Aparatul urinar

Tratament naturist
Rinichiul este organul principal din aparatul urinar, reprezentat prin doua organe perechi de forma boabelor de fasole, asezate in cavitatea abdominala, in regiunea lombara, de o parte si de alta a coloanei vertebrale. Rinichiul drept este asezat mai jos decat cel stang. Rinichii au urmatoarele dimensiuni: lungimea 12 cm, latimea 7 cm, grosimea 3 cm si 120 g greutate fiecare. Rinichiul, ca si ficatul, filtreaza sangele de toxine si resturi metabilice, resoarbe substantele necesare organismului si indeparteaza deseurile si toxinele. De asemenea, are rol in mentinerea echilibrului acid-baza si in concentratia si excretia urinei. Fiecare rinichi este format dintr-un milion de nefroni, care, fiecare in miniatura, realizeaza functia globala renala: filtreaza ureea, acidul uric, sarurile etc. din sange, concentrandu-le in urina (rezulta 1,5 1 urina/zi). Nefronii sunt formati dintr-un glomerul - un ghem de capilare sangvine. Plasma din capilare este filtrata la acest nivel (180 l/zi). Ea este numita urina primara sau filtrat glomerular. Glomerulii se continua cu tubii renali care prelucreaza urina primara, reintorcand cea mai mare parte din apa si din substantele filtrate inapoi in organism. Dupa necesitate, acestea sunt mai mult sau mai putin absorbite din urina primara, astfel ca ele se elimina in cantitati diferite prin urina definitiva. Aceasta urina, pe masura ce se formeaza, se varsa in caile urinare superioare (calice, bazinete, uretere) care o conduc datorita fibrelor musculare in vezica urinara. s6e654sl28mef Vezica urinara este un depozit de urina cu o capacitate de 250-300 ml, care permite ca eliminarea urinei sa se faca de 4-5 ori/zi. Aceasta se realizeaza ca urmare a contractiei muschilor (voluntare) aflati in peretele vezical, care imping urina prin uretra in exterior. Mictiunea (eliminarea) se afla sub controlul sistemului nervos. Cantitatea de urina eliminata in 24 h este de 20 ml/kg corp. Boli frecvente ale rinichilor: hidronefroza (distensiune mare a bazinetului - se face operatie), litiaza, colici renale, nefrite, pielonefrite, ptoza renala (dupa efort), nefroza lipodica, uremie. Cauzele imbolnavirii sunt: 1. Infectiile produse de unele boli ca: amigdalite, faringite, sinuzite, otite, infectii dentare, cutanate, scarlatina determina inflamarea glomerulilor, numite glomerulonefrite. Septicemiile, infectiile digestive, furunculoza, supuratiile pulmonare, sinuzale sau infectiile genitale produc pielonefrite. Daca infectiile sunt numai urinare, avem: pielite (infectii de bazinet), uretrite (infectii ureterale), cistite (infectii vezicale), uretrite (infectii uretrale). Si tuberculoza poate fi o cauza de boala. 2. Toxicele pot produce lent sau acut o intoxicatie a rinichilor. Daca se opreste brusc functia renala avem insuficienta renala acuta. Sunt date de metalele grele (aur, mercur, bismut) aflate in unele medicamente sau antiseptice. Sulfamidele, unele antibiotice, reumazolul, vitamina D2 pot da insuficienta renala acuta. Cu actiune lent toxica este fenacetina prezenta in multe antinevralgice (luate cate 6-10/zi). 3. Blocarea cailor urinare de un obstacol din afara. Obstacol este piatra la rinichi (datorita concentrarii urinei din lipsa consumului de lichide) sau tumoarea. Tulburarile de alte aparate si sisteme ale organismului se rasfrang si asupra rinichilor. PH-ul urinar arata daca urina este acida sau alcalina (masuratoarea se poate face cu o hartie de turnesol). Sub pH-ul 7, urina este acida (hartia este rosie), iar peste 7 este alcalina (hartia se albastreste). In mod normal urina este acida, cu pH intre 5,5 si 6,5. Urina care permanent este prea acida sau prea alcalina predispune la formarea de calculi urinari (acid uric sau fosfat si carbonat de Ca) functie si de alimentatie (carne sau vegetale, bicarbonat, ape minerale) Simptomele in bolile aparatului urinar sunt: - modificari de volum ale urinei. Normal, se elimina 800-2000 ml/24 h. Daca se elimina sub 800 ml avem oligurie, peste 2000 ml - poliurie; oprirea formarii urinei - anurie; - modificari de culoare ale urinei. Urina rosie (hematuria) semnalizeaza sange in urina. Apare in majoritatea bolilor aparatului urinar: litiaza, tuberculoza, glomerulonefrite, tumori, cistite etc. in boli de ficat, culoarea e portocaliu-verzuie sau bruna (ca berea neagra) in icter. Medicamentele pot si ele sa schimbe culoarea urinei; - modificari de aspect al urinei. Urina poate fi tulbure din cauza precipitarii de saruri sau din cauza puroiului in urina;

