1. METODE SI MIJLOACE DE IGIENIZARE N INDUSTRIA ALIMENTAR 1.1.

Igienizarea n timpul operatiilor tehnologice de fabricare a alimentelor, produsele vin n contact cu suprafetele si cu ustensilele de lucru, care n conditiile neasigurarii igienizarii corecte, reprezinta, una din principalele surse de contaminare a acestora. n cadrul masurilor de igiena, obiectivul igienizarii este eliminarea de pe toate suprafetele care vin n contact cu produsele, a reziduurilor organice de provenienta alimentara, care de obicei, nglobeaza numeroase microorganisme. Igienizarea se realizeaza prin mijloace mecanice si fizice. Igienizarea cuprinde doua operatii complementare, spalarea si dezinfectia, care urmaresc: din punct de vedere fizic, ndepartarea tuturor depozitelor organice vizibile de pe suprafete (prezenta mzgii da senzatia de lunecos la pipait); din punct de vedere chimic, eliminarea tuturor urmelor de substante chimice din solutiile de spalare sau dezinfectie; din punct de vedere microbiologic, reducerea la maximum a microflorei existente.

Avnd n vedere necesitatea obtinerii unor produse alimentare de calitate, igienizarea devine o componenta a procesului tehnologic caruia trebuie sa i se acorde aceeasi atentie ca tuturor celorlalte operatii. Pentru stabilirea ritmului si duratei operatiilor de igienizare, a volumului de munca si a cantitatii de materiale necesare executarii acesteia sunt necesare informatii privind viteza de acumulare si cantitatea reziduurilor organice care trebuie ndepartate. Pentru a avea eficacitate maxima, actiunea de igienizare trebuie sa se desfasoare continuu, cu o intensitate mai mare imediat dupa oprirea productiei. Durata si modul de executare a igienizarii nu trebuie sa stnjeneasca operatiile de productie, dar nici sa fie neglijate. Pentru a se realiza cele prezentate, se recomanda ca succesiunea operatiilor de igienizare a utilajelor sa respecte urmatoarea schema :

Spalarea:

Demontarea utilajelor

ndepartarea depozitelor voluminoase si a resturilor de pe pardoseala cu jet de apa

Aplicarea solutiei de spalare, cu jet cu presiune mare

Clatirea cu apa

Dezinfectia:

Aplicarea agentului dezinfectant

Clatirea cu apa fierbinte (daca dezinfectia nu se face cu jet de abur suprancalzit)

Curatirea finala a pardoselelor si a canalelor de scurgere Personalul aferent operatiilor de igienizare Pentru mentinerea permanenta a starii de igiena pe parcursul procesului tehnologic de productie este necesar personal n numar corespunzator si bine dotat sau pot fi folositi, prin rotatie, muncitorii din productie, care n perioada respectiva nu trebuie sa mai presteze si activitati care i pun n contact direct cu produsul. Executarea igienizarii la sfrsitul sau dupa o perioada de lucru, cnd procesul de productie este oprit, poate fi ncredintata unei echipe special constituita n acest scop, sau muncitorilor din productie nainte de a parasi locul de munca. 2

Prima solutie este aplicata, n general, n unitatile care functioneaza cu unul sau doua schimburi, iar cea de-a doua acolo unde activitatea se desfasoara continuu n trei schimburi sau daca constituirea unei echipe speciale nu este economic justificata.

Ustensilele si aparatura utilizata la operatiile de igienizare Marirea eficacitatii si scurtarea duratei operatiilor de curatire se realizeaza utiliznd diferite ustensile, aparate si dispozitive. Dintre ustensilele folosite n mod curent amintim: perii, maturi, bureti, razatoare, furtune cu dispozitive de nchidere a apei etc. Se va evita folosirea la igienizare a crpelor care sunt ele nsele sursa de contaminare. Se recomanda ca pentru spalare si dezinfectie sa se utilizeze aparatura care da posibilitatea amestecarii n diferite proportii a apei cu solutii detergente sau dezinfectante concentrate, n vederea obtinerii de solutii de lucru care sa permita executarea tuturor fazelor spalarii si dezinfectiei cu acelasi aparat. Jeturile de apa cu presiune ridicata prezinta avantaje privind rapiditatea executarii operatiilor de igienizare, mai ales n cazul locurilor greu accesibile, deoarece fac posibila utilizarea solutiilor cu concentratii si temperaturi mai mari, neindicate n cazul executarii manuale a igienizarii. Igienizarea obiectelor de dimensiuni mici cum ar fi tavi, cutite, cani etc., se realizeaza prin nmuierea acestora n solutii detergente sau dezinfectante, frecarea cu ustensile adecvate si clatirea n curent de apa. n ncaperile de depozitare a produselor finite, n depozitele de faina, cereale sau zahar etc., n care reziduurile sunt, n special, sub forma de pulberi si n care igienizarea umeda cu apa si solutii nu este indicata sau imposibila, se folosesc aspiratoare de praf. Sistemele automate de igienizare, se folosesc mai ales n procesele tehnologice care prelucreaza produse lichide (industria laptelui, a berii), printr-o retea de conducte prin care se pot circula solutiile de spalare si dezinfectie si apa de clatire. Operatiile de igienizare, n aceste situatii, sunt dirijate de la un tablou de comanda de unde se controleaza toti parametrii procesului (durata, presiunea, temperatura etc.). Folosirea acestor sisteme necesita totusi, periodic executarea si a unei igienizari cu demontarea instalatiilor, deoarece pe traseul circuitelor pot exista puncte n care rezultatele igienizarii fara demontare sa nu fie suficient de eficiente si sa persiste resturi organice care sa favorizeze dezvoltarea microorganismelor. Apa folosita n procesul de igienizare are rolul de a dizolva substantele chimice utilizate ca agenti de spalare si dezinfectie, de a antrena depozitele de murdarie desprinse de pe suprafete si de a clati n final aceste suprafete, n scopul ndepartarii substantelor chimice folosite. Apa necesara igienizarii trebuie sa corespunda calitativ conditiilor cerute pentru apa potabila, deci sa provina dintr-o sursa acceptata de organele sanitare. Daca apa este prea dura (continutul de saruri de calciu si magneziu este prea mare), n compozitia agentilor chimici de spalare se adauga polifosfati (n concentratii corespunzatoare) care au rol de a bloca compusii de calciu si magneziu si de a-i face neprecipitabili ca urmare a contactului cu anumite substante alcaline sau a aplicarii unor temperaturi ridicate. n caz contrar, sarurile de calciu si magneziu din apa precipita si formeaza depozite de piatra, greu de ndepartat, care protejeaza microorganismele de actiunea agentilor de dezinfectie. n industria laptelui, prevenirea formarii acestor depozite se face prin utilizarea agentilor de igienizare acizi. 3

