1

Laborator 1. Calcule matematice fundamentale in Matlab 7.0
Bibliografie
I. Iatan - “Îndrumător de laborator în Matlab 7.0”, Ed. Conspress, Bucureşti, 2009.
MATLAB 7.0 este un pachet de programe de o performanţă remarcabilă care are o
vastă aplicabilitate atât în domeniul ştiinţei cât al ingineriei.
Pentru lansarea în execuţie a programului se acţionează dublu click pe pictograma
Matlab 7.0 de pe Desktop sau se selectează Start ÷All Programs ÷ Matlab 7.0.
In figura 1 se observa aparitia a trei tipuri de ferestre cu care lucreaza Matlab 7.0.

Fig. 1. Ferestrele din Matlab 7.0.
Ferestrele din Matlab 7.0 sunt:
1. fereastra de comenzi Command Window;
2. fereastra Command History în care sunt stocate comenzile lansate în execuţie în
fereastra de comenzi;
2

3. fererastra Workspace, ce prezintă atât variabilele curente din memorie cu
numele, valoarea şi tipul acestora (dacă alegem subfereastra Workspace) cât şi
directorul current, împreună cu subdirectoarele şi fişierele acestuia (dacă
alegem subfereastra Current Directory).
Dintre funcţiile utilizate pentru controlul general al Matlab-ului 7.0 menţionăm
- help nume funcţie furnizează informaţii “on-line” despre funcţia intitulată
nume funcţie;
- who listează variabilele curente din memorie.
Pentru a obţine informaţii “on-line” despre toate funcţiile din Matlab 7.0 şi despre
operatorii utilizaţi de acest program vom accesa:
Help÷Matlab Help÷Functions ÷In Alphabetical Order.
Matlab 7.0 utilizează următorii operatori aritmetici între doi scalari:
Nume operator Forma algebrică Forma Matlab 7.0
Adunarea
y x + y x +
Scăderea
y x ÷ y x ÷
Înmulţirea
y x - y x -
Împărţirea la dreapta
y x :
y x /
Împărţirea la stânga
x y :
y x \
Ridicarea la putere
y
x
y x^
Ordinea operaţiilor din Matlab 7.0 este aceeaşi cu cea a operaţiilor aritmetice,
cunoscute din matematica elementară, adica se efectuează întâi operaţiile cuprinse în
paranteze, apoi ridicarea la putere, înmulţirea şi împărţirea, adunarea şi scăderea.
Vom prezenta cateva funcţii din Matlab 7.0 utilizate în calcule matematice
fundamentale.
Funcţia Semnificaţie
abs(x) Determină modulul unui număr real sau complex x
acos(x) Calculează x arccos
asin(x) Calculează x arcsin
base2dec('strn',base) Converteşte nr. strn din baza base în baza 10
[th,rho]=cart2pol(x,y) Transformă coordonatele carteziene (x,y) în coordonate polare
3

Matlab 7.0 dispune de funcţia unitsratio, pe care nu o au versiunile precedente de
Matlab. Unitsratio recunoaşte următorii identificatori pentru convertirea unităţilor de
lungime: metrul- „m‟, centimetrul- „cm‟, milimetrul- „mm‟, micronul- „micron‟,
kilometrul- „km‟, mila nautică- „nm‟, piciorul- „ft‟, inch- „in‟, yard- „yd‟, mila
internaţională- „mi‟.
(unghiul th este returnat în radiani)
[x,y]=pol2cart( th,rho) Transformă coordonatele polare (th,rho) în coordonate
carteziene (unghiul th este dat în radiani)
[th,phi,r]=cart2sph(x,y,z) Transformă coordonatele carteziene (x,y,z) în coordonate sferice
(unghiurile th şi phi sunt returnate în radiani)
[x,y,z]=sph2cart(th,phi,r) Transformă coordonatele sferice (th,phi,r) în coordonate
carteziene (unghiurile th şi phi sunt date în radiani)
complex(a,b) Construieşte ib a z + =
conj(z) Determină conjugatul numărului complex z
cos(x) Calculează x cos
cot(x) Calculează x cot
dec2base(d,base) Converteşte numărul d din baza 10 în baza base
dms2deg(d,m,s) Converteşte în grade un unghi dat în grade(degree), minute(m),
secunde(second)
dms2rad(d,m,s) Converteşte în radiani un unghi dat în grade(degree), minute(m),
secunde(second)
exp(x)
Calculează
x
e
log(x) Calculează x ln
log2(x)
Calculează x
2
log
pow2(x)
Calculează
x
2
rats(d) Aproximează d printr-o fracţie raţională
sin(x) Calculează x sin
sqrt(x)
Calculează x
tan(x) Calculează x tg
unitsratio(to, from) Converteşte unităţi de măsură pentru lungimi şi unghiuri
4

Unitsratio recunoaşte următorii identificatori pentru convertirea unghiurilor:
gradul- „deg‟, radianul- „rad‟; 1 rad este unghiul pentru care raportul dintre lungimea
arcului şi rază este egal cu 1.
Din punct de vedere al formatului extern de afişare a numerelor pe ecran, Matlab
7.0 pune la dispoziţia utilizatorului funcţia format, a cărei sintaxă este: format(„type‟).
Principalele formate de afişare sunt:
Valoare
a pentru
type
Rezultat Exemplu
long 15 cifre pentru double (numere reprezentate în dublă
precizie) şi 8 cifre pentru single (numere reprezentate
în simplă precizie)
>>format long
>> a=5/6
a=
0.83333333333333
>>single(a)
ans=
0.8333333
long e 15 cifre pentru double şi 8 cifre pentru single+exp >> format(„long‟,‟e‟)
>>b=0.32/8799
b=
3.636776906466644e-005
>>single(b)
b=
3.6367768e-005
short 5 cifre >>format short
>> a=32/89
a=
0.3596
short e


5 cifre+exp >> format(„short‟,‟e‟)
>> a=32/89
a=
3.5955e-001
5

Dintre variabilele speciale şi constantele din Matlab 7.0 menţionăm:
Aplicaţii
1. Determinaţi numărul complex z cunoscând partea sa reală şi partea imaginară:
¹
´
¦
÷ =
=
. 5 Im
2 Re
z
z

2. Să se aproximeze prin fracţii raţionale numerele:
6 5 4 3
6 , 5 , 4 , 3 , 2
>> rats([2^(1/2),3^(1/3),4^(1/4),5^(1/5),6^(1/6)]);
3. Să se calculeze cu 14 zecimale valoarea fracţiei
3700
8959
.
4. Să se scrie numărul 6562 din baza 7 în baza 10.
>> base2dec('6562',7)
ans =
2347
5. Determinaţi câţi metri are 1 yard.
>>to=‟m‟;
>>from=‟yd‟;
>>unitsratio(to, from)
ans=
0.9144
6. Câţi inci au 0.254 m?
>>0.254*unitsratio(„in‟,‟m‟)
ans variabilă creată automat atunci când unei expresii nu i-a fost asignat un nume
realmax cea mai mare valoare pozitivă în virgulă mobilă, care poate fi folosită în calcule,
adică 1.7977e+308
realmin cea mai mică valoare pozitivă în virgulă mobilă, care poate fi folosită în calcule,
adică 2.2251e-308
inf variabilă ce semnifică ·
pi PI 3.1415926535897....
i sau j variabile folosite pentru introducerea numerelor complexe
nan Variabilă care reprezintă un Not-a-Number .
6

ans=
10
7. Determinaţi câte grade are un radian
>>unitsratio(„deg‟,‟rad‟);
8. Transformaţi în grade unghiul de 5 4 7 1 57 ' ' '

.
>>dms2deg(57,17,45);
9. Calculaţi

43 . 113 tg .
>> tan(dms2rad(113.43,0,0));
10. Determinaţi coordonatele sferice ale punctului ( ) 12 , 4 , 3 ÷ ÷ P .
>> [th,phi,r] = cart2sph(3,-4,-12);
11. Să se calculeze expresiile următoare:
a.
3 3
2 5 17 2 5 17 ÷ + +
b.
5 3
7 4
5 3
7 4
÷
÷
+
+
+

c.
3 7
2 6 6
e 3 5 log
36
7
log 7 log + + + ÷ = A
d. 3 3 2 2 1 ÷ + ÷ + ÷ = x x x M , pentru 4 = x
e.
3 2
1 1 1 z z z N + + + + + = , pentru i z =
f.
3 3
1
1
1
1
|
.
|

\
|
+
÷
÷ |
.
|

\
|
÷
+
i
i
i
i

g.
2
1 3
3
2
+
+ +
=
x
x x
F , pentru 1 ÷ = x
h.
5
3
log x B = , pentru 7 = x
i.
x x
x x
cos sin
1
) ctg tg 2 (
÷
÷ , pentru
5
t
= x ;
j. x x x x C 7 cos 5 cos 3 cos cos
4 4 4 4
+ + + = , pentru
8
t
= x

7

Tema
1. Calculaţi:
a) 3 2 4 2 2 1 + + +
b)
|
|
.
|

\
|
|
.
|

\
|
4
3
log log
3
1
2
1

c) 7 7 7
d) ( )
3
3 1 i + ÷
e)

39 . 320 cos lg
f) 7 3 62 ctg '

.
2. Determinaţi valoarea expresiilor următoare:
a)
1
2
arcsin
2
2
+
=
x
x
u
t
, pentru 2 . 2 = x
b)
x e e
x x x
x x
sin 2
cos sin
÷ ÷
+
÷
, pentru 6 . 1 = x
c)
2
2
1
1
z z
z z
+ ÷
+ +
, pentru i z ÷ =
3. Verificaţi dacă:
a) 3 = x este soluţie a ecuaţiei
x x x x
6 5 4 3 = + + ;
b)
3 3
1
3 4 7 3 4 7 ÷ + + = x este soluţie a ecuaţiei 0 14 3
3
= ÷ ÷ x x ;
c) i u + =1
1
este soluţie a ecuaţiei ( ) ( ) 0 3 2 1
2
= + ÷ ÷ + i x i x ;
d)
8
7
1
t
÷ = x şi
22
21
2
t
= x sunt soluţii ale ecuaţiei 0 sin
7
3
cos = + x x .
4. Să se efectueze următoarele operaţii:
a) ( ) ( )
2 2
1111110000 110000010 +
b) ( ) ( )
6 6
1442 : 12201200 .
5. Determinaţi câţi radiani reprezintă unghiul de 5 4 7 1 57 ' ' '

.
1

Laborator 2. Definirea tablourilor si a functiilor (in linia de comanda)
in Matlab 7.0
Bibliografie
I. Iatan - “Îndrumător de laborator în Matlab 7.0”, Ed. Conspress, Bucureşti, 2009.
În Matlab 7.0 definirea tablourilor se poate face prin una din următoarele
modalităţi:
1. introducerea listei de elemente componente,
2. generarea lor cu ajutorul unor instrucţiuni şi funcţii,
3. crearea de fişiere cu extensia .m,
4. încărcarea lor din fişiere de date externe.
În cazul primei metode, cea mai utilizată dintre toate, elementele unei linii dintr-un
tablou sunt separate prin spaţii sau virgule iar liniile se separă prin punct-virgulă.
Elementele tabloului sunt cuprinse între paranteze drepte şi pot fi atât numere reale
sau complexe cât şi orice expresie din Matlab 7.0.
Elementele
- unui vector x pot fi identificate prin notaţia ( ) i x , semnificând componenta a i-a
din vectorul x , n i , 1 = , n fiind numărul total de componente ;
- unei matrice A pot fi identificate prin notaţia ( ) j i A , , semnificând elementul
aflat în A, la intersecţia dintre linia i şi coloana j , m i , 1 = , n j , 1 = , m fiind
numărul de linii iar n numărul de coloane ale matricei A.
Matlab 7.0 utilizează următorii operatori aritmetici între două matrici:
Nume operator Forma algebrică Forma Matlab 7.0
Adunarea Y X + Y X +
Scăderea Y X ÷ Y X ÷
Înmulţirea Y X - Y X -
Împărţirea la dreapta 1
*
÷
Y X
Y X /
2

Împărţirea la stânga
Y X *
1 ÷

Y X \
Ridicarea la putere p
X , p scalar
p X^
Observaţie. Produsul a două matrici este posibil dacă şi numai dacă numărul
coloanelor matricei X este egal cu numărul liniilor matricei Y .
Transpunerea unui tablou se realizează folosind operatorul apostrof.
Dintre funcţiile folosite pentru generarea tablourilor menţionăm:
Observaţie. Transformarea numerelor r distribuite uniform pe intervalul ( ) 1 , 0 în
numerele x distribuite uniform pe intervalul ( ) b a, se realizează prin intermediul relaţiei
( ) a r a b x + ÷ = .
Vom prezenta câteva funcţii din Matlab 7.0 utilizate în calcule cu tablouri.
eye(n) Generează o matrice unitate cu n linii şi n coloane
eye(m,n) Generează o matrice unitate cu m linii şi n coloane
ones(n) Generează o matrice de unu-ri cu n linii şi n coloane
ones(m,n) Generează o matrice de unu-ri cu m linii şi n coloane
rand(m,n) Generează o matrice ale cărei elemente sunt numere aleatoare, cu distribuiţie
uniformă în intervalul ( ) 1 , 0
randn(m,n) Generează o matrice ale cărei elemente sunt numere aleatoare, cu distribuiţie
normală, de medie 0 şi varianţă 1
zeros(n) Generează o matrice nulă cu n linii şi n coloane
zeros(m,n) Generează o matrice nulă cu m linii şi n coloane
Funcţia Semnificaţie
cross(x,y) Calculează produsul vectorial al vectorilor x şi y
dot(x,y) Calculează produsul scalar al vectorilor x şi y
u=find(x==a) Returnează în u indicii elementelor din vectorul x , care au
valoarea egală cu a
[u,v]=find(X==a) Returnează indicele liniei(vectorul u ) şi al coloanei (vectorul v )
matricei argument X , care conţin elemente ce au valoarea egală
cu a
sort(x) Sortează în ordine crescătoare elementele vectorului x
3

Observaţii. Specific pentru Matlab 7.0 este opţiunea descend a funcţiei sort; pentru
versiunile precedente de Matlab, sortarea poate fi realizată numai în ordine crescătoare,
neeexistând această opţiune.
Ca orice mediu de programare, Matlab 7.0 lucrează fie în modul linie de comandă,
fie cu programe conţinute în fişiere.
O funcţie poate fi definită în Matlab 7.0 atât în modul clasic (întâlnit şi în versiunile
precedente), adică într-un fişier function cât şi în linia de comandă, facilitate care nu
este posibilă la variantele precedente lui Matlab 7.0.
Sintaxa de definiţie a unei funcţii în linia de comandă, în Matlab 7.0 este
nume_funcţie=@(var1,…,varn) expresie_funcţie
Aplicaţii
1) Să se sorteze în ordine descrescătoare elementele vectorului
( ) 7 8 20 1 76 . 0 ÷ ÷ ÷ = x , cu precizarea indicelui fiecărui element.
>> x=[-0.76 -1 20 8 -7];
>> [y,I]=sort(x,’descend’);
2) Să se determine indicii elementelor din vectorul ( ) 1 8 6 1 76 . 0 ÷ ÷ ÷ ÷ = x , a
căror valoare este egală cu 1 ÷ .
>> x=[-0.76 -1 -6 8 -1];
>> u=find(x==-1);
3) Să se formeze matricea
|
|
|
.
|

\
|
÷
÷
÷
=
3 3
2 2
1 1
a pe baza vectorilor
|
|
|
.
|

\
|
=
3
2
1
u şi
|
|
|
.
|

\
|
÷
÷
÷
=
3
2
1
v .
>> u=[1 2 3]';
>> v=[-1 -2 -3]';
>> a=[u v];
[y,I]= sort(x) Returnează în vectorul y elementele sortate în ordine
crescătoare ale vectorului x iar în I indicii elementelor sortate
sort(x,’descend’) Sortează în ordine descrescătoare elementele vectorului x
4

4) Se consideră matricea
|
|
|
|
|
.
|

\
|
÷ ÷
÷
÷
=
3 4 . 7 12 78
78 5 4 7 . 5
7 9 . 0 0 7 . 4
3 99 7 1
A .
Se cere:
a) Transformaţi matricea A într-un vector coloană b ;
>> A=[1 -7 99 3;4.7 0 0.9 -7;5.7 4 5 78;-78 12 -7.4 3];
>> b=A(:);
b) Să se extragă submatricea D de dimensiune 2 3x , ce constă din elementele situate
pe ultimele trei linii şi primele două coloane ale matricei A.
>> D=A(2:4,1:2);
5) Să se calculeze produsul scalar şi cosinusul unghiului dintre vectorii
k j i a ÷ + = 2 şi a x
2
` 1
= .
>> a=[2 1 -1];
>> x=a/2;
>> s=dot(a,x);
>> u=s/(norm(a)*norm(x));
Rezultă că ( ) a x a x , 0 , ¬ =  sunt coliniari.
6) În spaţiu se dau punctele ( ) 1 , 2 , 3 A , ( ) 0 , 4 , 4 B , ( ) 5 , 5 , 5 C , ( ) 1 , 5 , 1 ÷ ÷ D . Să se verifice
dacă D C B A , , , sunt coplanare.
Pasul 1. Scriem Matlab în vectorii A, B , C , D coordonatele punctelor ( ) 1 , 2 , 3 A ,
( ) 0 , 4 , 4 B , ( ) 5 , 5 , 5 C , ( ) 1 , 5 , 1 ÷ ÷ D .
>> A=[3 2 1];
>> B=[4 4 0];
>> C=[5 5 5];
>> D=[-1 5 -1];
Pasul 2. Determinăm expresiile analitice ale vectorilor AB , AC , AD .
>> a=B-A;
>> b=C-A;
5

>> c=D-A;
Pasul 3. Calculăm produsul mixt al vectorilor AB , AC , AD.
>> M=[a;b;c];
>> v=det(M);
Pasul 4. Calculăm volumul tetraedrului ABCD
>> v=abs(v)/6;
Deoarece 0 =
ABCD
V rezultă A, B , C , D necoplanare.
7) Calculaţi produsul vectorial al vectorilor k j i u + ÷ = 2 3 , k j v 4 + ÷ = .
>> u=[3 -2 1];
>> v=[0 -1 4];
>> cross(u,v);
Deci: k j i v u 3 12 7 ÷ ÷ ÷ = × .
8) Definiţi în linia de comandă funcţia ( ) x x x f
2
3
sin 2 2 sin + = şi apoi calculaţi ( ) t f .
>> f=@(x) sin(2*x)+2*sin(3*x/2)
f =
@(x) sin(2*x)+2*sin(3*x/2)
>> f (pi)
ans =
-2.0000
Tema
1. Să se genereze:
a) o matrice identitate 7 7x ;
b) o matricea nulă 10 10x ;
c) o matrice aleatoare 11 10x cu elemente distribuite uniform şi normal.
2. Să se sorteze în ordine crescătoare elementele vectorului
( ) 7 8 20 1 76 . 0 ÷ ÷ ÷ = x , cu precizarea indicelui fiecărui element.

6

3. Se consideră matricea
|
|
|
.
|

\
|
÷
÷
=
1 0 4
3 2 0
0 1 1
C .
Calculaţi:
3
2 3
I 14 2 + ÷ ÷ C C C .
4. Se consideră matricele:
|
|
|
.
|

\
|
÷
=
2
0
1
a ,
|
|
|
.
|

\
|
÷ =
8 3
5 1
9 0
B ,
|
|
|
.
|

\
|
÷
=
1 1 1
1 0 7
0 1 4
C , ( ) 7 2 0 ÷ = d .
Verificaţi care dintre următoarele produse au sens şi în acest caz efectuaţi-le: Ba ,
ad , da , dB, Bd , CB, BC , dC , Cd , aC , Ca ,
2
C , dBC , dCB, adC , adBC , adCa ,
2
a .
5. Să se determine indicii elementelor din matricea
|
|
.
|

\
|
=
3 3
3 1
X a căror valoare
este mai mare sau egală cu 3 .
6. Fie matricea
|
|
.
|

\
|
÷
=
0 23 76 . 0 5
32 4 3 1
A . Să se extragă din matricea A
submatricea
|
|
.
|

\
|
÷
=
23 76 . 0
4 3
B .
7. Calculaţi ( ) 5 . 2 , 1 ÷ f cu ajutorul unei funcţii Matlab 7.0, definită în linia de
comandă, pentru ( )
2 2
, y x y x f + = .
8. Să se calculeze produsul mixt al vectorilor
k j i a ÷ + = 2 , k j i b + + = 2 3 , k j c 2 + ÷ = .


1

Laborator 3. Calcul simbolic în Matlab 7.0 cu aplicaţii în Algebră
Bibliografie
I. Iatan - “Îndrumător de laborator în Matlab 7.0”, Ed. Conspress, Bucureşti, 2009.
Matlab 7.0 permite realizarea calculelor simbolice, ce au aplicaţii în Algebră.
Funcţiile utilizate în vederea efectuării acestor calcule simbolice în Matlab 7.0 sunt:
Funcţia Semnificaţie
det(A) Calculează determinantul simbolic al matricei A
inv(A) Calculează inversa simbolică a matricei A
transpose(A) Determină transpusa simbolică a matricei A
simplify(E) Simplifică simbolic o expresie E
simple(A) Simplifică simbolic o expresie sau o matrice; afişează
rezultatele intermediare ale calculelor, în timp ce funcţia
simplify prezintă rezultatul final
factor(E) Factorizează expresia E
[r,p,k]=residue(B,A) Se obţine descompunerea în fracţii simple pe baza
parametrilor de ieşire: r (vectorul coloană al rezidurilor),
p (vectorul coloană al polilor), k (vectorul linie al
termenilor liberi)
expand(E) Realizează expandarea expresiei E
collect(P,x) Colectează termenii asemenea din polinomul P în raport
cu variabila precizată x
coeffs(P,x) Determină coeficienţii polinomului P în raport cu x
subs(S,new) Înlocuieşte variabila liberă din expresia S cu new
subs(S,old,new) Înlocuieşte variabila simbolică old din expresia S cu
variabila numerică sau simbolică new
solve(eq) Rezolvă ecuaţia 0 = eq în raport cu variabila din expresia
eq
2

Observaţie. Descompunerea în fracţii simple se obţine astfel:
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( ) x k
n p x
n r
p x
r
p x
r
x A
x B
+
÷
+ +
÷
+
÷
= 
2
2
1
1
.
Dacă polul ( ) j p este de ordinul m, atunci în descompunere vor apare termeni de
forma
( )
( )
( )
( ) ( )
( )
( ) ( )
( ) x k
j p x
m j r
j p x
j r
j p x
j r
m
+
÷
÷ +
+ +
÷
+
+
÷
1 1
2
 .
Variabilele utilizate în calcule simbolice se declară prin comada “scurtă” syms:
syms var1 var2… este notaţia scurtă pentru
var1 = sym('var1');
var2 = sym('var2'); ...
syms var1 var2 ... real


este notaţia scurtă pentru
var1 = sym('var1,’real');
var2 = sym('var2',’real'); ...
syms var1 var2 ... positive

este notaţia scurtă pentru
var1 = sym('var1,’positive');
var2 = sym('var2',’positive'); ...
Aplicaţii
1) Scrieţi sub o formă simplificată matricea
|
|
.
|

\
|
+
=
2
ln
2 2 2
cos sin 2
sin cos
x
e x x
x x x x
A .
Pasul 1. Declarăm pe x ca variabilă simbolică
>> syms x
Pasul 2. Scriem matricea A
>> A=[cos(x)^2+sin(x)^2 x^2/x; 2*sin(x)*cos(x) exp(log(x^2))];
solve(eq,var) Rezolvă ecuaţia 0 = eq în raport cu variabila var din
expresia eq
solve(eq1,..,eqn,var1,..,varn) Rezolvă sistemul format din ecuaţiile 0 , , 0 1 = = eqn eq 
în raport cu variabilele n var , , 1 var 
3

Pasul 3. Scriem sub formă simplificată matricea A
>>u=simple(A)
u =
[ 1, x]
[ sin(2*x), x^2]
2) Simplificaţi expresia
n n n n
n n n n
E
5 3 2 5 3
5 3 5 3
1 1
1 2
· · + ·
· + ·
=
+ +
+ +
.
Pasul 1. Declarăm pe n ca variabilă simbolică
>> syms n
Pasul 2. Scriem expresia E
>> E=(3^(n+2)*5^n+3^n*5^(n+1))/(3^(n+1)*5^n+2*3^(n+1)*5^n);
Pasul 3. Simplificăm expresia E
>> simplify(E)
ans =
14/9
3) Calculaţi determinantul, transpusa şi inversa simbolică pentru următoarea matrice:
|
|
.
|

\
| ÷
=
x x
x x
A
cos sin
sin cos
.
Pasul 1. Declarăm pe x ca variabilă simbolică
>> syms x
Pasul 2. Scriem matricea A
>> A=[cos(x) -sin(x);sin(x) cos(x)];
Pasul 3. Calculăm determinantul simbolic al matricei A
>> det(A)
ans =
cos(x)^2+sin(x)^2
Pentru simplificarea rezultatului vom folosi
>> simplify(det(A))
ans =
1
4

Pasul 4. Determinăm transpusa simbolică a matricei A
>> transpose(A)
ans =
[ cos(x), sin(x)]
[ -sin(x), cos(x)]
Pasul 5. Determinăm inversa simbolică a matricei A
>> inv(A)
ans =
[ cos(x)/(cos(x)^2+sin(x)^2), sin(x)/(cos(x)^2+sin(x)^2)]
[ -sin(x)/(cos(x)^2+sin(x)^2), cos(x)/(cos(x)^2+sin(x)^2)]
4) Să se factorizeze expresia
3 2 2 2 2 3
3 3 3 2 3 2 y x y xy y x yx x E + + ÷ ÷ + = .
>> syms x y
>> E=x^3+y*x^2-2*sqrt(3)*x^2*y-2*sqrt(3)*x*y^2+3*y^2*x+3*y^3;
>> factor(E)
ans =
(x+y)*(x-3^(1/2)*y)^2
5) Calculaţi suma
N e
|
|
.
|

\
|
+ + + + + =
÷
n S
n
n
,
2
1
1
4
5
2
3
2
1
 .
>> syms k n
>> S=simplify(symsum(1+1/(2^(k-1)),k,1,n))
S =
n+2-2^(1-n)
6) Să se dezvolte determinantul
c b a c b c a
c a b a c b a
c b c b a b a
+ ÷ ÷ + +
+ + ÷ ÷
+ ÷ + ÷ +

iar rezultatul să fie pus sub formă de produs.
>> syms a b c
5

>> A=[a+b -a+b-c b+c;a-b-c a+b a+c;a+c b+c -a-b+c];
>> factor(det(A))
ans =
-3*(b+a+c)*(b^2+a^2+c^2)
7) Descompuneţi în fracţii simple expresia:
9 15 7
1
2 3
÷ + ÷
+
x x x
x
.
Pasul 1. Scriem vectorul linie ce conţine coeficienţii polinomului de la numărătorul
fracţiei.
>> B=[1 1];
Pasul 2. Scriem vectorul linie ce conţine coeficienţii polinomului de la numitorul
fracţiei.
>> A=[1 -7 15 -9];
Pasul 3. Apelăm funcţia residue.
>> [r,p,k]=residue(B,A)
r =
-0.5000
2.0000
0.5000
p =
3.0000
3.0000
1.0000
k =
[]
Deci:
- există doi poli: primul de ordinul doi, ( ) 3 1 = p şi cel de-al doilea de ordinul
întâi, ( ) 1 2 = p ;
- descompunerea nu conţine termeni liberi (deoarece k este vectorul nul).


6

Pe baza rezultatelor obţinem următoarea descompunere în fracţii simple:
( )
( )
( ) 1 2
1
3
2
3 2
1
2
÷
+
÷
+
÷
÷
x
x
x

8) Colectaţi coficienţii expresiei
2 3 3 2
y y y x y x xy ÷ + + +
în raport cu variabila y .
>>syms x y
>> collect(x*y+x^2*y^3+x^3*y+y-y^2,y)
ans =
x^2*y^3-y^2+(x+x^3+1)*y
9) Expandaţi expresia:
( )( ) ( )
2
2 2 2
5 2 5 3 2 5 3 2 + ÷ + + + ÷ = x x x x x E .
>>syms x
>>E=(x^2*sqrt(2)-x*sqrt(3)+sqrt(5))*(x^2*sqrt(2)+x*sqrt(3)+sqrt(5))-
(x^2*sqrt(2)+sqrt(5))^2;
>> expand(E)
ans =
-3*x^2
10) Fie ( ) a x x p + =
1
, ( ) c bx x x p + + =
2
2
. Calculaţi determinantul:
( ) ( )
( ) ( )
( ) ( )
3 2 3 1
2 2 2 1
1 2 1 1
1
1
1
x p x p
x p x p
x p x p

scriind rezultatul sub formă de produs.
>> syms x a b c x1 x2 x3
>>p1=x+a;
>>p2=x^2+b*x+c;
>> A=[1 subs(p1,x,x1) subs(p2,x,x1); 1 subs(p1,x,x2) subs(p2,x,x2); 1 subs(p1,x,x3)
subs(p2,x,x3)]
A =
7

[ 1, x1+a, x1^2+b*x1+c]
[ 1, x2+a, x2^2+b*x2+c]
[ 1, x3+a, x3^2+b*x3+c]
>> factor(det(A))
ans =
-(-x3+x2)*(x1-x3)*(x1-x2)
11) Rezolvaţi ecuaţia
( ) 0 1 2 2
2 2
= ÷ + + ÷ m x m x
în raport cu variabila x .
>> syms x m
>> x=solve('x^2-2*(m+2)*x+m^2-1',x)
x =
[ m+2+(4*m+5)^(1/2)]
[ m+2-(4*m+5)^(1/2)]
12) Rezolvaţi sistemul de ecuaţii următor în raport cu z y x , , :
9 e
¦
¹
¦
´
¦
+ = + +
= + +
= + +
m
m z y mx
z my x
mz y x
,
3 4 3
6 3 4
0 4 3
.
>> syms x y z m
>> [x,y,z]=solve('3*x+4*y+m*z','4*x+m*y+3*z-6','m*x+3*y+4*z-3-m',x,y,z)
x =
(3*m^2+60-30*m+m^3)/(-36*m+m^3+91)
y =
(2*m^2-45-3*m)/(-36*m+m^3+91)
z =
-(3*m^2+17*m-102)/(-36*m+m^3+91)

13) Determinaţi matricea A astfel încât:
( ) ( ) ( )
T T T
A A 1 1 2 3 0 2 1 3 2 ÷ + = · ÷ .
Pasul 1. Fie ( ) c b a A = .
8

>> syms a b c
>> A=[a b c];
Pasul 2. Calculăm ( ) ( ) ( )
T T T
A A X 1 1 2 3 0 2 1 3 2 ÷ ÷ ÷ · ÷ = .
>> X=transpose(2*A-3*[1 2 0])-3*transpose(A)-transpose([2 1 -1])
X =
[ -a-5]
[ -b-7]
[ -c+1]
Pasul 3. Determinăm c b a , , astfel încât
|
|
|
.
|

\
|
=
0
0
0
X .
>> [a b c]=solve(X(1),X(2),X(3))
a =
-5
b =
-7
c =
1
Tema
1. Se consideră matricea
|
|
.
|

\
|
=
d c
b a
X .
Calculaţi:
2
2 2 2
I ) ( 2 b a aX X + + ÷ ,
unde
2
I semnifică matricea unitate de ordinul doi.
2. Fie matricele pătrate
|
|
|
.
|

\
|
=
ì
ì
ì
0 0
0 0
0 0
A ,
|
|
|
.
|

\
|
=
0 0 0
1 0 0
0 1 0
B .
9



Calculaţi
100
) ( B A+ .
3. Simplificaţi expresiile:
a)
x x
x x x
E
2
2 3
2
2 3
÷
+ ÷
=
b)
|
|
.
|

\
|
÷
÷
+
|
|
.
|

\
|
+ +
÷
+
=
4
2
:
4 4
2
2
2
2
3 2
x
x
x
x
x x
x
x
x
F
c)
1
4
sin
3
4
sin
2
÷
÷ +
=
t
t
x
x x
G .
4. Calculaţi suma
( ) N e ÷ + + + + = n n S
n
, 2 3 7 4 1
3 3 3 3
 .
5. Se dau polinoamele
( ) 3 4 3
3 4 5 6
÷ ÷ + ÷ ÷ = x x x x x x P ,
( ) 6 8 6 2
2 4
÷ ÷ ÷ = x x x x Q , 9 e x .
Să se transforme fracţia ( )
( )
( ) x Q
x P
x F = într-o fracţie ireductibilă.
6. Descompuneţi în fracţii simple expresia:
a)
1
1
5
+ + x x

b)
18 9 2
1 3 2
2 3
2
÷ ÷ +
+ ÷
x x x
x x

c)
( )( )
2
2 3 4
1 3
10 3 3
+ ÷
+ ÷ ÷
x x
x x x
.
7. Expandaţi expresia:
a) ( ) ( )
3 2
3 2 ÷ ÷ x x x
10

b) ( ) ( ) ( ) ( )( ) ( )
3 2 2 3
3 3 q p q p q p q p q p q p ÷ ÷ ÷ + + ÷ + ÷ + .
8. Factorizaţi expresia:
a) ( )( )( ) z y z x y x z y x E + + + + + + = 3
3 3 3

b) ( )( ) ( ) 3 2 4 1 3 2
2
÷ ÷ ÷ ÷ = m m m F .
9. Să se scrie sub forma unui singur polinom produsul a două polinoame:
a) ( )( ) 1 1
2 2 3
+ ÷ ÷ + X X X X
b) |
.
|

\
|
+ + |
.
|

\
|
+ ÷ 2 2 2 2 2 2
2 2
X X X X .
10. Să se calculeze determinantul
( ) ( )
( ) ( )
( ) ( )
2 2 2
2 2 2
2 2 2
2 1
2 1
2 1
+ +
+ +
+ +
c c c
b b b
a a a

scriind rezultatul sub formă de produs.
11. Să se calculeze determinantul Vandermonde de ordinul patru:
3
4
3
3
3
2
3
1
2
4
2
3
2
2
2
1
4 3 2 1
1 1 1 1
x x x x
x x x x
x x x x
V = .
12. Înlocuiţi variabila simbolică b din expresia
( ) 4 3 8 2
3 2
÷ ÷ + b a b a
cu valoarea 4 .
13. Se consideră expresia
( ) n mx x E + = , 9 e n m, , 0 = m .
Calculaţi:
( ) ( ) ( ) 1 3 2 2 1 + ÷ + + ÷ x E x E x E .
14. Fiind dat polinomul
( ) 1
2 3 4
+ + + + = X X X X X P
11

să se calculeze suma:
2
1
2
1
2
1
2
1
4 3 2 1
÷
+
÷
+
÷
+
÷
=
x x x x
S ,
unde 4 , 1 , = i x
i
sunt rădăcinile ecuaţiei ( ) 0 = x P .
15. Rezolvaţi ecuaţia
a) 0 1 2 3
3
= ÷ + ÷ m mx x , 9 e m
b) 2
3 2
3 2
=
· ÷
· +
x x
x x
a
a
, 9 e a

în raport cu variabila x .
16. Rezolvaţi sistemul de ecuaţii următor în raport cu z y x , , :
9 e
¦
¹
¦
´
¦
= + +
= + +
= + +
a
a az y x
a z ay x
z y ax
,
1
2
.
17. Determinaţi b a, şi c astfel încât sistemul
¦
¹
¦
´
¦
= + +
= ÷ +
= + +
5 2
1 3
0
bz y ax
z cy bx
cz ay x

are soluţia 3 = x , 1 ÷ = y , 2 = z .
18. Determinaţi matricea A astfel încât:
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|
|
|
.
|

\
| ÷
· +
8 3
5 0
1 2
4 2 1
0 1 1
3
T
A .

1

Laborator 4. Calcul simbolic în Matlab 7.0 cu aplicaţii în Analiză
matematică
Bibliografie
I. Iatan - “Îndrumător de laborator în Matlab 7.0”, Ed. Conspress, Bucureşti, 2009.
Matlab 7.0 permite realizarea calculelor simbolice, ce au aplicaţii în Analiză
matematică.
Funcţiile utilizate în vederea efectuării acestor calcule simbolice în Matlab 7.0 sunt:
Aplicaţii
1) Calculaţi următoarele limite:
Funcţia Semnificaţie
limit(f,x,a) Calculează limita expresiei simbolice f când a x ÷
limit(f,x,a,’right’) Calculează limita expresiei simbolice f când a x ÷ , a x >
limit(f,x,a,’left’) Calculează limita expresiei simbolice f când a x ÷ , a x <
symsum(s,v,a,b)
Calculează simbolic ¿
=
b
a v
s
diff(f,’x’)
Calculează simbolic ( ) x f '
diff(f,’x’,n)
Calculează simbolic
( )
( ) x f
n

diff(f,n,’x’)
Calculează simbolic
( )
( ) x f
n

int(f)
Calculează simbolic ( )
}
x x f d
jacobian(F,v) Determină matricea Jacobiană ataşată funcţiei vectoriale F în
raport cu vectorul v . Atunci când F este o funcţie scalară,
funcţia jacobian returnează gradientul lui F
taylor(f,n,x) scrie primii n termeni din dezvoltarea în serie MacLaurin a
funcţiei f
taylor(f,n,x,a) scrie primii n termeni din dezvoltarea în serie Taylor a funcţiei
f în jurul punctului a x =
2

a)
x
e
x x
1
lim
0 , 0 < ÷

>> syms x
>> limit(exp(1/x),x,0,'left')
ans =
0
b)
x
e
x x
1
lim
0 , 0 > ÷

>> limit(exp(1/x),x,0,'right')
ans =
Inf
c) ( )
¿
= · ÷ · ÷
·
+
= + +
+
n
k n n
k
n n
n
n n
1
2 2 sin lim lim
1
sin 1 sin
1

>> syms k n
>> u=symsum(sin(k),k,1,n);
>> limit(1/(n+n^2)*u,n,inf);
d)
( )
n
n
n
n
2
) ! (
! 2
lim
· ÷

>> limit(('(2*n)!/(n!^2)')^(1/n),n,inf)
ans =
4
2) Să se determine raza de convergenţă pentru următoarea serie de puteri:
a) ¿ ·
>1
2
ln
n
n n
x n
Pentru a determina raza de convergenţă a unei serii de puteri ¿
>0 n
n
n
x a putem vom
folosi una din formulele:
n
n
n
a
R
lim
1
· ÷
= ,
(1)
sau
3

n
n
n
a
a
R
1
lim
1
+
· ÷
= .
(2)
Vom folosi formula (1).
>> syms n
>> 1/limit((n^(log(n)^2))^(1/n),n,inf)
ans =
1
b) ( )
n
n
n
x
n n
n
¿
+ +
+
÷
>1
2
1
1
1
Vom folosi formula (2).
>> a=@(n) (-1)^n*(n+1)/(n^2+n+1);
>> 1/simplify(limit(abs(a(n+1)/a(n)),n,inf))
ans=
1
3) Calculaţi
¿
+ +
+ +
÷
=
n
k k k
k k
n
1
2
2
2 3
1 3
.
>>syms k n
>>s=(k^2+3*k+1)/(k^2+3*k+2);
>> simplify(n-symsum(s,k,1,n))
ans =
1/2*n/(n+2)
4) Calculaţi suma seriei:
a)
¿
>
|
.
|

\
|
+
1
1
1 ln
n
n

>> a=simple(symsum(log(1+1/n),n,1,inf))
a =
Inf
b)
( )
¿
> +
+
1
2 2
1
1 2
n n n
n

4

>> symsum((2*n+1)/(n^2*(n+1)^2),n,1,inf)
ans =
1
c)
( )
¿
>
+
÷ +
1
2
! 1
1
n
n
n n

>> symsum((n^2+n-1)/'(n+1)!',n,1,inf)
ans =
2
5) Să se calculeze următoarele derivate:
a) ( ) x x f
2
cos = ; ( ) ? = ' x f
>> diff(cos(sqrt(x))^2)
ans =
-cos(x^(1/2))*sin(x^(1/2))/x^(1/2)
sau
>> f=@(x) cos(sqrt(x))^2;
>> diff(f(x))
ans =
-cos(x^(1/2))*sin(x^(1/2))/x^(1/2)
b) ( ) ( )
2
1 ln arctg x x x x f + ÷ · = , ( ) ? = ' ' x f
>> diff(diff(x*atan(x)-log(1+x^2)))
ans =
2*x^2/(1+x^2)^2
c) ( )
6 11 6
1
2 3
+ + +
=
x x x
x f ,
( )
( ) ?
11
= x f
>> diff(1/(x^3+6*x^2+11*x+6),11);
6) Dezvoltaţi în serie Taylor funcţia
( )
2
2
x
e x f
÷
= ,
în jurul punctului 5 . 0 = x , pentru 4 = n .
>>syms x
>> taylor(exp(-x^2)/2,4,0.5);
5

7) Scrieţi primii şapte termeni din dezvoltarea în serie de puteri a funcţiei
( )
x
x
x f
÷
+
=
1
1
ln
2
1
, ( ) 1 , 1 ÷ e x .
>>syms x
>> taylor(1/2*log((1+x)/(1-x)),7)
ans =
x+1/3*x^3+1/5*x^5
8) Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi şi al doilea pentru funcţia
( ) 0 , , , , > = y x y z y x f
z
x
.
Pasul 1. Declarăm z y x , , ca variabile simbolice
>> syms x y z
Pasul 2. Scriem expresia lui f
>> f=y^(x^z);
Pasul 3. Calculăm derivatele parţiale de ordinul întâi al lui f , adică
x
f
c
c
,
y
f
c
c
şi
z
f
c
c
.
>> s=diff(f,x)
s =
y^(x^z)*x^z*z/x*log(y)
>> t=diff(f,y)
t =
y^(x^z)*x^z/y
>> u=diff(f,z)
u =
y^(x^z)*x^z*log(x)*log(y)
Pasul 4. Calculăm derivatele parţiale de ordinul doi al lui f , adică
2
2
x
f
c
c
,
2
2
y
f
c
c
,
2
2
z
f
c
c
,
xy
f
c
c
2
,
xz
f
c
c
2
şi
yz
f
c
c
2
.
>> simplify(diff(s,x))
ans =
y^(x^z)*z*log(y)*(x^(2*z-2)*z*log(y)+x^(z-2)*z-x^(z-2))
6