- modificari de ritm ale urinarii; intarzierea de urinare - opsiurie - sau nicturie (se elimina noaptea); - tulburari de mictiune. Mictiuni frecvente, de 10-20 ori/zi arata o iritatie vezicala inflamatoare (cistita, tuberculoza) sau mecanice (litiaza, tumoarea). Se numeste polakiurie. Usturimi de urinat - disuria sau senzatia de a urina imediat ce s-a efectuat o mictiune -tenesme vezicale, senzatia de urina fierbinte semnalizeaza boli ale vezicii, uretrei sau nervilor. Retentia de urina este de natura prostatica sau nervoasa. Alte simptome de boala: jetul urinar intrerupt, jetul dublu, dificultatea de a incepe urinarea etc. - durerile lombare sunt afectiuni inflamatoare renale (pielonefrite), de bazin (pielite), litiaze, distensii de bazin. Dar ele pot fi si din cauza coloanei vertebrale sau muschilor lombari; - edemul renal. Caracteristica e umflarea dimineata la pleoape si glezne - sunt albe, moi, nedureroase. Se intalnesc in bolile glomerulilor. Bolnavul va sta la pat, se va intrerupe alimentatia, sarea si lichidele; - hipertensiunea arteriala. Natura renala este data de valoarea mare a cifrei minime a tensiunii arteriale; - insuficienta renala cu: oboseala, somnolenta, dureri de cap, ameteli, gust neplacut, greata, varsaturi, diaree, eruptii, sughit. La examen de laborator apare ureea si acid uric crescut, alterarea continutului de saruri si scaderea densitatii urinei. Bolile aparatului urinar pot fi combatute prin sport, miscare in aer liber care calesc organismul, regim alimentar echilibrat neincarcate proteic sau cu sare, cu aport suficient de lichide. Se vor trata focarele de infectii (amigdalite, adenoidite, apendicite, otite, colecistite, afectiuni genitale, granulom dentar, tuberculoza, paraziteze, enterocolite, guta, diabet). Se vor evita mediile toxice (Pb, uraniu, raze Rontgen). Nu se vor lua medicamente decat daca este strict necesar (in special antinevralgice). Activitatea renala este influentata de a sasea vertebra toracica (atentie sa nu fie deplasata). In cazul afectiunilor aparatului urinar se recomanda: Apa, glucide, se consuma alimente bogate in Mg si Zn (seminte de dovleac crude) Ca, tartrat de K, Mn, Mn-Cu. Mn regleaza functiile hepatice si renale. Din comert sa se consume apele: Lithinia, Herculane (plata), Izvorul Alb si Biborteni Masarea zonelor reflexe ale suprarenalelor - rinichi punctelor limfatice. Ceaiul de patrunjel si otetul de mere (1 lingurita otet/1/2 pahar apa) ajuta la buna functionare a rinichilor. Ceai de turita-mare, patlagina + cimbru (pentru diferite afectiuni vezicale); in 5 1 apa se fierbe o radacina de mur. Dupa ce apa a scazut la 1/2, se raceste si se bea cate o ceasca (100 ml) de 3 ori/zi. Se amesteca lut de oale (argila) cu otet de mere. Se unge o panza cu amestecul si se aplica o compresa pe locul bolnav. Se consuma o data pe saptamana grau fiert si se bea apa in care a fiert graul. In caz de urinari dese se recomanda: Cataplasme cu frunze de varza verzi, zdrobite, puse de seara pe abdomen, jos si tinute noaptea. Bai (max. 38 C) de sezut cu ceai din coada-calului; se va bea ceai de cimbrisor, galbenele, papadie, coada-soricelului (care sunt antiinflamatoare). Se poarta incaltaminte calduroasa. Regim alimentar fara carne, condimente etc. Se consuma alimente bogate in Mg si Zn (seminte de dovleac crude). Terapia cu flori de fan In bolile renale, cistite, reumatism, guturai si gripa (faze incipiente) este recomandata baia cu flori de fan. Cea mai buna baie este cea cu extract complet din flori de fan. Mod de preparare: in 5 1 apa, se pun la inmuiere 10 maini cu flori de fan (scuturatura de fan), 8-10 h (de dimineata pana seara), la temperatura camerei. Se filtreaza maceratul si se pune deoparte intr-un vas. Florile de fan ramase, la care se mai adauga 3-4 maini cu flori de fan proaspete, se pun la fiert 1-2 min. in 5 1 apa clocotita si se lasa sa mai infuzeze 20-30 min. Dupa ce s-a racit acest decoct, se filtreaza si se combina cu maceratul la rece obtinut initial, dupa care se toarna in apa din baie. Acest extract contine atat principii active obtinute prin macerare, cat si cele extrase la temperaturi inalte, fiind din acest motiv cel mai activ. Alte bai recomandate in tratarea bolilor reno-urinare sunt infuziile

