPAT II LAGRANGE SI FINSLER. 123
unde
ij
(x) este metrica spat io-temporala si A
i
(x) un covector ce exprima
potent ialul electromagnetic.
Spat iul (M, L) este Lagrange cu g
ij
(x, y) = mc
ij
(x), din care rezulta
ca g
ij
=
1
mc

ij
si din (5.3.0.3) se obt ine conexiunea neliniara caconica cu
G
i
=
1
2

i
00
+
e
2m
2
c

ij
(
A
j
x
k

A
k
x
j
)y
k
.
Cosideram tensorul electromagnetic F
ij
:
F
ij
=
A
i
x
j

A
j
x
i
; F
i
j
= g
ik
F
kj
(5.4.0.7)
Curbele autoparalele ale conexiuni canonice sunt solut ii ale ecuat iilor lui
Lorentz.
Coecient i conexiuni canonice sunt
c
L
i
jk
=
i
jk
(simboli lui Christofell) si
c
C
i
jk
= 0, fapt ce determina ca ecuat iile lui Einstein sa se reduca la cele cla-
sice ale metricii
i
jk
(x) spat io-temporale. Tensorul electomagnetic F
ij
dat de
(5.4.0.7) coincide (pana la un factor de proport ionalitate
e
2m
) cu h tensorul-
electromagnetic (5.4.0.2), deci ecuat iile Maxwell (5.4.0.3),(5.4.0.5) coincid cu
cele clasice ale metricii
i
jk
(x).
5.5 Modele relativiste n spat ii Lagrange si
Finsler.
Amntalnit deja cateva modele relativiste: unul n spat ii Lagrange l-am vazut
mai sus pentru electromagnetism. Alta metrica desrisa la nceput era cea a
Brandt ce determina o structura Finsleriana a universului spat io-temporal.
Vom trece n continuare n revista nca cateva modele relativiste destul
de interesante.
5.5.1 Metrica Beil.
Aceasta metrica este legata tot de teoria electrodinamicii.

In spat iul Minkowski sa consideram o particula a carei pozit ie n funct ie


de timpul propriu este data de coordonatele x
i
(), i = 0, 1, 2, 3. Avem
c
2
d
2
=
ij
dx
i
dx
j
.

In prezent a doar a unui camp electomagnetic de potent ial A


i
(x) ecuat iile
124CAPITOLUL 5. TEORII GRAVITAT IONALE DEPENDENTE DE DIRECT IE
de miscare sunt date de legea lui Lorentz:
w
i
=
e
mc

ij
F
jk
u
k
(5.5.1.1)
unde u
i
= dx
i
/d este viteza, w
i
= d
2
x
i
/d
2
este accelerat ia si F
ij
este tensorul
electromagnetic(5.4.0.7).
Aceste ecuat ii de miscare nu coincid cu geodezicele spat iului Minkowski.
Problema propusa de R.Beil([8][9]) este sa modicam metrica spat iului
R
4
, notand-o cu g
ij
, astfel ca (5.5.1.1) sa determine o geodezica n (R
4
, g
ij
) .
Vom pastra aceleasi coordonate ale spat iului Minkowski.
Daca notam cu timpul propriu n noul spat iu (o noua scala a timpului),
atunci c
2
d
2
= g
ij
dx
i
dx
j
. Viteza si accelerat ia n noul spat iu vor :
u
i
=
dx
i
d
= bu
i
; w
i
=
d u
i
d
= w
i
b
2
+ u
i
db
d
unde b =
d
d
.
Beil cauta aceasta noua metrica sub forma:
g
ij
=
ij
+ kB
i
B
j
(5.5.1.2)
n care B
i
este un potent ial electric ce trebuie legat de A
i
si k = const.
Pentru nceput sa observam ca poate exista inversa lui g
ij
si anume: g
ij
=
ij
k(1 +kB
2
)B
i
B
j
, unde B
i
=
ij
B
j
si B = B
i
B
i
.

Inlocuind (5.5.1.2)n expresia metricii relativiste obt inemc


2
d
2
= g
ij
dx
i
dx
j
= g
ij
u
i
u
j
d
2
= [c
2
+ k(B
i
u
i
)
2
]d
2
de unde rezulta ca:
b = [1 + kc
2
(B
i
u
i
)
2
]
1
2
(5.5.1.3)
Scriind acum geodezicele metricii (5.5.1.2) si comparand cu ecuat ia lui
Lorentz (5.5.1.1), prin calcul direct se arata ca potent ialul B
i
trebuie sa e
de forma: B
i
= A
i
+

x
i
si ca trebuie sandeplineasca condit ia k(B
i
u
i
) =
e
mc
.
Sa notam ca b din (5.5.1.3) depinde punct si de viteza si deci, B
i
va
depinde si ei de punct si de viteza.

In concluzie metrica g
ij
va depinde
x si de viteza u. Pentru a n notat iile din paragrafele precedente vom
nota u
i
= y
i
. Suntem condusi la a considera metrica g
ij
(x, y) =
ij
+
kB
i
(x, y)B
i
(x, y). Aceasta este o metrica Lagrange generalizata. Problema
care o ridica Beil este de a gasi condit ii n care ea sa se reduca la una
5.5. MODELE RELATIVISTE

IN SPAT II LAGRANGE SI FINSLER. 125
Finsler. Pentru aceasta este necesar ca ea sa e 0omogena n , adica
B
i
(x, y) = B
i
(x, y). Folosind Th. Euler pentru funct ii omogene aceasta
condit ie se traduce prin (B
i
/y
j
)y
j
= 0.