>> simplify(diff(t,y))
ans =
y^(x^z-2)*x^(2*z)-y^(x^z-2)*x^z
>> simplify(diff(u,z))
ans =
y^(x^z)*log(x)^2*log(y)*(x^(2*z)*log(y)+x^z)
>> simplify(diff(s,y))
ans =
y^(x^z-1)*z*(x^(2*z-1)*log(y)+x^(z-1))
>> simplify(diff(s,z))
ans =
y^(x^z)*log(y)*(x^(2*z-1)*log(x)*log(y)*z+x^(z-1)*log(x)*z+x^(z-1))
>> simplify(diff(t,z))
ans =
y^(x^z-1)*log(x)*(x^(2*z)*log(y)+x^z)
9) Se dă câmpul vectorial
( ) k z j y i x z y x v
y
· · + · + · = 2 cos e sin , ,
2
.
Să se determine:
a) v div ;
b) v rot .
Observatie. În analiză vectorială, câmpurile de vectori, asociază un vector fiecărui
punct din spațiu.
a) Divergenţa unui câmp vectorial
( ) ( ) ( ) ( ) k z y x R j z y x Q i z y x P z y x v · · + · + · = , , , , , , , ,
se calculează conform formulei
z
R
y
Q
x
P
v
c
c
+
c
c
+
c
c
= div ,
(3)
Observatie. În analiza vectorială, divergența este un operator care măsoară cât de
mult un câmp vectorial iese din sau intră într-un punct; divergența unui câmp vectorial
este un scalar. Pentru un câmp vectorial care reprezintă viteza de expandare a aerului
7

atunci când acesta este încălzit, divergența câmpului de viteze are o valoare pozitivă
deoarece aerul se dilată. Dacă aerul se răcește și se contractă, divergența este negativă.
>> syms x y z
>> P=sin(x);
>> Q=y*exp(y^2);
>> R=cos(2*z);
>> div=diff(P,x)+diff(Q,y)+diff(R,z)
div =
cos(x)+exp(y^2)+2*y^2*exp(y^2)-2*sin(2*z)
b) Rotorul câmpului vectorial v este
k
y
P
x
Q
j
x
R
z
P
i
z
Q
y
R
v ·
|
|
.
|

\
|
c
c
÷
c
c
+ · |
.
|

\
|
c
c
÷
c
c
+ ·
|
|
.
|

\
|
c
c
÷
c
c
= rot . (4)
>> r1=diff(R,y)-diff(Q,z);
>> r2=diff(P,z)-diff(R,x);
>> r3=diff(Q,x)-diff(P,y);
>> rot=[r1 r2 r3]
rot =
[ 0, 0, 0]
Deci
0 0 0 0 rot = · + · + · = k j i v .
Observatie. În analiza vectorială, rotorul este un operator vectorial care evidențiază
"rata de rotație" a unui câmp vectorial, adică direcția axei de rotație și magnitudinea
rotației.
10) Să se calculeze gradientul următorului câmp scalar:
( ) 1 , ,
2 3 2 4
+ + + + = z x y xy x z y x f .
Observatie. În analiză vectorială, câmpurile de scalari, asociază un scalar fiecărui
punct din spațiu. Campurile scalare se pot reprezenta prin suprafete de nivel
( ) const , , = z y x ¢ sau prin linii de nivel ( ) . const , = y x ¢
Gradientul unui câmp scalar ( ) z y x , , ¢ = ¢ este vectorul
8

k
z
j
y
i
x c
c
+
c
c
+
c
c
=
¢ ¢ ¢
¢ grad .
Vectorul ¢ grad este perpendicular pe suprafetele de nivel corespunzatoare campului
scalar ¢ .
>> syms x y z
>> f=x^4+x*y^2+y^3+x^2*z+1;
>>v=[x y z];
>> jacobian(f,v)
ans =
[ 4*x^3+y^2+2*x*z, 2*x*y+3*y^2, x^2]
Deci
( ) ( ) k x j y xy i xz y x f
2 2 2 3
3 2 2 4 grad + + + + + = .
11) Fie
2
: 9 ÷ D F , | ) 9 × · c , 0 D , ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) u µ u µ u µ u µ u µ sin , cos , , , , ,
2 1
b a f f F = = .
Calculaţi determinantul funcţional (jacobianul) al funcţiilor
1
f ,
2
f , adică
( )
( ) u µ, D
, D
2 1
f f
.
Observație. Determinantul funcţional (jacobianul) al funcţiilor
3 2 1
, , f f f în raport
cu variabilele ¢ u µ , , se calculează conform formulei:
( )
( )
¢ c
c
u c
c
µ c
c
¢ c
c
u c
c
µ c
c
¢ c
c
u c
c
µ c
c
=
¢ u µ
3 3 3
2 2 2
1 1 1
3 2 1
, , D
, , D
f f f
f f f
f f f
f f f

(1)

>> syms rho th a b
>> x=a*rho*cos(th);
>> y=b*rho*sin(th);
>> F=[x y];
>> v=[rho th];
9

>> J=jacobian(F,v)
J =
[ a*cos(th), -a*rho*sin(th)]
[ b*sin(th), b*rho*cos(th)]
>> simplify(det(J))
ans =
a*b*rho
Deci,
( )
( )
µ
u µ
ab
f f
=
, D
, D
2 1
.
12) Fie
3
: 9 ÷ D F , | )
2
, 0 9 × · c D ,
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) u µ ¢ u µ ¢ u µ ¢ u µ ¢ u µ ¢ u µ ¢ u µ cos , sin sin , cos sin , , , , , , , , , ,
3 2 1
= = f f f F .
Calculaţi determinantul funcţional (jacobianul) al funcţiilor
1
f ,
2
f ,
3
f , adică
( )
( ) ¢ u µ , , D
, , D
3 2 1
f f f
.
>> syms rho th phi
>> F=[rho*sin(th)*cos(phi) rho*sin(th)*sin(phi) rho*cos(th)];
>> v=[rho th phi];
>> J=jacobian(F,v);
>> simplify(det(J))
ans =
sin(th)*rho^2
Deci
( )
( )
u µ
¢ u
sin
, , D
, , D
2 3 2 1
=
r
f f f
.
13) Fie
3
: 9 ÷ D F , | )
2
, 0 9 × · c D ,
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) z z f z f z f z F , sin , cos , , , , , , , , , ,
3 2 1
¢ µ ¢ µ ¢ µ ¢ µ ¢ µ ¢ µ = = .
10

Calculaţi determinantul funcţional (jacobianul) al funcţiilor
1
f ,
2
f ,
3
f , adică
( )
( ) z
f f f
, , D
, , D
3 2 1
¢ µ
.
>> syms rho phi z
>> x=rho*cos(phi);
>> y=rho*sin(phi);
>> F=[x y z];
>> v=[rho phi z];
>> J=simplify(det(jacobian(F,v)))
J =
rho
Aşadar,
( )
( )
µ
¢ µ
=
z
f f f
, , D
, , D
3 2 1
.
14) Să se determine matricea Jacobiană
( ) 1 , 0 , 1 ÷ ÷
f
J
ataşată funcţiei vectoriale
3 3
: 9 ÷ 9 f , ( ) ( ) ( ) zy xz xy x z y x z y x z y x f 18 12 2 3 , 2 2 , , ,
2 2
÷ ÷ + ÷ + + + = .
Observație. Pentru o functie vectoriala
3 3
: 9 ÷ 9 f
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) z y x f z y x f z y x f z y x f , , , , , , , , , ,
3 2 1
= ,
unde ( ) 3 , 1 , :
3
= ¬ 9 ÷ 9 i f
i
, matricea Jacobiană ataşată funcţiei vectoriale f în
punctul
3
9 e a este matricea
( )
( ) ( ) ( )
( ) ( ) ( )
( ) ( ) ( )
|
|
|
|
|
|
|
.
|

\
|
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
=
a
z
f
a
y
f
a
x
f
a
z
f
a
y
f
a
x
f
a
z
f
a
y
f
a
x
f
a
f
3 3 3
2 2 2
1 1 1
J
(6)

>> syms x y z
11

>> u=[x y z];
>> J=jacobian(f,u)
J =
[ 2*x+2*y+2*z, 2*x+2*y+2*z, 2*x+2*y+2*z]
[ 2, 1, -2]
[ 6*x+2*y-12*z, 2*x-18*z, -12*x-18*y]
>> v=[-1 0 -1];
>> subs(J,u,v)
ans =
-4 -4 -4
2 1 -2
6 16 12
Aşadar,
( )
|
|
|
.
|

\
|
÷
÷ ÷ ÷
= ÷ ÷
12 16 6
2 1 2
4 4 4
1 , 0 , 1
f
J .
15) Calculati
a) ( )
}
÷
÷
x x x d 1
2
3
2 4

>> syms x
>> a=simplify(int(x^(-4)*(1-x^2)^(3/2)));
b)
}
· |
.
|

\
|
· x e
x x
x
d
1
sin
1
1
2

>> int((1/x^2)*sin(1/x)*exp(1/x))
ans =
1/2*exp(1/x)*cos(1/x)-1/2*sin(1/x)*exp(1/x)
c)
}
÷
x
x x x
x
d
) sin cos (
2
2

>> int(x^2/(x*cos(x)-sin(x))^2)
ans =
(-1-2*x*tan(1/2*x)+tan(1/2*x)^2)/(-x+x*tan(1/2*x)^2+2*tan(1/2*x))
12

d)
}
|
.
|

\
|
÷
+ +
+ ÷
x
x x x
x x
d
1
1
1
1
2 2
2

>>simple( int(sqrt((x^2-x+1)/(x^2+x+1))*(1-1/x^2)))
ans =
-1/4*(3*log(2*x^2+1+2*(1+x^4+x^2)^(1/2))*x-
asinh(1/3*3^(1/2)*(2*x^2+1))*x+2*atanh(1/2*(2+x^2)/(1+x^4+x^2)^(1/2))*x-
4*(1+x^4+x^2)^(1/2))/x
e)
}
+
x
x
x
d
1
3 4

>> int(((1+x^(1/4))^(1/3))/sqrt(x))
ans =
12/7*(1+x^(1/4))^(7/3)-3*(1+x^(1/4))^(4/3)
Tema
1. Calculaţi:
a)
x
x
x x
lim
0 , 0 < ÷

b)
x
x
x x
lim
0 , 0 > ÷

c)
x
x
x
x x
2
1
0 , 0 tg
e
lim
÷
> ÷

d) ( ) ( )
n
n
n
n n ! ! 1
1
lim
÷ +
+
· ÷

e)
( ) x x
x x x x
x
2 cos tg ln
sin cos cos sin
lim
3 3
4
÷
÷
÷
t
.
2. Calculaţi suma seriei:
a)
( )
¿
÷
>1
2
6
2 3
n
n
n n
n

13

b)
( )( )
¿
+ +
+
>1
2 1
3 2
n
n n n
n

c)
( )
¿
(
¸
(

¸

+
+
>1
3
2
1 ln
n
n n

3. Să se determine raza de convergenţă pentru următoarele serii de puteri:
a) ¿
+ >1 3 2 n
n n
n
x

b) ¿ |
.
|

\
|
+
>
+
1
2
1
1
n
n
n n
x
n

4. Dezvoltaţi în serie Taylor funcţia ( )
2
1 x x f + = în jurul lui 2 = x , pentru
4 = n .
5. Scrieţi primii opt termeni din dezvoltarea în serie de puteri a funcţiei
( ) x x f
3
cos = , 9 e x .
6. Să se calculeze următoarea derivată:
a) ( ) x f ' dacă ( )
2
1
2
arcsin
x
x
x f
+
= ,
b) ( ) x g ' ' dacă ( )
2
1
arccos
x
x
x g
÷
= .
7. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi şi al doilea pentru funcţia
a) ( )
xy
y x
y x f
÷
+
=
1
arctg ,
b) ( ) y x y x f
2 2
sin , =
c) ( ) z z y x f
xy
sin e , , = .
8. Să se calculeze gradientul următoarelor câmpuri scalare:
a) ( )
2 2 2
e , ,
z y x
xyz z y x f
+ +
=
b) ( )
|
.
|

\
|
+ + =
2 2 2
ln , , z y x z y x g
14

c) ( )
xz yz xy
xyz z y x
z y x h
÷ ÷ ÷
÷ + +
=
1
arctg , , .
9. Se dă câmpul vectorial ( ) ( ) ( ) ( ) k z y j y z i x x z y x v · + · + · ÷ ÷ · + = 2 3 2 3 , ,
2 2
. Să se
determine divergenţa şi rotorul lui v .
10. Fie
2
: 9 ÷ D F , | ) 9 × · c , 0 D , ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) u µ u µ u µ u µ u µ sin , cos , , , , ,
2 1
= = f f F .
Calculaţi determinantul funcţional (jacobianul) al funcţiilor
1
f ,
2
f , adică
( )
( ) u µ, D
, D
2 1
f f
.
11. Fie
2
: 9 ÷ D F , | ) 9 × · c , 0 D ,
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) u µ u µ u µ u µ u µ sin , cos , , , , ,
2 1
+ + = = b a f f F .
Calculaţi determinantul funcţional (jacobianul) al funcţiilor
1
f ,
2
f , adică
( )
( ) u µ, D
, D
2 1
f f
.
12. Calculaţi:
a)
( )
}
+
÷
4
3
4
1
d
x
x

b)
}
+
+
x
x
x
x
d e
cos 1
sin 1

c) ( )
}
+ x x d tg 1 ln
d)
}
+ + ÷
+ ÷
x
x x x
x x
d
10 3 6
25 7 4
2 3
2

e)
}
+
+ +
x
x
x x
d
1
1
4
.
1

Laborator 5. Calcul numeric în Matlab 7.0 cu aplicaţii în Algebră
Bibliografie
I. Iatan - “Îndrumător de laborator în Matlab 7.0”, Ed. Conspress, Bucureşti, 2009.
Matlab 7.0 permite realizarea calculelor numerice, ce au aplicaţii în Algebră.
Funcţiile utilizate în vederea efectuării acestor calcule numerice în Matlab 7.0 sunt:
Funcţia Semnificaţie
chol(A) Determină descompunerea Cholesky a matricei simetrică şi
pozitiv definită A
eig(A) Returnează un vector, ce conţine valorile proprii ale matricei A
[V,D]=eig(A) Returnează matricea diagonală D, ce conţine valorile proprii ale
matricei A şi matricea V, ale cărei coloane sunt vectorii proprii
corespunzători valorilor proprii
eigs(A) Returnează un vector, ce conţine cele mai mari şase valori
proprii ale matricei A
[V,D]=eigs(A) Returnează matricea diagonală D, ce conţine cele mai mari şase
valori proprii ale matricei A şi matricea V, ale cărei coloane
sunt vectorii proprii corespunzători acestor valori proprii
eigs(A,k) Returnează un vector, ce conţine cele mai mari k valori proprii
ale matricei A
[V,D]=eigs(A,k) Returnează matricea diagonală D, ce conţine cele mai mari k
valori proprii ale matricei A şi matricea V, ale cărei coloane
sunt vectorii proprii corespunzători acestor valori proprii
fsolve(F,I) - Rezolvă sisteme de ecuaţii neliniare conţinute în funcţia
vectorială F , considerând I ca punct iniţial (vector de start).
- Găseşte toate rădăcinile unei ecuaţiei neliniare conţinută în
funcţia F , ce se află în intervalul I
fzero(f,I) Găseşte o rădăcină a unei ecuaţiei neliniare conţinută în funcţia
2

Aplicaţii
1) Verificaţi dacă numerele 87 şi 41 sunt prime între ele.
>> gcd(87,41)
ans =
1
Deoarece ( ) 1 41 , 87 c . d . m . m . c = rezultă că numerele 87 şi 41 sunt prime între ele.
2) Aflaţi cel mai mic multiplu comun al numerelor : 40, 36, 126.
>> lcm(lcm(40,36),126)
ans =
2520
REZOLVAREA ECUATIILOR ALGEBRICE
Forma canonică a unei ecuaţii algebrice, cu o singură necunoscută este
( ) 0 = X P , (1)
unde:
 ( )
0 1
1
1
a X a X a X a X P
n
n
n
n
+ + + + =
÷
÷
 , 0 =
n
a ,
 n este gradul polinomului, adică gradul ecuaţiei algebrice,
f , ce se află în intervalul I
gcd(A,B) Calculează cel mai mare divizor comun corespunzător lui A şi
B , care pot fi vectori sau scalari
lcm(A,B) Calculează cel mai mic multiplu comun corespunzător lui A şi
B , care pot fi vectori sau scalari
linsolve(A,b)
Rezolvă sistemul de ecuaţii liniare b AX = ,
n n
A
×
9 e ,
1 ×
9 e
n
b ,
1 ×
9 e
n
X
lu(A) Determină descompunerea LU a matricei pozitiv definită A
norm(X) Calculează norma vectorului (matricei ) X
roots(p) Determină rădăcinile polinomului ai cărui coeficienţi sunt
conţinuţi (în ordinea descrescătoare a puterilor variabilei) în
vectorul linie p
[ v1,..,vn]=solve(„eq1‟,..,‟eqn‟) Rezolvă sistemul format din ecuaţiile 0 , , 0 1 = = eqn eq 
3


k
a coeficienţii polinomului, care pot fi numere reale sau complexe.
Numărul real sau complex o constituie soluţie sau rădăcină a ecuaţiei (1) dacă şi
numai dacă o este rădăcină a polinomului P , adică dacă are loc egalitatea ( ) 0 = o P .
3) Determinaţi rădăcinile polinomului
a) ( ) 26 34 10
2 3 4
÷ ÷ ÷ + = X X X X X P
>> p=[1 1 -10 -34 -26];
>> x=roots(p)
x =
4.0105
-1.9342 + 1.3911i
-1.9342 - 1.3911i
-1.1422
b) ( ) 1 5
5
+ + = X X X P
>> p=[1 0 0 0 5 1];
>> x=roots(p)
x =
1.1045 + 1.0598i
1.1045 - 1.0598i
-1.0045 + 1.0609i
-1.0045 - 1.0609i
-0.1999
REZOLVAREA ECUATIILOR NELINARE
Toate ecuaţiile care nu sunt algebrice se numesc transcendente (neliniare), deci acele
ecuaţii care nu pot fi reduse la ecuaţii algebrice folosind operaţiile: adunare, scădere,
înmulţire, împărţire, ridicare la putere. Ecuaţiile transcendente importante sunt: ecuaţiile
exponenţiale, ecuaţiile logaritmice şi ecuaţiile trigonometrice.
Orice ecuaţie transcendentă se poate scrie sub forma
( ) ( ) x g x f =
sau sub forma canonică:
( ) ( ) 0 = ÷ x g x f . (2)
4

Spre deosebire de ecuatiile algebrice pentru care se pot obtine forme generale ale
solutiilor, pentru ecuatiile transcendente nu mai este posibil acest lucru. Desi nu exista
metode matematice generale de rezolvare pentru aceste ecuatii, ele pot fi rezolvate grafic
sau prin metode de aproximare. Funcţia care trebuie reprezentată grafic într-un interval
| | b a, (în care există cel puţin o rădăcină a ecuaţiei (2), adică avem cel puţin o schimbare
de semn) este
( ) ( ) ( ) x g x f x h ÷ = . (3)
4) Rezolvaţi ecuaţiile neliniare:
a) arctgx 1 = + x
>> f=@ (x) 1+x-atan(x);
>> x=fzero(f,[-3 3])
x =
-2.1323
>> f(x)
ans =
2.2204e-016
b) 0 cos
2
= ÷ x x t
>> f=@ (x) x.^2-cos(pi*x);
>> s=fsolve(f,[-0.5,0.5])
s =
-0.4384 0.4384
>> f(s)
ans =
1.0e-011 *
0.0962 0.1001
Observatie. Operatia de ridicare la putere element cu element într-un tablou este
simbolizata cu operatorul .^




5

REZOLVAREA SISTEMELOR DE ECUATII LINARE
Un sistem liniar de n ecuaţii cu n necunoscute de forma:
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= + + +
= + + +
= + + +
n n nn n n
n n
n n
b x a x a x a
b x a x a x a
b x a x a x a




2 2 1 1
2 2 2 22 1 21
1 1 2 12 1 11

poate fi exprimat matriceal astfel:
B AX = , (4)
unde:
-
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
nn n n
n
n
a a a
a a a
a a a
A

   


2 1
2 22 21
1 12 11
este matricea sistemului (de ordinul n ),
-
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
n
x
x
x
X

2
1
este matricea necunoscutelor (matrice coloană),
-
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
n
b
b
b
B

2
1
este matricea termenilor liberi (matrice coloană).
5) Un rezervor poate fi umplut cu apă de la un robinet de apă caldă şi de la un
robinet cu apă rece. Dacă robinetul de apă caldă este deschis 3 min şi de apă rece
1 min, atunci în rezervor sunt l 50 . Dacă apa caldă curge 1 min şi apa rece 3 min,
atunci în rezervor vor fi l 40 . Câţi litri de apă curg într-un minut din fiecare
robinet?
Notând cu x min l debitul robinetului de apă caldă şi cu y min l debitul
robinetului de apă rece rezultă sistemul
¹
´
¦
= +
= +
. 40 2
50 3
y x
y x

Rezolvarea în Matlab 7.0 a sistemului cu secvenţa de instrucţiuni
6

>> A=[3 1;1 2];
>> b=[50 40]';
>> s=linsolve(A,b);
s=
12
14
conduce la concluzia că robinetul de apă caldă furnizează 12 min l şi robinetul de apă
rece min 14l .
6) Găsiţi curenţii din circuitul următor.

10V
A
5V
C
D
O 10
O 5
O 20
B
O 5
10V
20V
1
I
6
I
2
I
3
I
4
I
5
I

Aplicând legile lui Kirchhoff şi legea lui Ohm obţinem sistemul
¦
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
¦
´
¦
÷ ÷ = ÷
+ = + ÷
= +
= +
= +
+ =
+ =
4 5
4 3
1
4 5 3
6 4 2
5 1 6
3 2 1
5 5 10
5 10 20 5
20 5 10
I I
I I
I
I I I
I I I
I I I
I I I

ale cărui necunoscute sunt
6 1
, , I I  .
>>[i1 i2 i3 i4 i5 i6]=solve('i1=i2+i3','i6=i1+i5','i2+i4=i6','i3+i5=i4','10+5=20*i1','-
5+20=10*i3+5*i4','-10=-5*i5-5*i4')
7

REZOLVAREA SISTEMELOR DE ECUATII NELINARE
Un sistem de ecuaţii de forma
( )
( )
¦
¹
¦
´
¦
=
=
0 , , ,
0 , , ,
2 1
2 1 1
n n
n
x x x f
x x x f




în care cel puţin una din funcţiile n i f
i
, 1 , = nu este liniară se numeşte sistem de ecuaţii
neliniare.
Din punct de vedere matematic, acest sistem poate fi rezolvat folosind metode
numerice precum metoda lui Newton sau metoda gradientului.
7) Rezolvaţi sistemele neliniare:
a.
¦
¹
¦
´
¦
= + ÷ ÷
= + ÷ +
0 2 6
0 3 6
3 3
3 3
y y x
x y x
(considerând ca punct iniţial ( ) 5 . 0 , 5 . 0 )
Pasul 1. Definim funcţia vectorială f .
>>f=@(x) [x(1)^3+x(2)^3-6*x(1)+3;
x(1)^3-x(2)^3-6*x(2)+2];
Pasul 2. Rezolvăm sistemul neliniar.
>> s = fsolve(f,[0.5 0.5])
s =
0.53237037226762 0.35125744755245
Pasul 3. Efectuăm verificarea soluţiei pe care am obţinut-o.
>> f(s)
ans =
1.0e-009 *
0.29623858921468
0.19358559200100
b.
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= ÷ +
=
= + +
0
1
9
2
2 2 2
z y x
xyz
z y x
(considerând ca punct iniţial ( ) 6 . 1 , 2 . 0 , 5 . 2 ).
>> f=@(x) [x(1)^2+x(2)^2+x(3)^2-9;x(1)*x(2)*x(3)-1;x(1)+x(2)-x(3)^2]
f =
8

@(x) [x(1)^2+x(2)^2+x(3)^2-9;x(1)*x(2)*x(3)-1;x(1)+x(2)-x(3)^2]
>> s = fsolve(f,[2.5 0.2 1.6])
s =
2.49137569683072 0.24274587875742 1.65351793930053
>> f(s)
ans =
1.0e-011 *
0.11226575225010
0.13493650641294
-0.05244693568329
DETERMINAREA VALORILOR SI VECTORILOR PROPRII
Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K şi ( ) V T End e . Spunem că scalarul
K e ì este o valoare proprie pentru T dacă există { } 0 \ V x e astfel încât
( ) x x T ì = .
Vectorul { } 0 \ V x e pentru care există K e ì astfel încât ( ) x x T ì = se numeşte
vector propriu pentru T corespunzător valorii proprii ì.
8) Determinati vectorii si valorile proprii ai matricei
|
|
|
.
|

\
|
÷
÷ =
0 1 1
3 2 1
0 0 1
A .
>> A=[1 0 0; 1 2 -3; 1 -1 0];
>> [V,D]=eig(A);
REZOLVAREA SISTEMELOR DE ECUATII LINARE FOLOSIND FACTORIZAREA LU
O descompunere a unei matrice A de forma
U L A · = ,
unde L este o matrice inferior triunghiulară iar U este o matrice superior triunghiulară
se numeşte factorizare LU a matricei A.
După ce am determinat descompunerea LU a matricei A:
| | ( ) A U L lu , = ,
9

astfel încât A U L = · , pentru a rezolva sistemul de ecuaţii liniare, scris sub forma
matriceală B AX = se procedează astfel:
- rezolvăm sistemul inferior triunghiular
B L Y B Y L · = ¬ = ·
÷1
;
- rezolvăm sistemul superior triunghiular
Y U X Y X U · = ¬ = ·
÷1
.
9) Folosind factorizarea LU să se rezolve sistemul de ecuaţii liniare următor:
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= + + ÷
÷ = + + ÷
÷ = + +
= ÷ ÷
7 . 3 12 2 3
2 . 1 2 6
5 . 0 2 10
3 . 2 2 8
4 3 2 1
4 3 1
4 3 2
3 2 1
x x x x
x x x
x x x
x x x

>> A=[8 -1 -2 0;0 10 1 2;-1 0 6 2;3 -1 2 12];
>> B=[2.3 -0.5 -1.2 3.7]';
>> [L,U]=lu(A);
>> L*U
ans =
8 -1 -2 0
0 10 1 2
-1 0 6 2
3 -1 2 12
>> Y=inv(L)*B;
>> X=inv(U)*Y
X =
0.21168679392287
-0.08223607323724
-0.26213478768991
0.29224776003116
>> A*X
ans =
2.30000000000000
-0.50000000000000
10

-1.20000000000000
3.70000000000000
REZOLVAREA SISTEMELOR DE ECUATII LINARE FOLOSIND METODA CHOLESKY
În cazul unui sistem cu matrice simetrică şi pozitiv definită, factorizarea LU are
forma particulară
U U A
t
· = (5),
în care U este o matrice superior triunghiulară.
Descompunerea din (5) se numeşte factorizare Cholesky.
După ce am determinat descompunerea Cholesky a matricei A:
( ) A U chol = ,
astfel încât A U U = · ' , pentru a rezolva sistemul de ecuaţii liniare, scris sub forma
matriceală B AX = se procedează astfel:
- rezolvăm sistemul inferior triunghiular
( ) B U Y B Y U · = ¬ = ·
÷1
' ' ;
- rezolvăm sistemul superior triunghiular
Y U X Y X U · = ¬ = ·
÷1
.
10) Rezolvaţi sistemul de ecuaţii liniare următor folosind metoda Cholesky:
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
÷ = + + + ÷
= + + + ÷
= + + +
= ÷ ÷ +
. 7 8
12 11
8 9
9 10
4 3 2 1
4 3 2 1
4 3 2 1
4 3 2 1
x x x x
x x x x
x x x x
x x x x

Pasul 1. Scriem matricea A, asociată sistemului de ecuaţii liniare.
>> A=[10 1 -1 -1;1 9 1 1;-1 1 11 1;-1 1 1 8];
Pasul 2. Scriem vectorul coloană B , al termenilor liberi.
>> B=[9 8 12 -7]';
Pasul 3. Determinăm descompunerea Cholesky a matricei A.
>> R=chol(A);
Pasul 4. Verificăm că A R R = · ' .
>> R'*R
ans =
11

10.00000000000000 1.00000000000000 -1.00000000000000 -1.00000000000000
1.00000000000000 9.00000000000000 1.00000000000000 1.00000000000000
-1.00000000000000 1.00000000000000 11.00000000000000 1.00000000000000
-1.00000000000000 1.00000000000000 1.00000000000000 8.00000000000000
Pasul 5. Rezolvăm sistemul inferior triunghiular B Y R = · ' .
>> Y=inv(R')*B;
Pasul 6. Rezolvăm sistemul superior triunghiular Y X R = · .
>> X=inv(R)*Y;
Pasul 7. Verificăm că vectorul X este soluţie a sistemului.
>> A*X
ans =
9.00000000000000
8.00000000000000
12.00000000000000
-7.00000000000000
Tema
1. Determinaţi rădăcinile polinomului
a) ( ) 2 2
3 4
+ ÷ ÷ = X X X X P
b) ( ) 8 7 6 5 4 3 2
2 3 4 5 6 7
÷ + ÷ + ÷ + ÷ = X X X X X X X X P
2. Rezolvaţi ecuaţiile neliniare
a) 0 1= ÷
x
xe (căutaţi soluţia în intervalul | | 7 . 0 , 7 . 0 ÷ )
b) ( ) x x + = ÷ 1 ln 2 . 0 (căutaţi soluţiile în intervalul | | 6 . 0 , 6 . 0 ÷ ).
3. Să se afle matricea necunoscută X din ecuaţia matriceală
|
|
|
.
|

\
|
÷
÷
=
|
|
|
.
|

\
|
÷
÷
·
5 2 1
2 3 4
3 1 1
1 1 1
0 1 2
1 1 1
X .
4. Rezolvaţi sistemele neliniare:
a)
( )
¹
´
¦
= ÷ ÷
= + ÷
0 cos
0 ) sin(
y x y
y x x
(considerând ca punct iniţial ( ) 1 , 0 )
12

b)
¦
¹
¦
´
¦
= + ÷ +
= ÷ ÷
0 10 10
0 1 20
3
3
y xy x
x y
(considerând ca punct iniţial ( ) 3 . 0 , 5 . 0 )
c)
¦
¹
¦
´
¦
= + ÷ ÷
= ÷ +
0 1 5 2
0 lg 3
1 2 1
2
1
2
2 1 1
x x x x
x x x
(considerând ca punct iniţial ( ) 2 , 3 )
d)
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= + ÷
= ÷ +
= + +
0 4 3
0 4 2
0
2 2
2 2
2 2 2
z y x
z y x
z y x
(considerând ca punct iniţial ( ) 5 . 0 , 5 . 0 , 5 . 0 )
5. Folosind factorizarea LU să se rezolve sistemul de ecuaţii liniare următor:
¦
¹
¦
´
¦
= + ÷
÷ = + +
= ÷ ÷
. 9 7
4 6
5 5
3 2 1
3 2 1
3 2 1
x x x
x x x
x x x

6. Determinaţi vectorii şi valorile proprii corespunzători matricei
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
1 0 0 0
0 0 1 0
0 1 0 0
0 0 0 1
A .
7. Determinaţi cele mai mari trei valori proprii (in modul) şi vectorii proprii
coresponzători acestora, ai matricei
|
|
|
|
|
|
.
|

\
|
÷
÷
÷
÷
÷
=
0 3 6 . 0 0 8
1 20 3 4 6
8 5 6 . 7 0 0
0 6 5 . 0 1 0
1 0 6 . 1 4 3
A .
8. Determinati vectorii si valorile proprii ai matricei
|
|
|
.
|

\
|
÷ ÷ ÷
=
4 5 6
1 2 2
2 2 3
A .


1

Laborator 7. Calcul numeric în Matlab 7.0 cu aplicaţii în Analiză
matematică
Bibliografie
I. Iatan - “Îndrumător de laborator în Matlab 7.0”, Ed. Conspress, Bucureşti, 2009.
Matlab 7.0 permite realizarea calculelor simbolice, ce au aplicaţii în Analiză
matematică.
Funcţiile utilizate în vederea efectuării acestor calcule simbolice în Matlab 7.0 sunt:
Observaţie. Funcţia triplequad din Matlab 7.0 nu poate fi regăsită în versiunile
precedente de Matlab.
Aplicaţii
1) Calculaţi derivatele de mai jos, în punctele indicate:
a) ( )
x
x
x f
+
=
1
2
arcsin , ( ) ? 7 . 5 = ' ' f
>> syms x
>> f=diff(asin(2*sqrt(x)/(1+x)),2)
f =
Funcţia Semnificaţie
dblquad(f,a,b,c,d)
Calculează valoarea aproximativă a integralei ( )
} }
b
a
d
c
y x y x f d d ,
int(f(x),a,b)
Calculează ( )
}
b
a
x x f d
quad(f,a,b)
Calculează valoarea aproximativă a integralei ( )
}
b
a
x x f d
triplequad(f,a,b,c,d,e,f) Calculează valoarea aproximativă a integralei
( )
} } }
b
a
d
c
f
e
z y x z y x f d d d , ,
2

(-1/2/x^(3/2)/(x+1)-2/x^(1/2)/(x+1)^2+4*x^(1/2)/(x+1)^3)/(1-4*x/(x+1)^2)^(1/2)-
1/2*(1/x^(1/2)/(x+1)-2*x^(1/2)/(x+1)^2)/(1-4*x/(x+1)^2)^(3/2)*(-
4/(x+1)^2+8*x/(x+1)^3)
>> subs(f,x,5.7)
ans =
0.0148
b) ( )
x x
x f
2
2
2
÷
= ,
( )
( ) ? 2 . 0
3
= ÷ f
>>syms x
>> f=diff(2^(x^2-2*x),3)
f =
2^(x^2-2*x)*(2*x-2)^3*log(2)^3+6*2^(x^2-2*x)*(2*x-2)*log(2)^2
>> subs(f,x,-0.2)
ans =
-15.6311
2) Calculaţi derivatele parţiale de ordinul al doilea ale funcţiei următoare în punctul
indicat:
( )
2
3
e 2 ,
x
y x y x f ÷ = , ( ) 1 , 1 ÷ .
syms x y
>> s=diff(2*x^3*y-exp(x^2),x)
s =
6*x^2*y-2*x*exp(x^2)
>> ss=subs(subs(s,x,-1),y,1)
ss =
11.4366
>> t=diff(2*x^3*y-exp(x^2),y)
t =
2*x^3
>> tt=subs(subs(t,x,-1),y,1)
tt =
-2
3

>> k=diff(s,x)
k =
12*x*y-2*exp(x^2)-4*x^2*exp(x^2)
>> k1=subs(subs(k,x,-1),y,1)
k1 =
-28.3097
>> p=diff(t,y)
p =
0
>> p1=subs(subs(p,x,-1),y,1)
p1 =
0
>> j=diff(s,y)
j =
6*x^2
>> j1=subs(subs(j,x,-1),y,1)
j1 =
6
3) Fie câmpul scalar
( )
2 2
arcsin , ,
y x
z
z y x
+
= ¢ .
Să se calculeze derivata lui ¢ în punctul ( ) 1 , 1 , 1 M după direcţia MN ştiind că
( ) 2 , 3 , 2 ÷ N .
Derivata unui câmpul scalar într-un punct ( )
0 0 0
, , z y x M după o direcţie s este
( ) ( ) ( ) ( ) ¸
¢
|
¢
o
¢ ¢
cos , , cos , , cos , ,
d
d
0 0 0 0 0 0 0 0 0
z y x
z
z y x
y
z y x
x
M
s
c
c
+
c
c
+
c
c
= ,
unde o cos , | cos şi ¸ cos semnifică cosinusurile directoare ale direcţiei s .
Pasul 1. Determinăm expresia analitică a direcţiei MN s = :
( ) ( ) ( ) k z z j y y i x x MN
M N M N M N
· ÷ + · ÷ + · ÷ = .
4

>> M=[1 1 1];
>> N=[2 3 -2];
>> s=N-M
s =
1 2 -3
Deci,
k j i MN · ÷ + = 3 2 .
Pasul 2. Determinăm cosinusurile directoare ale direcţiei s .
>> w=norm(s);
>>u=s/w
u=
0.2673 0.5345 -0.8018
Aşadar, 2673 . 0 cos = o , 5345 . 0 cos = | şi 8018 . 0 cos ÷ = ¸ .
Pasul 3. Determinăm derivata lui ¢ în punctul M după direcţia s .
>> syms x y z
>> phi=asin(z/sqrt(x^2+y^2));
>> d1=diff(phi,x);
>> g=subs(subs(subs(d1,x,1),y,1),z,1);
>> d2=diff(phi,y);
>> h=subs(subs(subs(d2,x,1),y,1),z,1);
>> d3=diff(phi,z);
>> k=subs(subs(subs(d3,x,1),y,1),z,1)
>> d=dot(u,[g h k])
d =
-1.2027
Rezultă
( ) 2027 . 1 1 , 1 , 1
d
d
÷ =
s
¢
.
4) Calculaţi următoarele integrale simple:
5

a)
}
+
2
0
2
d
sin 1
2 sin
t
x
x
x

>> syms x
>> f=@(x) sin(2*x)/(1+sin(x)^2);
>> int(f(x),0,pi/2)
ans =
log(2)
>> log(2)
ans =
0.6931
sau
>> syms x
>> f=@(x) sin(2*x)./(1+sin(x).^2);
>> quad(f,0,pi/2)
ans =
0.6931
b) x x x d 1
1
0
2 2
}
+
>> syms x
>> f=@(x) x^2*sqrt(x^2+1);
>> int(f(x),0,1)
ans =
3/8*2^(1/2)+1/8*log(2^(1/2)-1)
>> 3/8*2^(1/2)+1/8*log(2^(1/2)-1)
ans =
0.4202
5) Calculaţi valoarea următoarelor integrale improprii
a)
( )
}
+ ÷
1
1
3 2
1
d
x
x

>>syms x
6

>> int(1/((x+1)^(2/3)),-1,1)
ans =
3*2^(1/3)
b)
( )
}
÷
1
0
1
d
x x
x

>>syms x
>> int(1/((x*(1-x))^(1/2)),0,1)
ans =
pi
c)
}
+
·
· ÷
2
1
d
x
x

>>syms x
>> int(1/(1+x^2),-inf,inf)
ans =
pi
6) Calculaţi lungimea arcului de curbă:
a) x y sin ln = ,
(
¸
(

¸

e
2
,
3
t t
x
Utilizând formula
( ) x x f L
b
a
d 1
2
}
' + = , | | 9 ÷ b a f , :
rezultă că
( ) ( ) x x
x
L d sin ln 1
2
3
2
} |
.
|

\
|
c
c
+ =
t
t

ce poate fi calculată în Matlab astfel:
>> simplify(int(sqrt(1+diff(log(sin(x)))^2),pi/3,pi/2))
ans =
1/2*log(3)
7

b)
(
¸
(

¸

e
¦
¹
¦
´
¦
=
=
=
2
, 0 ,
4
sin 3
cos 3
t
t
t z
t y
t x

Pentru o curbă în spaţiu dată parametric
( )
( )
( )
| | b a t
t z z
t y y
t x x
, , e
¦
¹
¦
´
¦
=
=
=

lungimea arcului de curbă este
( ) ( ) ( ) t t z t y t x L
b
a
d
2 2 2
}
' + ' + ' = .
Secvenţa de comenzi Matlab 7.0 necesare calculului lungimii arcului de curbă este
următoarea:
>> syms t
>> x=diff(3*cos(t));
>> y=diff(3*sin(t));
>> z=diff(4*t);
>> L=int(sqrt(x^2+y^2+z^2),0,pi/2);
c)
3
sin
3
u
µ = ,
(
¸
(

¸

e
2
, 0
t
µ
Pentru o curbă plană dată în coordonate polare: ( ) u µ µ = , | | b a, e µ , lungimea
arcului de curbă este
( ) ( ) u u µ u µ d
2 2
}
' + =
b
a
L .
Secvenţa de comenzi Matlab 7.0, ce ne permite să calculăm lungimea acestui arc de
curbă plană este:
>> syms t
>> ro=sin(t/3)^3;
>> L=eval(int(sqrt(ro^2+diff(ro)^2),0,pi/2))
L =
0.1359
8

7) Calculaţi aria marginită de curbele x y ln = , x y
2
ln = .
Aria mărginită de două curbe care se intersectează în punctele ( )
1 1
, y x şi ( )
2 2
, y x
se calculează folosind formula ( ) ( )
}
÷ = A
2
1
d
x
x
x x g x f .