concentrate cu coada-calului (in special in caz de cistita, rinita, blocaj renal), sulfma (in colica renala, cistita acuta, ajuta la eliminarea calculilor prin dilatarea canalelor) si coada-soricelului (in cistite cu sangerari si nefrite-glomerulonefrite). In caz de pietre la rinichi, se bea si decoct de ovaz. Ovazul se fierbe 1/2 h. Se beau 2 cani/zi. In general pentru rinichi este buna o cura cu ceai din: merisor, coada-calului si urzici. Este bine ca din merisor sa se faca separat un macerat. Se vor consuma: zeama de zarzavat, de tarate, paine de tarate coapta la soare, cruditati: cartofi cruzi, ceapa, hrean, usturoi, ulei de masline, zarzavat in general. Fara zahar. Pentru eliminarea toxinelor, principalul vinovat al infectiei rinichilor, este recomandat maceratul de tarate de grau in apa (2 linguri tarate/250 ml apa), de seara pana dimineata, cand se incalzeste putin si se bea. Seara sa se consume iaurt cu tarate. Sa nu se consume apa de la robinet, deoarece aceasta poate contine bacili, mai des E. Coli. Recomandare - pentru rinichi si sciatica urmatoarele proceduri: - se face urmatorul macerat: 700 ml vin alb, 100 g miere, 200 g ceapa taiata marunt. Dupa 15 zile se strecoara. Se iau in fiecare dimineata 3-4 linguri pe stomacul gol; - se pune compresa sau se freaca locul cu ceapa. Se aplica foi de varza zdrobite care se tin toata noaptea. Se repeta in fiecare seara, pana trece durerea; - recomanda urmatorul ceai (infuzie) pentru rinichi: coada-calului, urzica-moarta si vie, sunatoare. Ienuparul este recomandat in tratarea cistitelor, nefritelor, glomerulonefritelor, pielonefritelor, uretritelor, microlitiazei (amplifica diureza), afectiunilor polichistice renale. Tratamentul dureaza 2 saptamani, cu 1 saptamana pauza, dupa care se poate relua. Ienuparul este cea mai eficienta planta in tratamentul infectiilor renale. Se poate folosi tinctura de ienupar. Se pun 20 linguri pulbere de boabe intr-un borcan cu capac filetat, adaugandu-se 150 ml alcool alimentar si 100 ml apa. Se macereaza 10 zile, se filtreaza si se pastreaza in sticlute de culoare inchisa. Se ia cate 1 lingurita, in 50 ml apa, de 3 ori/zi. Nu se foloseste in inflamatii renale acute, deoarece irita. Pentru testare se incepe cu o treime tinctura si se mareste progresiv cantitatea. Ienuparul se poate combina cu alte plante protectoare. Uleiul de cimbru (3 picaturi cu 1 lingurita miere, de 3 ori/zi) are efect rapid, dar, nefiind imunostimulator, boala poate recidiva. Produsul romanesc Renostim", care este un amestec de ienupar, mesteacan, coada--soricelului si, in proportii mai mici, alte trei plante cu rol de protectie a rinichilor. Renostim" este produs de Dacia-Plant". Solutia buvabila are efect antiseptic, anti-inflamator si antispastic. Tinctura de ghimpe combinata cu tinctura de pufulita in parti egale: este eficienta in cistita, nefrita, pielonefrita si litiaza urinara. Se iau 2 lingurite din amestec, diluate intr-un pahar de apa, de 2 ori/zi. Sunt necesare min. 6 saptamani de tratament. Pufulita cu flori mici vindeca si cele mai grave afectiuni ale vezicii urinare, rinichilor sau prostatei. Se face infuzie cu 1 lingurita/cana. Se beau pe stomacul gol, 3 cani cu infuzie/zi. Pentru insuficienta renala este recomandata cura cu argila. Dulceata de fructe de soc curata stomacul, ajuta rinichiul, usureaza mictiunea. Se bea decoct de planta coada-calului si 10 boabe ienibahar (fierte 10 min.). Contra radicalilor liberi (efect antioxidant) si repetarii infectiilor urinare cu mictiuni frecvente, usturimi la urinat, jena dureroasa lombara sau suprapubiana, firma Walmark recomanda produsul Urinai", care contine extract, de afine. Afinele, bogate in vitamine, bioflavonoide previn aderarea bacteriilor la tuburile si peretii vezicii urinare (in special Escherichia Coli, responsabil in peste 85% din totalul infectiilor urinare). Se iau 1-6 capsule/zi.