1.2. Spalarea Depozitele de murdarie acumulate pe suprafetele care vin n contact cu alimentele n timpul procesarii sunt reprezentate de resturi organice de alimente, care, datorita grasimilor, adera la aceste suprafete si/sau de sarurile minerale insolubile de calciu si magneziu formate mai ales n urma spalarii cu apa dura. Aceste depozite favorizeaza multiplicarea si protectia microorganismelor de actiunea agentilor de dezinfectie (fizic prin ngreunarea accesului sau chimic prin inactivarea acestora) si deci contaminarea alimentelor. Folosirea apei si a mijloacelor fizice si mecanice nu sunt suficiente pentru ndepartarea tuturor depozitelor si reziduurilor care adera la suprafata. Pentru marirea eficacitatii acestor mijloace se utilizeaza agenti chimici de spalare sau detergenti cu scopul de a slabi fortele de atractie dintre murdarie si suprafata la care adera. Sub actiunea apei si a agentilor chimici de spalare are loc: umezirea, adica intrarea n contact a solutiei detergente cu suprafetele (att cu cea a depozitului ct si cu cea pe care acesta adera), ca urmare a scaderii fortei de atractie si a capacitatii de patrundere a solutiei; dizolvarea, adica formarea de compusi solubili, ca urmare a reactiei chimice dintre particulele de murdarie si componentele solutiei de spalare; dispersia, adica desfacerea fragmentelor de murdarie n particule din ce n ce mai mici, care sa poata fi ndepartate apoi prin clatire; suspendarea, adica mentinerea n suspensie si mpiedicarea redepunerii particulelor de murdarie desprinse de pe suprafete, prin crearea unor forte de atractie ntre particule si solutia de spalare, mai puternice dect cele dintre particule si suprafetele supuse curatirii; saponificarea si emulsionarea grasimilor din depozitul de murdarie.

1.3. Agentii chimici de spalare Pentru a fi acceptat spre utilizare n industria alimentara un agent chimic de spalare trebuie sa ndeplineasca urmatoarele caracteristici: sa fie lipsit de toxicitate si nepericulos la utilizare; sa fie usor si complet solubil; sa fie lipsit de actiune corosiva asupra materialelor din care sunt confectionate suprafetele pe care este folosit; sa nu precipite sarurile de calciu si magneziu n apa; sa aiba putere de patrundere si umezire; sa poata saponifica si emulsiona grasimile si sa dizolve particulele solide organice sau anorganice;

sa poata fi usor de ndepartat prin clatire si sa mentina n suspensie particulele de murdarie; sa nu aiba mirosuri puternice si persistente pe care sa le transmita produselor alimentare.

Deoarece nici una dintre substantele chimice cunoscute nu poseda toate aceste proprietati se folosesc amestecuri de substante, avnd fiecare una sau o parte din calitatile cerute. Dintre acestea mentionam: substantele alcaline, acizii, agentii tensio-activi, polifosfatii etc. Substantele alcaline au rolul de a saponifica grasimile (formeaza sapunuri solubile) si de a dizolva materiile organice. Eficacitatea lor se apreciaza pe baza alcalinitatii active, exprimata n NaO2. Din punct de vedere al pH-ului determinat la solutii cu concentratie de 1% se considera ca la pH = 8,3 acestea nu au efect de spalare, iar la pH = 11,5 sunt vatamatoare pentru tegument si nu trebuie folosite la operatiile de spalare manuala. Principalele caracteristici ale unor substante alcaline mai frecvent folosite n compozitia agentilor de spalare alcalini sunt prezentate n tabelul 1.

Tabelul 1. Caracteristicile unor substante frecvent folosite n compozitia agentilor de spalare alcalini (dupa Otel si col., 1979)

Denumirea substan-tei

Corozivitatea pentru metale

PH (sol. 1%)

Alcalinitatea (n NaOH%)

Pute-rea de umezire si patrundere

Puterea de conditiona-re a apei pentru

Posibilitate de ndepartare prin clatire

activa Soda caustica NaOH Soda calcinata Na2CO3 Silicat de sodiu Na2SiO3 5H2O Fosfat trisodic Na3PO4 12H2O Hexameta fosfat de sodiu (NaPO3)6 Tetra sodiu pirofosfat Na5P2O10 Trifosfat de sodiu Na5P3O10 Tetra fosfat de sodiu Na6P4O13 Acizii absenta 6,8 0,0 foarte puternica puternica 13,3 97,4

totala 98,0 modera-ta

11,5

37,4

74,8

slaba

Ca Mg produce precipitare 21521b17v produce precipitare 21521b17v

redusa

moderata

redusa

12,4

36,1

37,7

buna

slaba

buna

puternica

12,0

13,0

24,5

slaba

moderata

moderata

3,5

absenta

f. buna

slaba

moderata

moderata

10,3

10,5

30,3

absenta

slaba

f. buna moderata buna

moderata

redusa

9,7

5,6

22,0

absenta

buna f. buna

moderata

redusa

8,4

0,0

11,4

absenta

buna

Initial au fost folositi pentru ndepartarea depozitelor calcaroase (piatra) depuse pe utilaje si ambalaje de sticla ca urmare a folosirii apei dure, concomitent cu temperaturi sau substante alcaline care determina precipitare 21521b17v a sarurilor de calciu si de magneziu. Datorita inconvenientelor pe care le prezentau (corosivitate, toxicitate, degajari de vapori toxici) acizii puternici (clorhidric, azotic) folositi la nceput au fost scosi, locul acestora fiind luat de unii acizi mai putin corosivi (gluconic, levulinic, tartric, sulfanic, fosforic etc.) a caror actiune detergenta a fost ameliorata prin adaos de inhibitori de coroziune si substante tensio-active realizndu-se astfel agentii de spalare acizi. 6