Fig. 6.8
>>syms x
>> f=@(x) log(x);
>> g=@(x) log(x)^2;
>> syms y
>> u=solve(log(y)-log(y)^2,y)
u =
1
exp(1)
>> A=eval(int(f(y)-g(y),y,u(1),u(2)))
A =
0.2817
9

8) Se consideră domeniul plan ( ) { } x y x y x F sin 0 , 0 | , s s s s = t . Să se
determine coordonatele centrului de greutate al unei plăci omogene ce are forma lui
F .
Coordonatele centrului de greutate ( )
G G
y x G , al unei plăci omogene de forma unui
domeniu plan ( ) ( ) { } x f y b x a y x F s s s s = 0 , | , se determină conform formulelor:
( )
( )
( )
( )
¦
¦
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
¦
¦
´
¦
}
}
=
}
}
=
.
d
d
2
1
d
d
2
b
a
b
a
G
b
a
b
a
G
x x f
x x f
y
x x f
x x xf
x

>> syms x
>> I1=int(x*sin(x),0,pi);
>> I2=int(sin(x),0,pi);
>> I3=int(sin(x)^2,0,pi)/2;
>> xg=I1/I2
xg =
1/2*pi
>> yg=I3/I2
yg =
1/8*pi
9) Calculaţi următoarele integrale duble:
a) y x
y x
y
d d
sin sin 1
cos
2
0
2
0
} }
+
t t

>> syms x y
>> f=@(x,y) cos(y)./(1+sin(x)*sin(y))
f =
@(x,y) cos(y)./(1+sin(x)*sin(y))
10

>> dblquad(f,0,pi/2,0,pi/2)
ans =
1.2337
b) y x
y
x
d d
2
1
2
1
3
} }

>> syms x y
>> f=@(x,y) sqrt(x./(y.^3));
>> dblquad(f,1,2,1,2)
ans =
0.7140
sau
>> syms x y
>> eval(int(int(1/sqrt(y^3),1,2)*sqrt(x),1,2))
ans =
0.7140
Tema
1. Calculaţi derivatele de mai jos, în punctele indicate:
a. ( )
1
1
arctg
÷
+
=
x
x
x f , ( ) ? 3 = ' f
b. ( )
1 ÷
=
x
x
x x f ,
( )
( ) ? 2
4
= f
2. Calculaţi derivatele parţiale de ordinul al doilea ale funcţiilor următoare în
punctele indicate:
a. ( )
3 2
, y x y x f = , ( ) 2 , 2 ÷
b. ( ) ( ) y x x y x f + = sin , ,
|
.
|

\
|
0 ,
4
t

c. ( )
yz
x z y x f e , , = , ( ) 1 , 1 , 1
3. Fie câmpul scalar
11

( ) xy y x y x + ÷ =
2 2
, ¢ .
Să se calculeze derivata lui ¢ în punctul ( ) 2 , 2 M după direcţia s care face în
direcţa pozitivă a axei x O un unghi de

30 .
4. Se dă câmpul vectorial
( ) k yz j yz x i xz z y x v · + · ÷ · =
4 2 3
2 2 , , .
Să se determine:divergenţa şi rotorul lui v în punctul ( ) 1 , 1 , 1 ÷ M .
5. Calculaţi următoarele integrale simple:
a.
}
1
0
2
d cos e x x
x

b. x
x
x
d
1
2
5
1
2
}
+
+
.
6. Calculaţi valoarea următoarelor integrale improprii
a.
}
÷
1
0
2
1
d
x
x
;
b.
( )
}
+
·
3
1
d
x x
x

7. Calculaţi următoarele integrale duble:
a. y x x y d d sin
0 0
2
} }
tt

b.
( )
y x
y x
xy
d d
1
3
1
1
0
3
2 2
} }
+ +

1

Laborator 8. Rezolvarea ecuatiilor diferentiale în Matlab 7.0
Bibliografie
I. Iatan - “Îndrumător de laborator în Matlab 7.0”, Ed. Conspress, Bucureşti, 2009.
ECUATII CU VARIABILE SEPARABILE
O ecuaţie diferenţială cu variabile separabile este de forma
( ) ( ) y q x p y = ' ,
(8.1)
unde ( ) 9 ÷ b a q p , : , continue, 0 = q .
Formal dacă scriem
x
y
y
d
d
= '
atunci ecuaţia (8.1) devine
( )
( ) x x p
y q
y
d
d
=
şi admite soluţia unică definită implicit prin egalitatea
( )
( ) C x x p
y q
y
+
}
=
}
d
d
.
(8.2)
1) Rezolvaţi ecuaţia diferenţială cu variabile separabile:
a)
1
2
+
= '
x
x
e
e
y y
>> y=dsolve('Dy=exp(x)/(2*y*(exp(x)+1))','x')
y =
(log(1+exp(x))+C1)^(1/2)
-(log(1+exp(x))+C1)^(1/2)
b)
( )
( )
2
3
1
1
y
x
x y
y ÷ ·
+
= '
>> y=dsolve('Dy=y*(x^3+1)/x*(1-y^2)','x')

2

y =
1/(x^2+exp(-2/3*x^3)*C1)^(1/2)*x
-1/(x^2+exp(-2/3*x^3)*C1)^(1/2)*x
ECUATII OMOGENE
Numim ecuaţie diferenţială omogenă o ecuaţie de forma
( ) y x f y , = ' ,
(8.3)
f fiind o funcţie continuă şi omogenă (de grad zero).
Ecuaţiile omogene se reduc la ecuaţii cu variabile separabile folosind schimbarea
de variabile
( )
x
y
x u = .
(8.4)
2) Să se rezolve ecuaţia diferenţială omogenă:
a)
x
y
e
x
y
y + = '
>> y=dsolve('Dy=y/x+exp(y/x)','x')
y =
log(-1/(log(x)+C1))*x
b) ( ) ( ) 0 d d = ÷ + + x x y y x y
>> y=dsolve('Dy=-(y-x)/(y+x)','x')
y =
(-x*C1-(2*x^2*C1^2+1)^(1/2))/C1
(-x*C1+(2*x^2*C1^2+1)^(1/2))/C1
ECUATII NEOMOGENE
O ecuaţie diferenţială neomogenă este de forma
( ) ( ) x q y x p y + = ' ,
(8.5)
unde q p, sunt două funcţii continue.
Soluţia generală a ecuaţiei neomogene (8.5) are expresia analitică:
( )
( )
( )
( )
|
.
|

\
| }
}
+
}
=
÷
x x q C x y
x x p x x p
d e e
d
1
d
, 9 e
1
C .
(8.6)
3

3) Să se rezolve ecuaţia diferenţială neomogenă:
a)
2
2 2
x
xe xy y + = '
>> y=dsolve('Dy=2*x*y+2*x*exp(x^2)','x')
y =
(x^2+C1)*exp(x^2)
b) x x y y x cos
2
= ÷ ' , 0 > x
>> y=dsolve('x*Dy-y=x^2*cos(x)','x')
y =
x*sin(x)+x*C1
ECUATII DIFERENTIALE TOTALE
O ecuaţie diferenţială totală este de forma
( ) ( ) 0 d , d , = + y y x g x y x f , 9 ÷ 9 _
2
: , D g f .
(8.7)
Dacă membrul stâng al ecuaţiei (8.7) este diferenţiala totală a unei funcţii
9 ÷ u D : , adică
( ) ( ) y y x g x y x f d , d , d + = u ,
(8.8)
atunci ecuaţia diferenţială se numeşte ecuaţie diferenţială totală exactă.
Condiţia necesară şi suficientă ca ecuaţia (8.7) să fie diferenţială totală exactă este
ca
x
g
y
f
c
c
=
c
c

(8.9)
Soluţia generală a ecuaţiei diferenţială totală exactă este
( ) C y x = u , ,
(8.10)
unde
( ) ( ) ( ) t t x g t y t f y x
y
y
x
x
d , d , ,
0 0
0
}
+
}
= u , ( ) D y x e
0 0
, .
(8.11)
Dacă nu este îndeplinită condiţia (8.9) atunci ecuaţia diferenţială (8.7) trebuie
înmulţită cu un factor integrant ( ) y x, µ astfel încât ecuaţia să devină o ecuaţie
diferenţială totală exactă.
4

Se disting două cazuri:
Cazul 1. Dacă ( ) x µ µ = atunci condiţia (8.9) devine
( ) ( ) ( ) x
g
x
g
y
f
g
x
g
y
f
g
x
f
y
¢
µ
µ
µ µ µ µ µ =
c
c
÷
c
c
=
'
¬ ' +
c
c
=
c
c
· ·
c
c
= ·
c
c

iar
( )
( )
}
=
x x
x
d
e
¢
µ .
(8.12)
Cazul 2. Dacă ( ) y µ µ = atunci raţionând precum în cazul 1, condiţia (8.9) devine:
( ) y
f
x
g
y
f
¢
µ
µ
=
÷
c
c
÷
c
c
=
'

iar
( )
( )
}
=
y y
y
d
e
¢
µ .
(8.13)
4) Să se integreze ecuaţiile diferenţiale totale:
a) ( ) ( ) 0 d 2 e d 4 e
2
= ÷ + ÷ y x x x xy y
xy xy

Rezolvând în Matlab 7.0 ecuaţia diferenţială propusă, distingem următorii paşi.
Pasul 1. Verificăm dacă ecuaţia dacă este o ecuaţie diferenţială totală exactă.
>> syms x y t y0 x0 C
>>f=y*exp(x*y)-4*x*y;
>> g=x*exp(x*y)-2*x^2;
>> d1=diff(f,y);
>> d2=diff(g,x);
>> d1==d2
ans =
1
Pasul 2. Deoarece ecuaţia este o ecuaţie diferenţială totală exactă, putem aplica
formula (8.11) pentru a determina soluţia sa.
>> phi=int(subs(subs(f,x,t),y,y0),t,x0,x)+int(subs(g,y,t),t,y0,y)-C
phi =
-exp(y0*x0)+2*y0*x0^2+exp(y*x)-2*x^2*y-C
5

b) ( ) 0 d d 1 = ÷ + y x x xy y
Pasul 1. Verificăm dacă ecuaţia dacă este o ecuaţie diferenţială totală exactă.
>> syms x y t y0 x0
>> f=y*(1+x*y);
>> g=-x;
>> d1=diff(f,y);
>> d2=diff(g,x);
>> d1==d2
ans =
0
Pasul 2. Deoarece ecuaţia nu este o ecuaţie diferenţială totală exactă trebuie să
determinăm factorul integrant cu (8.13),
>> phi=simple((diff(f,y)-diff(g,x))/(-f))
phi =
-2/y
>> miu=exp(int(phi,y))
miu =
1/y^2
Pasul 3. Putem aplica formula (8.11) pentru a determina soluţia ecuaţiei.
>> Phi=int(subs(subs(f*miu,x,t),y,y0),t,x0,x)+int(subs(g*miu,y,t),t,y0,y)-C
Phi =
1/2*x^2-1/2*x0^2+1/y0*(x-x0)+x*(-y+y0)/y/y0-C
>> Phi=simple(Phi);
>> Phi
Phi =
1/2*x^2-1/2*x0^2-1/y0*x0+x/y-C
ECUATII BERNOULLI
Ecuaţia diferenţială de forma
( ) ( )
o
y x q y x p y + = '
(8.14)
constituie ecuaţia lui Bernoulli, q p, fiind funcţii continue.
6

Dacă
- 0 = o ecuaţia (8.14) devine o ecuaţie diferenţială liniară neomogenă;
- 1 = o ecuaţia (8.14) devine o ecuaţie diferenţială cu variabile separabile.
Altfel, adică pentru { } 1 , 0 \ 9 e o , folosind schimbarea de funcţie
o ÷
=
1
1
z y ,
(8.15)
ecuaţia (8.14) se reduce la o ecuaţie diferenţială liniară neomogenă.
5) Să se rezolve ecuaţia diferenţială de tip Bernoulli:
a) 0 4 = ÷ ÷ ' y x
x
y
y , 0 > x , 0 > y
>> y=dsolve('Dy-4*y/x-x*sqrt(y)','x')
y =
y^(1/2)-(1/2*log(x)+C1)*x^2 = 0
b)
2
2xy
x
y
y ÷ = '
>> y=dsolve('Dy=y/x-2*x*y^2','x')
y =
3*x/(2*x^3+3*C1)
c)
( ) ¦
¹
¦
´
¦
=
= ÷ '
1 1
4 2
2 2
y
y xy y x

>> y=dsolve('2*x^2*Dy-4*x*y=y^2','y(1)=1',’x’)
y =
2*x^2/(-x+3)
Observaţie. Nu pot fi rezolvate probleme Cauchy decât în Matlab 7.0 nu şi în
versiunile precedente.
ECUATII RICCATI
O ecuaţie diferenţială, care este de forma
( ) ( ) ( ) x r y x q y x p y + + = '
2

(8.16)
reprezintă ecuaţia lui Riccati, r q p , , fiind funcţii continue.
7

Dacă se cunoaşte o soluţie particulară ( ) x y
p
a sa, atunci folosind substituţia
z
y y
p
1
+ =
(8.17)
ecuaţia (8.17) devine o ecuaţie diferenţială liniară neomogenă.
6) Să se integreze ecuaţia de tip Riccati:
a) ( ) x x y x y y x 2 1 2
2 2
+ + + ÷ = ' , 0 > x
>> y=dsolve('x*Dy=y^2-(2*x+1)*y+x^2+2*x','x')
y =
(-x-1+x^2*C1)/(-1+x*C1)
b) 0
1
2
2
2
= + + '
x
y y
>> y=dsolve('2*Dy+y^2+1/(x^2)=0','x')
y =
(-2-log(x)+C1)/x/(-log(x)+C1)
c) ( ) 0 2 2
2 2
= ÷ ÷ + ' ÷ x y y x y x x x , 0 > x
>> y=dsolve('2*(x-x^2*sqrt(x))*Dy+2*sqrt(x)*y^2-y-x=0','x')
y =
-(x+C1*x^(1/2))*(x-x^(5/2))/(x^(1/2)-1)/(x+x^(1/2)+1)/x/(C1*x+1)
ECUATII OMOGENE CU COEFICIENTI CONSTANTI
O ecuaţie diferenţială de forma
( ) ( )
0
1
1
1 0
= + ' + + +
÷
÷
y a y a y a y a
n n
n n
 .
(8.18)
unde
n
a a a , , ,
1 0
 sunt constante reale, 0
0
= a se numeşte ecuaţie diferenţială liniară
omogenă de ordinul n , cu coeficienţi constanţi.
Soluţiile ecuaţiei diferenţiale (8.18) depind de tipul rădăcinilor ecuaţiei
caracteristice.
( ) 0 = ì P ,
unde
( )
n n
n n
a a a a P + ì + + ì + ì = ì
÷
÷
1
1
1 0

8

reprezintă polinomul caracteristic ataşat ecuaţiei diferenţiale liniară omogenă de ordinul
n , cu coeficienţi constanţi din (8.18).
Cazul 1. Considerăm mai întâi cazul când rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt
reale şi analizăm pe rând subcazul când rădăcinile sunt distincte şi apoi cazul când
ecuaţia caracteristică are şi rădăcini multiple.
a) Presupunem că ecuaţia caracteristică are toate rădăcinile reale distincte
n
ì ì , ,
1
 .
Solutia generala a ecuatiei (8.18) este de forma
( )
x
n
n
x x
e C e C e C x y
ì ì ì
+ + + = 
2
2
1
1
.
(8.19)
b) Dacă ecuaţia caracteristică are rădăcina
1
ì = ì reală, multiplă, de ordinul p ,
n p s atunci solutia generala a ecuatiei (8.18) este de forma
( )
x p
p
x x
e x C xe C e C x y
1
1
1
2
1
1
ì ì ì ÷
+ + + =  ;
(8.20)
această expresie a lui ( ) t x se mai numeşte contribuţia rădăcinii reale, multiple de ordinul
p ,
1
ì = ì , a ecuaţiei caracteristice la soluţia generală a ecuaţiei omogene.
c) Ecuaţia caracteristică are k rădăcini reale
k
ì ì , ,
1
 cu ordinele de multiplicitate
k
p p , ,
1
 , n p p
k
= + + 
1
. Solutia generala a ecuatiei (8.18) este de forma
( ) ( ) ( ) ( )
x
k
k
p
x
p
x
p
e x Q e x Q e x Q x y
ì ì ì
1
2
1
2
1
1
1
÷ ÷ ÷
+ + + =  ,
(8.21)
unde
( )
1
2 1 1
÷
÷
+ + + =
i
p
i
p
i
p
x C x C C x Q 
(8.22)
este un polinom de grad cel mult 1 ÷
i
p .
Cazul 2. Presupunem că rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt complexe şi
analizăm pe rând subcazul când rădăcinile sunt distincte şi apoi cazul când ecuaţia
caracteristică are şi rădăcini multiple.
a) Presupunem că ecuaţia caracteristică are toate rădăcinile complexe distincte; rezultă
că ele sunt două câte două complex-conjugate. Solutia generala a ecuatiei (8.18) va
fi:
( )
, sin sin sin
cos cos cos
2
2
2 1
1
1
2
2
2 1
1
1
x e C x e C x e C
x e C x e C x e C x y
k
x
k
k
x x
k
x
k
k
x x
| | |
| | |
o o o
o o o
- - -
+ + + +
+ + + + =



(8.23)
9

unde
i
C ,
-
i
C , k i , 1 = sunt constante arbitrare.
b) Dacă ecuaţia caracteristică are rădăcina complexă
1 1 1
| + o = ì i multiplă, de
ordinul
1
p rezulta ca solutia generala a ecuatiei diferentiale va fi:
( )
. sin sin sin
cos cos cos
1
1
1
1
1
1
1
2 1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
2 1
1
1
x e x C x xe C x e C
x e x C x xe C x e C x y
x p
p
x x
x p
p
x x
| + + | + | +
+ | + + | + | =
o ÷ - o - o -
o ÷ o o



(8.24)
c) Ecuaţia caracteristică are rădăcinile complexe
¦
¹
¦
´
¦
| + o = ì
| + o = ì
j j j
i
i

1 1 1

cu multiplicitatile
j
p p , ,
1
 , unde ( ) n p p
j
= + +
1
2 .
Solutia generala a ecuatiei diferentiale (8.18) va fi:
( ) ( ) ( ) | | ( ) ( ) , sin cos sin cos
1 1
1
1 1 1 1
x
j
j
j
p j
j
p
x
e x x S x x R e x x S x x R x y
o
÷ ÷
o
(
¸
(

¸

| + | + + | + | = 
(8.25)
unde
 ( )
1
2 1 1
÷
÷
+ + + =
j
p
j
p
j
p
x C x C C x R  este un polinom de grad cel mult 1 ÷
j
p ,
 ( )
1
2 1 1
÷
- - -
÷
+ + + =
j
p
j
p
j
p
x C x C C x S  este un polinom de grad cel mult 1 ÷
j
p .
Cazul 3. Presupunem că ecuaţia caracteristică are:
o radacinile reale
j
ì ì , ,
1
 , cu multiplicitatile
j
p p , ,
1

si
o radacinile complexe
¦
¹
¦
´
¦
| + o = ì
| + o = ì
+
+
l l l j
j
i
i

1 1 1

cu multiplicitatile
l j j
p p
+ +
, ,
1
 , unde
( ) n p p p p
l j j j
= + + + + +
+ +
 
1 1
2 .
Solutia generala a ecuatiei (8.18) va fi:
10

( ) ( ) ( ) ( ) | | ¿ + + ¿ =
=
÷ + ÷ +
=
÷
l
k
k k
j
p k k
j
p
x
k
x
i
j
i
i
p
x x S x x R e e x Q x y
1
1 1
1
1
sin cos | |
o ì
, (8.26)
unde
 ( ) x Q
i
p 1 ÷
este un polinom de grad cel mult 1 ÷
i
p si are expresia (8.22),
 ( )
1
2 1 1
÷
÷ +
+ + + =
k
p
k
p k
j
p
x c x c c x R  este un polinom de grad cel mult 1 ÷
k
p ,
 ( )
1
2 1 1
÷
- - -
÷ +
+ + + =
k
p
k
p k
j
p
x c x c c x S  este un polinom de grad cel mult 1 ÷
k
p .
7) Să se determine soluţia generală a următoarelor ecuaţii diferenţiale omogene cu
coeficienţi constanţi:
a) 0 = ÷ ' ' y y
>> y=dsolve('D2y=y','x')
y =
C1*exp(x)+C2*exp(-x)
b)
( )
0 4 5
4
= + ' ' + y y y
>> y=dsolve('D4y+5*D2y+4*y=0','x')
y =
C1*sin(x)+C2*cos(x)+C3*sin(2*x)+C4*cos(2*x)
ECUATII NEOMOGENE CU COEFICIENTI CONSTANTI
O ecuaţie diferenţială de forma
( ) ( )
( ) x f y a y a y a y a
n n
n n
= + ' + + +
÷
÷
1
1
1 0
 ,
(8.27)
unde
n
a a a , , ,
1 0
 sunt constante reale, 0
0
= a iar
( )
( ) 9 ÷ I C f
0
: este o funcţie
continuă pe un interval 9 _ I se numeşte ecuaţie diferenţială liniară neomogenă de
ordinul n cu coeficienţi constanţi.
Soluţia generală a acestei ecuaţii este suma dintre soluţia generală a ecuaţiei
omogene asociate şi o soluţie particulară (oarecare) a ecuaţiei neomogene; deci
( ) ( ) ( ) x y x y x y
p o
+ = .
În cazul când f este o funcţie oarecare, pentru determinarea unei soluţii particulare
a ecuaţiei neomogene se utilizează metoda variaţiei constantelor (sau metoda
11

constantelor variabile) a lui Lagrange; soluţia particulară a ecuaţiei neomogene poate fi
găsită sub forma
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) x y x C x y x C x y x C x y
n n p
+ + + = 
2 2 1 1
,
unde ( ) ( ) ( ) { } x C x C x C
n
' ' ' , ,
2 1
 reprezintă soluţia sistemului algebric, liniar, de n ecuaţii,
cu n necunoscute, neomogen:
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )
( )
( )
( ) ( )
( )
( ) ( )
( )
( )
( )
( )
( ) ( )
( )
( ) ( )
( )
( )
( )
¦
¦
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
¦
¦
´
¦
= ' + + ' + '
= ' + + ' + '
= ' ' + + ' ' + ' '
= ' + + ' + '
÷ ÷ ÷
÷ ÷ ÷
.
0
0
0
0
1 1
2
2
1
1
1
2 2
2
2
2
1
1
2 2 1 1
2 2 1 1
a
x f
x y x C x y x C x y x C
x y x C x y x C x y x C
x y x C x y x C x y x C
x y x C x y x C x y x C
n
n n
n n
n
n n
n n
n n
n n






Observaţie. Dacă ordinul ecuaţiei diferenţiale neomogene este mare, atunci
calculele pentru determinarea soluţiei particulare devin laborioase, deoarece sistemul care
rezultă prin aplicarea metodei variaţiei constantelor are n ecuaţii, şi n funcţii
necunoscute.
În cazul când ( ) x f are o formă particulară se utilizează metoda coeficienţilor
nedeterminaţi (sau a identificării).
Distingem următoarele situaţii:
Situatia 1. Membrul drept al ecuaţiei diferenţiale (8.27) este de forma
( ) const C x f = = .
a) Daca 0 = ì
0 = ì
nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice, atunci ecuaţia diferenţială
(8.27) are o soluţie particulară de forma
( )
n
p
a
C
x y = .
(8.28)
b) Daca 0 = ì este rădăcină multiplă de ordinul m
m
a ecuaţiei caracteristice atunci
ecuaţia diferenţială (8.27) are o soluţie particulară de forma
( )
m n
m
p
a m
x C
x y
÷
·
·
=
!
.
(8.29)
Situatia 2. Membrul drept al ecuaţiei diferenţiale (8.27) are forma
12

( )
x
Ce x f
o
= ,
unde o
o
este o constanta.
a) Daca
0 = ì
o ì = nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice, atunci ecuaţia diferenţială
(8.27) are o soluţie particulară de forma
( )
( ) o
o
P
e C
x y
x
p
·
= .
(8.30)
b) Daca o ì = este rădăcină multiplă de ordinul m a ecuaţiei caracteristice atunci
ecuaţia diferenţială (8.27) are o soluţie particulară de forma
( )
( )
( ) o
o
m
x m
p
P
e x C
x y
· ·
= .
(8.31)
Situatia 3. Membrul drept al ecuaţiei diferenţiale (8.27) este de forma
( ) ( ) x P x f
m
= ,
unde ( ) x P
m
este un polinom de gadul m.
a) Daca 0 = ì nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice, atunci ecuaţia diferenţială
(8.27) are o soluţie particulară de forma
( ) ( ) x Q x y
m p
= ,
(8.32)
unde
( ) t Qm
( ) x Q
m
este un polinom de acelaşi grad ca şi
( ) t Pm
( ) x P
m
, ai cărui coeficienţi se
determină prin identificare, punând condiţia ca ( ) x y
p
să verifice ecuaţia neomogenă.
b) Daca 0 = ì te rădăcină multiplă de ordinul r
r
a ecuaţiei caracteristice atunci ecuaţia
diferenţială (8.27) are o soluţie particulară de forma
( ) ( ) x Q x x y
m
r
p
= ,
(8.33)
unde ( ) x Q
m
este un polinom de acelaşi grad ca şi ( ) x P
m
.
Situatia 4. Membrul drept al ecuaţiei diferenţiale (8.27) este de forma
( ) ( ) x P e x f
m
x o
= .
a) Daca
o ì =
o ì = is nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice, atunci ecuaţia
diferenţială (8.27) are o soluţie particulară de forma
( ) ( ) x Q e x y
m
x
p
o
= ,
(8.34)
13

unde
( ) t Qm
( ) x Q
m
este un polinom de acelaşi grad ca şi
( ) t Pm
( ) x P
m
,
( ) t Pm
ai cărui coeficienţi se
determină prin identificare, punând condiţia ca
( ) t x p
( ) x y
p
din (8.34) să verifice ecuaţia
neomogenă.
b) Daca
o ì =
o ì = este rădăcină multiplă de ordinul r
r
a ecuaţiei caracteristice, atunci
ecuaţia diferenţială (8.27) are o soluţie particulară de forma
( ) ( ) x P x e x y
m
r x
p
o
= .
(8.35)
Situatia 5. Membrul drept al ecuaţiei diferenţiale (8.27) este de forma
( ) x N x M x f | | sin cos + = .
a) Daca i | ì =
i | ì =
nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice, atunci ecuaţia
diferenţială (8.27) are o soluţie particulară de forma
( ) x B x A x y
p
| | sin cos + = .
(8.36)
b) Daca i | ì = este rădăcină multiplă de ordinul m
m
a ecuaţiei caracteristice,
atunci ecuaţia diferenţială (8.27) are o soluţie particulară de forma
( ) ( ) x B x A x x y
m
p
| | sin cos + = .
(8.37)
Situatia 6. Membrul drept al ecuaţiei diferenţiale (8.27) este de forma
( ) ( ) ( ) ( ) x x Q x x P e x f
m m
x
| |
o
sin cos + = .
a) Daca i | o ì + = nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice, atunci ecuaţia
diferenţială (8.27) are o soluţie particulară de forma
( ) ( ) ( ) ( ) x x S x x R e x y
m m
x
p
| |
o
sin cos + = .
(8.38)
b) Daca i | o ì + = este rădăcină multiplă de ordinul
r
r a ecuaţiei caracteristice,
atunci ecuaţia diferenţială (8.27) are o soluţie particulară de forma
( ) ( ) ( ) ( ) x x S x x R e x x y
m m
x r
p
| |
o
sin cos + = .
(8.39)
Situatia 7. Membrul drept al ecuaţiei diferenţiale (8.27) este de forma
( ) ( ) ( ) x f x f x f
k
+ + = 
1
,
cu
( ) t f i
( ) x f
i
de forma din situaţiile 1- 6.
În acest caz, ecuaţia diferenţială (8.27) are o soluţie particulară de forma
14

( ) ( ) ( ) x y x y x y
pk p p
+ + = 
1
,
(8.40)
cu
( ) t x pi
( ) x y
pi
corespunzător lui
( ) t f i
( ) x f
i
.
8) Să se determine soluţia generală a următoarelor ecuaţii diferenţiale neomogene cu
coeficienţi constanţi:
a) 2 10 6 6 5
2
+ ÷ = + ' ÷ ' ' x x y y y
>> y=dsolve('D2y-5*Dy+6*y=6*x^2-10*x+2','x')
y =
exp(3*x)*C2+exp(2*x)*C1+x^2
b) x x y y y 2 sin 10 2 cos 2 6 ÷ = ÷ ' + ' '
>> y=dsolve('D2y+Dy-6*y=2*cos(2*x)-10*sin(2*x)','x')
y =
exp(-3*x)*C2+exp(2*x)*C1+sin(2*x)
c) x y y y y
x
e 3 3 = ÷ ' + ' ' ÷ ' ' ' , 0 > x
>> y=dsolve('D3y-3*D2y+3*Dy-y=exp(x)*sqrt(x)','x')
y =
8/105*x^(7/2)*exp(x)+C1*exp(x)+C2*exp(x)*x+C3*exp(x)*x^2
d) x x y sin + = ' '
>> y=dsolve('D2y=x+sin(x)','x')
y =
1/6*x^3-sin(x)+C1*x+C2
e) x y ln = ' ' ' , 0 > x
>> y=dsolve('D3y=ln(x)','x')
y =
1/6*x^3*log(x)-11/36*x^3+1/2*x^2*C1+C2*x+C3
ECUATII EULER
O ecuaţie diferenţială liniară neomogenă de ordin superior cu coeficienţi variabili
se poate reduce la o ecuaţie cu coeficienţi constanţi, numită ecuaţia lui Euler:
( ) ( )
( ) x f y a y x a y x a y x a
n n
n
n n
n
= + ' + + +
÷ ÷
÷ 0 1
1 1
1
 ,
(4.1)
15

cu n i a
i
, 0 , = 9 e , iar f o funcţie continuă.
Ecuaţia lui Euler se reduce la o ecuaţie cu coeficienţi constanţi prin schimbarea
variabilei independente
t
x e = .
9) Să se integereze ecuaţiile diferenţiale Euler următoare
a) x x x y x y x ln 6
2
= + ' ÷ ' '
>> y=dsolve('x^2*D2y-x*Dy+y=6*x*ln(x)','x')
>> y=dsolve('x^2*D2y-x*Dy+y=6*x*ln(x)','x')
y =
x*C2+log(x)*x*C1+log(x)^3*x
b) x y y x + = ' ' + ' ' ' 1
>> y=dsolve('x*D3y+D2y=1+x','x')
y =
1/12*x^3+x*log(x)*C1-C1*x+1/2*x^2+C2*x+C3
c) ( ) ( ) 18 63 2 3 7 2 3
2
+ ÷ = ' + + ' ' + x y x y x
>> y=dsolve('(3*x+2)^2*D2y+7*(3*x+2)*Dy=-63*x+18','x')
y =
-1/4*C1/(3*x+2)^(4/3)+15*log((3*x+2)^(1/3))-3*x+C2
d)
( )
( )
( )
( )
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= ' '
= '
=
= ' ' ÷ ÷ ' ' '
1 2
1 2
2 2
0 1
y
y
y
y x y

>> y=dsolve('D3y*(x-1)-D2y=0','y(2)=2','Dy(2)=1','D2y(2)=1','x')
y =
5/6+1/6*(x-1)^3+1/2*x
Tema
1. Rezolvaţi ecuaţia diferenţială cu variabile separabile:
a) 0 1
2
= ' + + y xy y
b)
1
1
2
2
+ + ÷
+ + ÷
= '
x x
y y
y
16

2. Să se integreze ecuaţia diferenţială totală:
( ) 0 d 2 d 3
2 2
= + ÷ y xy x y x .
3. Să se rezolve ecuaţiile diferenţiale omogene şi reductibile la omogene:
a)
2 2
2
y x
xy
y
+
÷
= '
b)
( ) ( )
( ) ( ) 1 2 3 1
1 2 3 1 2
2
2
+ ÷ ÷ ÷ +
+ ÷ + ÷ +
= '
y x x y x
y x x y x
y
c)
2 2
y x y y x + = ÷ ' .
4. Să se rezolve ecuaţia diferenţială neomogenă:
a)
2
e 4
x
x xy y
÷
= + '
b) x x y y cos tg = ÷ ' .
5. Să se rezolve ecuaţia diferenţială de tip Bernoulli:
a)
2
3 xy xy y = ÷ '
b)
2 2
1
y x
x
y
y = + ' , 0 > x , 0 = y .
6. Să se integreze ecuaţia diferenţială de tip Riccati:
a) 1
2 2
+ ÷ = ' x y y
b)
3
2
2
1 2
2
x
y
x
y
x
y ÷ ÷ = ' .
7. Să se determine soluţia generală a următoarelor ecuaţii diferenţiale omogene cu
coeficienţi constanţi:
a) 0 = + ' + ' ' y y y
b) 0 13 17 5 = ÷ ' + ' ' ÷ ' ' ' y y y y
c)
( )
0 4 3 5 3
4
= + ' ÷ ' ' + ' ' ' ÷ y y y y y
d)
( ) ( )
0 169 13 94 50 11
4 5
= + ' + ' ' ÷ ' ' ' + ÷ y y y y y y .
17

8. Să se determine soluţia generală a următoarelor ecuaţii diferenţiale neomogene cu
coeficienţi constanţi:
a)
x
y y y
e 1
1
2 3
+
= + ' + ' '
b)
x
x
x x
y y y
3
3
2
e
2 6 9
6 6
+ +
= + ' ÷ ' '
c)
( )
x y y 3 cos 4
3
= ' ÷
d)
( ) x
x y y e 4
2 5
= ' ' ' +
e)
( )
x y y 12
7
= ' ' ' ÷ .
9. Să se integereze ecuaţiile diferenţiale Euler următoare:
a) ( ) x x y x y x ln sin 2
2
= + ' + ' '
b) x y y x y x y x = ÷ ' + ' ' + ' ' '
2 3
3 .

1

Laborator 9. Rezolvarea sistemelor de ecuatii diferentiale în Matlab 7.0
Bibliografie
I. Iatan - “Îndrumător de laborator în Matlab 7.0”, Ed. Conspress, Bucureşti, 2009.
SISTEME OMOGENE
Un sistem de ecuaţii diferenţiale de forma
( )
( )
( )
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
+ + + + = '
+ + + + = '
+ + + + = '
,
2 2 1 1
2 2 2 22 1 21 2
1 1 2 12 1 11 1
x f y a y a y a y
x f y a y a y a y
x f y a y a y a y
n n nn n n n
n n
n n





(9.1)
unde

x
y
y
k
k
d
d
= ' , n k , 1 = ,

ij a
ij
a n j i , 1 , = sunt constante reale,
 ( ) I C f
i
0
e , n j i , 1 , = , 9 _ I ,
 ( ) I C y y
n
1
1
, , e  sunt funcţii necunoscute,
se numeşte sistem de ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul I şi neomogen cu coeficienţi
constanţi.
Functiile
ij a
ij
a se numesc coeficientii sistemului.
If 0
1
= = =
n
f f  pe I, sistemul se numeste omogen, este numit neomogen.
Problema Cauchy asociată sistemului (9.1) constă din acest sistem căruia îi ataşăm
condiţiile iniţiale
( )
( )
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
=
.
0
0
0
1
0 1
n n
y x y
y x y

Sistemul (9.1) poate fi rezolvat prin următoarele două metode:
- Metoda ecuaţiei caracteristice
2

- Metoda eliminării constă în reducerea sistemului de ecuaţii diferenţiale la o
singură ecuaţie diferenţială liniară de ordinul n
n
, pentru una din funcţiile
necunoscute ale sistemului şi rezolvarea apoi a acestei ecuaţii.
1) Să se rezolve următorul sistem de ecuaţii diferenţiale liniare omogen:
a)
¹
´
¦
÷ = '
= '
1 2
2 1
y y
y y

>> [y1,y2]=dsolve('Dy1=y2','Dy2=-y1','x')
y1 =
-C1*cos(x)+C2*sin(x)
y2 =
C1*sin(x)+C2*cos(x)
b)
¦
¹
¦
´
¦
+ ÷ = '
÷ = '
÷ = '
2 1 3
3 2
3 2 1
2
4 3
y y y
y y
y y y

>> [y1,y2,y3]=dsolve('Dy1=3*y2-4*y3','Dy2=-y3','Dy3=-2*y1+y2','x')
y1 =
exp(-x)*C1+5/2*C2*exp(-2*x)+5*C3*exp(3*x)
y2 =
exp(-x)*C1+C2*exp(-2*x)+C3*exp(3*x)
y3 =
exp(-x)*C1+2*C2*exp(-2*x)-3*C3*exp(3*x)
c)
( )
( )
( ) ¦
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
¦
´
¦
÷ =
=
=
÷ + = '
÷ + = '
÷ + = '
1 0
1 0
2 0
6 2
2 4
3
3
2
1
3 2 1 3
3 2 1 2
3 2 1 1
y
y
y
y y y y
y y y y
y y y y

>>[y1,y2,y3]=dsolve('Dy1=y1+y2-3*y3','Dy2=4*y1+y2-2*y3','Dy3=2*y1+y2-
6*y3','y1(0)=2','y2(0)=1','y3(0)=-1','x')
y1 =
-13/14*exp(-5*x)+3/2*exp(-x)+10/7*exp(2*x)
3

y2 =
-3*exp(-x)+4*exp(2*x)
y3 =
-13/7*exp(-5*x)+6/7*exp(2*x)
SISTEME NEOMOGENE
Soluţia generală a sistemului neomogen (9.1) este suma dintre soluţia generală a
sistemului omogen şi o soluţie particulară a sistemului neomogen.
O soluţie particulară a sistemului neomogen se poate determina cu ajutorul metodei
variaţiei constantelor.
2) Să se rezolve următorul sistem de ecuaţii diferenţiale liniare neomogen:
a)
¹
´
¦
+ + = '
= '
÷x x
e e y y
y y
1 2
2 1

>> [y1,y2]=dsolve('Dy1=y2','Dy2=y1+exp(x)+exp(-x)','x')
y1 =
exp(x)*C2+exp(-x)*C1+1/2*x*exp(x)-1/4*exp(-x)-1/4*exp(x)-1/2*exp(-x)*x
y2 =
exp(x)*C2-exp(-x)*C1+1/2*x*exp(x)-1/4*exp(-x)+1/4*exp(x)+1/2*exp(-x)*x
b)
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
÷ + + = '
÷ ÷ + = '
÷ ÷ + = '
3 3
2 3
2 1 3
2
3 1 2
2
3 2 1
x y y y
x y y y
x x y y y

>> [y1,y2,y3]=dsolve('Dy1=y2+y3-x-x^2','Dy2=3*y1+y3-2-x^2','Dy3=3*y1+y2+x-
3','x')
y1 =
1+2/3*C2*exp(3*x)-C3*exp(-2*x)
y2 =
x+exp(-x)*C1+C2*exp(3*x)+C3*exp(-2*x)
y3 =
-exp(-x)*C1+C2*exp(3*x)+C3*exp(-2*x)+x^2

4


3) Să se determine soluţia sistemului de ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi
( )
( )
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
=
÷ =
+ + = +
+ ÷ = ÷
. 2 0
1 0
2 4
d
d
2
d
d
1 4
d
d
d
d
y
x
t x y
t
y
t
x
x y
t
y
t
x

>> [x,y]=dsolve('Dx-Dy=y-4*x+1','Dx+2*Dy=4*y+2*x+t','x(0)=-1','y(0)=2','t')
x =
17/108-244/135*exp(-3*t)+13/20*exp(2*t)-1/18*t
y =
122/135*exp(-3*t)+13/10*exp(2*t)-11/54-2/9*t
4)
Tema
1) Să se rezolve următorul sistem de ecuaţii diferenţiale liniare omogen:
a)
¦
¹
¦
´
¦
+ = '
+ = '
+ = '
2 1 3
1 3 2
3 2 1
y y y
y y y
y y y

b)
¦
¹
¦
´
¦
÷ ÷ = '
+ + ÷ = '
+ + ÷ = '
3 2 1 3
3 2 1 2
3 2 1 1
2 3
8 6 10
2 2 2
y y y y
y y y y
y y y y

c)
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
= + ÷ +
= + ÷ +
= ÷ + ÷
. 0 6 14 3
d
d
0 2 5
d
d
0 4 8 3
d
d
u z y
x
u
u z y
x
z
u z y
x
y

2) Să se rezolve următorul sistem de ecuaţii diferenţiale liniare neomogen:
a)
¦
¹
¦
´
¦
÷ + ÷ + = '
+ ÷ = '
+ ÷ ÷ + = '
x y y y y
y y
x y y y y
1
1
2 2 2
3 2 1 3
1 2
3 2 1 1

5

b) 0 ,
d
d
1
d
d
=
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
+ ÷ =
+ =
t
t x
t
y
t
t
y
t
x
t

c)
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
÷ + = '
÷ + = '
÷ + = '
x
x
x
y y y
y y y
y y y
e
e
e
2 1 3
3 1 2
3 2 1

d)
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
+ ÷ + =
+ ÷ + =
+ ÷ + =
. 1 2
d
d
1 2
d
d
1 4
d
d
x z y
t
z
z x y
t
y
x y z
t
x

3) Rezolvaţi problema Cauchy:
a)
( )
( )
( )
¦
¦
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
¦
¦
´
¦
÷ =
=
=
÷ + =
÷ + =
÷ + =
1 0
1 0
2 0
6 2
d
d
2 4
d
d
3
d
d
z
y
x
z y x
t
z
z y x
t
y
z y x
t
x

b)
( )
( )
( ) ¦
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
¦
´
¦
=
=
=
= + ÷ + '
÷ = + ÷ + '
= ÷ + ÷ '
4 0
3 0
2 0
2 6 14 3
1 2 5
1 4 8 3
3
2
1
3 2 1 3
3 2 1 2
3 2 1 1
y
y
y
y y y y
y y y y
y y y y

6

c)
( )
( )
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
=
=
+ = + +
+ = + ÷
3 0
2 0
3 2 4
d
d
3
1 2
d
d
3
y
x
t y x
t
y
t y x
t
x


1

Laborator 10. Reprezentări grafice în plan în Matlab 7.0
Bibliografie
I. Iatan - “Îndrumător de laborator în Matlab 7.0”, Ed. Conspress, Bucureşti, 2009.