In aceasta situat ie funct ia Finsler este:


F(x, y) =
_
(
ij
+ kB
i
B
j
)y
i
y
j
1
2
(5.5.1.4)

In particular daca B
i
este funct ie numai de x se obt ine cazul riemannian.

In(??) sunt analizate si alte cateva cazuri ce satisfac condit ia de omogeneitate


si prezinta interes pentru electrodinamica, cum ar : B
i
= (u
j
u
j
)

1
2
u
i
sau
B
i
= (s
j
(x)u
j
)
1
u
i
, etc. Aceste modele ind spat ii Finsler, de acum geometria
acestora urmeaza calea cunoscuta: determinarea conexiuni neliniare Cartan,
Nconexiuni liniare, curburi, ecuat ii Einstein.
Aceasta metrica Beil are implicat ii n teorii de unicare a capurilor zice,
ind comparabila cu metrica Kaluza-Klein:
ds
2
= (
ij
+
2
A
i
A
j
)dx
i
dx
j
2iA
k
dx
k
dx
5
(dx
5
)
2
5.5.2 Metrica Miron-Tavakol.

Incercand sa raspunda ipotezelor axiomatice ale teoriei relativitat ii generale


formulate de Ehlers, Pirani si Schild (EPS) ([18]), Tavakol si Van der Berg
([49]) propune un model Finslerian bazat pe o metrica conforma cu cea a
unui spat iu Finsler.
Aceasta metrica a fost generalizata de R.Miron si R.Tavakol sub forma:
g
ij
(x, y) = e
2(x,y)

ij
(x, y) (5.5.2.1)
unde
ij
(x, y) este metrica unui spat iu Finsler, iar (x, y) este o funct ie
diferent iabila pe TM.
Metrica (5.5.2.1) deneste un spat iu Lagrange generalizat si nuntodeauna
este posibil de obt inut o conexiune neliniara depinzand numai de ea. Cateva
subcazuri le vom analiza aici n continuare.
I) Presupunem ca
ij
(x) este metrica universului spat io-temporal si deci
:
g
ij
(x, y) = e
2(x,y)

ij
(x) (5.5.2.2)
A doua ipoteza se refera la conexiunea neliniara pe care o presupunem de-
terminata numai de metrica rimanniana
ij
(x), adica N
j
i
(x, y) =
i
jk
(x)y
i
y
j
,
unde
i
jk
sunt simboli lui Chrisoel ai metricii
ij
.
126CAPITOLUL 5. TEORII GRAVITAT IONALE DEPENDENTE DE DIRECT IE

In ([29],[32]) se arata ca aceste doua presupuneri sunt echivalente cu


condit iile relativiste EPS.
Pentru aceasta alegere a bazei adaptate, conexiunea metrica canonica
(5.3.0.2) are coecient ii:
c
L
i
jk
=
i
jk
+
i
jk
;
i
jk
=
i
j

k
+
i
k

j
g
jk

i
(5.5.2.3)
c
C
i
jk
=
i
j

k
+
i
jk
;
i
jk
=
i
j

k
+
i
k

j
g
jk

i
unde
k
=
|k
,
k
g
kj

j
,
k
= /y
k
,
k
= g
kj

j
.
Calcule directe ([29]) ne dau tensorii de torsiune, de curbura , tensorii
lui Ricci. Se scriu tensorii electromagnetici si ecuat iile Maxwell. Prima
ecuat ie Einstein se reduce la cea a metricii riemanniene
ij
(x), iar celelalte
trei grupe se scriu dupa formulele (5.2.0.3).

In cazul particular cand
k
= 0
atunci ecuat iile Einstein se reduc doar la cele ale metricii
ij
.
Subcazuri ale metricii (5.5.2.2) sunt:
I.1). g
ij
= e
2(x)

ij
(x), metrica coform riemanniana.
Avem
k
= 0 si de aici
c
C
i
jk
= 0. Ecuat iile Einstein, ecuat iile Maxwell se
reduc la cele clasice ale metricii
ij
. Asupra acestui caz vom mai reveni.
I.2). g
ij
= e
2A
k
(x)y
k

ij
(x), unde A
k
(x) poate privit ca un potent ial
electromagnetic.