Pielonefrita acuta
Aceasta infectie acuta a bazinetului si a tesutului interstitial al rinichiului afecteaza de cele mai multe ori femeia tanara. Cauze - O pielonefrita acuta este provocata in general, de o bacterie Gram negativa (Escherichia coli, de exemplu) survenind de cele mai multe ori pe rinichi sanatosi, ea mai poate fi favorizata de unele boli, ca o litiaza urinara, ori de malformatiile congenitale ale cailor urinare, ca o hidronefroza (dilatarea bazinetului si a calicelor) sau un reflux vezicoureteral).

Simptome si semne - Intr-un prim timp, bolnavul se plange de tulburari mictionale asemanatoare celor ale unei cistite: arsuri la mictiune, pollakiurie (mictiuni frecvente si imperioase), urina tulbure. Apoi, pielonefrita se manifesta cu brutalitate: dureri lombare unilaterale si de intensitate variabila, moderate de cele mai multe ori, febra de 39-40" C, frisoane, oboseala asociata cu o stare generala proasta. Tratament - Tratamentul consta in administrarea de antibiotice pe cale venoasa sau intramusculara timp de cateva zile, apoi pe cale orala timp de doua-trei saptamani. In formele simple, dupa doua-trei zile, temperatura se normalizeaza, durerile dispar, iar urinele nu mai contin germeni ("se sterilizeaza). In caz de anomalie a cailor urinare, poate fi necesar un tratament chirurgical de urgenta, de exemplu in caz de calcul blocat in uretera sau pentru a corecta o malformatie. Recidivele sunt frecvente. Prevenirea pielonefritelor consta in tratarea infectiilor cailor urinare joase (cistite).