Matlab 7.0 dispune de funcţii speciale care permit realizarea reprezentărilor grafice 2D.
Reprezentarea datelor în coordonate carteziene este realizată utilizând funcţia plot.
plot(f) Reprezintă grafic funcţia f
plot(f,linie,marker,culoare) Reprezintă grafic funcţia f utilizând un anumit stil de linie, un
anumit simbol de marker şi o anumită culoare
plot(f,g) Reprezintă grafic simultan două funcţii f şi g în acelaşi sistem de
coordonate
plot(f,g,linie,marker,culoare) Reprezintă grafic simultan două funcţii f şi g în acelaşi sistem de
coordonate, utilizând un anumit stil de linie, un anumit simbol de
marker şi o anumită culoare
ezpolar(f)
Reprezintă grafic în coordonate polare curba ( ) u µ f = în domeniul
t u 2 0 < < (nu apare la versiunile precedente de Matlab)
comet(x,y) Repezentarea dinamică a vectorului y în funcţie de vectorul x
Observaţie. Vom lista codurile corespunzătoare fiecărui stil de linie, fiecărui simbol
de marker şi fiecărei culori folosite într-o reprezentare grafică 2D:
Specificatori ai stilurilor de linie
Specificator Stilul de linie
- Linie continuă
-- Linie întreruptă
: Puncte
-. Linie- punct
Simboluri de markere
Specificator Tipul de marker
2

+ Semnul plus
o Cerc
* Steluţă
. Punct
x x
„square‟ sau s Pătrat
„diamond‟ sau d Romb
„pentagram‟ sau p Pentagon
„hexagram‟ sau h Hexagon
^ Triunghi cu vârful în sus
v Triunghi cu vârful în jos
< Triunghi cu vârful spre stânga
> Triunghi cu vârful spre dreapta
Specificatori de culori
Specificator Culoarea
r Roşu
g Verde
b Albastru
c Albastru deschis
m Mov
y Galben
k Negru
w Alb
Aplicaţii
REPREZENTAREA CARTEZIANA
1) Reprezentaţi grafic următoarele funcţii în plan:
a) ( )
2
1
2
arcsin
x
x
x f
+
= , | | 5 , 5 ÷ e x
Pasul 1. Se fixează intervalul pe care va fi reprezentată funcţia şi un anumit pas.
>>x=-5:0.1:5;
3

Pasul 2. Definim funcţia ce urmează să fie reprezentată.
>> f=@(x) asin(2*x./(1+x.^2));
Pasul 3. Realizăm reprezentarea grafică.
>> plot(f(x),'m','LineWidth',4)
0 20 40 60 80 100 120
-2
-1.5
-1
-0.5
0
0.5
1
1.5
2

b) ( )
1
e 1
÷ ÷
· + =
x
x x f , | | 10 , 10 ÷ e x
>> x=-10:0.01:10;
>> f=@(x) abs(x+1).*exp(-abs(x-1))
f =
@(x) abs(x+1).*exp(-abs(x-1))
>> plot(f(x),'k','LineWidth',5)
0 500 1000 1500 2000 2500
0
0.2
0.4
0.6
0.8
1
1.2
1.4
1.6
1.8
2

c) ( ) x x f arcsin = , ( ) x x g arccos = , | | 1 , 1 ÷ e x
>>x=-1:0.01:1;
>> f=@(x) asin(x);
>> g=@(x) acos(x);
4

>> plot(x,f(x),'k',x,g(x),'b','LineWidth',3)
-1 -0.8 -0.6 -0.4 -0.2 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
-2
-1
0
1
2
3
4

REPREZENTAREA GRAFICĂ A UNOR CURBE REMARCABILE DIN GEOMETRIE
2) Reprezentaţi grafic următoarele curbe remarcabile din geometrie:
a) Elipsa:
- are ecuaţia carteziană implicită: 1
2
2
2
2
= +
b
y
a
x
;
- este caracterizată de ecuaţiile parametrice:
| | t e
¹
´
¦
=
=
2 , 0 ,
s
c
t
t in b y
ost a x
.
>> a=2;b=1; x=-a:0.001:a;
>> y=(b/a)*sqrt(a^2-x.^2);
>> y1=-(b/a)*sqrt(a^2-x.^2);
>> plot(x,y,'b',x,y1,'b','LineWidth',4)
-2 -1.5 -1 -0.5 0 0.5 1 1.5 2
-1
-0.8
-0.6
-0.4
-0.2
0
0.2
0.4
0.6
0.8
1



5

b) Hiperbola:
- are ecuaţia carteziană implicită: 1
2
2
2
2
= ÷
b
y
a
x
;
- este caracterizată de ecuaţiile parametrice:
9 e
¹
´
¦
=
=
t
t b y
t a x
,
sh
ch
daca ( | · e , a x ,
¹
´
¦
÷ =
÷ =
t b y
t a x
sh
ch
, 9 e t daca ( | a x ÷ · ÷ e , .
>> a=2;b=1;
>> t=-2:0.02:2;
>> x=a*cosh(t); y=b*sinh(t);
>> plot(x,y,'r',-x,-y,'r','LineWidth',4)
>>grid
-8 -6 -4 -2 0 2 4 6 8
-4
-3
-2
-1
0
1
2
3
4

c) Parabola:
- are ecuaţia carteziană implicită:
¹
´
¦
< ÷
>
=
0 , 2
0 , 2
2
x px
x px
y
- are ecuaţiile parametrice
9 e
¦
¹
¦
´
¦
=
=
t
t y
p
t
x
,
2
2
.
>> p=2;
>> t=-2:0.001:2;
6

>> x=t.^2/(2*p); y=t;
>> plot(x,y,'m','LineWidth',4)
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1
-2
-1.5
-1
-0.5
0
0.5
1
1.5
2

d) Astroida:
- are ecuaţia carteziană implicită:
3
2
3
2
3
2
a y x = + ;
- are ecuaţiile parametrice
| | t 2 , 0 ,
sin
cos
3
3
e
¦
¹
¦
´
¦
=
=
t
t a y
t a x

>> a=1;
>>t=0:0.01*pi:2*pi;
>> x=@(t) a*cos(t).^3;
>> y=@(t) a*sin(t).^3;
>> plot(x(t),y(t),'r','LineWidth',4)
-1 -0.8 -0.6 -0.4 -0.2 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
-1
-0.8
-0.6
-0.4
-0.2
0
0.2
0.4
0.6
0.8
1


7

e) Cardioida:
- are ecuaţiile parametrice:
( )
( )
| | t 2 , 0 ,
cos 1 sin
cos 1 cos
e
¹
´
¦
÷ =
÷ =
t
t t a y
t t a x
.
>> a=5;
>> t=0:0.01*pi:2*pi;
>>x=@(t) a*cos(t).*(1-cos(t));
>>y=@(t) a*sin(t).*(1-cos(t));
>> plot(x(t),y(t),'b', 'LineWidth',4)
-10 -8 -6 -4 -2 0 2
-8
-6
-4
-2
0
2
4
6
8


f) Lemniscata lui Bernoulli:
- are ecuaţiile parametrice:
| | t 2 , 0 ,
sin 1
cos sin
sin 1
cos
2
2
e
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
+
=
+
=
t
t
t t a
y
t
t a
x
.
>> a=5;
>> t=0:0.001*pi:2*pi;
>> x=@(t) a*cos(t)./(1+sin(t).^2);
>> y=@(t) a*sin(t).*cos(t)./(1+sin(t).^2);
>> plot(x(t),y(t),'b', 'LineWidth',4)
8

-5 -4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4 5
-2
-1.5
-1
-0.5
0
0.5
1
1.5
2

g) Curba Butterfly
- are ecuaţiile parametrice:
| | t 2 , 0 ,
12
sin 4 cos 2 cos
12
sin 4 cos 2 sin
5 cos
5 cos
e
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
|
.
|

\
|
+ ÷ =
|
.
|

\
|
+ ÷ =
t
t
t e t y
t
t e t x
t
t
.
>> t=0:0.001*pi:2*pi;
>> x=@(t) sin(t).*(exp(cos(t))-2*cos(4*t)+sin(t/12).^5);
>> y=@(t) cos(t).*(exp(cos(t))-2*cos(4*t)+sin(t/12).^5);
>> plot(x(t),y(t), 'k','LineWidth',4)
-3 -2 -1 0 1 2 3
-2
-1
0
1
2
3
4


REPREZENTAREA GRAFICA A SOLUTIILOR UNEI ECUATII DIFERENTIALE
O ecuatie diferentiala de forma
( ) ( ) y B y xA y ' + ' = ,
(10.1)
in care B A, sunt functii continue reprezinta o ecuatie Lagrange.
9

Notand
x p y p
x
y
p y d d
d
d
= · = · = '
(10.2)
ecuatia (10.1) devine
( ) ( ) p B p xA y + = ;
(10.3)
prin diferentiere obtinem:
( ) ( ) ( ) | | p p B p A x x p A x p d d d ' + ' + = ,
adica
( ) ( ) ( ) ( ) | | p p B p A x x p A p d d ' + ' = ÷ .
Daca
1. ( ) 0 = ÷ p A p
atunci rezulta
( )
( )
( )
( ) p A p
p B
x
p A p
p A
p
x
÷
'
+
÷
'
=
d
d
,
o ecuatie diferentiala neomogena, avand solutia generala:
( )
( )
( )
( )
( )
( )
|
|
|
|
.
|

\
|
}
÷
'
· + =
}
÷
'
÷
}
÷
'
p
p A p
p B
C x
p
p A p
p A
p
p A p
p A
d e e
d d
.
(10.4)
Din (10.3) si (10.4) deducem ca solutia generala a ecuatiei Lagrange este:
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( ) p B p
p A p
p B
C p A y
p
p A p
p A
p
p A p
p A
+
|
|
|
|
.
|

\
|
}
÷
'
· + =
}
÷
'
÷
}
÷
'
d e e
d d
.
(10.5)
2. ( ) p A p ÷ se anuleaza pe intervalul comun de definitie al functiilor A si B ,
atunci vom nota cu
1
p solutia ecuatiei:
( ) 0 = ÷ p A p
(10.6)
careia îi corespunde o solutie a ecuatiei Lagrange, adica
( ) ( )
1 1
p B p xA y + = .
(10.7)
Ecuatia Lagrange admite ca solutii singulare, drepte de forma (10.7), ce constituie
solutiile ecuatiei (10.6).
10

Solutia singulara este solutia care are proprietatea ca prin fiecare punct al sau, trece
cel putin o solutie a ecuatiei diferentiale. Solutia singulara nu poate fi obtinuta din solutia
generala a ecuatiei diferentiale, pentru nici o valoare a constantei C .
Din punct de vedere geometric, solutia singulara este infasuratoarea familiei de
curbe, care definesc solutia generala a ecuatiei diferentiale.
Infasuratoarea unei familii de curbe este curba, care este tangenta in fiecare punct
al sau, unei curbe din familia respectiva (vezi fig. de mai jos).

I

3) Reprezentati grafic in Matlab 7.0 solutiile ecuatiei diferentiale Lagrange:
3 2
27
8
9
4
y y y x ' ÷ ' = ÷ .
>> y=dsolve('x-y=(4/9)*Dy^2-(8/27)*Dy^3','x')
y =
-4/27+x
C1+(x-C1)^(3/2)
C1-(x-C1)^(3/2)
>> t=-12:0.1:12;
>>C1=12 ;
>> x=(t.^2).^(1/3)+C1;
>> y=t+C1;
>>C2=11;
>> x1=(t.^2).^(1/3)+C2 ;
>> y1=t+C2;
>>C3=8;
>> x2=(t.^2).^(1/3)+C3 ;
>> y2=t+C3;
>>C4=2 ;
11

>>x4=(t.^2).^(1/3)+C4 ;
>> y4=t+C4;
>>C5=10;
>>x5=(t.^2).^(1/3)+C5 ;
>> y5=t+C5 ;
>> x3=-15:15;
>> y3=-4/27+x3;
>> plot(x,y,'b',x1,y1,'b',x2,y2,'b',x4,y4,'b',x5,y5,'b',x3,y3,'m','LineWidth',2)

O ecuatie diferentiala de forma
( ) y B y x y ' + ' = ,
(10.8)
B fiind o functie continua reprezinta o ecuatie Clairaut.
Notand
p y = '
ecuatia (10.8) devine
( ) p B p x y + · = ;
(10.9)
prin diferentiere, obtinem:
( ) p p B p x x p x p d d d d ' + + = ,
12

adica
( ) | | 0 d = ' + p p B x .
Daca
1. C p p = ¬ = 0 d ;
atunci din (10.9) obtinem
( ) C B Cx y + = ,
(10.10)
ecuatie care reprezinta a familie drepte din plan, ce constituie solutia generala a ecuatiei
Clairaut.
2. ( ) ( ) p B x p B x ' ÷ = ¬ = ' + 0 ;
se obtine solutia singulara a ecuatiei Clairaut:
( ) ( ) p B p B p y + ' ÷ = .
(10.11)
4) Reprezentati grafic solutiile ecuatiei diferentiale Clairaut:
2
4y y x y ' ÷ ' = .
Vom determina solutiile ecuatiei diferentiale in Matalb 7.9:
>> y=dsolve('y=x*Dy-4*Dy^2','x')
y =
x^2/16
C*x - 4*C^2
>> t=-2:0.1:2;
>> x=t;
>> y=t.^2/16;
>>C=0.01;
>>y1=C*x-4*C^2
>>C1=0.04;
>>y2=C1*x-4*C1^2 ;
>> C2=0.09;
>> y3=C2*x-4*C2^2;
>> plot(x,y,'b',x,y1,x,y2,x,y3,'LineWidth',2)
13

-2 -1.5 -1 -0.5 0 0.5 1 1.5 2
-0.25
-0.2
-0.15
-0.1
-0.05
0
0.05
0.1
0.15
0.2
0.25

REPREZENTAREA POLARA
5) Reprezentaţi grafic în coordonate polare trifoiul cu patru foi:
( ) | | t 2 , 0 , 2 sin e = t t a t f .
>> a=2; t=0:pi/30:2*pi;
>> f=@(t) a*sin(2*t);
>> ezpolar(f)
0.5
1
1.5
2
30
210
60
240
90
270
120
300
150
330
180 0
r = a sin(2 t)

REPREZENTAREA DINAMICA
6) Reprezentaţi grafic dinamic funcţia:
( ) | | t t, , tg sin sin tg ÷ e ÷ = t t t t f
>> t = -pi:pi/200:pi;
14

>> comet(t,tan(sin(t))-sin(tan(t)))

Tema
1. Reprezentaţi grafic în plan următoarele funcţii:
a) ( )
( )
2
1
5 ln
5
|
|
.
|

\
|
+
+
=
x
x
x f , | | 5 , 3 ÷ e x
b) ( ) x x f
x
sin e
sin
· =
÷
, | | t 2 , 0 e x
c) ( )
2
2
1
1
arcos
x
x
x f
+
÷
= , | | 10 , 10 ÷ e x
d)
( )
( ) ( )
( ) ( ) ( )
¦
¦
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
¦
¦
´
¦
÷ =
÷ + =
+
÷ ÷ ÷
=
x g x f x h
x x f x g
x
x x
x f
2 3 cos
4
1
3 2
3 2
2
2 2
, | | 5 , 5 ÷ e x .
2. Reprezentaţi grafic următoarele curbe remarcabile din geometrie:
a) Cercul
- are ecuaţia carteziană implicită:
( ) ( )
2 2
0
2
0
r y y x x = ÷ + ÷ ;
- are ecuaţiile parametrice: | | t 2 , 0 ,
int s
cos
0
0
e
¹
´
¦
+ =
+ =
t
r y y
t r x x
.
15

b) Cicloida
- are ecuaţiile parametrice:
( ) ( )
( ) ( )
9 e
¹
´
¦
÷ =
÷ =
t
t r t y
t t r t x
,
cos 1
sin
.
3. Reprezentaţi grafic dinamic funcţia:
( ) | | 20 , 2 , e = t t t f .
4. Reprezentaţi grapfic în coordonate polare următoarele funcţii:
a) Cardioida:
( ) ( ) | | t | | | 2 , 0 , cos 1 e ÷ = a f .
b) Scarabaeus:
( ) | | t 2 , 0 , cos 2 cos e ÷ = t t a t b t f .

1

Laborator 11. Reprezentări grafice în spatiu în Matlab 7.0
Bibliografie
I. Iatan - “Îndrumător de laborator în Matlab 7.0”, Ed. Conspress, Bucureşti, 2009.
Matlab 7.0 dispune de funcţii speciale care permit realizarea reprezentărilor grafice 3D,
funcţii ilustrate mai jos.
Aplicaţii rezolvate
GENERAREA VECTORILOR CU PAS LINIAR
1. Sa se genereze un vector X cu 5 componente, cuprinse în intervalul | | 3 , 2 ÷ .
>> X=linspace(-2,3,5)

Funcţia Semnificaţie
ellipsoid(xc,zc,yc,a,b,c) reprezintă grafic elipsoidul de ecuaţie
( ) ( ) ( )
1
2
2
2
2
2
2
=
÷
+
÷
+
÷
c
zc z
b
yc y
a
xc x

X=linspace(x1,x2,n) Generează un vector X cu n componente, cuprinse în
intervalul | | 2 , 1 x x . Pasul dintre doua componente este
( ) ( ) 1 1 2 ÷ ÷ = n x x pas . Daca valoarea lui n este omisa,
atunci aceasta este considerata implicit egala cu 100.
[X,Y]=meshgrid(x,y) Returnează în matricele X şi Y , perechile de coordonate ale
tuturor punctelor din domeniul definit de vectorii x şi y ;
matricele sunt utile pentru reprezentări grafice 3D.
mesh(X,Y,Z)
Reprezintă grafic suprafaţa ( ) Y X Z , sub forma unei retele
plot3(X,Y,Z) Reprezintă grafic câte o linie în spaţiu prin punctele ale căror
coordonate sunt elementele matricelor X , Y , Z
plot3(X1,Y1,Z1,’linie
tip1’,X2,Y2,Z2,’linie tip2…)
Realizează reprezentări grafice 3D multiple, tipurile şi
culorile liniilor precizându-se precum în cazul funcţiei plot
2

X =

-2.0000 -0.7500 0.5000 1.7500 3.0000
GENERAREA UNEI RETELE (MESH)
2. Sa se genereze matricele X şi Y pentru domeniul:
2 2 s s ÷ x , 3 3 s s ÷ y
cu pasul 1 pe axa Ox si pasul 3 pe axa Oy .
Apeland in Matlab7.0 instructiunea
>> [X,Y]=meshgrid(-2:2,-3:3:3)
rezulta

X =

-2 -1 0 1 2
-2 -1 0 1 2
-2 -1 0 1 2

Y =

-3 -3 -3 -3 -3
0 0 0 0 0
3 3 3 3 3
REPREZENTAREA 3D A SUPRAFETELOR
3. Reprezentaţi grafic în 3D următoarele suprafeţe:
a) ( ) ( ) y x y x y x f + + + = cos sin ,
2 2
, | | 9 , 3 ÷ e x , | | 6 , 3 ÷ e y
>> [x,y]=meshgrid(-3:.1:9,-3:.1:6);
>>z=sin(sqrt(x.^2+y.^2))+cos(x+y);
>> mesh(x,y,z);

-5
0
5
10
-5
0
5
10
-2
-1
0
1
2
3

b) ( )
4 4
, y x y x f ÷ = , | | 3 , 3 , ÷ e y x
>> [x,y]=meshgrid(-3:.1:3,-3:.1:3);
>> z=x.^4-y.^4;
>> mesh(x,y,z);


3. Reprezentaţi grafic următoarele cuadrice:
a) Elipsoidul
>> ellipsoid(3,-2,1,9,4,1)
-10
-5
0
5
10
15
-6
-4
-2
0
2
0
0.5
1
1.5
2

b) Hiperboloidul cu o pânză:
- are ecuaţia în coordonate carteziene
0 1
2
2
2
2
2
2
= ÷ ÷ +
c
z
b
y
a
x
, 0 > >b a , 0 > c ;
- are reprezentarea parametrică:
-4
-2
0
2
4
-4
-2
0
2
4
-100
-50
0
50
100
4

¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
+ =
+ =
cu z
v u b y
v u a x
sin 1
cos 1
2
2
, 9 e u , | | t e 2 , 0 v .
>> a=7;c=2;b=3;
>>u=linspace(-1,1,300);v=linspace(0,2*pi,300);
>> x=a*cos(v)'*sqrt(1+u.^2);y=b*sin(v)'*sqrt(1+u.^2);z=c*ones(size(v))'*u;
>> mesh(x,y,z)

c) Paraboloidul hiperbolic:
- are ecuaţia în coordonate carteziene
z
b
y
a
x
2
2
2
2
2
= ÷ , 0 , 0 > > b a ;
- are reprezentarea parametrică:
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
=
=
u v z
u v b y
u v a x
2 cos
sin 2
cos 2
, | | t e 2 , 0 u , 0 > v .
>>a=3;b=2;
>> [x,y]=meshgrid(-60:15/6:90,-50:5/2:50);
>> z=x.^2/(2*a^2)-y.^2/(2*b^2);
>> mesh(x,y,z);
5

-100
-50
0
50
100
-50
0
50
-400
-200
0
200
400
600

d) Cilindrul:
- are ecuaţia în coordonate carteziene
2 2 2
R y x = + ;
- are reprezentarea parametrică:
¦
¹
¦
´
¦
=
=
=
v z
u R y
u R x
sin
cos
, | | t 2 , 0 e u , | | h v , 0 e .
>> R=0.5;
>> u=linspace(0,2*pi,200);
>> v=linspace(0,50,200);
>> x=R*cos(u)'*ones(size(v));
>> y=R*sin(u)'*ones(size(v));
>> z=ones(size(u))'*v;
>> mesh(x,y,z)
-0.5
0
0.5
-0.5
0
0.5
0
10
20
30
40
50


6

e) Conul de rotaţie:
- are ecuaţia în coordonate carteziene
0
2
2
2
2
2
= ÷
+
c
z
a
y x
, 0 , > c a ;
- are reprezentarea parametrică:
¦
¹
¦
´
¦
=
=
=
cv z
u av y
u av x
sin
cos
, 9 e v .
>> a=1; c=2;
>> u=linspace(0,2*pi,200);
>>v=linspace(0,50,200);
>> x=a*cos(u)'*v;
>> y=a*sin(u)'*v;
>> z=c*ones(size(u))'*v;
>>mesh(x,y,z)
-50
0
50
-50
0
50
0
20
40
60
80
100

f) Hiperboloidul cu două pânze:
- are ecuaţia în coordonate carteziene
0 1
2
2
2
2
2
2
= + ÷ +
c
z
b
y
a
x
, 0 > >b a , 0 > c ;
- are reprezentarea parametrică:
¦
¹
¦
´
¦
± =
=
=
u c z
v u b y
v u a x
cosh
sin sinh
cos sinh
, 9 e u , | | t e 2 , 0 v .
7

>> a=3;c=3;b=2;
>> u=linspace(-3,3,200);v=linspace(0,2*pi,200);
>> x=a*cos(v)'*sinh(u);y=b*sin(v)'*sinh(u);
>>z=c*ones(size(v))'*cosh(u);z1=-c*ones(size(v))'*cosh(u);
>> plot3(x,y,z,x,y,z1,'LineWidth',8);
-40
-20
0
20
40
-40
-20
0
20
40
-50
0
50

g) Conul de ordin doi:
- are ecuaţia în coordonate carteziene
0
2
2
2
2
2
2
= ÷ +
c
z
b
y
a
x
, 0 > >b a , 0 > c ;
- reprezentarea parametrică:
¦
¹
¦
´
¦
± =
=
=
cv z
u bv y
u av x
sin
cos
, 9 e v , | | t 2 , 0 e u .
>> a=4;b=3;c=2;
>> u=linspace(0,2*pi,200);
>>v=linspace(0,50,200);
>> x=a*cos(u)'*v;
>> y=b*sin(u)'*v;
>> z=c*ones(size(u))'*v;
>> z1=-c*ones(size(u))'*v;
>> plot3(x,y,z,x,y,z1,’LineWidth’,8)
8

-200
-100
0
100
200
-200
-100
0
100
200
-100
-50
0
50
100

4. Reprezentaţi grafic arcul de elice:
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
=
=
u
a
z
u R y
u R x
t 2
sin
cos
, | | t 2 , 0 e u .
>> R=4;a=1;
>> u=linspace(0,2*pi,200);
>> x=R*cos(u)'*ones(size(u)); y=R*sin(u)'*ones(size(u)); z=(a/(2*pi))*u'*ones(size(u));
>> mesh(x,y,z, 'LineWidth',8)
-4
-2
0
2
4
-4
-2
0
2
4
0
0.2
0.4
0.6
0.8
1

5. Reprezentaţi grafic urmatoarele suprafeţe algebrice remarcabile:
a) Bohemian Dome:
¦
¹
¦
´
¦
=
+ =
=
v c z
u a v b y
u a x
sin
sin cos
cos
, | | t e 2 , 0 , v u , 5 . 0 = a , 5 . 1 = b , 1 = c
9

>> a=0.5;c=1;b=1.5;
>> u=linspace(0,2*pi,100);v=linspace(0,2*pi,100);
>> x=a*ones(size(v))'*cos(u);
>> y=b*cos(v)'*ones(size(u))+a*ones(size(v))'*sin(u);
>> z=c*sin(v)'*ones(size(u));
>> mesh(x,y,z)
-0.5
0
0.5
-2
-1.5 -1
-0.5
0 0.5
1
1.5
2
-1
-0.5
0
0.5
1


b) Astroidal Ellipsoid:
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
=
=
v c z
v u b y
v u a x
3
3 3
3 3
sin
cos sin
cos cos
,
(
¸
(

¸
t t
÷ e
2
,
2
u , | | t t ÷ e , v , 1 = a , 05 . 0 = b , 7 . 0 = c .
>> a=1;b=0.05;c=0.7; u=linspace(-pi/2,pi/2,500);v=linspace(-pi,pi,500);
>> x=a*(cos(v).^3)'*cos(u).^3; y=b*(cos(v).^3)'*sin(u).^3;
>> z=b*(sin(v).^3)'*ones(size(u));
>> mesh(x,y,z)
-1
-0.5
0
0.5
1
-0.05
0
0.05
-0.05
0
0.05

10

Aplicaţii propuse
1. Reprezentaţi grafic în 3D următoarele suprafeţe:
a. ( )
( )
3
2 2
20
,
y x
y x f
+
= , | | 3 , 1 e x , | | 6 , 6 ÷ e y ;
b. ( )
( )
3
2 2
1
,
y x
xy
y x f
+ +
= , | | 10 , 10 ÷ e x , | | 6 , 6 ÷ e y ;
c. ( ) x y y x f
3
sin , = , | | t , 0 , e y x ;
d. ( ) ( )
2
1 , y x y x f ÷ = , | | 4 , 1 , e y x .
2. Reprezentaţi grafic:
a) Sfera
- are ecuaţia în coordonate carteziene
2 2 2 2
R z y x = + +
- are reprezentarea parametrică:
¦
¹
¦
´
¦
=
=
=
u µ
¢ u µ
¢ u µ
cos
sin sin
cos sin
z
y
x
,

0 > µ
,
| | t e u , 0
,
| | t e ¢ 2 , 0 .
b) Paraboloidul eliptic
- are ecuaţia în coordonate carteziene
z
b
y
a
x
2
2
2
2
2
= + , 0 > > b a ;
- are reprezentarea parametrică:
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
=
=
v z
u v b y
u v a x
sin 2
cos 2
, | | t e 2 , 0 u , 0 > v .
1

Laborator 12. Funcții definite de utilizator în Matlab 7.0 – Partea I
Bibliografie
I. Iatan - “Îndrumător de laborator în Matlab 7.0”, Ed. Conspress, Bucureşti, 2009.
Un program Matlab 7.0 poate fi scris sub forma fişierelor script sau a fişierelor function.
Fişierele ce conţin instrucţiuni Matlab 7.0 poartă denumirea de fişiere- M datorită
faptului că au extensia “m” .
Un fişier script este un fişier- M, ce conţine o secvenţă de comenzi Matlab. Pentru
execuţia acestei secvenţe de comenzi, se scrie în linia de comandă numele fişierului script.
Fişierele funcţie sunt fişiere- M, care conţine în prima linie cuvântul cheie function.
Spre deosebire de un script, o funcţie poate lucra cu argumente.
Sintaxa primei linii a unui fişier funcţie este
function [y1,…,yn]=nume_funcţie(x1,…,xn)
unde
- y1,…,yn constituie parametrii de ieşire (în lipsa acestora se elimină parantezele
drepte şi semnul egal);
- x1,…,xn reprezintă parametrii de intrare (în cazul lipsei acestora se elimină
parantezele rotunde).
După terminarea execuţiei unei funcţii, numai variabilele de ieşire ale acesteia vor
rămâne în memoria calculatorului, în timp ce în cazul unui script rămân în memorie toate
variabilele cu care acesta a operat.
Dintre instrucţiunile de control logic din Matlab 7.0 menţionăm: if, else, elseif, end,
while, for, break.
Instrucţiunea condiţională if are forma generală
if expresie1
grup1_instrucţiuni;
elseif expresie2
grup2_instrucţiuni;
else
2

grup3_instrucţiuni;
end
Cele două instrucţiuni elseif şi else, asociate cu if sunt opţionale.
Expresia este de forma
expr1 op expr2
unde op este un operator relaţional din tabelul următor.
Operator relaţional Semnificaţia
== egal
~= diferit
< mai mic
> mai mare
<= mai mic sau egal
>= mai mare sau egal
Se testează expresia 1; dacă aceasta este adevărată atunci se execută grup1_instrucţiuni.
Altfel se testează expresia 2. Dacă aceasta este adevărată atunci se execută grup2_instrucţiuni
iar în caz contrar se execută grup3_instrucţiuni.
Instrucţiunea repetitivă for este utilizată pentru repetarea unui grup de instrucţiuni, de
un anumit număr de ori şi are sintaxa
for index=expr
grup_instrucţiuni;
end
unde
- index este numele contorului,
- expr este o expresie de forma
iniţial:pas:final,
în care:
- iniţial este prima valoare a contorului,
- pas constituie pasul (implicit se consideră 1),
- final reprezintă cea mai mare valoare pe care o poate lua index.
Instrucţiunea repetitivă while se foloseşte în scopul repetării unui grup de instrucţiuni de
un număr de ori, determinat de expresia specificată; are formatul
while expr
3

grup_instrucţiuni;
end
Expresia este de forma
expr1 op expr2
unde op este un operator relaţional.
Grupul de instrucţiuni se execută cât timp expresia este adevărată.
Instrucţiunea break termină execuţia buclelor for şi while; în afara acestor bucle,
instrucţiunea break nu este definită.
Instrucţiunea end încheie ciclurile for, while şi if.
Aplicaţii rezolvate
1. Scrieţi un fişier “function” în Matlab pentru a reprezenta grafic funcţia:
a) ( )
¦
¹
¦
´
¦
=
=
=
0 , 0
0 ,
1
cos
x
x
x
x
x f , | | 5 . 0 , 5 . 0 ÷ e x , 01 . 0 = h
b) ( )
( )
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= +
= +
+
+ ÷
=
0 0
0 ,
cos 1
,
2 2
2 2
2 2
3 3
y x
y x
y x
y x
y x f
a) Se selectează succesiv File->New->M-file şi se scriu următoarele instructiuni
function r=f(x)
if x~=0
r=x*cos(1/x);
elseif x==0
r=0;
end
end
Se salvează fişierul cu f.m apoi în linia de comanda se scrie:
>> x=-0.5:0.01:0.5;
>> for k=1:length(x)
y(k)=f(x(k));
end
>> plot(x,y)
4

-0.5 -0.4 -0.3 -0.2 -0.1 0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5
-0.4
-0.3
-0.2
-0.1
0
0.1
0.2
0.3
0.4

b) function r=f(x,y)
[m,n]=size(x);
for k=1:m
for t=1:n
if x(k,t)^2+y(k,t)^2~=0
r=(1-cos(x(k,t)^3+y(k,t)^3))/(x(k,t)^2+y(k,t)^2);
else
r=0;
end
end
end
end
Se salvează fişierul cu f.m apoi în linia de comanda se scrie:
>>[x,y]=meshgrid(-1:.01:1,-2:.1:2);
>> [m,n]=size(x);
>> for k=1:m
for t=1:n
z(k,t)=f(x(k,t),y(k,t));
end
end
>> mesh(x,y,z)
5

-1
-0.5
0
0.5
1
-2
-1
0
1
2
0
0.2
0.4
0.6
0.8
1

2. Scrieţi un fişier “function” în Matlab pentru a calcula
k
n
C .
function r=comb(n,k)
if (k<0) | (k>n)
r=-1;
elseif (k==0)|(n==k)
r=1;
else
r=comb(n,k-1)*(n-k+1)/k;
end
end
Se salvează fişierul cu comb.m apoi in linia de comanda se scrie:
>> comb(16,13)
ans =
560
EXTREMELE UNEI FUNCTII DE MAI MULTE VARIABILE
Definitia 12.1. A functie ( ) y x f , are o valoare de maxim (minim) ( ) b a f , in punctul
( ) b a P , , daca pentru orice punct P'(x, y) din vecinatatea lui P are loc inegalitate
( ) ( ) y x f b a f , , > (respectiv, ( ) ( ) y x f b a f , , < ). Termenul de maxim si minim al unei functii
este denumit extrem.
In mod similar se pot defini extremele unei functii de trei sau mai multe variable.
6

Propozitia 12.1 (conditii necesare pentru un extrem). Punctele in care o functie
diferentiabila ( ) y x f , are un extrem, numite puncte stationare se determina rezolvand
sistemul de ecuatii:
( )
( )
¹
´
¦
= '
= '
0 ,
0 ,
y x f
y x f
y
x

(12.1)

Propozitia 12.2 (conditii suficiente pentru un extrem). Fie ( ) b a P , un punct stationar
al functiei ( ) y x f , , adica ( ) ( ) b a f b a f
y x
, , ' = ' . Se construieste discriminantul:
( ) ( ) ( ) b a f b a f b a f E
y x
xy
, , ,
2 2
2
' ' · ' ' ÷ ' ' = .
(12.2)
Atunci:
A) daca 0 < E , functia are un extrem in punctul ( ) b a P , , adica:
1) un minim local daca ( ) 0 ,
2
> ' ' b a f
x
(sau ( ) 0 ,
2
> ' ' b a f
y
),
2) un maxim local daca ( ) 0 ,
2
< ' ' b a f
x
(sau ( ) 0 ,
2
< ' ' b a f
y
);
B) daca 0 > E atunci functia nu are un extrem in punctul ( ) b a P , ,
C) daca 0 = E nu se poate decide daca functia are sau nu un extrem in punctul ( ) b a P , .
Observatie. Pentru o functie de trei variaible, pentru fiecare punct stationar ( ) c b a P , ,
al functiei ( ) z y x f , , se construieste matricea
|
|
|
|
|
|
|
|
.
|

\
|
c
c
c c
c
c c
c
c c
c
c
c
c c
c
c c
c
c c
c
c
c
= A
2
2 2 2
2
2
2 2
2 2
2
2
z
f
z y
f
z x
f
z y
f
y
f
y x
f
z x
f
y x
f
x
f
.
(12.3)
Daca
- A este o matrice pozitiv definita, atunci punctul ( ) c b a P , , este un punct de minim
local al lui f ,
- A este o matrice negativ definita, atunci punctul ( ) c b a P , , este un punct de maxim
local al lui f ,
7

- A nu este nici pozitiv nici negativ definita, atunci punctul ( ) c b a P , , nu este un
punct de extem;
-
3
O = A nu putem lua nici o decizie asupra punctului ( ) c b a P , , .
Definitia 12.2. O matrice simetrica ( )
n j i
ij
a A
s s
=
, 1
este pozitiv (negativ) definita daca
forma sa patratica asociata este pozitiv (negativ) definita.
Definitia 12.3. Fie V un spatiu vectorial real.
a) Forma patratica 9 ÷ V f : este pozitiv definita (negativ definita) daca
( ) 0 > x f ( respectiv, ( ) 0 < x f ), ( ) ¬ V x e , 0 = x ;
b) Forma patratica 9 ÷ V f : este nedefinita daca exista V b a e , astfel incat
( ) 0 > a f si ( ) 0 < b f .
3. Să se determine extremele locale ale funcţiei
( ) ( ) 0 , 0 , e ,
3 2 2 2
> > + =
+
y x y x y x f
y x
.
Pasul 1. Determinăm punctele staţionare, adică soluţiile sistemului (12.1):
>>syms x y
>>f=(x^2+y^2)*exp(2*x+3*y);
>> u=diff(f,x);
>>v=diff(f,y);
>> [x,y]=solve(u,v,x,y)
x =
0
-4/13
y =
0
-6/13
>>a=x(1); b=y(1);
>>aa=x(2); bb=y(2);
Pasul 2. Pentru fiecare punct staţionar ( ) b a, calculăm discriminantul din (12.2)
function [E,q]=local(a,b,u,v);
syms x y
8

uv=diff(u,y)^2;
uu=diff(u,x);
vv=diff(v,y);
p=subs(subs(uv,x,a),y,b);
q=subs(subs(uu,x,a),y,b);
r=subs(subs(vv,x,a),y,b);
E=p-q*r;
end
Se salvează fişierul cu local.m apoi în linia de commandă se scrie:
>> [E,q]=local(a,b,u,v)
E =
-4
q =
2
Aşadar, ( ) 0 , 0 este punct de minim local, iar valoarea minimă a funcţiei este 0 şi se
obţine din comanda Matlab 7.0
>>subs(subs(f,x,0),y,0)
ans=
0
EXTREMELE CONDITIONATE ALE UNEI FUNCTII DE MAI MULTE VARIABILE
Definition 12.3. Un extrem conditionat al unei functii ( ) y x f , este maxim sau minim
al acestei functii si indeplineste conditia ( ) 0 , = y x ¢ .
Propozitia 12.3 Pentru a determina extremul conditionat al functiei ( ) y x f , , dandu-se
relatia ( ) 0 , = y x ¢ , construim functia Lagrange
( ) ( ) ( ) y x y x f y x F , , , , ¢ ì ì · + = ,
(12.4)
unde ì este multiplicator Lagrange si determinam extremul pe baza acestei functii auxiliare.
Observatie.Conditiile necesare pentru un punct de extrem se reduc la sistemul de
ecuatii:
9

( )
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
=
=
c
c
+
c
c
÷
c
c
=
c
c
+
c
c
÷
c
c
0 ,
, 0
, 0
y x
y y
f
y
F
x x
f
x
F
¢
¢
ì
¢
ì

(12.5)

cu trei necunoscute ì , , y x .
Problema existenţei extremului conditionat se rezolva studiind semnul
discriminantului
( ) ( ) ( ) ì ì ì , , , , , ,
2 2
2
b a F b a F b a F E
y x
xy
' ' · ' ' ÷ ' ' =
(12.6)
al functiei Lagrange ( ) ì , , y x F intr-un punct stationar ( ) b a, .
Daca discriminantul E al functiei ( ) ì , , y x F intr-un punct stationar este pozitiv,
atunci exista:
- un maxim conditionat al functiei ( ) y x f , daca ( ) 0 , ,
2
> ì ' ' b a F
x
(sau ( ) 0 , ,
2
> ì ' ' b a F
y
)
- un minim conditionat daca ( ) 0 , ,
2
< ì ' ' b a F
x
(sau ( ) 0 , ,
2
< ì ' ' b a F
y
).
Observatie. In mod similar se pot defini extremele conditionate ale unei functii de trei sau
mai multe variable.
4. Să se determine în Matlab extremele funcţiei următoare, dată cu condiţia specificată,
aplicând metoda multiplicatorilor lui Lagrange
( ) z y x z y x f 2 2 , , + ÷ = , 1
2 2 2
= + + z y x .
Pasul 1. Determinăm punctele staţionare, adică soluţiile sistemului
( )
( )
( )
( )
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= ì '
= ì '
= ì '
= ì '
ì
0 , , ,
0 , , ,
0 , , ,
0 , , ,
z y x F
z y x F
z y x F
z y x F
z
y
x

( ) ( ) 1 2 2 , , ,
2 2 2
÷ + + + + ÷ = z y x z y x z y x F ì ì .
function r=F(x,y,z,la)
r=x-2*y+2*z+la*(x^2+y^2+z^2-1);
end
10

>> syms x y z la
>> u=diff(F(x,y,z,la),x);
>> v=diff(F(x,y,z,la),y);
>> w=diff(F(x,y,z,la),z);
>> q=diff(F(x,y,z,la),la);
>> [xx,yy,zz]=solve(u,v,w,x,y,z);
g=subs(subs(subs(q,x,xx(1)),y,yy(1)),z,zz(1));
>> p=solve(g,la)
p =
-3/2
3/2
>> for i=1:2
xs(i)=subs(xx,la,p(i));
end
>> xs
xs =
[ 1/3, -1/3]
>> for i=1:2
ys(i)=subs(yy,la,p(i));
end
>> ys
ys =
[ -2/3, 2/3]
>> for i=1:2
zs(i)=subs(zz,la,p(i));
end
zs =
[ 2/3, -2/3]
Deci, există două puncte staţionare:
|
.
|

\
|
÷
3
2
,
3
2
,
3
1
şi
|
.
|

\
|
÷ ÷
3
2
,
3
2
,
3
1
.
Pasul 2. Pentru fiecare punct staţionar ( ) c b a , , determinam elementele matricei A de
forma (12.3).
11

function [A]=local(x1,y1,z1,la1,u,v,w)
syms x y z
t11=subs(subs(subs(subs(diff(u,x),x,x1),y,y1),z,z1),la1);
t12=subs(subs(subs(subs(diff(u,y),x,x1),y,y1),z,z1),la1);
t13=subs(subs(subs(subs(diff(u,z),x,x1),y,y1),z,z1),la1);
t22=subs(subs(subs(subs(diff(v,y),x,x1),y,y1),z,z1),la1);
t23=subs(subs(subs(subs(diff(v,z),x,x1),y,y1),z,z1),la1);
t33=subs(subs(subs(subs(diff(w,z),x,x1),y,y1),z,z1),la1);
A=[t11 t12 t13 ;t12 t22 t23; t13 t23 t33];
end
>> [A]=local(xs(1),ys(1),zs(1),p(1),u,v,w)
A =
[-3, 0, 0]
[0, -3, 0]
[0, 0, -3]
Aşadar,
|
.
|

\
|
÷
3
2
,
3
2
,
3
1
este punct de maxim local, iar valoarea maximă a funcţiei
( ) ì , , , z y x F este 3 şi se obţine din comanda Matlab 7.0
>> F(xs(1),ys(1),zs(1),p(1))
ans =
3
>> [A]=local(xs(2),ys(2),zs(2),p(2),u,v,w)
A =
[3, 0, 0]
[0, 3, 0]
[0, 0, 3]
Rezultă că
|
.
|

\
|
÷ ÷
3
2
,
3
2
,
3
1
este punct de minim local, iar valoarea minimă a funcţiei
( ) ì , , , z y x F este -3 şi se obţine din comanda Matlab 7.0:


12

>> F(xs(2),ys(2),zs(2),p(2))
ans =
-3
Aplicaţii propuse
1. Se consideră vectorul x=[3.24 2 5 3 4.5 7 6.67 8.95 4.34 2.12] ce conţine rezultatele
obţinute prin N=10 determinări experimentale. Să se realizeze un fisier script în Matlab
pentru a calcula abaterea medie pătratică a acestor rezultate, folosind formula
( ) 1
2
1 1
2
÷
|
|
.
|

\
|
¿ ÷ ¿
=
= =
N N
x x N
sigma
N
i
i
N
i
i
.
2. Scrieţi un fisier “function” în Matlab pentru a reprezenta grafic funcţia
( )
| |
( |
¹
´
¦
e ÷
÷ e +
=
. 20 , 2 , 1 2
, 2 , 10 , 3 2
2
x daca x
x daca x
x f
3. Să se determine cu ajutorul Matlab-ului extremele locale ale funcţiei
( ) y x y xy x y x f 6 6 5 2 2 ,
2 2
+ + ÷ + ÷ = .
4. Să se determine în Matlab extremele funcţiei următoare, dată cu condiţia specificată,
aplicând metoda multiplicatorilor lui Lagrange
( ) y x y x f 3 4 6 , ÷ ÷ = , 1
2 2
= + y x .