1.4. Agentii activi de suprafata (tensio-active) Sunt substante denumite si tensio-active, care micsoreaza, chiar n concentratii reduse, tensiunea superficiala a dizolvantului, favoriznd astfel emulsionarea uleiurilor, desprinderea depozitelor de murdarie, patrunderea solutiilor n spatiile dintre fetele de contact si raspndirea solutiilor de spalare si dezinfectie pe suprafete. Agentii tensio-activi se mpart n trei clase principale: agentii tensio-activi anionici. Aceasta grupa cuprinde sapunul, uleiurile sulfatate si sulfonate, alcooli grasi etc., care au ca grupari hidrofile sulfati, sulfonati, fosfati, amine etc., iar ca grupari hidrofobe alchil, aril sau alchil-aril. Principalele calitati ale acestor substante sunt capacitatile de dispersie asupra particulelor de murdarie si de udare, care ajuta raspndirea lor pe suprafete. Dezavantajele sunt spumarea puternica (dezavantaj la spalarea mecanica) si formarea de compusi insolubili cu sarurile de calciu si magneziu, care se corecteaza prin adaos de polifosfati n solutia de spalare. Detergentii anionici sunt inclusi n compozitia agentilor de spalare, de obicei, n proportie de 2-10%. La noi n tara detergentii tip Alba si Dero contin ca substanta activa alchil - aril - sulfonat de sodiu (agenti anionici) n proportie de aproximativ 20%. agentii tensio-activi neionici. Aceste substante pot fi folosite n combinatie cu ceilalti agenti de suprafata anionici sau cationici; nu sunt influentati de duritatea apei, de ionii metalelor grele sau de sarcina electrica a particulelor coloidale si au putere mare de emulsionare. Din aceste considerente sunt utilizati la ndepartarea tuturor tipurilor de depozite coloidale. Prin amestecarea detergentilor neionici cu iodul s-a realizat o noua categorie de agenti de curatire, cu proprietati detergente si dezinfectante, denumita iodofori. Acestia au reactie acida, mentinnd n solutie sarurile minerale si fierul din apa, prevenind formarea de depozite pe suprafete, iar corosivitatea iodului este atenuata. n industria alimentara se recomanda ca iodoforii sa fie utilizati separat n operatiile de spalare si dezinfectie. agentii tensio-activi cationici. Contin o grupare cuaternara de amoniu, legata de o catena lunga (n solutie dau o particula activa ncarcata pozitiv). Au actiune detergenta slaba, dar germicida buna, fiind utilizati n special pentru aceasta din urma (vezi agentii dezinfectanti). 1.5. Polifosfatii Sunt substante utilizate pentru prevenirea precipitarii sarurilor minerale sub actiunea componentelor puternic alcaline si a temperaturii ridicate. Pe lnga aceasta actiune au rol de a usura scurgerea lichidelor de pe suprafete si de a inhiba coroziunea. Principalele caracteristici ale polifosfatilor (hexametafosfat de sodiu, tetrasodiupirofosfat, trisi tetrafosfat de sodiu) sunt prezentate n tabelul 24. Din cauza instabilitatii polifosfatilor, cantitatea necesara de solutie de spalare trebuie pregatita zilnic. Efectul spalarii nu se limiteaza numai la ndepartarea murdariei ci, ntr-o oarecare masura determina si reducerea gradului de contaminare microbiana. n abatoare si ntreprinderile de industrie alimentara, n care se utilizeaza pentru spalare apa calda sau chiar fierbinte, reducerea contaminarii microbiene este mai nsemnata datorita efectului aditional al temperaturii solutiilor de spalare (Decun, 1995).

Cnd nu este posibila folosirea agentilor de curatire gata preparati, n functie de gradul de murdarie si de natura suprafetelor ce urmeaza a fi curatite, se recomanda prepararea unor amestecuri de substante. Pentru domeniul industriei alimentare Troller, 1993 (citat de Decun, 1995) recomanda urmatoarele amestecuri detergente (tabelul 2).

Tabelul 2. Amestecuri de agenti de spalare si degresare pentru industria alimentara (dupa Troller, 1993, citat de Decun, 1995)

Agenti de spalare si degresare Fosfat trisodic Carbonat de sodiu Metasilicat de sodiu pentahidrat Pirofosfat trisodic Tripolifosfat de sodiu

Amestecuri nespumante 15% 10% 40% 35% -

Amestecuri mediu spumante 39% 20% 40% 1,0% -

Amestecuri foarte spumante 10% 35% 20% 30% 5%

Surfactant neionic Surfactant anionic

2. Dezinfectia Este actiunea prin care se urmareste decontaminarea mediului de germeni patogeni si potential patogeni. Dezinfectia nu trebuie considerata un nlocuitor al spalarii si n consecinta trebuie efectuata numai dupa spalarea perfecta a suprafetelor, deoarece orice reziduuri de substante organice prezente reduc eficacitatea germicida a dezinfectantului. ntr-o unitate care produce alimente, la stabilirea necesitatilor de dezinfectie se vor lua n considerare urmatoarele: microflora care trebuie distrusa (sporulata sau nu, bacterii drojdii, mucegaiuri); agentul dezinfectant utilizat (fizic sau chimic); temperatura si durata aplicarii; modul de spalare al suprafetelor si caracteristicile acestora; rezultatul urmarit.

Dezinfectia se poate realiza prin mijloace fizice si chimice.

2.1. Agentii chimici de dezinfectie Pentru a putea fi folositi n industria alimentara, agentii chimici de dezinfectie trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii: sa nu fie toxici n dozele folosite si n cantitatile care ar putea sa ajunga n alimente si sa nu confere acestora gust si/sau miros strain; sa nu fie periculosi la manipulare; sa nu fie corosivi n conditiile de aplicare pentru materialele din care sunt confectionate suprafetele cu care vin n contact; sa fie usor solubile n apa, usor de ndepartat prin clatire si sa nu lase reziduuri pe suprafete si mirosuri persistente; sa fie eficace indiferent de calitatea apei utilizate; sa aiba capacitate buna de patrundere; sa aiba actiune germicida asupra unui numar ct mai mare de grupe de microorganisme, n concentratie ct mai mica; sa aiba un pret de cost redus si sa poata fi produs n cantitati mari.

Efectul letal al substantelor asupra microorganismelor se poate exercita pe mai multe cai: prin blocarea gruparilor active ale enzimelor si blocarea metabolismului energetic (aldehidele, sarurile metalelor grele, agentii oxidanti); prin denaturarea unor constituenti celulari microbieni esentiali, cum sunt proteinele (acizii, bazele, alcoolii etc.); prin modificarea permeabilitatii la nivelul peretelui celular si al membranei citoplasmatice (fenol, detergenti, sapunuri etc.), (Decun, 1992).

n industria alimentara agentii chimici de dezinfectie utilizati n mod curent, fac parte aproape n totalitate din doua categorii de substante si anume halogenii si substantele tensio-active cationice (compusi de amoniu cuaternar). Pe lnga acestea, actiune mixta de spalare si dezinfectie au si o serie de substante alcaline cum sunt soda caustica, soda calcinata etc. Halogenii Clorul si compusii sai sunt dezinfectantii cei mai frecvent utilizati, desi iodul sub forma de iodofori cstiga teren din ce n ce mai mult. Actiunea germicida a clorului este influentata de pH-ul solutiei (optim la pH = 4,0-6,0), de temperatura de lucru (actiunea creste odata cu temperatura) si de substantele organice. Materiile organice prezente chiar n cantitati mici pe suprafetele supuse dezinfectiei reduc substantial efectul solutiilor cu clor, deoarece o parte din acesta este consumat pentru oxidarea substantelor organice nemicrobiene (si deci nu mai actioneaza asupra celulelor microbiene).