In acest caz
i
jk
= 0 si
i
jk
=
i
j
A
k
+
i
k
A
j

jk

ih
A
h
.
I.3). g
ij
= e
2
kh
(x)y
k
y
h

ij
(x). Se vericaimediat ca
k
= 0 si
k
=
ik
y
i
, iar

i
jk
= 0 si
c
C
i
jk
= (
i
j

kh
+
i
k

jh

i
h

jk
)y
h
. Ecuat iile Einstein au
1
P
ia
=
2
P
ai
= 0 si
deci
1
T
ia
=
2
T
ai
= 0, iar ecuat iile Maxwell sunt caracterizate de F
ij
= 0, f
ij
= 0.
II) O alta clasa mare de metrici este:
g
ij
= e
2(x,y)

ij
(y) (5.5.2.4)
conforma cu metrica local Minkowski
ij
(y).
Pentru
ij
(y) putem alege hart i localen care coecient i conexiunii neliniare
sunt nuli,
0
N
i
j
= 0, si deci derivarea orizontala coincide cu cea part iala /x
k
.
Spat iul (M, g
ij
) n general nu este reductibil la unul Lagrange daca
k
,= 0.
Pentru alegerea
0
N
i
j
= 0, conexiunea canonica se scrie
c
L
i
jk
=
i
jk
;
c
C
i
jk
=
ih
C
jhk
+
i
jk
5.5. MODELE RELATIVISTE

IN SPAT II LAGRANGE SI FINSLER. 127
Apoi se scriu ecuat iile Einstein si Maxwell dupa formulele cunoscute.
Aici un caz particular este metrica Antonelli ce ofera modele utile n
ecologie:
g
ij
= e
2(x)

ij
(y) (5.5.2.5)
unde (x) =
i
x
i
,
i
R
+
,iar
ij
(y) este metrica spat iului Finsler (M,
0
F
),
unde
0
F
(y) = ((y
1
)
m
+ ... + (y
n
)
m
)
1
m
.
5.5.3 Modele n optica relativista.
Sa consideram spat iul Lagrange generalizat (M, g
ij
(x, y)) n care tensorul
metric este:
g
ij
(x, y) =
ij
(x) + (1
1
n
2
(x, y)
)y
i
y
j
(5.5.3.1)
cu
ij
(x) metrica spat io-temporala si y
i
=
ij
(x)y
j
, iar n(x, y) o functie reala
numita indice de refract ie.
Metrica(5.5.3.1) este o generalizare a metricii Synge([?]) din optica rela-
tivista.
O tratare profunda a acestui spat iu este facuta de R.Miron si T.Kawaguchi
(??,[29]).

Intai sa observam ca g
ij
este nedegenerata, cu inversa g
ij
=
ij
(x)
1
a(x,y)
(1
1
n
2
(x,y)
)y
i
y
j
, unde am notat a(x, y) = 1 +(1 n
2
) | y |
2
,cu | y |
2
=

ij
y
i
y
j
.
Tripletul /= (M, V
i
(x), n(x, V (x)), n care V
i
(x) este viteza particulei,
se numeste mediu dispersiv.
Restrict ionand la sect iunile S
V
: M TM, x
i
= x
i
; y
i
= V
i
(x), se
obt ine o teorie geometrica a mediului dispersiv. Metrica (5.5.3.1) cu y
i
=
V
i
(x) a fost introdusa de J.L.Synge.
Daca n(x, y)/y
i
= 0, atunci mediul se numeste nedispersiv.
O alta remarca se refera la cazul cand n este funct ie numai de x, cazn care
vom utiliza notat ia (x) =

2
(1
1
n
2
(x)
). Atunci metrica riemanniana Miron-
Tavakol (5.5.2.2) cazul I.1), cu (x) notat ia de acum, dezvoltata n serie Tay-
lor ne da: e
2(x)
= 1+2(x) +.... = 1+(1
1
n
2
(x)
9+.... Aproximam aceasta
cantitate si obt inem metrica g
ij
(x) = [1 + (1
1
n
2
(x)
)]
ij
(x), adica o esti-
mare post-newtoniana comparabila cu cea a unui mediu nedispersiv. Acest
lucru ne conduce la ideia de a lua n calcul o metrica de forma g
ij
(x, y) =
128CAPITOLUL 5. TEORII GRAVITAT IONALE DEPENDENTE DE DIRECT IE

ij
(x) + (1
1
n
2
(x,y)
)y
i
y
j
, unde este o constanta pozitiva, metrica de tip
Miron-Tavakol.
Consideram c : [0, 1] M o curba (linie de univers pe varietatea spat io-
temporala) si denim lungimea sa ca ind l(c) =
_
1
0
_
g
ij
(x, y)dt. Curba
devine geodezica a metricii g
ij
daca este solut ie a ecuat iei E-L , Lagrangianul
miscarii ind cel clasic
L(x, y) = m
0
c
_
g
ij
(x, y)y
i
y
j
= m
0
c
_
| y |
2
[1 (1
1
n
2
) | y |
2
]
_1
2
cu y = x.
O estimare post-newtoniana se obt ine dezvoltand indicele de refract ie
sub forma n
2
= 1 + U +
v
2
c
2
+ U
v
2
c
2
+ U
2
+
v
4
c
2
, unde U este potent ialul
gravitat ional si , , , , parametri. Introducand n Lagrangianul de mai
sus se pot determina condit ii asupra parametrilor facand aproximare cu cazul
newtonian ([29]) .
Sa ne oprim put in asupra geometriei mediului dispersiv.
Spat iul Lagrange generalizat (M, g
ij
) cu g
ij
data de (5.5.3.1) nu este
reductibil la unul Lagrange, deci conexiunea neliniara va trebui postulata:
0
N
i
j
=
i
jk
y
k
, unde
i
jk
(x) sunt simboli lui Christoel ai metricii
ij
. Alegerea
acestei conexiuni neliniare este convenabila din cel put in urmatoarele motive:
1) Satisface condit ia EPS n urmatorul sens: curbele autoparalele ale
conexiunii neliniare sunt geodezicele conexiunii
i
jk
2) Extremalele act iuni energiei c = g
ij
(x, y)y
i
y
j
cu proprietatea ca g
ij
dx
i
dt
dx
j
dt
=
0 coincid cu geodezicele conexiuni
i
jk
3) Energia c si indicele de refract ie n(x, y) sunt constante pe autopar-
alelele conexiunii neliniare.
Pentru simplitatea scrierii n continuare vom face notat ia u(x, y) =
1
n(x,y)