1

Laborator 13. Funcții definite de utilizator în Matlab 7.0 – Partea a-II-a
Bibliografie
I. Iatan - “Îndrumător de laborator în Matlab 7.0”, Ed. Conspress, Bucureşti, 2009.
Aplicaţii rezolvate
APLICATII ALE INTEGRALELOR CURBILINII
Din punct de vedere mecanic, integrala curbilinie de speta a II-a poate fi interpretata ca
lucrul mecanic efectuat de o forta de-a lungul curbei de integrare.
Lucrul mecanic efectuat cand un corp in miscare, care se deplaseaza de-a lungul
arcului AB sub actiunea unei forte variabile
( ) ( ) ( ) ( )k z y x R j z y x Q i z y x P z y x F , , , , , , , , + + =
este
( ) ( ) ( )
}
+ + =
AB
z z y x R y z y x Q x z y x P L d , , d , , d , , .
(13.1)
Cand arcul AB este de forma
( )
( )
( )
( )
| | b a t
t z z
t y y
t x x
AB , , : e
¦
¹
¦
´
¦
=
=
=

atunci
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) | | t t z t z t y t x R t y t z t y t x Q t x t z t y t x P L
b
a
d , , , , , ,
}
' · + ' · + ' · = .
(13.2)
1. Realizati un fisier script in Matlab 7.0 care sa calculeze lucrul mecanic efectuat de forta
( ) ( ) ( )j y xy i xy x y x F
2 2
2 2 , + + ÷ =
de-a lungul arcului de parabola
2
: x y AB = , care uneste punctele ( ) 1 , 1 A si ( ) 4 , 2 B .
Etapa I. Secventa Matlab urmatoare permite reprezentarea arcului AB .
>> x=-4:.1:4;
>> y=x.^2;
>> plot(x,y,1,1,'or',2,4,'or')
2

-4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4
0
2
4
6
8
10
12
14
16
A(1,1) A(1,1) A(1,1) A(1,1)
B(2,4)

Etapa II. Se construiesc in Matlab 7.0 functiile P.m si respectiv Q.m, care reprezinta
componentele fortei.
function r=P(x,y)
r=x^2-2*x*y;
end
function r=Q(x,y)
r=2*x*y+y^2;
end
Etapa III. Se selectează succesiv File->New->M-file şi se scriu următoarele instructiuni:
syms x y t
x=t;
y=t^2;
xt=diff(x,t);
yt=diff(y,t);
int(P(x,y)*xt+Q(x,y)*yt,1,2)
Etapa IV. Se salvează fişierul cu lm.m apoi în linia de comanda se scrie:
>> lm
ans =
1219/30

3

Aria unei suprafete plane marginita de o curba C poate fi calculata folosind una din
urmatoarele formule:
}
= A
C
y xd ,
(13.3)
}
÷ = A
C
x y d ,
(13.4)
x y y x
C
d d
2
1
÷
}
= A ,
(13.5)
(sensul de parcurgere al conturului este sensul arcelor de ceas).
2. Scrieţi un fişier script în Matlab 7.0 care sa calculeze aria cardiodei
( ) | | t 2 , 0 ,
2 sin sin 2
2 cos cos 2
: e
¹
´
¦
÷ =
÷ =
t
t a t a y
t a t a x
C .
Etapa I. Se selectează succesiv File->New->M-file şi se scriu următoarele instructiuni:
syms a t
x=2*a*cos(t)-a*cos(2*t);
y=2*a*sin(t)-a*sin(2*t);
xt=diff(x,t);
yt=diff(y,t);
int(x*yt,0,2*pi)
Etapa II. Se salvează fişierul cu aria.m apoi în linia de comanda se scrie:
>>aria
ans =
6*a^2*pi
APLICATII ALE INTEGRALEI DUBLE
Masa unei placi plane, de forma unui domeniu D si densitatea ( ) y x, µ :
( ) ( ) y x y x D
D
d d , M
} }
µ = .
(13.6)
3. Construiti o functie in Matlab, cu ajutorul careia sa se calculeze masa corespunzatoare
unei placi plane, avand forma domeniului
( ) { }
2 2 2 2
3 , 4 | , x y y x y x D > s + 9 e =
si densitatea
4

( ) y y x = , µ .
Etapa I. Secventa Matlab urmatoare permite reprezentarea domeniului D.
>> x=-2:.1:2;
>> y=sqrt(4-x.^2);
>> y1=-sqrt(4-x.^2);
>> y2=x.^2/3;
>> plot(x,y,'b',x,y1,'b',x,y2,'r')
-2 -1.5 -1 -0.5 0 0.5 1 1.5 2
-2
-1.5
-1
-0.5
0
0.5
1
1.5
2
x
y
A B
D

>> [x,y]=solve('x^2+y^2=4','3*y=x^2')
x =
3^(1/2)
-3^(1/2)
2*i*3^(1/2)
-2*i*3^(1/2)
y =
1
1
-4
-4
Se poate observa ca
5

( )
¦
)
¦
`
¹
¦
¹
¦
´
¦
÷ s s s s ÷ 9 e =
2
2
2
4
3
, 3 3 | , x y
x
x y x D .
Etapa II. Se defineste functia densitate in fisierul ro.m:
function r=ro(x,y)
r=y;
end
Etapa III. Se selectează succesiv File->New->M-file şi se scriu următoarele instructiuni:
function r=masa(x,y)
r=int(int(ro(x,y),y,x^2/3,sqrt(4-x^2)),x,-sqrt(3),sqrt(3))
end
Etapa IV. Se salvează fişierul cu masa.m apoi în linia de comanda se scrie:
>>syms x y
>> M=masa(x,y)
M=
14/5*3^(1/2)
Momentele de inertie in raport cu axele de coordonate x O si y O pentru o placa
plana, de forma domeniului D si avand densitatea ( ) y x, µ sunt respectiv:
( ) y x y x y
D
x
d d ,
2
} }
= I µ
(13.7)
( ) y x y x x
D
y
d d ,
2
} }
= I µ .
(13.8)
4. Calculati cu ajutorul unui fisier de tip function realizat in Matlab 7.0, momentele de
inertie in raport cu axele de coordonate pentru o placa de forma domeniului:
( ) { } 0 , 0 , 1 | ,
2
> > s + 9 e = y x y x y x D
daca densitatea sa este:
( ) xy y x = µ , .
Etapa I. Secventa Matlab urmatoare permite reprezentarea domeniului D.
>> x=0:.2:1;
>> y=1-x;
>> plot(x,y,1,0,'or',0,1,'or')
6

0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1
0
0.1
0.2
0.3
0.4
0.5
0.6
0.7
0.8
0.9
1
x
y
A(1,0)
B(0,1)
D

Etapa II. Se defineste functia densitate in fisierul ro.m:
function r=ro(x,y)
r=x*y;
end
Etapa III. Se selectează succesiv File->New->M-file şi se scriu următoarele instructiuni:
function [u,v]=momente(x,y)
u=int(int(y^2*ro(x,y),x,0,1-y),y,0,1);
v=int(int(x^2*ro(x,y),y,0,1-x),x,0,1);
end
Etapa IV. Se salvează fişierul cu momente.m apoi în linia de comanda se scrie:
>>syms x y
>> [Ix,Iy]=momente(x,y)
Ix =
1/120
Iy =
1/120
SCHIMBAREA DE VARIABILE IN COORDONATE POLARE GENERALIZATE IN INTEGRALA DUBLA
Utilizand schimbarea de variabile in coordonate polare generalizate:
| | t e u > µ
¹
´
¦
u µ =
u µ =
2 , 0 , 0 ,
sin
cos
b y
a x
,
(8.1)
7

rezulta
( ) ( ) u µ ·
}}
u µ u µ =
}}
'
d d J sin , cos d d ,
D D
b a f y x y x f ,
(8.2)
unde
( )
( )
µ =
u µ
= ab
y x
, D
, D
J
este determinantul functional (Jacobian-ul) functiilor x si y .
5. Folosind schimbarea de variabile in coordonate polare generalizate, calculati in Matlab
integrala dubla:
y x
b
y
a
x
D
d d 2
2
2
2
2
}}
÷ ÷ ,
unde
0 , 0 , 1
2
2
2
2
> > s + y x
b
y
a
x
.
Etapa I. Se defineste in Matlab functia integrant; se salveaza cu numele f.m.
function r=f(x,y,a,b)
r=sqrt(2-x^2/a^2-y^2/b^2);
end
Etapa II. Se defineste in Matlab functia ce realizeaza schimbarea de variabile in coordonate
polare generalizate; se salveaza cu numele polarg.m.
function [x,y]=polarg(a,b,rho,th)
x=a*rho*cos(th);
y=b*rho*sin(th);
end
Etapa III. Se calculeaza valoarea integralei in lina de comanda.
>> syms a b rho th
>> [x,y]=polarg(a,b,rho,th);
>>I=simple(int(int(a*b*rho*f(x,y,a,b),rho,0,1),th,0,pi/2))
I =
1/6*a*b*pi*(-1+2*2^(1/2))

8

APLICATII ALE INTEGRALE TRIPLE
Masa unui solid ce ocupa o regiune V , avand densitatea ( ) z y x , , o in punctul ( ) z y x , ,
este
( ) z y x z y x
V
d d d , , M
}}}
o = .
(13.9)
Observatie. In cazul cand domeniul V este de forma:
( ) ( ) ( ) ( ) { } y x z y x D y x z y x V , , , , | , ,
2 1
¢ s s ¢ e = ,
( ) D y x e , semnifica ca punctul ( ) y x, apartine regiunii Ddin planul xy O , adica
xoy pr D
V
= .
In acest caz, integrala tripla se calculeaza astfel:
( ) ( )
( )
( )
}}
|
|
.
|

\
|
}
=
}}}
¢
¢
D
y x
y x
V
y x z z y x f z y x z y x f d d d , , d d d , ,
,
2
,
1
.
(13.10)
6. Calculati in Matlab masa unui corp solid, de forma tetraedrului din primul octant, marginit
de planele 1 = + + z y x , 0 = x , 0 = y , 0 = z , stiind ca densitatea sa este ( ) xy z y x = , , o .
Etapa I. Secventa Matlab urmatoare permite reprezentarea corpului.
>> x=[1 0 0 0 1 0]; y=[0 0 1 0 0 1]; z=[0 0 0 1 0 0];
>> plot3(x,y,z,1,0,0,'ob',0,1,0,'ob',0,0,1,'ob',0,0,0,'ob')
0
0.2
0.4
0.6
0.8
1
0
0.2
0.4
0.6
0.8
1
0
0.2
0.4
0.6
0.8
1
x
y
z
A(1,0,0)
O(0,0,0)
C(0,0,1)
B(0,1,0)

9

Se poate observa
( ) ( ) { } D y x y x z z y x V e ÷ ÷ s s 9 e = , , 1 0 | , ,
3
,
(deoarece z este marginit de planele 0 : = z xOy si respectiv ( ) y x z ABC ÷ ÷ =1 : ),
unde
( ) { } AOB x y x y x xOy pr D
V
A = ÷ s s s s 9 e = = 1 0 , 1 0 | ,
2

De aceea,
}
|
|
.
|

\
|
}
|
|
.
|

\
|
}
=
}}
|
|
.
|

\
|
}
=
÷
÷ ÷ ÷ ÷
1
0
1
0
1
0
1
0
d d d d d d M x y z xy y x z xy
x
y x
D
y x
,
(13.11)
Etapa II.Se construieste script-ul mass.m avand urmatorul continut:
syms x y z
m=int(int(int(x*y,z,0,1-x-y),y,0,1-x),x,0,1)
Etapa III. Se executa script-ul in linia de comanda, scriind:
>>mass
m =
1/120
Coordonatele centrului de greutate ale unui corp solid, de forma unui domeniu
V este punctul ( )
G G G
z y x G , , , unde:
( )
( )
( )
( )
( )
( ) ¦
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
¦
´
¦
}}}
o
}}}
o
=
}}}
o
}}}
o
=
}}}
o
}}}
o
=
.
d d d , ,
d d d , ,
d d d , ,
d d d , ,
d d d , ,
d d d , ,
z y x z y x
z y x z y x z
z
z y x z y x
z y x z y x y
y
z y x z y x
z y x z y x x
x
V
V
G
V
V
G
V
V
G

(13.12)
Daca solidul este omogen, atunci in relatia (13.12) se seteaza ( ) 1 , , = o z y x .
7. Determinati cu ajutorul unui fisier Matlab coordonatele centrului de greutate ale unui corp
omogen, limitat de suprafetele:
10

x z y 4 2
2 2
= +
si
2 = x .
Etapa I. Secventa Matlab urmatoare permite reprezentarea corpului omogen.
>> [y,z]=meshgrid(-3:.03:3,-2.5:.03:2.5);
>> x=y.^2/4+z.^2/2;
>> [m,n]=size(x);
>> x1=2*ones(m,n);
>> plot3(x,y,z,x1,y,z)
0
1
2
3
4
5
6
-5
0
5
-3
-2
-1
0
1
2
3
x
y
z

Se observa ca:
( ) ( )
¦
)
¦
`
¹
¦
¹
¦
´
¦
e s s
+
9 e = D z y x
z y
z y x V , , 2
4
2
| , ,
2 2
3
,
unde
( ) { } ( )
¦
)
¦
`
¹
¦
¹
¦
´
¦
s + 9 e = · s + 9 e = 1
4 8
| , 8 2 | ,
2 2
2 2 2 2
z y
z y D z y z y D .
Etapa II. Se calculeaza integrala
11

}}
|
|
.
|

\
|
+
÷ =
}}
|
|
|
|
.
|

\
|
}
=
}}}
=
|
.
|

\
|
+
D D
z y
V
z y
z y
z y x z y x I d d
4
2
2 d d d d d d
2 2
2
4
2
2
2
1
,
(13.13)
folosind schimbarea de variabile in coordonate polare generalizate:
| | | | t e u e µ
¹
´
¦
u µ =
u µ =
2 , 0 , 1 , 0 ,
sin 2
cos 2 2
z
y
.
a) Se defineste in Matlab functia integrant; se salveaza cu numele f.m.
function r=f(x,y,a,b)
r=2-(x^2+2*y^2)/4;
end
b) Se defineste in Matlab functia ce realizeaza schimbarea de variabile in coordonate polare
generalizate (vezi functia polarg.m din ex 5).
c) Se calculeaza valoarea integralei in lina de comanda.
>> a=2*sqrt(2);b=2;
>> syms rho th
>> [y,z]=polarg(a,b,rho,th);
>> I1=int(int(a*b*rho*f(y,z,a,b),rho,0,1),th,0,2*pi)
I1=
4*pi*2^(1/2)
Etapa III. Se calculeaza integrala
}}
(
(
(
¸
(

¸

|
|
.
|

\
|
+
÷ =
}}
|
|
|
|
|
.
|

\
|
}
=
}}}
=
+
D D
z y
V
z y
z y
z y x x z y x x I d d
4
2
4
2
1
d d d d d d
2
2 2
2
4
2
2
2
2

(13.14)


Se proceadeaza similar precum la Etapa II; se modifica doar functia f.
function r=f(x,y,a,b)
r=4-((x^2+2*y^2)/4)^2;
end
>> I2=int(int(a*b*rho*f(y,z,a,b),rho,0,1),th,0,2*pi)/2
I2 =
16/3*pi*2^(1/2)
12


Etapa IV. Se calculeaza integrala
}}
|
|
.
|

\
|
+
÷ =
}}
|
|
|
|
.
|

\
|
}
=
}}}
=
|
.
|

\
|
+
D D
z y
V
z y y
z y
z y y x z y x y I d d
4
2
2 d d d d d d
2 2
2
4
2
2
2
3

(13.15)
Se proceadeaza similar precum la Etapa II; se modifica doar functia f.
function r=f(x,y,a,b)
r=(2-(x^2+2*y^2)/4)*x;
end
>> I3=int(int(a*b*rho*f(y,z,a,b),rho,0,1),th,0,2*pi)
I3 =
0
Etapa V. Se calculeaza integrala
}}
|
|
.
|

\
|
+
÷ =
}}
|
|
|
|
.
|

\
|
}
=
}}}
=
|
.
|

\
|
+
D D
z y
V
z y z
z y
z y z x z y x z I d d
4
2
2 d d d d d d
2 2
2
4
2
2
2
4
.
(13.16)
Se proceadeaza similar precum la Etapa II; se modifica doar functia f.
function r=f(x,y,a,b)
r=(2-(x^2+2*y^2)/4)*y;
end
>> I4=int(int(a*b*rho*f(y,z,a,b),rho,0,1),th,0,2*pi)
I4 =
0
Etapa VI. Se calculeaza
G
x .
>> xg=I2/I1
xg =
4/3
Etapa VII. Se calculeaza
G
y .
>> yg=I3/I1
yg =
13

0
Etapa VIII. Se calculeaza
G
z .
>> zg=I4/I1
zg =
0
Aplicaţii propuse
1. Realizati un script in Matlab prin intermediul caruia sa calculati aria si coordonatele
centrului de greutate corespunzatoare unei placi plane omogene, de forma domeniului
limitat de curba x y sin = si dreapta ( ) OA , care trece prin origine si prin punctul
|
.
|

\
|
1 ,
2
t
A din primul cadran.
2. Folosind schimbarea de variabile in coordonate polare, calculati prin intermediul unui
functii Matlab construite de dvs. integrala dubla urmatoare:
( )
y x
y x
y x
D
d d
ln
2 2
2 2
}}
+
+
,
unde { }
2 2 2
e 1 : s + s y x D ;
3. Construiti un script Matlab pentru a calcula valoarea integralei triple:
z y x
z y x
I d d d
1
1
1
0
1
0
1
0
} } }
+ + +
= .
4. Determinati cu ajutorul unui fisier realizat in Matlab, masa unui corp de forma
cubului:
¦
¹
¦
´
¦
s s
s s
s s
1 0
1 0
1 0
z
y
x

daca densitatea sa in punctul ( ) z y x M , , este
( ) . , , xyz z y x = o



14

3. fererastra Workspace, ce prezintă atât variabilele curente din memorie cu numele, valoarea şi tipul acestora (dacă alegem subfereastra Workspace) cât şi directorul current, împreună cu subdirectoarele şi fişierele acestuia (dacă alegem subfereastra Current Directory). Dintre funcţiile utilizate pentru controlul general al Matlab-ului 7.0 menţionăm   help nume funcţie furnizează informaţii “on-line” despre funcţia intitulată nume funcţie; who listează variabilele curente din memorie. Pentru a obţine informaţii “on-line” despre toate funcţiile din Matlab 7.0 şi despre operatorii utilizaţi de acest program vom accesa: Help  Matlab Help  Functions  In Alphabetical Order. Matlab 7.0 utilizează următorii operatori aritmetici între doi scalari: Nume operator Adunarea Scăderea Înmulţirea Împărţirea la dreapta Împărţirea la stânga Ridicarea la putere Forma algebrică
x y

Forma Matlab 7.0
x y

x y
x y
x: y y:x

x y
x y

x/ y

x\ y
x^ y

xy

Ordinea operaţiilor din Matlab 7.0 este aceeaşi cu cea a operaţiilor aritmetice, cunoscute din matematica elementară, adica se efectuează întâi operaţiile cuprinse în paranteze, apoi ridicarea la putere, înmulţirea şi împărţirea, adunarea şi scăderea. Vom prezenta cateva funcţii din Matlab 7.0 utilizate în calcule matematice fundamentale. Funcţia abs(x) acos(x) asin(x) base2dec('strn',base) [th,rho]=cart2pol(x,y) Semnificaţie Determină modulul unui număr real sau complex x Calculează arccos x Calculează arcsin x Converteşte nr. strn din baza base în baza 10 Transformă coordonatele carteziene (x,y) în coordonate polare

2

(unghiul th este returnat în radiani) [x,y]=pol2cart( th,rho) Transformă coordonatele polare (th,rho) în coordonate

carteziene (unghiul th este dat în radiani) [th,phi,r]=cart2sph(x,y,z) Transformă coordonatele carteziene (x,y,z) în coordonate sferice (unghiurile th şi phi sunt returnate în radiani) [x,y,z]=sph2cart(th,phi,r) Transformă coordonatele sferice (th,phi,r) în coordonate carteziene (unghiurile th şi phi sunt date în radiani) complex(a,b) conj(z) cos(x) cot(x) dec2base(d,base) dms2deg(d,m,s) Construieşte z  a  ib Determină conjugatul numărului complex z Calculează cos x Calculează cot x Converteşte numărul d din baza 10 în baza base Converteşte în grade un unghi dat în grade(degree), minute(m), secunde(second) dms2rad(d,m,s) Converteşte în radiani un unghi dat în grade(degree), minute(m), secunde(second) exp(x) log(x) log2(x) pow2(x) rats(d) sin(x) sqrt(x) tan(x) unitsratio(to, from) Calculează e x Calculează ln x Calculează log 2 x Calculează 2 x Aproximează d printr-o fracţie raţională Calculează sin x Calculează
x

Calculează tg x Converteşte unităţi de măsură pentru lungimi şi unghiuri

Matlab 7.0 dispune de funcţia unitsratio, pe care nu o au versiunile precedente de Matlab. Unitsratio recunoaşte următorii identificatori pentru convertirea unităţilor de lungime: metrul- „m‟, centimetrul- „cm‟, milimetrul- „mm‟, micronul- „micron‟, kilometrul- „km‟, mila nautică- „nm‟, piciorul- „ft‟, inch- „in‟, yard- „yd‟, mila internaţională- „mi‟. 3

83333333333333 >>single(a) ans= 0.8333333 long e 15 cifre pentru double şi 8 cifre pentru single+exp >> format(„long‟.6367768e-005 short 5 cifre >>format short >> a=32/89 a= 0.636776906466644e-005 >>single(b) b= 3. 1 rad este unghiul pentru care raportul dintre lungimea arcului şi rază este egal cu 1.„deg‟. a cărei sintaxă este: format(„type‟). Principalele formate de afişare sunt: Valoare a pentru type long 15 cifre pentru double (numere reprezentate în dublă >>format long precizie) şi 8 cifre pentru single (numere reprezentate >> a=5/6 în simplă precizie) a= 0.5955e-001 4 Rezultat Exemplu .‟e‟) >> a=32/89 a= 3.3596 short e 5 cifre+exp >> format(„short‟.‟e‟) >>b=0.0 pune la dispoziţia utilizatorului funcţia format. Matlab 7. Din punct de vedere al formatului extern de afişare a numerelor pe ecran.32/8799 b= 3.Unitsratio recunoaşte următorii identificatori pentru convertirea unghiurilor: gradul.„rad‟. radianul.

4^(1/4).254 m? >>0.0 menţionăm: ans realmax variabilă creată automat atunci când unei expresii nu i-a fost asignat un nume cea mai mare valoare pozitivă în virgulă mobilă. 3 3.‟m‟) 5 . >> base2dec('6562'. 6 6 8959 . Să se calculeze cu 14 zecimale valoarea fracţiei 2 .2251e-308 inf pi i sau j nan variabilă ce semnifică  PI 3.6^(1/6)]). 3700 4. >>to=‟m‟.. 4 4 . >>unitsratio(to.3^(1/3). 5 5 .9144 6. adică 1. 2. Aplicaţii 1.254*unitsratio(„in‟. care poate fi folosită în calcule.7977e+308 realmin cea mai mică valoare pozitivă în virgulă mobilă. 3. Să se scrie numărul 6562 din baza 7 în baza 10 .. care poate fi folosită în calcule.7) ans = 2347 5. Determinaţi numărul complex z cunoscând partea sa reală şi partea imaginară: Re z  2  Im z  5.. >>from=‟yd‟.Dintre variabilele speciale şi constantele din Matlab 7. Câţi inci au 0. adică 2.5^(1/5). from) ans= 0. Să se aproximeze prin fracţii raţionale numerele: >> rats([2^(1/2).1415926535897. Determinaţi câţi metri are 1 yard. variabile folosite pentru introducerea numerelor complexe Variabilă care reprezintă un Not-a-Number .

r] = cart2sph(3. >> tan(dms2rad(113. C  cos 4 x  cos 4 3x  cos 4 5x  cos 4 7 x .12 . N  1  z  1  z 2  1  z 3 . pentru x   5 . 3 17  5 2  3 17  5 2 b. j.-12). 10. pentru x   8 6 .43 .‟rad‟). Calculaţi tg113.0)). M  x  1  2 x  2  3 x  3 . pentru x  1 h. >> [th. 11. A  log 6 7  log 6 7  log 2 5  37  e 3 36 d.phi. B  log 3 5 x . Transformaţi în grade unghiul de 57 1745 . (2  tg x ctg x ) 1 sin x cos x . pentru z  i f.45). Determinaţi coordonatele sferice ale punctului P3. >>dms2deg(57. Determinaţi câte grade are un radian >>unitsratio(„deg‟.ans= 10 7. pentru x  4 e. 9.17. Să se calculeze expresiile următoare: a. pentru x  7 i. 4 7 3 5  4 7 3 5 c. 1 i  1 i      1 i  1 i  3 3 g.0.4. F  x 2  3x  1 x3  2 . 8.-4.43.

pentru z  i 1 z  z2 3.39 f) ctg 62 37 . Determinaţi câţi radiani reprezintă unghiul de 57 1745 . 2.6 e  e  x  2 sin x x 1 z  z2 c) . Determinaţi valoarea expresiilor următoare: a) u  b) 2  arcsin 2x . Să se efectueze următoarele operaţii: a) 1100000102  11111100002 b) 122012006 : 14426 . c) u1  1  i este soluţie a ecuaţiei x 2  1  2i x  3  i   0 . pentru x  1. 8 22 7 4.Tema 1.2 x 1 2 sin x  x cos x . d) x1   7 21 3 şi x2  sunt soluţii ale ecuaţiei cos x  sin x  0 . pentru x  2. Verificaţi dacă: a) x  3 este soluţie a ecuaţiei 3 x  4 x  5 x  6 x . Calculaţi: a) 1  2  2 4  2 3   3  b) log 1  log 1     4  2 3   c) 7 7 7 d)  1  3 i  3 e) lg cos 320. 7 . b) x1  3 7  4 3  3 7  4 3 este soluţie a ecuaţiei x 3  3x  14  0 . 5.

În Matlab 7.0 utilizează următorii operatori aritmetici între două matrici: Nume operator Adunarea Scăderea Înmulţirea Împărţirea la dreapta Forma algebrică X Y Forma Matlab 7.0 definirea tablourilor se poate face prin una din următoarele modalităţi: 1.“Îndrumător de laborator în Matlab 7. 4. Matlab 7.  unei matrice A pot fi identificate prin notaţia Ai.Laborator 2. elementele unei linii dintr-un tablou sunt separate prin spaţii sau virgule iar liniile se separă prin punct-virgulă. n fiind numărul total de componente . Conspress. m fiind numărul de linii iar n numărul de coloane ale matricei A . semnificând componenta a i-a din vectorul x . j  . Bucureşti. În cazul primei metode.0 Bibliografie I. 2.0. j  1.0 X Y X Y X Y X Y X Y X /Y X * Y 1 1 . i  1. introducerea listei de elemente componente. 2009. n . la intersecţia dintre linia i şi coloana j . m .m. cea mai utilizată dintre toate. Elementele tabloului sunt cuprinse între paranteze drepte şi pot fi atât numere reale sau complexe cât şi orice expresie din Matlab 7. Elementele  unui vector x pot fi identificate prin notaţia xi  . crearea de fişiere cu extensia . Iatan . încărcarea lor din fişiere de date externe. generarea lor cu ajutorul unor instrucţiuni şi funcţii. Ed. Definirea tablourilor si a functiilor (in linia de comanda) in Matlab 7. 3.0”. i  1. n . semnificând elementul aflat în A .

Transformarea numerelor r distribuite uniform pe intervalul 0.n) Generează o matrice ale cărei elemente sunt numere aleatoare.v]=find(X==a) Returnează indicele liniei(vectorul u ) şi al coloanei (vectorul v ) matricei argument X . de medie 0 şi varianţă 1 zeros(n) zeros(m.0 utilizate în calcule cu tablouri. care au valoarea egală cu a [u.n) Generează o matrice unitate cu n linii şi n coloane Generează o matrice unitate cu m linii şi n coloane Generează o matrice de unu-ri cu n linii şi n coloane Generează o matrice de unu-ri cu m linii şi n coloane Generează o matrice ale cărei elemente sunt numere aleatoare.n) Generează o matrice nulă cu n linii şi n coloane Generează o matrice nulă cu m linii şi n coloane Observaţie. cu distribuiţie uniformă în intervalul 0. b  se realizează prin intermediul relaţiei x  b  a r  a . 1 randn(m. Produsul a două matrici este posibil dacă şi numai dacă numărul coloanelor matricei X este egal cu numărul liniilor matricei Y . Dintre funcţiile folosite pentru generarea tablourilor menţionăm: eye(n) eye(m. Transpunerea unui tablou se realizează folosind operatorul apostrof.n) rand(m.Împărţirea la stânga Ridicarea la putere X 1 * Y X p . Funcţia cross(x. cu distribuiţie normală. care conţin elemente ce au valoarea egală cu a sort(x) Sortează în ordine crescătoare elementele vectorului x 2 . Vom prezenta câteva funcţii din Matlab 7.y) u=find(x==a) Semnificaţie Calculează produsul vectorial al vectorilor x şi y Calculează produsul scalar al vectorilor x şi y Returnează în u indicii elementelor din vectorul x . p scalar X \Y X^ p Observaţie.y) dot(x.n) ones(n) ones(m. 1 în numerele x distribuite uniform pe intervalul a.

pentru versiunile precedente de Matlab. O funcţie poate fi definită în Matlab 7. >> [y. >> v=[-1 -2 -3]'.76 -1 -6 8 -1].0.I]=sort(x. 2) Să se determine indicii elementelor din vectorul x   0. Specific pentru Matlab 7. 3 . cu precizarea indicelui fiecărui element.  3  3  3   3       >> u=[1 2 3]'. fie cu programe conţinute în fişiere. facilitate care nu este posibilă la variantele precedente lui Matlab 7.76  1  6 8  1 . adică într-un fişier function cât şi în linia de comandă.’descend’).0 este opţiunea descend a funcţiei sort.0 este nume_funcţie=@(var1. >> u=find(x==-1).’descend’) Sortează în ordine descrescătoare elementele vectorului x Observaţii.I]= sort(x) Returnează în vectorul y elementele sortate în ordine crescătoare ale vectorului x iar în I indicii elementelor sortate sort(x.varn) expresie_funcţie Aplicaţii 1) Să se sorteze în ordine descrescătoare elementele vectorului x   0.[y.76  1 20 8  7 . >> a=[u v].…. 1 1  1 1       3) Să se formeze matricea a   2  2  pe baza vectorilor u   2  şi v    2  . >> x=[-0. a căror valoare este egală cu  1 . Sintaxa de definiţie a unei funcţii în linia de comandă.0 lucrează fie în modul linie de comandă. neeexistând această opţiune.0 atât în modul clasic (întâlnit şi în versiunile precedente). Matlab 7.76 -1 20 8 -7]. >> x=[-0. sortarea poate fi realizată numai în ordine crescătoare. Ca orice mediu de programare. în Matlab 7.

-78 12 -7.7 4 5 78      78 12  7. 0 . >> A=[3 2 1]. 1` a. Scriem Matlab în vectorii A . B4. D coordonatele punctelor A3. 7 99 3   1   0 0. AD . >> u=s/(norm(a)*norm(x)). a sunt coliniari.7 0 0. >> x=a/2.7 4) Se consideră matricea A   .4. >> B=[4 4 0]. D 1. a  0  x.1 . 4. 5.x). Determinăm expresiile analitice ale vectorilor AB . Să se verifice dacă A.9  7   4. 0 . >> b=C-A. >> b=A(:).7 4 5 78.4 3]. B . >> D=[-1 5 -1]. AC .1 .9 -7. 4. >> s=dot(a.4 3    Se cere: a) Transformaţi matricea A într-un vector coloană b . >> C=[5 5 5]. 2   6) În spaţiu se dau punctele A3. b) Să se extragă submatricea D de dimensiune 3x2 . C 5. 2. B4. ce constă din elementele situate pe ultimele trei linii şi primele două coloane ale matricei A . D 1. 5. C . D sunt coplanare.5. 5. 5) Să se calculeze produsul scalar şi cosinusul unghiului dintre vectorii a  2i  j  k şi x  >> a=[2 1 -1]. 5 . 2. 5. Pasul 2. 5. B.  1 . C. >> a=B-A. 5 .1:2). 4 . Rezultă că  x. C 5.  1 . >> D=A(2:4. >> A=[1 -7 99 3. Pasul 1.

0000 Tema 1. >> v=det(M). v   j  4k . D necoplanare. AD .76  1 20 8  7 .v). Pasul 3. B . Deci: u  v  7i  12 j  3k . AC . >> u=[3 -2 1]. 5 . >> M=[a.>> c=D-A.c]. 2 x   0. Calculăm volumul tetraedrului ABCD >> v=abs(v)/6. >> cross(u. C . Calculăm produsul mixt al vectorilor AB . c) o matrice aleatoare 10x11 cu elemente distribuite uniform şi normal. Să se genereze: a) o matrice identitate 7x7 . 8) Definiţi în linia de comandă funcţia f x   sin 2 x  2 sin >> f=@(x) sin(2*x)+2*sin(3*x/2) f= @(x) sin(2*x)+2*sin(3*x/2) >> f (pi) ans = -2. >> v=[0 -1 4]. Să se sorteze în ordine crescătoare elementele vectorului 3 x şi apoi calculaţi f   .b. cu precizarea indicelui fiecărui element. Pasul 4. 7) Calculaţi produsul vectorial al vectorilor u  3i  2 j  k . 2. b) o matricea nulă 10x10 . Deoarece V ABCD  0 rezultă A .

b  3i  2 j  k .76 23 0  . Bd . Să se determine indicii elementelor din matricea X    3 3  a căror valoare    este mai mare sau egală cu 3 . Fie matricea 3 4 32  1 A  5  0. pentru f x. Se consideră matricele:  4 1 0 0 9   1        a   0  . dCB . C 2 . 6. a2 . 2. CB . 4.  1 1 1 3 8    2       Verificaţi care dintre următoarele produse au sens şi în acest caz efectuaţi-le: Ba . adBC . Ca . d  0 2  7 . da . aC . Cd . Se consideră matricea 1 1 0    C  0 2 3  . C   7 0 1  . adC . dB .  1 3 5. dC .  4 0  1   Calculaţi: C 3  2C 2  C  14 I 3 .5 cu ajutorul unei funcţii Matlab 7. ad . 6 .3. dBC . adCa . Să se extragă din matricea    A 4  3 submatricea B     0. B   1  5  . 8. definită în linia de comandă.76 23  . Calculaţi f  1.0. y   x 2  y 2 . c   j  2k . BC . Să se calculeze produsul mixt al vectorilor a  2i  j  k .    7.

Calcul simbolic în Matlab 7. în timp ce funcţia simplify prezintă rezultatul final factor(E) [r.x) Realizează expandarea expresiei E Colectează termenii asemenea din polinomul P în raport cu variabila precizată x coeffs(P. 2009.new) subs(S.0”.0 sunt: Funcţia det(A) inv(A) transpose(A) simplify(E) simple(A) Semnificaţie Calculează determinantul simbolic al matricei A Calculează inversa simbolică a matricei A Determină transpusa simbolică a matricei A Simplifică simbolic o expresie E Simplifică simbolic o expresie sau o matrice. ce au aplicaţii în Algebră. Conspress. k (vectorul linie al termenilor liberi) expand(E) collect(P. Iatan .p.new) Determină coeficienţii polinomului P în raport cu x Înlocuieşte variabila liberă din expresia S cu new Înlocuieşte variabila simbolică old din expresia S cu variabila numerică sau simbolică new solve(eq) Rezolvă ecuaţia eq  0 în raport cu variabila din expresia eq 1 .Laborator 3. afişează rezultatele intermediare ale calculelor. p (vectorul coloană al polilor). Matlab 7.0 cu aplicaţii în Algebră Bibliografie I.0 permite realizarea calculelor simbolice. Funcţiile utilizate în vederea efectuării acestor calcule simbolice în Matlab 7. Ed.A) Factorizează expresia E Se obţine descompunerea în fracţii simple pe baza parametrilor de ieşire: r (vectorul coloană al rezidurilor).“Îndrumător de laborator în Matlab 7.k]=residue(B. Bucureşti.old.x) subs(S.

’positive').eqn.var1. var2 = sym('var2'.... eqn  0 în raport cu variabilele var 1. var2 = sym('var2'.varn) Rezolvă sistemul format din ecuaţiile eq1  0.. positive este notaţia scurtă pentru var1 = sym('var1. 2*sin(x)*cos(x) exp(log(x^2))]..var) Rezolvă ecuaţia eq  0 în raport cu variabila var din expresia eq solve(eq1. atunci în descompunere vor apare termeni de forma r j  r  j  1 r  j  m  1    k x  . Ax  x  p1 x  p2 x  pn  Dacă polul p j  este de ordinul m . syms var1 var2 . 2 x  p j  x  p j  x  p j m Variabilele utilizate în calcule simbolice se declară prin comada “scurtă” syms: syms var1 var2… este notaţia scurtă pentru var1 = sym('var1').. syms var1 var2 .. real este notaţia scurtă pentru var1 = sym('var1.. .’real').   Pasul 1. Scriem matricea A >> A=[cos(x)^2+sin(x)^2 x^2/x.. var2 = sym('var2'). . var n Observaţie. ... .’real').. Declarăm pe x ca variabilă simbolică >> syms x Pasul 2. Descompunerea în fracţii simple se obţine astfel: B x  r 1 r 2 r n      k x  .’positive').solve(eq.. 2 ... Aplicaţii 1) Scrieţi sub o formă simplificată matricea  cos 2 x  sin 2 x x 2 x A 2  e ln x  2 sin x cos x  ...

Simplificăm expresia E >> simplify(E) ans = 14/9 3) Calculaţi determinantul. Calculăm determinantul simbolic al matricei A >> det(A) ans = cos(x)^2+sin(x)^2 Pentru simplificarea rezultatului vom folosi >> simplify(det(A)) ans = 1 3 . x] x^2] [ sin(2*x). Declarăm pe x ca variabilă simbolică >> syms x Pasul 2. Pasul 3.    Pasul 1. Pasul 1. Scriem expresia E >> E=(3^(n+2)*5^n+3^n*5^(n+1))/(3^(n+1)*5^n+2*3^(n+1)*5^n).Pasul 3.sin(x) cos(x)]. Declarăm pe n ca variabilă simbolică >> syms n Pasul 2. Scriem sub formă simplificată matricea A >>u=simple(A) u= [ 1. transpusa şi inversa simbolică pentru următoarea matrice:  cos x  sin x  A  sin x cos x  . Scriem matricea A >> A=[cos(x) -sin(x). 2) Simplificaţi expresia E 3n  2  5 n  3n  5 n 1 3n 1  5 n  2  3n 1  5 n . Pasul 3.

cos(x)/(cos(x)^2+sin(x)^2)] 4) Să se factorizeze expresia E  x 3  yx 2  2 3x 2 y  2 3xy 2  3 y 2 x  3 y 3 . >> factor(E) ans = (x+y)*(x-3^(1/2)*y)^2 5) Calculaţi suma Sn  2   3 5 1  .Pasul 4.k. sin(x)] [ -sin(x). >> syms x y >> E=x^3+y*x^2-2*sqrt(3)*x^2*y-2*sqrt(3)*x*y^2+3*y^2*x+3*y^3.n)) S= n+2-2^(1-n) 6) Să se dezvolte determinantul ab a bc ac abc ab bc bc ac a bc iar rezultatul să fie pus sub formă de produs. n   . Determinăm inversa simbolică a matricei A >> inv(A) ans = [ cos(x)/(cos(x)^2+sin(x)^2). sin(x)/(cos(x)^2+sin(x)^2)] [ -sin(x)/(cos(x)^2+sin(x)^2). cos(x)] Pasul 5.1. >> syms a b c 4 . Determinăm transpusa simbolică a matricei A >> transpose(A) ans = [ cos(x).     1   n 1  2 4  2  >> syms k n >> S=simplify(symsum(1+1/(2^(k-1)).

Pasul 1. Pasul 2. Apelăm funcţia residue. >> A=[1 -7 15 -9]. >> factor(det(A)) ans = -3*(b+a+c)*(b^2+a^2+c^2) 7) Descompuneţi în fracţii simple expresia: x 1 x  7 x 2  15 x  9 3 . Scriem vectorul linie ce conţine coeficienţii polinomului de la numitorul fracţiei.a-b-c a+b a+c.k]=residue(B.0000 k= [] Deci: există doi poli: primul de ordinul doi.5000 p= 3. 5 .0000 0. p2  1 .0000 3. descompunerea nu conţine termeni liberi (deoarece k este vectorul nul). Pasul 3.0000 1.a+c b+c -a-b+c]. >> B=[1 1].A) r= -0. >> [r.5000 2. Scriem vectorul linie ce conţine coeficienţii polinomului de la numărătorul fracţiei.p.>> A=[a+b -a+b-c b+c. p1  3 şi cel de-al doilea de ordinul întâi.

x3)] A= 6 . 1 subs(p1.x1) subs(p2.x1). >> A=[1 subs(p1. >>p2=x^2+b*x+c.x. >> syms x a b c x1 x2 x3 >>p1=x+a. >> expand(E) ans = -3*x^2 10) Fie p1 x   x  a .Pe baza rezultatelor obţinem următoarea descompunere în fracţii simple:  1 2 1   2 2x  1 2x  3 x  3 8) Colectaţi coficienţii expresiei xy  x 2 y 3  x 3 y  y  y 2 în raport cu variabila y .x. 1 subs(p1.y) ans = x^2*y^3-y^2+(x+x^3+1)*y 9) Expandaţi expresia: 2 E  x2 2  x 3  5 x2 2  x 3  5  x2 2  5 .x.x2).x.     >>syms x >>E=(x^2*sqrt(2)-x*sqrt(3)+sqrt(5))*(x^2*sqrt(2)+x*sqrt(3)+sqrt(5))(x^2*sqrt(2)+sqrt(5))^2.x.x3) subs(p2. >>syms x y >> collect(x*y+x^2*y^3+x^3*y+y-y^2. Calculaţi determinantul: 1 1 p1 x2  p 2 x2  1 p1 x3  p 2 x3  p1 x1  p 2 x1  scriind rezultatul sub formă de produs. p2 x   x 2  bx  c .x.x2) subs(p2.

2 0T  3 AT  2 1  1T . Fie A  a b c  . 1.y.m .y. >> syms x m >> x=solve('x^2-2*(m+2)*x+m^2-1'. 1. x2^2+b*x2+c] x3+a.'m*x+3*y+4*z-3-m'.'4*x+m*y+3*z-6'.[ [ [ 1. z : 3x  4 y  mz  0  . x1+a. y.z]=solve('3*x+4*y+m*z'.x) x= [ m+2+(4*m+5)^(1/2)] [ m+2-(4*m+5)^(1/2)] 12) Rezolvaţi sistemul de ecuaţii următor în raport cu x. 7 .x. x1^2+b*x1+c] x2+a.z) x= (3*m^2+60-30*m+m^3)/(-36*m+m^3+91) y= (2*m^2-45-3*m)/(-36*m+m^3+91) z= -(3*m^2+17*m-102)/(-36*m+m^3+91) 13) Determinaţi matricea A astfel încât: 2 A  3  1 Pasul 1. 4 x  my  3z  6 mx  3 y  4 z  3  m  >> syms x y z m >> [x. x3^2+b*x3+c] >> factor(det(A)) ans = -(-x3+x2)*(x1-x3)*(x1-x2) 11) Rezolvaţi ecuaţia x 2  2m  2x  m 2  1  0 în raport cu variabila x .

0 0   0 0 0     8 . >> X=transpose(2*A-3*[1 2 0])-3*transpose(A)-transpose([2 1 -1]) X= [ -a-5] [ -b-7] [ -c+1]  0   Pasul 3. Pasul 2.    Calculaţi: X 2  2aX  (a 2  b 2 ) I 2 .  0   >> [a b c]=solve(X(1). B  0 0 1 . unde I 2 semnifică matricea unitate de ordinul doi.>> syms a b c >> A=[a b c]. Calculăm X  2 A  3  1 2 0T  3 AT  2 1  1T . Determinăm a. b. c astfel încât X   0  .X(3)) a= -5 b= -7 c= 1 Tema 1. 2. Se consideră matricea a b  X  c d . Fie matricele pătrate  0 0   0 1 0     A   0  0  .X(2).