10

Deoarece sporii microbieni au o rezistenta de 10-1000 de ori mai mare la actiunea germicida a clorului, comparativ cu formele vegetative, se recomanda, cnd este posibil, sa se aplice procedeele de clorinare continua, care actionnd permanent asupra formelor vegetative mpiedica acumularea de cantitati mari de spori. Desi clorinarea nu nlocuieste operatiile de spalare, prezinta totusi avantajul ca permite marirea intervalului dintre doua spalari, scurtarea timpului necesar executarii acestora si utilizarea unor concentratii reduse de clor activ (0,002-0,010). Cnd clorinarea continua nu este posibila, pentru dezinfectia cu clor se recomanda solutii de lucru cu concentratie de 0,05-0,20 clor activ, pentru un timp de contact de 5-10 minute. n urma dezinfectiei cu clor se constata o scadere nsemnata a ncarcaturii microbiene. Exemplu: folosirea unei solutii clorinate n concentratie de 0,01 reduce cu circa 80% ncarcatura microbiana; n abatoarele de suine, cnd apa de oparire este tratata cu clor activ n proportie de peste 2 mg/l, eventualele salmonele prezente sunt distruse.

Principalele surse de clor pentru prepararea solutiilor dezinfectante sunt: clorul lichid si hipocloritii, dintre produsii anorganici; cloraminele, dintre cei organici. Activitatea solutiilor dezinfectante se exprima prin cantitatea de clor activ prezenta (mg/l). Clorul lichid se livreaza n recipiente de diferite capacitati, sub presiune de 6-8 atmosfere. Reactioneaza cu apa formnd acid hipocloros - produs instabil, care sub influenta luminii, degaja oxigen n stare nascnda. Acidul hipocloros, clorul si oxigenul eliberat produc alterarea structurii chimice a nvelisului si a continutului celular, inactivarea unor enzime n urma oxidarii unor grupari chimice (sulfhidril, aminocarboxil, indol etc.). Pentru dezinfectia apei potabile, se foloseste o concentratie de 1-3g/l clor, care asigura 0,3g/l clor rezidual. Hipocloritii sunt saruri ale acidului hipocloros cu hidroxizii sau carbonatii alcalini, dintre care cele mai utilizate sunt clorura de var, hipocloritul de calciu si de sodiu. Clorura de var (varul cloros) este un dezinfectant puternic care degaja usor clor. Din punct de vedere chimic este un amestec de hipoclorit de calciu (Ca(OCl)2), clorura de calciu (CaCl2) si hidroxid de calciu (Ca(OH)2) cu un continut de clor activ de circa 35%. Clorura de var este si un puternic dezodorizant prin clorul activ disponibil. Combinatia chimica dintre clor si var este foarte slaba, clorul se degaja cu usurinta, motiv pentru care trebuie pastrat n ambalaje bine nchise, la ntuneric si loc uscat. Este corosiv pentru metale, iritant pentru mucoase si mprumuta mirosul sau alimentelor. Hipocloritul de sodiu este un produs lichid cu un continut de 12,5% clor activ. Produsul este foarte instabil si concentratia de clor scade n raport cu durata si temperatura pastrarii si cu etanseitatea ambalajului. Solutiile concentrate de hipoclorit de sodiu se pastreaza la racoare si ntuneric si nu mai mult de cteva zile. Solutiile de lucru trebuie obligatoriu utilizate n ziua prepararii. Hipocloritul de sodiu se foloseste, n principal, pentru dezinfectia aparaturii de muls mecanic si a vaselor folosite la pastrarea, prelucrarea si transportul laptelui, n solutie care contine 250mg clor activ la un litru apa cu temperatura de 75C. Cloraminele organice sunt derivati clorinati ai aminelor cu o stabilitate mult mai mare dect a varului cloros. Ele reactioneaza chimic mai lent si exercita o actiune germicida de mai lunga durata. Cloramina B (sare de sodiu a benzen-sulfocloramidei) contine clor activ n concentratie de 25-30%. Se livreaza sub forma de pulbere sau comprimate ce contin 0,50 g clor activ. 11

Actiunea germicida a preparatelor cu cloramina se datoreaza efectului dezinfectant al hipocloritului de sodiu ce ia nastere n urma dizolvarii lor n apa. Actiunea germicida a cloraminei poate fi marita prin asociere, n proportie de 1:1, cu clorura de amoniu. n industria preparatelor din carne se foloseste cu succes amestecul de cloramina cu 1,5% clor activ cu clorura de amoniu 1,5%. Solutiile se prepara cu apa calda la 50C si se pastreaza numai n vase emailate. Iodoforii sunt combinatii ale iodului cu un agent tensio-activ neionic. Acestia, datorita iodului molecular disponibil, au actiune germicida foarte puternica. Astfel, o solutie de iodofor cu 0,025 iod liber are efect echivalent cu a unei solutii de 0,2 clor liber, concentratia de 0,025 iod liber fiind suficienta distrugerii n 30 de secunde a 99,9% din celulele unei suspensii de E. coli (Otel si col., 1979). Iodoforii si pastreaza actiunea bactericida att n apa rece si dura (dau solutiei reactie acida si sarurile minerale din apa nu precipita), ct si n prezenta substantelor organice. De asemenea, nu sunt iritanti pentru tegumente si nu sunt corosivi, sunt lipsiti de gust si miros, poseda o buna capacitate de patrundere si detergenta si pot fi usor eliminati prin clatire (datorita agentului activ de suprafata neionic pe care l contin). Cu toate ca au att actiune detergenta ct si actiune dezinfectanta, pentru siguranta (n special a dezinfectiei) se recomanda ca cele doua operatii sa se execute separat. Pentru industria alimentara, concentratia de iod activ recomandat a fi folosita este de 0,025. 2.2. Agentii tensio-activi dezinfectanti Dintre agentii tensio - activi, cu proprietati germicide, folositi n industria alimentara amintim agentii de suprafata cationici, care sunt saruri de amoniu cuaternar si agentii tensio-activi amfolitici. Mecanismul de actiune al acestora se bazeaza pe modificarea permeabilitatii selective a peretelui celular si a membranei citoplasmatice, care duce la denaturarea proteinelor acesteia. Actiunea germicida este favorizata si de efectul de scadere a tensiunii superficiale pe care l produc aceste substante. Sarurile de amoniu cuaternar Alaturi de substantele clorigene, sarurile de amoniu cuaternar reprezinta agentii dezinfectanti cei mai utilizati n sectorul alimentar. Au actiune detergenta slaba, dar au o actiune germicida foarte buna. Efectul germicid, cel mai pronuntat, l au compusii, care n molecula lor contin un radical cu 16 atomi de carbon. Principalele proprietati ale sarurilor de amoniu cuaternar sunt: actiunea antimicrobiana fata de bacterii (ceva mai slaba asupra celor Gram pozitive), fungi si virusuri; stabilitate n conditii obisnuite de temperatura; lipsa culorii si mirosului, a corosivitatii si a actiunii iritante asupra tegumentului n concentratii uzuale; solubilitate n apa.