In raport cu baza adaptata acestei conexiuni neliniare, conexiunea canonica


(5.3.0.2) capata forma:
c
L
i
jk
=
i
jk
+
i
jk
;
c
C
i
jk
=
0
C
i
jk
+
i
jk
(5.5.3.2)
cu
i
jk
= g
ih

jhk
si
i
jk
= g
ih

jhk
, unde:
0
C
ijk
= (1 u
2
)
ik
y
j
5.6. DEVIAT II ALE GEODEZICELOR

INSPAT IUL FINSLER AL UNIVERSULUI SPAT IO-TEMPORAL.129

ijk
= u(y
i
y
j
u
x
k
+ y
j
y
k
u
x
i
y
k
y
i
u
x
j
)

ijk
= u(y
i
y
j
u
y
k
+ y
j
y
k
u
y
i
y
k
y
i
u
y
j
)
Acum se pot scrie torsiunile, curburile, tensori lui Ricci si electromag-
netici. Ecuat iile Einstein si Maxwell se traduc corespunzator dupa formulele
cunoscute. Simplicari ale acestora se obt in pentru cazul mediului nedisper-
siv cand n = 0, obt inandu-se h si v ecuat ii Einstein clasice.
5.6 Deviat ii ale geodezicelorn spat iul Finsler
al universului spat io-temporal.
5.7 Solut ii ale ecuat iilor Einstein pe TM pen-
tru campul gravitat ional slab.
5.8 Ecuat ii Einstein pe bratul olomorf T
/
M.
Cercetarile din zica teoretica din ultimele decenii au impus domenii noi cum
ar : cuantica relativista, zica particulelor elementare, teorii de unicare a
campurilor zice, etc.

In multe din aceste teorii ecuat iile de miscare sunt descrise de actiunea
unor Lagrangieni ce nu depind de variabile reale. Acesta este un motiv pentru
care geometria ar trbui sa creieze modele matematice corespunzatoare, asa
cum a procedat n cazul real.
Din motive mai put in legate de zica relativista, cu mai bine de 20 de
ani n urma, au fost introduse n studiu spat iile Finsler complex. Cercetarile
noastre din ultimi ani au extins aceste teorii la spat iile Lagrange complex
([36],[37]..). Suportul geometric al acestor teorii este bratul olomorf al unei
varietat i complexe.
Vom face aici o introducere n aceasta teorie si vom vedea cum se extind
ecuat iile Einstein.
130CAPITOLUL 5. TEORII GRAVITAT IONALE DEPENDENTE DE DIRECT IE
5.8.1 Geometria bratului T
/
M.
Fie M o varietate ndimensionala complexa, (z
k
= x
k
+ ix
n+k
) coordonate
complexe ntr-o harta locala. Pe M exista o structura complexa naturala
R
J
2
= I, data de
R
J
(

x
k
) =

x
n+k
;
R
J
(

x
n+k
) =

x
k
. Valorile proprii
ale lui
R
J
sunt i, fapt ce ne determina sa luam n studiu complexicatul
T
C
M al bratului tangent real. Structura complexa
R
J
se extinde prin liniar-
itate la T
C
M, notand-o simplu cu J. Prin reunirea subspat iilor proprii core-
spunzatoare lui i se obt ine bratul olomorf T

M al vectorilor de tip (1, 0), iar


subspat iile proprii corespunzatoare lui i ne da bratul T

M al vectorilor
de tip (0, 1), T

M = T

M si T
C
M = T

M T

M ([21]).
Fibratul
T
: T

M M este olomorf si ca varietate complexa este su-


portul geometriei pe care dorim sa o dezvoltam.
Sa notam cu u = (z
k
,
k
), k = 1, n, coordonatele complexe pe varietatea
2ndimensionala T

M, cu transformarile lor la schimbari de hart i locale date


de:
z
k
= z
k
(z) (5.8.1.1)

k
=
z
k
z
j

j
; rang
_
z
k
z
j
_
= n
z
k
= z
k
(z) satisfacand condit ii de olomore.
Din aceleasi motive ca mai sus, de data aceasta pentru varietatea T

M,
suntem obligat i sa luam n studiu complexicatul T
C
(T

M) = T

(T

M)
T

(T

M).
O baza locala pe T

(T

M) este
_

z
k
,

k
_
, schimbarile acesteia sunt date
de matricea Jacobi a transformarii(5.8.1.1).
Fie V (T

M) = ker
T
subbratul vertical n T

(T

M), o baza locala n


distribut ia verticala V
u
(T

M) ind
_

k
_
.Sa consideram H(T

M) un sub-
brat suplementar lui V (T

M), T

(T

M) = H(T

M) V (T

M). Acesta de-


trmina o aplicat ie N : u = (z, ) H
u
(T

M), numita conexiune neliniara


complexa (pe scurt (c.n.c.)).