Q x  6.Calculaţi ( A  B)100 . Simplificaţi expresiile: a) E  x 3  3x 2  2 x x 2  2x  x2   x x3 x2  :  b) F      x  2 x 2  4x  4   x  2 x 2  4      c) G  x 2  x sin x sin  4 3  4 . Expandaţi expresia: a) xx  22 x  33 9 . Calculaţi suma S n  13  43  7 3    3n  23 . Descompuneţi în fracţii simple expresia: a) 1 x5  x  1 b) 2 x 2  3x  1 x 3  2 x 2  9 x  18 x 4  3x 3  3x 2  10 c) x  3x  12 . Se dau polinoamele P x   x 6  x 5  3 x 4  x 3  4 x  3 . 7. n   . 3. 1 4. x   . Să se transforme fracţia F x   P x  într-o fracţie ireductibilă. 5. Qx   2 x 4  6 x 2  8x  6 .

Să se scrie sub forma unui singur polinom produsul a două polinoame: a) X 3  X 2  1X 2  X  1 b)  X 2  2 2 X  2  X 2  2 2 X  2  .b)  p  q3  3 p  q2  p  q  3 p  q p  q2   p  q3 .       10. m  0 . m. 13. a) E  x 3  y 3  z 3  3x  y x  z  y  z  b) F  2m  3m  12  42m  3 . Fiind dat polinomul P X   X 4  X 3  X 2  X  1 10 . 8. 11. Să se calculeze determinantul Vandermonde de ordinul patru: 1 x1 V 2 x1 3 x1 1 x2 2 x2 3 x2 1 x3 2 x3 3 x3 1 x4 2 x4 3 x4 . 12. Înlocuiţi variabila simbolică b din expresia 2a 2  8b 3a  3b  4 cu valoarea 4 . Calculaţi: Ex  1  2Ex  2  3Ex  1 . Se consideră expresia Ex   mx  n . 14. n   . Factorizaţi expresia: 9. Să se calculeze determinantul a2 b2 c2 a  12 a  22 b  12 b  22 c  12 c  22 scriind rezultatul sub formă de produs.

z  2 .  2  x  y  az  a 17. 16. Rezolvaţi ecuaţia a) 3x 3  2mx  1  m  0 . y  1 . m   b) 2 x  a  3x 2 x  a  3x  2 . 18. b şi c astfel încât sistemul  x  ay  cz  0  bx  cy  3z  1 ax  2 y  bz  5  are soluţia x  3 .       3 8   11 . y.    x1  2 x2  2 x3  2 x4  2 unde xi . z : ax  y  z  1   x  ay  z  a .4 sunt rădăcinile ecuaţiei Px   0 . Determinaţi matricea A astfel încât:  2 1 T    1  1 0    A  3 1 2 4     0 5  . Rezolvaţi sistemul de ecuaţii următor în raport cu x. a   . Determinaţi a. a  în raport cu variabila x . 15. i  1.să se calculeze suma: S 1 1 1 1 .

’x’) diff(f.v.0”.a.n.a.0 cu aplicaţii în Analiză matematică Bibliografie I.Laborator 4. Funcţiile utilizate în vederea efectuării acestor calcule simbolice în Matlab 7.b) diff(f. Iatan .0 sunt: Funcţia limit(f. 2009. x  a Calculează limita expresiei simbolice f când x  a .x) scrie primii n termeni din dezvoltarea în serie MacLaurin a funcţiei f taylor(f. Ed. Bucureşti.0 permite realizarea calculelor simbolice. funcţia jacobian returnează gradientul lui F taylor(f. Matlab 7.n. Calcul simbolic în Matlab 7. Conspress.x.’left’) symsum(s. Atunci când F este o funcţie scalară.’x’) int(f) jacobian(F. x  a Calculează simbolic  s va b Calculează simbolic f x  Calculează simbolic f n  x  Calculează simbolic f n  x  Calculează simbolic  f x d x Determină matricea Jacobiană ataşată funcţiei vectoriale F în raport cu vectorul v .a) limit(f.’x’. ce au aplicaţii în Analiză matematică.n) diff(f.“Îndrumător de laborator în Matlab 7.x.v) Semnificaţie Calculează limita expresiei simbolice f când x  a Calculează limita expresiei simbolice f când x  a .x.’right’) limit(f.x.a) scrie primii n termeni din dezvoltarea în serie Taylor a funcţiei f în jurul punctului x  a Aplicaţii 1) Calculaţi următoarele limite: 1 .a.n.

a)

x 0 , x  0

lim

e

1 x

>> syms x >> limit(exp(1/x),x,0,'left') ans = 0 b)

x 0 , x  0

lim

e

1 x

>> limit(exp(1/x),x,0,'right') ans = Inf c)

lim
n 

n 1 sin 1    sin n  lim 1 2   sin k n  n2 n  n  n k 1

>> syms k n >> u=symsum(sin(k),k,1,n); >> limit(1/(n+n^2)*u,n,inf); d)

lim
n 

n

2n!
(n!) 2

>> limit(('(2*n)!/(n!^2)')^(1/n),n,inf) ans = 4 2) Să se determine raza de convergenţă pentru următoarea serie de puteri: a)
n 1

n

ln 2 n

 xn

Pentru a determina raza de convergenţă a unei serii de puteri  a n x n putem vom
n 0

folosi una din formulele:

R

1 lim n a n n 

,

(1)

sau 2

R

1 . a n 1 lim n   an

(2)

Vom folosi formula (1). >> syms n >> 1/limit((n^(log(n)^2))^(1/n),n,inf) ans = 1 b)
n 1 n xn   1 2 n  n 1 n 1

Vom folosi formula (2). >> a=@(n) (-1)^n*(n+1)/(n^2+n+1); >> 1/simplify(limit(abs(a(n+1)/a(n)),n,inf)) ans= 1 3) Calculaţi

n 
>>syms k n >>s=(k^2+3*k+1)/(k^2+3*k+2); >> simplify(n-symsum(s,k,1,n)) ans = 1/2*n/(n+2) 4) Calculaţi suma seriei: a)

n

k 2  3k  1
2

k 1 k

 3k  2

.

 ln1  n   
n 1

1

>> a=simple(symsum(log(1+1/n),n,1,inf)) a= Inf b)
2n  1

 n n  1
n 1 2

2

3

>> symsum((2*n+1)/(n^2*(n+1)^2),n,1,inf) ans = 1 c)

n2  n 1  n  1! n 1

>> symsum((n^2+n-1)/'(n+1)!',n,1,inf) ans = 2 5) Să se calculeze următoarele derivate: a)
f x   cos 2 x ; f x   ?

>> diff(cos(sqrt(x))^2) ans = -cos(x^(1/2))*sin(x^(1/2))/x^(1/2) sau >> f=@(x) cos(sqrt(x))^2; >> diff(f(x)) ans = -cos(x^(1/2))*sin(x^(1/2))/x^(1/2) b) f x   x  arctg x  ln 1  x 2 , f x   ? >> diff(diff(x*atan(x)-log(1+x^2))) ans = 2*x^2/(1+x^2)^2 c) f x  
1 , f 11 x   ? x  6 x  11x  6
3 2

>> diff(1/(x^3+6*x^2+11*x+6),11); 6) Dezvoltaţi în serie Taylor funcţia
f x   e
 x2 2

,

în jurul punctului x  0.5 , pentru n  4 . >>syms x >> taylor(exp(-x^2)/2,4,0.5); 4

x) s= y^(x^z)*x^z*z/x*log(y) >> t=diff(f. Scriem expresia lui f >> f=y^(x^z). Pasul 3.x)) ans = . ln 2 1 x >>syms x >> taylor(1/2*log((1+x)/(1-x)). z   y x . xy xz yz y^(x^z)*z*log(y)*(x^(2*z-2)*z*log(y)+x^(z-2)*z-x^(z-2)) 5 . şi . Calculăm derivatele parţiale de ordinul întâi al lui f . 2 f z 2 . x. y. 2 f 2 f 2 f .1 .7) Scrieţi primii şapte termeni din dezvoltarea în serie de puteri a funcţiei f x   1 1 x . y  0 .y) t= y^(x^z)*x^z/y >> u=diff(f. x   1. adică >> s=diff(f. x y z 2 f x 2 >> simplify(diff(s. Pasul 1. adică f f f . y.z) u= y^(x^z)*x^z*log(x)*log(y) Pasul 4. Declarăm x. şi . z ca variabile simbolice >> syms x y z Pasul 2.7) ans = x+1/3*x^3+1/5*x^5 8) Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi şi al doilea pentru funcţia z f x. 2 f y 2 . Calculăm derivatele parţiale de ordinul doi al lui f .

z)) ans = y^(x^z)*log(y)*(x^(2*z-1)*log(x)*log(y)*z+x^(z-1)*log(x)*z+x^(z-1)) >> simplify(diff(t. y. asociază un vector fiecărui punct din spațiu. y. b) rot v . Pentru un câmp vectorial care reprezintă viteza de expandare a aerului 6 . z   k se calculează conform formulei div v  P Q R .z)) ans = y^(x^z)*log(x)^2*log(y)*(x^(2*z)*log(y)+x^z) >> simplify(diff(s.   x y z (3) Observatie. z   sin x  i  y e y  j   cos 2 z  k . z   Px. z   j  Rx. y.y)) ans = y^(x^z-1)*z*(x^(2*z-1)*log(y)+x^(z-1)) >> simplify(diff(s.y)) ans = y^(x^z-2)*x^(2*z)-y^(x^z-2)*x^z >> simplify(diff(u. a) Divergenţa unui câmp vectorial vx. divergența este un operator care măsoară cât de mult un câmp vectorial iese din sau intră într-un punct. y. În analiza vectorială. câmpurile de vectori. 2 Să se determine: a) div v . divergența unui câmp vectorial este un scalar.>> simplify(diff(t. y.z)) ans = y^(x^z-1)*log(x)*(x^(2*z)*log(y)+x^z) 9) Se dă câmpul vectorial vx. Observatie. z   i  Qx. În analiză vectorială.

asociază un scalar fiecărui punct din spațiu. >> div=diff(P. 0. z   x 4  xy 2  y 3  x 2 z  1 . y. 10) Să se calculeze gradientul următorului câmp scalar: f x. y   const .x)-diff(P.y). z  este vectorul 7 .y)+diff(R.z) div = cos(x)+exp(y^2)+2*y^2*exp(y^2)-2*sin(2*z) b) Rotorul câmpului vectorial v este  R Q   Q P   P R  rot v    y  z   i   z  x   j   x  y   k . Observatie.z).y)-diff(Q. 0] Deci rot v  0  i  0  j  0  k  0 . Campurile scalare se pot reprezenta prin suprafete de nivel  x. >> syms x y z >> P=sin(x). >> r2=diff(P.          (4) >> r1=diff(R. Gradientul unui câmp scalar   x. În analiză vectorială. >> r3=diff(Q. divergența este negativă.z)-diff(R. În analiza vectorială. >> rot=[r1 r2 r3] rot = [ 0. câmpurile de scalari. y. Observatie. adică direcția axei de rotație și magnitudinea rotației. divergența câmpului de viteze are o valoare pozitivă deoarece aerul se dilată.atunci când acesta este încălzit. Dacă aerul se răcește și se contractă. >> R=cos(2*z). >> Q=y*exp(y^2).x).x)+diff(Q. z   const sau prin linii de nivel  x. y. rotorul este un operator vectorial care evidențiază "rata de rotație" a unui câmp vectorial.

v) ans = [ 4*x^3+y^2+2*x*z. f 2  . f1  f 2  f 3  f1  f 2  f 3  (1) 8 . Determinantul funcţional (jacobianul) al funcţiilor f1.grad      i j k. . adică Observație. f 3  f 2  D. b sin   . f 2  . Deci 2*x*y+3*y^2. >>v=[x y z]. >> v=[rho th]. D  0. Calculaţi determinantul funcţional (jacobianul) al funcţiilor D f1 .    . >> jacobian(f.    f1  . >> y=b*rho*sin(th).  f1 . f 2 . >> syms x y z >> f=x^4+x*y^2+y^3+x^2*z+1. f3 în raport cu variabilele . x^2] grad f  4 x 3  y 2  2 xz i  2 xy  3 y 2 j  x 2 k .  se calculează conform formulei: f1  D f1 . .     11) Fie F : D   2 . . D. f 2 . >> F=[x y]. f 2 .   f 3  >> syms rho th a b >> x=a*rho*cos(th).  a cos  . x y z Vectorul grad  este perpendicular pe suprafetele de nivel corespunzatoare campului scalar  . F  . .

 .  . f 3 . f 2  . . >> v=[rho th phi]. f 2 . .     sin  cos  .  12) Fie F : D  3 .    2 . D  0. >> simplify(det(J)) ans = sin(th)*rho^2 Deci D f1 .  . z    f1  .     f1  . .v) J= [ [ a*cos(th).   13) Fie F : D  3 . -a*rho*sin(th)] b*sin(th). f 2  . Dr . Calculaţi determinantul funcţional (jacobianul) al funcţiilor f1 . f 3  . F  . . D . D .  sin  .  .    2 .   >> syms rho th phi >> F=[rho*sin(th)*cos(phi) rho*sin(th)*sin(phi) rho*cos(th)]. f 3  .  cos   . f 3  . z .  . b*rho*cos(th)] >> simplify(det(J)) ans = a*b*rho Deci. z    cos  . >> J=jacobian(F. .  . f 3    2 sin  .  .v). f 2 .>> J=jacobian(F. f 2   ab . D f1 . f 2 . adică D f1 . z  . z . D  0.  sin  sin  . F  . 9 .

z . D f1 . f 2 .  . z . f 3 x. y.  . z  14) Să se determine matricea Jacobiană J f  1. >> F=[x y z].  i  1. unde f i : 3  . 3x 2  2 xy  12 xz  18zy .v))) J= rho Aşadar.  1 ataşată funcţiei vectoriale f : 3  3 . >> J=simplify(det(jacobian(F. >> y=rho*sin(phi). f 3 . adică D f1 . y. 2 x  y  2 z. f 2 . y.   Observație. f 2 . f 3   . z   x  y  z 2 . matricea Jacobiană ataşată funcţiei vectoriale f în punctul a  3 este matricea  f1   a  f1 a  f1 a   y z  x   f 2  f 2 f 2 a  a  a  J f a    y z  x   f 3 a  f 3 a  f 3 a    x  y z   >> syms x y z (6) 10 . 3 . D . z  >> syms rho phi z >> x=rho*cos(phi). D . y. f x. y. z  . >> v=[rho phi z]. f 3  . 0. Pentru o functie vectoriala f : 3  3 f x. z    f1 x. f 2 x.Calculaţi determinantul funcţional (jacobianul) al funcţiilor f1 .

2*x+2*y+2*z] [ 2. -12*x-18*y] [ 6*x+2*y-12*z.  1   2 1  2 . >> v=[-1 0 -1]. 0. 1 1 b)  2  sin   e x d x x  x 1 >> int((1/x^2)*sin(1/x)*exp(1/x)) ans = 1/2*exp(1/x)*cos(1/x)-1/2*sin(1/x)*exp(1/x) c) x2  ( x cos x  sin x) 2 d x >> int(x^2/(x*cos(x)-sin(x))^2) ans = (-1-2*x*tan(1/2*x)+tan(1/2*x)^2)/(-x+x*tan(1/2*x)^2+2*tan(1/2*x)) 11 .  6 16 12    15) Calculati a) 4 2  x 1 x   3 2 dx >> syms x >> a=simplify(int(x^(-4)*(1-x^2)^(3/2))). -2] 2*x-18*z.   4  4  4   J f  1. >> J=jacobian(f. 2*x+2*y+2*z.u) J= [ 2*x+2*y+2*z. 1.v) ans = -4 2 6 -4 1 16 -4 -2 12 Aşadar.>> u=[x y z].u. >> subs(J.

lim ln tg x  cos 2 x   4 2. Calculaţi: a) x 0 . Calculaţi suma seriei: a)  n 2 3n  2 n 6 n   n 1 12 . x  0 tg x lim lim  n  1!  n 1 n  n n!  e) x sin x 3 cos x  cos x 3 sin x . x  0 lim c) d) x  0. x  0 lim x x x x 1 xe x 2  b) x 0 .d)  x2  x 1  1 1  2  d x 2 x  x 1 x  >>simple( int(sqrt((x^2-x+1)/(x^2+x+1))*(1-1/x^2))) ans = -1/4*(3*log(2*x^2+1+2*(1+x^4+x^2)^(1/2))*xasinh(1/3*3^(1/2)*(2*x^2+1))*x+2*atanh(1/2*(2+x^2)/(1+x^4+x^2)^(1/2))*x4*(1+x^4+x^2)^(1/2))/x 3 e)  1 4 x x dx >> int(((1+x^(1/4))^(1/3))/sqrt(x)) ans = 12/7*(1+x^(1/4))^(7/3)-3*(1+x^(1/4))^(4/3) Tema 1.

y. x   . Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi şi al doilea pentru funcţia a) b) c) f x. Să se calculeze gradientul următoarelor câmpuri scalare: a) 2 2 2 f x. 8.b)  2n  3 n 1 nn  1n  2  2  c)  ln 1  nn  3  n 1  3. Scrieţi primii opt termeni din dezvoltarea în serie de puteri a funcţiei f x   cos 3 x . pentru n  4. z   e xy sin z . y. y. Să se determine raza de convergenţă pentru următoarele serii de puteri: a) n n n 1 2  3 n2 n  xn  1 b)  1   n n 1  xn 4. y   x 2 sin 2 y f x. z   ln  x 2  y 2  z 2      13 . 6. 7. Dezvoltaţi în serie Taylor funcţia f x   1  x 2 în jurul lui x  2 . y   arctg x y 1  xy f x. Să se calculeze următoarea derivată: a) f x  dacă f x   arcsin 2x . 1 x2 2 b) g x  dacă g x   arccos x 1 x . 5. z   xyz e x  y  z b) g x.

F  . D  . 14 .  a   cos  . adică 12. Fie F : D   2 . Să se determine divergenţa şi rotorul lui v . f 2 . z   arctg x  y  z  xyz . Calculaţi: a)  4 1  x 4 3 dx b)  1  sin x x e dx 1  cos x c)  ln 1  tg x  d x 4 x 2  7 x  25 dx d)  x 3  6 x 2  3x  10 e)  x  4 x 1 x 1 dx.     Calculaţi determinantul funcţional (jacobianul) al funcţiilor f1 . f 2  . . adică D f1 .   cos  . f 2 .c) hx.  sin   . y. z   3x 2  2 x  i  z  3 y 2  j   y  2 z   k .    f1  . D  . Fie F : D   2 . f 2  .    f1  . y. . F  . f 2  .    .   11. D  0. 1  xy  yz  xz 9. Calculaţi determinantul funcţional (jacobianul) al funcţiilor D f1 .    . D  0. b   sin   .   f1 . . 10. Se dă câmpul vectorial vx. . f 2  .

D]=eigs(A) Returnează matricea diagonală D.k) Returnează un vector. Ed.D]=eig(A) Returnează un vector. ce se află în intervalul I fzero(f. ce conţine valorile proprii ale matricei A Returnează matricea diagonală D. Bucureşti. ce conţine cele mai mari k valori proprii ale matricei A [V. Conspress. ce conţine valorile proprii ale matricei A şi matricea V.k) Returnează matricea diagonală D. Calcul numeric în Matlab 7.D]=eigs(A.I) Găseşte o rădăcină a unei ecuaţiei neliniare conţinută în funcţia 1 .0 sunt: Funcţia chol(A) Semnificaţie Determină descompunerea Cholesky a matricei simetrică şi pozitiv definită A eig(A) [V.0 permite realizarea calculelor numerice. 2009.“Îndrumător de laborator în Matlab 7. ale cărei coloane sunt vectorii proprii corespunzători valorilor proprii eigs(A) Returnează un vector. Funcţiile utilizate în vederea efectuării acestor calcule numerice în Matlab 7.I)  Rezolvă sisteme de ecuaţii neliniare conţinute în funcţia vectorială F .0”. Iatan . ce conţine cele mai mari şase valori proprii ale matricei A [V. ce conţine cele mai mari k valori proprii ale matricei A şi matricea V. ale cărei coloane sunt vectorii proprii corespunzători acestor valori proprii eigs(A. ce conţine cele mai mari şase valori proprii ale matricei A şi matricea V.Laborator 5. Matlab 7.0 cu aplicaţii în Algebră Bibliografie I.  Găseşte toate rădăcinile unei ecuaţiei neliniare conţinută în funcţia F . ale cărei coloane sunt vectorii proprii corespunzători acestor valori proprii fsolve(F. considerând I ca punct iniţial (vector de start). ce au aplicaţii în Algebră.

f . >> gcd(87.36).B) Calculează cel mai mare divizor comun corespunzător lui A şi B . (1) n este gradul polinomului.vn]=solve(„eq1‟. m .B) Calculează cel mai mic multiplu comun corespunzător lui A şi B . adică gradul ecuaţiei algebrice.. A   n n .b) Rezolvă sistemul de ecuaţii liniare AX  b . cu o singură necunoscută este P X   0 .41) ans = 1 Deoarece c .41  1 rezultă că numerele 87 şi 41 sunt prime între ele. d . unde:   P X   an X n  an 1 X n 1    a1 X  a0 .126) ans = 2520 REZOLVAREA ECUATIILOR ALGEBRICE Forma canonică a unei ecuaţii algebrice. b   n1 . ce se află în intervalul I gcd(A. 36. m ..‟eqn‟) Aplicaţii 1) Verificaţi dacă numerele 87 şi 41 sunt prime între ele.. X   n1 lu(A) norm(X) roots(p) Determină descompunerea LU a matricei pozitiv definită A Calculează norma vectorului (matricei ) X Determină rădăcinile polinomului ai cărui coeficienţi sunt conţinuţi (în ordinea descrescătoare a puterilor variabilei) în vectorul linie p Rezolvă sistemul format din ecuaţiile eq1  0. 2) Aflaţi cel mai mic multiplu comun al numerelor : 40. 126... care pot fi vectori sau scalari linsolve(A. care pot fi vectori sau scalari lcm(A. eqn  0 [ v1.. 2 . an  0 . c87.. >> lcm(lcm(40.

9342 . >> x=roots(p) x= 1. Numărul real sau complex  constituie soluţie sau rădăcină a ecuaţiei (1) dacă şi numai dacă  este rădăcină a polinomului P .0045 + 1.0609i -1. înmulţire.1045 .1422 b) P X   X 5  5 X  1 >> p=[1 0 0 0 5 1].3911i -1.0105 -1.1. Ecuaţiile transcendente importante sunt: ecuaţiile exponenţiale.1.3911i -1. 3 (2) .0598i 1. împărţire.1. ridicare la putere.0609i -0. 3) Determinaţi rădăcinile polinomului a) P X   X 4  X 3  10 X 2  34 X  26 >> p=[1 1 -10 -34 -26].9342 + 1. care pot fi numere reale sau complexe.0045 . >> x=roots(p) x= 4.1999 REZOLVAREA ECUATIILOR NELINARE Toate ecuaţiile care nu sunt algebrice se numesc transcendente (neliniare).0598i -1. deci acele ecuaţii care nu pot fi reduse la ecuaţii algebrice folosind operaţiile: adunare. adică dacă are loc egalitatea P   0 .1045 + 1. a k coeficienţii polinomului. scădere. ecuaţiile logaritmice şi ecuaţiile trigonometrice. Orice ecuaţie transcendentă se poate scrie sub forma f x   g x  sau sub forma canonică: f x   g x   0 .

^ 4 .[-0.5]) s= -0.[-3 3]) x= -2.^2-cos(pi*x). >> s=fsolve(f.0e-011 * 0.4384 >> f(s) ans = 1. b (în care există cel puţin o rădăcină a ecuaţiei (2).5. Desi nu exista metode matematice generale de rezolvare pentru aceste ecuatii.4384 (3) Observatie. adică avem cel puţin o schimbare de semn) este hx   f x   g x  . ele pot fi rezolvate grafic sau prin metode de aproximare.0. 4) Rezolvaţi ecuaţiile neliniare: a) 1  x  arctgx >> f=@ (x) 1+x-atan(x). pentru ecuatiile transcendente nu mai este posibil acest lucru. >> x=fzero(f. Funcţia care trebuie reprezentată grafic într-un interval a. Operatia de ridicare la putere element cu element într-un tablou este simbolizata cu operatorul .1323 >> f(x) ans = 2.0962 0.1001 0.Spre deosebire de ecuatiile algebrice pentru care se pot obtine forme generale ale solutiilor.2204e-016 b) x 2  cos x  0 >> f=@ (x) x.

Dacă apa caldă curge 1 min şi apa rece 3 min. Rezolvarea în Matlab 7.    b   n  5) Un rezervor poate fi umplut cu apă de la un robinet de apă caldă şi de la un robinet cu apă rece. atunci în rezervor vor fi 40l .0 a sistemului cu secvenţa de instrucţiuni 5 . Câţi litri de apă curg într-un minut din fiecare robinet? Notând cu x l min debitul robinetului de apă caldă şi cu robinetului de apă rece rezultă sistemul y l min debitul 3x  y  50   x  2 y  40.    x   n  b1     b2  B    este matricea termenilor liberi (matrice coloană).REZOLVAREA SISTEMELOR DE ECUATII LINARE Un sistem liniar de n ecuaţii cu n necunoscute de forma: a11 x1  a12 x 2    a1n x n  b1 a x  a x    a x  b  21 1 22 2 2n n 2    a n1 x1  a n 2 x 2    a nn x n  bn  poate fi exprimat matriceal astfel: AX  B . atunci în rezervor sunt 50l .     a n 2  a nn   a12    x1     x2  X    este matricea necunoscutelor (matrice coloană). Dacă robinetul de apă caldă este deschis 3 min şi de apă rece 1 min. (4) unde:  a11   a 21 A   a  n1  a1n   a 22  a 2n  este matricea sistemului (de ordinul n ).

'i3+i5=i4'. >> b=[50 40]'. I 6 .'i6=i1+i5'.'-10=-5*i5-5*i4') 6 . >> s=linsolve(A.'- 5+20=10*i3+5*i4'.b).. s= 12 14 conduce la concluzia că robinetul de apă caldă furnizează 12 l min şi robinetul de apă rece 14l min .1 2]. >>[i1 i2 i3 i4 i5 i6]=solve('i1=i2+i3'.'i2+i4=i6'. 6) Găsiţi curenţii din circuitul următor. A 10V 20 10 I3 5V 20V B I2 I6 C 5 I1 5 I4 D 10V I5 Aplicând legile lui Kirchhoff şi legea lui Ohm obţinem sistemul  I1  I 2  I 3 I  I  I 1 5  6 I 2  I 4  I 6  I 3  I 5  I 4 10  5  20 I 1   5  20  10 I 3  5 I 4   10  5 I 5  5 I 4 ale cărui necunoscute sunt I1 .>> A=[3 1.'10+5=20*i1'.

 x  y  z 2  0  >> f=@(x) [x(1)^2+x(2)^2+x(3)^2-9.19358559200100 x 2  y 2  z 2  9   b. x(1)^3-x(2)^3-6*x(2)+2]. Definim funcţia vectorială f . Rezolvăm sistemul neliniar.35125744755245 Pasul 3. x   0 n  n 1 2 în care cel puţin una din funcţiile f i .  (considerând ca punct iniţial 0.5. xn   0    f  x . Efectuăm verificarea soluţiei pe care am obţinut-o. >> f(s) ans = 1. n nu este liniară se numeşte sistem de ecuaţii neliniare.  xyz  1 (considerând ca punct iniţial 2..5]) s= 0.53237037226762 0. 0.6 ).x(1)*x(2)*x(3)-1.x(1)+x(2)-x(3)^2] f= 7 . x .5. Pasul 2.29623858921468 0.REZOLVAREA SISTEMELOR DE ECUATII NELINARE Un sistem de ecuaţii de forma  f1 x1 . 7) Rezolvaţi sistemele neliniare: x3  y 3  6x  3  0  a.[0. i  1. >>f=@(x) [x(1)^3+x(2)^3-6*x(1)+3. . Din punct de vedere matematic. >> s = fsolve(f.0e-009 * 0.5 0. 0. x2 .2. acest sistem poate fi rezolvat folosind metode numerice precum metoda lui Newton sau metoda gradientului.5 ) 3 3 x  y  6 y  2  0  Pasul 1.1.

@(x) [x(1)^2+x(2)^2+x(3)^2-9.05244693568329 DETERMINAREA VALORILOR SI VECTORILOR PROPRII Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K şi T  End V  .D]=eig(A). După ce am determinat descompunerea LU a matricei A : L.13493650641294 -0. >> [V.[2.65351793930053 >> f(s) ans = 1.x(1)*x(2)*x(3)-1. unde L este o matrice inferior triunghiulară iar U este o matrice superior triunghiulară se numeşte factorizare LU a matricei A . 8 .  Vectorul x  V \ 0 pentru care există   K astfel încât T x   x se numeşte vector propriu pentru T corespunzător valorii proprii  .5 0. 1  1 0    >> A=[1 0 0.0e-011 * 0.11226575225010 0.2 1. 8) Determinati vectorii si valorile proprii ai matricei   0  1 0   A  1 2  3  . 1 2 -3.49137569683072 0.6]) s= 2.U   lu A . REZOLVAREA SISTEMELOR DE ECUATII LINARE FOLOSIND FACTORIZAREA LU O descompunere a unei matrice A de forma A  L U . Spunem că scalarul   K este o valoare proprie pentru T dacă există x  V \ 0 astfel încât  T x  x .24274587875742 1.x(1)+x(2)-x(3)^2] >> s = fsolve(f. 1 -1 0].

-1 0 6 2.50000000000000 9 .2 3.26213478768991 0.2 3x1  x2  2 x3  12 x4  3. >> X=inv(U)*Y X= 0. 9) Folosind factorizarea LU să se rezolve sistemul de ecuaţii liniare următor: 8 x1  x2  2 x3  2.5 -1.3 -1 2 12]. - rezolvăm sistemul superior triunghiular U  X  Y  X  U 1  Y .7  >> A=[8 -1 -2 0.7]'.astfel încât - L  U  A .3 -0.30000000000000 -0. >> [L.29224776003116 >> A*X ans = 2.U]=lu(A).21168679392287 -0.3  10 x2  x3  2 x4  0.0 10 1 2. >> B=[2. pentru a rezolva sistemul de ecuaţii liniare.08223607323724 -0. >> L*U ans = 8 0 -1 3 -1 10 0 -1 -2 1 6 2 0 2 2 12 >> Y=inv(L)*B. scris sub forma matriceală AX  B se procedează astfel: rezolvăm sistemul inferior triunghiular L  Y  B  Y  L1  B .5   x1  6 x3  2 x4  1.

Descompunerea din (5) se numeşte factorizare Cholesky. >> B=[9 8 12 -7]'. Pasul 2. >> R'*R ans = 10 . - rezolvăm sistemul superior triunghiular U  X  Y  X  U 1  Y . Scriem matricea A . >> R=chol(A).  Pasul 1. Pasul 4. Scriem vectorul coloană B .-1 1 11 1. După ce am determinat descompunerea Cholesky a matricei A : U  chol A .70000000000000 REZOLVAREA SISTEMELOR DE ECUATII LINARE FOLOSIND METODA CHOLESKY În cazul unui sistem cu matrice simetrică şi pozitiv definită. pentru a rezolva sistemul de ecuaţii liniare. scris sub forma matriceală AX  B se procedează astfel: rezolvăm sistemul inferior triunghiular U 'Y  B  Y  U '1  B . al termenilor liberi.-1.1 9 1 1. astfel încât U 'U  A . în care U este o matrice superior triunghiulară.20000000000000 3. Pasul 3. >> A=[10 1 -1 -1. Verificăm că R  R  A . Determinăm descompunerea Cholesky a matricei A . 10) Rezolvaţi sistemul de ecuaţii liniare următor folosind metoda Cholesky: 10 x1  x2  x3  x4  9   x1  9 x2  x3  x4  8   x1  x 2  11x3  x 4  12  x1  x 2  x3  8 x4  7.-1 1 1 8]. factorizarea LU are forma particulară A  U t U (5). asociată sistemului de ecuaţii liniare.

7.1 )  y  cosx  y   0 11 .00000000000000 -1.00000000000000 -7.00000000000000 1. >> Y=inv(R')*B.00000000000000 Tema 1.00000000000000 1.00000000000000 -1.00000000000000 1.7 ) b) x  0.00000000000000 9.00000000000000 8.2  ln 1  x  (căutaţi soluţiile în intervalul  0. Rezolvăm sistemul inferior triunghiular R  Y  B . Rezolvăm sistemul superior triunghiular R  X  Y . 3. 0.6. Verificăm că vectorul X este soluţie a sistemului.00000000000000 1.00000000000000 1. 1 1 1  1  2 5     4. Pasul 6.00000000000000 1.10.00000000000000 1. Rezolvaţi sistemele neliniare:  x  sin( x  y )  0 a)  (considerând ca punct iniţial 0. Rezolvaţi ecuaţiile neliniare a) xe x  1  0 (căutaţi soluţia în intervalul  0. Pasul 7.00000000000000 12. >> A*X ans = 9.6 ).00000000000000 -1.00000000000000 1. Să se afle matricea necunoscută X din ecuaţia matriceală  1 1  1  1  1 3      X   2 1 0    4 3 2 .00000000000000 Pasul 5.00000000000000 8.00000000000000 -1. >> X=inv(R)*Y. Determinaţi rădăcinile polinomului a) P X   X 4  2 X 3  X  2 b) P X   X 7  2 X 6  3 X 5  4 X 4  5 X 3  6 X 2  7 X  8 2. 0.00000000000000 11.

Determinaţi cele mai mari trei valori proprii (in modul) şi vectorii proprii coresponzători acestora.6 0 1    6 0  0  1 0. Determinati vectorii si valorile proprii ai matricei 2 2   3   A 2 2 1 .3 )  x 3  xy  10 y  10  0  2  x1  3 lg x1  x2  0  c)  (considerând ca punct iniţial 3. Folosind factorizarea LU să se rezolve sistemul de ecuaţii liniare următor: 5 x1  x2  x3  5   x1  6 x2  x3  4  x  x  7 x  9. 0.5.6 5 8  .5. 1 0 0  0 0 1  7. Determinaţi vectorii şi valorile proprii corespunzători matricei 1  0 A 0  0  0 0 0  0 1 0 . 2 ) 2 2 x1  x1 x2  5 x1  1  0  x 2  y 2  z 2  0   d) 2 x 2  y 2  4 z  0 (considerând ca punct iniţial 0. ai matricei  3 4  1. 0. y 3  20 x  1  0  b)  (considerând ca punct iniţial 0. 2 3  1 6.5.   6  5  4   12 .   3 20  1 6 4  8 0  0.5 )  2 2 3x  4 y  z  0  5.5 A   0 0  7.6 3 0    8. 0.

d) Semnificaţie Calculează valoarea aproximativă a integralei   f x. Matlab 7.d. Conspress.0 cu aplicaţii în Analiză matematică Bibliografie I.a.0 nu poate fi regăsită în versiunile precedente de Matlab.c. Bucureşti. ce au aplicaţii în Analiză matematică. Funcţia triplequad din Matlab 7.c. Funcţiile utilizate în vederea efectuării acestor calcule simbolice în Matlab 7. y . Ed.0 sunt: Funcţia dblquad(f.f) Calculează bd f valoarea aproximativă a integralei    f  x. 2009.b. Aplicaţii 1) Calculaţi derivatele de mai jos.a.b) Calculează valoarea aproximativă a integralei  f x  d x a b triplequad(f.“Îndrumător de laborator în Matlab 7.7  ? 1 x >> syms x >> f=diff(asin(2*sqrt(x)/(1+x)). f 5.Laborator 7.a.b.0 permite realizarea calculelor simbolice.2) f= 1 .b) Calculează  f x  d x a b quad(f. Calcul numeric în Matlab 7. Iatan .0”.a. y d x d y ac bd int(f(x). z  d x d y d z ac e Observaţie.e. în punctele indicate: a) f x   arcsin 2 x .

f 3  0.y) t= 2*x^3 >> tt=subs(subs(t.-1).5.4366 >> t=diff(2*x^3*y-exp(x^2).x.y.x.0148 b) 2 f x   2 x  2 x .1) ss = 11.  1.y.x) s= 6*x^2*y-2*x*exp(x^2) >> ss=subs(subs(s.7) ans = 0.-1).-0.x.(-1/2/x^(3/2)/(x+1)-2/x^(1/2)/(x+1)^2+4*x^(1/2)/(x+1)^3)/(1-4*x/(x+1)^2)^(1/2)1/2*(1/x^(1/2)/(x+1)-2*x^(1/2)/(x+1)^2)/(1-4*x/(x+1)^2)^(3/2)*(4/(x+1)^2+8*x/(x+1)^3) >> subs(f.3) f= 2^(x^2-2*x)*(2*x-2)^3*log(2)^3+6*2^(x^2-2*x)*(2*x-2)*log(2)^2 >> subs(f.1 .6311 2) Calculaţi derivatele parţiale de ordinul al doilea ale funcţiei următoare în punctul indicat: f x. 2 syms x y >> s=diff(2*x^3*y-exp(x^2).2) ans = -15.1) tt = -2 2 .x. y   2 x 3 y  e x .2  ? >>syms x >> f=diff(2^(x^2-2*x).

y0 .-1). 3 . 3.1) j1 = 6 3) Fie câmpul scalar  x.1 după direcţia MN ştiind că N 2.>> k=diff(s. x y z unde cos  . Determinăm expresia analitică a direcţiei s  MN : MN  x N  xM   i   y N  y M   j  z N  z M   k . cos  şi cos  semnifică cosinusurile directoare ale direcţiei s . Să se calculeze derivata lui  în punctul M 1.y) j= 6*x^2 >> j1=subs(subs(j.y.-1). z0 cos    x0 .y) p= 0 >> p1=subs(subs(p.1) p1 = 0 >> j=diff(s.  2 .x.1) k1 = -28.x) k= 12*x*y-2*exp(x^2)-4*x^2*exp(x^2) >> k1=subs(subs(k. z0  după o direcţie s este d ds M    x0 .1. y0 .3097 >> p=diff(t. Pasul 1.x.x. z0 cos  . y0 . z0 cos    x0 . z   arcsin z x y 2 2 .-1).y. Derivata unui câmpul scalar într-un punct M x0 . y0 . y.y.

2673 0. MN  i  2 j  3  k .1. >> d1=diff(phi.x.y.1) >> d=dot(u.1). >> N=[2 3 -2]. >> d2=diff(phi. Determinăm derivata lui  în punctul M după direcţia s .1  1. >> d3=diff(phi. >> w=norm(s).1).x).1). >> g=subs(subs(subs(d1. 4) Calculaţi următoarele integrale simple: 4 .8018 Aşadar.1).2027 Rezultă d ds 1.z. Pasul 2. Pasul 3.z. cos   0.>> M=[1 1 1].x.2027 .8018 .z.5345 şi cos   0.2673 .y.z).1).y).1).y. >> syms x y z >> phi=asin(z/sqrt(x^2+y^2)). >> k=subs(subs(subs(d3. >> h=subs(subs(subs(d2. >> s=N-M s= 1 2 -3 Deci.x.[g h k]) d= -1.1).5345 -0. Determinăm cosinusurile directoare ale direcţiei s . cos   0. >>u=s/w u= 0.1).

 a) 2 sin 2 x dx  1  sin 2 x 0 >> syms x >> f=@(x) sin(2*x)/(1+sin(x)^2).0.4202 5) Calculaţi valoarea următoarelor integrale improprii a)  1 dx 23 1  x  1 >>syms x 5 .0.6931 sau >> syms x >> f=@(x) sin(2*x). >> int(f(x).6931 b)  x 2 x 2  1 d x 0 1 >> syms x >> f=@(x) x^2*sqrt(x^2+1). >> int(f(x).^2).pi/2) ans = log(2) >> log(2) ans = 0. >> quad(f.0./(1+sin(x).1) ans = 3/8*2^(1/2)+1/8*log(2^(1/2)-1) >> 3/8*2^(1/2)+1/8*log(2^(1/2)-1) ans = 0.pi/2) ans = 0.

inf) ans = pi 6) Calculaţi lungimea arcului de curbă:    a) y  ln sin x .>> int(1/((x+1)^(2/3)).-1.  3 2 Utilizând formula L   1  f  2 x  d x .-inf. f : a.pi/2)) ans = 1/2*log(3)  2 2 6 . x   . b   a b rezultă că   L   1   ln sin x  d x  x   3 ce poate fi calculată în Matlab astfel: >> simplify(int(sqrt(1+diff(log(sin(x)))^2).0.1) ans = pi c)   dx 2  1  x >>syms x >> int(1/(1+x^2).1) ans = 3*2^(1/3) b)  1 0 x1  x  dx >>syms x >> int(1/((x*(1-x))^(1/2)).pi/3.

pi/2). t  a.pi/2)) L= 0.   a. ce ne permite să calculăm lungimea acestui arc de curbă plană este: >> syms t >> ro=sin(t/3)^3. >> L=int(sqrt(x^2+y^2+z^2). c)   sin 3    . >> L=eval(int(sqrt(ro^2+diff(ro)^2).0.1359 7 . a b Secvenţa de comenzi Matlab 7. t  0.0. >> z=diff(4*t). b . lungimea arcului de curbă este L    2      2   d  .0. x  3 cos t    b)  y  3 sin t . b  z  z t   lungimea arcului de curbă este L   x  2 t   y  2 t   z  2 t  d t .0 necesare calculului lungimii arcului de curbă este următoarea: >> syms t >> x=diff(3*cos(t)).   2  z  4t  Pentru o curbă în spaţiu dată parametric  x  xt    y  y t .   0. a b Secvenţa de comenzi Matlab 7.  3  2 Pentru o curbă plană dată în coordonate polare:      . >> y=diff(3*sin(t)).