Actioneaza bine si n prezenta substantelor organice, dar sunt inactivate de detergentii anionici si de polifosfatii anorganici, iar ionii de calciu, magneziu, feros si feric si pH-ul < 6 le reduc 12

eficacitatea. Cele mai folosite concentratii, n industria alimentara, sunt cele de 0,2-0,5. Dintre sarurile de amoniu cuaternar se pot mentiona bromura de cetiltrimetilamoniu (Cetrimid, Cetavlon etc.), bromura de cetildimetil-benzilamoniu (Ceepryn, Cetozol, Bromocet). Aceasta din urma a fost frecvent folosita n tara noastra. Bromocetul actioneaza mai ales asupra germenilor Gram pozitivi. Solutiile au valoare decontaminanta numai fata de germenii sensibili aflati pe suprafete netede; pe suprafetele rugoase nu este suficient de penetrant si din aceasta cauza germenii situati n spatiile mai profunde ramn viabili. Pentru dezinfectia suprafetelor netede si a minilor se foloseste o solutie care contine 1 substanta activa. Solutiile apoase se folosesc maximum 2 zile, iar dezinfectia se realizeaza prin pulverizare fina, folosindu-se 0,5 l/m2. Agentii tensio-activi amfolitici (se comporta ca baze n mediu acid si ca acizi n mediu alcalin) pot modifica tensiunea superficiala att n mediul acid ct si n mediul alcalin. Au actiune detergenta si dezinfectanta importanta, sunt netoxici, necorosivi, neiritanti, incolori si inodori, fiind potriviti att pentru suprafete ct si pentru tegumente. Produsii Tego si Tagonin se recomanda pentru dezinfectia n industria alimentara n solutii apoase de 1%, timp de contact 10-15 minute. 2.3. Alte substante dezinfectante Soda caustica este cea mai puternica substanta alcalina, foarte eficace pentru ndepartarea grasimilor si a altor depozite organice. Este foarte corosiva pentru suprafetele metalice si dificil de ndepartat prin clatire. Datorita pH-ului ridicat (13,3 solutie 1%) este un dezinfectant cu spectru larg de actiune fata de formele vegetative si sporii bacterieni, fata de virusi si paraziti. n industria alimentara, n functie de scopul urmarit, se recomanda concentratii ntre 0,5 si 2%. Puterea germicida a solutiilor de soda caustica creste cu temperatura; solutiile cele mai active sunt cele fierbinti la 70-80C. Se recomanda a fi folosita, n special, n utilajele de spalare mecanica, a ambalajelor de sticla si n locurile n care ndepartarea grasimilor ridica probleme, ca n industria carnii si a pestelui. Nu trebuie folosita la nici un fel de operatii manuale, fiind periculoasa datorita arsurilor grave pe care le poate produce. Soda calcinata poate fi folosita ca dezinfectant si degresant n compozitia unui numar mare de agenti chimici de spalare. n unitatile de industrie alimentara, pentru dezinfectie se utilizeaza concentratii de 2-3. Bioxidul de sulf (SO2) se utilizeaza mai mult la conservarea alimentelor si pentru dezinfectarea ambalajelor din lemn. Permanganatul de potasiu (KMnO4) are efect germicid bun (datorita actiunii sale oxidante), dar din cauza colorarii suprafetelor pe care este aplicat, utilizarea sa ca dezinfectant n industria alimentara nu este recomandata. Formolul se utilizeaza ca dezinfectant n stare lichida doar n industria zaharului, iar n stare gazoasa, pentru dezinfectia capacelor metalice pentru sticle.

13

Agentii fizici de dezinfectie n industria alimentara, dintre acesti agenti, se folosesc doar caldura si radiatiile ultraviolete. Caldura Se foloseste mai ales ca abur saturat sub presiune, care are o eficacitate germicida mai mare dect caldura uscata. Aplicarea pe suprafete deschise si pentru conducte se face prin intermediul unor dispozitive speciale (pistoale de abur, instalatii de sterilizare cu abur etc.). Obiectele de dimensiuni mici se pot dezinfecta prin fierbere sau autoclavare. Caldura are avantajul ca este foarte eficace asupra tuturor tipurilor de microorganisme, ieftina si nu lasa nici un fel de reziduuri toxice. Aplicata nsa pe suprafete murdare si puternic contaminate, usuca depozitele de murdarie, care devin si mai aderente si protejeaza microorganismele pe care le nglobeaza. Radiatiile ultraviolete n industria alimentara, radiatiile ultraviolete se folosesc mai ales pentru dezinfectia aerului din ncaperile de productie si depozitare si pe suprafete. Ca urmare a ozonului degajat, n contact cu alimentele bogate n grasimi pot produce rncezire. Pentru dezinfectie se folosesc lampi cu presiune scazuta de vapori de mercur, care emit radiatii cu lungime de unda de 240-280 nm, interval n care efectul germicid este maxim. Cele mai sensibile sunt bacteriile Gram negative nesporulate, urmate de cocii Gram pozitivi, sporii bacterieni si fungici si de virusuri. Efectul radiatiilor ultraviolete este influentat negativ de prezenta prafului si a peliculelor tulburi sau care contin grasimi. Pentru aceste motive utilizarea RU se limiteaza n special la dezinfectia aerului. 3. Particularitatile igienizarii n functie de profilul ntreprinderii Consideratii generale De realizarea si verificarea starii igienice a ntreprinderii raspunde att conducerea acesteia ct si cadrele de specialitate care ndruma si executa procesul tehnologic, care vor asigura baza materiala si personalul de executie. Aprecierea starii de igiena se face de catre igienistul ntreprinderii, iar n cazul unitatilor care prelucreaza produse alimentare de origine animala si de medicul veterinar inspector de stat. Controlul starii de igiena se face nainte de nceperea procesului de productie, ct si pe ntreg parcursul desfasurarii acestuia. Controlul preoperational (naintea nceperii procesului de productie) presupune verificarea zilnica a starii de curatenie a ntregului spatiu, a utilajelor, a meselor de lucru, a vaselor, recipientelor, uneltelor si a mijloacelor de transport. Igienistul trebuie sa fie dotat cu un registru de inspectie, etichete cu inscriptia Folosirea oprita, lanterna puternica, crlige, spaclu, razuitoare, cu care face la nevoie verificarea amanuntita. n cazul n care un utilaj este necorespunzator lipeste eticheta Folosirea oprita, iar daca o sectie ntreaga este necorespunzatoare din punct de vedere igienic, se amna nceperea procesului tehnologic pna la remedierea situatiei. 14