In distribut ia orizontala H
u
(T

M) o baza locala
se considera de forma

z
k
=

z
k
N
j
k

j
(5.8.1.2)
Asupra bazei
_

z
k
_
vom impune sa satisfaca regula simpla de transfor-
5.8. ECUAT II EINSTEIN PE FIBRATUL OLOMORF T

M. 131
mare, asemanatoare cu cea pentru

k
:

z
k
=
z
j
z
k

z
j
(5.8.1.3)
fapt ce implica ca funct iile N
j
k
(z, ), coecient ii (c.n.c.), sa satisfaca o regula
o regula de transformare analoaga cu ([?]) din cazul real.
Baza
_

z
k
,

k
_
astfel obt inuta o vom numi adaptata (c.n.c.) pe T

M.
Prin conjugare obt inem o baza adaptata
_

z
k
,


k
_
pe T

(T

M) ce se schimba
cu matricea conjugata
_
z
j
z
k
_
.
Se obt ine n totalitate urmatoarea descompunere:
T
C
(T

M) = H(T

M) V (T

M) H(T

M) V (T

M) (5.8.1.4)

In distribut iile locale adaptate (c.n.c.) vom nota pe scurt aceste baze cu
_

k
,

k
,
k
,

k
_
.
Pe T
C
(T

M) act ioneaza global urmatoarele structuri:


-structura complexa naturala
J(
k
) = i
k
; J(

k
) = i

k
si J(X) = J(

X)
-structurile aproape tangente F si F

adaptate (c.n.c.) :
F(
k
) =

k
; J(

k
) = 0 si J(X) = J(

X)
F

(
k
) = 0 ; F

k
) =
k
si J(X) = J(

X)

In continuare suntem interesat i sa studiem acele obiecte geometrice nu-


mite dtensori complexi ce se transforma numai cu matrcea
_
z
j
z
k
_
, inversa
sa si conjugatele lor.
Pentru astfel de obiecte geometrice vom deni derivarea covarianta, rezul-
tatul ind tot un dtensor.
Numim dconexiune liniara complexa, (d (c.l.c.)), o lege de derivare D
pe T

M ce pastreaza distribut iile n (5.8.1.4).


O analiza a exprimarii locale a lui D arata ca o parte din coecient ii
de conexiune sunt conjugat ii altora, D
X
Y = D
X

Y si ca perechi din ei au
reguli de transformare similare([36]). Aceasta ne-a condus la studiul unui
132CAPITOLUL 5. TEORII GRAVITAT IONALE DEPENDENTE DE DIRECT IE
caz particular de lege de derivare , numita N (c.l.c.) , pentru care DJ =
DF = DF

= 0, si care local este caracterizat doar de coecient ii:


D

j
= L
i
jk

i
; D

j
= C
i
jk

i
(5.8.1.5)
D

j
= L

jk

i
; D

j
= C

jk

i
Daca L

jk
= C

jk
= 0 legea se numeste de tip (1, 0).
Exprimarea locala a componentelor torsiunii si curburii unei N (c.l.c.)
se face prin separarea part ilor verticale, orizontale si a conjugatelor lor([36]),
lucru pe care nu-l mai reproducem aici.
Diferent a semnicativa n calcule fat a de cazul real este ca pe T
C
(T

M))
vom lua n studiu structurile metrice hermitiene, adica acele metrici G pe
T

M cu proprietatea G(X,

Y ) = G(Y,

X),nedegenerate, ce sunt compatibile
cu structurile (J, F, F

). Astfel de structuri metrice sunt de forma :


G = g
i

j
dz
i
d z
j
+ g
i

i

j
(5.8.1.6)
unde g
i

j
(z, ) este un dtensorc omplex, nedegenerat si hermitian, g
i

j
= g
j

i
.
O N (c.l.c.)D se va numi metrica daca DG = 0 fapt ce implica ca
derivarile orizontale si verticale ale lui g
i

j
sa se anuleze, g
i

j|k
= g
i

jk
= g
i

j|

k
=
g
i

k
= 0.
O N (c.l.c.) metrica deosebita, numita canonica, este:
c
L
i
jk
=
1
2
g
li
(
g
jl
z
k
+
g
kl
z
j
) ;
c
C
i
jk
=
1
2
g
li
(
g
jl

k
+
g
kl

j
)
c
L

jk
=
1
2
g

il
(
gl

j
z
k

g
k

j
z
l
) ;
c
C

jk
=
1
2
g

il
(
gl

k

g
k

l
)
(5.8.1.7)
ce are torsiunile hT(h, h) si vT(v, v) nule si conjugatele lor.
Din aceasta se pot obt ine conexiuni metrice complexe cu torsiuni prescrise([37]).
5.8.2 Spat ii Lagrange si Finsler complex.
Numim spat iu Lagrange complex generalizat perechea (M, g
i

j
), unde g
i

j
este
un dtensor complex, nedegenerat si hermitian.
Fixand o (c.n.c.) atunci g
i

j
determina structura metrica (5.8.1.6) pe T
C
(T

M).
Desigur ca ne intereseaza ca aceasta structura metrica sa e legata direct de
g
i

j
, adica (c.n.c.) sa depinda numai de metrica. Problema este complicata ca
si n cazul real, dar cazuri particulare importante sunt.
5.8. ECUAT II EINSTEIN PE FIBRATUL OLOMORF T