6. y  ln 2 x . y 2  se calculează folosind formula    f x   g x  d x .2817 8 . >> g=@(x) log(x)^2.u(1). >> syms y >> u=solve(log(y)-log(y)^2. y1  şi x2 .8 >>syms x >> f=@(x) log(x).u(2))) A= 0.y. x1 x2 Fig.7) Calculaţi aria marginită de curbele y  ln x .y) u= 1 exp(1) >> A=eval(int(f(y)-g(y). Aria mărginită de două curbe care se intersectează în punctele x1 .

pi). >> I3=int(sin(x)^2.pi)/2. >> I2=int(sin(x).0./(1+sin(x)*sin(y)) 9 .y) cos(y)./(1+sin(x)*sin(y)) f= @(x.y) cos(y). y  | 0  x   . Să se determine coordonatele centrului de greutate al unei plăci omogene ce are forma lui F. 0  y  f x  se determină conform formulelor: b   xf  x  d x  x  a  G b   f x  d x  a  1b 2   f x  d x  2a  yG  . y  | a  x  b.pi). b   f x d x  a  >> syms x >> I1=int(x*sin(x).0. >> xg=I1/I2 xg = 1/2*pi >> yg=I3/I2 yg = 1/8*pi 9) Calculaţi următoarele integrale duble:  a) cos y d xd y 0 0 1  sin x sin y  22 >> syms x y >> f=@(x.0.8) Se consideră domeniul plan F  x. yG  al unei plăci omogene de forma unui domeniu plan F  x. 0  y  sin x. Coordonatele centrului de greutate GxG .

y.>> dblquad(f.2)) ans = 0./(y.  2.pi/2) ans = 1.1. f 3  ? x 1 b.7140 sau >> syms x y >> eval(int(int(1/sqrt(y^3). z   x e yz .7140 Tema 1. Fie câmpul scalar 10 .2) ans = 0. f x   x x . f x. f 4 2  ? x 1 2. y   3 x 2 y . f x   arctg x 1 .y) sqrt(x.0.2. Calculaţi derivatele de mai jos. 2   f x.1.1 3.1.^3)). >> dblquad(f. y   x sinx  y  . 0  4  f x.1. în punctele indicate: a. b.  . 1.0. Calculaţi derivatele parţiale de ordinul al doilea ale funcţiilor următoare în punctele indicate: a. c.pi/2.1.2)*sqrt(x).2337 b)   22 x y3 d xd y 11 >> syms x y >> f=@(x.

z   xz 3  i  2 x 2 yz  j  2 yz 4  k . x.  b. 2   y sin x d x d y 00 b.  1. 2 după direcţia s care face în direcţa pozitivă a axei O x un unghi de 30  .1 . y. Să se determine:divergenţa şi rotorul lui v în punctul M 1. 5.  x2  2 dx. y   x 2  y 2  xy .  3 x x  1 dx 7. 0 1 x2  dx . Să se calculeze derivata lui  în punctul M 2. Calculaţi valoarea următoarelor integrale improprii 1 a. Calculaţi următoarele integrale simple: 1 a. x 2  e cos x d x 0 b. Calculaţi următoarele integrale duble:  a.   31 10 1  x xy 2 y 2 3  d xd y 11 . Se dă câmpul vectorial vx. x 1 1 5 6. 4.

unde p.1) devine dy  px  d x q y  şi admite soluţia unică definită implicit prin egalitatea  dy   p x  d x  C . 2009. q  0 . Rezolvarea ecuatiilor diferentiale în Matlab 7. Formal dacă scriem y  dy dx (8. Conspress. b   continue.'x') y= (log(1+exp(x))+C1)^(1/2) -(log(1+exp(x))+C1)^(1/2) b) y   y x3  1  1 y2 x    >> y=dsolve('Dy=y*(x^3+1)/x*(1-y^2)'.“Îndrumător de laborator în Matlab 7. ECUATII CU VARIABILE SEPARABILE O ecuaţie diferenţială cu variabile separabile este de forma y   px q y  . Iatan .Laborator 8. Ed. q : a. Bucureşti.0”. q y  (8.0 Bibliografie I.2) 1) Rezolvaţi ecuaţia diferenţială cu variabile separabile: a) 2 yy   ex ex 1 >> y=dsolve('Dy=exp(x)/(2*y*(exp(x)+1))'.1) atunci ecuaţia (8.'x') 1 .

'x') y= (-x*C1-(2*x^2*C1^2+1)^(1/2))/C1 (-x*C1+(2*x^2*C1^2+1)^(1/2))/C1 ECUATII NEOMOGENE O ecuaţie diferenţială neomogenă este de forma y   p x  y  q x  . C1   .4) 2) Să se rezolve ecuaţia diferenţială omogenă: y a) y    e x x y >> y=dsolve('Dy=y/x+exp(y/x)'.'x') y= log(-1/(log(x)+C1))*x b)  y  xd y   y  x d x  0 >> y=dsolve('Dy=-(y-x)/(y+x)'.6) 2 .5) are expresia analitică: yx   e  p x  d x   px  d x d x  . Soluţia generală a ecuaţiei neomogene (8. unde p. Ecuaţiile omogene se reduc la ecuaţii cu variabile separabile folosind schimbarea de variabile u x   y . y  .  C1   qx  e     (8.y= 1/(x^2+exp(-2/3*x^3)*C1)^(1/2)*x -1/(x^2+exp(-2/3*x^3)*C1)^(1/2)*x ECUATII OMOGENE Numim ecuaţie diferenţială omogenă o ecuaţie de forma y   f x.3) f fiind o funcţie continuă şi omogenă (de grad zero).5) (8. q sunt două funcţii continue. (8. x (8.

7) este diferenţiala totală a unei funcţii  : D   . y d x  g x.10) x. y    f t .11) Dacă nu este îndeplinită condiţia (8. x0 . x0 y0 x y (8. y d x  g x. f .'x') y= (x^2+C1)*exp(x^2) b) xy   y  x 2 cos x . y d y .7) să fie diferenţială totală exactă este ca f g  y x Soluţia generală a ecuaţiei diferenţială totală exactă este (8. y  astfel încât ecuaţia să devină o ecuaţie diferenţială totală exactă.3) Să se rezolve ecuaţia diferenţială neomogenă: a) y   2 xy  2 xe x 2 >> y=dsolve('Dy=2*x*y+2*x*exp(x^2)'.7) Dacă membrul stâng al ecuaţiei (8.'x') y= x*sin(x)+x*C1 ECUATII DIFERENTIALE TOTALE O ecuaţie diferenţială totală este de forma f x. g : D   2   . y   C . y d y  0 .9) x.9) atunci ecuaţia diferenţială (8. t  d t . 3 . (8.7) trebuie înmulţită cu un factor integrant  x. (8. atunci ecuaţia diferenţială se numeşte ecuaţie diferenţială totală exactă. unde (8. adică d   f x. x  0 >> y=dsolve('x*Dy-y=x^2*cos(x)'. y0   D . y0  d t   g x.8) Condiţia necesară şi suficientă ca ecuaţia (8.

Dacă    x  atunci condiţia (8.y). >> d1==d2 ans = 1 Pasul 2. Deoarece ecuaţia este o ecuaţie diferenţială totală exactă. Pasul 1.Se disting două cazuri: Cazul 1. Dacă     y  atunci raţionând precum în cazul 1.12) Cazul 2.t). >> d1=diff(f.y0).9) devine f g    f g   y x  f     g         g      x  y x y x  g iar  x   e   x  d x .y. >> phi=int(subs(subs(f.0 ecuaţia diferenţială propusă.t).y0. (8. >> g=x*exp(x*y)-2*x^2. >> syms x y t y0 x0 C >>f=y*exp(x*y)-4*x*y.x)+int(subs(g.9) devine: f g    y x   y  f iar y  e yd y .y)-C phi = -exp(y0*x0)+2*y0*x0^2+exp(y*x)-2*x^2*y-C 4 . >> d2=diff(g.x0. Verificăm dacă ecuaţia dacă este o ecuaţie diferenţială totală exactă. distingem următorii paşi.t. (8.x).y. condiţia (8.t.x.13) 4) Să se integreze ecuaţiile diferenţiale totale: a) y e xy  4xy d x  x e xy  2x 2 d y  0 Rezolvând în Matlab 7.11) pentru a determina soluţia sa. putem aplica formula (8.

b) y1  xy d x  x d y  0 Pasul 1. Verificăm dacă ecuaţia dacă este o ecuaţie diferenţială totală exactă. >> syms x y t y0 x0 >> f=y*(1+x*y); >> g=-x; >> d1=diff(f,y); >> d2=diff(g,x); >> d1==d2 ans = 0 Pasul 2. Deoarece ecuaţia nu este o ecuaţie diferenţială totală exactă trebuie să determinăm factorul integrant cu (8.13), >> phi=simple((diff(f,y)-diff(g,x))/(-f)) phi = -2/y >> miu=exp(int(phi,y)) miu = 1/y^2 Pasul 3. Putem aplica formula (8.11) pentru a determina soluţia ecuaţiei. >> Phi=int(subs(subs(f*miu,x,t),y,y0),t,x0,x)+int(subs(g*miu,y,t),t,y0,y)-C Phi = 1/2*x^2-1/2*x0^2+1/y0*(x-x0)+x*(-y+y0)/y/y0-C >> Phi=simple(Phi); >> Phi Phi = 1/2*x^2-1/2*x0^2-1/y0*x0+x/y-C
ECUATII BERNOULLI

Ecuaţia diferenţială de forma
y   p x  y  q x  y 

(8.14)

constituie ecuaţia lui Bernoulli, p, q fiind funcţii continue. 5

Dacă    0 ecuaţia (8.14) devine o ecuaţie diferenţială liniară neomogenă;    1 ecuaţia (8.14) devine o ecuaţie diferenţială cu variabile separabile. Altfel, adică pentru    \ 0,1, folosind schimbarea de funcţie

y

1 z 1 

,

(8.15)

ecuaţia (8.14) se reduce la o ecuaţie diferenţială liniară neomogenă. 5) Să se rezolve ecuaţia diferenţială de tip Bernoulli: a) y   4
y  x y  0 , x  0, y  0 x

>> y=dsolve('Dy-4*y/x-x*sqrt(y)','x') y= y^(1/2)-(1/2*log(x)+C1)*x^2 = 0 b) y  
y  2xy 2 x

>> y=dsolve('Dy=y/x-2*x*y^2','x') y= 3*x/(2*x^3+3*C1)
2 x 2 y   4 xy  y 2  c)   y 1  1 

>> y=dsolve('2*x^2*Dy-4*x*y=y^2','y(1)=1',’x’) y= 2*x^2/(-x+3) Observaţie. Nu pot fi rezolvate probleme Cauchy decât în Matlab 7.0 nu şi în versiunile precedente.
ECUATII RICCATI

O ecuaţie diferenţială, care este de forma
y   p x  y 2  q  x  y  r  x 

(8.16)

reprezintă ecuaţia lui Riccati, p, q, r fiind funcţii continue.

6

Dacă se cunoaşte o soluţie particulară y p x  a sa, atunci folosind substituţia
y  yp  1 z

(8.17)

ecuaţia (8.17) devine o ecuaţie diferenţială liniară neomogenă. 6) Să se integreze ecuaţia de tip Riccati: a) xy   y 2  2 x  1y  x 2  2 x , x  0 >> y=dsolve('x*Dy=y^2-(2*x+1)*y+x^2+2*x','x') y= (-x-1+x^2*C1)/(-1+x*C1) b) 2 y   y 2 
1 x2 0

>> y=dsolve('2*Dy+y^2+1/(x^2)=0','x') y= (-2-log(x)+C1)/x/(-log(x)+C1) c) 2 x  x 2 x y   2 x y 2  y  x  0 , x  0 >> y=dsolve('2*(x-x^2*sqrt(x))*Dy+2*sqrt(x)*y^2-y-x=0','x') y= -(x+C1*x^(1/2))*(x-x^(5/2))/(x^(1/2)-1)/(x+x^(1/2)+1)/x/(C1*x+1)
ECUATII OMOGENE CU COEFICIENTI CONSTANTI

O ecuaţie diferenţială de forma
a0 y n   a1 y n 1    an 1 y   an y  0 .

(8.18)

unde a0 , a1 ,  , an sunt constante reale, a0  0 se numeşte ecuaţie diferenţială liniară omogenă de ordinul n , cu coeficienţi constanţi. Soluţiile ecuaţiei diferenţiale (8.18) depind de tipul rădăcinilor ecuaţiei caracteristice.

P   0 ,
unde
P   a0 n  a1n 1    an 1  an

7

Solutia generala a ecuatiei (8. de ordinul p .21) unde Q pi 1x   C1  C2 x    C p x pi 1 i (8.18) va fi: yx   C1e1 x cos 1 x  C 2 e 2 x cos  2 x    C k e k x cos  k x      C1 e1 x sin 1 x  C 2 e 2 x sin  2 x    C k e k x sin  k x. Cazul 2. cu coeficienţi constanţi din (8.19) b) Dacă ecuaţia caracteristică are rădăcina   1 reală.20) această expresie a lui xt  se mai numeşte contribuţia rădăcinii reale.  .18) este de forma yx   C1e 1x  C2 xe 1 x    C p x p 1e 1x . Presupunem că rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt complexe şi analizăm pe rând subcazul când rădăcinile sunt distincte şi apoi cazul când ecuaţia caracteristică are şi rădăcini multiple. (8. Solutia generala a ecuatiei (8. Considerăm mai întâi cazul când rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt reale şi analizăm pe rând subcazul când rădăcinile sunt distincte şi apoi cazul când ecuaţia caracteristică are şi rădăcini multiple. a) Presupunem că ecuaţia caracteristică are toate rădăcinile complexe distincte.23) 8 .18) este de forma yx   Q p1 1 x e 1x  Q p 2 1 x e 2 x    Q p k 1 x e k x . rezultă că ele sunt două câte două complex-conjugate.18) este de forma yx   C1e1x  C2e 2 x    Cn e n x .  n . multiple de ordinul p .  .  . multiplă.  k cu ordinele de multiplicitate p1 .   1 .reprezintă polinomul caracteristic ataşat ecuaţiei diferenţiale liniară omogenă de ordinul n .18). Solutia generala a ecuatiei (8. a ecuaţiei caracteristice la soluţia generală a ecuaţiei omogene. a) Presupunem că ecuaţia caracteristică are toate rădăcinile reale distincte 1 . p1    pk  n . Cazul 1. p  n atunci solutia generala a ecuatiei (8. c) Ecuaţia caracteristică are k rădăcini reale 1 . (8. (8. pk . (8.22) este un polinom de grad cel mult pi  1 .

de ordinul p1 rezulta ca solutia generala a ecuatiei diferentiale va fi: yx   C1e 1x cos 1x  C2 xe 1x cos 1x    C p1 x p1 1e 1x cos 1x     C1 e 1x sin 1x  C2 xe 1x sin 1x    C 1 x p1 1e 1x sin 1x.25) unde  p 1 este un polinom de grad cel mult p j  1 . unde p1    p j  2 p j 1    p j  l  n . p  Cazul 3.  .18) va fi:  x yx   R1 x  cos 1x  S1 x sin 1xe 1x     R p j 1 x  cos  j x  S p j 1 x sin  j xe j . p j  l .  j . unde 2 p1   p j  n . R p j 1 x   C1  C2 x    C p j x j p 1   S p j 1 x   C1  C2 x    C  j x j este un polinom de grad cel mult p j  1 .18) va fi: 9 . p (8.  .   Solutia generala a ecuatiei (8. i  1. k sunt constante arbitrare. p j si o radacinile complexe  j 1  1  i1     j  l   l  i l cu multiplicitatile p j 1 . Ci .. Presupunem că ecuaţia caracteristică are: o radacinile reale 1 .24) c) Ecuaţia caracteristică are rădăcinile complexe 1  1  i1       i j j  j cu multiplicitatile p1. b) Dacă ecuaţia caracteristică are rădăcina complexă 1  1  i1 multiplă.unde Ci .  .       (8. p j . Solutia generala a ecuatiei diferentiale (8. cu multiplicitatile p1 .

'x') y= C1*sin(x)+C2*cos(x)+C3*sin(2*x)+C4*cos(2*x) ECUATII NEOMOGENE CU COEFICIENTI CONSTANTI O ecuaţie diferenţială de forma a0 y n   a1 y n 1    an 1 y   an y  f x  . În cazul când f este o funcţie oarecare. Soluţia generală a acestei ecuaţii este suma dintre soluţia generală a ecuaţiei omogene asociate şi o soluţie particulară (oarecare) a ecuaţiei neomogene.   S p j  k 1 x   c1  c2 x    c  k x p k 1 este un polinom de grad cel mult pk  1 . deci yx   yo x   y p x  .26) unde  Q pi 1 x  este un polinom de grad cel mult pi  1 si are expresia (8. a1 . p   7) Să se determine soluţia generală a următoarelor ecuaţii diferenţiale omogene cu coeficienţi constanţi: a) y   y  0 >> y=dsolve('D2y=y'.j l yx    Q pi 1 x e i x   e k x R p j  k 1 x  cos  k x  S p j  k 1 x sin  k x . (8. a0  0 iar f : C 0 I    este o funcţie continuă pe un interval I   se numeşte ecuaţie diferenţială liniară neomogenă de ordinul n cu coeficienţi constanţi. pentru determinarea unei soluţii particulare a ecuaţiei neomogene se utilizează metoda variaţiei constantelor (sau metoda 10 .22). R p j  k 1 x   c1  c2 x    c pk x pk 1 este un polinom de grad cel mult pk  1 .  .'x') y= C1*exp(x)+C2*exp(-x) b) y 4   5 y   4 y  0 >> y=dsolve('D4y+5*D2y+4*y=0'. i 1 k 1   (8.27) unde a0 . an sunt constante reale.

C2 x .constantelor variabile) a lui Lagrange.27) are o soluţie particulară de forma y p x   C .27) are forma 11 . liniar. Membrul drept al ecuaţiei diferenţiale (8.27) este de forma f x   C  const . a) Daca   0 nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice.    unde C1 x . deoarece sistemul care rezultă prin aplicarea metodei variaţiei constantelor are n ecuaţii.    1 2  a0  Observaţie. neomogen:      C1 x  y1 x   C 2 x  y 2 x     C n x  y n x   0 C  x  y  x   C  x  y  x     C  x  y  x   0 1 2 2 n n  1    n  2  x   C  x  y n  2  x     C  x  y n  2  x   0  C1 x  y1 2 n n 2    C1 x  y n 1 x   C 2 x  y n 1 x     C n x  y nn 1 x   f x . În cazul când f x  are o formă particulară se utilizează metoda coeficienţilor nedeterminaţi (sau a identificării). Cn x  reprezintă soluţia sistemului algebric. şi n funcţii necunoscute. de n ecuaţii. atunci ecuaţia diferenţială  0 (8. Dacă ordinul ecuaţiei diferenţiale neomogene este mare.27) are o soluţie particulară de forma y p x   C  xm . m!an  m (8. cu n necunoscute.28) b) Daca   0 este rădăcină multiplă de ordinul m a ecuaţiei caracteristice atunci ecuaţia diferenţială (8. Distingem următoarele situaţii: Situatia 1. atunci calculele pentru determinarea soluţiei particulare devin laborioase. an m (8. Membrul drept al ecuaţiei diferenţiale (8. soluţia particulară a ecuaţiei neomogene poate fi găsită sub forma y p x   C1 x y1 x   C2 x y2 x     Cn x yn x  .29) Situatia 2.

b) Daca   0 te rădăcină multiplă de ordinul r a ecuaţiei caracteristice atunci ecuaţia r diferenţială (8. (8. (8.34) 12 .27) are o soluţie particulară de forma y p x   ex Qm x  . Situatia 4.27) este de forma f x   ex Pm x  . a) Daca    is nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice. Q m t  Pm t  (8. punând condiţia ca y p x  să verifice ecuaţia neomogenă. Membrul drept al ecuaţiei diferenţiale (8. (8. unde Pm x  este un polinom de gadul m .30) b) Daca    este rădăcină multiplă de ordinul m a ecuaţiei caracteristice atunci ecuaţia diferenţială (8. P  (8.31) Situatia 3.27) este de forma f x   Pm x  . atunci ecuaţia diferenţială (8. a) Daca   0 nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice.f x   Cex .27) are o soluţie particulară de forma y p x   C  ex .32) unde Qm x  este un polinom de acelaşi grad ca şi Pm x  .33) unde Qm x  este un polinom de acelaşi grad ca şi Pm x  . unde  este o constanta. Membrul drept al ecuaţiei diferenţiale (8. ai cărui coeficienţi se determină prin identificare.27) are o soluţie particulară de forma y p x   x r Qm x  . atunci ecuaţia   diferenţială (8.  a) Daca    nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice.27) are o soluţie particulară de forma y p x   Qm x  .27) are o soluţie particulară de forma y p x   C  x m  ex P m    . atunci ecuaţia diferenţială  0 (8.

b) Daca    este rădăcină multiplă de ordinul r a ecuaţiei caracteristice.27) are o soluţie particulară de forma y p x   ex x r Pm x  . cu f i x  de forma din situaţiile 1.34) să verifice ecuaţia x p t  neomogenă. atunci ecuaţia diferenţială (8.27) are o soluţie particulară de forma y p x   x r ex Rm x cos  x  S m x sin  x  . Membrul drept al ecuaţiei diferenţiale (8. Membrul drept al ecuaţiei diferenţiale (8. atunci ecuaţia diferenţială (8. (8. a) Daca      i nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice.27) este de forma f x   M cos  x  N sin  x . a) Daca    i   i nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice.27) are o soluţie particulară de forma y p x   x m  A cos  x  B sin  x  .27) are o soluţie particulară de forma 13 . atunci ecuaţia diferenţială (8. punând condiţia ca y p x  din (8.27) are o soluţie particulară de forma y p x   A cos  x  B sin  x .36) b) Daca    i este rădăcină multiplă de ordinul m a ecuaţiei caracteristice. m (8. Q m t  Pm t  ai cărui coeficienţi se Pm t  determină prin identificare.38) b) Daca     i este rădăcină multiplă de ordinul r a ecuaţiei caracteristice. ecuaţia diferenţială (8. (8.27) este de forma f x   f1 x     f k x  .35) Situatia 5. atunci ecuaţia diferenţială (8.27) este de forma f x   ex Pm x cos  x  Qm x sin  x  . Membrul drept al ecuaţiei diferenţiale (8.6.39) Situatia 7. f i t  În acest caz.unde Qm x  este un polinom de acelaşi grad ca şi Pm x  .27) are o soluţie particulară de forma y p x   ex Rm x cos  x  S m x sin  x  . atunci r   ecuaţia diferenţială (8. (8. r (8.37) Situatia 6.

1) 14 . numită ecuaţia lui Euler: an x n y n   an 1 x n 1 y n 1    a1 xy   a0 y  f x  .'x') y= exp(3*x)*C2+exp(2*x)*C1+x^2 b) y  y  6 y  2 cos 2 x  10 sin 2 x >> y=dsolve('D2y+Dy-6*y=2*cos(2*x)-10*sin(2*x)'. f i t  (8. cu y pi x  corespunzător lui f i x  .'x') y= 8/105*x^(7/2)*exp(x)+C1*exp(x)+C2*exp(x)*x+C3*exp(x)*x^2 d) y   x  sin x >> y=dsolve('D2y=x+sin(x)'.40) x pi t  8) Să se determine soluţia generală a următoarelor ecuaţii diferenţiale neomogene cu coeficienţi constanţi: a) y   5 y   6 y  6 x 2  10 x  2 >> y=dsolve('D2y-5*Dy+6*y=6*x^2-10*x+2'.'x') y= 1/6*x^3-sin(x)+C1*x+C2 e) y   ln x .'x') y= 1/6*x^3*log(x)-11/36*x^3+1/2*x^2*C1+C2*x+C3 ECUATII EULER O ecuaţie diferenţială liniară neomogenă de ordin superior cu coeficienţi variabili se poate reduce la o ecuaţie cu coeficienţi constanţi. x0 >> y=dsolve('D3y-3*D2y+3*Dy-y=exp(x)*sqrt(x)'. x  0 >> y=dsolve('D3y=ln(x)'.y p x   y p1 x     y pk x  . (4.'x') y= exp(-3*x)*C2+exp(2*x)*C1+sin(2*x) c) y   3 y   3 y   y  e x x.

cu ai  .'y(2)=2'.'D2y(2)=1'. i  0.'x') >> y=dsolve('x^2*D2y-x*Dy+y=6*x*ln(x)'. 9) Să se integereze ecuaţiile diferenţiale Euler următoare a) x 2 y   xy   x  6 x ln x >> y=dsolve('x^2*D2y-x*Dy+y=6*x*ln(x)'. Ecuaţia lui Euler se reduce la o ecuaţie cu coeficienţi constanţi prin schimbarea variabilei independente x  e t .'Dy(2)=1'. n . iar f o funcţie continuă. Rezolvaţi ecuaţia diferenţială cu variabile separabile: a) 1  y 2  xyy   0 b) y    y2  y 1  x2  x 1 15 .'x') y= -1/4*C1/(3*x+2)^(4/3)+15*log((3*x+2)^(1/3))-3*x+C2  y  x  1  y   0  y 2  2    y 2  1  y 2  1  d) >> y=dsolve('D3y*(x-1)-D2y=0'.'x') y= 1/12*x^3+x*log(x)*C1-C1*x+1/2*x^2+C2*x+C3 c) 3x  22 y  73x  2y  63x  18 >> y=dsolve('(3*x+2)^2*D2y+7*(3*x+2)*Dy=-63*x+18'.'x') y= x*C2+log(x)*x*C1+log(x)^3*x b) xy   y   1  x >> y=dsolve('x*D3y+D2y=1+x'.'x') y= 5/6+1/6*(x-1)^3+1/2*x Tema 1.

Să se integreze ecuaţia diferenţială totală: x 2  3y 2 d x  2xy d y  0 .  x x2 y2 6. Să se determine soluţia generală a următoarelor ecuaţii diferenţiale omogene cu coeficienţi constanţi: a) y   y   y  0 b) y   5 y   17 y   13 y  0 c) y 4  3 y   5 y   3 y   4 y  0 d) y 5  11y 4  50 y   94 y   13 y   169 y  0 . x  0. 16 . Să se rezolve ecuaţia diferenţială neomogenă: a) y   4 xy  x e  x 2 b) y   y tg x  cos x . y  y 2 x 2x3 7. Să se integreze ecuaţia diferenţială de tip Riccati: a) y   y 2  x 2  1 b) y   x 2 2 1 . y  0. 5. Să se rezolve ecuaţiile diferenţiale omogene şi reductibile la omogene: a) y    2 xy x2  y2 2x  y  12  3x2 x  y  1 b) y   x  y  12  3x2 x  y  1 c) xy   y  x 2  y 2 .2. 4. 3. Să se rezolve ecuaţia diferenţială de tip Bernoulli: a) y   3xy  xy 2 b) y   y 1 .

17 .8. 9. Să se integereze ecuaţiile diferenţiale Euler următoare: a) x 2 y   xy   x  2 sinln x  b) x 3 y   3x 2 y   xy   y  x . Să se determine soluţia generală a următoarelor ecuaţii diferenţiale neomogene cu coeficienţi constanţi: a) y   3 y   2 y  b) y   6 y   6 y  1 1 ex 9 x 2  6 x  2 3x e x3 c) y 3  4 y   cos 3x d) y 5  4 y   x 2 e x e) y 7   y   12 x .

este numit neomogen. Functiile aij se numesc coeficientii sistemului. sistemul se numeste omogen.“Îndrumător de laborator în Matlab 7. dx  a ij aij i.. y n  C1 I  sunt funcţii necunoscute. I   . Rezolvarea sistemelor de ecuatii diferentiale în Matlab 7. n sunt constante reale.1) constă din acest sistem căruia îi ataşăm condiţiile iniţiale  y1 x0   y 0 1     0  y n  x0   y n . Ed. j  1. Problema Cauchy asociată sistemului (9. j  1. n .Laborator 9.   se numeşte sistem de ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul I şi neomogen cu coeficienţi constanţi. Bucureşti. SISTEME OMOGENE Un sistem de ecuaţii diferenţiale de forma   y1  a11 y1  a12 y 2    a1n y n  f1 x     y 2  a 21 y1  a 22 y 2    a 2n y n  f 2 x     y n  a n1 y1  a n 2 y 2    a nn y n  f n x . n . Conspress. k  1.0”.1) poate fi rezolvat prin următoarele două metode:  Metoda ecuaţiei caracteristice 1 .  Sistemul (9. y1 . fi  C 0 I  . Iatan . i. 2009.0 Bibliografie I.   (9. a ij If f1    f n  0 pe I.1) unde   yk  d yk .

'Dy3=2*y1+y26*y3'.y2.'Dy3=-2*y1+y2'.'Dy2=4*y1+y2-2*y3'. Metoda eliminării constă în reducerea sistemului de ecuaţii diferenţiale la o singură ecuaţie diferenţială liniară de ordinul n .y2]=dsolve('Dy1=y2'.y3]=dsolve('Dy1=y1+y2-3*y3'.'y1(0)=2'.'Dy2=-y1'.'y2(0)=1'.y3]=dsolve('Dy1=3*y2-4*y3'.'x') y1 = -C1*cos(x)+C2*sin(x) y2 = C1*sin(x)+C2*cos(x)   y1  3 y 2  4 y3   b)  y 2   y3  y   2 y  y 1 2  3 >> [y1. 1) Să se rezolve următorul sistem de ecuaţii diferenţiale liniare omogen:  y  y2 a)  1   y 2   y1 >> [y1.'y3(0)=-1'.'Dy2=-y3'.'x') y1 = -13/14*exp(-5*x)+3/2*exp(-x)+10/7*exp(2*x) 2 .'x') y1 = exp(-x)*C1+5/2*C2*exp(-2*x)+5*C3*exp(3*x) y2 = exp(-x)*C1+C2*exp(-2*x)+C3*exp(3*x) y3 = exp(-x)*C1+2*C2*exp(-2*x)-3*C3*exp(3*x)   y1  y1  y 2  3 y3    y 2  4 y1  y 2  2 y3  y   2 y1  y 2  6 y3  c)  3  y1 0   2  y 2 0   1   y3 0   1  >>[y1.y2. pentru una din funcţiile n necunoscute ale sistemului şi rezolvarea apoi a acestei ecuaţii.

'x') y1 = 1+2/3*C2*exp(3*x)-C3*exp(-2*x) y2 = x+exp(-x)*C1+C2*exp(3*x)+C3*exp(-2*x) y3 = -exp(-x)*C1+C2*exp(3*x)+C3*exp(-2*x)+x^2 3 . O soluţie particulară a sistemului neomogen se poate determina cu ajutorul metodei variaţiei constantelor.'x') y1 = exp(x)*C2+exp(-x)*C1+1/2*x*exp(x)-1/4*exp(-x)-1/4*exp(x)-1/2*exp(-x)*x y2 = exp(x)*C2-exp(-x)*C1+1/2*x*exp(x)-1/4*exp(-x)+1/4*exp(x)+1/2*exp(-x)*x  y  y  y  x  x 2 2 3  1   b)  y 2  3 y1  y3  2  x 2  y  3 y  y  x  3 1 2  3  >> [y1. 2) Să se rezolve următorul sistem de ecuaţii diferenţiale liniare neomogen:   y1  y 2 a)  x x   y 2  y1  e  e >> [y1.'Dy3=3*y1+y2+x3'.1) este suma dintre soluţia generală a sistemului omogen şi o soluţie particulară a sistemului neomogen.y3]=dsolve('Dy1=y2+y3-x-x^2'.'Dy2=y1+exp(x)+exp(-x)'.'Dy2=3*y1+y3-2-x^2'.y2 = -3*exp(-x)+4*exp(2*x) y3 = -13/7*exp(-5*x)+6/7*exp(2*x) SISTEME NEOMOGENE Soluţia generală a sistemului neomogen (9.y2.y2]=dsolve('Dy1=y2'.

'y(0)=2'.y]=dsolve('Dx-Dy=y-4*x+1'.'x(0)=-1'.'t') x= 17/108-244/135*exp(-3*t)+13/20*exp(2*t)-1/18*t y= 122/135*exp(-3*t)+13/10*exp(2*t)-11/54-2/9*t 4) Tema 1) Să se rezolve următorul sistem de ecuaţii diferenţiale liniare omogen:   y1  y 2  y3   a)  y 2  y3  y1  y  y  y 1 2  3   y1  2 y1  2 y 2  2 y3   b)  y 2  10 y1  6 y 2  8 y3  y  3 y  y  2 y 1 2 3  3 d y  d x  3 y  8 z  4u  0  d z c)   y  5 z  2u  0 d x d u  d x  3 y  14 z  6u  0.3) Să se determine soluţia sistemului de ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi d x d y  d t  d t  y  4x  1  d x  2 d y  4 y  2x  t  dt  dt  x0  1  y 0  2.  2) Să se rezolve următorul sistem de ecuaţii diferenţiale liniare neomogen:   y1  2 y1  y 2  2 y3  x  2   a)  y 2   y1  1  y  y  y  y  1  x 1 2 3  3 4 .'Dx+2*Dy=4*y+2*x+t'.  >> [x.

 3) Rezolvaţi problema Cauchy: d x  d t  x  y  3z  d y  4x  y  2z  dt  a)  d z  2 x  y  6 z dt  x0   2   y 0   1   z 0   1   y1  3 y1  8 y 2  4 y3  1    y 2  y1  5 y 2  2 y3  1  y   3 y1  14 y 2  6 y3  2  b)  3  y1 0   2  y 2 0   3   y3 0   4  5 .1  dx t d t  y  t  b)  .t 0 t d y   x  t  dt   y  y  y  e x 2 3  1   c)  y 2  y1  y3  e x  x   y3  y1  y 2  e  d x  d t  z  y  4x  1  d y d)   2y  x  z 1  dt d z  d t  y  z  2 x  1.

 dx 3 d t  x  2 y  t  1   d y  4 x  y  2t  3 c) 3  dt  x0  2  y 0  3  6 .

un anumit simbol de marker şi o anumită culoare plot(f. Bucureşti.marker.g.Laborator 10.0 dispune de funcţii speciale care permit realizarea reprezentărilor grafice 2D.linie. un anumit simbol de marker şi o anumită culoare ezpolar(f) Reprezintă grafic în coordonate polare curba   f   în domeniul 0    2 (nu apare la versiunile precedente de Matlab) comet(x. Ed.y) Repezentarea dinamică a vectorului y în funcţie de vectorul x Observaţie. Reprezentări grafice în plan în Matlab 7. 2009. utilizând un anumit stil de linie.culoare) Reprezintă grafic funcţia f Reprezintă grafic funcţia f utilizând un anumit stil de linie. Stilul de linie Linie continuă Linie întreruptă Puncte Linie. Iatan .0”.“Îndrumător de laborator în Matlab 7. Vom lista codurile corespunzătoare fiecărui stil de linie. plot(f) plot(f. Matlab 7.culoare) Reprezintă grafic simultan două funcţii f şi g în acelaşi sistem de coordonate. Conspress.marker.g) Reprezintă grafic simultan două funcţii f şi g în acelaşi sistem de coordonate plot(f.linie.0 Bibliografie I. Reprezentarea datelor în coordonate carteziene este realizată utilizând funcţia plot. fiecărui simbol de marker şi fiecărei culori folosite într-o reprezentare grafică 2D: Specificatori ai stilurilor de linie Specificator -: -.punct Simboluri de markere Specificator Tipul de marker 1 .

+ o * . Se fixează intervalul pe care va fi reprezentată funcţia şi un anumit pas. >>x=-5:0. x „square‟ sau s „diamond‟ sau d „pentagram‟ sau p „hexagram‟ sau h ^ v < > Semnul plus Cerc Steluţă Punct x Pătrat Romb Pentagon Hexagon Triunghi cu vârful în sus Triunghi cu vârful în jos Triunghi cu vârful spre stânga Triunghi cu vârful spre dreapta Specificatori de culori Specificator r g b c m y k w Aplicaţii Culoarea Roşu Verde Albastru Albastru deschis Mov Galben Negru Alb REPREZENTAREA CARTEZIANA 1) Reprezentaţi grafic următoarele funcţii în plan: a) f x   arcsin 2x . 5 1 x2 Pasul 1.1:5. 2 . x   5.

'LineWidth'. x   1.01:1. 3 .*exp(-abs(x-1)) f= @(x) abs(x+1).^2)). Realizăm reprezentarea grafică.4) 2 1.5) 2 1.'k'. g x   arccos x .4 1.5 -2 0 20 40 60 80 100 120 b) f x   x  1  e  x 1 .1 >>x=-1:0. >> f=@(x) asin(2*x.Pasul 2.5 0 -0. Pasul 3. x   10. Definim funcţia ce urmează să fie reprezentată.'m'.10 >> x=-10:0. >> f=@(x) asin(x).2 1 0.01:10.*exp(-abs(x-1)) >> plot(f(x).'LineWidth'.2 0 0 500 1000 1500 2000 2500 c) f x   arcsin x .5 1 0.6 1. >> g=@(x) acos(x).6 0./(1+x. >> f=@(x) abs(x+1).8 0.5 -1 -1.4 0. >> plot(f(x).8 1.

4 -0. este caracterizată de ecuaţiile parametrice:  x  a c ost .5 2 4 .6 -0.b=1.5 0 0.'b'.'b'.f(x).^2).8 0.'LineWidth'.x.'LineWidth'. t  0.^2).2 -0.y.'b'.4 -0. 2 .5 1 1. x=-a:0.>> plot(x.2 0 -0.x.g(x).4 0.5 -1 -0.3) 4 3 2 1 0 -1 -2 -1 -0.8 1 REPREZENTAREA GRAFICĂ A UNOR CURBE REMARCABILE DIN GEOMETRIE 2) Reprezentaţi grafic următoarele curbe remarcabile din geometrie: a) Elipsa: are ecuaţia carteziană implicită: x2 a2  y2 b2  1.   y  b s in t >> a=2.'k'. >> y=(b/a)*sqrt(a^2-x. >> plot(x.4 0.8 -1 -2 -1.6 0.6 -0.y1. >> y1=-(b/a)*sqrt(a^2-x.4) 1 0.6 0.2 0.8 -0.2 0 0.001:a.

-y.'LineWidth'.  y  t  >> p=2. x  0 y2    2 px. a 2 b2 este caracterizată de ecuaţiile parametrice:  x  a ch t .'r'.   y  b sh t  x  a ch t . >> t=-2:0.   y  b sh t >> a=2. x  0 - are ecuaţiile parametrice  t2 x  2 p. t   daca x   .b=1.001:2.b) - Hiperbola: are ecuaţia carteziană implicită: x2 y2   1. y=b*sinh(t).4) >>grid 4 3 2 1 0 -1 -2 -3 -4 -8 -6 -4 -2 0 2 4 6 8 c) - Parabola: are ecuaţia carteziană implicită: 2 px.-x. 5 . t   daca x  a.  a .02:2. >> x=a*cosh(t).  . >> t=-2:0. t   . >> plot(x.y.'r'.

8 0.8 1 6 . t  0.'LineWidth'. >>t=0:0.2 0 0. y=t.6 -0.4 0.5 1 0.5 0 -0.8 -0.y(t).6 0. x - are ecuaţiile parametrice  x  a cos 3 t  .^3. >> y=@(t) a*sin(t).1 0.5 -1 -1.9 1 d) - Astroida: are ecuaţia carteziană implicită: 2 2 2 3  y3  a3 .'LineWidth'.6 0.4 -0.8 -1 -1 -0.5 -2 0 0.'m'.^3.7 0.2 0 -0.^2/(2*p).4 0.>> x=t.01*pi:2*pi.6 0.2 -0.8 0.6 -0.4 0.5 0.2 0.4) 1 0.4 -0.y. >> plot(x.'r'.2 0. 2   3  y  a sin t  >> a=1. >> plot(x(t).3 0.4) 2 1. >> x=@(t) a*cos(t).

^2).e) - Cardioida: are ecuaţiile parametrice:  x  a cos t 1  cos t  . 2  .'b'. >>y=@(t) a*sin(t).y(t). 'LineWidth'. 2  .*cos(t). >> t=0:0.*(1-cos(t)). >> t=0:0. >> plot(x(t).^2). >> x=@(t) a*cos(t)./(1+sin(t)./(1+sin(t).001*pi:2*pi.01*pi:2*pi.'b'.y(t).4) 8 6 4 2 0 -2 -4 -6 -8 -10 -8 -6 -4 -2 0 2 f) - Lemniscata lui Bernoulli: are ecuaţiile parametrice: a cos t   x  1  sin 2 t  .4) 7 . t  0. >> y=@(t) a*sin(t). >>x=@(t) a*cos(t). >> plot(x(t).*(1-cos(t)). 'LineWidth'.   y  a sin t 1  cos t  >> a=5.   y  a sin t cos t  1  sin 2 t  >> a=5. t  0.

*(exp(cos(t))-2*cos(4*t)+sin(t/12).'LineWidth'.*(exp(cos(t))-2*cos(4*t)+sin(t/12). >> y=@(t) cos(t).1) .4) 4 3 2 1 0 -1 -2 -3 -2 -1 0 1 2 3 REPREZENTAREA GRAFICA A SOLUTIILOR O ecuatie diferentiala de forma UNEI ECUATII DIFERENTIALE y  xA y   B y  . >> x=@(t) sin(t).001*pi:2*pi.5 0 -0. t  0. >> plot(x(t). 2  .5 -1 -1. in care A. 'k'. 8 (10.5 -2 -5 -4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4 5 g) - Curba Butterfly are ecuaţiile parametrice:  t   cos t  2 cos 4t  sin 5   x  sin t  e 12    .^5). B sunt functii continue reprezinta o ecuatie Lagrange.2 1.^5).y(t).5 1 0.  t   cos t  y  cos t  e  2 cos 4t  sin 5   12    >> t=0:0.

Daca 1. 9 .3) si (10. C   e  (10. ce constituie solutiile ecuatiei (10. avand solutia generala: A p  A p   d p  dp   B p  x  e p  A p   C   e p  A p   d p .4)    p  A p     Din (10. adica  p  A pd x  xA p  B pd p .3) p d x  A p d x  xA p   B p d p . (10. p  A p   0 dx A p  B  p  .4) deducem ca solutia generala a ecuatiei Lagrange este: A p  A p   d p  dp   B p  p  A p  p  A p  y  A p e  d p   B p  .7). atunci vom nota cu p1 solutia ecuatiei: p  A p   0 careia îi corespunde o solutie a ecuatiei Lagrange.  x d p p  A p  p  A p  atunci rezulta o ecuatie diferentiala neomogena.6) y  xA p1   B p1  . p  A p  se anuleaza pe intervalul comun de definitie al functiilor A si B .2) ecuatia (10.7) Ecuatia Lagrange admite ca solutii singulare.1) devine y  xA p   B p  .Notand y  p  dy  p  d y  pd x dx (10.5)    p  A p     2. adica (10.6).  (10. drepte de forma (10. prin diferentiere obtinem: (10.

>> y1=t+C2. >> y=t+C1.1:12.^(1/3)+C1. care este tangenta in fiecare punct al sau. >> x=(t. unei curbe din familia respectiva (vezi fig. >> y2=t+C3. Infasuratoarea unei familii de curbe este curba.^(1/3)+C2 .^2). >>C1=12 . care definesc solutia generala a ecuatiei diferentiale. 10 .^(1/3)+C3 . trece cel putin o solutie a ecuatiei diferentiale. >> x2=(t. solutia singulara este infasuratoarea familiei de curbe. Din punct de vedere geometric.0 solutiile ecuatiei diferentiale Lagrange: x y  4 2 8 3 y  y .^2). 9 27 >> y=dsolve('x-y=(4/9)*Dy^2-(8/27)*Dy^3'.Solutia singulara este solutia care are proprietatea ca prin fiecare punct al sau. >>C4=2 . de mai jos). >>C2=11.  3) Reprezentati grafic in Matlab 7. >> x1=(t.'x') y= -4/27+x C1+(x-C1)^(3/2) C1-(x-C1)^(3/2) >> t=-12:0. >>C3=8. Solutia singulara nu poate fi obtinuta din solutia generala a ecuatiei diferentiale.^2). pentru nici o valoare a constantei C .