Nefrita sau Pielonefrita

Generalitati
Nefrita este o boala inflamatorie a unui rinichi sau a ambilor rinichi. Nefritele sunt provocate de o atingere a tesutului interstitial pe cale urinara. Denumite si nefrite interstitiale pe cale ascendenta, sau pielonefrite, ele sunt provocate de o infectie sau de o malformatie a cailor excretorii. Pielonefritele acute nu afecteaza de cele mai multe ori decat un singur rinichi. De origine bacteriana, ele se manifesta prin dureri lombare vii, insotite de frisoane si de febra. Tratamentul lor se bazeaza pe administrarea de antibiotice. Pielonefritele cronice pot afecta un singur rinichi sau ambii. Ele sunt consecinta unor infectii urinare recidivante, provocate, in general, de anomaliile congenitale sau dobandite ale cailor excretorii, care favorizeaza sau stanjenesc scurgerea urinei. Tratamentul vizeaza inainte de toate jugularea infectiei si ingrijirea, adesea chirurgicala, a anomaliei in cauza. Nefritele provocate de o atingere a tesutului interstitial pe cale sangvina survin atunci cand sangele vehiculeza pana la rinichi un agent infectios, toxic sau antigenic (nefropatie interstitiala imunoalergica). Aceste nefrite afecteaza intotdeauna ambii rinichi. Nefritele interstitiale acute sunt legate de absorbtia unor toxine sau sunt provocate de reactii alergice indeosebi ale anumitor medicamente. Cu o aparitie brusca, ele se manifesta, in general, printr-o insuficienta renala acuta. Nefritele interstitiale cronice sunt provocate in principal de afectiuni metabolice sau de acumularea in rinichi a unor substante toxice Leziunile pe care le antreneaza sunt ireversibile si risca sa sfarsesaca printr-o insuficienta renala cronica ce necesita o epurare a sangelui prin hemodializa pe viata, chiar o grefa de rinichi.

Pielonefrita cronica este un proces infectios inflamator nespecific, cu afectarea preponderenta si initiala a tesutului interstitial, a sistemului bazineto-calicial si canaliculelor renale, cu antrenarea ulterioara a gromerulilor si vaselor renale. Evoluand sub masca altor forme clinice, pielonefrita cronica poate prezenta dificultati diagnostice. Copiii nascuti de la mame ce sufera de pielonefrita sunt predispusi sa dezvolte patologii renale. Predominarea de varsta: sufera copiii sub 10 ani - 10%, populatia tanara de varsta medie - 7-10%, varstnici si batrani - 15-23%. Femeile tinere pana la 40 ani se imbolnavesc mult mai frecvent dect barbatii. Pna la 40 ani - 75% bolnavi sunt femei. Barbatii mai frecvent se imbolnavesc la vrsta de 50 ani, copiii - fetite, baieti sunt n raport de 8:1, la vrsta reproductiva femeibarbati sunt 7:1, vrstnici 1:1.

Simptome
Simptomatica este diferita, polimorfa, la debut semnele rar sunt specifice. fatigabilitate, slabiciune, cefalee, alterarea starii generale, somnolenta, gust neplacut in gura, greutate n mezogastriu, scaderea poftei de mncare, meteorism, diaree, febra sau subfebrilitate, durere in regiunea lombara, dereglari de mictiune (polachiurie, disurie), hipertensiune arteriala, edem al fetei, paliditate, uscaciunea pielii si mucoaselor.

Cauze
Principalele cauze sunt: - anomalii anatomice ale cailor urinare, - infectii ale cailor urinare (cistita, uretrita, prostatita), - modificari hormonale, - maladii urologice (litiaza, diateza urica), - diabet zaharat, - urostaza, - dereglarea limfourocineticii, - adenom de prostata, - imunodeficienta secundara.