Controlul operational (controlul starii de igiena n timpul procesului tehnologic) consta n verificarea respectarii conditiilor de igiena, n functie de specificul fiecarei sectii. O atentie deosebita va fi acordata evacuarii ritmice a deseurilor necomestibile, a confiscatelor si a starii de curatenie a pardoselii. Utilajele defecte vor fi propuse pentru reparatie. 3.1. Igienizarea spatiilor tehnologice Igienizarea acestor spatii se executa n timpul programului de lucru, ntre schimburi si dupa terminarea lucrului. Igienizarea n timpul lucrului consta n strngerea reziduurilor provenite de la curatirea materiei prime si a materiilor auxiliare (cu ustensile adecvate, de pe suprafata pardoselii), care se introduc n recipienti cu capac sau saci de plastic ce vor fi evacuati n locurile de colectare. n sectiile unde apar multe dejectii se spala cu apa rece si se matura spre canalele de scurgere. Igienizarea ntre schimburi se realizeaza dupa scoaterea de sub tensiune a instalatiilor electrice si consta n: ndepartarea reziduurilor organice; scoaterea utilajelor deteriorate n timpul programului de lucru, care se duc la atelierul mecanic pentru reparatii; curatirea propriu-zisa, care cuprinde: prespalarea, ce consta n nmuierea particulelor de murdarie aderente pe suprafete cu un curent de apa la temperatura de 40C, sub presiune; curatirea chimica cu solutie calda de detergenti 3%; spalarea cu apa rece, pentru ndepartarea detergentului, apoi cu apa fierbinte la 83C si apoi, din nou, cu apa rece.

Igienizarea dupa terminarea lucrului se realizeaza de asemenea dupa scoaterea de sub tensiune a instalatiilor electrice si consta n: transferarea utilajelor transportabile n sala de spalare: tavi, carucioare; ndepartarea reziduurilor organice; demontarea partilor mobile ale utilajelor fixe; spalarea cu apa sub presiune; curatirea chimica cu solutie de detergenti n concentratie de 2-3% pentru pereti, utilaje si pardoseli. Cnd murdariile sunt mai aderente si grase se folosesc solutii 5%. Dupa un timp de contact de 10-15 minute, suprafetele se curata cu perii, spacluri, bureti metalici, crlige pna cnd se nlatura toate reziduurile organice; spalarea cu apa calda a detergentilor si apoi cu apa fierbinte la 83C sub presiune; dezinfectia cu substantele chimice avizate de organele sanitare pentru industria alimentara: cloramina 1,5%, soda caustica 0,5-2%, hipoclorit de sodiu 12,5% clor activ, soda calcinata 2-3% sau alte substante din reteaua comerciala.

Timpul de contact al solutiilor dezinfectante cu suprafata igienizata este de 60 de minute, iar cantitatea de solutie pe metrul patrat este de 0,150 litri.

15

Igienizarea ustensilelor si a utilajelor mobile se realizeaza ntr-un spatiu special de spalare, compartimentat n 3 ncaperi (una n care se aduna ustensilele si utilajele murdare, o camera de spalare si zvntare si o camera n care se depoziteaza ustensilele si utilajele spalate). Spalarea se realizeaza n mai multe etape: nmuierea, apoi spalarea cu detergenti si spalarea pentru ndepartarea acestora, folosind att apa rece ct si ncalzita. Dupa clatirea cu apa rece, tavile, navetele, galetile etc., se pun la scurs pe gratare din inox sau din metal galvanizat. n unitatile moderne spalarea se face cu masini speciale de spalat. Spalarea utilajelor, cu exceptia celor utilizate n abatoare si fabrici de preparate din carne, se poate face cu aparate fixe, bazate pe folosirea simultana a aburului si substantelor chimice, asigurndu-se att spalarea ct si dezinfectia. Igienizarea spatiilor social-sanitare (veterinare, spalatoare, dusuri, WC -uri etc.) din ntreprinderile alimentare este foarte importanta, deoarece acestea pot constitui veritabile surse de contaminare cu microorganisme a produselor obtinute. Curatirea acestora se realizeaza prin maturare, spalare cu apa fierbinte sub presiune cu detergenti, ndepartarea paianjenilor etc., urmata apoi de dezinfectie cu substante chimice adecvate. Dezinfectia se realizeaza, n general, cu clorura de var (5% pentru vestiar, dusuri, dulapuri, 15% pentru WC -uri). Geamurile si toate partile lemnoase ale anexelor sanitare se sterg de praf ori de cte ori este nevoie si se spala cel putin odata pe saptamna. Partile permeabile ale peretilor se curata si se varuiesc, iar cele impermeabile se spala si se dezinfecteaza ori de cte ori este nevoie. Igienizarea ambalajelor (metalice, din sticla, din plastic etc.) se realizeaza prin spalare si dezinfectie care este specifica fiecarui tip. Igienizarea ambalajelor poate fi facuta mecanic sau manual folosind apa potabila la temperaturi de la 40C la 83C (sau mai mult) si dezinfectante aprobate de organele sanitare. Igienizarea mijloacelor de transport se realizeaza la rampa de spalare si dezinfectie amenajate pe platforme betonate, cu canal colector pentru apele reziduale, cu instalatii de apa calda si aparatura necesara prepararii solutiilor dezinfectante si pulverizarii lor. n functie de destinatie, mijloacele de transport vor fi supuse igienizarii mecanice, fizice si n final dezinfectiei. 4. Eficienta igienizarii ntreprinderilor de industrie alimentara, apreciata prin examen microbiologic Pentru a verifica eficienta igienizarii si a conditiilor de igiena n spatiile de productie, depozitare, prelucrare, desfacere si consum a produselor alimentare de origine animala sau vegetala sunt necesare examene microbiologice de laborator, care urmaresc evidentierea anumitor indicatori. n continuare prezentam modul de evidentiere al indicatorilor microbiologici specifici ai aerului din spatiile de productie si depozitare si al unor verigi a fluxului tehnologic. 4.1. Controlul aeromicroflorei din spatiile de lucru si depozitare Pentru a avea o imagine generala a ncarcaturii microbiene a aerului din spatiile de productie si depozitare se determina numarul total de germeni mezofili aerobi (NTGMA)/mm3 de aer si numarul total de drojdii si mucegaiuri/m3 de aer. Pentru determinare se folosesc cutii Petri cu diametrul de 10cm, iar ca medii de cultura agar 16

nutritiv sau agar Frazier pentru NTGMA si agar cu cartof sau agar cu malt pentru drojdii si mucegaiuri. Cte 2 cutii cu medii, att pentru bacterii ct si pentru drojdii si mucegaiuri, se expun, timp de 10 minute, n spatiile de lucru la nivelul suprafetelor, iar n depozitele cu alimente pe planseu si la naltimea de 0,8-1,0 m. Cutiile Petri nsamntate, dupa trecerea pe capac a datelor de identificare, se incubeaza la 371C, timp de 48 de ore pentru NTGMA si la temperatura camerei (18-25C), 4-5 zile, n locuri ferite de lumina, pentru drojdii si mucegaiuri. Numarul de microorganisme se calculeaza, facnd media numarului de colonii de pe cele 2 cutii. 4.2. Controlul bacteriologic al suprafetelor de lucru, instrumentelor, utilajelor si echipamentului de protectie Controlul bacteriologic al acestora se executa nainte de nceperea lucrului sau dupa spalare si dezinfectie. n mod obisnuit se determina NTGMA/cm2 si prezenta bacteriilor coliforme/10 cm2, n cazuri speciale se determina prezenta salmonelelor si a stafilococilor coagulaza-pozitivi. Pentru determinare se folosesc urmatoarele materiale: eprubete de 160/16mm cu 10ml ser fiziologic si dopuri sterilizate; tampoane de vata de forma cilindrica cu lungimea de 2-2,5cm si diametrul de 0,51cm asezate ntr-o cutie Petri si sterilizate prin autoclavare sau eprubete de 160/16mm cu tampon cu tija sterilizate prin autoclavare; sabloane metalice de forma patrata cu latura de 10cm, sterilizate; lampa de spirt, cutii Petri sterilizate, pipete gradate de 1,2 si 5ml sterilizate, o pensa chirurgicala si o rigla de 30 de cm; medii de cultura: agar Frazier sau agar nutritiv, bulion-bila-lactoza-verde briliant (BBLV) cte 8-10ml n eprubete cu tuburi de fermentatie; mediul cu selenit si/sau M ller-Kauffmann cte 8-10ml n eprubete, cu mediu selectiv de izolare pentru salmonele (Istrati-Meitert, Leifson, Wilson-Blair etc.), bulion hipersalin cu manita si indicator; un mediu selectiv de izolare pentru stafilococi (Chapman sau BairdParker etc.).

Recoltarea probei de pe suprafata de cercetat se poate face cu tamponul fara tija (luat n mod aseptic cu o pensa) sau cu tija. n primul caz, tamponul cu proba se introduce imediat n eprubeta cu ser fiziologic, iar n al doilea caz, n eprubeta din care a fost scos si care nu contine ser fiziologic. Dupa delimitarea cu sablonul a suprafetei de 100cm2, cu tamponul (putin umectat n ser fiziologic, cnd proba se ia de pe suprafete uscate) trecnd de 3 ori pe acelasi loc n directii diferite (a doua trecere perpendiculara pe prima, iar a treia oblica pe primele doua) se face recoltarea. Tamponul se introduce imediat n eprubeta cu ser fiziologic sau, n cazul controlului pentru salmonele sau stafilococi, n eprubete cu mediul de mbogatire (selenit, M ller-Kauffmann, respectiv bulion hipersalin). n cazul examenelor pentru salmonele si stafilococi, unde se urmareste prezenta si numarul acestor germeni, recoltarea cu acelasi tampon se poate face de mai multe ori pe obiectivul controlat, fara a lua n considerare suprafata. De pe instrumente (cutite, fierastraie), de pe partile din utilaje cu suprafete neplane (melc), la care suprafata nu se poate delimita cu sablonul, proba se recolteaza de pe ntreaga lor suprafata (ex. cutite, ambele fete ale lamei) sau de pe o parte din acesta (ex. fierastraul, melcul) astfel nct sa se poata calcula suprafata de pe care s-a facut recoltarea. 17

Ajunse la laborator, probele se introduc imediat n lucru. Pentru stabilirea NTGMA si a bacteriilor coliforme, eprubetele cu ser fiziologic si cu tampoane (cele cu tija se desprind aseptic eliminndu-se tija) se agita bine, dupa care, cte 1ml din lichidul din eprubeta, se nsamnteaza n 2 cutii Petri si ntr-o eprubeta cu mediul BBLV si tub de fermentatie. Cnd se suspicioneaza prezenta unei ncarcaturi bacteriene foarte mari se fac dilutii zecimale din care se nsamnteaza n acelasi mod cutiile si eprubetele cu BBLV. n fiecare cutie nsamntata se toarna 14-16 ml agar Frazier sau agar nutritiv, se omogenizeaza si se lasa sa se solidifice. Att cutiile ct si eprubetele se incubeaza la 371C, timp de 48 de ore. Se citesc cutiile Petri si se calculeaza numarul de germeni. Dezvoltarea bacteriilor Gram negative cu producere de gaze n eprubeta cu BBLV indica prezenta bacteriilor coliforme/10 cm2. Pentru decelarea salmonelelor si a stafilococilor, eprubetele cu probe recoltate n medii de mbogatire se incubeaza la 371C, timp de 24 de ore. n eprubetele cu tampoane uscate (fara medii) se introduc cte 8-10ml din mediile de mbogatire si se incubeaza ca mai sus. Dupa incubare, din fiecare eprubeta se striaza cte o ansa pe suprafata mediilor selective de izolare corespunzatoare, turnate n cutii. Cutiile Petri se incubeaza la 37lC, timp de 24 de ore, dupa care se controleaza, izolndu-se coloniile cu aspect caracteristic pentru Salmonella, respectiv Stafilococcus. n continuare se executa testele specifice pentru identificare. 4.3. Controlul bacteriologic al recipientelor (de sticla, metal sau material plastic) Controlul bacteriologic al recipientelor se executa determinnd NTGMA/ml capacitate si a bacteriilor coliforme/500ml capacitate. Pentru determinare se folosesc urmatoarele materiale: eprubete de 160/16mm, baloane (sticla) de 100, 250, 500ml, cu dop, continnd fiecare 10, 50, 100, respectiv 200ml ser fiziologic sau apa de robinet, sterilizate; cutii Petri cu diametrul de 10cm si pipete gradate de 1, 5, 10ml, sterilizate; agar Frazier sau agar nutritiv, BBLV dublu concentrat, cte 5-6ml n eprubete cu tub de fermentatie.

n recipientul de controlat se introduce aseptic lichidul de spalare sterilizat. Cantitatea de lichid de spalare va fi egala cu 1/100 din capacitatea recipientului de controlat (1ml lichid de spalare reprezinta 100ml din capacitatea recipientului). Dupa acoperirea recipientului cu capacul propriu, sau cu altele improvizate, dar sterilizate, se agita bine prin miscari n sensuri diferite nct lichidul de spalare sa treaca prin acelasi loc de minimum 10 ori. Lichidul de spalare a recipientelor se recolteaza aseptic si se introduce ct mai repede n lucru n laborator. Pentru stabilirea NTGMA/ml capacitate se procedeaza asemanator ca la controlul bacteriologic al suprafetelor. Pentru decelarea bacteriilor coliforme/500ml capacitate, 5ml lichid de spalare se nsamnteaza ntr-o eprubeta cu BBLV dublu concentrat, care se incubeaza la 371C, timp de 48 de ore. Dupa citirea culturilor se calculeaza NTGMA/1 ml capacitate. Practic, numarul de colonii din cele 2 cutii nsamntate cu lichidul de spalare nediluat, se mparte la 200 si se afla numarul de bacterii/1ml capacitate recipient. 18

Dezvoltarea bacteriilor Gram negative, cu producere de gaz n eprubeta cu BBLV se considera prezenta de bacterii coliforme/500ml capacitate. 4.4. Controlul bacteriologic al conductelor de la instalatiile de pasteurizare Acest control se efectueaza dupa actiunea de igienizare a instalatiilor, nainte de nceperea lucrului si consta n determinarea NTGMA/1ml lichid de spalare si a bacteriilor coliforme/5ml lichid de spalare. Pentru determinare se folosesc urmatoarele materiale: recipiente de sticla de 10, 50 si 100ml cu ser fiziologic sau apa de robinet sterilizate; dopuri de cauciuc cu diametre corespunzatoare celor ale conductelor de controlat, sterilizate; cutii Petri, pipete gradate si aceleasi medii de cultura ca la controlul recipientelor.

Dupa demontarea conductei, se masoara lungimea si diametrul interior, se calculeaza capacitatea, se astupa la unul din capete cu un dop de cauciuc steril si se introduce lichidul de spalare (pe la celalalt capat al conductei). Cantitate de lichid de spalare trebuie sa reprezinte 1/100 din capacitatea conductei. Se agita bine prin miscari n sensuri diferite astfel nct lichidul de spalare sa treaca prin acelasi loc de cel putin 10 ori; se scoate unul din dopuri si se recolteaza lichidul de spalare n recipientul din care a provenit si se introduce ct mai repede n lucru n laborator. Toate operatiile se executa n conditii aseptice. Prelucrarea probelor si citirea rezultatelor se face ca n cazul controlului recipientelor. Pentru NTGMA/ml, numarul coloniilor gasite pe cele 2 cutii Petri se mparte la 2 si nu la 200, deoarece rezultatele se exprima la 1ml lichid de spalare si nu la 1ml capacitate. 4.5. Controlul microbiologic al unor materiale de ambalaje (folii de material plastic, hrtie pergaminata) Controlul microbiologic al unor materiale de ambalaj se refera la determinarea NTGMA/cm2 si al bacteriilor coliforme/18cm2. Petru determinare se folosesc urmatoarele materiale: cutii Petri cu diametrul de 10cm; pipete gradate de 1 sau 2ml, foarfeca sau pense sterilizate; agar Frazier sau agar nutritiv, BBLV n eprubete cu tub de fermentatie, agar cu cartof sau agar cu malt.

Din proba de material de ambalaj de controlat, se taie n mod aseptic mai multe bucati de forma patrata cu latura de 3cm si se pun ntr-o cutie Petri sterila. Se pregateste o cutie Petri cu agar Frazier sau agar nutritiv si una cu agar cu cartof sau agar cu malt, pH 3,5.

19

Pentru determinarea NTGMA/cm2 si a drojdiilor si mucegaiurilor/cm2, se ia cu pensa, din cutia Petri o bucata de material cu latura de 3cm, care se aseaza cu una din fete pe suprafata agarului turnat n placa. Apoi se ia o bucata, care se aseaza cu cealalta fata pe suprafata agarului din placa, ntro alta zona. n acest mod sunt expuse controlului ambele fete ale foliei. Bucatile de folie se lasa n contact 5 minute, dupa care se ndeparteaza. Alte doua bucati de folie (hrtie) se aseaza pe suprafata agarului cu cartof (sau malt), dupa tehnica mentionata mai sus. Cutiile Petri pentru NTGMA se incubeaza la 371C, timp de 48 de ore, iar cele pentru drojdii si mucegaiuri la temperatura camerei (18-25C) si loc ntunecos, timp de 4-5 zile. Se controleaza cutiile si se citesc rezultatele, care se raporteaza la 1 cm2. Numarul de colonii gasite se mparte la 18 (n control au intrat 18cm2, adica 2x32) si se obtine NTGMA/cm2. Pentru decelarea bacteriilor coliforme/18cm2, o bucata de folie (hrtie) cu latura de 3cm se taie marunt, n mod aseptic, si se introduce ntr-o eprubeta cu BBLV si tub de fermentatie, care se incubeaza la 371C, timp de 48 de ore. Dezvoltarea bacteriilor Gram negative cu producerea de gaze n eprubeta cu BBLV se considera prezenta de bacterii coliforme/18 cm2 suprafata de ambalaj controlata. 4.6. Controlul bacteriologic al minilor persoanelor care lucreaza si manipuleaza produse alimentare Acest control se executa nainte de nceperea lucrului si consta n determinarea bacteriilor coliforme/ml lichid de spalare, a salmonelelor /5ml lichid de spalare si a stafilococilor coagulazapozitivi/4 ml lichid de spalare. Pentru determinare se folosesc urmatoarele materiale: tampoane de vata, cu sau fara tija; eprubete cu cte 10ml ser fiziologic si pipete gradate de 5ml; medii de cultura: BBLV n eprubete cu tub de fermentatie; mediu cu selenit, M ller-Kauffmann, cte 20ml n eprubete, medii selective de izolare pentru salmonele (Istrati-Meitert, Leifson etc.) si pentru stafilococi (agar Chapmann, Baird-Parker etc.).

Recoltarea probelor se face, cu tamponul usor umectat n ser fiziologic, prin stergerea fetei palmare si a spatiilor interdigitale de la o mna, frecndu-se cu tamponul de 3 ori pe acelasi loc. Se spala apoi bine tamponul n serul fiziologic din eprubeta si se stoarce prin presarea lui pe peretii acesteia. Cu acelasi tampon se executa n acelasi mod stergerea celeilalte mini. Tamponul se introduce n eprubeta cu ser fiziologic si se prelucreaza n laborator. Dupa destramarea tamponului de vata, prin agitarea eprubetei, se nsamnteaza cte 1ml ntr-o eprubeta cu BBLV, 4ml ntr-o eprubeta cu bulion hipersalin si 5ml (restul lichidului plus tamponul) ntr-un recipient cu 20ml selenit sau M ller-Kauffmann. Incubarea eprubetei cu BBLV se face la 371C, timp de 48 de ore, iar a celorlalte doua eprubete la aceeasi temperatura nsa timp de 24 de ore. Dupa aceasta, se deruleaza tehnica de izolare si identificare, stabilindu-se prezenta sau absenta bacteriilor coliforme/ml, a salmonelelor/5ml si a stafilococilor/4ml lichid de spalare.

20