M. 133
Numim spat iu Lagrange complex perechea (M, L), unde L : T

M R
este o funct ie diferent iabila cu proprietatea ca tensorul metric g
i

j
=
2
L/
i

j
este nedegenerat.
Un caz particular de spat iu Lagrange complex este spat iu Finsler complex
n care Lagrangianul L este absolut omogen n , adica L(z, ) =[ [
2
L(z, ) , C. Aceasta condit ie de omogeneitate ntr-un spat iu Finsler
complex implica condit ii suplimentare asupra lui L :
L

i
= L ; g
i

i
=
L

j
(5.8.2.1)
g
i

i

j
= L ;
g
k

i

i
=
g
i

k

i
= 0
Pentru spat iile Lagrange complex, n particular Finsler complex, a fost
rezolvata problema determinarii (c.n.c.) funct ie numai de L.
Din problema variat ionala n ([36]) se arata ca pe un spat iu Lagrange
complex (M, L) urmatoarele funct ii:
c
N
j
i
=
H
j

i
cu H
j
=
1
2
g
mj

2
L
z
k

m

k
(5.8.2.2)
sunt coecient ii unei (c.n.c.).
Recent, folosind transformarile Legendre n spat ii Hamilton, am aratat
ca esista o (c.n.c) mult mai convenabila pe un spat iu Lagrange complex, n
sensul ca [
k
,
j
] = 0, ea ind:
K
N
j
i
= g
mj

2
L
z
i

m
(5.8.2.3)
numita conexiune de tip Chern complex.
Legatura dintre cele doua (c.n.c) este data de
c
N
j
i
=
1
2

K
N
j
0

i
unde
K
N
j
0
=
K
N
j
i

i
.

In cazul particular al spat iilor Finsler complex , cele doua (c.n.c.) se reduc
astfel:
- prima la (c.n.c.) de tip Cartan :
c
N
j
i
=
1
2

j
00

i
(5.8.2.4)
134CAPITOLUL 5. TEORII GRAVITAT IONALE DEPENDENTE DE DIRECT IE
unde
i
00
=
i
jk

k
si
i
jk
=
1
2
g
mi
_
g
h m
z
k
+
g
k m
z
h
_
,
- a doua la cunoscuta (c.n.c.) Chern-Finsler:
K
N
j
i
= g
mj
g
l m
z
i

l
(5.8.2.5)
Folosind una din (c.n.c.) (5.8.2.2) sau(5.8.2.3),ce sunt legate numai de
metrica spat iului Lagrange complex, construim structura metrica hermitiana
(5.8.1.6)G pe complexicatul lui T

M si apoi xand o N(c.l.c.), spre exem-


plu cea canonica
c
D
data de (5.8.1.7) sau una cu torsiuni prescrise obt inuta
din ea, se trece la scrierea curburilor (n numar de 14, vezi[36]), la calculul
tensorilor lui Ricci pe T

M :
R
ij
= R
k
ikj
; R
i

j
= R
j

i
= R
k
i

jk
; P
ij
= P
k
ikj
(5.8.2.6)
S
ij
= S
k
ikj
;
i

j
=
j

i
=
k
i

jk
;
ij
=
k
ikj
unde R(
h
,
k
)
j
= R
i
jkh

i
; R(

h
,
k
)

j
= P
i
jkh

i
; R(

h
,

k
)

j
= S
i
jkh

i
;
R(
h
,
k
)

j
=
i
jk

i
; R(
h
,

k
)

j
=
i
j

kh

i
si conjugate ale lor.
Apoi scalarii lui Ricci sunt: = r + s , unde r = g

ij
R
j

i
si s = g

ij
S
j

i
.

In
reperele adaptate
c
N
(c.l.c.)
c
D
ecuat iile lui Einstein se pot scrie formal ca
n cazul real:
S

1
2
G

= T

(5.8.2.7)
unde , pot si indici conjugat i.
Pe componente (5.8.2.7) se transcrie :
R
i

1
2
g
i

j
=
h

h
T
i

j
(5.8.2.8)
S
i

1
2
g
i

j
=
v v
T
i

j
R
ij
=
hh
T
ij
S
ij
=
vv
T
ij
P
ij
=
hv
T
ij

j
=
h v
T
i

j
=
v

h
T
i

j
5.8. ECUAT II EINSTEIN PE FIBRATUL OLOMORF T

M. 135
unde n dreapta
h

h
T
i

j
,etc., sunt componentele dupa orizontal, vertical si con-
jugatele lor ale tensorului energie-impuls al spat iului complex.
Legea conservari energiei este
c
D
X

(S

1
2

) = 0 si se traduce asemanator
pe componente.
Urmand ideile din cazul real, putem formal sa introducem urmatorii ten-
sori de deexie complex:
D
i
k
=
i
|k
=
c
L
i
0k

c
N
i
k
; D
i

k
=
i
|

k
=
c
L
i
0

k
; D

i
k
=
i
|k
= D
i

k
d
i
k
=
i
k
=
c
C
i
0k
+
i
k
; d
i

k
=
i

k
=
c
C
i
0

k
; d

i
k
=
i
k
= d
i

k
si cei covariant i:
D
ij
= g
i

k
D

k
j
; D
i

j
= g
i

k
D

j
= D
j

i
d
ij
= g
i

k
d

k
j
; d
i

j
= g
i

k
d

j
= d
j

i
Propunem aici urmatorii tensori electromagnetici n complex:
F
ij
=
1
2
(D
ij
D
ij
) ; f
ij
=
1
2
(d
ij
d
ij
) (5.8.2.9)
F
i

j
=
1
2
(D
i

j
D
i

j
) ; f
i

j
=
1
2
(d
i

j
d
i

j
)
pentru care se pot scrie ecuat iile Maxwell complex calculand derivatele lor
orizontale, verticale si sumand ciclic. Preferam sa nu mai dezvoltam acest
calcul direct aici.

Inncheierea acestei sect iuni prezentam cateva exemple de spat ii Lagrange


complex.
1) Modelul complex al electrodinamicii:
L(z, ) = mc
i

j
(z)
i

j
+
e
m
(A
k
(z)
k
+ A
k
(z)
k
) (5.8.2.10)
unde
i

j
(z) este o metrica hermitiana pe M, A
k
(z) este un covector complex
si A
k
(z) = A
k
(z).
Conexiunea neliniara canonica (5.8.2.2) are exprimarea :
c
N
j
i
=
1
2

i
00

i
+
e
4m
2
c

kj
A
k
z
i
136CAPITOLUL 5. TEORII GRAVITAT IONALE DEPENDENTE DE DIRECT IE
unde
i
00
=
i
jk

k
si
i
jk
=
1
2

mi
_

k m
z
j
+

j m
z
k
_
Coecient ii
c
N
conexiunii liniare canonice sunt:
c
L
i
jk
=
i
jk
;
c
L

jk
=
1
2

im
_

j
z
k


k

j
z
m
_
,
c
C
i
jk
=
c
C

jk
= 0
Se calculeaza torsiunile si curburile si apoi se scriu ecuat iile Einstein n
care R
i

j
= r
i

j
este tensorul lui Ricci a conexiunii Levi-Civita ai metricii
i

j
(z)
iar S
i

j
= R
ij
= S
ij
= P
ij
=
i

j
=
i

j
= 0
Tensorii electromagnetici se reduc doar la :
F
i

j
=
e
2m
(
A
j
z
i

A
i
z
j
)
ceilalt i nd nuli.
2) Consideram funct ia pe T

M :
L(z, ) =

ji
(z)


j
+ m
2
0


(5.8.2.11)
Lagrangianul campului scalar liber, introdus prin ani 60 pentru a ilustra
conceptul de vid degenerat ([17]).
Presupunand
i

j
(z) o metrica hermitiana n universul Einsteinian, sa ob-
servam ca g
i

j
=
2
L/
i

j
n general nu satisface condit ia de a determina
o matrice inversabila. Totusi pentru anumite alegeri ale funct iei de unda
este posibil ca g
i

j
sa e nedegenerat. Spre exemplu pentru:
= A
k
(z)
k
e
i
;

=

A
k
(z)
k
e
i
R si A
k
(z) covector complex ce satisface det(A
k


A
j
) ,= 0, determina
tensorul metric g
i

j
= m
2
0
A
i

A
j
nedegenerat.
Implicat iile zice ale acestui Lagrangian sunt legate de cuantica rela-
tivista, n special de teorii gauge contemporane de unicare a campurilor
zice( fenomenul ruperi spontane de simetrii).
Bibliograe
[1] Atanasiu Gh.,Munteanu Gh.,Postolache M.,Algebra liniara geometrie
analitica, diferen

tiala si ecuat ii diferent iale, Ed.All, 1994.


[2] Asanov,G.S., Finsler Geometry, Relativity and Gauge Theories,
D.Reidel Publ.Comp., Dordrecht,1985.
[3] Balan V.,
[4] Balan V.
[5] Balan V.,
[6] Balan V.
[7] Beigel A., Buchner K,. d-spaces,singularities, and the origin of change,
Proc. 4-th Workshop, Brasov, 1999, 46-55
[8] Beil R.G., Electrodynamics from a metric, Int.J. of Theor.Physics,
Vol.26, 2, 1987, 189-197
[9] Beil R.G., New class of Finsler metrics, Int. J. of Theor.Physics, Vol 28,
6, 1989, 659-667
[10] Berger M.,Encounter with a Geometer, 2, Notices of AMS, vol47, 3,
2000, 327-340
[11] Brandt H., Finslerian Spacetime, Contemporanz Math., vol. 196, 1996,
273-287.
[12] Beju I., Soos E., Teodorescu P.P., Tehnici de calcul spinorial si tensorial
neeuclidian cu aplicat ii, Ed. Tehnica, 1979
137
138 BIBLIOGRAFIE
[13] Carroll S., Lecture notes on General Relativity,Univ. of California
,1997,itp.ucab.edu/carroll/notes
[14] Chandrasekhar S.,The mathematical theory of Black Holes, Oxford Univ.
Press.,1998
[15] Chern S.S, Bao D.,Shen Z., An introduction to Riemannian-Finsler ge-
ometry , Graduate Texts in Math, Vol. 200.
[16] Codreanu S.,Tataru L.,Teoria relativitat ii si electrodinamica, Ed. Casa
cart ii de stiint a,Cluj,1994
[17] Dariescu C., Dariescu M., Gravitat ie si campuri n universul Ein-
steinian, Ed. Vesper, 1997
[18] Ehlers J., Pirani F., Schild A., General relativity: An Einstein centenary
survey , Cambridge , 1979
[19] Einstein A.,Teoria relativitat ii, Ed. Tehnica ,Bucuresti,1957
[20] Fock V.A.,Teoria spat iului, timpului si gravitat iei, Ed. Academiei, Bu-
curesti, 1962
[21] Ghoerghiev Gh.,Oproiu V., Varietat i diferent iabile nit si innit dimen-
sionale ,Ed. Academiei ,Vol 1, 1976, Vol 2 , 1979
[22] Ianus S., Geometrie diferent iala cu aplicat ii n teoria relativitat ii, Ed.
Academiei, Bucuresti, 1983
[23] Israel W., The internal geometry of black holes, Contemp. Math.,vol.
170, 1994
[24] Kern J., Lagrange geometry, Arch. Math., 25 ,1974, 438-443
[25] Kawaguchi T.,Miron R.,A Lagrangian model for gravitation and electro-
magnetism ,Tensor N.S, 48, 1989, 153-168
[26] Kobayashi S., Nomizu K.,Fundation of Di. Geom. Interscience Publ.,
1963, 1969.
[27] Landau L.,Lifchitz E., Teorie du champ , Ed.de la Pais ,1984
BIBLIOGRAFIE 139
[28] Miron R., Anastasiei M., Fibrate vectoriale. Spat ii Lagrange. Aplicat ii
n teoria relativitat ii, Ed. Academiei, Bucuresti, 1987
[29] Miron R., Anastasiei M., The geometry of Lagrange spaces. Theory and
appl., Kluwer Acad. Publ., 1994
[30] Miron R., A Lagrangian theory of relativity , An.St.Univ.Al.I.Cuza, Iasi,
s1.a, Mat., 32, 1986, 37-62
[31] Miron R., Kawaguchi T., Relativistic geometrical optics,
Int.J.Theor.Phys., 30/11, 1991, 1521-1543
[32] Miron R.,Tavakol R., Balan V.,Rosburg I., Geometry of space-time and
generalized Lagrange Gauge theory , Publ.Math.Debrecen, 42/3-4, 1993,
215-224
[33] Misner W., Thorne K.S., Wheeler J.A., Gravitation, Freeman, San Fran-
cisco, ,1973.
[34] Munteanu Gh., Metrical almost tangent structures, An.St.Univ.
Al.I.Cuza, Iasi, XXXIII, f2, 1987, 151-158
[35] Munteanu Gh., On normal d-connection, Proc. of the fth Nat . Sem. on
Finsler and Lagrange spaces, Brasov, 1988
[36] Munteanu Gh., Complex Lagrange spaces, Balkan J. of Geom. Vol 2,1,
1998, 61-73
[37] Munteanu Gh., Generalized complex Lagrange spaces , Kluwer
Acad.Publ. Vol. 109, 1999, 209-221
[38] Negrescu H., De la mecanica clasica la teoria relativitat i, Ed.Albatros
[39] Pitis Gh. Curs de geometrie diferent iala, Univ. Brasov, 1992
[40] Penrose R., General Relativity: An Einstein Centenary survey, Cam-
brige, 1979
[41] Poisson E., Israel W., Internal structure of black holes, Physical Review
D, Vol 46, 6, 1990
[42] Raigorodski L.D., Stavrinos P.C., Balan V., Introduction to the physical
principles of dif.geom. Univ. of Athenes, 2000
140 BIBLIOGRAFIE
[43] Sachs R., Wu H., General Relativity for Mathematiciens, Springer-
Verlag, 1977
[44] Schutz B.F., A rst course in General relativity, Cambridge, 1985
[45] Sofonea L. Geometrii reprezentative si teorii zice, Ed.Dacia, Cluj-
Napoca, 1984
[46] Sterian P., Mecanica relativista si not iuni de teoria gravitat iei,
Ed.Tehnica, 1979
[47] Straumann N., General Relativity and Relativistic astrophysics,
Springer-Verlag, 1984
[48] Synge J.L., Relativity: General Theory, North-Holland ,1966
[49] Tavakol R.k., Van der Bergh N., Viability criteria for the theories of
gravity and Finsler Spaces, GRG. 18, 1986, 849-859
[50] Teleman K., Metode si rezultate in geometria dif. moderna, Ed. St. si
Enciclopedica, Bucuresti, 1979.
[51] Vrejoiu C. , Electrodinamica si Teoria Relativitat ii, Ed. Didactica si
Ped., Bucuresti, 1993
[52] Vrancenu Gh., Mihaileanu N., Introducere in teoria relativitat ii, Ed.
Tehnica, Bucuresti ,1980
[53] Wald R., General Relativity, Chicago Press, 1984
[54] Weinberg S., Gravitation and Cosmology, Wiley, New-York, 1972
[55] Zet Gh., Lagrangian geometrical models in physics, Pergamon Press,
Vol. 20, 3-4, 1994, 83-91