Factori de risc
Principalii factori de risc sunt: dereglari uro-dinamice, reflux vezico - ureteral, anomalii de dezvoltare, nefroptoza, nefrolitiaza, hiperplazia prostatei, tumori ale cailor urinare, scadere brusca in greutate, consum redus de lichide, dereglari metabolice, diabet zaharat, hipercorticism, hiperuricemie, sarcina, imunodeficienta congenitala sau dobndita, tratament de lunga durata cu corticosteroizi, citostatice, focare de infectie extrarenale, investigatii instrumentale, cateterizarea vezicii urinare, introducerea substantei de contrast, polipragmazia, varsta inaintata, incontinenta de urina si fecale, modificari involuntare,scaderea imunitatii, dereglari de microcirculatie.

Investigatii de laborator
Se recomanda: hemograma, analiza urinei generala, analiza bacteriologica a urinei, proba Niciporenko, proba Zimnitki, proteinograma, lonograma, ureea, creatinina serica, probele functionale renale (filtratia, reabsorbtia). Investigatii instrumentale - radiografia panoramica a rinichilor, investigatii radiourologice, pielografia excretorie si retrograda, cromocistoscopia, renografia cu radioizotopi, renoscanografia cu izotopi, scintigrafia dinamica, tomografia computerizata, ultrasonografia rinichilor. Teste speciale - biopsia renala. Procedee diagnostice - cateterizarea ureterelor, ECG, examinarea fundului ocular. Acutizarea severa a procesului, dezvoltarea hipertensiunii arteriale greu jugulabile, progresarea insuficientii renale, deficiente urodinamice ce necesita restabilirea pasajului urinar, verificarea starii functionale renale, infectii intercurente, ce duc la acutizarea pielonefritei, pentru luarea deciziei de expertiza.

Regim de viata
Masuri generale - regim, alimentatie curativa, tratament etiotrop: terapie antiinfectioasa, restabilirea pasajului urinar, imbunatatirea hemodinamicii renale, gimnastica functionala renala pasiva, aplicarea remediilor antiinflamatorii nesteroidiene, fitoterapie, fortificarea imunitatii nespecifice a organismului, tratament fizioterapie, tratament simptomatic, tratament sanatorial, tratament antirecidivant planificat, tratamentul insuficientei renale cronice, tratament chirurgical: nefrostomic, decapsulare renala, tratamentul chirurgical al adenomului de prostata, nefropielotomie, lichidarea refluxului.

Regimul se ordoneaza in functie de gravitatea starii generale, faza bolii, particularitatile evolutiei clinice, prezenta intoxicatiei si fenomenelor secundare, de complicatii si gradul de insuficienta renala cronica. Dieta- se recomanda alimentatia cu continut echilibrat de proteine, lipide, glucide, vitamine. Cantitatea lichidului folosit trebuie sa depaseasca cu 350-500ml diureza si ca constituie pna la 2-3 litri. Ingestia salina se regleaza individual. Complicatii posibile - abces renal, carbuncul renal, insuficienta renala acuta, stare septica, hipertensiune arteriala, insuficienta renala cronica.

Prognostic
Prognostic evolutiv - prognosticul va depinde de eficacitatea tratamentului ordonat la primul episod al bolii, de tratamentul antirecidivant si evitarea factorilor de risc. Progresarea bolii duce la insuficienta renala cronica. Indicatia tratamentului antibacterian se face considernd functia rinichilor, doza se micsoreaza cu 20%. Sarcina: Pielonefrita dezvolta 1% din toate gravidele. Riscul pielonefritei acute creste considerabil la gravidele cu bacteriurie asimptomatica. Tabloul clinic al pielonefritei cronice in acutizarc evolueaza deseori asimptomatic, sub masca gcstozelor, anemiei, iminentei de avortare. Toate gravidele cu forme acute sau complicate de pielonefrita vor fi spitalizate. Administrarea tratamentului bacterian va tine cont de posibilele efecte teratogene, embriotoxice, nefrotoxice, de vrsta sarcinii, sensibilitatea agentului patogen, farmacocinetica. Lipsind efectul, antibioticul se va nlocui n 48- 72 ore de la initierea curei.