'b'.8) Notand y  p ecuatia (10.'b'. >> y3=-4/27+x3.x4. 11 . prin diferentiere.y3.y2.'m'.y. >> y5=t+C5 .^(1/3)+C4 .^(1/3)+C5 .x1. >> x3=-15:15.8) devine y  x  p  B p  .x2.y4. >>x5=(t.'b'. >> y4=t+C4.9) p d x  p d x  x d p  B p d p . obtinem: (10.^2).'LineWidth'. >>C5=10. >> plot(x.'b'.x5.y1. (10. B fiind o functie continua reprezinta o ecuatie Clairaut.y5.>>x4=(t.'b'.x3.^2).2) O ecuatie diferentiala de forma y  xy   B y  .

atunci din (10.y2.x.y.2) 12 . >> y3=C2*x-4*C2^2. ce constituie solutia generala a ecuatiei Clairaut.04. (10.y1.4*C^2 >> t=-2:0. 2. se obtine solutia singulara a ecuatiei Clairaut: y   pB p   B p  .'LineWidth'. >>C=0.1:2.11) Vom determina solutiile ecuatiei diferentiale in Matalb 7.09.9: >> y=dsolve('y=x*Dy-4*Dy^2'. >> plot(x. >>y2=C1*x-4*C1^2 .10) ecuatie care reprezinta a familie drepte din plan. x  B p   0  x  B p  .x.01.'x') y= x^2/16 C*x .^2/16.adica x  B pd p  0 . 4) Reprezentati grafic solutiile ecuatiei diferentiale Clairaut: y  xy   4y  2 . d p  0  p  C . Daca 1. (10. >> C2=0.y3.9) obtinem y  Cx  BC  . >> x=t.x. >>y1=C*x-4*C^2 >>C1=0.'b'. >> y=t.

t=0:pi/30:2*pi.05 -0.0.05 0 -0.5 -1 -0.5 1 1. 13 .   >> t = -pi:pi/200:pi.15 -0. t    .1 -0.5 30 2 60 180 0 210 330 240 270 r = a sin(2 t) 300 REPREZENTAREA DINAMICA 6) Reprezentaţi grafic dinamic funcţia: f t   tg sin t  sin tg t .25 0. >> ezpolar(f) 90 120 1.25 -2 -1.5 0 0.5 150 1 0.1 0.5 2 REPREZENTAREA POLARA 5) Reprezentaţi grafic în coordonate polare trifoiul cu patru foi: f t   a sin 2t .2 -0. >> a=2. 2  .2 0. t  0. >> f=@(t) a*sin(2*t).15 0.

f x   g x  2. 5 . x   5. 2 .10   f x       d)  g x   h  x        x2  2  x2  3 x2  1 4 f 2  x   3 cos 3x  2 . -  x  x0  r cos t . x   10.>> comet(t. 5    1 2 f x   e  sin x  sin x . x  0. t  0.tan(sin(t))-sin(tan(t))) Tema 1. x   3. Reprezentaţi grafic în plan următoarele funcţii: a) b) c)  x5 f x     ln x  5  . are ecuaţiile parametrice:  y  y0  r s int  14 . 2  f x   arcos 1 x2 1 x2 . Reprezentaţi grafic următoarele curbe remarcabile din geometrie: a) Cercul are ecuaţia carteziană implicită: x  x0 2   y  y0 2  r 2 .

Reprezentaţi grafic dinamic funcţia: f t   t .   0. 2  . t . Reprezentaţi grapfic în coordonate polare următoarele funcţii: a) Cardioida: f    a1  cos  .   yt   r 1  cos t  3. 4. b) Scarabaeus: f t   b cos 2t  a cos t . t  2. 15 . 20 . 2 . t  0.b) Cicloida are ecuaţiile parametrice:  xt   r t  sin t  .

b. Reprezentări grafice în spatiu în Matlab 7. perechile de coordonate ale tuturor punctelor din domeniul definit de vectorii x şi y .’linie tip1’. cuprinse în intervalul  2.0”.Laborator 11.X2. x2. atunci aceasta este considerata implicit egala cu 100. Funcţia ellipsoid(xc.x2. Pasul dintre doua componente este pas  x2  x1 n  1 . funcţii ilustrate mai jos. [X.Y]=meshgrid(x.3.y) Returnează în matricele X şi Y .“Îndrumător de laborator în Matlab 7. Conspress.Y1. 3 .Y. matricele sunt utile pentru reprezentări grafice 3D.a. >> X=linspace(-2.n) Generează un vector X cu n componente.Y2. Z plot3(X1. Bucureşti.Z) plot3(X. 2009. Daca valoarea lui n este omisa. tipurile şi culorile liniilor precizându-se precum în cazul funcţiei plot Aplicaţii rezolvate GENERAREA VECTORILOR CU PAS LINIAR 1. Iatan . mesh(X.c) Semnificaţie reprezintă grafic elipsoidul de ecuaţie x  xc  2   y  yc  2  z  zc 2  1 a2 b2 c2 X=linspace(x1.Y.Z2.Z1.0 Bibliografie I.5) 1 .Z) Reprezintă grafic suprafaţa Z  X . Matlab 7.0 dispune de funcţii speciale care permit realizarea reprezentărilor grafice 3D. Sa se genereze un vector X cu 5 componente. Y  sub forma unei retele Reprezintă grafic câte o linie în spaţiu prin punctele ale căror coordonate sunt elementele matricelor X . Ed. cuprinse în intervalul x1. Y .zc.yc.’linie tip2…) Realizează reprezentări grafice 3D multiple.

0000 GENERAREA UNEI RETELE (MESH) 2.y.0 instructiunea >> [X.7500 3. x   3.-3:.X= -2.-3:3:3) rezulta X= -2 -1 -2 -1 -2 -1 Y= -3 -3 0 0 3 3 -3 0 3 -3 -3 0 0 3 3 REPREZENTAREA 3D A SUPRAFETELOR 0 0 0 1 1 1 2 2 2 3.7500 0. 6 >> [x.1:9. >>z=sin(sqrt(x. 3  y  3 cu pasul 1 pe axa Ox si pasul 3 pe axa Oy . 2 1 0 -1 -2 10 5 5 0 -5 10 2 -5 0 .1:6).^2))+cos(x+y). Sa se genereze matricele X şi Y pentru domeniul:  2  x  2. y   3. y   sin x 2  y 2  cosx  y  .0000 -0. Reprezentaţi grafic în 3D următoarele suprafeţe: a) f x. 9 .y]=meshgrid(-3:.^2+y.z).5000 1. Apeland in Matlab7.Y]=meshgrid(-2:2. >> mesh(x.

1. Reprezentaţi grafic următoarele cuadrice: a) Elipsoidul >> ellipsoid(3.y]=meshgrid(-3:.b) f x.-2.z). a  b  0.4.^4-y.1:3). 100 50 0 -50 -100 4 2 0 -2 -4 -4 -2 2 0 4 3.-3:.5 1 0.9. are reprezentarea parametrică: 3 . >> z=x. y   3.1) 2 1. c  0. >> mesh(x.^4.1:3.y. 3 >> [x. y   x 4  y 4 . x.5 0 2 0 -2 -4 -6 -10 0 -5 10 5 15 b) Hiperboloidul cu o pânză: are ecuaţia în coordonate carteziene x2 a2 -  y2 b2  z2 c2  1  0.

>> mesh(x. x  a 1  u 2 cos v   2  y  b 1  u sin v . v  0 .^2).^2).c=2. u  0.1. v  0. u   . 2 . >> z=x.y]=meshgrid(-60:15/6:90.z) c) Paraboloidul hiperbolic: are ecuaţia în coordonate carteziene x y  2  2 z . a  0.300). >> mesh(x.v=linspace(0. 2 a b 2 2 - are reprezentarea parametrică:  x  a 2v cos u    y  b 2v sin u . >>u=linspace(-1.300).y.y=b*sin(v)'*sqrt(1+u.2*pi. b  0 .y. >> [x.^2/(2*b^2).  z  cu   >> a=7.z=c*ones(size(v))'*u.  z  v cos 2u   >>a=3.z).b=2.b=3.^2/(2*a^2)-y. 2.-50:5/2:50). >> x=a*cos(v)'*sqrt(1+u. 4 .

5.50. v  0.200). h .5 5 . >> y=R*sin(u)'*ones(size(v)). u  0. >> x=R*cos(u)'*ones(size(v)). >> u=linspace(0.200).5 0 -0.5 0. 2  .2*pi.z) 50 40 30 20 10 0 0. >> z=ones(size(u))'*v. >> v=linspace(0. - are reprezentarea parametrică:  x  R cos u   y  R sin u . z  v  >> R=0.5 0 -0. >> mesh(x.600 400 200 0 -200 -400 50 100 0 -50 -50 -100 50 0 d) Cilindrul: are ecuaţia în coordonate carteziene x2  y2  R2 .y.

c  0 . >> u=linspace(0. u   . 2 a c 2 2 - are reprezentarea parametrică:  x  av cos u   y  av sin u .  z  cv  >> a=1. are reprezentarea parametrică:  x  a sinh u cos v   y  b sinh u sin v . 2 .e) Conul de rotaţie: are ecuaţia în coordonate carteziene x2  y z  2  0 . v  0.200). a.200). >> y=a*sin(u)'*v.z) 100 80 60 40 20 0 50 50 0 -50 0 -50 f) Hiperboloidul cu două pânze: are ecuaţia în coordonate carteziene x2 a2 -  y2 b2  z2 c2  1  0. >> x=a*cos(u)'*v.50. v   . c  0 .2*pi. >> z=c*ones(size(u))'*v.  z  c cosh u  6 . a  b  0. c=2. >>mesh(x. >>v=linspace(0.y.

v   . reprezentarea parametrică:  x  av cos u   y  bv sin u .b=3. >>z=c*ones(size(v))'*cosh(u).z1.b=2.z. >> plot3(x.c=2. >> u=linspace(0.8) 7 .200). >> x=a*cos(v)'*sinh(u). >> x=a*cos(u)'*v.v=linspace(0. u  0.>> a=3.8).y. >> plot3(x. >> y=b*sin(u)'*v.200).c=3.y.  z  cv  >> a=4. 2  .z1=-c*ones(size(v))'*cosh(u).y=b*sin(v)'*sinh(u). 50 0 -50 40 20 0 -20 -40 -40 -20 20 0 40 g) Conul de ordin doi: are ecuaţia în coordonate carteziene x2 a2 -  y2 b2  z2 c2  0. >> u=linspace(-3.'LineWidth'.2*pi.50.z1.2*pi.y. a  b  0.z. >> z=c*ones(size(u))'*v.’LineWidth’.200).x.x. >>v=linspace(0.y. c  0. >> z1=-c*ones(size(u))'*v.3.200).

5 .100 50 0 -50 -100 200 100 0 -100 -200 -200 -100 100 0 200   x  R cos u  4. >> mesh(x. >> x=R*cos(u)'*ones(size(u)). v  0. z=(a/(2*pi))*u'*ones(size(u)).a=1. u. >> u=linspace(0.200). b  1.  a z  u 2  >> R=4.2*pi. u  0.8) 1 0.z. 2 . Reprezentaţi grafic arcul de elice:  y  R sin u . 'LineWidth'.2 0 4 2 0 -2 -4 -4 -2 2 0 4 5. c  1  z  c sin v  8 .6 0. y=R*sin(u)'*ones(size(u)).8 0.5 .y.4 0. Reprezentaţi grafic urmatoarele suprafeţe algebrice remarcabile: a) Bohemian Dome:  x  a cos u   y  b cos v  a sin u . a  0. 2  .

>> x=a*(cos(v).2*pi.pi.05 1 0 -0.v=linspace(-pi.5.^3. >> y=b*cos(v)'*ones(size(u))+a*ones(size(v))'*sin(u). >> x=a*ones(size(v))'*cos(u). b  0.500). u=linspace(-pi/2.^3)'*sin(u).05 0 -0.500). >> mesh(x.100). >> z=c*sin(v)'*ones(size(u)). v   . a  1 .z) 1 0. c  0.z) 0. >> u=linspace(0.7.5 1 b) Astroidal Ellipsoid:  x  a cos 3 u cos 3 v      3 3  y  b sin u cos v .5 0 1.05 0.^3)'*cos(u).b=1. >> mesh(x. u   .100). y=b*(cos(v).05.5 0 9 .  2 2  z  c sin 3 v   >> a=1.  .05 -1 0. >> z=b*(sin(v).5 0 0.c=0.5.7 .b=0.5 -1 -0.5 2 0.05 .c=1.5 0 -0.^3)'*ones(size(u)).2*pi.v=linspace(0.pi/2.^3.y.5 -1 -0.y.5 -0.>> a=0.  .5 -2 -1.

2 .  . f x. a  b  0 . x. x. y   f  x. 3 . 4 .   0.10 . v  0 . y   6. u  0. xy 1  x 2 y 2 3  c. x  1. 6 .  z   cos   b) Paraboloidul eliptic are ecuaţia în coordonate carteziene x 2 a2 -  y 2 b2  2z . y  0. y   y sin 3 x . are reprezentarea parametrică:  x  a 2v cos u    y  b 2v sin u . f  x.   . y   6. b. x   10. y   x 20 2 y 2 3  . Reprezentaţi grafic: a) Sfera are ecuaţia în coordonate carteziene x2  y 2  z 2  R2 - are reprezentarea parametrică:  x   sin  cos    y   sin  sin  .   0 . d. .Aplicaţii propuse 1. y   1  x y 2 . 6 . 2. 2. y  1.   0. Reprezentaţi grafic în 3D următoarele suprafeţe: a. f x. z  v   10 .

Spre deosebire de un script.0”.…. Fişierele ce conţin instrucţiuni Matlab 7. se scrie în linia de comandă numele fişierului script. break.…. elseif.xn reprezintă parametrii de intrare (în cazul lipsei acestora se elimină parantezele rotunde).0 poartă denumirea de fişiere. while. for. După terminarea execuţiei unei funcţii. Conspress. Sintaxa primei linii a unui fişier funcţie este function [y1. elseif expresie2 grup2_instrucţiuni. else 1 . în timp ce în cazul unui script rămân în memorie toate variabilele cu care acesta a operat.0 – Partea I Bibliografie I.….“Îndrumător de laborator în Matlab 7.yn]=nume_funcţie(x1. ce conţine o secvenţă de comenzi Matlab.yn constituie parametrii de ieşire (în lipsa acestora se elimină parantezele drepte şi semnul egal). numai variabilele de ieşire ale acesteia vor rămâne în memoria calculatorului.xn) unde  y1. care conţine în prima linie cuvântul cheie function.  x1.0 menţionăm: if. Dintre instrucţiunile de control logic din Matlab 7. Ed.M. Iatan . Bucureşti. o funcţie poate lucra cu argumente.0 poate fi scris sub forma fişierelor script sau a fişierelor function. Un program Matlab 7. Pentru execuţia acestei secvenţe de comenzi. Fişierele funcţie sunt fişiere. Un fişier script este un fişier. end.M. Instrucţiunea condiţională if are forma generală if expresie1 grup1_instrucţiuni. Funcții definite de utilizator în Matlab 7.….Laborator 12. 2009.M datorită faptului că au extensia “m” . else.

Instrucţiunea repetitivă while se foloseşte în scopul repetării unui grup de instrucţiuni de un număr de ori.grup3_instrucţiuni. pas constituie pasul (implicit se consideră 1). de un anumit număr de ori şi are sintaxa for index=expr grup_instrucţiuni. asociate cu if sunt opţionale. în care: iniţial este prima valoare a contorului. determinat de expresia specificată. Operator relaţional == ~= < > <= >= Semnificaţia egal diferit mai mic mai mare mai mic sau egal mai mare sau egal Se testează expresia 1. are formatul while expr 2 . Expresia este de forma expr1 op expr2 unde op este un operator relaţional din tabelul următor.  expr este o expresie de forma iniţial:pas:final. end unde  index este numele contorului. end Cele două instrucţiuni elseif şi else. dacă aceasta este adevărată atunci se execută grup1_instrucţiuni. final reprezintă cea mai mare valoare pe care o poate lua index. Instrucţiunea repetitivă for este utilizată pentru repetarea unui grup de instrucţiuni. Altfel se testează expresia 2. Dacă aceasta este adevărată atunci se execută grup2_instrucţiuni iar în caz contrar se execută grup3_instrucţiuni.

01:0. while şi if. end end Se salvează fişierul cu f. h  0. Instrucţiunea break termină execuţia buclelor for şi while. instrucţiunea break nu este definită. Scrieţi un fişier “function” în Matlab pentru a reprezenta grafic funcţia: a) 1   x cos . x   0. end >> plot(x.grup_instrucţiuni. >> for k=1:length(x) y(k)=f(x(k)). Aplicaţii rezolvate 1.m apoi în linia de comanda se scrie: >> x=-0.5. Instrucţiunea end încheie ciclurile for. y    x2  y2  0 x 2  y 2  0    x2  y2  0 b) a) Se selectează succesiv File->New->M-file şi se scriu următoarele instructiuni function r=f(x) if x~=0 r=x*cos(1/x). x  0  1  cos x 3  y 3 .   f  x. elseif x==0 r=0. end Expresia este de forma expr1 op expr2 unde op este un operator relaţional.5:0.5. în afara acestor bucle.5.01 f x    x 0.y) 3 . 0. Grupul de instrucţiuni se execută cât timp expresia este adevărată. x  0 .

t)^2).2 0.2 -0.2 -0. end end >> mesh(x.t)^3))/(x(k.y.n]=size(x).1 0 -0. else r=0.y) [m.t)).t)^2~=0 r=(1-cos(x(k.y]=meshgrid(-1:.4 0.z) 4 .1 0.5 b) function r=f(x. >> [m.1:2).3 -0.t).t)^3+y(k. for k=1:m for t=1:n if x(k. end end end end Se salvează fişierul cu f.0.2 0.-2:.3 -0.3 0.4 -0.5 -0.t)=f(x(k. >> for k=1:m for t=1:n z(k.3 0.01:1.y(k.t)^2+y(k.1 -0.n]=size(x).4 -0.m apoi în linia de comanda se scrie: >>[x.4 0.1 0 0.t)^2+y(k.

In mod similar se pot defini extremele unei functii de trei sau mai multe variable. y  are o valoare de maxim (minim) f a.5 0 1 k 2.2 0 2 1 0 -1 -2 -1 -0. b  f x.6 0. else r=comb(n.m apoi in linia de comanda se scrie: >> comb(16. f a. y  ). Scrieţi un fişier “function” în Matlab pentru a calcula C n . b  in punctul Pa. Termenul de maxim si minim al unei functii este denumit extrem. b  . daca pentru orice punct P'(x. function r=comb(n.4 0.5 0. 5 . y) din vecinatatea lui P are loc inegalitate f a.k) if (k<0) | (k>n) r=-1. end end Se salvează fişierul cu comb.1.1 0. A functie f x.13) ans = 560 EXTREMELE UNEI FUNCTII DE MAI MULTE VARIABILE Definitia 12. elseif (k==0)|(n==k) r=1.k-1)*(n-k+1)/k. y  (respectiv.8 0. b  f x.

Punctele in care o functie diferentiabila f x. x y 2) un maxim local daca f 2 a. Se construieste discriminantul:  E  f xy a. functia are un extrem in punctul Pa. atunci punctul Pa. b. numite puncte stationare se determina rezolvand sistemul de ecuatii:   f x  x. 6 . b  un punct stationar   al functiei f x. y   0    f y  x. adica f x a. b  . b  . Fie Pa. b . C) daca E  0 nu se poate decide daca functia are sau nu un extrem in punctul Pa.2) Atunci: A) daca E  0 . b   f 2 a.2 (conditii suficiente pentru un extrem). yz   2 f   z 2  (12.Propozitia 12. b  0 ). c  al functiei f x. y. atunci punctul Pa. Observatie. pentru fiecare punct stationar Pa.   este o matrice negativ definita. y  . x y B) daca E  0 atunci functia nu are un extrem in punctul Pa. b  0 (sau f 2 a.3) Daca   este o matrice pozitiv definita. c  este un punct de maxim local al lui f . b   0 ). y  are un extrem. b  0 (sau f 2 a. b  . adica: 1) un minim local daca f 2 a. Pentru o functie de trei variaible. z  se construieste matricea  2 f   x 2  2  f   xy   2 f   xz 2 f xy 2 f y 2 2 f yz 2 f   xz   2 f  . x y (12. b2  f 2 a. b  . b.1 (conditii necesare pentru un extrem). b  f y a. y   0 (12. c  este un punct de minim local al lui f .1) Propozitia 12. b.

    x  0. b  V astfel incat f a  0 si f b  0 . f x  0 ).y]=solve(u.3.   b) Forma patratica f : V   este nedefinita daca exista a.v). b. Pentru fiecare punct staţionar a. Definitia 12. a) Forma patratica f : V   este pozitiv definita (negativ definita) daca f x  0 ( respectiv. O matrice simetrica A  aij  1i. 3.2) function [E.b. bb=y(2). Pasul 2.u. Definitia 12. c  nu este un punct de extem. >> u=diff(f. b. Să se determine extremele locale ale funcţiei f x. syms x y 7 . j  n este pozitiv (negativ) definita daca forma sa patratica asociata este pozitiv (negativ) definita.  x  V . Pasul 1.y) x= 0 -4/13 y= 0 -6/13 >>a=x(1).2. y  0 .1): >>syms x y >>f=(x^2+y^2)*exp(2*x+3*y). adică soluţiile sistemului (12.x). c  . b  calculăm discriminantul din (12.    O3 nu putem lua nici o decizie asupra punctului Pa.y). b=y(1).v.q]=local(a. atunci punctul Pa. >>aa=x(2). Fie V un spatiu vectorial real. y   x 2  y 2 e 2 x  3 y .x. >> [x.  nu este nici pozitiv nici negativ definita. x  0 . Determinăm punctele staţionare. >>v=diff(f.

y  . y. dandu-se relatia  x. y   0 . construim functia Lagrange F x.y).    f x.0) ans= 0 EXTREMELE CONDITIONATE ALE UNEI FUNCTII DE MAI MULTE VARIABILE Definition 12.m apoi în linia de commandă se scrie: >> [E.a).x). y      x.y)^2.b).v) E= -4 q= 2 Aşadar. (12.y. iar valoarea minimă a funcţiei este 0 şi se obţine din comanda Matlab 7. 0 este punct de minim local. end Se salvează fişierul cu local.Conditiile necesare pentru un punct de extrem se reduc la sistemul de ecuatii: 8 . y  . y  este maxim sau minim al acestei functii si indeplineste conditia  x.uv=diff(u.0). q=subs(subs(uu.x. Un extrem conditionat al unei functii f x. vv=diff(v. Observatie.a).y.a).y.b. r=subs(subs(vv.x. 0. Propozitia 12.b).q]=local(a. uu=diff(u.x. p=subs(subs(uv.u.b).y.3.4) unde  este multiplicator Lagrange si determinam extremul pe baza acestei functii auxiliare.0 >>subs(subs(f.x. y   0 . E=p-q*r.3 Pentru a determina extremul conditionat al functiei f x.

Să se determine în Matlab extremele funcţiei următoare. b. b.    0    Fz  x.    0 ) y x un minim conditionat daca F 2 a. b. end 9 . Determinăm punctele staţionare. y. z . b.   intr-un punct stationar este pozitiv. y. b. z . y x Observatie. z   x  2 y  2 z . y   0   cu trei necunoscute x. dată cu condiţia specificată. x 2  y 2  z 2  1 .la) r=x-2*y+2*z+la*(x^2+y^2+z^2-1).z. Daca discriminantul E al functiei F x. b  . y.    0  F   x. y.  2  F 2 a. b. z .   x y (12.  y y y    x. y.    0 (sau F  2 a.  F f  x  x   x  0.   function r=F(x. y . atunci exista: un maxim conditionat al functiei f x. Pasul 1.    0 ). y. adică soluţiile sistemului   Fx  x.y. aplicând metoda multiplicatorilor lui Lagrange f x.   intr-un punct stationar a. z . y  daca F 2 a. Problema discriminantului  E  Fxy a.6) al functiei Lagrange F x.  . y.5) existenţei extremului conditionat se rezolva studiind semnul (12.    F f    0.    x  2 y  2 z   x 2  y 2  z 2  1 .    0    F y x.    0   F x. y . z. In mod similar se pot defini extremele conditionate ale unei functii de trei sau mai multe variable.    F 2 a.    0 (sau F  2 a. b. 4.

la). există două puncte staţionare:  .y. >> p=solve(g.  .zz(1)).  .z.z. >> w=diff(F(x.zz]=solve(u.y. 10 .la. end >> xs xs = [ 1/3.y).la) p= -3/2 3/2 >> for i=1:2 xs(i)=subs(xx.yy.x). >> [xx.z.  şi   .w.>> syms x y z la >> u=diff(F(x. Pentru fiecare punct staţionar a. -1/3] >> for i=1:2 ys(i)=subs(yy.y.p(i)). 3 3 3  3 3 3 Pasul 2.y.yy(1)).y. 2/3] >> for i=1:2 zs(i)=subs(zz. -2/3] 1 2 2  1 2 2 Deci. c  determinam elementele matricei A de forma (12.p(i)). end >> ys ys = [ -2/3.p(i)).xx(1)).la).z.z).la. >> q=diff(F(x.la).3).z. g=subs(subs(subs(q.y.la.la).x.v. .la). >> v=diff(F(x.z). b.x. end zs = [ 2/3.

zs(1). 0.z. t13 t23 t33].la1).y.z.z. z.x1).0: 11 .z).w) A= [3. 0.x1). z. 0. t33=subs(subs(subs(subs(diff(w.0 >> F(xs(1).y1).ys(1).y. t22=subs(subs(subs(subs(diff(v.w) A= [-3.y. t12=subs(subs(subs(subs(diff(u.la1). t13=subs(subs(subs(subs(diff(u.v.la1.y1. iar valoarea maximă a funcţiei 3 3 3 F x.x.  este punct de maxim local.la1).y).z.z1. 3]  1 2 2 Rezultă că   . end >> [A]=local(xs(1).p(2).x).z1).  .x.ys(1).u.ys(2).y1).x.x1).z1).x.x.y.z).y.x1).v.y1).y1).  este punct de minim local.w) syms x y z t11=subs(subs(subs(subs(diff(u.u.v.la1).y).z1).z1).z.y1). 0] [0.u.   este 3 şi se obţine din comanda Matlab 7.x1).la1). .zs(2).z1).p(1).la1). 0] [0. A=[t11 t12 t13 . 3. iar valoarea minimă a funcţiei  3 3 3 F x.zs(1). t23=subs(subs(subs(subs(diff(v. -3.x.function [A]=local(x1.   este -3 şi se obţine din comanda Matlab 7.x1).t12 t22 t23.y1).z.  . y. 0. -3] 1 2 2 Aşadar. 0] [0.z).y. 0] [0. y.p(1)) ans = 3 >> [A]=local(xs(2).z1).

24 2 5 3 4. Se consideră vectorul x=[3.12] ce conţine rezultatele obţinute prin N=10 determinări experimentale. x 2  y 2  1 .zs(2).5 7 6. 2.>> F(xs(2). daca x  2.67 8. y   6  4 x  3 y . N N  1 2 sigma  2. dată cu condiţia specificată.34 2. folosind formula N N  N  xi2    xi    i 1  i 1  . 4. Scrieţi un fisier “function” în Matlab pentru a reprezenta grafic funcţia 2 x  3. f x    2 2 x  1.ys(2).95 4. 3. 20. y   2 x 2  2 xy  5 y 2  6 x  6 y . Să se determine cu ajutorul Matlab-ului extremele locale ale funcţiei f x. Să se determine în Matlab extremele funcţiei următoare. aplicând metoda multiplicatorilor lui Lagrange f x. Să se realizeze un fisier script în Matlab pentru a calcula abaterea medie pătratică a acestor rezultate. 12 .p(2)) ans = -3 Aplicaţii propuse 1. daca x   10.

yt . Realizati un fisier script in Matlab 7. b   z  z t   atunci L   Pxt . z d x  Qx. AB (13. z d z . integrala curbilinie de speta a II-a poate fi interpretata ca lucrul mecanic efectuat de o forta de-a lungul curbei de integrare. >> y=x. Bucureşti. z t   y t   Rxt . y.1:4.2) 1. a b (13. y.2.“Îndrumător de laborator în Matlab 7. Iatan . Conspress. t  a. y. care uneste punctele A1. Ed.4.1 si B2. yt . Etapa I. Secventa Matlab urmatoare permite reprezentarea arcului AB . care se deplaseaza de-a lungul arcului AB sub actiunea unei forte variabile F x. z t   xt   Qxt . y   x 2  2 xy i  2 xy  y 2 j de-a lungul arcului de parabola AB : y  x 2 . z k este L   Px.0”. 4 . >> x=-4:. z t   z t d t . y.^2.'or') 1     . Funcții definite de utilizator în Matlab 7.0 – Partea a-II-a Bibliografie I. yt .1) Cand arcul AB este de forma  x  xt   AB  :  y  yt . z  j  Rx.'or'.Laborator 13. z d y  Rx.0 care sa calculeze lucrul mecanic efectuat de forta F x. y.1. Aplicaţii rezolvate APLICATII ALE INTEGRALELOR CURBILINII Din punct de vedere mecanic. y. >> plot(x.y. z i  Qx. 2009.1. y. z   Px. Lucrul mecanic efectuat cand un corp in miscare.

16 14 12 10 8 6 B(2. function r=P(x.4) 4 2 0 -4 A(1. yt=diff(y.y) r=x^2-2*x*y.m apoi în linia de comanda se scrie: >> lm ans = 1219/30 2 .m. care reprezinta componentele fortei. y=t^2. xt=diff(x. Se selectează succesiv File->New->M-file şi se scriu următoarele instructiuni: syms x y t x=t.t).1) -3 -2 -1 0 1 2 3 4 Etapa II. Se salvează fişierul cu lm.m si respectiv Q. end function r=Q(x.y)*xt+Q(x. int(P(x.2) Etapa IV.1.y)*yt.t). Se construiesc in Matlab 7. end Etapa III.0 functiile P.y) r=2*x*y+y^2.

yt=diff(y.m apoi în linia de comanda se scrie: >>aria ans = 6*a^2*pi APLICATII ALE INTEGRALEI DUBLE Masa unei placi plane.5)     yd x. y=2*a*sin(t)-a*sin(2*t). 2C (sensul de parcurgere al conturului este sensul arcelor de ceas). Se selectează succesiv File->New->M-file şi se scriu următoarele instructiuni: syms a t x=2*a*cos(t)-a*cos(2*t).Aria unei suprafete plane marginita de o curba C poate fi calculata folosind una din urmatoarele formule:    xd y . Construiti o functie in Matlab.3) (13. Scrieţi un fişier script în Matlab 7.t). D (13.t). 3 y  x 2   si densitatea 3 . avand forma domeniului D  x. C (13. 2  . xt=diff(x. de forma unui domeniu D si densitatea x.6) 3. Etapa I. Se salvează fişierul cu aria. t  0. cu ajutorul careia sa se calculeze masa corespunzatoare unei placi plane. C  1  xd y  yd x.2*pi) Etapa II. y   2 | x 2  y 2  4.4) (13.0. y  d x d y .0 care sa calculeze aria cardiodei C  :   x  2a cos t  a cos 2t  y  2a sin t  a sin 2t . int(x*yt. y  : MD     x. 2.

1:2.5 -2 -2 -1. >> y=sqrt(4-x.x.y1. Secventa Matlab urmatoare permite reprezentarea domeniului D .5 -1 -0. >> y1=-sqrt(4-x.y.'b'.5 0 y -0.'r') 2 D 1.^2).y2.5 -1 -1. Etapa I. >> y2=x.5 A 1 B 0.'3*y=x^2') x= 3^(1/2) -3^(1/2) 2*i*3^(1/2) -2*i*3^(1/2) y= 1 1 -4 -4 Se poate observa ca 4 . >> plot(x.x. >> x=-2:.5 1 1.5 0 x 0.^2/3.'b'.y]=solve('x^2+y^2=4'.^2).5 2 >> [x. y   y . x.

Secventa Matlab urmatoare permite reprezentarea domeniului D .y) r=int(int(ro(x.0.  x2   D  x.1.y. momentele de inertie in raport cu axele de coordonate pentru o placa de forma domeniului: D  x. Se defineste functia densitate in fisierul ro.0. y d x d y .y) r=y. y  2 | x  y  1.sqrt(4-x^2)).  y  4  x2  .sqrt(3)) end Etapa IV.0. y d x d y D (13.y. Etapa I.8)  y    x 2  x. D 4. end Etapa III.-sqrt(3). x  0. y    2 |  3  x  3.y) M= 14/5*3^(1/2) Momentele de inertie in raport cu axele de coordonate O x si O y pentru o placa plana. Calculati cu ajutorul unui fisier de tip function realizat in Matlab 7.y). >> y=1-x.m apoi în linia de comanda se scrie: >>syms x y >> M=masa(x.2:1.x. y  sunt respectiv:  x    y 2  x.'or'.x^2/3. de forma domeniului D si avand densitatea x. Se selectează succesiv File->New->M-file şi se scriu următoarele instructiuni: function r=masa(x.7) (13. y   xy . y  0   daca densitatea sa este: x. 3     Etapa II.1. >> plot(x. Se salvează fişierul cu masa.'or') 5 .m: function r=ro(x. >> x=0:.

1). end Etapa III.   0.3 0.1-y).y) r=x*y.7 0.1) D A(1.0. Se defineste functia densitate in fisierul ro.y).2 0. v=int(int(x^2*ro(x.5 x 0.1 0.v]=momente(x.1 y B(0.1-x).1) 6 . Se salvează fişierul cu momente.8 0.m apoi în linia de comanda se scrie: >>syms x y >> [Ix. 2 .0.0.1 0.6 0.4 0.y.x.y) u=int(int(y^2*ro(x. Se selectează succesiv File->New->M-file şi se scriu următoarele instructiuni: function [u.m: function r=ro(x.6 0.1).   0.x.y.9 1 Etapa II.y). end Etapa IV.9 0.4 0.Iy]=momente(x.2 0.0.8 0.   y  b sin  (8.7 0.5 0.0) 0 0 0.y) Ix = 1/120 Iy = 1/120 SCHIMBAREA DE VARIABILE IN COORDONATE POLARE GENERALIZATE IN INTEGRALA DUBLA Utilizand schimbarea de variabile in coordonate polare generalizate:  x  a cos  .3 0.

rezulta

D f x, y d x d y  D f a cos , b sin   J d  d  ,
unde
J Dx, y   ab D, 

(8.2)

este determinantul functional (Jacobian-ul) functiilor x si y . 5. Folosind schimbarea de variabile in coordonate polare generalizate, calculati in Matlab integrala dubla:
x2 y2 2  d xd y , D a2 b2

unde
x2 a2  y2 b2  1, x  0, y  0 .

Etapa I. Se defineste in Matlab functia integrant; se salveaza cu numele f.m. function r=f(x,y,a,b) r=sqrt(2-x^2/a^2-y^2/b^2); end Etapa II. Se defineste in Matlab functia ce realizeaza schimbarea de variabile in coordonate polare generalizate; se salveaza cu numele polarg.m. function [x,y]=polarg(a,b,rho,th) x=a*rho*cos(th); y=b*rho*sin(th); end Etapa III. Se calculeaza valoarea integralei in lina de comanda. >> syms a b rho th >> [x,y]=polarg(a,b,rho,th); >>I=simple(int(int(a*b*rho*f(x,y,a,b),rho,0,1),th,0,pi/2)) I= 1/6*a*b*pi*(-1+2*2^(1/2))

7

APLICATII ALE INTEGRALE TRIPLE Masa unui solid ce ocupa o regiune V , avand densitatea x, y, z  in punctul x, y, z  este
M  V x, y, z d x d y d z .

(13.9)

Observatie. In cazul cand domeniul V este de forma:

V  x, y, z  | x, y  D, 1x, y   z  2 x, y ,

x, y  D

semnifica ca punctul

x, y 

apartine regiunii D din planul O xy , adica

D  prV xoy .

In acest caz, integrala tripla se calculeaza astfel:
  2  x, y     V f x, y, z d x d y d z  D   f x, y, z d z  d x d y .  1 x, y  

(13.10)

6. Calculati in Matlab masa unui corp solid, de forma tetraedrului din primul octant, marginit de planele x  y  z  1 , x  0 , y  0 , z  0 , stiind ca densitatea sa este  x, y, z   xy . Etapa I. Secventa Matlab urmatoare permite reprezentarea corpului. >> x=[1 0 0 0 1 0]; y=[0 0 1 0 0 1]; z=[0 0 0 1 0 0]; >> plot3(x,y,z,1,0,0,'ob',0,1,0,'ob',0,0,1,'ob',0,0,0,'ob')

1 0.8 0.6 C(0,0,1)
z

0.4 0.2 0 B(0,1,0) 1 0.8 0.6 0.4 0.2 y O(0,0,0) 0 0 0.2 0.4 x 0.6 0.8 A(1,0,0) 1

8

Se poate observa
V  x, y, z  3 | 0  z  1  x  y, x, y  D ,

(deoarece z este marginit de planele xOy : z  0 si respectiv  ABC : z 1  x  y ), unde
D  prV xOy  x, y   2 | 0  x  1, 0  y  1  x  AOB

De aceea,
 1 1 x 1 x  y  1 x  y  M   D   xy d z  d x d y       xy d z  d y  d x ,       0 0  0  0   

(13.11)

Etapa II.Se construieste script-ul mass.m avand urmatorul continut: syms x y z m=int(int(int(x*y,z,0,1-x-y),y,0,1-x),x,0,1) Etapa III. Se executa script-ul in linia de comanda, scriind: >>mass m= 1/120 Coordonatele centrului de greutate ale unui corp solid, de forma unui domeniu
V este punctul GxG , yG , zG  , unde:

 V x x, y, z d x d y d z  xG  V x, y, z d x d y d z   V y x, y, z d x d y d z   yG  V  x, y, z d x d y d z   z x , y , z  d x d y d z  zG  V .  V  x, y, z d x d y d z 

(13.12)

Daca solidul este omogen, atunci in relatia (13.12) se seteaza x, y, z   1 . 7. Determinati cu ajutorul unui fisier Matlab coordonatele centrului de greutate ale unui corp omogen, limitat de suprafetele: 9

z   D .z) 3 2 1 z 0 -1 -2 -3 5 0 2 x 3 4 5 6 y -5 0 1 Se observa ca:   y 2  2z 2   V  x.-2. >> x=y.5).^2/2. Etapa I. z   3 |  x  2.y. >> plot3(x. >> x1=2*ones(m.y 2  2z 2  4x si x  2.03:3. >> [y.^2/4+z. z    2 |   1 .n). Secventa Matlab urmatoare permite reprezentarea corpului omogen.y. 4     unde   y2 z2   D   y. Se calculeaza integrala 10 .5:. y. z    2 | y 2  2 z 2  8  D   y.n]=size(x).z.  y. >> [m.03:2. 8 4       Etapa II.z]=meshgrid(-3:.x1.

14) .2*pi) I1= 4*pi*2^(1/2) Etapa III.    2  y 2  2z 2  d yd z . end b) Se defineste in Matlab functia ce realizeaza schimbarea de variabile in coordonate polare generalizate (vezi functia polarg.th.a.a.1). function r=f(x.0. 2 .z]=polarg(a.   0.th).z.b=2.   0.b). function r=f(x. se salveaza cu numele f.rho.0.a.b) r=4-((x^2+2*y^2)/4)^2.0.1.y. I1  V d x d y d z  D   d x  d y d z  D  2     2  4     y  2z 2  4      (13.b). Se calculeaza integrala     2   2 2   1 y  2z 2     d yd z I 2  V x d x d y d z  D   x d x  d y d z  D 4      2 4  y 2  2z 2          4   Se proceadeaza similar precum la Etapa II.rho. >> syms rho th >> [y.a.th.m. >> I1=int(int(a*b*rho*f(y.y. se modifica doar functia f.m din ex 5). >> a=2*sqrt(2).0. end >> I2=int(int(a*b*rho*f(y.b) r=2-(x^2+2*y^2)/4.z.1). c) Se calculeaza valoarea integralei in lina de comanda.2*pi)/2 I2 = 16/3*pi*2^(1/2) 11 (13.b.   z  2 sin  a) Se defineste in Matlab functia integrant.rho.13) folosind schimbarea de variabile in coordonate polare generalizate:  y  2 2 cos  .

>> xg=I2/I1 xg = 4/3 Etapa VII.b). se modifica doar functia f.1). Se calculeaza yG .0. function r=f(x.a. se modifica doar functia f.0. function r=f(x.y.th.th.16) Se proceadeaza similar precum la Etapa II.rho. end >> I4=int(int(a*b*rho*f(y.a.Etapa IV.b). end >> I3=int(int(a*b*rho*f(y.a.b) r=(2-(x^2+2*y^2)/4)*x.z.1).rho.15) Se proceadeaza similar precum la Etapa II. >> yg=I3/I1 yg = 12 . I 4  V z d x d y d z  D  d x  z d y d z  D  2     4  2      y  2z 2  4      (13.a.b) r=(2-(x^2+2*y^2)/4)*y.y.2*pi) I4 = 0 Etapa VI. Se calculeaza integrala     2  y 2  2z 2  yd yd z I 3  V y d x d y d z  D  d x  y d y d z  D  2     4  2      y  2z 2  4      (13.0.2*pi) I3 = 0 Etapa V.z. Se calculeaza xG . Se calculeaza integrala     2  y 2  2z 2  z d y d z .0.

z  este x. 1 din primul cadran. 3. Realizati un script in Matlab prin intermediul caruia sa calculati aria si coordonatele centrului de greutate corespunzatoare unei placi plane omogene. z   xyz. Construiti un script Matlab pentru a calcula valoarea integralei triple: I  11 1   1 d xd yd z . care trece prin origine si prin punctul   A . >> zg=I4/I1 zg = 0 Aplicaţii propuse 1. masa unui corp de forma cubului: 0  x  1  0  y  1 0  z  1  daca densitatea sa in punctul M x. Folosind schimbarea de variabile in coordonate polare. de forma domeniului limitat de curba y  sin x si dreapta OA . integrala dubla urmatoare: ln x 2  y 2 D x 2  y 2 d x d y . 13 . x  y  z 1 00 0 4. calculati prin intermediul unui functii Matlab construite de dvs. Determinati cu ajutorul unui fisier realizat in Matlab. Se calculeaza zG . y.   unde D : 1  x 2  y 2  e 2 . 2  2.0 Etapa VIII. y.

14 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful