1

Laborator 1. Calcule matematice fundamentale in Matlab 7.0
Bibliografie
I. Iatan - “Îndrumător de laborator în Matlab 7.0”, Ed. Conspress, Bucureşti, 2009.
MATLAB 7.0 este un pachet de programe de o performanţă remarcabilă care are o
vastă aplicabilitate atât în domeniul ştiinţei cât al ingineriei.
Pentru lansarea în execuţie a programului se acţionează dublu click pe pictograma
Matlab 7.0 de pe Desktop sau se selectează Start ÷All Programs ÷ Matlab 7.0.
In figura 1 se observa aparitia a trei tipuri de ferestre cu care lucreaza Matlab 7.0.

Fig. 1. Ferestrele din Matlab 7.0.
Ferestrele din Matlab 7.0 sunt:
1. fereastra de comenzi Command Window;
2. fereastra Command History în care sunt stocate comenzile lansate în execuţie în
fereastra de comenzi;
2

3. fererastra Workspace, ce prezintă atât variabilele curente din memorie cu
numele, valoarea şi tipul acestora (dacă alegem subfereastra Workspace) cât şi
directorul current, împreună cu subdirectoarele şi fişierele acestuia (dacă
alegem subfereastra Current Directory).
Dintre funcţiile utilizate pentru controlul general al Matlab-ului 7.0 menţionăm
- help nume funcţie furnizează informaţii “on-line” despre funcţia intitulată
nume funcţie;
- who listează variabilele curente din memorie.
Pentru a obţine informaţii “on-line” despre toate funcţiile din Matlab 7.0 şi despre
operatorii utilizaţi de acest program vom accesa:
Help÷Matlab Help÷Functions ÷In Alphabetical Order.
Matlab 7.0 utilizează următorii operatori aritmetici între doi scalari:
Nume operator Forma algebrică Forma Matlab 7.0
Adunarea
y x + y x +
Scăderea
y x ÷ y x ÷
Înmulţirea
y x - y x -
Împărţirea la dreapta
y x :
y x /
Împărţirea la stânga
x y :
y x \
Ridicarea la putere
y
x
y x^
Ordinea operaţiilor din Matlab 7.0 este aceeaşi cu cea a operaţiilor aritmetice,
cunoscute din matematica elementară, adica se efectuează întâi operaţiile cuprinse în
paranteze, apoi ridicarea la putere, înmulţirea şi împărţirea, adunarea şi scăderea.
Vom prezenta cateva funcţii din Matlab 7.0 utilizate în calcule matematice
fundamentale.
Funcţia Semnificaţie
abs(x) Determină modulul unui număr real sau complex x
acos(x) Calculează x arccos
asin(x) Calculează x arcsin
base2dec('strn',base) Converteşte nr. strn din baza base în baza 10
[th,rho]=cart2pol(x,y) Transformă coordonatele carteziene (x,y) în coordonate polare
3

Matlab 7.0 dispune de funcţia unitsratio, pe care nu o au versiunile precedente de
Matlab. Unitsratio recunoaşte următorii identificatori pentru convertirea unităţilor de
lungime: metrul- „m‟, centimetrul- „cm‟, milimetrul- „mm‟, micronul- „micron‟,
kilometrul- „km‟, mila nautică- „nm‟, piciorul- „ft‟, inch- „in‟, yard- „yd‟, mila
internaţională- „mi‟.
(unghiul th este returnat în radiani)
[x,y]=pol2cart( th,rho) Transformă coordonatele polare (th,rho) în coordonate
carteziene (unghiul th este dat în radiani)
[th,phi,r]=cart2sph(x,y,z) Transformă coordonatele carteziene (x,y,z) în coordonate sferice
(unghiurile th şi phi sunt returnate în radiani)
[x,y,z]=sph2cart(th,phi,r) Transformă coordonatele sferice (th,phi,r) în coordonate
carteziene (unghiurile th şi phi sunt date în radiani)
complex(a,b) Construieşte ib a z + =
conj(z) Determină conjugatul numărului complex z
cos(x) Calculează x cos
cot(x) Calculează x cot
dec2base(d,base) Converteşte numărul d din baza 10 în baza base
dms2deg(d,m,s) Converteşte în grade un unghi dat în grade(degree), minute(m),
secunde(second)
dms2rad(d,m,s) Converteşte în radiani un unghi dat în grade(degree), minute(m),
secunde(second)
exp(x)
Calculează
x
e
log(x) Calculează x ln
log2(x)
Calculează x
2
log
pow2(x)
Calculează
x
2
rats(d) Aproximează d printr-o fracţie raţională
sin(x) Calculează x sin
sqrt(x)
Calculează x
tan(x) Calculează x tg
unitsratio(to, from) Converteşte unităţi de măsură pentru lungimi şi unghiuri
4

Unitsratio recunoaşte următorii identificatori pentru convertirea unghiurilor:
gradul- „deg‟, radianul- „rad‟; 1 rad este unghiul pentru care raportul dintre lungimea
arcului şi rază este egal cu 1.
Din punct de vedere al formatului extern de afişare a numerelor pe ecran, Matlab
7.0 pune la dispoziţia utilizatorului funcţia format, a cărei sintaxă este: format(„type‟).
Principalele formate de afişare sunt:
Valoare
a pentru
type
Rezultat Exemplu
long 15 cifre pentru double (numere reprezentate în dublă
precizie) şi 8 cifre pentru single (numere reprezentate
în simplă precizie)
>>format long
>> a=5/6
a=
0.83333333333333
>>single(a)
ans=
0.8333333
long e 15 cifre pentru double şi 8 cifre pentru single+exp >> format(„long‟,‟e‟)
>>b=0.32/8799
b=
3.636776906466644e-005
>>single(b)
b=
3.6367768e-005
short 5 cifre >>format short
>> a=32/89
a=
0.3596
short e


5 cifre+exp >> format(„short‟,‟e‟)
>> a=32/89
a=
3.5955e-001
5

Dintre variabilele speciale şi constantele din Matlab 7.0 menţionăm:
Aplicaţii
1. Determinaţi numărul complex z cunoscând partea sa reală şi partea imaginară:
¹
´
¦
÷ =
=
. 5 Im
2 Re
z
z

2. Să se aproximeze prin fracţii raţionale numerele:
6 5 4 3
6 , 5 , 4 , 3 , 2
>> rats([2^(1/2),3^(1/3),4^(1/4),5^(1/5),6^(1/6)]);
3. Să se calculeze cu 14 zecimale valoarea fracţiei
3700
8959
.
4. Să se scrie numărul 6562 din baza 7 în baza 10.
>> base2dec('6562',7)
ans =
2347
5. Determinaţi câţi metri are 1 yard.
>>to=‟m‟;
>>from=‟yd‟;
>>unitsratio(to, from)
ans=
0.9144
6. Câţi inci au 0.254 m?
>>0.254*unitsratio(„in‟,‟m‟)
ans variabilă creată automat atunci când unei expresii nu i-a fost asignat un nume
realmax cea mai mare valoare pozitivă în virgulă mobilă, care poate fi folosită în calcule,
adică 1.7977e+308
realmin cea mai mică valoare pozitivă în virgulă mobilă, care poate fi folosită în calcule,
adică 2.2251e-308
inf variabilă ce semnifică ·
pi PI 3.1415926535897....
i sau j variabile folosite pentru introducerea numerelor complexe
nan Variabilă care reprezintă un Not-a-Number .
6

ans=
10
7. Determinaţi câte grade are un radian
>>unitsratio(„deg‟,‟rad‟);
8. Transformaţi în grade unghiul de 5 4 7 1 57 ' ' '

.
>>dms2deg(57,17,45);
9. Calculaţi

43 . 113 tg .
>> tan(dms2rad(113.43,0,0));
10. Determinaţi coordonatele sferice ale punctului ( ) 12 , 4 , 3 ÷ ÷ P .
>> [th,phi,r] = cart2sph(3,-4,-12);
11. Să se calculeze expresiile următoare:
a.
3 3
2 5 17 2 5 17 ÷ + +
b.
5 3
7 4
5 3
7 4
÷
÷
+
+
+

c.
3 7
2 6 6
e 3 5 log
36
7
log 7 log + + + ÷ = A
d. 3 3 2 2 1 ÷ + ÷ + ÷ = x x x M , pentru 4 = x
e.
3 2
1 1 1 z z z N + + + + + = , pentru i z =
f.
3 3
1
1
1
1
|
.
|

\
|
+
÷
÷ |
.
|

\
|
÷
+
i
i
i
i

g.
2
1 3
3
2
+
+ +
=
x
x x
F , pentru 1 ÷ = x
h.
5
3
log x B = , pentru 7 = x
i.
x x
x x
cos sin
1
) ctg tg 2 (
÷
÷ , pentru
5
t
= x ;
j. x x x x C 7 cos 5 cos 3 cos cos
4 4 4 4
+ + + = , pentru
8
t
= x

7

Tema
1. Calculaţi:
a) 3 2 4 2 2 1 + + +
b)
|
|
.
|

\
|
|
.
|

\
|
4
3
log log
3
1
2
1

c) 7 7 7
d) ( )
3
3 1 i + ÷
e)

39 . 320 cos lg
f) 7 3 62 ctg '

.
2. Determinaţi valoarea expresiilor următoare:
a)
1
2
arcsin
2
2
+
=
x
x
u
t
, pentru 2 . 2 = x
b)
x e e
x x x
x x
sin 2
cos sin
÷ ÷
+
÷
, pentru 6 . 1 = x
c)
2
2
1
1
z z
z z
+ ÷
+ +
, pentru i z ÷ =
3. Verificaţi dacă:
a) 3 = x este soluţie a ecuaţiei
x x x x
6 5 4 3 = + + ;
b)
3 3
1
3 4 7 3 4 7 ÷ + + = x este soluţie a ecuaţiei 0 14 3
3
= ÷ ÷ x x ;
c) i u + =1
1
este soluţie a ecuaţiei ( ) ( ) 0 3 2 1
2
= + ÷ ÷ + i x i x ;
d)
8
7
1
t
÷ = x şi
22
21
2
t
= x sunt soluţii ale ecuaţiei 0 sin
7
3
cos = + x x .
4. Să se efectueze următoarele operaţii:
a) ( ) ( )
2 2
1111110000 110000010 +
b) ( ) ( )
6 6
1442 : 12201200 .
5. Determinaţi câţi radiani reprezintă unghiul de 5 4 7 1 57 ' ' '

.
1

Laborator 2. Definirea tablourilor si a functiilor (in linia de comanda)
in Matlab 7.0
Bibliografie
I. Iatan - “Îndrumător de laborator în Matlab 7.0”, Ed. Conspress, Bucureşti, 2009.
În Matlab 7.0 definirea tablourilor se poate face prin una din următoarele
modalităţi:
1. introducerea listei de elemente componente,
2. generarea lor cu ajutorul unor instrucţiuni şi funcţii,
3. crearea de fişiere cu extensia .m,
4. încărcarea lor din fişiere de date externe.
În cazul primei metode, cea mai utilizată dintre toate, elementele unei linii dintr-un
tablou sunt separate prin spaţii sau virgule iar liniile se separă prin punct-virgulă.
Elementele tabloului sunt cuprinse între paranteze drepte şi pot fi atât numere reale
sau complexe cât şi orice expresie din Matlab 7.0.
Elementele
- unui vector x pot fi identificate prin notaţia ( ) i x , semnificând componenta a i-a
din vectorul x , n i , 1 = , n fiind numărul total de componente ;
- unei matrice A pot fi identificate prin notaţia ( ) j i A , , semnificând elementul
aflat în A, la intersecţia dintre linia i şi coloana j , m i , 1 = , n j , 1 = , m fiind
numărul de linii iar n numărul de coloane ale matricei A.
Matlab 7.0 utilizează următorii operatori aritmetici între două matrici:
Nume operator Forma algebrică Forma Matlab 7.0
Adunarea Y X + Y X +
Scăderea Y X ÷ Y X ÷
Înmulţirea Y X - Y X -
Împărţirea la dreapta 1
*
÷
Y X
Y X /
2

Împărţirea la stânga
Y X *
1 ÷

Y X \
Ridicarea la putere p
X , p scalar
p X^
Observaţie. Produsul a două matrici este posibil dacă şi numai dacă numărul
coloanelor matricei X este egal cu numărul liniilor matricei Y .
Transpunerea unui tablou se realizează folosind operatorul apostrof.
Dintre funcţiile folosite pentru generarea tablourilor menţionăm:
Observaţie. Transformarea numerelor r distribuite uniform pe intervalul ( ) 1 , 0 în
numerele x distribuite uniform pe intervalul ( ) b a, se realizează prin intermediul relaţiei
( ) a r a b x + ÷ = .
Vom prezenta câteva funcţii din Matlab 7.0 utilizate în calcule cu tablouri.
eye(n) Generează o matrice unitate cu n linii şi n coloane
eye(m,n) Generează o matrice unitate cu m linii şi n coloane
ones(n) Generează o matrice de unu-ri cu n linii şi n coloane
ones(m,n) Generează o matrice de unu-ri cu m linii şi n coloane
rand(m,n) Generează o matrice ale cărei elemente sunt numere aleatoare, cu distribuiţie
uniformă în intervalul ( ) 1 , 0
randn(m,n) Generează o matrice ale cărei elemente sunt numere aleatoare, cu distribuiţie
normală, de medie 0 şi varianţă 1
zeros(n) Generează o matrice nulă cu n linii şi n coloane
zeros(m,n) Generează o matrice nulă cu m linii şi n coloane
Funcţia Semnificaţie
cross(x,y) Calculează produsul vectorial al vectorilor x şi y
dot(x,y) Calculează produsul scalar al vectorilor x şi y
u=find(x==a) Returnează în u indicii elementelor din vectorul x , care au
valoarea egală cu a
[u,v]=find(X==a) Returnează indicele liniei(vectorul u ) şi al coloanei (vectorul v )
matricei argument X , care conţin elemente ce au valoarea egală
cu a
sort(x) Sortează în ordine crescătoare elementele vectorului x
3

Observaţii. Specific pentru Matlab 7.0 este opţiunea descend a funcţiei sort; pentru
versiunile precedente de Matlab, sortarea poate fi realizată numai în ordine crescătoare,
neeexistând această opţiune.
Ca orice mediu de programare, Matlab 7.0 lucrează fie în modul linie de comandă,
fie cu programe conţinute în fişiere.
O funcţie poate fi definită în Matlab 7.0 atât în modul clasic (întâlnit şi în versiunile
precedente), adică într-un fişier function cât şi în linia de comandă, facilitate care nu
este posibilă la variantele precedente lui Matlab 7.0.
Sintaxa de definiţie a unei funcţii în linia de comandă, în Matlab 7.0 este
nume_funcţie=@(var1,…,varn) expresie_funcţie
Aplicaţii
1) Să se sorteze în ordine descrescătoare elementele vectorului
( ) 7 8 20 1 76 . 0 ÷ ÷ ÷ = x , cu precizarea indicelui fiecărui element.
>> x=[-0.76 -1 20 8 -7];
>> [y,I]=sort(x,’descend’);
2) Să se determine indicii elementelor din vectorul ( ) 1 8 6 1 76 . 0 ÷ ÷ ÷ ÷ = x , a
căror valoare este egală cu 1 ÷ .
>> x=[-0.76 -1 -6 8 -1];
>> u=find(x==-1);
3) Să se formeze matricea
|
|
|
.
|

\
|
÷
÷
÷
=
3 3
2 2
1 1
a pe baza vectorilor
|
|
|
.
|

\
|
=
3
2
1
u şi
|
|
|
.
|

\
|
÷
÷
÷
=
3
2
1
v .
>> u=[1 2 3]';
>> v=[-1 -2 -3]';
>> a=[u v];
[y,I]= sort(x) Returnează în vectorul y elementele sortate în ordine
crescătoare ale vectorului x iar în I indicii elementelor sortate
sort(x,’descend’) Sortează în ordine descrescătoare elementele vectorului x
4

4) Se consideră matricea
|
|
|
|
|
.
|

\
|
÷ ÷
÷
÷
=
3 4 . 7 12 78
78 5 4 7 . 5
7 9 . 0 0 7 . 4
3 99 7 1
A .
Se cere:
a) Transformaţi matricea A într-un vector coloană b ;
>> A=[1 -7 99 3;4.7 0 0.9 -7;5.7 4 5 78;-78 12 -7.4 3];
>> b=A(:);
b) Să se extragă submatricea D de dimensiune 2 3x , ce constă din elementele situate
pe ultimele trei linii şi primele două coloane ale matricei A.
>> D=A(2:4,1:2);
5) Să se calculeze produsul scalar şi cosinusul unghiului dintre vectorii
k j i a ÷ + = 2 şi a x
2
` 1
= .
>> a=[2 1 -1];
>> x=a/2;
>> s=dot(a,x);
>> u=s/(norm(a)*norm(x));
Rezultă că ( ) a x a x , 0 , ¬ =  sunt coliniari.
6) În spaţiu se dau punctele ( ) 1 , 2 , 3 A , ( ) 0 , 4 , 4 B , ( ) 5 , 5 , 5 C , ( ) 1 , 5 , 1 ÷ ÷ D . Să se verifice
dacă D C B A , , , sunt coplanare.
Pasul 1. Scriem Matlab în vectorii A, B , C , D coordonatele punctelor ( ) 1 , 2 , 3 A ,
( ) 0 , 4 , 4 B , ( ) 5 , 5 , 5 C , ( ) 1 , 5 , 1 ÷ ÷ D .
>> A=[3 2 1];
>> B=[4 4 0];
>> C=[5 5 5];
>> D=[-1 5 -1];
Pasul 2. Determinăm expresiile analitice ale vectorilor AB , AC , AD .
>> a=B-A;
>> b=C-A;
5

>> c=D-A;
Pasul 3. Calculăm produsul mixt al vectorilor AB , AC , AD.
>> M=[a;b;c];
>> v=det(M);
Pasul 4. Calculăm volumul tetraedrului ABCD
>> v=abs(v)/6;
Deoarece 0 =
ABCD
V rezultă A, B , C , D necoplanare.
7) Calculaţi produsul vectorial al vectorilor k j i u + ÷ = 2 3 , k j v 4 + ÷ = .
>> u=[3 -2 1];
>> v=[0 -1 4];
>> cross(u,v);
Deci: k j i v u 3 12 7 ÷ ÷ ÷ = × .
8) Definiţi în linia de comandă funcţia ( ) x x x f
2
3
sin 2 2 sin + = şi apoi calculaţi ( ) t f .
>> f=@(x) sin(2*x)+2*sin(3*x/2)
f =
@(x) sin(2*x)+2*sin(3*x/2)
>> f (pi)
ans =
-2.0000
Tema
1. Să se genereze:
a) o matrice identitate 7 7x ;
b) o matricea nulă 10 10x ;
c) o matrice aleatoare 11 10x cu elemente distribuite uniform şi normal.
2. Să se sorteze în ordine crescătoare elementele vectorului
( ) 7 8 20 1 76 . 0 ÷ ÷ ÷ = x , cu precizarea indicelui fiecărui element.

6

3. Se consideră matricea
|
|
|
.
|

\
|
÷
÷
=
1 0 4
3 2 0
0 1 1
C .
Calculaţi:
3
2 3
I 14 2 + ÷ ÷ C C C .
4. Se consideră matricele:
|
|
|
.
|

\
|
÷
=
2
0
1
a ,
|
|
|
.
|

\
|
÷ =
8 3
5 1
9 0
B ,
|
|
|
.
|

\
|
÷
=
1 1 1
1 0 7
0 1 4
C , ( ) 7 2 0 ÷ = d .
Verificaţi care dintre următoarele produse au sens şi în acest caz efectuaţi-le: Ba ,
ad , da , dB, Bd , CB, BC , dC , Cd , aC , Ca ,
2
C , dBC , dCB, adC , adBC , adCa ,
2
a .
5. Să se determine indicii elementelor din matricea
|
|
.
|

\
|
=
3 3
3 1
X a căror valoare
este mai mare sau egală cu 3 .
6. Fie matricea
|
|
.
|

\
|
÷
=
0 23 76 . 0 5
32 4 3 1
A . Să se extragă din matricea A
submatricea
|
|
.
|

\
|
÷
=
23 76 . 0
4 3
B .
7. Calculaţi ( ) 5 . 2 , 1 ÷ f cu ajutorul unei funcţii Matlab 7.0, definită în linia de
comandă, pentru ( )
2 2
, y x y x f + = .
8. Să se calculeze produsul mixt al vectorilor
k j i a ÷ + = 2 , k j i b + + = 2 3 , k j c 2 + ÷ = .


1

Laborator 3. Calcul simbolic în Matlab 7.0 cu aplicaţii în Algebră
Bibliografie
I. Iatan - “Îndrumător de laborator în Matlab 7.0”, Ed. Conspress, Bucureşti, 2009.
Matlab 7.0 permite realizarea calculelor simbolice, ce au aplicaţii în Algebră.
Funcţiile utilizate în vederea efectuării acestor calcule simbolice în Matlab 7.0 sunt:
Funcţia Semnificaţie
det(A) Calculează determinantul simbolic al matricei A
inv(A) Calculează inversa simbolică a matricei A
transpose(A) Determină transpusa simbolică a matricei A
simplify(E) Simplifică simbolic o expresie E
simple(A) Simplifică simbolic o expresie sau o matrice; afişează
rezultatele intermediare ale calculelor, în timp ce funcţia
simplify prezintă rezultatul final
factor(E) Factorizează expresia E
[r,p,k]=residue(B,A) Se obţine descompunerea în fracţii simple pe baza
parametrilor de ieşire: r (vectorul coloană al rezidurilor),
p (vectorul coloană al polilor), k (vectorul linie al
termenilor liberi)
expand(E) Realizează expandarea expresiei E
collect(P,x) Colectează termenii asemenea din polinomul P în raport
cu variabila precizată x
coeffs(P,x) Determină coeficienţii polinomului P în raport cu x
subs(S,new) Înlocuieşte variabila liberă din expresia S cu new
subs(S,old,new) Înlocuieşte variabila simbolică old din expresia S cu
variabila numerică sau simbolică new
solve(eq) Rezolvă ecuaţia 0 = eq în raport cu variabila din expresia
eq
2

Observaţie. Descompunerea în fracţii simple se obţine astfel:
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( ) x k
n p x
n r
p x
r
p x
r
x A
x B
+
÷
+ +
÷
+
÷
= 
2
2
1
1
.
Dacă polul ( ) j p este de ordinul m, atunci în descompunere vor apare termeni de
forma
( )
( )
( )
( ) ( )
( )
( ) ( )
( ) x k
j p x
m j r
j p x
j r
j p x
j r
m
+
÷
÷ +
+ +
÷
+
+
÷
1 1
2
 .
Variabilele utilizate în calcule simbolice se declară prin comada “scurtă” syms:
syms var1 var2… este notaţia scurtă pentru
var1 = sym('var1');
var2 = sym('var2'); ...
syms var1 var2 ... real


este notaţia scurtă pentru
var1 = sym('var1,’real');
var2 = sym('var2',’real'); ...
syms var1 var2 ... positive

este notaţia scurtă pentru
var1 = sym('var1,’positive');
var2 = sym('var2',’positive'); ...
Aplicaţii
1) Scrieţi sub o formă simplificată matricea
|
|
.
|

\
|
+
=
2
ln
2 2 2
cos sin 2
sin cos
x
e x x
x x x x
A .
Pasul 1. Declarăm pe x ca variabilă simbolică
>> syms x
Pasul 2. Scriem matricea A
>> A=[cos(x)^2+sin(x)^2 x^2/x; 2*sin(x)*cos(x) exp(log(x^2))];
solve(eq,var) Rezolvă ecuaţia 0 = eq în raport cu variabila var din
expresia eq
solve(eq1,..,eqn,var1,..,varn) Rezolvă sistemul format din ecuaţiile 0 , , 0 1 = = eqn eq 
în raport cu variabilele n var , , 1 var 
3

Pasul 3. Scriem sub formă simplificată matricea A
>>u=simple(A)
u =
[ 1, x]
[ sin(2*x), x^2]
2) Simplificaţi expresia
n n n n
n n n n
E
5 3 2 5 3
5 3 5 3
1 1
1 2
· · + ·
· + ·
=
+ +
+ +
.
Pasul 1. Declarăm pe n ca variabilă simbolică
>> syms n
Pasul 2. Scriem expresia E
>> E=(3^(n+2)*5^n+3^n*5^(n+1))/(3^(n+1)*5^n+2*3^(n+1)*5^n);
Pasul 3. Simplificăm expresia E
>> simplify(E)
ans =
14/9
3) Calculaţi determinantul, transpusa şi inversa simbolică pentru următoarea matrice:
|
|
.
|

\
| ÷
=
x x
x x
A
cos sin
sin cos
.
Pasul 1. Declarăm pe x ca variabilă simbolică
>> syms x
Pasul 2. Scriem matricea A
>> A=[cos(x) -sin(x);sin(x) cos(x)];
Pasul 3. Calculăm determinantul simbolic al matricei A
>> det(A)
ans =
cos(x)^2+sin(x)^2
Pentru simplificarea rezultatului vom folosi
>> simplify(det(A))
ans =
1
4

Pasul 4. Determinăm transpusa simbolică a matricei A
>> transpose(A)
ans =
[ cos(x), sin(x)]
[ -sin(x), cos(x)]
Pasul 5. Determinăm inversa simbolică a matricei A
>> inv(A)
ans =
[ cos(x)/(cos(x)^2+sin(x)^2), sin(x)/(cos(x)^2+sin(x)^2)]
[ -sin(x)/(cos(x)^2+sin(x)^2), cos(x)/(cos(x)^2+sin(x)^2)]
4) Să se factorizeze expresia
3 2 2 2 2 3
3 3 3 2 3 2 y x y xy y x yx x E + + ÷ ÷ + = .
>> syms x y
>> E=x^3+y*x^2-2*sqrt(3)*x^2*y-2*sqrt(3)*x*y^2+3*y^2*x+3*y^3;
>> factor(E)
ans =
(x+y)*(x-3^(1/2)*y)^2
5) Calculaţi suma
N e
|
|
.
|

\
|
+ + + + + =
÷
n S
n
n
,
2
1
1
4
5
2
3
2
1
 .
>> syms k n
>> S=simplify(symsum(1+1/(2^(k-1)),k,1,n))
S =
n+2-2^(1-n)
6) Să se dezvolte determinantul
c b a c b c a
c a b a c b a
c b c b a b a
+ ÷ ÷ + +
+ + ÷ ÷
+ ÷ + ÷ +

iar rezultatul să fie pus sub formă de produs.
>> syms a b c
5

>> A=[a+b -a+b-c b+c;a-b-c a+b a+c;a+c b+c -a-b+c];
>> factor(det(A))
ans =
-3*(b+a+c)*(b^2+a^2+c^2)
7) Descompuneţi în fracţii simple expresia:
9 15 7
1
2 3
÷ + ÷
+
x x x
x
.
Pasul 1. Scriem vectorul linie ce conţine coeficienţii polinomului de la numărătorul
fracţiei.
>> B=[1 1];
Pasul 2. Scriem vectorul linie ce conţine coeficienţii polinomului de la numitorul
fracţiei.
>> A=[1 -7 15 -9];
Pasul 3. Apelăm funcţia residue.
>> [r,p,k]=residue(B,A)
r =
-0.5000
2.0000
0.5000
p =
3.0000
3.0000
1.0000
k =
[]
Deci:
- există doi poli: primul de ordinul doi, ( ) 3 1 = p şi cel de-al doilea de ordinul
întâi, ( ) 1 2 = p ;
- descompunerea nu conţine termeni liberi (deoarece k este vectorul nul).


6

Pe baza rezultatelor obţinem următoarea descompunere în fracţii simple:
( )
( )
( ) 1 2
1
3
2
3 2
1
2
÷
+
÷
+
÷
÷
x
x
x

8) Colectaţi coficienţii expresiei
2 3 3 2
y y y x y x xy ÷ + + +
în raport cu variabila y .
>>syms x y
>> collect(x*y+x^2*y^3+x^3*y+y-y^2,y)
ans =
x^2*y^3-y^2+(x+x^3+1)*y
9) Expandaţi expresia:
( )( ) ( )
2
2 2 2
5 2 5 3 2 5 3 2 + ÷ + + + ÷ = x x x x x E .
>>syms x
>>E=(x^2*sqrt(2)-x*sqrt(3)+sqrt(5))*(x^2*sqrt(2)+x*sqrt(3)+sqrt(5))-
(x^2*sqrt(2)+sqrt(5))^2;
>> expand(E)
ans =
-3*x^2
10) Fie ( ) a x x p + =
1
, ( ) c bx x x p + + =
2
2
. Calculaţi determinantul:
( ) ( )
( ) ( )
( ) ( )
3 2 3 1
2 2 2 1
1 2 1 1
1
1
1
x p x p
x p x p
x p x p

scriind rezultatul sub formă de produs.
>> syms x a b c x1 x2 x3
>>p1=x+a;
>>p2=x^2+b*x+c;
>> A=[1 subs(p1,x,x1) subs(p2,x,x1); 1 subs(p1,x,x2) subs(p2,x,x2); 1 subs(p1,x,x3)
subs(p2,x,x3)]
A =
7

[ 1, x1+a, x1^2+b*x1+c]
[ 1, x2+a, x2^2+b*x2+c]
[ 1, x3+a, x3^2+b*x3+c]
>> factor(det(A))
ans =
-(-x3+x2)*(x1-x3)*(x1-x2)
11) Rezolvaţi ecuaţia
( ) 0 1 2 2
2 2
= ÷ + + ÷ m x m x
în raport cu variabila x .
>> syms x m
>> x=solve('x^2-2*(m+2)*x+m^2-1',x)
x =
[ m+2+(4*m+5)^(1/2)]
[ m+2-(4*m+5)^(1/2)]
12) Rezolvaţi sistemul de ecuaţii următor în raport cu z y x , , :
9 e
¦
¹
¦
´
¦
+ = + +
= + +
= + +
m
m z y mx
z my x
mz y x
,
3 4 3
6 3 4
0 4 3
.
>> syms x y z m
>> [x,y,z]=solve('3*x+4*y+m*z','4*x+m*y+3*z-6','m*x+3*y+4*z-3-m',x,y,z)
x =
(3*m^2+60-30*m+m^3)/(-36*m+m^3+91)
y =
(2*m^2-45-3*m)/(-36*m+m^3+91)
z =
-(3*m^2+17*m-102)/(-36*m+m^3+91)

13) Determinaţi matricea A astfel încât:
( ) ( ) ( )
T T T
A A 1 1 2 3 0 2 1 3 2 ÷ + = · ÷ .
Pasul 1. Fie ( ) c b a A = .
8

>> syms a b c
>> A=[a b c];
Pasul 2. Calculăm ( ) ( ) ( )
T T T
A A X 1 1 2 3 0 2 1 3 2 ÷ ÷ ÷ · ÷ = .
>> X=transpose(2*A-3*[1 2 0])-3*transpose(A)-transpose([2 1 -1])
X =
[ -a-5]
[ -b-7]
[ -c+1]
Pasul 3. Determinăm c b a , , astfel încât
|
|
|
.
|

\
|
=
0
0
0
X .
>> [a b c]=solve(X(1),X(2),X(3))
a =
-5
b =
-7
c =
1
Tema
1. Se consideră matricea
|
|
.
|

\
|
=
d c
b a
X .
Calculaţi:
2
2 2 2
I ) ( 2 b a aX X + + ÷ ,
unde
2
I semnifică matricea unitate de ordinul doi.
2. Fie matricele pătrate
|
|
|
.
|

\
|
=
ì
ì
ì
0 0
0 0
0 0
A ,
|
|
|
.
|

\
|
=
0 0 0
1 0 0
0 1 0
B .
9



Calculaţi
100
) ( B A+ .
3. Simplificaţi expresiile:
a)
x x
x x x
E
2
2 3
2
2 3
÷
+ ÷
=
b)
|
|
.
|

\
|
÷
÷
+
|
|
.
|

\
|
+ +
÷
+
=
4
2
:
4 4
2
2
2
2
3 2
x
x
x
x
x x
x
x
x
F
c)
1
4
sin
3
4
sin
2
÷
÷ +
=
t
t
x
x x
G .
4. Calculaţi suma
( ) N e ÷ + + + + = n n S
n
, 2 3 7 4 1
3 3 3 3
 .
5. Se dau polinoamele
( ) 3 4 3
3 4 5 6
÷ ÷ + ÷ ÷ = x x x x x x P ,
( ) 6 8 6 2
2 4
÷ ÷ ÷ = x x x x Q , 9 e x .
Să se transforme fracţia ( )
( )
( ) x Q
x P
x F = într-o fracţie ireductibilă.
6. Descompuneţi în fracţii simple expresia:
a)
1
1
5
+ + x x

b)
18 9 2
1 3 2
2 3
2
÷ ÷ +
+ ÷
x x x
x x

c)
( )( )
2
2 3 4
1 3
10 3 3
+ ÷
+ ÷ ÷
x x
x x x
.
7. Expandaţi expresia:
a) ( ) ( )
3 2
3 2 ÷ ÷ x x x
10

b) ( ) ( ) ( ) ( )( ) ( )
3 2 2 3
3 3 q p q p q p q p q p q p ÷ ÷ ÷ + + ÷ + ÷ + .
8. Factorizaţi expresia:
a) ( )( )( ) z y z x y x z y x E + + + + + + = 3
3 3 3

b) ( )( ) ( ) 3 2 4 1 3 2
2
÷ ÷ ÷ ÷ = m m m F .
9. Să se scrie sub forma unui singur polinom produsul a două polinoame:
a) ( )( ) 1 1
2 2 3
+ ÷ ÷ + X X X X
b) |
.
|

\
|
+ + |
.
|

\
|
+ ÷ 2 2 2 2 2 2
2 2
X X X X .
10. Să se calculeze determinantul
( ) ( )
( ) ( )
( ) ( )
2 2 2
2 2 2
2 2 2
2 1
2 1
2 1
+ +
+ +
+ +
c c c
b b b
a a a

scriind rezultatul sub formă de produs.
11. Să se calculeze determinantul Vandermonde de ordinul patru:
3
4
3
3
3
2
3
1
2
4
2
3
2
2
2
1
4 3 2 1
1 1 1 1
x x x x
x x x x
x x x x
V = .
12. Înlocuiţi variabila simbolică b din expresia
( ) 4 3 8 2
3 2
÷ ÷ + b a b a
cu valoarea 4 .
13. Se consideră expresia
( ) n mx x E + = , 9 e n m, , 0 = m .
Calculaţi:
( ) ( ) ( ) 1 3 2 2 1 + ÷ + + ÷ x E x E x E .
14. Fiind dat polinomul
( ) 1
2 3 4
+ + + + = X X X X X P
11

să se calculeze suma:
2
1
2
1
2
1
2
1
4 3 2 1
÷
+
÷
+
÷
+
÷
=
x x x x
S ,
unde 4 , 1 , = i x
i
sunt rădăcinile ecuaţiei ( ) 0 = x P .
15. Rezolvaţi ecuaţia
a) 0 1 2 3
3
= ÷ + ÷ m mx x , 9 e m
b) 2
3 2
3 2
=
· ÷
· +
x x
x x
a
a
, 9 e a

în raport cu variabila x .
16. Rezolvaţi sistemul de ecuaţii următor în raport cu z y x , , :
9 e
¦
¹
¦
´
¦
= + +
= + +
= + +
a
a az y x
a z ay x
z y ax
,
1
2
.
17. Determinaţi b a, şi c astfel încât sistemul
¦
¹
¦
´
¦
= + +
= ÷ +
= + +
5 2
1 3
0
bz y ax
z cy bx
cz ay x

are soluţia 3 = x , 1 ÷ = y , 2 = z .
18. Determinaţi matricea A astfel încât:
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|
|
|
.
|

\
| ÷
· +
8 3
5 0
1 2
4 2 1
0 1 1
3
T
A .

1

Laborator 4. Calcul simbolic în Matlab 7.0 cu aplicaţii în Analiză
matematică
Bibliografie
I. Iatan - “Îndrumător de laborator în Matlab 7.0”, Ed. Conspress, Bucureşti, 2009.
Matlab 7.0 permite realizarea calculelor simbolice, ce au aplicaţii în Analiză
matematică.
Funcţiile utilizate în vederea efectuării acestor calcule simbolice în Matlab 7.0 sunt:
Aplicaţii
1) Calculaţi următoarele limite:
Funcţia Semnificaţie
limit(f,x,a) Calculează limita expresiei simbolice f când a x ÷
limit(f,x,a,’right’) Calculează limita expresiei simbolice f când a x ÷ , a x >
limit(f,x,a,’left’) Calculează limita expresiei simbolice f când a x ÷ , a x <
symsum(s,v,a,b)
Calculează simbolic ¿
=
b
a v
s
diff(f,’x’)
Calculează simbolic ( ) x f '
diff(f,’x’,n)
Calculează simbolic
( )
( ) x f
n

diff(f,n,’x’)
Calculează simbolic
( )
( ) x f
n

int(f)
Calculează simbolic ( )
}
x x f d
jacobian(F,v) Determină matricea Jacobiană ataşată funcţiei vectoriale F în
raport cu vectorul v . Atunci când F este o funcţie scalară,
funcţia jacobian returnează gradientul lui F
taylor(f,n,x) scrie primii n termeni din dezvoltarea în serie MacLaurin a
funcţiei f
taylor(f,n,x,a) scrie primii n termeni din dezvoltarea în serie Taylor a funcţiei
f în jurul punctului a x =
2

a)
x
e
x x
1
lim
0 , 0 < ÷

>> syms x
>> limit(exp(1/x),x,0,'left')
ans =
0
b)
x
e
x x
1
lim
0 , 0 > ÷

>> limit(exp(1/x),x,0,'right')
ans =
Inf
c) ( )
¿
= · ÷ · ÷
·
+
= + +
+
n
k n n
k
n n
n
n n
1
2 2 sin lim lim
1
sin 1 sin
1

>> syms k n
>> u=symsum(sin(k),k,1,n);
>> limit(1/(n+n^2)*u,n,inf);
d)
( )
n
n
n
n
2
) ! (
! 2
lim
· ÷

>> limit(('(2*n)!/(n!^2)')^(1/n),n,inf)
ans =
4
2) Să se determine raza de convergenţă pentru următoarea serie de puteri:
a) ¿ ·
>1
2
ln
n
n n
x n
Pentru a determina raza de convergenţă a unei serii de puteri ¿
>0 n
n
n
x a putem vom
folosi una din formulele:
n
n
n
a
R
lim
1
· ÷
= ,
(1)
sau
3

n
n
n
a
a
R
1
lim
1
+
· ÷
= .
(2)
Vom folosi formula (1).
>> syms n
>> 1/limit((n^(log(n)^2))^(1/n),n,inf)
ans =
1
b) ( )
n
n
n
x
n n
n
¿
+ +
+
÷
>1
2
1
1
1
Vom folosi formula (2).
>> a=@(n) (-1)^n*(n+1)/(n^2+n+1);
>> 1/simplify(limit(abs(a(n+1)/a(n)),n,inf))
ans=
1
3) Calculaţi
¿
+ +
+ +
÷
=
n
k k k
k k
n
1
2
2
2 3
1 3
.
>>syms k n
>>s=(k^2+3*k+1)/(k^2+3*k+2);
>> simplify(n-symsum(s,k,1,n))
ans =
1/2*n/(n+2)
4) Calculaţi suma seriei:
a)
¿
>
|
.
|

\
|
+
1
1
1 ln
n
n

>> a=simple(symsum(log(1+1/n),n,1,inf))
a =
Inf
b)
( )
¿
> +
+
1
2 2
1
1 2
n n n
n

4

>> symsum((2*n+1)/(n^2*(n+1)^2),n,1,inf)
ans =
1
c)
( )
¿
>
+
÷ +
1
2
! 1
1
n
n
n n

>> symsum((n^2+n-1)/'(n+1)!',n,1,inf)
ans =
2
5) Să se calculeze următoarele derivate:
a) ( ) x x f
2
cos = ; ( ) ? = ' x f
>> diff(cos(sqrt(x))^2)
ans =
-cos(x^(1/2))*sin(x^(1/2))/x^(1/2)
sau
>> f=@(x) cos(sqrt(x))^2;
>> diff(f(x))
ans =
-cos(x^(1/2))*sin(x^(1/2))/x^(1/2)
b) ( ) ( )
2
1 ln arctg x x x x f + ÷ · = , ( ) ? = ' ' x f
>> diff(diff(x*atan(x)-log(1+x^2)))
ans =
2*x^2/(1+x^2)^2
c) ( )
6 11 6
1
2 3
+ + +
=
x x x
x f ,
( )
( ) ?
11
= x f
>> diff(1/(x^3+6*x^2+11*x+6),11);
6) Dezvoltaţi în serie Taylor funcţia
( )
2
2
x
e x f
÷
= ,
în jurul punctului 5 . 0 = x , pentru 4 = n .
>>syms x
>> taylor(exp(-x^2)/2,4,0.5);
5

7) Scrieţi primii şapte termeni din dezvoltarea în serie de puteri a funcţiei
( )
x
x
x f
÷
+
=
1
1
ln
2
1
, ( ) 1 , 1 ÷ e x .
>>syms x
>> taylor(1/2*log((1+x)/(1-x)),7)
ans =
x+1/3*x^3+1/5*x^5
8) Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi şi al doilea pentru funcţia
( ) 0 , , , , > = y x y z y x f
z
x
.
Pasul 1. Declarăm z y x , , ca variabile simbolice
>> syms x y z
Pasul 2. Scriem expresia lui f
>> f=y^(x^z);
Pasul 3. Calculăm derivatele parţiale de ordinul întâi al lui f , adică
x
f
c
c
,
y
f
c
c
şi
z
f
c
c
.
>> s=diff(f,x)
s =
y^(x^z)*x^z*z/x*log(y)
>> t=diff(f,y)
t =
y^(x^z)*x^z/y
>> u=diff(f,z)
u =
y^(x^z)*x^z*log(x)*log(y)
Pasul 4. Calculăm derivatele parţiale de ordinul doi al lui f , adică
2
2
x
f
c
c
,
2
2
y
f
c
c
,
2
2
z
f
c
c
,
xy
f
c
c
2
,
xz
f
c
c
2
şi
yz
f
c
c
2
.
>> simplify(diff(s,x))
ans =
y^(x^z)*z*log(y)*(x^(2*z-2)*z*log(y)+x^(z-2)*z-x^(z-2))
6

>> simplify(diff(t,y))
ans =
y^(x^z-2)*x^(2*z)-y^(x^z-2)*x^z
>> simplify(diff(u,z))
ans =
y^(x^z)*log(x)^2*log(y)*(x^(2*z)*log(y)+x^z)
>> simplify(diff(s,y))
ans =
y^(x^z-1)*z*(x^(2*z-1)*log(y)+x^(z-1))
>> simplify(diff(s,z))
ans =
y^(x^z)*log(y)*(x^(2*z-1)*log(x)*log(y)*z+x^(z-1)*log(x)*z+x^(z-1))
>> simplify(diff(t,z))
ans =
y^(x^z-1)*log(x)*(x^(2*z)*log(y)+x^z)
9) Se dă câmpul vectorial
( ) k z j y i x z y x v
y
· · + · + · = 2 cos e sin , ,
2
.
Să se determine:
a) v div ;
b) v rot .
Observatie. În analiză vectorială, câmpurile de vectori, asociază un vector fiecărui
punct din spațiu.
a) Divergenţa unui câmp vectorial
( ) ( ) ( ) ( ) k z y x R j z y x Q i z y x P z y x v · · + · + · = , , , , , , , ,
se calculează conform formulei
z
R
y
Q
x
P
v
c
c
+
c
c
+
c
c
= div ,
(3)
Observatie. În analiza vectorială, divergența este un operator care măsoară cât de
mult un câmp vectorial iese din sau intră într-un punct; divergența unui câmp vectorial
este un scalar. Pentru un câmp vectorial care reprezintă viteza de expandare a aerului
7

atunci când acesta este încălzit, divergența câmpului de viteze are o valoare pozitivă
deoarece aerul se dilată. Dacă aerul se răcește și se contractă, divergența este negativă.
>> syms x y z
>> P=sin(x);
>> Q=y*exp(y^2);
>> R=cos(2*z);
>> div=diff(P,x)+diff(Q,y)+diff(R,z)
div =
cos(x)+exp(y^2)+2*y^2*exp(y^2)-2*sin(2*z)
b) Rotorul câmpului vectorial v este
k
y
P
x
Q
j
x
R
z
P
i
z
Q
y
R
v ·
|
|
.
|

\
|
c
c
÷
c
c
+ · |
.
|

\
|
c
c
÷
c
c
+ ·
|
|
.
|

\
|
c
c
÷
c
c
= rot . (4)
>> r1=diff(R,y)-diff(Q,z);
>> r2=diff(P,z)-diff(R,x);
>> r3=diff(Q,x)-diff(P,y);
>> rot=[r1 r2 r3]
rot =
[ 0, 0, 0]
Deci
0 0 0 0 rot = · + · + · = k j i v .
Observatie. În analiza vectorială, rotorul este un operator vectorial care evidențiază
"rata de rotație" a unui câmp vectorial, adică direcția axei de rotație și magnitudinea
rotației.
10) Să se calculeze gradientul următorului câmp scalar:
( ) 1 , ,
2 3 2 4
+ + + + = z x y xy x z y x f .
Observatie. În analiză vectorială, câmpurile de scalari, asociază un scalar fiecărui
punct din spațiu. Campurile scalare se pot reprezenta prin suprafete de nivel
( ) const , , = z y x ¢ sau prin linii de nivel ( ) . const , = y x ¢
Gradientul unui câmp scalar ( ) z y x , , ¢ = ¢ este vectorul
8

k
z
j
y
i
x c
c
+
c
c
+
c
c
=
¢ ¢ ¢
¢ grad .
Vectorul ¢ grad este perpendicular pe suprafetele de nivel corespunzatoare campului
scalar ¢ .
>> syms x y z
>> f=x^4+x*y^2+y^3+x^2*z+1;
>>v=[x y z];
>> jacobian(f,v)
ans =
[ 4*x^3+y^2+2*x*z, 2*x*y+3*y^2, x^2]
Deci
( ) ( ) k x j y xy i xz y x f
2 2 2 3
3 2 2 4 grad + + + + + = .
11) Fie
2
: 9 ÷ D F , | ) 9 × · c , 0 D , ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) u µ u µ u µ u µ u µ sin , cos , , , , ,
2 1
b a f f F = = .
Calculaţi determinantul funcţional (jacobianul) al funcţiilor
1
f ,
2
f , adică
( )
( ) u µ, D
, D
2 1
f f
.
Observație. Determinantul funcţional (jacobianul) al funcţiilor
3 2 1
, , f f f în raport
cu variabilele ¢ u µ , , se calculează conform formulei:
( )
( )
¢ c
c
u c
c
µ c
c
¢ c
c
u c
c
µ c
c
¢ c
c
u c
c
µ c
c
=
¢ u µ
3 3 3
2 2 2
1 1 1
3 2 1
, , D
, , D
f f f
f f f
f f f
f f f

(1)

>> syms rho th a b
>> x=a*rho*cos(th);
>> y=b*rho*sin(th);
>> F=[x y];
>> v=[rho th];
9

>> J=jacobian(F,v)
J =
[ a*cos(th), -a*rho*sin(th)]
[ b*sin(th), b*rho*cos(th)]
>> simplify(det(J))
ans =
a*b*rho
Deci,
( )
( )
µ
u µ
ab
f f
=
, D
, D
2 1
.
12) Fie
3
: 9 ÷ D F , | )
2
, 0 9 × · c D ,
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) u µ ¢ u µ ¢ u µ ¢ u µ ¢ u µ ¢ u µ ¢ u µ cos , sin sin , cos sin , , , , , , , , , ,
3 2 1
= = f f f F .
Calculaţi determinantul funcţional (jacobianul) al funcţiilor
1
f ,
2
f ,
3
f , adică
( )
( ) ¢ u µ , , D
, , D
3 2 1
f f f
.
>> syms rho th phi
>> F=[rho*sin(th)*cos(phi) rho*sin(th)*sin(phi) rho*cos(th)];
>> v=[rho th phi];
>> J=jacobian(F,v);
>> simplify(det(J))
ans =
sin(th)*rho^2
Deci
( )
( )
u µ
¢ u
sin
, , D
, , D
2 3 2 1
=
r
f f f
.
13) Fie
3
: 9 ÷ D F , | )
2
, 0 9 × · c D ,
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) z z f z f z f z F , sin , cos , , , , , , , , , ,
3 2 1
¢ µ ¢ µ ¢ µ ¢ µ ¢ µ ¢ µ = = .
10

Calculaţi determinantul funcţional (jacobianul) al funcţiilor
1
f ,
2
f ,
3
f , adică
( )
( ) z
f f f
, , D
, , D
3 2 1
¢ µ
.
>> syms rho phi z
>> x=rho*cos(phi);
>> y=rho*sin(phi);
>> F=[x y z];
>> v=[rho phi z];
>> J=simplify(det(jacobian(F,v)))
J =
rho
Aşadar,
( )
( )
µ
¢ µ
=
z
f f f
, , D
, , D
3 2 1
.
14) Să se determine matricea Jacobiană
( ) 1 , 0 , 1 ÷ ÷
f
J
ataşată funcţiei vectoriale
3 3
: 9 ÷ 9 f , ( ) ( ) ( ) zy xz xy x z y x z y x z y x f 18 12 2 3 , 2 2 , , ,
2 2
÷ ÷ + ÷ + + + = .
Observație. Pentru o functie vectoriala
3 3
: 9 ÷ 9 f
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) z y x f z y x f z y x f z y x f , , , , , , , , , ,
3 2 1
= ,
unde ( ) 3 , 1 , :
3
= ¬ 9 ÷ 9 i f
i
, matricea Jacobiană ataşată funcţiei vectoriale f în
punctul
3
9 e a este matricea
( )
( ) ( ) ( )
( ) ( ) ( )
( ) ( ) ( )
|
|
|
|
|
|
|
.
|

\
|
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
=
a
z
f
a
y
f
a
x
f
a
z
f
a
y
f
a
x
f
a
z
f
a
y
f
a
x
f
a
f
3 3 3
2 2 2
1 1 1
J
(6)

>> syms x y z
11

>> u=[x y z];
>> J=jacobian(f,u)
J =
[ 2*x+2*y+2*z, 2*x+2*y+2*z, 2*x+2*y+2*z]
[ 2, 1, -2]
[ 6*x+2*y-12*z, 2*x-18*z, -12*x-18*y]
>> v=[-1 0 -1];
>> subs(J,u,v)
ans =
-4 -4 -4
2 1 -2
6 16 12
Aşadar,
( )
|
|
|
.
|

\
|
÷
÷ ÷ ÷
= ÷ ÷
12 16 6
2 1 2
4 4 4
1 , 0 , 1
f
J .
15) Calculati
a) ( )
}
÷
÷
x x x d 1
2
3
2 4

>> syms x
>> a=simplify(int(x^(-4)*(1-x^2)^(3/2)));
b)
}
· |
.
|

\
|
· x e
x x
x
d
1
sin
1
1
2

>> int((1/x^2)*sin(1/x)*exp(1/x))
ans =
1/2*exp(1/x)*cos(1/x)-1/2*sin(1/x)*exp(1/x)
c)
}
÷
x
x x x
x
d
) sin cos (
2
2

>> int(x^2/(x*cos(x)-sin(x))^2)
ans =
(-1-2*x*tan(1/2*x)+tan(1/2*x)^2)/(-x+x*tan(1/2*x)^2+2*tan(1/2*x))
12

d)
}
|
.
|

\
|
÷
+ +
+ ÷
x
x x x
x x
d
1
1
1
1
2 2
2

>>simple( int(sqrt((x^2-x+1)/(x^2+x+1))*(1-1/x^2)))
ans =
-1/4*(3*log(2*x^2+1+2*(1+x^4+x^2)^(1/2))*x-
asinh(1/3*3^(1/2)*(2*x^2+1))*x+2*atanh(1/2*(2+x^2)/(1+x^4+x^2)^(1/2))*x-
4*(1+x^4+x^2)^(1/2))/x
e)
}
+
x
x
x
d
1
3 4

>> int(((1+x^(1/4))^(1/3))/sqrt(x))
ans =
12/7*(1+x^(1/4))^(7/3)-3*(1+x^(1/4))^(4/3)
Tema
1. Calculaţi:
a)
x
x
x x
lim
0 , 0 < ÷

b)
x
x
x x
lim
0 , 0 > ÷

c)
x
x
x
x x
2
1
0 , 0 tg
e
lim
÷
> ÷

d) ( ) ( )
n
n
n
n n ! ! 1
1
lim
÷ +
+
· ÷

e)
( ) x x
x x x x
x
2 cos tg ln
sin cos cos sin
lim
3 3
4
÷
÷
÷
t
.
2. Calculaţi suma seriei:
a)
( )
¿
÷
>1
2
6
2 3
n
n
n n
n

13

b)
( )( )
¿
+ +
+
>1
2 1
3 2
n
n n n
n

c)
( )
¿
(
¸
(

¸

+
+
>1
3
2
1 ln
n
n n

3. Să se determine raza de convergenţă pentru următoarele serii de puteri:
a) ¿
+ >1 3 2 n
n n
n
x

b) ¿ |
.
|

\
|
+
>
+
1
2
1
1
n
n
n n
x
n

4. Dezvoltaţi în serie Taylor funcţia ( )
2
1 x x f + = în jurul lui 2 = x , pentru
4 = n .
5. Scrieţi primii opt termeni din dezvoltarea în serie de puteri a funcţiei
( ) x x f
3
cos = , 9 e x .
6. Să se calculeze următoarea derivată:
a) ( ) x f ' dacă ( )
2
1
2
arcsin
x
x
x f
+
= ,
b) ( ) x g ' ' dacă ( )
2
1
arccos
x
x
x g
÷
= .
7. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi şi al doilea pentru funcţia
a) ( )
xy
y x
y x f
÷
+
=
1
arctg ,
b) ( ) y x y x f
2 2
sin , =
c) ( ) z z y x f
xy
sin e , , = .
8. Să se calculeze gradientul următoarelor câmpuri scalare:
a) ( )
2 2 2
e , ,
z y x
xyz z y x f
+ +
=
b) ( )
|
.
|

\
|
+ + =
2 2 2
ln , , z y x z y x g
14

c) ( )
xz yz xy
xyz z y x
z y x h
÷ ÷ ÷
÷ + +
=
1
arctg , , .
9. Se dă câmpul vectorial ( ) ( ) ( ) ( ) k z y j y z i x x z y x v · + · + · ÷ ÷ · + = 2 3 2 3 , ,
2 2
. Să se
determine divergenţa şi rotorul lui v .
10. Fie
2
: 9 ÷ D F , | ) 9 × · c , 0 D , ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) u µ u µ u µ u µ u µ sin , cos , , , , ,
2 1
= = f f F .
Calculaţi determinantul funcţional (jacobianul) al funcţiilor
1
f ,
2
f , adică
( )
( ) u µ, D
, D
2 1
f f
.
11. Fie
2
: 9 ÷ D F , | ) 9 × · c , 0 D ,
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) u µ u µ u µ u µ u µ sin , cos , , , , ,
2 1
+ + = = b a f f F .
Calculaţi determinantul funcţional (jacobianul) al funcţiilor
1
f ,
2
f , adică
( )
( ) u µ, D
, D
2 1
f f
.
12. Calculaţi:
a)
( )
}
+
÷
4
3
4
1
d
x
x

b)
}
+
+
x
x
x
x
d e
cos 1
sin 1

c) ( )
}
+ x x d tg 1 ln
d)
}
+ + ÷
+ ÷
x
x x x
x x
d
10 3 6
25 7 4
2 3
2

e)
}
+
+ +
x
x
x x
d
1
1
4
.
1

Laborator 5. Calcul numeric în Matlab 7.0 cu aplicaţii în Algebră
Bibliografie
I. Iatan - “Îndrumător de laborator în Matlab 7.0”, Ed. Conspress, Bucureşti, 2009.
Matlab 7.0 permite realizarea calculelor numerice, ce au aplicaţii în Algebră.
Funcţiile utilizate în vederea efectuării acestor calcule numerice în Matlab 7.0 sunt:
Funcţia Semnificaţie
chol(A) Determină descompunerea Cholesky a matricei simetrică şi
pozitiv definită A
eig(A) Returnează un vector, ce conţine valorile proprii ale matricei A
[V,D]=eig(A) Returnează matricea diagonală D, ce conţine valorile proprii ale
matricei A şi matricea V, ale cărei coloane sunt vectorii proprii
corespunzători valorilor proprii
eigs(A) Returnează un vector, ce conţine cele mai mari şase valori
proprii ale matricei A
[V,D]=eigs(A) Returnează matricea diagonală D, ce conţine cele mai mari şase
valori proprii ale matricei A şi matricea V, ale cărei coloane
sunt vectorii proprii corespunzători acestor valori proprii
eigs(A,k) Returnează un vector, ce conţine cele mai mari k valori proprii
ale matricei A
[V,D]=eigs(A,k) Returnează matricea diagonală D, ce conţine cele mai mari k
valori proprii ale matricei A şi matricea V, ale cărei coloane
sunt vectorii proprii corespunzători acestor valori proprii
fsolve(F,I) - Rezolvă sisteme de ecuaţii neliniare conţinute în funcţia
vectorială F , considerând I ca punct iniţial (vector de start).
- Găseşte toate rădăcinile unei ecuaţiei neliniare conţinută în
funcţia F , ce se află în intervalul I
fzero(f,I) Găseşte o rădăcină a unei ecuaţiei neliniare conţinută în funcţia
2

Aplicaţii
1) Verificaţi dacă numerele 87 şi 41 sunt prime între ele.
>> gcd(87,41)
ans =
1
Deoarece ( ) 1 41 , 87 c . d . m . m . c = rezultă că numerele 87 şi 41 sunt prime între ele.
2) Aflaţi cel mai mic multiplu comun al numerelor : 40, 36, 126.
>> lcm(lcm(40,36),126)
ans =
2520
REZOLVAREA ECUATIILOR ALGEBRICE
Forma canonică a unei ecuaţii algebrice, cu o singură necunoscută este
( ) 0 = X P , (1)
unde:
 ( )
0 1
1
1
a X a X a X a X P
n
n
n
n
+ + + + =
÷
÷
 , 0 =
n
a ,
 n este gradul polinomului, adică gradul ecuaţiei algebrice,
f , ce se află în intervalul I
gcd(A,B) Calculează cel mai mare divizor comun corespunzător lui A şi
B , care pot fi vectori sau scalari
lcm(A,B) Calculează cel mai mic multiplu comun corespunzător lui A şi
B , care pot fi vectori sau scalari
linsolve(A,b)
Rezolvă sistemul de ecuaţii liniare b AX = ,
n n
A
×
9 e ,
1 ×
9 e
n
b ,
1 ×
9 e
n
X
lu(A) Determină descompunerea LU a matricei pozitiv definită A
norm(X) Calculează norma vectorului (matricei ) X
roots(p) Determină rădăcinile polinomului ai cărui coeficienţi sunt
conţinuţi (în ordinea descrescătoare a puterilor variabilei) în
vectorul linie p
[ v1,..,vn]=solve(„eq1‟,..,‟eqn‟) Rezolvă sistemul format din ecuaţiile 0 , , 0 1 = = eqn eq 
3


k
a coeficienţii polinomului, care pot fi numere reale sau complexe.
Numărul real sau complex o constituie soluţie sau rădăcină a ecuaţiei (1) dacă şi
numai dacă o este rădăcină a polinomului P , adică dacă are loc egalitatea ( ) 0 = o P .
3) Determinaţi rădăcinile polinomului
a) ( ) 26 34 10
2 3 4
÷ ÷ ÷ + = X X X X X P
>> p=[1 1 -10 -34 -26];
>> x=roots(p)
x =
4.0105
-1.9342 + 1.3911i
-1.9342 - 1.3911i
-1.1422
b) ( ) 1 5
5
+ + = X X X P
>> p=[1 0 0 0 5 1];
>> x=roots(p)
x =
1.1045 + 1.0598i
1.1045 - 1.0598i
-1.0045 + 1.0609i
-1.0045 - 1.0609i
-0.1999
REZOLVAREA ECUATIILOR NELINARE
Toate ecuaţiile care nu sunt algebrice se numesc transcendente (neliniare), deci acele
ecuaţii care nu pot fi reduse la ecuaţii algebrice folosind operaţiile: adunare, scădere,
înmulţire, împărţire, ridicare la putere. Ecuaţiile transcendente importante sunt: ecuaţiile
exponenţiale, ecuaţiile logaritmice şi ecuaţiile trigonometrice.
Orice ecuaţie transcendentă se poate scrie sub forma
( ) ( ) x g x f =
sau sub forma canonică:
( ) ( ) 0 = ÷ x g x f . (2)
4

Spre deosebire de ecuatiile algebrice pentru care se pot obtine forme generale ale
solutiilor, pentru ecuatiile transcendente nu mai este posibil acest lucru. Desi nu exista
metode matematice generale de rezolvare pentru aceste ecuatii, ele pot fi rezolvate grafic
sau prin metode de aproximare. Funcţia care trebuie reprezentată grafic într-un interval
| | b a, (în care există cel puţin o rădăcină a ecuaţiei (2), adică avem cel puţin o schimbare
de semn) este
( ) ( ) ( ) x g x f x h ÷ = . (3)
4) Rezolvaţi ecuaţiile neliniare:
a) arctgx 1 = + x
>> f=@ (x) 1+x-atan(x);
>> x=fzero(f,[-3 3])
x =
-2.1323
>> f(x)
ans =
2.2204e-016
b) 0 cos
2
= ÷ x x t
>> f=@ (x) x.^2-cos(pi*x);
>> s=fsolve(f,[-0.5,0.5])
s =
-0.4384 0.4384
>> f(s)
ans =
1.0e-011 *
0.0962 0.1001
Observatie. Operatia de ridicare la putere element cu element într-un tablou este
simbolizata cu operatorul .^




5

REZOLVAREA SISTEMELOR DE ECUATII LINARE
Un sistem liniar de n ecuaţii cu n necunoscute de forma:
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= + + +
= + + +
= + + +
n n nn n n
n n
n n
b x a x a x a
b x a x a x a
b x a x a x a




2 2 1 1
2 2 2 22 1 21
1 1 2 12 1 11

poate fi exprimat matriceal astfel:
B AX = , (4)
unde:
-
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
nn n n
n
n
a a a
a a a
a a a
A

   


2 1
2 22 21
1 12 11
este matricea sistemului (de ordinul n ),
-
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
n
x
x
x
X

2
1
este matricea necunoscutelor (matrice coloană),
-
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
n
b
b
b
B

2
1
este matricea termenilor liberi (matrice coloană).
5) Un rezervor poate fi umplut cu apă de la un robinet de apă caldă şi de la un
robinet cu apă rece. Dacă robinetul de apă caldă este deschis 3 min şi de apă rece
1 min, atunci în rezervor sunt l 50 . Dacă apa caldă curge 1 min şi apa rece 3 min,
atunci în rezervor vor fi l 40 . Câţi litri de apă curg într-un minut din fiecare
robinet?
Notând cu x min l debitul robinetului de apă caldă şi cu y min l debitul
robinetului de apă rece rezultă sistemul
¹
´
¦
= +
= +
. 40 2
50 3
y x
y x

Rezolvarea în Matlab 7.0 a sistemului cu secvenţa de instrucţiuni
6

>> A=[3 1;1 2];
>> b=[50 40]';
>> s=linsolve(A,b);
s=
12
14
conduce la concluzia că robinetul de apă caldă furnizează 12 min l şi robinetul de apă
rece min 14l .
6) Găsiţi curenţii din circuitul următor.

10V
A
5V
C
D
O 10
O 5
O 20
B
O 5
10V
20V
1
I
6
I
2
I
3
I
4
I
5
I

Aplicând legile lui Kirchhoff şi legea lui Ohm obţinem sistemul
¦
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
¦
´
¦
÷ ÷ = ÷
+ = + ÷
= +
= +
= +
+ =
+ =
4 5
4 3
1
4 5 3
6 4 2
5 1 6
3 2 1
5 5 10
5 10 20 5
20 5 10
I I
I I
I
I I I
I I I
I I I
I I I

ale cărui necunoscute sunt
6 1
, , I I  .
>>[i1 i2 i3 i4 i5 i6]=solve('i1=i2+i3','i6=i1+i5','i2+i4=i6','i3+i5=i4','10+5=20*i1','-
5+20=10*i3+5*i4','-10=-5*i5-5*i4')
7

REZOLVAREA SISTEMELOR DE ECUATII NELINARE
Un sistem de ecuaţii de forma
( )
( )
¦
¹
¦
´
¦
=
=
0 , , ,
0 , , ,
2 1
2 1 1
n n
n
x x x f
x x x f




în care cel puţin una din funcţiile n i f
i
, 1 , = nu este liniară se numeşte sistem de ecuaţii
neliniare.
Din punct de vedere matematic, acest sistem poate fi rezolvat folosind metode
numerice precum metoda lui Newton sau metoda gradientului.
7) Rezolvaţi sistemele neliniare:
a.
¦
¹
¦
´
¦
= + ÷ ÷
= + ÷ +
0 2 6
0 3 6
3 3
3 3
y y x
x y x
(considerând ca punct iniţial ( ) 5 . 0 , 5 . 0 )
Pasul 1. Definim funcţia vectorială f .
>>f=@(x) [x(1)^3+x(2)^3-6*x(1)+3;
x(1)^3-x(2)^3-6*x(2)+2];
Pasul 2. Rezolvăm sistemul neliniar.
>> s = fsolve(f,[0.5 0.5])
s =
0.53237037226762 0.35125744755245
Pasul 3. Efectuăm verificarea soluţiei pe care am obţinut-o.
>> f(s)
ans =
1.0e-009 *
0.29623858921468
0.19358559200100
b.
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= ÷ +
=
= + +
0
1
9
2
2 2 2
z y x
xyz
z y x
(considerând ca punct iniţial ( ) 6 . 1 , 2 . 0 , 5 . 2 ).
>> f=@(x) [x(1)^2+x(2)^2+x(3)^2-9;x(1)*x(2)*x(3)-1;x(1)+x(2)-x(3)^2]
f =
8

@(x) [x(1)^2+x(2)^2+x(3)^2-9;x(1)*x(2)*x(3)-1;x(1)+x(2)-x(3)^2]
>> s = fsolve(f,[2.5 0.2 1.6])
s =
2.49137569683072 0.24274587875742 1.65351793930053
>> f(s)
ans =
1.0e-011 *
0.11226575225010
0.13493650641294
-0.05244693568329
DETERMINAREA VALORILOR SI VECTORILOR PROPRII
Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K şi ( ) V T End e . Spunem că scalarul
K e ì este o valoare proprie pentru T dacă există { } 0 \ V x e astfel încât
( ) x x T ì = .
Vectorul { } 0 \ V x e pentru care există K e ì astfel încât ( ) x x T ì = se numeşte
vector propriu pentru T corespunzător valorii proprii ì.
8) Determinati vectorii si valorile proprii ai matricei
|
|
|
.
|

\
|
÷
÷ =
0 1 1
3 2 1
0 0 1
A .
>> A=[1 0 0; 1 2 -3; 1 -1 0];
>> [V,D]=eig(A);
REZOLVAREA SISTEMELOR DE ECUATII LINARE FOLOSIND FACTORIZAREA LU
O descompunere a unei matrice A de forma
U L A · = ,
unde L este o matrice inferior triunghiulară iar U este o matrice superior triunghiulară
se numeşte factorizare LU a matricei A.
După ce am determinat descompunerea LU a matricei A:
| | ( ) A U L lu , = ,
9

astfel încât A U L = · , pentru a rezolva sistemul de ecuaţii liniare, scris sub forma
matriceală B AX = se procedează astfel:
- rezolvăm sistemul inferior triunghiular
B L Y B Y L · = ¬ = ·
÷1
;
- rezolvăm sistemul superior triunghiular
Y U X Y X U · = ¬ = ·
÷1
.
9) Folosind factorizarea LU să se rezolve sistemul de ecuaţii liniare următor:
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= + + ÷
÷ = + + ÷
÷ = + +
= ÷ ÷
7 . 3 12 2 3
2 . 1 2 6
5 . 0 2 10
3 . 2 2 8
4 3 2 1
4 3 1
4 3 2
3 2 1
x x x x
x x x
x x x
x x x

>> A=[8 -1 -2 0;0 10 1 2;-1 0 6 2;3 -1 2 12];
>> B=[2.3 -0.5 -1.2 3.7]';
>> [L,U]=lu(A);
>> L*U
ans =
8 -1 -2 0
0 10 1 2
-1 0 6 2
3 -1 2 12
>> Y=inv(L)*B;
>> X=inv(U)*Y
X =
0.21168679392287
-0.08223607323724
-0.26213478768991
0.29224776003116
>> A*X
ans =
2.30000000000000
-0.50000000000000
10

-1.20000000000000
3.70000000000000
REZOLVAREA SISTEMELOR DE ECUATII LINARE FOLOSIND METODA CHOLESKY
În cazul unui sistem cu matrice simetrică şi pozitiv definită, factorizarea LU are
forma particulară
U U A
t
· = (5),
în care U este o matrice superior triunghiulară.
Descompunerea din (5) se numeşte factorizare Cholesky.
După ce am determinat descompunerea Cholesky a matricei A:
( ) A U chol = ,
astfel încât A U U = · ' , pentru a rezolva sistemul de ecuaţii liniare, scris sub forma
matriceală B AX = se procedează astfel:
- rezolvăm sistemul inferior triunghiular
( ) B U Y B Y U · = ¬ = ·
÷1
' ' ;
- rezolvăm sistemul superior triunghiular
Y U X Y X U · = ¬ = ·
÷1
.
10) Rezolvaţi sistemul de ecuaţii liniare următor folosind metoda Cholesky:
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
÷ = + + + ÷
= + + + ÷
= + + +
= ÷ ÷ +
. 7 8
12 11
8 9
9 10
4 3 2 1
4 3 2 1
4 3 2 1
4 3 2 1
x x x x
x x x x
x x x x
x x x x

Pasul 1. Scriem matricea A, asociată sistemului de ecuaţii liniare.
>> A=[10 1 -1 -1;1 9 1 1;-1 1 11 1;-1 1 1 8];
Pasul 2. Scriem vectorul coloană B , al termenilor liberi.
>> B=[9 8 12 -7]';
Pasul 3. Determinăm descompunerea Cholesky a matricei A.
>> R=chol(A);
Pasul 4. Verificăm că A R R = · ' .
>> R'*R
ans =
11

10.00000000000000 1.00000000000000 -1.00000000000000 -1.00000000000000
1.00000000000000 9.00000000000000 1.00000000000000 1.00000000000000
-1.00000000000000 1.00000000000000 11.00000000000000 1.00000000000000
-1.00000000000000 1.00000000000000 1.00000000000000 8.00000000000000
Pasul 5. Rezolvăm sistemul inferior triunghiular B Y R = · ' .
>> Y=inv(R')*B;
Pasul 6. Rezolvăm sistemul superior triunghiular Y X R = · .
>> X=inv(R)*Y;
Pasul 7. Verificăm că vectorul X este soluţie a sistemului.
>> A*X
ans =
9.00000000000000
8.00000000000000
12.00000000000000
-7.00000000000000
Tema
1. Determinaţi rădăcinile polinomului
a) ( ) 2 2
3 4
+ ÷ ÷ = X X X X P
b) ( ) 8 7 6 5 4 3 2
2 3 4 5 6 7
÷ + ÷ + ÷ + ÷ = X X X X X X X X P
2. Rezolvaţi ecuaţiile neliniare
a) 0 1= ÷
x
xe (căutaţi soluţia în intervalul | | 7 . 0 , 7 . 0 ÷ )
b) ( ) x x + = ÷ 1 ln 2 . 0 (căutaţi soluţiile în intervalul | | 6 . 0 , 6 . 0 ÷ ).
3. Să se afle matricea necunoscută X din ecuaţia matriceală
|
|
|
.
|

\
|
÷
÷
=
|
|
|
.
|

\
|
÷
÷
·
5 2 1
2 3 4
3 1 1
1 1 1
0 1 2
1 1 1
X .
4. Rezolvaţi sistemele neliniare:
a)
( )
¹
´
¦
= ÷ ÷
= + ÷
0 cos
0 ) sin(
y x y
y x x
(considerând ca punct iniţial ( ) 1 , 0 )
12

b)
¦
¹
¦
´
¦
= + ÷ +
= ÷ ÷
0 10 10
0 1 20
3
3
y xy x
x y
(considerând ca punct iniţial ( ) 3 . 0 , 5 . 0 )
c)
¦
¹
¦
´
¦
= + ÷ ÷
= ÷ +
0 1 5 2
0 lg 3
1 2 1
2
1
2
2 1 1
x x x x
x x x
(considerând ca punct iniţial ( ) 2 , 3 )
d)
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= + ÷
= ÷ +
= + +
0 4 3
0 4 2
0
2 2
2 2
2 2 2
z y x
z y x
z y x
(considerând ca punct iniţial ( ) 5 . 0 , 5 . 0 , 5 . 0 )
5. Folosind factorizarea LU să se rezolve sistemul de ecuaţii liniare următor:
¦
¹
¦
´
¦
= + ÷
÷ = + +
= ÷ ÷
. 9 7
4 6
5 5
3 2 1
3 2 1
3 2 1
x x x
x x x
x x x

6. Determinaţi vectorii şi valorile proprii corespunzători matricei
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
1 0 0 0
0 0 1 0
0 1 0 0
0 0 0 1
A .
7. Determinaţi cele mai mari trei valori proprii (in modul) şi vectorii proprii
coresponzători acestora, ai matricei
|
|
|
|
|
|
.
|

\
|
÷
÷
÷
÷
÷
=
0 3 6 . 0 0 8
1 20 3 4 6
8 5 6 . 7 0 0
0 6 5 . 0 1 0
1 0 6 . 1 4 3
A .
8. Determinati vectorii si valorile proprii ai matricei
|
|
|
.
|

\
|
÷ ÷ ÷
=
4 5 6
1 2 2
2 2 3
A .


1

Laborator 7. Calcul numeric în Matlab 7.0 cu aplicaţii în Analiză
matematică
Bibliografie
I. Iatan - “Îndrumător de laborator în Matlab 7.0”, Ed. Conspress, Bucureşti, 2009.
Matlab 7.0 permite realizarea calculelor simbolice, ce au aplicaţii în Analiză
matematică.
Funcţiile utilizate în vederea efectuării acestor calcule simbolice în Matlab 7.0 sunt:
Observaţie. Funcţia triplequad din Matlab 7.0 nu poate fi regăsită în versiunile
precedente de Matlab.
Aplicaţii
1) Calculaţi derivatele de mai jos, în punctele indicate:
a) ( )
x
x
x f
+
=
1
2
arcsin , ( ) ? 7 . 5 = ' ' f
>> syms x
>> f=diff(asin(2*sqrt(x)/(1+x)),2)
f =
Funcţia Semnificaţie
dblquad(f,a,b,c,d)
Calculează valoarea aproximativă a integralei ( )
} }
b
a
d
c
y x y x f d d ,
int(f(x),a,b)
Calculează ( )
}
b
a
x x f d
quad(f,a,b)
Calculează valoarea aproximativă a integralei ( )
}
b
a
x x f d
triplequad(f,a,b,c,d,e,f) Calculează valoarea aproximativă a integralei
( )
} } }
b
a
d
c
f
e
z y x z y x f d d d , ,
2

(-1/2/x^(3/2)/(x+1)-2/x^(1/2)/(x+1)^2+4*x^(1/2)/(x+1)^3)/(1-4*x/(x+1)^2)^(1/2)-
1/2*(1/x^(1/2)/(x+1)-2*x^(1/2)/(x+1)^2)/(1-4*x/(x+1)^2)^(3/2)*(-
4/(x+1)^2+8*x/(x+1)^3)
>> subs(f,x,5.7)
ans =
0.0148
b) ( )
x x
x f
2
2
2
÷
= ,
( )
( ) ? 2 . 0
3
= ÷ f
>>syms x
>> f=diff(2^(x^2-2*x),3)
f =
2^(x^2-2*x)*(2*x-2)^3*log(2)^3+6*2^(x^2-2*x)*(2*x-2)*log(2)^2
>> subs(f,x,-0.2)
ans =
-15.6311
2) Calculaţi derivatele parţiale de ordinul al doilea ale funcţiei următoare în punctul
indicat:
( )
2
3
e 2 ,
x
y x y x f ÷ = , ( ) 1 , 1 ÷ .
syms x y
>> s=diff(2*x^3*y-exp(x^2),x)
s =
6*x^2*y-2*x*exp(x^2)
>> ss=subs(subs(s,x,-1),y,1)
ss =
11.4366
>> t=diff(2*x^3*y-exp(x^2),y)
t =
2*x^3
>> tt=subs(subs(t,x,-1),y,1)
tt =
-2
3

>> k=diff(s,x)
k =
12*x*y-2*exp(x^2)-4*x^2*exp(x^2)
>> k1=subs(subs(k,x,-1),y,1)
k1 =
-28.3097
>> p=diff(t,y)
p =
0
>> p1=subs(subs(p,x,-1),y,1)
p1 =
0
>> j=diff(s,y)
j =
6*x^2
>> j1=subs(subs(j,x,-1),y,1)
j1 =
6
3) Fie câmpul scalar
( )
2 2
arcsin , ,
y x
z
z y x
+
= ¢ .
Să se calculeze derivata lui ¢ în punctul ( ) 1 , 1 , 1 M după direcţia MN ştiind că
( ) 2 , 3 , 2 ÷ N .
Derivata unui câmpul scalar într-un punct ( )
0 0 0
, , z y x M după o direcţie s este
( ) ( ) ( ) ( ) ¸
¢
|
¢
o
¢ ¢
cos , , cos , , cos , ,
d
d
0 0 0 0 0 0 0 0 0
z y x
z
z y x
y
z y x
x
M
s
c
c
+
c
c
+
c
c
= ,
unde o cos , | cos şi ¸ cos semnifică cosinusurile directoare ale direcţiei s .
Pasul 1. Determinăm expresia analitică a direcţiei MN s = :
( ) ( ) ( ) k z z j y y i x x MN
M N M N M N
· ÷ + · ÷ + · ÷ = .
4

>> M=[1 1 1];
>> N=[2 3 -2];
>> s=N-M
s =
1 2 -3
Deci,
k j i MN · ÷ + = 3 2 .
Pasul 2. Determinăm cosinusurile directoare ale direcţiei s .
>> w=norm(s);
>>u=s/w
u=
0.2673 0.5345 -0.8018
Aşadar, 2673 . 0 cos = o , 5345 . 0 cos = | şi 8018 . 0 cos ÷ = ¸ .
Pasul 3. Determinăm derivata lui ¢ în punctul M după direcţia s .
>> syms x y z
>> phi=asin(z/sqrt(x^2+y^2));
>> d1=diff(phi,x);
>> g=subs(subs(subs(d1,x,1),y,1),z,1);
>> d2=diff(phi,y);
>> h=subs(subs(subs(d2,x,1),y,1),z,1);
>> d3=diff(phi,z);
>> k=subs(subs(subs(d3,x,1),y,1),z,1)
>> d=dot(u,[g h k])
d =
-1.2027
Rezultă
( ) 2027 . 1 1 , 1 , 1
d
d
÷ =
s
¢
.
4) Calculaţi următoarele integrale simple:
5

a)
}
+
2
0
2
d
sin 1
2 sin
t
x
x
x

>> syms x
>> f=@(x) sin(2*x)/(1+sin(x)^2);
>> int(f(x),0,pi/2)
ans =
log(2)
>> log(2)
ans =
0.6931
sau
>> syms x
>> f=@(x) sin(2*x)./(1+sin(x).^2);
>> quad(f,0,pi/2)
ans =
0.6931
b) x x x d 1
1
0
2 2
}
+
>> syms x
>> f=@(x) x^2*sqrt(x^2+1);
>> int(f(x),0,1)
ans =
3/8*2^(1/2)+1/8*log(2^(1/2)-1)
>> 3/8*2^(1/2)+1/8*log(2^(1/2)-1)
ans =
0.4202
5) Calculaţi valoarea următoarelor integrale improprii
a)
( )
}
+ ÷
1
1
3 2
1
d
x
x

>>syms x
6

>> int(1/((x+1)^(2/3)),-1,1)
ans =
3*2^(1/3)
b)
( )
}
÷
1
0
1
d
x x
x

>>syms x
>> int(1/((x*(1-x))^(1/2)),0,1)
ans =
pi
c)
}
+
·
· ÷
2
1
d
x
x

>>syms x
>> int(1/(1+x^2),-inf,inf)
ans =
pi
6) Calculaţi lungimea arcului de curbă:
a) x y sin ln = ,
(
¸
(

¸

e
2
,
3
t t
x
Utilizând formula
( ) x x f L
b
a
d 1
2
}
' + = , | | 9 ÷ b a f , :
rezultă că
( ) ( ) x x
x
L d sin ln 1
2
3
2
} |
.
|

\
|
c
c
+ =
t
t

ce poate fi calculată în Matlab astfel:
>> simplify(int(sqrt(1+diff(log(sin(x)))^2),pi/3,pi/2))
ans =
1/2*log(3)
7

b)
(
¸
(

¸

e
¦
¹
¦
´
¦
=
=
=
2
, 0 ,
4
sin 3
cos 3
t
t
t z
t y
t x

Pentru o curbă în spaţiu dată parametric
( )
( )
( )
| | b a t
t z z
t y y
t x x
, , e
¦
¹
¦
´
¦
=
=
=

lungimea arcului de curbă este
( ) ( ) ( ) t t z t y t x L
b
a
d
2 2 2
}
' + ' + ' = .
Secvenţa de comenzi Matlab 7.0 necesare calculului lungimii arcului de curbă este
următoarea:
>> syms t
>> x=diff(3*cos(t));
>> y=diff(3*sin(t));
>> z=diff(4*t);
>> L=int(sqrt(x^2+y^2+z^2),0,pi/2);
c)
3
sin
3
u
µ = ,
(
¸
(

¸

e
2
, 0
t
µ
Pentru o curbă plană dată în coordonate polare: ( ) u µ µ = , | | b a, e µ , lungimea
arcului de curbă este
( ) ( ) u u µ u µ d
2 2
}
' + =
b
a
L .
Secvenţa de comenzi Matlab 7.0, ce ne permite să calculăm lungimea acestui arc de
curbă plană este:
>> syms t
>> ro=sin(t/3)^3;
>> L=eval(int(sqrt(ro^2+diff(ro)^2),0,pi/2))
L =
0.1359
8

7) Calculaţi aria marginită de curbele x y ln = , x y
2
ln = .
Aria mărginită de două curbe care se intersectează în punctele ( )
1 1
, y x şi ( )
2 2
, y x
se calculează folosind formula ( ) ( )
}
÷ = A
2
1
d
x
x
x x g x f .

Fig. 6.8
>>syms x
>> f=@(x) log(x);
>> g=@(x) log(x)^2;
>> syms y
>> u=solve(log(y)-log(y)^2,y)
u =
1
exp(1)
>> A=eval(int(f(y)-g(y),y,u(1),u(2)))
A =
0.2817
9

8) Se consideră domeniul plan ( ) { } x y x y x F sin 0 , 0 | , s s s s = t . Să se
determine coordonatele centrului de greutate al unei plăci omogene ce are forma lui
F .
Coordonatele centrului de greutate ( )
G G
y x G , al unei plăci omogene de forma unui
domeniu plan ( ) ( ) { } x f y b x a y x F s s s s = 0 , | , se determină conform formulelor:
( )
( )
( )
( )
¦
¦
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
¦
¦
´
¦
}
}
=
}
}
=
.
d
d
2
1
d
d
2
b
a
b
a
G
b
a
b
a
G
x x f
x x f
y
x x f
x x xf
x

>> syms x
>> I1=int(x*sin(x),0,pi);
>> I2=int(sin(x),0,pi);
>> I3=int(sin(x)^2,0,pi)/2;
>> xg=I1/I2
xg =
1/2*pi
>> yg=I3/I2
yg =
1/8*pi
9) Calculaţi următoarele integrale duble:
a) y x
y x
y
d d
sin sin 1
cos
2
0
2
0
} }
+
t t

>> syms x y
>> f=@(x,y) cos(y)./(1+sin(x)*sin(y))
f =
@(x,y) cos(y)./(1+sin(x)*sin(y))
10

>> dblquad(f,0,pi/2,0,pi/2)
ans =
1.2337
b) y x
y
x
d d
2
1
2
1
3
} }

>> syms x y
>> f=@(x,y) sqrt(x./(y.^3));
>> dblquad(f,1,2,1,2)
ans =
0.7140
sau
>> syms x y
>> eval(int(int(1/sqrt(y^3),1,2)*sqrt(x),1,2))
ans =
0.7140
Tema
1. Calculaţi derivatele de mai jos, în punctele indicate:
a. ( )
1
1
arctg
÷
+
=
x
x
x f , ( ) ? 3 = ' f
b. ( )
1 ÷
=
x
x
x x f ,
( )
( ) ? 2
4
= f
2. Calculaţi derivatele parţiale de ordinul al doilea ale funcţiilor următoare în
punctele indicate:
a. ( )
3 2
, y x y x f = , ( ) 2 , 2 ÷
b. ( ) ( ) y x x y x f + = sin , ,
|
.
|

\
|
0 ,
4
t

c. ( )
yz
x z y x f e , , = , ( ) 1 , 1 , 1
3. Fie câmpul scalar
11

( ) xy y x y x + ÷ =
2 2
, ¢ .
Să se calculeze derivata lui ¢ în punctul ( ) 2 , 2 M după direcţia s care face în
direcţa pozitivă a axei x O un unghi de

30 .
4. Se dă câmpul vectorial
( ) k yz j yz x i xz z y x v · + · ÷ · =
4 2 3
2 2 , , .
Să se determine:divergenţa şi rotorul lui v în punctul ( ) 1 , 1 , 1 ÷ M .
5. Calculaţi următoarele integrale simple:
a.
}
1
0
2
d cos e x x
x

b. x
x
x
d
1
2
5
1
2
}
+
+
.
6. Calculaţi valoarea următoarelor integrale improprii
a.
}
÷
1
0
2
1
d
x
x
;
b.
( )
}
+
·
3
1
d
x x
x

7. Calculaţi următoarele integrale duble:
a. y x x y d d sin
0 0
2
} }
tt

b.
( )
y x
y x
xy
d d
1
3
1
1
0
3
2 2
} }
+ +

1

Laborator 8. Rezolvarea ecuatiilor diferentiale în Matlab 7.0
Bibliografie
I. Iatan - “Îndrumător de laborator în Matlab 7.0”, Ed. Conspress, Bucureşti, 2009.
ECUATII CU VARIABILE SEPARABILE
O ecuaţie diferenţială cu variabile separabile este de forma
( ) ( ) y q x p y = ' ,
(8.1)
unde ( ) 9 ÷ b a q p , : , continue, 0 = q .
Formal dacă scriem
x
y
y
d
d
= '
atunci ecuaţia (8.1) devine
( )
( ) x x p
y q
y
d
d
=
şi admite soluţia unică definită implicit prin egalitatea
( )
( ) C x x p
y q
y
+
}
=
}
d
d
.
(8.2)
1) Rezolvaţi ecuaţia diferenţială cu variabile separabile:
a)
1
2
+
= '
x
x
e
e
y y
>> y=dsolve('Dy=exp(x)/(2*y*(exp(x)+1))','x')
y =
(log(1+exp(x))+C1)^(1/2)
-(log(1+exp(x))+C1)^(1/2)
b)
( )
( )
2
3
1
1
y
x
x y
y ÷ ·
+
= '
>> y=dsolve('Dy=y*(x^3+1)/x*(1-y^2)','x')

2

y =
1/(x^2+exp(-2/3*x^3)*C1)^(1/2)*x
-1/(x^2+exp(-2/3*x^3)*C1)^(1/2)*x
ECUATII OMOGENE
Numim ecuaţie diferenţială omogenă o ecuaţie de forma
( ) y x f y , = ' ,
(8.3)
f fiind o funcţie continuă şi omogenă (de grad zero).
Ecuaţiile omogene se reduc la ecuaţii cu variabile separabile folosind schimbarea
de variabile
( )
x
y
x u = .
(8.4)
2) Să se rezolve ecuaţia diferenţială omogenă:
a)
x
y
e
x
y
y + = '
>> y=dsolve('Dy=y/x+exp(y/x)','x')
y =
log(-1/(log(x)+C1))*x
b) ( ) ( ) 0 d d = ÷ + + x x y y x y
>> y=dsolve('Dy=-(y-x)/(y+x)','x')
y =
(-x*C1-(2*x^2*C1^2+1)^(1/2))/C1
(-x*C1+(2*x^2*C1^2+1)^(1/2))/C1
ECUATII NEOMOGENE
O ecuaţie diferenţială neomogenă este de forma
( ) ( ) x q y x p y + = ' ,
(8.5)
unde q p, sunt două funcţii continue.
Soluţia generală a ecuaţiei neomogene (8.5) are expresia analitică:
( )
( )
( )
( )
|
.
|

\
| }
}
+
}
=
÷
x x q C x y
x x p x x p
d e e
d
1
d
, 9 e
1
C .
(8.6)
3

3) Să se rezolve ecuaţia diferenţială neomogenă:
a)
2
2 2
x
xe xy y + = '
>> y=dsolve('Dy=2*x*y+2*x*exp(x^2)','x')
y =
(x^2+C1)*exp(x^2)
b) x x y y x cos
2
= ÷ ' , 0 > x
>> y=dsolve('x*Dy-y=x^2*cos(x)','x')
y =
x*sin(x)+x*C1
ECUATII DIFERENTIALE TOTALE
O ecuaţie diferenţială totală este de forma
( ) ( ) 0 d , d , = + y y x g x y x f , 9 ÷ 9 _
2
: , D g f .
(8.7)
Dacă membrul stâng al ecuaţiei (8.7) este diferenţiala totală a unei funcţii
9 ÷ u D : , adică
( ) ( ) y y x g x y x f d , d , d + = u ,
(8.8)
atunci ecuaţia diferenţială se numeşte ecuaţie diferenţială totală exactă.
Condiţia necesară şi suficientă ca ecuaţia (8.7) să fie diferenţială totală exactă este
ca
x
g
y
f
c
c
=
c
c

(8.9)
Soluţia generală a ecuaţiei diferenţială totală exactă este
( ) C y x = u , ,
(8.10)
unde
( ) ( ) ( ) t t x g t y t f y x
y
y
x
x
d , d , ,
0 0
0
}
+
}
= u , ( ) D y x e
0 0
, .
(8.11)
Dacă nu este îndeplinită condiţia (8.9) atunci ecuaţia diferenţială (8.7) trebuie
înmulţită cu un factor integrant ( ) y x, µ astfel încât ecuaţia să devină o ecuaţie
diferenţială totală exactă.
4

Se disting două cazuri:
Cazul 1. Dacă ( ) x µ µ = atunci condiţia (8.9) devine
( ) ( ) ( ) x
g
x
g
y
f
g
x
g
y
f
g
x
f
y
¢
µ
µ
µ µ µ µ µ =
c
c
÷
c
c
=
'
¬ ' +
c
c
=
c
c
· ·
c
c
= ·
c
c

iar
( )
( )
}
=
x x
x
d
e
¢
µ .
(8.12)
Cazul 2. Dacă ( ) y µ µ = atunci raţionând precum în cazul 1, condiţia (8.9) devine:
( ) y
f
x
g
y
f
¢
µ
µ
=
÷
c
c
÷
c
c
=
'

iar
( )
( )
}
=
y y
y
d
e
¢
µ .
(8.13)
4) Să se integreze ecuaţiile diferenţiale totale:
a) ( ) ( ) 0 d 2 e d 4 e
2
= ÷ + ÷ y x x x xy y
xy xy

Rezolvând în Matlab 7.0 ecuaţia diferenţială propusă, distingem următorii paşi.
Pasul 1. Verificăm dacă ecuaţia dacă este o ecuaţie diferenţială totală exactă.
>> syms x y t y0 x0 C
>>f=y*exp(x*y)-4*x*y;
>> g=x*exp(x*y)-2*x^2;
>> d1=diff(f,y);
>> d2=diff(g,x);
>> d1==d2
ans =
1
Pasul 2. Deoarece ecuaţia este o ecuaţie diferenţială totală exactă, putem aplica
formula (8.11) pentru a determina soluţia sa.
>> phi=int(subs(subs(f,x,t),y,y0),t,x0,x)+int(subs(g,y,t),t,y0,y)-C
phi =
-exp(y0*x0)+2*y0*x0^2+exp(y*x)-2*x^2*y-C
5

b) ( ) 0 d d 1 = ÷ + y x x xy y
Pasul 1. Verificăm dacă ecuaţia dacă este o ecuaţie diferenţială totală exactă.
>> syms x y t y0 x0
>> f=y*(1+x*y);
>> g=-x;
>> d1=diff(f,y);
>> d2=diff(g,x);
>> d1==d2
ans =
0
Pasul 2. Deoarece ecuaţia nu este o ecuaţie diferenţială totală exactă trebuie să
determinăm factorul integrant cu (8.13),
>> phi=simple((diff(f,y)-diff(g,x))/(-f))
phi =
-2/y
>> miu=exp(int(phi,y))
miu =
1/y^2
Pasul 3. Putem aplica formula (8.11) pentru a determina soluţia ecuaţiei.
>> Phi=int(subs(subs(f*miu,x,t),y,y0),t,x0,x)+int(subs(g*miu,y,t),t,y0,y)-C
Phi =
1/2*x^2-1/2*x0^2+1/y0*(x-x0)+x*(-y+y0)/y/y0-C
>> Phi=simple(Phi);
>> Phi
Phi =
1/2*x^2-1/2*x0^2-1/y0*x0+x/y-C
ECUATII BERNOULLI
Ecuaţia diferenţială de forma
( ) ( )
o
y x q y x p y + = '
(8.14)
constituie ecuaţia lui Bernoulli, q p, fiind funcţii continue.
6

Dacă
- 0 = o ecuaţia (8.14) devine o ecuaţie diferenţială liniară neomogenă;
- 1 = o ecuaţia (8.14) devine o ecuaţie diferenţială cu variabile separabile.
Altfel, adică pentru { } 1 , 0 \ 9 e o , folosind schimbarea de funcţie
o ÷
=
1
1
z y ,
(8.15)
ecuaţia (8.14) se reduce la o ecuaţie diferenţială liniară neomogenă.
5) Să se rezolve ecuaţia diferenţială de tip Bernoulli:
a) 0 4 = ÷ ÷ ' y x
x
y
y , 0 > x , 0 > y
>> y=dsolve('Dy-4*y/x-x*sqrt(y)','x')
y =
y^(1/2)-(1/2*log(x)+C1)*x^2 = 0
b)
2
2xy
x
y
y ÷ = '
>> y=dsolve('Dy=y/x-2*x*y^2','x')
y =
3*x/(2*x^3+3*C1)
c)
( ) ¦
¹
¦
´
¦
=
= ÷ '
1 1
4 2
2 2
y
y xy y x

>> y=dsolve('2*x^2*Dy-4*x*y=y^2','y(1)=1',’x’)
y =
2*x^2/(-x+3)
Observaţie. Nu pot fi rezolvate probleme Cauchy decât în Matlab 7.0 nu şi în
versiunile precedente.
ECUATII RICCATI
O ecuaţie diferenţială, care este de forma
( ) ( ) ( ) x r y x q y x p y + + = '
2

(8.16)
reprezintă ecuaţia lui Riccati, r q p , , fiind funcţii continue.
7

Dacă se cunoaşte o soluţie particulară ( ) x y
p
a sa, atunci folosind substituţia
z
y y
p
1
+ =
(8.17)
ecuaţia (8.17) devine o ecuaţie diferenţială liniară neomogenă.
6) Să se integreze ecuaţia de tip Riccati:
a) ( ) x x y x y y x 2 1 2
2 2
+ + + ÷ = ' , 0 > x
>> y=dsolve('x*Dy=y^2-(2*x+1)*y+x^2+2*x','x')
y =
(-x-1+x^2*C1)/(-1+x*C1)
b) 0
1
2
2
2
= + + '
x
y y
>> y=dsolve('2*Dy+y^2+1/(x^2)=0','x')
y =
(-2-log(x)+C1)/x/(-log(x)+C1)
c) ( ) 0 2 2
2 2
= ÷ ÷ + ' ÷ x y y x y x x x , 0 > x
>> y=dsolve('2*(x-x^2*sqrt(x))*Dy+2*sqrt(x)*y^2-y-x=0','x')
y =
-(x+C1*x^(1/2))*(x-x^(5/2))/(x^(1/2)-1)/(x+x^(1/2)+1)/x/(C1*x+1)
ECUATII OMOGENE CU COEFICIENTI CONSTANTI
O ecuaţie diferenţială de forma
( ) ( )
0
1
1
1 0
= + ' + + +
÷
÷
y a y a y a y a
n n
n n
 .
(8.18)
unde
n
a a a , , ,
1 0
 sunt constante reale, 0
0
= a se numeşte ecuaţie diferenţială liniară
omogenă de ordinul n , cu coeficienţi constanţi.
Soluţiile ecuaţiei diferenţiale (8.18) depind de tipul rădăcinilor ecuaţiei
caracteristice.
( ) 0 = ì P ,
unde
( )
n n
n n
a a a a P + ì + + ì + ì = ì
÷
÷
1
1
1 0

8

reprezintă polinomul caracteristic ataşat ecuaţiei diferenţiale liniară omogenă de ordinul
n , cu coeficienţi constanţi din (8.18).
Cazul 1. Considerăm mai întâi cazul când rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt
reale şi analizăm pe rând subcazul când rădăcinile sunt distincte şi apoi cazul când
ecuaţia caracteristică are şi rădăcini multiple.
a) Presupunem că ecuaţia caracteristică are toate rădăcinile reale distincte
n
ì ì , ,
1
 .
Solutia generala a ecuatiei (8.18) este de forma
( )
x
n
n
x x
e C e C e C x y
ì ì ì
+ + + = 
2
2
1
1
.
(8.19)
b) Dacă ecuaţia caracteristică are rădăcina
1
ì = ì reală, multiplă, de ordinul p ,
n p s atunci solutia generala a ecuatiei (8.18) este de forma
( )
x p
p
x x
e x C xe C e C x y
1
1
1
2
1
1
ì ì ì ÷
+ + + =  ;
(8.20)
această expresie a lui ( ) t x se mai numeşte contribuţia rădăcinii reale, multiple de ordinul
p ,
1
ì = ì , a ecuaţiei caracteristice la soluţia generală a ecuaţiei omogene.
c) Ecuaţia caracteristică are k rădăcini reale
k
ì ì , ,
1
 cu ordinele de multiplicitate
k
p p , ,
1
 , n p p
k
= + + 
1
. Solutia generala a ecuatiei (8.18) este de forma
( ) ( ) ( ) ( )
x
k
k
p
x
p
x
p
e x Q e x Q e x Q x y
ì ì ì
1
2
1
2
1
1
1
÷ ÷ ÷
+ + + =  ,
(8.21)
unde
( )
1
2 1 1
÷
÷
+ + + =
i
p
i
p
i
p
x C x C C x Q 
(8.22)
este un polinom de grad cel mult 1 ÷
i
p .
Cazul 2. Presupunem că rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt complexe şi
analizăm pe rând subcazul când rădăcinile sunt distincte şi apoi cazul când ecuaţia
caracteristică are şi rădăcini multiple.
a) Presupunem că ecuaţia caracteristică are toate rădăcinile complexe distincte; rezultă
că ele sunt două câte două complex-conjugate. Solutia generala a ecuatiei (8.18) va
fi:
( )
, sin sin sin
cos cos cos
2
2
2 1
1
1
2
2
2 1
1
1
x e C x e C x e C
x e C x e C x e C x y
k
x
k
k
x x
k
x
k
k
x x
| | |
| | |
o o o
o o o
- - -
+ + + +
+ + + + =



(8.23)
9

unde
i
C ,
-
i
C , k i , 1 = sunt constante arbitrare.
b) Dacă ecuaţia caracteristică are rădăcina complexă
1 1 1
| + o = ì i multiplă, de
ordinul
1
p rezulta ca solutia generala a ecuatiei diferentiale va fi:
( )
. sin sin sin
cos cos cos
1
1
1
1
1
1
1
2 1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
2 1
1
1
x e x C x xe C x e C
x e x C x xe C x e C x y
x p
p
x x
x p
p
x x
| + + | + | +
+ | + + | + | =
o ÷ - o - o -
o ÷ o o



(8.24)
c) Ecuaţia caracteristică are rădăcinile complexe
¦
¹
¦
´
¦
| + o = ì
| + o = ì
j j j
i
i

1 1 1

cu multiplicitatile
j
p p , ,
1
 , unde ( ) n p p
j
= + +
1
2 .
Solutia generala a ecuatiei diferentiale (8.18) va fi:
( ) ( ) ( ) | | ( ) ( ) , sin cos sin cos
1 1
1
1 1 1 1
x
j
j
j
p j
j
p
x
e x x S x x R e x x S x x R x y
o
÷ ÷
o
(
¸
(

¸

| + | + + | + | = 
(8.25)
unde
 ( )
1
2 1 1
÷
÷
+ + + =
j
p
j
p
j
p
x C x C C x R  este un polinom de grad cel mult 1 ÷
j
p ,
 ( )
1
2 1 1
÷
- - -
÷
+ + + =
j
p
j
p
j
p
x C x C C x S  este un polinom de grad cel mult 1 ÷
j
p .
Cazul 3. Presupunem că ecuaţia caracteristică are:
o radacinile reale
j
ì ì , ,
1
 , cu multiplicitatile
j
p p , ,
1

si
o radacinile complexe
¦
¹
¦
´
¦
| + o = ì
| + o = ì
+
+
l l l j
j
i
i

1 1 1

cu multiplicitatile
l j j
p p
+ +
, ,
1
 , unde
( ) n p p p p
l j j j
= + + + + +
+ +
 
1 1
2 .
Solutia generala a ecuatiei (8.18) va fi:
10

( ) ( ) ( ) ( ) | | ¿ + + ¿ =
=
÷ + ÷ +
=
÷
l
k
k k
j
p k k
j
p
x
k
x
i
j
i
i
p
x x S x x R e e x Q x y
1
1 1
1
1
sin cos | |
o ì
, (8.26)
unde
 ( ) x Q
i
p 1 ÷
este un polinom de grad cel mult 1 ÷
i
p si are expresia (8.22),
 ( )
1
2 1 1
÷
÷ +
+ + + =
k
p
k
p k
j
p
x c x c c x R  este un polinom de grad cel mult 1 ÷
k
p ,
 ( )
1
2 1 1
÷
- - -
÷ +
+ + + =
k
p
k
p k
j
p
x c x c c x S  este un polinom de grad cel mult 1 ÷
k
p .
7) Să se determine soluţia generală a următoarelor ecuaţii diferenţiale omogene cu
coeficienţi constanţi:
a) 0 = ÷ ' ' y y
>> y=dsolve('D2y=y','x')
y =
C1*exp(x)+C2*exp(-x)
b)
( )
0 4 5
4
= + ' ' + y y y
>> y=dsolve('D4y+5*D2y+4*y=0','x')
y =
C1*sin(x)+C2*cos(x)+C3*sin(2*x)+C4*cos(2*x)
ECUATII NEOMOGENE CU COEFICIENTI CONSTANTI
O ecuaţie diferenţială de forma
( ) ( )
( ) x f y a y a y a y a
n n
n n
= + ' + + +
÷
÷
1
1
1 0
 ,
(8.27)
unde
n
a a a , , ,
1 0
 sunt constante reale, 0
0
= a iar
( )
( ) 9 ÷ I C f
0
: este o funcţie
continuă pe un interval 9 _ I se numeşte ecuaţie diferenţială liniară neomogenă de
ordinul n cu coeficienţi constanţi.
Soluţia generală a acestei ecuaţii este suma dintre soluţia generală a ecuaţiei
omogene asociate şi o soluţie particulară (oarecare) a ecuaţiei neomogene; deci
( ) ( ) ( ) x y x y x y
p o
+ = .
În cazul când f este o funcţie oarecare, pentru determinarea unei soluţii particulare
a ecuaţiei neomogene se utilizează metoda variaţiei constantelor (sau metoda
11

constantelor variabile) a lui Lagrange; soluţia particulară a ecuaţiei neomogene poate fi
găsită sub forma
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) x y x C x y x C x y x C x y
n n p
+ + + = 
2 2 1 1
,
unde ( ) ( ) ( ) { } x C x C x C
n
' ' ' , ,
2 1
 reprezintă soluţia sistemului algebric, liniar, de n ecuaţii,
cu n necunoscute, neomogen:
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )
( )
( )
( ) ( )
( )
( ) ( )
( )
( )
( )
( )
( ) ( )
( )
( ) ( )
( )
( )
( )
¦
¦
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
¦
¦
´
¦
= ' + + ' + '
= ' + + ' + '
= ' ' + + ' ' + ' '
= ' + + ' + '
÷ ÷ ÷
÷ ÷ ÷
.
0
0
0
0
1 1
2
2
1
1
1
2 2
2
2
2
1
1
2 2 1 1
2 2 1 1
a
x f
x y x C x y x C x y x C
x y x C x y x C x y x C
x y x C x y x C x y x C
x y x C x y x C x y x C
n
n n
n n
n
n n
n n
n n
n n






Observaţie. Dacă ordinul ecuaţiei diferenţiale neomogene este mare, atunci
calculele pentru determinarea soluţiei particulare devin laborioase, deoarece sistemul care
rezultă prin aplicarea metodei variaţiei constantelor are n ecuaţii, şi n funcţii
necunoscute.
În cazul când ( ) x f are o formă particulară se utilizează metoda coeficienţilor
nedeterminaţi (sau a identificării).
Distingem următoarele situaţii:
Situatia 1. Membrul drept al ecuaţiei diferenţiale (8.27) este de forma
( ) const C x f = = .
a) Daca 0 = ì
0 = ì
nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice, atunci ecuaţia diferenţială
(8.27) are o soluţie particulară de forma
( )
n
p
a
C
x y = .
(8.28)
b) Daca 0 = ì este rădăcină multiplă de ordinul m
m
a ecuaţiei caracteristice atunci
ecuaţia diferenţială (8.27) are o soluţie particulară de forma
( )
m n
m
p
a m
x C
x y
÷
·
·
=
!
.
(8.29)
Situatia 2. Membrul drept al ecuaţiei diferenţiale (8.27) are forma
12

( )
x
Ce x f
o
= ,
unde o
o
este o constanta.
a) Daca
0 = ì
o ì = nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice, atunci ecuaţia diferenţială
(8.27) are o soluţie particulară de forma
( )
( ) o
o
P
e C
x y
x
p
·
= .
(8.30)
b) Daca o ì = este rădăcină multiplă de ordinul m a ecuaţiei caracteristice atunci
ecuaţia diferenţială (8.27) are o soluţie particulară de forma
( )
( )
( ) o
o
m
x m
p
P
e x C
x y
· ·
= .
(8.31)
Situatia 3. Membrul drept al ecuaţiei diferenţiale (8.27) este de forma
( ) ( ) x P x f
m
= ,
unde ( ) x P
m
este un polinom de gadul m.
a) Daca 0 = ì nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice, atunci ecuaţia diferenţială
(8.27) are o soluţie particulară de forma
( ) ( ) x Q x y
m p
= ,
(8.32)
unde
( ) t Qm
( ) x Q
m
este un polinom de acelaşi grad ca şi
( ) t Pm
( ) x P
m
, ai cărui coeficienţi se
determină prin identificare, punând condiţia ca ( ) x y
p
să verifice ecuaţia neomogenă.
b) Daca 0 = ì te rădăcină multiplă de ordinul r
r
a ecuaţiei caracteristice atunci ecuaţia
diferenţială (8.27) are o soluţie particulară de forma
( ) ( ) x Q x x y
m
r
p
= ,
(8.33)
unde ( ) x Q
m
este un polinom de acelaşi grad ca şi ( ) x P
m
.
Situatia 4. Membrul drept al ecuaţiei diferenţiale (8.27) este de forma
( ) ( ) x P e x f
m
x o
= .
a) Daca
o ì =
o ì = is nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice, atunci ecuaţia
diferenţială (8.27) are o soluţie particulară de forma
( ) ( ) x Q e x y
m
x
p
o
= ,
(8.34)
13

unde
( ) t Qm
( ) x Q
m
este un polinom de acelaşi grad ca şi
( ) t Pm
( ) x P
m
,
( ) t Pm
ai cărui coeficienţi se
determină prin identificare, punând condiţia ca
( ) t x p
( ) x y
p
din (8.34) să verifice ecuaţia
neomogenă.
b) Daca
o ì =
o ì = este rădăcină multiplă de ordinul r
r
a ecuaţiei caracteristice, atunci
ecuaţia diferenţială (8.27) are o soluţie particulară de forma
( ) ( ) x P x e x y
m
r x
p
o
= .
(8.35)
Situatia 5. Membrul drept al ecuaţiei diferenţiale (8.27) este de forma
( ) x N x M x f | | sin cos + = .
a) Daca i | ì =
i | ì =
nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice, atunci ecuaţia
diferenţială (8.27) are o soluţie particulară de forma
( ) x B x A x y
p
| | sin cos + = .
(8.36)
b) Daca i | ì = este rădăcină multiplă de ordinul m
m
a ecuaţiei caracteristice,
atunci ecuaţia diferenţială (8.27) are o soluţie particulară de forma
( ) ( ) x B x A x x y
m
p
| | sin cos + = .
(8.37)
Situatia 6. Membrul drept al ecuaţiei diferenţiale (8.27) este de forma
( ) ( ) ( ) ( ) x x Q x x P e x f
m m
x
| |
o
sin cos + = .
a) Daca i | o ì + = nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice, atunci ecuaţia
diferenţială (8.27) are o soluţie particulară de forma
( ) ( ) ( ) ( ) x x S x x R e x y
m m
x
p
| |
o
sin cos + = .
(8.38)
b) Daca i | o ì + = este rădăcină multiplă de ordinul
r
r a ecuaţiei caracteristice,
atunci ecuaţia diferenţială (8.27) are o soluţie particulară de forma
( ) ( ) ( ) ( ) x x S x x R e x x y
m m
x r
p
| |
o
sin cos + = .
(8.39)
Situatia 7. Membrul drept al ecuaţiei diferenţiale (8.27) este de forma
( ) ( ) ( ) x f x f x f
k
+ + = 
1
,
cu
( ) t f i
( ) x f
i
de forma din situaţiile 1- 6.
În acest caz, ecuaţia diferenţială (8.27) are o soluţie particulară de forma
14

( ) ( ) ( ) x y x y x y
pk p p
+ + = 
1
,
(8.40)
cu
( ) t x pi
( ) x y
pi
corespunzător lui
( ) t f i
( ) x f
i
.
8) Să se determine soluţia generală a următoarelor ecuaţii diferenţiale neomogene cu
coeficienţi constanţi:
a) 2 10 6 6 5
2
+ ÷ = + ' ÷ ' ' x x y y y
>> y=dsolve('D2y-5*Dy+6*y=6*x^2-10*x+2','x')
y =
exp(3*x)*C2+exp(2*x)*C1+x^2
b) x x y y y 2 sin 10 2 cos 2 6 ÷ = ÷ ' + ' '
>> y=dsolve('D2y+Dy-6*y=2*cos(2*x)-10*sin(2*x)','x')
y =
exp(-3*x)*C2+exp(2*x)*C1+sin(2*x)
c) x y y y y
x
e 3 3 = ÷ ' + ' ' ÷ ' ' ' , 0 > x
>> y=dsolve('D3y-3*D2y+3*Dy-y=exp(x)*sqrt(x)','x')
y =
8/105*x^(7/2)*exp(x)+C1*exp(x)+C2*exp(x)*x+C3*exp(x)*x^2
d) x x y sin + = ' '
>> y=dsolve('D2y=x+sin(x)','x')
y =
1/6*x^3-sin(x)+C1*x+C2
e) x y ln = ' ' ' , 0 > x
>> y=dsolve('D3y=ln(x)','x')
y =
1/6*x^3*log(x)-11/36*x^3+1/2*x^2*C1+C2*x+C3
ECUATII EULER
O ecuaţie diferenţială liniară neomogenă de ordin superior cu coeficienţi variabili
se poate reduce la o ecuaţie cu coeficienţi constanţi, numită ecuaţia lui Euler:
( ) ( )
( ) x f y a y x a y x a y x a
n n
n
n n
n
= + ' + + +
÷ ÷
÷ 0 1
1 1
1
 ,
(4.1)
15

cu n i a
i
, 0 , = 9 e , iar f o funcţie continuă.
Ecuaţia lui Euler se reduce la o ecuaţie cu coeficienţi constanţi prin schimbarea
variabilei independente
t
x e = .
9) Să se integereze ecuaţiile diferenţiale Euler următoare
a) x x x y x y x ln 6
2
= + ' ÷ ' '
>> y=dsolve('x^2*D2y-x*Dy+y=6*x*ln(x)','x')
>> y=dsolve('x^2*D2y-x*Dy+y=6*x*ln(x)','x')
y =
x*C2+log(x)*x*C1+log(x)^3*x
b) x y y x + = ' ' + ' ' ' 1
>> y=dsolve('x*D3y+D2y=1+x','x')
y =
1/12*x^3+x*log(x)*C1-C1*x+1/2*x^2+C2*x+C3
c) ( ) ( ) 18 63 2 3 7 2 3
2
+ ÷ = ' + + ' ' + x y x y x
>> y=dsolve('(3*x+2)^2*D2y+7*(3*x+2)*Dy=-63*x+18','x')
y =
-1/4*C1/(3*x+2)^(4/3)+15*log((3*x+2)^(1/3))-3*x+C2
d)
( )
( )
( )
( )
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= ' '
= '
=
= ' ' ÷ ÷ ' ' '
1 2
1 2
2 2
0 1
y
y
y
y x y

>> y=dsolve('D3y*(x-1)-D2y=0','y(2)=2','Dy(2)=1','D2y(2)=1','x')
y =
5/6+1/6*(x-1)^3+1/2*x
Tema
1. Rezolvaţi ecuaţia diferenţială cu variabile separabile:
a) 0 1
2
= ' + + y xy y
b)
1
1
2
2
+ + ÷
+ + ÷
= '
x x
y y
y
16

2. Să se integreze ecuaţia diferenţială totală:
( ) 0 d 2 d 3
2 2
= + ÷ y xy x y x .
3. Să se rezolve ecuaţiile diferenţiale omogene şi reductibile la omogene:
a)
2 2
2
y x
xy
y
+
÷
= '
b)
( ) ( )
( ) ( ) 1 2 3 1
1 2 3 1 2
2
2
+ ÷ ÷ ÷ +
+ ÷ + ÷ +
= '
y x x y x
y x x y x
y
c)
2 2
y x y y x + = ÷ ' .
4. Să se rezolve ecuaţia diferenţială neomogenă:
a)
2
e 4
x
x xy y
÷
= + '
b) x x y y cos tg = ÷ ' .
5. Să se rezolve ecuaţia diferenţială de tip Bernoulli:
a)
2
3 xy xy y = ÷ '
b)
2 2
1
y x
x
y
y = + ' , 0 > x , 0 = y .
6. Să se integreze ecuaţia diferenţială de tip Riccati:
a) 1
2 2
+ ÷ = ' x y y
b)
3
2
2
1 2
2
x
y
x
y
x
y ÷ ÷ = ' .
7. Să se determine soluţia generală a următoarelor ecuaţii diferenţiale omogene cu
coeficienţi constanţi:
a) 0 = + ' + ' ' y y y
b) 0 13 17 5 = ÷ ' + ' ' ÷ ' ' ' y y y y
c)
( )
0 4 3 5 3
4
= + ' ÷ ' ' + ' ' ' ÷ y y y y y
d)
( ) ( )
0 169 13 94 50 11
4 5
= + ' + ' ' ÷ ' ' ' + ÷ y y y y y y .
17

8. Să se determine soluţia generală a următoarelor ecuaţii diferenţiale neomogene cu
coeficienţi constanţi:
a)
x
y y y
e 1
1
2 3
+
= + ' + ' '
b)
x
x
x x
y y y
3
3
2
e
2 6 9
6 6
+ +
= + ' ÷ ' '
c)
( )
x y y 3 cos 4
3
= ' ÷
d)
( ) x
x y y e 4
2 5
= ' ' ' +
e)
( )
x y y 12
7
= ' ' ' ÷ .
9. Să se integereze ecuaţiile diferenţiale Euler următoare:
a) ( ) x x y x y x ln sin 2
2
= + ' + ' '
b) x y y x y x y x = ÷ ' + ' ' + ' ' '
2 3
3 .

1

Laborator 9. Rezolvarea sistemelor de ecuatii diferentiale în Matlab 7.0
Bibliografie
I. Iatan - “Îndrumător de laborator în Matlab 7.0”, Ed. Conspress, Bucureşti, 2009.
SISTEME OMOGENE
Un sistem de ecuaţii diferenţiale de forma
( )
( )
( )
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
+ + + + = '
+ + + + = '
+ + + + = '
,
2 2 1 1
2 2 2 22 1 21 2
1 1 2 12 1 11 1
x f y a y a y a y
x f y a y a y a y
x f y a y a y a y
n n nn n n n
n n
n n





(9.1)
unde

x
y
y
k
k
d
d
= ' , n k , 1 = ,

ij a
ij
a n j i , 1 , = sunt constante reale,
 ( ) I C f
i
0
e , n j i , 1 , = , 9 _ I ,
 ( ) I C y y
n
1
1
, , e  sunt funcţii necunoscute,
se numeşte sistem de ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul I şi neomogen cu coeficienţi
constanţi.
Functiile
ij a
ij
a se numesc coeficientii sistemului.
If 0
1
= = =
n
f f  pe I, sistemul se numeste omogen, este numit neomogen.
Problema Cauchy asociată sistemului (9.1) constă din acest sistem căruia îi ataşăm
condiţiile iniţiale
( )
( )
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
=
.
0
0
0
1
0 1
n n
y x y
y x y

Sistemul (9.1) poate fi rezolvat prin următoarele două metode:
- Metoda ecuaţiei caracteristice
2

- Metoda eliminării constă în reducerea sistemului de ecuaţii diferenţiale la o
singură ecuaţie diferenţială liniară de ordinul n
n
, pentru una din funcţiile
necunoscute ale sistemului şi rezolvarea apoi a acestei ecuaţii.
1) Să se rezolve următorul sistem de ecuaţii diferenţiale liniare omogen:
a)
¹
´
¦
÷ = '
= '
1 2
2 1
y y
y y

>> [y1,y2]=dsolve('Dy1=y2','Dy2=-y1','x')
y1 =
-C1*cos(x)+C2*sin(x)
y2 =
C1*sin(x)+C2*cos(x)
b)
¦
¹
¦
´
¦
+ ÷ = '
÷ = '
÷ = '
2 1 3
3 2
3 2 1
2
4 3
y y y
y y
y y y

>> [y1,y2,y3]=dsolve('Dy1=3*y2-4*y3','Dy2=-y3','Dy3=-2*y1+y2','x')
y1 =
exp(-x)*C1+5/2*C2*exp(-2*x)+5*C3*exp(3*x)
y2 =
exp(-x)*C1+C2*exp(-2*x)+C3*exp(3*x)
y3 =
exp(-x)*C1+2*C2*exp(-2*x)-3*C3*exp(3*x)
c)
( )
( )
( ) ¦
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
¦
´
¦
÷ =
=
=
÷ + = '
÷ + = '
÷ + = '
1 0
1 0
2 0
6 2
2 4
3
3
2
1
3 2 1 3
3 2 1 2
3 2 1 1
y
y
y
y y y y
y y y y
y y y y

>>[y1,y2,y3]=dsolve('Dy1=y1+y2-3*y3','Dy2=4*y1+y2-2*y3','Dy3=2*y1+y2-
6*y3','y1(0)=2','y2(0)=1','y3(0)=-1','x')
y1 =
-13/14*exp(-5*x)+3/2*exp(-x)+10/7*exp(2*x)
3

y2 =
-3*exp(-x)+4*exp(2*x)
y3 =
-13/7*exp(-5*x)+6/7*exp(2*x)
SISTEME NEOMOGENE
Soluţia generală a sistemului neomogen (9.1) este suma dintre soluţia generală a
sistemului omogen şi o soluţie particulară a sistemului neomogen.
O soluţie particulară a sistemului neomogen se poate determina cu ajutorul metodei
variaţiei constantelor.
2) Să se rezolve următorul sistem de ecuaţii diferenţiale liniare neomogen:
a)
¹
´
¦
+ + = '
= '
÷x x
e e y y
y y
1 2
2 1

>> [y1,y2]=dsolve('Dy1=y2','Dy2=y1+exp(x)+exp(-x)','x')
y1 =
exp(x)*C2+exp(-x)*C1+1/2*x*exp(x)-1/4*exp(-x)-1/4*exp(x)-1/2*exp(-x)*x
y2 =
exp(x)*C2-exp(-x)*C1+1/2*x*exp(x)-1/4*exp(-x)+1/4*exp(x)+1/2*exp(-x)*x
b)
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
÷ + + = '
÷ ÷ + = '
÷ ÷ + = '
3 3
2 3
2 1 3
2
3 1 2
2
3 2 1
x y y y
x y y y
x x y y y

>> [y1,y2,y3]=dsolve('Dy1=y2+y3-x-x^2','Dy2=3*y1+y3-2-x^2','Dy3=3*y1+y2+x-
3','x')
y1 =
1+2/3*C2*exp(3*x)-C3*exp(-2*x)
y2 =
x+exp(-x)*C1+C2*exp(3*x)+C3*exp(-2*x)
y3 =
-exp(-x)*C1+C2*exp(3*x)+C3*exp(-2*x)+x^2

4


3) Să se determine soluţia sistemului de ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi
( )
( )
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
=
÷ =
+ + = +
+ ÷ = ÷
. 2 0
1 0
2 4
d
d
2
d
d
1 4
d
d
d
d
y
x
t x y
t
y
t
x
x y
t
y
t
x

>> [x,y]=dsolve('Dx-Dy=y-4*x+1','Dx+2*Dy=4*y+2*x+t','x(0)=-1','y(0)=2','t')
x =
17/108-244/135*exp(-3*t)+13/20*exp(2*t)-1/18*t
y =
122/135*exp(-3*t)+13/10*exp(2*t)-11/54-2/9*t
4)
Tema
1) Să se rezolve următorul sistem de ecuaţii diferenţiale liniare omogen:
a)
¦
¹
¦
´
¦
+ = '
+ = '
+ = '
2 1 3
1 3 2
3 2 1
y y y
y y y
y y y

b)
¦
¹
¦
´
¦
÷ ÷ = '
+ + ÷ = '
+ + ÷ = '
3 2 1 3
3 2 1 2
3 2 1 1
2 3
8 6 10
2 2 2
y y y y
y y y y
y y y y

c)
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
= + ÷ +
= + ÷ +
= ÷ + ÷
. 0 6 14 3
d
d
0 2 5
d
d
0 4 8 3
d
d
u z y
x
u
u z y
x
z
u z y
x
y

2) Să se rezolve următorul sistem de ecuaţii diferenţiale liniare neomogen:
a)
¦
¹
¦
´
¦
÷ + ÷ + = '
+ ÷ = '
+ ÷ ÷ + = '
x y y y y
y y
x y y y y
1
1
2 2 2
3 2 1 3
1 2
3 2 1 1

5

b) 0 ,
d
d
1
d
d
=
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
+ ÷ =
+ =
t
t x
t
y
t
t
y
t
x
t

c)
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
÷ + = '
÷ + = '
÷ + = '
x
x
x
y y y
y y y
y y y
e
e
e
2 1 3
3 1 2
3 2 1

d)
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
+ ÷ + =
+ ÷ + =
+ ÷ + =
. 1 2
d
d
1 2
d
d
1 4
d
d
x z y
t
z
z x y
t
y
x y z
t
x

3) Rezolvaţi problema Cauchy:
a)
( )
( )
( )
¦
¦
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
¦
¦
´
¦
÷ =
=
=
÷ + =
÷ + =
÷ + =
1 0
1 0
2 0
6 2
d
d
2 4
d
d
3
d
d
z
y
x
z y x
t
z
z y x
t
y
z y x
t
x

b)
( )
( )
( ) ¦
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
¦
´
¦
=
=
=
= + ÷ + '
÷ = + ÷ + '
= ÷ + ÷ '
4 0
3 0
2 0
2 6 14 3
1 2 5
1 4 8 3
3
2
1
3 2 1 3
3 2 1 2
3 2 1 1
y
y
y
y y y y
y y y y
y y y y

6

c)
( )
( )
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
=
=
+ = + +
+ = + ÷
3 0
2 0
3 2 4
d
d
3
1 2
d
d
3
y
x
t y x
t
y
t y x
t
x


1

Laborator 10. Reprezentări grafice în plan în Matlab 7.0
Bibliografie
I. Iatan - “Îndrumător de laborator în Matlab 7.0”, Ed. Conspress, Bucureşti, 2009.

Matlab 7.0 dispune de funcţii speciale care permit realizarea reprezentărilor grafice 2D.
Reprezentarea datelor în coordonate carteziene este realizată utilizând funcţia plot.
plot(f) Reprezintă grafic funcţia f
plot(f,linie,marker,culoare) Reprezintă grafic funcţia f utilizând un anumit stil de linie, un
anumit simbol de marker şi o anumită culoare
plot(f,g) Reprezintă grafic simultan două funcţii f şi g în acelaşi sistem de
coordonate
plot(f,g,linie,marker,culoare) Reprezintă grafic simultan două funcţii f şi g în acelaşi sistem de
coordonate, utilizând un anumit stil de linie, un anumit simbol de
marker şi o anumită culoare
ezpolar(f)
Reprezintă grafic în coordonate polare curba ( ) u µ f = în domeniul
t u 2 0 < < (nu apare la versiunile precedente de Matlab)
comet(x,y) Repezentarea dinamică a vectorului y în funcţie de vectorul x
Observaţie. Vom lista codurile corespunzătoare fiecărui stil de linie, fiecărui simbol
de marker şi fiecărei culori folosite într-o reprezentare grafică 2D:
Specificatori ai stilurilor de linie
Specificator Stilul de linie
- Linie continuă
-- Linie întreruptă
: Puncte
-. Linie- punct
Simboluri de markere
Specificator Tipul de marker
2

+ Semnul plus
o Cerc
* Steluţă
. Punct
x x
„square‟ sau s Pătrat
„diamond‟ sau d Romb
„pentagram‟ sau p Pentagon
„hexagram‟ sau h Hexagon
^ Triunghi cu vârful în sus
v Triunghi cu vârful în jos
< Triunghi cu vârful spre stânga
> Triunghi cu vârful spre dreapta
Specificatori de culori
Specificator Culoarea
r Roşu
g Verde
b Albastru
c Albastru deschis
m Mov
y Galben
k Negru
w Alb
Aplicaţii
REPREZENTAREA CARTEZIANA
1) Reprezentaţi grafic următoarele funcţii în plan:
a) ( )
2
1
2
arcsin
x
x
x f
+
= , | | 5 , 5 ÷ e x
Pasul 1. Se fixează intervalul pe care va fi reprezentată funcţia şi un anumit pas.
>>x=-5:0.1:5;
3

Pasul 2. Definim funcţia ce urmează să fie reprezentată.
>> f=@(x) asin(2*x./(1+x.^2));
Pasul 3. Realizăm reprezentarea grafică.
>> plot(f(x),'m','LineWidth',4)
0 20 40 60 80 100 120
-2
-1.5
-1
-0.5
0
0.5
1
1.5
2

b) ( )
1
e 1
÷ ÷
· + =
x
x x f , | | 10 , 10 ÷ e x
>> x=-10:0.01:10;
>> f=@(x) abs(x+1).*exp(-abs(x-1))
f =
@(x) abs(x+1).*exp(-abs(x-1))
>> plot(f(x),'k','LineWidth',5)
0 500 1000 1500 2000 2500
0
0.2
0.4
0.6
0.8
1
1.2
1.4
1.6
1.8
2

c) ( ) x x f arcsin = , ( ) x x g arccos = , | | 1 , 1 ÷ e x
>>x=-1:0.01:1;
>> f=@(x) asin(x);
>> g=@(x) acos(x);
4

>> plot(x,f(x),'k',x,g(x),'b','LineWidth',3)
-1 -0.8 -0.6 -0.4 -0.2 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
-2
-1
0
1
2
3
4

REPREZENTAREA GRAFICĂ A UNOR CURBE REMARCABILE DIN GEOMETRIE
2) Reprezentaţi grafic următoarele curbe remarcabile din geometrie:
a) Elipsa:
- are ecuaţia carteziană implicită: 1
2
2
2
2
= +
b
y
a
x
;
- este caracterizată de ecuaţiile parametrice:
| | t e
¹
´
¦
=
=
2 , 0 ,
s
c
t
t in b y
ost a x
.
>> a=2;b=1; x=-a:0.001:a;
>> y=(b/a)*sqrt(a^2-x.^2);
>> y1=-(b/a)*sqrt(a^2-x.^2);
>> plot(x,y,'b',x,y1,'b','LineWidth',4)
-2 -1.5 -1 -0.5 0 0.5 1 1.5 2
-1
-0.8
-0.6
-0.4
-0.2
0
0.2
0.4
0.6
0.8
1



5

b) Hiperbola:
- are ecuaţia carteziană implicită: 1
2
2
2
2
= ÷
b
y
a
x
;
- este caracterizată de ecuaţiile parametrice:
9 e
¹
´
¦
=
=
t
t b y
t a x
,
sh
ch
daca ( | · e , a x ,
¹
´
¦
÷ =
÷ =
t b y
t a x
sh
ch
, 9 e t daca ( | a x ÷ · ÷ e , .
>> a=2;b=1;
>> t=-2:0.02:2;
>> x=a*cosh(t); y=b*sinh(t);
>> plot(x,y,'r',-x,-y,'r','LineWidth',4)
>>grid
-8 -6 -4 -2 0 2 4 6 8
-4
-3
-2
-1
0
1
2
3
4

c) Parabola:
- are ecuaţia carteziană implicită:
¹
´
¦
< ÷
>
=
0 , 2
0 , 2
2
x px
x px
y
- are ecuaţiile parametrice
9 e
¦
¹
¦
´
¦
=
=
t
t y
p
t
x
,
2
2
.
>> p=2;
>> t=-2:0.001:2;
6

>> x=t.^2/(2*p); y=t;
>> plot(x,y,'m','LineWidth',4)
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1
-2
-1.5
-1
-0.5
0
0.5
1
1.5
2

d) Astroida:
- are ecuaţia carteziană implicită:
3
2
3
2
3
2
a y x = + ;
- are ecuaţiile parametrice
| | t 2 , 0 ,
sin
cos
3
3
e
¦
¹
¦
´
¦
=
=
t
t a y
t a x

>> a=1;
>>t=0:0.01*pi:2*pi;
>> x=@(t) a*cos(t).^3;
>> y=@(t) a*sin(t).^3;
>> plot(x(t),y(t),'r','LineWidth',4)
-1 -0.8 -0.6 -0.4 -0.2 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
-1
-0.8
-0.6
-0.4
-0.2
0
0.2
0.4
0.6
0.8
1


7

e) Cardioida:
- are ecuaţiile parametrice:
( )
( )
| | t 2 , 0 ,
cos 1 sin
cos 1 cos
e
¹
´
¦
÷ =
÷ =
t
t t a y
t t a x
.
>> a=5;
>> t=0:0.01*pi:2*pi;
>>x=@(t) a*cos(t).*(1-cos(t));
>>y=@(t) a*sin(t).*(1-cos(t));
>> plot(x(t),y(t),'b', 'LineWidth',4)
-10 -8 -6 -4 -2 0 2
-8
-6
-4
-2
0
2
4
6
8


f) Lemniscata lui Bernoulli:
- are ecuaţiile parametrice:
| | t 2 , 0 ,
sin 1
cos sin
sin 1
cos
2
2
e
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
+
=
+
=
t
t
t t a
y
t
t a
x
.
>> a=5;
>> t=0:0.001*pi:2*pi;
>> x=@(t) a*cos(t)./(1+sin(t).^2);
>> y=@(t) a*sin(t).*cos(t)./(1+sin(t).^2);
>> plot(x(t),y(t),'b', 'LineWidth',4)
8

-5 -4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4 5
-2
-1.5
-1
-0.5
0
0.5
1
1.5
2

g) Curba Butterfly
- are ecuaţiile parametrice:
| | t 2 , 0 ,
12
sin 4 cos 2 cos
12
sin 4 cos 2 sin
5 cos
5 cos
e
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
|
.
|

\
|
+ ÷ =
|
.
|

\
|
+ ÷ =
t
t
t e t y
t
t e t x
t
t
.
>> t=0:0.001*pi:2*pi;
>> x=@(t) sin(t).*(exp(cos(t))-2*cos(4*t)+sin(t/12).^5);
>> y=@(t) cos(t).*(exp(cos(t))-2*cos(4*t)+sin(t/12).^5);
>> plot(x(t),y(t), 'k','LineWidth',4)
-3 -2 -1 0 1 2 3
-2
-1
0
1
2
3
4


REPREZENTAREA GRAFICA A SOLUTIILOR UNEI ECUATII DIFERENTIALE
O ecuatie diferentiala de forma
( ) ( ) y B y xA y ' + ' = ,
(10.1)
in care B A, sunt functii continue reprezinta o ecuatie Lagrange.
9

Notand
x p y p
x
y
p y d d
d
d
= · = · = '
(10.2)
ecuatia (10.1) devine
( ) ( ) p B p xA y + = ;
(10.3)
prin diferentiere obtinem:
( ) ( ) ( ) | | p p B p A x x p A x p d d d ' + ' + = ,
adica
( ) ( ) ( ) ( ) | | p p B p A x x p A p d d ' + ' = ÷ .
Daca
1. ( ) 0 = ÷ p A p
atunci rezulta
( )
( )
( )
( ) p A p
p B
x
p A p
p A
p
x
÷
'
+
÷
'
=
d
d
,
o ecuatie diferentiala neomogena, avand solutia generala:
( )
( )
( )
( )
( )
( )
|
|
|
|
.
|

\
|
}
÷
'
· + =
}
÷
'
÷
}
÷
'
p
p A p
p B
C x
p
p A p
p A
p
p A p
p A
d e e
d d
.
(10.4)
Din (10.3) si (10.4) deducem ca solutia generala a ecuatiei Lagrange este:
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( ) p B p
p A p
p B
C p A y
p
p A p
p A
p
p A p
p A
+
|
|
|
|
.
|

\
|
}
÷
'
· + =
}
÷
'
÷
}
÷
'
d e e
d d
.
(10.5)
2. ( ) p A p ÷ se anuleaza pe intervalul comun de definitie al functiilor A si B ,
atunci vom nota cu
1
p solutia ecuatiei:
( ) 0 = ÷ p A p
(10.6)
careia îi corespunde o solutie a ecuatiei Lagrange, adica
( ) ( )
1 1
p B p xA y + = .
(10.7)
Ecuatia Lagrange admite ca solutii singulare, drepte de forma (10.7), ce constituie
solutiile ecuatiei (10.6).
10

Solutia singulara este solutia care are proprietatea ca prin fiecare punct al sau, trece
cel putin o solutie a ecuatiei diferentiale. Solutia singulara nu poate fi obtinuta din solutia
generala a ecuatiei diferentiale, pentru nici o valoare a constantei C .
Din punct de vedere geometric, solutia singulara este infasuratoarea familiei de
curbe, care definesc solutia generala a ecuatiei diferentiale.
Infasuratoarea unei familii de curbe este curba, care este tangenta in fiecare punct
al sau, unei curbe din familia respectiva (vezi fig. de mai jos).

I

3) Reprezentati grafic in Matlab 7.0 solutiile ecuatiei diferentiale Lagrange:
3 2
27
8
9
4
y y y x ' ÷ ' = ÷ .
>> y=dsolve('x-y=(4/9)*Dy^2-(8/27)*Dy^3','x')
y =
-4/27+x
C1+(x-C1)^(3/2)
C1-(x-C1)^(3/2)
>> t=-12:0.1:12;
>>C1=12 ;
>> x=(t.^2).^(1/3)+C1;
>> y=t+C1;
>>C2=11;
>> x1=(t.^2).^(1/3)+C2 ;
>> y1=t+C2;
>>C3=8;
>> x2=(t.^2).^(1/3)+C3 ;
>> y2=t+C3;
>>C4=2 ;
11

>>x4=(t.^2).^(1/3)+C4 ;
>> y4=t+C4;
>>C5=10;
>>x5=(t.^2).^(1/3)+C5 ;
>> y5=t+C5 ;
>> x3=-15:15;
>> y3=-4/27+x3;
>> plot(x,y,'b',x1,y1,'b',x2,y2,'b',x4,y4,'b',x5,y5,'b',x3,y3,'m','LineWidth',2)

O ecuatie diferentiala de forma
( ) y B y x y ' + ' = ,
(10.8)
B fiind o functie continua reprezinta o ecuatie Clairaut.
Notand
p y = '
ecuatia (10.8) devine
( ) p B p x y + · = ;
(10.9)
prin diferentiere, obtinem:
( ) p p B p x x p x p d d d d ' + + = ,
12

adica
( ) | | 0 d = ' + p p B x .
Daca
1. C p p = ¬ = 0 d ;
atunci din (10.9) obtinem
( ) C B Cx y + = ,
(10.10)
ecuatie care reprezinta a familie drepte din plan, ce constituie solutia generala a ecuatiei
Clairaut.
2. ( ) ( ) p B x p B x ' ÷ = ¬ = ' + 0 ;
se obtine solutia singulara a ecuatiei Clairaut:
( ) ( ) p B p B p y + ' ÷ = .
(10.11)
4) Reprezentati grafic solutiile ecuatiei diferentiale Clairaut:
2
4y y x y ' ÷ ' = .
Vom determina solutiile ecuatiei diferentiale in Matalb 7.9:
>> y=dsolve('y=x*Dy-4*Dy^2','x')
y =
x^2/16
C*x - 4*C^2
>> t=-2:0.1:2;
>> x=t;
>> y=t.^2/16;
>>C=0.01;
>>y1=C*x-4*C^2
>>C1=0.04;
>>y2=C1*x-4*C1^2 ;
>> C2=0.09;
>> y3=C2*x-4*C2^2;
>> plot(x,y,'b',x,y1,x,y2,x,y3,'LineWidth',2)
13

-2 -1.5 -1 -0.5 0 0.5 1 1.5 2
-0.25
-0.2
-0.15
-0.1
-0.05
0
0.05
0.1
0.15
0.2
0.25

REPREZENTAREA POLARA
5) Reprezentaţi grafic în coordonate polare trifoiul cu patru foi:
( ) | | t 2 , 0 , 2 sin e = t t a t f .
>> a=2; t=0:pi/30:2*pi;
>> f=@(t) a*sin(2*t);
>> ezpolar(f)
0.5
1
1.5
2
30
210
60
240
90
270
120
300
150
330
180 0
r = a sin(2 t)

REPREZENTAREA DINAMICA
6) Reprezentaţi grafic dinamic funcţia:
( ) | | t t, , tg sin sin tg ÷ e ÷ = t t t t f
>> t = -pi:pi/200:pi;
14

>> comet(t,tan(sin(t))-sin(tan(t)))

Tema
1. Reprezentaţi grafic în plan următoarele funcţii:
a) ( )
( )
2
1
5 ln
5
|
|
.
|

\
|
+
+
=
x
x
x f , | | 5 , 3 ÷ e x
b) ( ) x x f
x
sin e
sin
· =
÷
, | | t 2 , 0 e x
c) ( )
2
2
1
1
arcos
x
x
x f
+
÷
= , | | 10 , 10 ÷ e x
d)
( )
( ) ( )
( ) ( ) ( )
¦
¦
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
¦
¦
´
¦
÷ =
÷ + =
+
÷ ÷ ÷
=
x g x f x h
x x f x g
x
x x
x f
2 3 cos
4
1
3 2
3 2
2
2 2
, | | 5 , 5 ÷ e x .
2. Reprezentaţi grafic următoarele curbe remarcabile din geometrie:
a) Cercul
- are ecuaţia carteziană implicită:
( ) ( )
2 2
0
2
0
r y y x x = ÷ + ÷ ;
- are ecuaţiile parametrice: | | t 2 , 0 ,
int s
cos
0
0
e
¹
´
¦
+ =
+ =
t
r y y
t r x x
.
15

b) Cicloida
- are ecuaţiile parametrice:
( ) ( )
( ) ( )
9 e
¹
´
¦
÷ =
÷ =
t
t r t y
t t r t x
,
cos 1
sin
.
3. Reprezentaţi grafic dinamic funcţia:
( ) | | 20 , 2 , e = t t t f .
4. Reprezentaţi grapfic în coordonate polare următoarele funcţii:
a) Cardioida:
( ) ( ) | | t | | | 2 , 0 , cos 1 e ÷ = a f .
b) Scarabaeus:
( ) | | t 2 , 0 , cos 2 cos e ÷ = t t a t b t f .

1

Laborator 11. Reprezentări grafice în spatiu în Matlab 7.0
Bibliografie
I. Iatan - “Îndrumător de laborator în Matlab 7.0”, Ed. Conspress, Bucureşti, 2009.
Matlab 7.0 dispune de funcţii speciale care permit realizarea reprezentărilor grafice 3D,
funcţii ilustrate mai jos.
Aplicaţii rezolvate
GENERAREA VECTORILOR CU PAS LINIAR
1. Sa se genereze un vector X cu 5 componente, cuprinse în intervalul | | 3 , 2 ÷ .
>> X=linspace(-2,3,5)

Funcţia Semnificaţie
ellipsoid(xc,zc,yc,a,b,c) reprezintă grafic elipsoidul de ecuaţie
( ) ( ) ( )
1
2
2
2
2
2
2
=
÷
+
÷
+
÷
c
zc z
b
yc y
a
xc x

X=linspace(x1,x2,n) Generează un vector X cu n componente, cuprinse în
intervalul | | 2 , 1 x x . Pasul dintre doua componente este
( ) ( ) 1 1 2 ÷ ÷ = n x x pas . Daca valoarea lui n este omisa,
atunci aceasta este considerata implicit egala cu 100.
[X,Y]=meshgrid(x,y) Returnează în matricele X şi Y , perechile de coordonate ale
tuturor punctelor din domeniul definit de vectorii x şi y ;
matricele sunt utile pentru reprezentări grafice 3D.
mesh(X,Y,Z)
Reprezintă grafic suprafaţa ( ) Y X Z , sub forma unei retele
plot3(X,Y,Z) Reprezintă grafic câte o linie în spaţiu prin punctele ale căror
coordonate sunt elementele matricelor X , Y , Z
plot3(X1,Y1,Z1,’linie
tip1’,X2,Y2,Z2,’linie tip2…)
Realizează reprezentări grafice 3D multiple, tipurile şi
culorile liniilor precizându-se precum în cazul funcţiei plot
2

X =

-2.0000 -0.7500 0.5000 1.7500 3.0000
GENERAREA UNEI RETELE (MESH)
2. Sa se genereze matricele X şi Y pentru domeniul:
2 2 s s ÷ x , 3 3 s s ÷ y
cu pasul 1 pe axa Ox si pasul 3 pe axa Oy .
Apeland in Matlab7.0 instructiunea
>> [X,Y]=meshgrid(-2:2,-3:3:3)
rezulta

X =

-2 -1 0 1 2
-2 -1 0 1 2
-2 -1 0 1 2

Y =

-3 -3 -3 -3 -3
0 0 0 0 0
3 3 3 3 3
REPREZENTAREA 3D A SUPRAFETELOR
3. Reprezentaţi grafic în 3D următoarele suprafeţe:
a) ( ) ( ) y x y x y x f + + + = cos sin ,
2 2
, | | 9 , 3 ÷ e x , | | 6 , 3 ÷ e y
>> [x,y]=meshgrid(-3:.1:9,-3:.1:6);
>>z=sin(sqrt(x.^2+y.^2))+cos(x+y);
>> mesh(x,y,z);

-5
0
5
10
-5
0
5
10
-2
-1
0
1
2
3

b) ( )
4 4
, y x y x f ÷ = , | | 3 , 3 , ÷ e y x
>> [x,y]=meshgrid(-3:.1:3,-3:.1:3);
>> z=x.^4-y.^4;
>> mesh(x,y,z);


3. Reprezentaţi grafic următoarele cuadrice:
a) Elipsoidul
>> ellipsoid(3,-2,1,9,4,1)
-10
-5
0
5
10
15
-6
-4
-2
0
2
0
0.5
1
1.5
2

b) Hiperboloidul cu o pânză:
- are ecuaţia în coordonate carteziene
0 1
2
2
2
2
2
2
= ÷ ÷ +
c
z
b
y
a
x
, 0 > >b a , 0 > c ;
- are reprezentarea parametrică:
-4
-2
0
2
4
-4
-2
0
2
4
-100
-50
0
50
100
4

¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
+ =
+ =
cu z
v u b y
v u a x
sin 1
cos 1
2
2
, 9 e u , | | t e 2 , 0 v .
>> a=7;c=2;b=3;
>>u=linspace(-1,1,300);v=linspace(0,2*pi,300);
>> x=a*cos(v)'*sqrt(1+u.^2);y=b*sin(v)'*sqrt(1+u.^2);z=c*ones(size(v))'*u;
>> mesh(x,y,z)

c) Paraboloidul hiperbolic:
- are ecuaţia în coordonate carteziene
z
b
y
a
x
2
2
2
2
2
= ÷ , 0 , 0 > > b a ;
- are reprezentarea parametrică:
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
=
=
u v z
u v b y
u v a x
2 cos
sin 2
cos 2
, | | t e 2 , 0 u , 0 > v .
>>a=3;b=2;
>> [x,y]=meshgrid(-60:15/6:90,-50:5/2:50);
>> z=x.^2/(2*a^2)-y.^2/(2*b^2);
>> mesh(x,y,z);
5

-100
-50
0
50
100
-50
0
50
-400
-200
0
200
400
600

d) Cilindrul:
- are ecuaţia în coordonate carteziene
2 2 2
R y x = + ;
- are reprezentarea parametrică:
¦
¹
¦
´
¦
=
=
=
v z
u R y
u R x
sin
cos
, | | t 2 , 0 e u , | | h v , 0 e .
>> R=0.5;
>> u=linspace(0,2*pi,200);
>> v=linspace(0,50,200);
>> x=R*cos(u)'*ones(size(v));
>> y=R*sin(u)'*ones(size(v));
>> z=ones(size(u))'*v;
>> mesh(x,y,z)
-0.5
0
0.5
-0.5
0
0.5
0
10
20
30
40
50


6

e) Conul de rotaţie:
- are ecuaţia în coordonate carteziene
0
2
2
2
2
2
= ÷
+
c
z
a
y x
, 0 , > c a ;
- are reprezentarea parametrică:
¦
¹
¦
´
¦
=
=
=
cv z
u av y
u av x
sin
cos
, 9 e v .
>> a=1; c=2;
>> u=linspace(0,2*pi,200);
>>v=linspace(0,50,200);
>> x=a*cos(u)'*v;
>> y=a*sin(u)'*v;
>> z=c*ones(size(u))'*v;
>>mesh(x,y,z)
-50
0
50
-50
0
50
0
20
40
60
80
100

f) Hiperboloidul cu două pânze:
- are ecuaţia în coordonate carteziene
0 1
2
2
2
2
2
2
= + ÷ +
c
z
b
y
a
x
, 0 > >b a , 0 > c ;
- are reprezentarea parametrică:
¦
¹
¦
´
¦
± =
=
=
u c z
v u b y
v u a x
cosh
sin sinh
cos sinh
, 9 e u , | | t e 2 , 0 v .
7

>> a=3;c=3;b=2;
>> u=linspace(-3,3,200);v=linspace(0,2*pi,200);
>> x=a*cos(v)'*sinh(u);y=b*sin(v)'*sinh(u);
>>z=c*ones(size(v))'*cosh(u);z1=-c*ones(size(v))'*cosh(u);
>> plot3(x,y,z,x,y,z1,'LineWidth',8);
-40
-20
0
20
40
-40
-20
0
20
40
-50
0
50

g) Conul de ordin doi:
- are ecuaţia în coordonate carteziene
0
2
2
2
2
2
2
= ÷ +
c
z
b
y
a
x
, 0 > >b a , 0 > c ;
- reprezentarea parametrică:
¦
¹
¦
´
¦
± =
=
=
cv z
u bv y
u av x
sin
cos
, 9 e v , | | t 2 , 0 e u .
>> a=4;b=3;c=2;
>> u=linspace(0,2*pi,200);
>>v=linspace(0,50,200);
>> x=a*cos(u)'*v;
>> y=b*sin(u)'*v;
>> z=c*ones(size(u))'*v;
>> z1=-c*ones(size(u))'*v;
>> plot3(x,y,z,x,y,z1,’LineWidth’,8)
8

-200
-100
0
100
200
-200
-100
0
100
200
-100
-50
0
50
100

4. Reprezentaţi grafic arcul de elice:
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
=
=
u
a
z
u R y
u R x
t 2
sin
cos
, | | t 2 , 0 e u .
>> R=4;a=1;
>> u=linspace(0,2*pi,200);
>> x=R*cos(u)'*ones(size(u)); y=R*sin(u)'*ones(size(u)); z=(a/(2*pi))*u'*ones(size(u));
>> mesh(x,y,z, 'LineWidth',8)
-4
-2
0
2
4
-4
-2
0
2
4
0
0.2
0.4
0.6
0.8
1

5. Reprezentaţi grafic urmatoarele suprafeţe algebrice remarcabile:
a) Bohemian Dome:
¦
¹
¦
´
¦
=
+ =
=
v c z
u a v b y
u a x
sin
sin cos
cos
, | | t e 2 , 0 , v u , 5 . 0 = a , 5 . 1 = b , 1 = c
9

>> a=0.5;c=1;b=1.5;
>> u=linspace(0,2*pi,100);v=linspace(0,2*pi,100);
>> x=a*ones(size(v))'*cos(u);
>> y=b*cos(v)'*ones(size(u))+a*ones(size(v))'*sin(u);
>> z=c*sin(v)'*ones(size(u));
>> mesh(x,y,z)
-0.5
0
0.5
-2
-1.5 -1
-0.5
0 0.5
1
1.5
2
-1
-0.5
0
0.5
1


b) Astroidal Ellipsoid:
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
=
=
v c z
v u b y
v u a x
3
3 3
3 3
sin
cos sin
cos cos
,
(
¸
(

¸
t t
÷ e
2
,
2
u , | | t t ÷ e , v , 1 = a , 05 . 0 = b , 7 . 0 = c .
>> a=1;b=0.05;c=0.7; u=linspace(-pi/2,pi/2,500);v=linspace(-pi,pi,500);
>> x=a*(cos(v).^3)'*cos(u).^3; y=b*(cos(v).^3)'*sin(u).^3;
>> z=b*(sin(v).^3)'*ones(size(u));
>> mesh(x,y,z)
-1
-0.5
0
0.5
1
-0.05
0
0.05
-0.05
0
0.05

10

Aplicaţii propuse
1. Reprezentaţi grafic în 3D următoarele suprafeţe:
a. ( )
( )
3
2 2
20
,
y x
y x f
+
= , | | 3 , 1 e x , | | 6 , 6 ÷ e y ;
b. ( )
( )
3
2 2
1
,
y x
xy
y x f
+ +
= , | | 10 , 10 ÷ e x , | | 6 , 6 ÷ e y ;
c. ( ) x y y x f
3
sin , = , | | t , 0 , e y x ;
d. ( ) ( )
2
1 , y x y x f ÷ = , | | 4 , 1 , e y x .
2. Reprezentaţi grafic:
a) Sfera
- are ecuaţia în coordonate carteziene
2 2 2 2
R z y x = + +
- are reprezentarea parametrică:
¦
¹
¦
´
¦
=
=
=
u µ
¢ u µ
¢ u µ
cos
sin sin
cos sin
z
y
x
,

0 > µ
,
| | t e u , 0
,
| | t e ¢ 2 , 0 .
b) Paraboloidul eliptic
- are ecuaţia în coordonate carteziene
z
b
y
a
x
2
2
2
2
2
= + , 0 > > b a ;
- are reprezentarea parametrică:
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
=
=
v z
u v b y
u v a x
sin 2
cos 2
, | | t e 2 , 0 u , 0 > v .
1

Laborator 12. Funcții definite de utilizator în Matlab 7.0 – Partea I
Bibliografie
I. Iatan - “Îndrumător de laborator în Matlab 7.0”, Ed. Conspress, Bucureşti, 2009.
Un program Matlab 7.0 poate fi scris sub forma fişierelor script sau a fişierelor function.
Fişierele ce conţin instrucţiuni Matlab 7.0 poartă denumirea de fişiere- M datorită
faptului că au extensia “m” .
Un fişier script este un fişier- M, ce conţine o secvenţă de comenzi Matlab. Pentru
execuţia acestei secvenţe de comenzi, se scrie în linia de comandă numele fişierului script.
Fişierele funcţie sunt fişiere- M, care conţine în prima linie cuvântul cheie function.
Spre deosebire de un script, o funcţie poate lucra cu argumente.
Sintaxa primei linii a unui fişier funcţie este
function [y1,…,yn]=nume_funcţie(x1,…,xn)
unde
- y1,…,yn constituie parametrii de ieşire (în lipsa acestora se elimină parantezele
drepte şi semnul egal);
- x1,…,xn reprezintă parametrii de intrare (în cazul lipsei acestora se elimină
parantezele rotunde).
După terminarea execuţiei unei funcţii, numai variabilele de ieşire ale acesteia vor
rămâne în memoria calculatorului, în timp ce în cazul unui script rămân în memorie toate
variabilele cu care acesta a operat.
Dintre instrucţiunile de control logic din Matlab 7.0 menţionăm: if, else, elseif, end,
while, for, break.
Instrucţiunea condiţională if are forma generală
if expresie1
grup1_instrucţiuni;
elseif expresie2
grup2_instrucţiuni;
else
2

grup3_instrucţiuni;
end
Cele două instrucţiuni elseif şi else, asociate cu if sunt opţionale.
Expresia este de forma
expr1 op expr2
unde op este un operator relaţional din tabelul următor.
Operator relaţional Semnificaţia
== egal
~= diferit
< mai mic
> mai mare
<= mai mic sau egal
>= mai mare sau egal
Se testează expresia 1; dacă aceasta este adevărată atunci se execută grup1_instrucţiuni.
Altfel se testează expresia 2. Dacă aceasta este adevărată atunci se execută grup2_instrucţiuni
iar în caz contrar se execută grup3_instrucţiuni.
Instrucţiunea repetitivă for este utilizată pentru repetarea unui grup de instrucţiuni, de
un anumit număr de ori şi are sintaxa
for index=expr
grup_instrucţiuni;
end
unde
- index este numele contorului,
- expr este o expresie de forma
iniţial:pas:final,
în care:
- iniţial este prima valoare a contorului,
- pas constituie pasul (implicit se consideră 1),
- final reprezintă cea mai mare valoare pe care o poate lua index.
Instrucţiunea repetitivă while se foloseşte în scopul repetării unui grup de instrucţiuni de
un număr de ori, determinat de expresia specificată; are formatul
while expr
3

grup_instrucţiuni;
end
Expresia este de forma
expr1 op expr2
unde op este un operator relaţional.
Grupul de instrucţiuni se execută cât timp expresia este adevărată.
Instrucţiunea break termină execuţia buclelor for şi while; în afara acestor bucle,
instrucţiunea break nu este definită.
Instrucţiunea end încheie ciclurile for, while şi if.
Aplicaţii rezolvate
1. Scrieţi un fişier “function” în Matlab pentru a reprezenta grafic funcţia:
a) ( )
¦
¹
¦
´
¦
=
=
=
0 , 0
0 ,
1
cos
x
x
x
x
x f , | | 5 . 0 , 5 . 0 ÷ e x , 01 . 0 = h
b) ( )
( )
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= +
= +
+
+ ÷
=
0 0
0 ,
cos 1
,
2 2
2 2
2 2
3 3
y x
y x
y x
y x
y x f
a) Se selectează succesiv File->New->M-file şi se scriu următoarele instructiuni
function r=f(x)
if x~=0
r=x*cos(1/x);
elseif x==0
r=0;
end
end
Se salvează fişierul cu f.m apoi în linia de comanda se scrie:
>> x=-0.5:0.01:0.5;
>> for k=1:length(x)
y(k)=f(x(k));
end
>> plot(x,y)
4

-0.5 -0.4 -0.3 -0.2 -0.1 0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5
-0.4
-0.3
-0.2
-0.1
0
0.1
0.2
0.3
0.4

b) function r=f(x,y)
[m,n]=size(x);
for k=1:m
for t=1:n
if x(k,t)^2+y(k,t)^2~=0
r=(1-cos(x(k,t)^3+y(k,t)^3))/(x(k,t)^2+y(k,t)^2);
else
r=0;
end
end
end
end
Se salvează fişierul cu f.m apoi în linia de comanda se scrie:
>>[x,y]=meshgrid(-1:.01:1,-2:.1:2);
>> [m,n]=size(x);
>> for k=1:m
for t=1:n
z(k,t)=f(x(k,t),y(k,t));
end
end
>> mesh(x,y,z)
5

-1
-0.5
0
0.5
1
-2
-1
0
1
2
0
0.2
0.4
0.6
0.8
1

2. Scrieţi un fişier “function” în Matlab pentru a calcula
k
n
C .
function r=comb(n,k)
if (k<0) | (k>n)
r=-1;
elseif (k==0)|(n==k)
r=1;
else
r=comb(n,k-1)*(n-k+1)/k;
end
end
Se salvează fişierul cu comb.m apoi in linia de comanda se scrie:
>> comb(16,13)
ans =
560
EXTREMELE UNEI FUNCTII DE MAI MULTE VARIABILE
Definitia 12.1. A functie ( ) y x f , are o valoare de maxim (minim) ( ) b a f , in punctul
( ) b a P , , daca pentru orice punct P'(x, y) din vecinatatea lui P are loc inegalitate
( ) ( ) y x f b a f , , > (respectiv, ( ) ( ) y x f b a f , , < ). Termenul de maxim si minim al unei functii
este denumit extrem.
In mod similar se pot defini extremele unei functii de trei sau mai multe variable.
6

Propozitia 12.1 (conditii necesare pentru un extrem). Punctele in care o functie
diferentiabila ( ) y x f , are un extrem, numite puncte stationare se determina rezolvand
sistemul de ecuatii:
( )
( )
¹
´
¦
= '
= '
0 ,
0 ,
y x f
y x f
y
x

(12.1)

Propozitia 12.2 (conditii suficiente pentru un extrem). Fie ( ) b a P , un punct stationar
al functiei ( ) y x f , , adica ( ) ( ) b a f b a f
y x
, , ' = ' . Se construieste discriminantul:
( ) ( ) ( ) b a f b a f b a f E
y x
xy
, , ,
2 2
2
' ' · ' ' ÷ ' ' = .
(12.2)
Atunci:
A) daca 0 < E , functia are un extrem in punctul ( ) b a P , , adica:
1) un minim local daca ( ) 0 ,
2
> ' ' b a f
x
(sau ( ) 0 ,
2
> ' ' b a f
y
),
2) un maxim local daca ( ) 0 ,
2
< ' ' b a f
x
(sau ( ) 0 ,
2
< ' ' b a f
y
);
B) daca 0 > E atunci functia nu are un extrem in punctul ( ) b a P , ,
C) daca 0 = E nu se poate decide daca functia are sau nu un extrem in punctul ( ) b a P , .
Observatie. Pentru o functie de trei variaible, pentru fiecare punct stationar ( ) c b a P , ,
al functiei ( ) z y x f , , se construieste matricea
|
|
|
|
|
|
|
|
.
|

\
|
c
c
c c
c
c c
c
c c
c
c
c
c c
c
c c
c
c c
c
c
c
= A
2
2 2 2
2
2
2 2
2 2
2
2
z
f
z y
f
z x
f
z y
f
y
f
y x
f
z x
f
y x
f
x
f
.
(12.3)
Daca
- A este o matrice pozitiv definita, atunci punctul ( ) c b a P , , este un punct de minim
local al lui f ,
- A este o matrice negativ definita, atunci punctul ( ) c b a P , , este un punct de maxim
local al lui f ,
7

- A nu este nici pozitiv nici negativ definita, atunci punctul ( ) c b a P , , nu este un
punct de extem;
-
3
O = A nu putem lua nici o decizie asupra punctului ( ) c b a P , , .
Definitia 12.2. O matrice simetrica ( )
n j i
ij
a A
s s
=
, 1
este pozitiv (negativ) definita daca
forma sa patratica asociata este pozitiv (negativ) definita.
Definitia 12.3. Fie V un spatiu vectorial real.
a) Forma patratica 9 ÷ V f : este pozitiv definita (negativ definita) daca
( ) 0 > x f ( respectiv, ( ) 0 < x f ), ( ) ¬ V x e , 0 = x ;
b) Forma patratica 9 ÷ V f : este nedefinita daca exista V b a e , astfel incat
( ) 0 > a f si ( ) 0 < b f .
3. Să se determine extremele locale ale funcţiei
( ) ( ) 0 , 0 , e ,
3 2 2 2
> > + =
+
y x y x y x f
y x
.
Pasul 1. Determinăm punctele staţionare, adică soluţiile sistemului (12.1):
>>syms x y
>>f=(x^2+y^2)*exp(2*x+3*y);
>> u=diff(f,x);
>>v=diff(f,y);
>> [x,y]=solve(u,v,x,y)
x =
0
-4/13
y =
0
-6/13
>>a=x(1); b=y(1);
>>aa=x(2); bb=y(2);
Pasul 2. Pentru fiecare punct staţionar ( ) b a, calculăm discriminantul din (12.2)
function [E,q]=local(a,b,u,v);
syms x y
8

uv=diff(u,y)^2;
uu=diff(u,x);
vv=diff(v,y);
p=subs(subs(uv,x,a),y,b);
q=subs(subs(uu,x,a),y,b);
r=subs(subs(vv,x,a),y,b);
E=p-q*r;
end
Se salvează fişierul cu local.m apoi în linia de commandă se scrie:
>> [E,q]=local(a,b,u,v)
E =
-4
q =
2
Aşadar, ( ) 0 , 0 este punct de minim local, iar valoarea minimă a funcţiei este 0 şi se
obţine din comanda Matlab 7.0
>>subs(subs(f,x,0),y,0)
ans=
0
EXTREMELE CONDITIONATE ALE UNEI FUNCTII DE MAI MULTE VARIABILE
Definition 12.3. Un extrem conditionat al unei functii ( ) y x f , este maxim sau minim
al acestei functii si indeplineste conditia ( ) 0 , = y x ¢ .
Propozitia 12.3 Pentru a determina extremul conditionat al functiei ( ) y x f , , dandu-se
relatia ( ) 0 , = y x ¢ , construim functia Lagrange
( ) ( ) ( ) y x y x f y x F , , , , ¢ ì ì · + = ,
(12.4)
unde ì este multiplicator Lagrange si determinam extremul pe baza acestei functii auxiliare.
Observatie.Conditiile necesare pentru un punct de extrem se reduc la sistemul de
ecuatii:
9

( )
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
=
=
c
c
+
c
c
÷
c
c
=
c
c
+
c
c
÷
c
c
0 ,
, 0
, 0
y x
y y
f
y
F
x x
f
x
F
¢
¢
ì
¢
ì

(12.5)

cu trei necunoscute ì , , y x .
Problema existenţei extremului conditionat se rezolva studiind semnul
discriminantului
( ) ( ) ( ) ì ì ì , , , , , ,
2 2
2
b a F b a F b a F E
y x
xy
' ' · ' ' ÷ ' ' =
(12.6)
al functiei Lagrange ( ) ì , , y x F intr-un punct stationar ( ) b a, .
Daca discriminantul E al functiei ( ) ì , , y x F intr-un punct stationar este pozitiv,
atunci exista:
- un maxim conditionat al functiei ( ) y x f , daca ( ) 0 , ,
2
> ì ' ' b a F
x
(sau ( ) 0 , ,
2
> ì ' ' b a F
y
)
- un minim conditionat daca ( ) 0 , ,
2
< ì ' ' b a F
x
(sau ( ) 0 , ,
2
< ì ' ' b a F
y
).
Observatie. In mod similar se pot defini extremele conditionate ale unei functii de trei sau
mai multe variable.
4. Să se determine în Matlab extremele funcţiei următoare, dată cu condiţia specificată,
aplicând metoda multiplicatorilor lui Lagrange
( ) z y x z y x f 2 2 , , + ÷ = , 1
2 2 2
= + + z y x .
Pasul 1. Determinăm punctele staţionare, adică soluţiile sistemului
( )
( )
( )
( )
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= ì '
= ì '
= ì '
= ì '
ì
0 , , ,
0 , , ,
0 , , ,
0 , , ,
z y x F
z y x F
z y x F
z y x F
z
y
x

( ) ( ) 1 2 2 , , ,
2 2 2
÷ + + + + ÷ = z y x z y x z y x F ì ì .
function r=F(x,y,z,la)
r=x-2*y+2*z+la*(x^2+y^2+z^2-1);
end
10

>> syms x y z la
>> u=diff(F(x,y,z,la),x);
>> v=diff(F(x,y,z,la),y);
>> w=diff(F(x,y,z,la),z);
>> q=diff(F(x,y,z,la),la);
>> [xx,yy,zz]=solve(u,v,w,x,y,z);
g=subs(subs(subs(q,x,xx(1)),y,yy(1)),z,zz(1));
>> p=solve(g,la)
p =
-3/2
3/2
>> for i=1:2
xs(i)=subs(xx,la,p(i));
end
>> xs
xs =
[ 1/3, -1/3]
>> for i=1:2
ys(i)=subs(yy,la,p(i));
end
>> ys
ys =
[ -2/3, 2/3]
>> for i=1:2
zs(i)=subs(zz,la,p(i));
end
zs =
[ 2/3, -2/3]
Deci, există două puncte staţionare:
|
.
|

\
|
÷
3
2
,
3
2
,
3
1
şi
|
.
|

\
|
÷ ÷
3
2
,
3
2
,
3
1
.
Pasul 2. Pentru fiecare punct staţionar ( ) c b a , , determinam elementele matricei A de
forma (12.3).
11

function [A]=local(x1,y1,z1,la1,u,v,w)
syms x y z
t11=subs(subs(subs(subs(diff(u,x),x,x1),y,y1),z,z1),la1);
t12=subs(subs(subs(subs(diff(u,y),x,x1),y,y1),z,z1),la1);
t13=subs(subs(subs(subs(diff(u,z),x,x1),y,y1),z,z1),la1);
t22=subs(subs(subs(subs(diff(v,y),x,x1),y,y1),z,z1),la1);
t23=subs(subs(subs(subs(diff(v,z),x,x1),y,y1),z,z1),la1);
t33=subs(subs(subs(subs(diff(w,z),x,x1),y,y1),z,z1),la1);
A=[t11 t12 t13 ;t12 t22 t23; t13 t23 t33];
end
>> [A]=local(xs(1),ys(1),zs(1),p(1),u,v,w)
A =
[-3, 0, 0]
[0, -3, 0]
[0, 0, -3]
Aşadar,
|
.
|

\
|
÷
3
2
,
3
2
,
3
1
este punct de maxim local, iar valoarea maximă a funcţiei
( ) ì , , , z y x F este 3 şi se obţine din comanda Matlab 7.0
>> F(xs(1),ys(1),zs(1),p(1))
ans =
3
>> [A]=local(xs(2),ys(2),zs(2),p(2),u,v,w)
A =
[3, 0, 0]
[0, 3, 0]
[0, 0, 3]
Rezultă că
|
.
|

\
|
÷ ÷
3
2
,
3
2
,
3
1
este punct de minim local, iar valoarea minimă a funcţiei
( ) ì , , , z y x F este -3 şi se obţine din comanda Matlab 7.0:


12

>> F(xs(2),ys(2),zs(2),p(2))
ans =
-3
Aplicaţii propuse
1. Se consideră vectorul x=[3.24 2 5 3 4.5 7 6.67 8.95 4.34 2.12] ce conţine rezultatele
obţinute prin N=10 determinări experimentale. Să se realizeze un fisier script în Matlab
pentru a calcula abaterea medie pătratică a acestor rezultate, folosind formula
( ) 1
2
1 1
2
÷
|
|
.
|

\
|
¿ ÷ ¿
=
= =
N N
x x N
sigma
N
i
i
N
i
i
.
2. Scrieţi un fisier “function” în Matlab pentru a reprezenta grafic funcţia
( )
| |
( |
¹
´
¦
e ÷
÷ e +
=
. 20 , 2 , 1 2
, 2 , 10 , 3 2
2
x daca x
x daca x
x f
3. Să se determine cu ajutorul Matlab-ului extremele locale ale funcţiei
( ) y x y xy x y x f 6 6 5 2 2 ,
2 2
+ + ÷ + ÷ = .
4. Să se determine în Matlab extremele funcţiei următoare, dată cu condiţia specificată,
aplicând metoda multiplicatorilor lui Lagrange
( ) y x y x f 3 4 6 , ÷ ÷ = , 1
2 2
= + y x .


1

Laborator 13. Funcții definite de utilizator în Matlab 7.0 – Partea a-II-a
Bibliografie
I. Iatan - “Îndrumător de laborator în Matlab 7.0”, Ed. Conspress, Bucureşti, 2009.
Aplicaţii rezolvate
APLICATII ALE INTEGRALELOR CURBILINII
Din punct de vedere mecanic, integrala curbilinie de speta a II-a poate fi interpretata ca
lucrul mecanic efectuat de o forta de-a lungul curbei de integrare.
Lucrul mecanic efectuat cand un corp in miscare, care se deplaseaza de-a lungul
arcului AB sub actiunea unei forte variabile
( ) ( ) ( ) ( )k z y x R j z y x Q i z y x P z y x F , , , , , , , , + + =
este
( ) ( ) ( )
}
+ + =
AB
z z y x R y z y x Q x z y x P L d , , d , , d , , .
(13.1)
Cand arcul AB este de forma
( )
( )
( )
( )
| | b a t
t z z
t y y
t x x
AB , , : e
¦
¹
¦
´
¦
=
=
=

atunci
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) | | t t z t z t y t x R t y t z t y t x Q t x t z t y t x P L
b
a
d , , , , , ,
}
' · + ' · + ' · = .
(13.2)
1. Realizati un fisier script in Matlab 7.0 care sa calculeze lucrul mecanic efectuat de forta
( ) ( ) ( )j y xy i xy x y x F
2 2
2 2 , + + ÷ =
de-a lungul arcului de parabola
2
: x y AB = , care uneste punctele ( ) 1 , 1 A si ( ) 4 , 2 B .
Etapa I. Secventa Matlab urmatoare permite reprezentarea arcului AB .
>> x=-4:.1:4;
>> y=x.^2;
>> plot(x,y,1,1,'or',2,4,'or')
2

-4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4
0
2
4
6
8
10
12
14
16
A(1,1) A(1,1) A(1,1) A(1,1)
B(2,4)

Etapa II. Se construiesc in Matlab 7.0 functiile P.m si respectiv Q.m, care reprezinta
componentele fortei.
function r=P(x,y)
r=x^2-2*x*y;
end
function r=Q(x,y)
r=2*x*y+y^2;
end
Etapa III. Se selectează succesiv File->New->M-file şi se scriu următoarele instructiuni:
syms x y t
x=t;
y=t^2;
xt=diff(x,t);
yt=diff(y,t);
int(P(x,y)*xt+Q(x,y)*yt,1,2)
Etapa IV. Se salvează fişierul cu lm.m apoi în linia de comanda se scrie:
>> lm
ans =
1219/30

3

Aria unei suprafete plane marginita de o curba C poate fi calculata folosind una din
urmatoarele formule:
}
= A
C
y xd ,
(13.3)
}
÷ = A
C
x y d ,
(13.4)
x y y x
C
d d
2
1
÷
}
= A ,
(13.5)
(sensul de parcurgere al conturului este sensul arcelor de ceas).
2. Scrieţi un fişier script în Matlab 7.0 care sa calculeze aria cardiodei
( ) | | t 2 , 0 ,
2 sin sin 2
2 cos cos 2
: e
¹
´
¦
÷ =
÷ =
t
t a t a y
t a t a x
C .
Etapa I. Se selectează succesiv File->New->M-file şi se scriu următoarele instructiuni:
syms a t
x=2*a*cos(t)-a*cos(2*t);
y=2*a*sin(t)-a*sin(2*t);
xt=diff(x,t);
yt=diff(y,t);
int(x*yt,0,2*pi)
Etapa II. Se salvează fişierul cu aria.m apoi în linia de comanda se scrie:
>>aria
ans =
6*a^2*pi
APLICATII ALE INTEGRALEI DUBLE
Masa unei placi plane, de forma unui domeniu D si densitatea ( ) y x, µ :
( ) ( ) y x y x D
D
d d , M
} }
µ = .
(13.6)
3. Construiti o functie in Matlab, cu ajutorul careia sa se calculeze masa corespunzatoare
unei placi plane, avand forma domeniului
( ) { }
2 2 2 2
3 , 4 | , x y y x y x D > s + 9 e =
si densitatea
4

( ) y y x = , µ .
Etapa I. Secventa Matlab urmatoare permite reprezentarea domeniului D.
>> x=-2:.1:2;
>> y=sqrt(4-x.^2);
>> y1=-sqrt(4-x.^2);
>> y2=x.^2/3;
>> plot(x,y,'b',x,y1,'b',x,y2,'r')
-2 -1.5 -1 -0.5 0 0.5 1 1.5 2
-2
-1.5
-1
-0.5
0
0.5
1
1.5
2
x
y
A B
D

>> [x,y]=solve('x^2+y^2=4','3*y=x^2')
x =
3^(1/2)
-3^(1/2)
2*i*3^(1/2)
-2*i*3^(1/2)
y =
1
1
-4
-4
Se poate observa ca
5

( )
¦
)
¦
`
¹
¦
¹
¦
´
¦
÷ s s s s ÷ 9 e =
2
2
2
4
3
, 3 3 | , x y
x
x y x D .
Etapa II. Se defineste functia densitate in fisierul ro.m:
function r=ro(x,y)
r=y;
end
Etapa III. Se selectează succesiv File->New->M-file şi se scriu următoarele instructiuni:
function r=masa(x,y)
r=int(int(ro(x,y),y,x^2/3,sqrt(4-x^2)),x,-sqrt(3),sqrt(3))
end
Etapa IV. Se salvează fişierul cu masa.m apoi în linia de comanda se scrie:
>>syms x y
>> M=masa(x,y)
M=
14/5*3^(1/2)
Momentele de inertie in raport cu axele de coordonate x O si y O pentru o placa
plana, de forma domeniului D si avand densitatea ( ) y x, µ sunt respectiv:
( ) y x y x y
D
x
d d ,
2
} }
= I µ
(13.7)
( ) y x y x x
D
y
d d ,
2
} }
= I µ .
(13.8)
4. Calculati cu ajutorul unui fisier de tip function realizat in Matlab 7.0, momentele de
inertie in raport cu axele de coordonate pentru o placa de forma domeniului:
( ) { } 0 , 0 , 1 | ,
2
> > s + 9 e = y x y x y x D
daca densitatea sa este:
( ) xy y x = µ , .
Etapa I. Secventa Matlab urmatoare permite reprezentarea domeniului D.
>> x=0:.2:1;
>> y=1-x;
>> plot(x,y,1,0,'or',0,1,'or')
6

0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1
0
0.1
0.2
0.3
0.4
0.5
0.6
0.7
0.8
0.9
1
x
y
A(1,0)
B(0,1)
D

Etapa II. Se defineste functia densitate in fisierul ro.m:
function r=ro(x,y)
r=x*y;
end
Etapa III. Se selectează succesiv File->New->M-file şi se scriu următoarele instructiuni:
function [u,v]=momente(x,y)
u=int(int(y^2*ro(x,y),x,0,1-y),y,0,1);
v=int(int(x^2*ro(x,y),y,0,1-x),x,0,1);
end
Etapa IV. Se salvează fişierul cu momente.m apoi în linia de comanda se scrie:
>>syms x y
>> [Ix,Iy]=momente(x,y)
Ix =
1/120
Iy =
1/120
SCHIMBAREA DE VARIABILE IN COORDONATE POLARE GENERALIZATE IN INTEGRALA DUBLA
Utilizand schimbarea de variabile in coordonate polare generalizate:
| | t e u > µ
¹
´
¦
u µ =
u µ =
2 , 0 , 0 ,
sin
cos
b y
a x
,
(8.1)
7

rezulta
( ) ( ) u µ ·
}}
u µ u µ =
}}
'
d d J sin , cos d d ,
D D
b a f y x y x f ,
(8.2)
unde
( )
( )
µ =
u µ
= ab
y x
, D
, D
J
este determinantul functional (Jacobian-ul) functiilor x si y .
5. Folosind schimbarea de variabile in coordonate polare generalizate, calculati in Matlab
integrala dubla:
y x
b
y
a
x
D
d d 2
2
2
2
2
}}
÷ ÷ ,
unde
0 , 0 , 1
2
2
2
2
> > s + y x
b
y
a
x
.
Etapa I. Se defineste in Matlab functia integrant; se salveaza cu numele f.m.
function r=f(x,y,a,b)
r=sqrt(2-x^2/a^2-y^2/b^2);
end
Etapa II. Se defineste in Matlab functia ce realizeaza schimbarea de variabile in coordonate
polare generalizate; se salveaza cu numele polarg.m.
function [x,y]=polarg(a,b,rho,th)
x=a*rho*cos(th);
y=b*rho*sin(th);
end
Etapa III. Se calculeaza valoarea integralei in lina de comanda.
>> syms a b rho th
>> [x,y]=polarg(a,b,rho,th);
>>I=simple(int(int(a*b*rho*f(x,y,a,b),rho,0,1),th,0,pi/2))
I =
1/6*a*b*pi*(-1+2*2^(1/2))

8

APLICATII ALE INTEGRALE TRIPLE
Masa unui solid ce ocupa o regiune V , avand densitatea ( ) z y x , , o in punctul ( ) z y x , ,
este
( ) z y x z y x
V
d d d , , M
}}}
o = .
(13.9)
Observatie. In cazul cand domeniul V este de forma:
( ) ( ) ( ) ( ) { } y x z y x D y x z y x V , , , , | , ,
2 1
¢ s s ¢ e = ,
( ) D y x e , semnifica ca punctul ( ) y x, apartine regiunii Ddin planul xy O , adica
xoy pr D
V
= .
In acest caz, integrala tripla se calculeaza astfel:
( ) ( )
( )
( )
}}
|
|
.
|

\
|
}
=
}}}
¢
¢
D
y x
y x
V
y x z z y x f z y x z y x f d d d , , d d d , ,
,
2
,
1
.
(13.10)
6. Calculati in Matlab masa unui corp solid, de forma tetraedrului din primul octant, marginit
de planele 1 = + + z y x , 0 = x , 0 = y , 0 = z , stiind ca densitatea sa este ( ) xy z y x = , , o .
Etapa I. Secventa Matlab urmatoare permite reprezentarea corpului.
>> x=[1 0 0 0 1 0]; y=[0 0 1 0 0 1]; z=[0 0 0 1 0 0];
>> plot3(x,y,z,1,0,0,'ob',0,1,0,'ob',0,0,1,'ob',0,0,0,'ob')
0
0.2
0.4
0.6
0.8
1
0
0.2
0.4
0.6
0.8
1
0
0.2
0.4
0.6
0.8
1
x
y
z
A(1,0,0)
O(0,0,0)
C(0,0,1)
B(0,1,0)

9

Se poate observa
( ) ( ) { } D y x y x z z y x V e ÷ ÷ s s 9 e = , , 1 0 | , ,
3
,
(deoarece z este marginit de planele 0 : = z xOy si respectiv ( ) y x z ABC ÷ ÷ =1 : ),
unde
( ) { } AOB x y x y x xOy pr D
V
A = ÷ s s s s 9 e = = 1 0 , 1 0 | ,
2

De aceea,
}
|
|
.
|

\
|
}
|
|
.
|

\
|
}
=
}}
|
|
.
|

\
|
}
=
÷
÷ ÷ ÷ ÷
1
0
1
0
1
0
1
0
d d d d d d M x y z xy y x z xy
x
y x
D
y x
,
(13.11)
Etapa II.Se construieste script-ul mass.m avand urmatorul continut:
syms x y z
m=int(int(int(x*y,z,0,1-x-y),y,0,1-x),x,0,1)
Etapa III. Se executa script-ul in linia de comanda, scriind:
>>mass
m =
1/120
Coordonatele centrului de greutate ale unui corp solid, de forma unui domeniu
V este punctul ( )
G G G
z y x G , , , unde:
( )
( )
( )
( )
( )
( ) ¦
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
¦
´
¦
}}}
o
}}}
o
=
}}}
o
}}}
o
=
}}}
o
}}}
o
=
.
d d d , ,
d d d , ,
d d d , ,
d d d , ,
d d d , ,
d d d , ,
z y x z y x
z y x z y x z
z
z y x z y x
z y x z y x y
y
z y x z y x
z y x z y x x
x
V
V
G
V
V
G
V
V
G

(13.12)
Daca solidul este omogen, atunci in relatia (13.12) se seteaza ( ) 1 , , = o z y x .
7. Determinati cu ajutorul unui fisier Matlab coordonatele centrului de greutate ale unui corp
omogen, limitat de suprafetele:
10

x z y 4 2
2 2
= +
si
2 = x .
Etapa I. Secventa Matlab urmatoare permite reprezentarea corpului omogen.
>> [y,z]=meshgrid(-3:.03:3,-2.5:.03:2.5);
>> x=y.^2/4+z.^2/2;
>> [m,n]=size(x);
>> x1=2*ones(m,n);
>> plot3(x,y,z,x1,y,z)
0
1
2
3
4
5
6
-5
0
5
-3
-2
-1
0
1
2
3
x
y
z

Se observa ca:
( ) ( )
¦
)
¦
`
¹
¦
¹
¦
´
¦
e s s
+
9 e = D z y x
z y
z y x V , , 2
4
2
| , ,
2 2
3
,
unde
( ) { } ( )
¦
)
¦
`
¹
¦
¹
¦
´
¦
s + 9 e = · s + 9 e = 1
4 8
| , 8 2 | ,
2 2
2 2 2 2
z y
z y D z y z y D .
Etapa II. Se calculeaza integrala
11

}}
|
|
.
|

\
|
+
÷ =
}}
|
|
|
|
.
|

\
|
}
=
}}}
=
|
.
|

\
|
+
D D
z y
V
z y
z y
z y x z y x I d d
4
2
2 d d d d d d
2 2
2
4
2
2
2
1
,
(13.13)
folosind schimbarea de variabile in coordonate polare generalizate:
| | | | t e u e µ
¹
´
¦
u µ =
u µ =
2 , 0 , 1 , 0 ,
sin 2
cos 2 2
z
y
.
a) Se defineste in Matlab functia integrant; se salveaza cu numele f.m.
function r=f(x,y,a,b)
r=2-(x^2+2*y^2)/4;
end
b) Se defineste in Matlab functia ce realizeaza schimbarea de variabile in coordonate polare
generalizate (vezi functia polarg.m din ex 5).
c) Se calculeaza valoarea integralei in lina de comanda.
>> a=2*sqrt(2);b=2;
>> syms rho th
>> [y,z]=polarg(a,b,rho,th);
>> I1=int(int(a*b*rho*f(y,z,a,b),rho,0,1),th,0,2*pi)
I1=
4*pi*2^(1/2)
Etapa III. Se calculeaza integrala
}}
(
(
(
¸
(

¸

|
|
.
|

\
|
+
÷ =
}}
|
|
|
|
|
.
|

\
|
}
=
}}}
=
+
D D
z y
V
z y
z y
z y x x z y x x I d d
4
2
4
2
1
d d d d d d
2
2 2
2
4
2
2
2
2

(13.14)


Se proceadeaza similar precum la Etapa II; se modifica doar functia f.
function r=f(x,y,a,b)
r=4-((x^2+2*y^2)/4)^2;
end
>> I2=int(int(a*b*rho*f(y,z,a,b),rho,0,1),th,0,2*pi)/2
I2 =
16/3*pi*2^(1/2)
12


Etapa IV. Se calculeaza integrala
}}
|
|
.
|

\
|
+
÷ =
}}
|
|
|
|
.
|

\
|
}
=
}}}
=
|
.
|

\
|
+
D D
z y
V
z y y
z y
z y y x z y x y I d d
4
2
2 d d d d d d
2 2
2
4
2
2
2
3

(13.15)
Se proceadeaza similar precum la Etapa II; se modifica doar functia f.
function r=f(x,y,a,b)
r=(2-(x^2+2*y^2)/4)*x;
end
>> I3=int(int(a*b*rho*f(y,z,a,b),rho,0,1),th,0,2*pi)
I3 =
0
Etapa V. Se calculeaza integrala
}}
|
|
.
|

\
|
+
÷ =
}}
|
|
|
|
.
|

\
|
}
=
}}}
=
|
.
|

\
|
+
D D
z y
V
z y z
z y
z y z x z y x z I d d
4
2
2 d d d d d d
2 2
2
4
2
2
2
4
.
(13.16)
Se proceadeaza similar precum la Etapa II; se modifica doar functia f.
function r=f(x,y,a,b)
r=(2-(x^2+2*y^2)/4)*y;
end
>> I4=int(int(a*b*rho*f(y,z,a,b),rho,0,1),th,0,2*pi)
I4 =
0
Etapa VI. Se calculeaza
G
x .
>> xg=I2/I1
xg =
4/3
Etapa VII. Se calculeaza
G
y .
>> yg=I3/I1
yg =
13

0
Etapa VIII. Se calculeaza
G
z .
>> zg=I4/I1
zg =
0
Aplicaţii propuse
1. Realizati un script in Matlab prin intermediul caruia sa calculati aria si coordonatele
centrului de greutate corespunzatoare unei placi plane omogene, de forma domeniului
limitat de curba x y sin = si dreapta ( ) OA , care trece prin origine si prin punctul
|
.
|

\
|
1 ,
2
t
A din primul cadran.
2. Folosind schimbarea de variabile in coordonate polare, calculati prin intermediul unui
functii Matlab construite de dvs. integrala dubla urmatoare:
( )
y x
y x
y x
D
d d
ln
2 2
2 2
}}
+
+
,
unde { }
2 2 2
e 1 : s + s y x D ;
3. Construiti un script Matlab pentru a calcula valoarea integralei triple:
z y x
z y x
I d d d
1
1
1
0
1
0
1
0
} } }
+ + +
= .
4. Determinati cu ajutorul unui fisier realizat in Matlab, masa unui corp de forma
cubului:
¦
¹
¦
´
¦
s s
s s
s s
1 0
1 0
1 0
z
y
x

daca densitatea sa in punctul ( ) z y x M , , este
( ) . , , xyz z y x = o



14

3. fererastra Workspace, ce prezintă atât variabilele curente din memorie cu numele, valoarea şi tipul acestora (dacă alegem subfereastra Workspace) cât şi directorul current, împreună cu subdirectoarele şi fişierele acestuia (dacă alegem subfereastra Current Directory). Dintre funcţiile utilizate pentru controlul general al Matlab-ului 7.0 menţionăm   help nume funcţie furnizează informaţii “on-line” despre funcţia intitulată nume funcţie; who listează variabilele curente din memorie. Pentru a obţine informaţii “on-line” despre toate funcţiile din Matlab 7.0 şi despre operatorii utilizaţi de acest program vom accesa: Help  Matlab Help  Functions  In Alphabetical Order. Matlab 7.0 utilizează următorii operatori aritmetici între doi scalari: Nume operator Adunarea Scăderea Înmulţirea Împărţirea la dreapta Împărţirea la stânga Ridicarea la putere Forma algebrică
x y

Forma Matlab 7.0
x y

x y
x y
x: y y:x

x y
x y

x/ y

x\ y
x^ y

xy

Ordinea operaţiilor din Matlab 7.0 este aceeaşi cu cea a operaţiilor aritmetice, cunoscute din matematica elementară, adica se efectuează întâi operaţiile cuprinse în paranteze, apoi ridicarea la putere, înmulţirea şi împărţirea, adunarea şi scăderea. Vom prezenta cateva funcţii din Matlab 7.0 utilizate în calcule matematice fundamentale. Funcţia abs(x) acos(x) asin(x) base2dec('strn',base) [th,rho]=cart2pol(x,y) Semnificaţie Determină modulul unui număr real sau complex x Calculează arccos x Calculează arcsin x Converteşte nr. strn din baza base în baza 10 Transformă coordonatele carteziene (x,y) în coordonate polare

2

(unghiul th este returnat în radiani) [x,y]=pol2cart( th,rho) Transformă coordonatele polare (th,rho) în coordonate

carteziene (unghiul th este dat în radiani) [th,phi,r]=cart2sph(x,y,z) Transformă coordonatele carteziene (x,y,z) în coordonate sferice (unghiurile th şi phi sunt returnate în radiani) [x,y,z]=sph2cart(th,phi,r) Transformă coordonatele sferice (th,phi,r) în coordonate carteziene (unghiurile th şi phi sunt date în radiani) complex(a,b) conj(z) cos(x) cot(x) dec2base(d,base) dms2deg(d,m,s) Construieşte z  a  ib Determină conjugatul numărului complex z Calculează cos x Calculează cot x Converteşte numărul d din baza 10 în baza base Converteşte în grade un unghi dat în grade(degree), minute(m), secunde(second) dms2rad(d,m,s) Converteşte în radiani un unghi dat în grade(degree), minute(m), secunde(second) exp(x) log(x) log2(x) pow2(x) rats(d) sin(x) sqrt(x) tan(x) unitsratio(to, from) Calculează e x Calculează ln x Calculează log 2 x Calculează 2 x Aproximează d printr-o fracţie raţională Calculează sin x Calculează
x

Calculează tg x Converteşte unităţi de măsură pentru lungimi şi unghiuri

Matlab 7.0 dispune de funcţia unitsratio, pe care nu o au versiunile precedente de Matlab. Unitsratio recunoaşte următorii identificatori pentru convertirea unităţilor de lungime: metrul- „m‟, centimetrul- „cm‟, milimetrul- „mm‟, micronul- „micron‟, kilometrul- „km‟, mila nautică- „nm‟, piciorul- „ft‟, inch- „in‟, yard- „yd‟, mila internaţională- „mi‟. 3

32/8799 b= 3.‟e‟) >>b=0. Matlab 7.3596 short e 5 cifre+exp >> format(„short‟.6367768e-005 short 5 cifre >>format short >> a=32/89 a= 0. Principalele formate de afişare sunt: Valoare a pentru type long 15 cifre pentru double (numere reprezentate în dublă >>format long precizie) şi 8 cifre pentru single (numere reprezentate >> a=5/6 în simplă precizie) a= 0. radianul. Din punct de vedere al formatului extern de afişare a numerelor pe ecran.636776906466644e-005 >>single(b) b= 3.„deg‟.0 pune la dispoziţia utilizatorului funcţia format. a cărei sintaxă este: format(„type‟).Unitsratio recunoaşte următorii identificatori pentru convertirea unghiurilor: gradul. 1 rad este unghiul pentru care raportul dintre lungimea arcului şi rază este egal cu 1.83333333333333 >>single(a) ans= 0.5955e-001 4 Rezultat Exemplu .‟e‟) >> a=32/89 a= 3.8333333 long e 15 cifre pentru double şi 8 cifre pentru single+exp >> format(„long‟.„rad‟.

care poate fi folosită în calcule..6^(1/6)]). Să se aproximeze prin fracţii raţionale numerele: >> rats([2^(1/2). care poate fi folosită în calcule.2251e-308 inf pi i sau j nan variabilă ce semnifică  PI 3.. 3700 4. 4 4 . >> base2dec('6562'. 3 3. 5 5 .1415926535897.7) ans = 2347 5. Determinaţi numărul complex z cunoscând partea sa reală şi partea imaginară: Re z  2  Im z  5.Dintre variabilele speciale şi constantele din Matlab 7.3^(1/3). Să se calculeze cu 14 zecimale valoarea fracţiei 2 .‟m‟) 5 .254 m? >>0. Să se scrie numărul 6562 din baza 7 în baza 10 .5^(1/5). Aplicaţii 1.. Determinaţi câţi metri are 1 yard.7977e+308 realmin cea mai mică valoare pozitivă în virgulă mobilă.0 menţionăm: ans realmax variabilă creată automat atunci când unei expresii nu i-a fost asignat un nume cea mai mare valoare pozitivă în virgulă mobilă. 6 6 8959 .9144 6.254*unitsratio(„in‟.4^(1/4). from) ans= 0. >>from=‟yd‟. >>to=‟m‟. 3. >>unitsratio(to. variabile folosite pentru introducerea numerelor complexe Variabilă care reprezintă un Not-a-Number . adică 1. adică 2. 2. Câţi inci au 0.

11. pentru x   8 6 . F  x 2  3x  1 x3  2 . >>dms2deg(57.12 .45).17. B  log 3 5 x . Transformaţi în grade unghiul de 57 1745 . 9. 10.phi. 3 17  5 2  3 17  5 2 b. Calculaţi tg113. >> tan(dms2rad(113.r] = cart2sph(3. 8. M  x  1  2 x  2  3 x  3 .43. pentru z  i f. pentru x  7 i. pentru x  1 h. 1 i  1 i      1 i  1 i  3 3 g. pentru x  4 e. A  log 6 7  log 6 7  log 2 5  37  e 3 36 d. (2  tg x ctg x ) 1 sin x cos x .43 .-12). Determinaţi coordonatele sferice ale punctului P3. C  cos 4 x  cos 4 3x  cos 4 5x  cos 4 7 x . N  1  z  1  z 2  1  z 3 .0. Determinaţi câte grade are un radian >>unitsratio(„deg‟.4.‟rad‟).-4. 4 7 3 5  4 7 3 5 c. >> [th. pentru x   5 .0)). Să se calculeze expresiile următoare: a.ans= 10 7. j.

b) x1  3 7  4 3  3 7  4 3 este soluţie a ecuaţiei x 3  3x  14  0 . c) u1  1  i este soluţie a ecuaţiei x 2  1  2i x  3  i   0 .39 f) ctg 62 37 .2 x 1 2 sin x  x cos x . 8 22 7 4. 7 . pentru x  2. pentru z  i 1 z  z2 3. Să se efectueze următoarele operaţii: a) 1100000102  11111100002 b) 122012006 : 14426 . d) x1   7 21 3 şi x2  sunt soluţii ale ecuaţiei cos x  sin x  0 . Determinaţi câţi radiani reprezintă unghiul de 57 1745 .Tema 1. Determinaţi valoarea expresiilor următoare: a) u  b) 2  arcsin 2x . Verificaţi dacă: a) x  3 este soluţie a ecuaţiei 3 x  4 x  5 x  6 x . 5.6 e  e  x  2 sin x x 1 z  z2 c) . Calculaţi: a) 1  2  2 4  2 3   3  b) log 1  log 1     4  2 3   c) 7 7 7 d)  1  3 i  3 e) lg cos 320. 2. pentru x  1.

m fiind numărul de linii iar n numărul de coloane ale matricei A . Ed.0 definirea tablourilor se poate face prin una din următoarele modalităţi: 1. la intersecţia dintre linia i şi coloana j .  unei matrice A pot fi identificate prin notaţia Ai. generarea lor cu ajutorul unor instrucţiuni şi funcţii. În cazul primei metode. cea mai utilizată dintre toate. Elementele  unui vector x pot fi identificate prin notaţia xi  .0 Bibliografie I. Elementele tabloului sunt cuprinse între paranteze drepte şi pot fi atât numere reale sau complexe cât şi orice expresie din Matlab 7. i  1. încărcarea lor din fişiere de date externe. n . n fiind numărul total de componente . 2. Iatan . n . m . 2009. Conspress. semnificând componenta a i-a din vectorul x .0 utilizează următorii operatori aritmetici între două matrici: Nume operator Adunarea Scăderea Înmulţirea Împărţirea la dreapta Forma algebrică X Y Forma Matlab 7. crearea de fişiere cu extensia . j  1.0 X Y X Y X Y X Y X Y X /Y X * Y 1 1 .0. Matlab 7. i  1.“Îndrumător de laborator în Matlab 7. În Matlab 7. 4. semnificând elementul aflat în A .m. 3.Laborator 2. introducerea listei de elemente componente. j  . elementele unei linii dintr-un tablou sunt separate prin spaţii sau virgule iar liniile se separă prin punct-virgulă. Bucureşti.0”. Definirea tablourilor si a functiilor (in linia de comanda) in Matlab 7.

p scalar X \Y X^ p Observaţie.y) dot(x.n) Generează o matrice ale cărei elemente sunt numere aleatoare. de medie 0 şi varianţă 1 zeros(n) zeros(m. Vom prezenta câteva funcţii din Matlab 7.v]=find(X==a) Returnează indicele liniei(vectorul u ) şi al coloanei (vectorul v ) matricei argument X .y) u=find(x==a) Semnificaţie Calculează produsul vectorial al vectorilor x şi y Calculează produsul scalar al vectorilor x şi y Returnează în u indicii elementelor din vectorul x . cu distribuiţie uniformă în intervalul 0.Împărţirea la stânga Ridicarea la putere X 1 * Y X p . b  se realizează prin intermediul relaţiei x  b  a r  a . Dintre funcţiile folosite pentru generarea tablourilor menţionăm: eye(n) eye(m.n) Generează o matrice nulă cu n linii şi n coloane Generează o matrice nulă cu m linii şi n coloane Observaţie. care conţin elemente ce au valoarea egală cu a sort(x) Sortează în ordine crescătoare elementele vectorului x 2 . 1 în numerele x distribuite uniform pe intervalul a.0 utilizate în calcule cu tablouri. 1 randn(m. Transpunerea unui tablou se realizează folosind operatorul apostrof. care au valoarea egală cu a [u.n) Generează o matrice unitate cu n linii şi n coloane Generează o matrice unitate cu m linii şi n coloane Generează o matrice de unu-ri cu n linii şi n coloane Generează o matrice de unu-ri cu m linii şi n coloane Generează o matrice ale cărei elemente sunt numere aleatoare.n) rand(m. Transformarea numerelor r distribuite uniform pe intervalul 0. Funcţia cross(x.n) ones(n) ones(m. cu distribuiţie normală. Produsul a două matrici este posibil dacă şi numai dacă numărul coloanelor matricei X este egal cu numărul liniilor matricei Y .

Specific pentru Matlab 7.’descend’). Ca orice mediu de programare.I]= sort(x) Returnează în vectorul y elementele sortate în ordine crescătoare ale vectorului x iar în I indicii elementelor sortate sort(x. >> u=find(x==-1). neeexistând această opţiune.76 -1 -6 8 -1].0. >> a=[u v].varn) expresie_funcţie Aplicaţii 1) Să se sorteze în ordine descrescătoare elementele vectorului x   0.0 este opţiunea descend a funcţiei sort.76  1 20 8  7 . 3 . 1 1  1 1       3) Să se formeze matricea a   2  2  pe baza vectorilor u   2  şi v    2  .[y.0 lucrează fie în modul linie de comandă.0 atât în modul clasic (întâlnit şi în versiunile precedente). facilitate care nu este posibilă la variantele precedente lui Matlab 7. >> x=[-0. 2) Să se determine indicii elementelor din vectorul x   0. >> x=[-0. >> v=[-1 -2 -3]'. cu precizarea indicelui fiecărui element. Matlab 7.I]=sort(x. >> [y. O funcţie poate fi definită în Matlab 7. adică într-un fişier function cât şi în linia de comandă. pentru versiunile precedente de Matlab. sortarea poate fi realizată numai în ordine crescătoare.  3  3  3   3       >> u=[1 2 3]'. fie cu programe conţinute în fişiere. Sintaxa de definiţie a unei funcţii în linia de comandă. a căror valoare este egală cu  1 .’descend’) Sortează în ordine descrescătoare elementele vectorului x Observaţii.….76  1  6 8  1 .0 este nume_funcţie=@(var1. în Matlab 7.76 -1 20 8 -7].

5. B4. 7 99 3   1   0 0.1 .7 0 0. D 1. 5. 2   6) În spaţiu se dau punctele A3. B . 5) Să se calculeze produsul scalar şi cosinusul unghiului dintre vectorii a  2i  j  k şi x  >> a=[2 1 -1]. 4. 2. C 5.7 4 5 78      78 12  7. C 5. a  0  x. Determinăm expresiile analitice ale vectorilor AB . Rezultă că  x. 4. >> A=[3 2 1]. >> a=B-A. >> C=[5 5 5]. D sunt coplanare. >> B=[4 4 0].9  7   4. 5. Pasul 2.5. D coordonatele punctelor A3. 0 .1:2).  1 . 5 .  1 . 2.1 .x). >> u=s/(norm(a)*norm(x)). b) Să se extragă submatricea D de dimensiune 3x2 .4 3    Se cere: a) Transformaţi matricea A într-un vector coloană b . 5.7 4 5 78. >> b=A(:). C. >> b=C-A. 5.7 4) Se consideră matricea A   .4. B. 5 . AD . Scriem Matlab în vectorii A . >> D=A(2:4. D 1. 0 . ce constă din elementele situate pe ultimele trei linii şi primele două coloane ale matricei A . >> D=[-1 5 -1]. 1` a. C . Să se verifice dacă A. B4.4 3].9 -7. 4 . >> s=dot(a. AC . a sunt coliniari.-78 12 -7. >> x=a/2. >> A=[1 -7 99 3. Pasul 1.

c) o matrice aleatoare 10x11 cu elemente distribuite uniform şi normal. Calculăm volumul tetraedrului ABCD >> v=abs(v)/6. >> u=[3 -2 1]. >> v=det(M).c]. Pasul 3. b) o matricea nulă 10x10 . Să se sorteze în ordine crescătoare elementele vectorului 3 x şi apoi calculaţi f   . 2 x   0. cu precizarea indicelui fiecărui element.76  1 20 8  7 . Deci: u  v  7i  12 j  3k . Calculăm produsul mixt al vectorilor AB .0000 Tema 1.>> c=D-A. 2. >> M=[a.b. Pasul 4. >> v=[0 -1 4]. 5 .v). D necoplanare. 7) Calculaţi produsul vectorial al vectorilor u  3i  2 j  k . v   j  4k . 8) Definiţi în linia de comandă funcţia f x   sin 2 x  2 sin >> f=@(x) sin(2*x)+2*sin(3*x/2) f= @(x) sin(2*x)+2*sin(3*x/2) >> f (pi) ans = -2. AD . Deoarece V ABCD  0 rezultă A . B . >> cross(u. Să se genereze: a) o matrice identitate 7x7 . C . AC .

   7.  4 0  1   Calculaţi: C 3  2C 2  C  14 I 3 . Să se determine indicii elementelor din matricea X    3 3  a căror valoare    este mai mare sau egală cu 3 .5 cu ajutorul unei funcţii Matlab 7. b  3i  2 j  k . definită în linia de comandă. Ca . 6. dB .3. ad . Fie matricea 3 4 32  1 A  5  0. C 2 . adBC . 4. Cd . B   1  5  .0. y   x 2  y 2 . CB . BC . dC . 8.  1 1 1 3 8    2       Verificaţi care dintre următoarele produse au sens şi în acest caz efectuaţi-le: Ba . Se consideră matricea 1 1 0    C  0 2 3  . 6 . Să se extragă din matricea    A 4  3 submatricea B     0. da . 2. Bd . aC . Se consideră matricele:  4 1 0 0 9   1        a   0  . dBC .  1 3 5. C   7 0 1  . a2 .76 23 0  . adC . Calculaţi f  1. d  0 2  7 . Să se calculeze produsul mixt al vectorilor a  2i  j  k . adCa . c   j  2k . dCB . pentru f x.76 23  .

Calcul simbolic în Matlab 7. Ed.A) Factorizează expresia E Se obţine descompunerea în fracţii simple pe baza parametrilor de ieşire: r (vectorul coloană al rezidurilor).old.p. Conspress.0”. k (vectorul linie al termenilor liberi) expand(E) collect(P. ce au aplicaţii în Algebră.Laborator 3.0 cu aplicaţii în Algebră Bibliografie I. afişează rezultatele intermediare ale calculelor.new) Determină coeficienţii polinomului P în raport cu x Înlocuieşte variabila liberă din expresia S cu new Înlocuieşte variabila simbolică old din expresia S cu variabila numerică sau simbolică new solve(eq) Rezolvă ecuaţia eq  0 în raport cu variabila din expresia eq 1 .x) Realizează expandarea expresiei E Colectează termenii asemenea din polinomul P în raport cu variabila precizată x coeffs(P. Matlab 7. în timp ce funcţia simplify prezintă rezultatul final factor(E) [r. p (vectorul coloană al polilor). Funcţiile utilizate în vederea efectuării acestor calcule simbolice în Matlab 7.x) subs(S. Bucureşti. 2009.0 sunt: Funcţia det(A) inv(A) transpose(A) simplify(E) simple(A) Semnificaţie Calculează determinantul simbolic al matricei A Calculează inversa simbolică a matricei A Determină transpusa simbolică a matricei A Simplifică simbolic o expresie E Simplifică simbolic o expresie sau o matrice.“Îndrumător de laborator în Matlab 7.0 permite realizarea calculelor simbolice.new) subs(S. Iatan .k]=residue(B.

varn) Rezolvă sistemul format din ecuaţiile eq1  0. Scriem matricea A >> A=[cos(x)^2+sin(x)^2 x^2/x.... syms var1 var2 . . Aplicaţii 1) Scrieţi sub o formă simplificată matricea  cos 2 x  sin 2 x x 2 x A 2  e ln x  2 sin x cos x  ....eqn. Descompunerea în fracţii simple se obţine astfel: B x  r 1 r 2 r n      k x  .’real').. Declarăm pe x ca variabilă simbolică >> syms x Pasul 2. Ax  x  p1 x  p2 x  pn  Dacă polul p j  este de ordinul m .. positive este notaţia scurtă pentru var1 = sym('var1. real este notaţia scurtă pentru var1 = sym('var1. atunci în descompunere vor apare termeni de forma r j  r  j  1 r  j  m  1    k x  .’positive'). . . syms var1 var2 .. 2 ... var2 = sym('var2'. var2 = sym('var2')..   Pasul 1.’positive'). var2 = sym('var2'. eqn  0 în raport cu variabilele var 1.solve(eq..’real')..var1. var n Observaţie. 2*sin(x)*cos(x) exp(log(x^2))].var) Rezolvă ecuaţia eq  0 în raport cu variabila var din expresia eq solve(eq1. .... 2 x  p j  x  p j  x  p j m Variabilele utilizate în calcule simbolice se declară prin comada “scurtă” syms: syms var1 var2… este notaţia scurtă pentru var1 = sym('var1').

Scriem matricea A >> A=[cos(x) -sin(x). 2) Simplificaţi expresia E 3n  2  5 n  3n  5 n 1 3n 1  5 n  2  3n 1  5 n . Simplificăm expresia E >> simplify(E) ans = 14/9 3) Calculaţi determinantul. transpusa şi inversa simbolică pentru următoarea matrice:  cos x  sin x  A  sin x cos x  .Pasul 3.    Pasul 1. Pasul 3. Declarăm pe x ca variabilă simbolică >> syms x Pasul 2. x] x^2] [ sin(2*x). Declarăm pe n ca variabilă simbolică >> syms n Pasul 2.sin(x) cos(x)]. Scriem sub formă simplificată matricea A >>u=simple(A) u= [ 1. Calculăm determinantul simbolic al matricei A >> det(A) ans = cos(x)^2+sin(x)^2 Pentru simplificarea rezultatului vom folosi >> simplify(det(A)) ans = 1 3 . Scriem expresia E >> E=(3^(n+2)*5^n+3^n*5^(n+1))/(3^(n+1)*5^n+2*3^(n+1)*5^n). Pasul 1. Pasul 3.

cos(x)] Pasul 5. Determinăm inversa simbolică a matricei A >> inv(A) ans = [ cos(x)/(cos(x)^2+sin(x)^2). >> syms x y >> E=x^3+y*x^2-2*sqrt(3)*x^2*y-2*sqrt(3)*x*y^2+3*y^2*x+3*y^3.     1   n 1  2 4  2  >> syms k n >> S=simplify(symsum(1+1/(2^(k-1)). >> factor(E) ans = (x+y)*(x-3^(1/2)*y)^2 5) Calculaţi suma Sn  2   3 5 1  . sin(x)] [ -sin(x).k. n   .Pasul 4. >> syms a b c 4 . cos(x)/(cos(x)^2+sin(x)^2)] 4) Să se factorizeze expresia E  x 3  yx 2  2 3x 2 y  2 3xy 2  3 y 2 x  3 y 3 .n)) S= n+2-2^(1-n) 6) Să se dezvolte determinantul ab a bc ac abc ab bc bc ac a bc iar rezultatul să fie pus sub formă de produs.1. Determinăm transpusa simbolică a matricei A >> transpose(A) ans = [ cos(x). sin(x)/(cos(x)^2+sin(x)^2)] [ -sin(x)/(cos(x)^2+sin(x)^2).

5 . >> A=[1 -7 15 -9].0000 0.0000 1.p. descompunerea nu conţine termeni liberi (deoarece k este vectorul nul). Scriem vectorul linie ce conţine coeficienţii polinomului de la numitorul fracţiei.5000 p= 3.k]=residue(B. Pasul 1. p2  1 .a-b-c a+b a+c.5000 2. Scriem vectorul linie ce conţine coeficienţii polinomului de la numărătorul fracţiei. >> B=[1 1].A) r= -0. >> [r.0000 k= [] Deci: există doi poli: primul de ordinul doi.0000 3.>> A=[a+b -a+b-c b+c. Pasul 2. Apelăm funcţia residue.a+c b+c -a-b+c]. p1  3 şi cel de-al doilea de ordinul întâi. Pasul 3. >> factor(det(A)) ans = -3*(b+a+c)*(b^2+a^2+c^2) 7) Descompuneţi în fracţii simple expresia: x 1 x  7 x 2  15 x  9 3 .

x3) subs(p2. >>syms x y >> collect(x*y+x^2*y^3+x^3*y+y-y^2.x. Calculaţi determinantul: 1 1 p1 x2  p 2 x2  1 p1 x3  p 2 x3  p1 x1  p 2 x1  scriind rezultatul sub formă de produs. 1 subs(p1. p2 x   x 2  bx  c . >> A=[1 subs(p1.x2).     >>syms x >>E=(x^2*sqrt(2)-x*sqrt(3)+sqrt(5))*(x^2*sqrt(2)+x*sqrt(3)+sqrt(5))(x^2*sqrt(2)+sqrt(5))^2.x.x.y) ans = x^2*y^3-y^2+(x+x^3+1)*y 9) Expandaţi expresia: 2 E  x2 2  x 3  5 x2 2  x 3  5  x2 2  5 .x3)] A= 6 .Pe baza rezultatelor obţinem următoarea descompunere în fracţii simple:  1 2 1   2 2x  1 2x  3 x  3 8) Colectaţi coficienţii expresiei xy  x 2 y 3  x 3 y  y  y 2 în raport cu variabila y .x. >> syms x a b c x1 x2 x3 >>p1=x+a.x2) subs(p2.x.x.x1). >>p2=x^2+b*x+c. >> expand(E) ans = -3*x^2 10) Fie p1 x   x  a . 1 subs(p1.x1) subs(p2.

x.m . 4 x  my  3z  6 mx  3 y  4 z  3  m  >> syms x y z m >> [x.y. x1+a.y.z) x= (3*m^2+60-30*m+m^3)/(-36*m+m^3+91) y= (2*m^2-45-3*m)/(-36*m+m^3+91) z= -(3*m^2+17*m-102)/(-36*m+m^3+91) 13) Determinaţi matricea A astfel încât: 2 A  3  1 Pasul 1. y. 7 . 1.x) x= [ m+2+(4*m+5)^(1/2)] [ m+2-(4*m+5)^(1/2)] 12) Rezolvaţi sistemul de ecuaţii următor în raport cu x. 1.z]=solve('3*x+4*y+m*z'.[ [ [ 1.'4*x+m*y+3*z-6'. x1^2+b*x1+c] x2+a. x3^2+b*x3+c] >> factor(det(A)) ans = -(-x3+x2)*(x1-x3)*(x1-x2) 11) Rezolvaţi ecuaţia x 2  2m  2x  m 2  1  0 în raport cu variabila x . Fie A  a b c  . x2^2+b*x2+c] x3+a. >> syms x m >> x=solve('x^2-2*(m+2)*x+m^2-1'.'m*x+3*y+4*z-3-m'. 2 0T  3 AT  2 1  1T . z : 3x  4 y  mz  0  .

c astfel încât X   0  .>> syms a b c >> A=[a b c]. Pasul 2. 0 0   0 0 0     8 . Calculăm X  2 A  3  1 2 0T  3 AT  2 1  1T . 2. Fie matricele pătrate  0 0   0 1 0     A   0  0  . unde I 2 semnifică matricea unitate de ordinul doi.X(2). b.    Calculaţi: X 2  2aX  (a 2  b 2 ) I 2 . Se consideră matricea a b  X  c d . >> X=transpose(2*A-3*[1 2 0])-3*transpose(A)-transpose([2 1 -1]) X= [ -a-5] [ -b-7] [ -c+1]  0   Pasul 3. B  0 0 1 .X(3)) a= -5 b= -7 c= 1 Tema 1.  0   >> [a b c]=solve(X(1). Determinăm a.

3. x   . Să se transforme fracţia F x   P x  într-o fracţie ireductibilă. Q x  6. n   . Simplificaţi expresiile: a) E  x 3  3x 2  2 x x 2  2x  x2   x x3 x2  :  b) F      x  2 x 2  4x  4   x  2 x 2  4      c) G  x 2  x sin x sin  4 3  4 . Expandaţi expresia: a) xx  22 x  33 9 . 7. Se dau polinoamele P x   x 6  x 5  3 x 4  x 3  4 x  3 .Calculaţi ( A  B)100 . Descompuneţi în fracţii simple expresia: a) 1 x5  x  1 b) 2 x 2  3x  1 x 3  2 x 2  9 x  18 x 4  3x 3  3x 2  10 c) x  3x  12 . 1 4. Qx   2 x 4  6 x 2  8x  6 . 5. Calculaţi suma S n  13  43  7 3    3n  23 .

Să se calculeze determinantul Vandermonde de ordinul patru: 1 x1 V 2 x1 3 x1 1 x2 2 x2 3 x2 1 x3 2 x3 3 x3 1 x4 2 x4 3 x4 . Calculaţi: Ex  1  2Ex  2  3Ex  1 . Se consideră expresia Ex   mx  n . n   . 8. m. Înlocuiţi variabila simbolică b din expresia 2a 2  8b 3a  3b  4 cu valoarea 4 . 14. Factorizaţi expresia: 9. Să se calculeze determinantul a2 b2 c2 a  12 a  22 b  12 b  22 c  12 c  22 scriind rezultatul sub formă de produs. 13. 11. m  0 .       10. Fiind dat polinomul P X   X 4  X 3  X 2  X  1 10 . 12. Să se scrie sub forma unui singur polinom produsul a două polinoame: a) X 3  X 2  1X 2  X  1 b)  X 2  2 2 X  2  X 2  2 2 X  2  .b)  p  q3  3 p  q2  p  q  3 p  q p  q2   p  q3 . a) E  x 3  y 3  z 3  3x  y x  z  y  z  b) F  2m  3m  12  42m  3 .

z : ax  y  z  1   x  ay  z  a . Rezolvaţi ecuaţia a) 3x 3  2mx  1  m  0 . b şi c astfel încât sistemul  x  ay  cz  0  bx  cy  3z  1 ax  2 y  bz  5  are soluţia x  3 .4 sunt rădăcinile ecuaţiei Px   0 . m   b) 2 x  a  3x 2 x  a  3x  2 .să se calculeze suma: S 1 1 1 1 . a   . 15. y  1 . 18. z  2 . a  în raport cu variabila x . Determinaţi matricea A astfel încât:  2 1 T    1  1 0    A  3 1 2 4     0 5  . Determinaţi a.    x1  2 x2  2 x3  2 x4  2 unde xi .  2  x  y  az  a 17. y. i  1. 16. Rezolvaţi sistemul de ecuaţii următor în raport cu x.       3 8   11 .

0 sunt: Funcţia limit(f. 2009. Atunci când F este o funcţie scalară.n. x  a Calculează simbolic  s va b Calculează simbolic f x  Calculează simbolic f n  x  Calculează simbolic f n  x  Calculează simbolic  f x d x Determină matricea Jacobiană ataşată funcţiei vectoriale F în raport cu vectorul v .x.Laborator 4.x.n) diff(f.b) diff(f. funcţia jacobian returnează gradientul lui F taylor(f.a) limit(f.’x’) diff(f.“Îndrumător de laborator în Matlab 7.a. x  a Calculează limita expresiei simbolice f când x  a .0 cu aplicaţii în Analiză matematică Bibliografie I.v) Semnificaţie Calculează limita expresiei simbolice f când x  a Calculează limita expresiei simbolice f când x  a . Bucureşti.0 permite realizarea calculelor simbolice. Funcţiile utilizate în vederea efectuării acestor calcule simbolice în Matlab 7.’right’) limit(f. Calcul simbolic în Matlab 7.x) scrie primii n termeni din dezvoltarea în serie MacLaurin a funcţiei f taylor(f. Ed.’x’) int(f) jacobian(F.a) scrie primii n termeni din dezvoltarea în serie Taylor a funcţiei f în jurul punctului x  a Aplicaţii 1) Calculaţi următoarele limite: 1 .x.n.0”.’left’) symsum(s.n.x.a.v.’x’. Iatan . Matlab 7. Conspress.a. ce au aplicaţii în Analiză matematică.

a)

x 0 , x  0

lim

e

1 x

>> syms x >> limit(exp(1/x),x,0,'left') ans = 0 b)

x 0 , x  0

lim

e

1 x

>> limit(exp(1/x),x,0,'right') ans = Inf c)

lim
n 

n 1 sin 1    sin n  lim 1 2   sin k n  n2 n  n  n k 1

>> syms k n >> u=symsum(sin(k),k,1,n); >> limit(1/(n+n^2)*u,n,inf); d)

lim
n 

n

2n!
(n!) 2

>> limit(('(2*n)!/(n!^2)')^(1/n),n,inf) ans = 4 2) Să se determine raza de convergenţă pentru următoarea serie de puteri: a)
n 1

n

ln 2 n

 xn

Pentru a determina raza de convergenţă a unei serii de puteri  a n x n putem vom
n 0

folosi una din formulele:

R

1 lim n a n n 

,

(1)

sau 2

R

1 . a n 1 lim n   an

(2)

Vom folosi formula (1). >> syms n >> 1/limit((n^(log(n)^2))^(1/n),n,inf) ans = 1 b)
n 1 n xn   1 2 n  n 1 n 1

Vom folosi formula (2). >> a=@(n) (-1)^n*(n+1)/(n^2+n+1); >> 1/simplify(limit(abs(a(n+1)/a(n)),n,inf)) ans= 1 3) Calculaţi

n 
>>syms k n >>s=(k^2+3*k+1)/(k^2+3*k+2); >> simplify(n-symsum(s,k,1,n)) ans = 1/2*n/(n+2) 4) Calculaţi suma seriei: a)

n

k 2  3k  1
2

k 1 k

 3k  2

.

 ln1  n   
n 1

1

>> a=simple(symsum(log(1+1/n),n,1,inf)) a= Inf b)
2n  1

 n n  1
n 1 2

2

3

>> symsum((2*n+1)/(n^2*(n+1)^2),n,1,inf) ans = 1 c)

n2  n 1  n  1! n 1

>> symsum((n^2+n-1)/'(n+1)!',n,1,inf) ans = 2 5) Să se calculeze următoarele derivate: a)
f x   cos 2 x ; f x   ?

>> diff(cos(sqrt(x))^2) ans = -cos(x^(1/2))*sin(x^(1/2))/x^(1/2) sau >> f=@(x) cos(sqrt(x))^2; >> diff(f(x)) ans = -cos(x^(1/2))*sin(x^(1/2))/x^(1/2) b) f x   x  arctg x  ln 1  x 2 , f x   ? >> diff(diff(x*atan(x)-log(1+x^2))) ans = 2*x^2/(1+x^2)^2 c) f x  
1 , f 11 x   ? x  6 x  11x  6
3 2

>> diff(1/(x^3+6*x^2+11*x+6),11); 6) Dezvoltaţi în serie Taylor funcţia
f x   e
 x2 2

,

în jurul punctului x  0.5 , pentru n  4 . >>syms x >> taylor(exp(-x^2)/2,4,0.5); 4

Calculăm derivatele parţiale de ordinul doi al lui f . y.x) s= y^(x^z)*x^z*z/x*log(y) >> t=diff(f. y. Scriem expresia lui f >> f=y^(x^z).z) u= y^(x^z)*x^z*log(x)*log(y) Pasul 4. y  0 . ln 2 1 x >>syms x >> taylor(1/2*log((1+x)/(1-x)). Pasul 1.x)) ans = . x y z 2 f x 2 >> simplify(diff(s.7) Scrieţi primii şapte termeni din dezvoltarea în serie de puteri a funcţiei f x   1 1 x . şi . adică >> s=diff(f. xy xz yz y^(x^z)*z*log(y)*(x^(2*z-2)*z*log(y)+x^(z-2)*z-x^(z-2)) 5 . x. Calculăm derivatele parţiale de ordinul întâi al lui f . 2 f z 2 . z ca variabile simbolice >> syms x y z Pasul 2. Pasul 3.1 . Declarăm x. şi .7) ans = x+1/3*x^3+1/5*x^5 8) Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi şi al doilea pentru funcţia z f x. adică f f f . z   y x .y) t= y^(x^z)*x^z/y >> u=diff(f. x   1. 2 f y 2 . 2 f 2 f 2 f .

y. z   i  Qx. z   sin x  i  y e y  j   cos 2 z  k . y.z)) ans = y^(x^z)*log(x)^2*log(y)*(x^(2*z)*log(y)+x^z) >> simplify(diff(s. y. divergența este un operator care măsoară cât de mult un câmp vectorial iese din sau intră într-un punct. a) Divergenţa unui câmp vectorial vx.z)) ans = y^(x^z)*log(y)*(x^(2*z-1)*log(x)*log(y)*z+x^(z-1)*log(x)*z+x^(z-1)) >> simplify(diff(t. divergența unui câmp vectorial este un scalar.   x y z (3) Observatie. Pentru un câmp vectorial care reprezintă viteza de expandare a aerului 6 . b) rot v .z)) ans = y^(x^z-1)*log(x)*(x^(2*z)*log(y)+x^z) 9) Se dă câmpul vectorial vx.y)) ans = y^(x^z-1)*z*(x^(2*z-1)*log(y)+x^(z-1)) >> simplify(diff(s. asociază un vector fiecărui punct din spațiu. În analiza vectorială. z   Px.>> simplify(diff(t. Observatie. y. În analiză vectorială. y. z   j  Rx. câmpurile de vectori.y)) ans = y^(x^z-2)*x^(2*z)-y^(x^z-2)*x^z >> simplify(diff(u. 2 Să se determine: a) div v . z   k se calculează conform formulei div v  P Q R .

y. >> Q=y*exp(y^2). >> r3=diff(Q.z). Observatie. 10) Să se calculeze gradientul următorului câmp scalar: f x. >> syms x y z >> P=sin(x). câmpurile de scalari. În analiză vectorială. 0] Deci rot v  0  i  0  j  0  k  0 . adică direcția axei de rotație și magnitudinea rotației. >> r2=diff(P. Dacă aerul se răcește și se contractă. z   const sau prin linii de nivel  x. z  este vectorul 7 . divergența câmpului de viteze are o valoare pozitivă deoarece aerul se dilată.x)-diff(P. divergența este negativă.y)-diff(Q. În analiza vectorială. y   const . >> rot=[r1 r2 r3] rot = [ 0.x). 0.z)-diff(R. Campurile scalare se pot reprezenta prin suprafete de nivel  x.atunci când acesta este încălzit.x)+diff(Q. rotorul este un operator vectorial care evidențiază "rata de rotație" a unui câmp vectorial.          (4) >> r1=diff(R. >> div=diff(P. Observatie. y.z) div = cos(x)+exp(y^2)+2*y^2*exp(y^2)-2*sin(2*z) b) Rotorul câmpului vectorial v este  R Q   Q P   P R  rot v    y  z   i   z  x   j   x  y   k .y). z   x 4  xy 2  y 3  x 2 z  1 . y.y)+diff(R. asociază un scalar fiecărui punct din spațiu. >> R=cos(2*z). Gradientul unui câmp scalar   x.

Determinantul funcţional (jacobianul) al funcţiilor f1.grad      i j k. f1  f 2  f 3  f1  f 2  f 3  (1) 8 . x y z Vectorul grad  este perpendicular pe suprafetele de nivel corespunzatoare campului scalar  . Calculaţi determinantul funcţional (jacobianul) al funcţiilor D f1 . f 2  . >> F=[x y]. x^2] grad f  4 x 3  y 2  2 xz i  2 xy  3 y 2 j  x 2 k .  se calculează conform formulei: f1  D f1 . adică Observație. >> y=b*rho*sin(th). f 2 . f3 în raport cu variabilele . b sin   .     11) Fie F : D   2 . D. f 3  f 2  D.    f1  .  f1 . f 2  . >>v=[x y z]. >> v=[rho th]. f 2 . . f 2 . .  a cos  . . Deci 2*x*y+3*y^2. D  0. .   f 3  >> syms rho th a b >> x=a*rho*cos(th).v) ans = [ 4*x^3+y^2+2*x*z. >> syms x y z >> f=x^4+x*y^2+y^3+x^2*z+1. F  .    . >> jacobian(f.

  >> syms rho th phi >> F=[rho*sin(th)*cos(phi) rho*sin(th)*sin(phi) rho*cos(th)]. >> v=[rho th phi]. f 3    2 sin  . Calculaţi determinantul funcţional (jacobianul) al funcţiilor f1 . Dr .>> J=jacobian(F.  sin  sin  . f 2 . adică D f1 . >> simplify(det(J)) ans = sin(th)*rho^2 Deci D f1 . D f1 . D . -a*rho*sin(th)] b*sin(th). . z    cos  . 9 .v).  sin  .  . z . f 2   ab .  .     f1  . F  . f 2  .     sin  cos  .  .    2 . b*rho*cos(th)] >> simplify(det(J)) ans = a*b*rho Deci.   13) Fie F : D  3 . f 2  . z  . D  0.    2 . f 2 . >> J=jacobian(F. . D  0.  12) Fie F : D  3 . f 2 .v) J= [ [ a*cos(th).  .  . f 3  . . D .  cos   . f 3  . . . z    f1  . z . f 3  . F  .  . . f 3 .

z    f1 x. y. >> J=simplify(det(jacobian(F. >> F=[x y z]. D . y. 2 x  y  2 z.  . f 2 x. f 2 . z  . y. 0. f 3 x. adică D f1 . >> v=[rho phi z]. f 2 .Calculaţi determinantul funcţional (jacobianul) al funcţiilor f1 .  i  1. f 3  . y. f 2 . D f1 .v))) J= rho Aşadar. f x. f 3 . matricea Jacobiană ataşată funcţiei vectoriale f în punctul a  3 este matricea  f1   a  f1 a  f1 a   y z  x   f 2  f 2 f 2 a  a  a  J f a    y z  x   f 3 a  f 3 a  f 3 a    x  y z   >> syms x y z (6) 10 . z   x  y  z 2 . z  >> syms rho phi z >> x=rho*cos(phi). z . 3x 2  2 xy  12 xz  18zy . Pentru o functie vectoriala f : 3  3 f x.  1 ataşată funcţiei vectoriale f : 3  3 . 3 . D . y. unde f i : 3  .   Observație. z . >> y=rho*sin(phi).  . z  14) Să se determine matricea Jacobiană J f  1. f 3   .

>> subs(J. 2*x+2*y+2*z] [ 2.  1   2 1  2 . 1 1 b)  2  sin   e x d x x  x 1 >> int((1/x^2)*sin(1/x)*exp(1/x)) ans = 1/2*exp(1/x)*cos(1/x)-1/2*sin(1/x)*exp(1/x) c) x2  ( x cos x  sin x) 2 d x >> int(x^2/(x*cos(x)-sin(x))^2) ans = (-1-2*x*tan(1/2*x)+tan(1/2*x)^2)/(-x+x*tan(1/2*x)^2+2*tan(1/2*x)) 11 . 2*x+2*y+2*z.  6 16 12    15) Calculati a) 4 2  x 1 x   3 2 dx >> syms x >> a=simplify(int(x^(-4)*(1-x^2)^(3/2))).>> u=[x y z]. >> J=jacobian(f.u) J= [ 2*x+2*y+2*z.u. -2] 2*x-18*z. >> v=[-1 0 -1]. 1.   4  4  4   J f  1.v) ans = -4 2 6 -4 1 16 -4 -2 12 Aşadar. -12*x-18*y] [ 6*x+2*y-12*z. 0.

x  0 lim c) d) x  0. x  0 tg x lim lim  n  1!  n 1 n  n n!  e) x sin x 3 cos x  cos x 3 sin x . x  0 lim x x x x 1 xe x 2  b) x 0 . Calculaţi: a) x 0 . Calculaţi suma seriei: a)  n 2 3n  2 n 6 n   n 1 12 . lim ln tg x  cos 2 x   4 2.d)  x2  x 1  1 1  2  d x 2 x  x 1 x  >>simple( int(sqrt((x^2-x+1)/(x^2+x+1))*(1-1/x^2))) ans = -1/4*(3*log(2*x^2+1+2*(1+x^4+x^2)^(1/2))*xasinh(1/3*3^(1/2)*(2*x^2+1))*x+2*atanh(1/2*(2+x^2)/(1+x^4+x^2)^(1/2))*x4*(1+x^4+x^2)^(1/2))/x 3 e)  1 4 x x dx >> int(((1+x^(1/4))^(1/3))/sqrt(x)) ans = 12/7*(1+x^(1/4))^(7/3)-3*(1+x^(1/4))^(4/3) Tema 1.

Să se calculeze gradientul următoarelor câmpuri scalare: a) 2 2 2 f x. Să se calculeze următoarea derivată: a) f x  dacă f x   arcsin 2x . z   xyz e x  y  z b) g x. 5. 1 x2 2 b) g x  dacă g x   arccos x 1 x . x   . y   arctg x y 1  xy f x. y. pentru n  4. 6. y.b)  2n  3 n 1 nn  1n  2  2  c)  ln 1  nn  3  n 1  3. y   x 2 sin 2 y f x. Dezvoltaţi în serie Taylor funcţia f x   1  x 2 în jurul lui x  2 . Să se determine raza de convergenţă pentru următoarele serii de puteri: a) n n n 1 2  3 n2 n  xn  1 b)  1   n n 1  xn 4. Scrieţi primii opt termeni din dezvoltarea în serie de puteri a funcţiei f x   cos 3 x . 7. z   ln  x 2  y 2  z 2      13 . Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi şi al doilea pentru funcţia a) b) c) f x. 8. y. z   e xy sin z .

  f1 . D  . Se dă câmpul vectorial vx. f 2  . adică D f1 . adică 12. Să se determine divergenţa şi rotorul lui v . Calculaţi determinantul funcţional (jacobianul) al funcţiilor D f1 . . f 2  . D  0. D  .    . z   arctg x  y  z  xyz . Fie F : D   2 . y. .   11. y.     Calculaţi determinantul funcţional (jacobianul) al funcţiilor f1 . z   3x 2  2 x  i  z  3 y 2  j   y  2 z   k . . Calculaţi: a)  4 1  x 4 3 dx b)  1  sin x x e dx 1  cos x c)  ln 1  tg x  d x 4 x 2  7 x  25 dx d)  x 3  6 x 2  3x  10 e)  x  4 x 1 x 1 dx. f 2  .    . F  . f 2  .    f1  . 1  xy  yz  xz 9. 10. f 2 . . F  .  sin   .   cos  .c) hx.    f1  . f 2 . 14 . Fie F : D   2 . b   sin   .  a   cos  . D  0.

ce conţine cele mai mari k valori proprii ale matricei A [V. ce se află în intervalul I fzero(f.I)  Rezolvă sisteme de ecuaţii neliniare conţinute în funcţia vectorială F . ce conţine cele mai mari şase valori proprii ale matricei A [V.k) Returnează matricea diagonală D.0 cu aplicaţii în Algebră Bibliografie I. Ed. Calcul numeric în Matlab 7. ce conţine valorile proprii ale matricei A Returnează matricea diagonală D. ale cărei coloane sunt vectorii proprii corespunzători acestor valori proprii fsolve(F. Iatan .D]=eigs(A. ale cărei coloane sunt vectorii proprii corespunzători acestor valori proprii eigs(A. Bucureşti.0 permite realizarea calculelor numerice.D]=eig(A) Returnează un vector.Laborator 5.D]=eigs(A) Returnează matricea diagonală D. considerând I ca punct iniţial (vector de start). ce conţine cele mai mari k valori proprii ale matricei A şi matricea V. Conspress. ce conţine valorile proprii ale matricei A şi matricea V. ce au aplicaţii în Algebră.I) Găseşte o rădăcină a unei ecuaţiei neliniare conţinută în funcţia 1 .0”.“Îndrumător de laborator în Matlab 7. ale cărei coloane sunt vectorii proprii corespunzători valorilor proprii eigs(A) Returnează un vector. Funcţiile utilizate în vederea efectuării acestor calcule numerice în Matlab 7.  Găseşte toate rădăcinile unei ecuaţiei neliniare conţinută în funcţia F . Matlab 7.0 sunt: Funcţia chol(A) Semnificaţie Determină descompunerea Cholesky a matricei simetrică şi pozitiv definită A eig(A) [V. 2009. ce conţine cele mai mari şase valori proprii ale matricei A şi matricea V.k) Returnează un vector.

c87. eqn  0 [ v1.41  1 rezultă că numerele 87 şi 41 sunt prime între ele.. X   n1 lu(A) norm(X) roots(p) Determină descompunerea LU a matricei pozitiv definită A Calculează norma vectorului (matricei ) X Determină rădăcinile polinomului ai cărui coeficienţi sunt conţinuţi (în ordinea descrescătoare a puterilor variabilei) în vectorul linie p Rezolvă sistemul format din ecuaţiile eq1  0. adică gradul ecuaţiei algebrice.f . unde:   P X   an X n  an 1 X n 1    a1 X  a0 .41) ans = 1 Deoarece c ..b) Rezolvă sistemul de ecuaţii liniare AX  b . ce se află în intervalul I gcd(A.B) Calculează cel mai mic multiplu comun corespunzător lui A şi B . A   n n .vn]=solve(„eq1‟. care pot fi vectori sau scalari lcm(A. m ...36). >> gcd(87.‟eqn‟) Aplicaţii 1) Verificaţi dacă numerele 87 şi 41 sunt prime între ele. b   n1 .126) ans = 2520 REZOLVAREA ECUATIILOR ALGEBRICE Forma canonică a unei ecuaţii algebrice. m . >> lcm(lcm(40. an  0 . 36.. 2) Aflaţi cel mai mic multiplu comun al numerelor : 40. care pot fi vectori sau scalari linsolve(A. 2 .. d . (1) n este gradul polinomului..B) Calculează cel mai mare divizor comun corespunzător lui A şi B . 126. cu o singură necunoscută este P X   0 .

0609i -1.0609i -0. care pot fi numere reale sau complexe. împărţire.3911i -1. scădere.0598i -1. >> x=roots(p) x= 1. >> x=roots(p) x= 4. deci acele ecuaţii care nu pot fi reduse la ecuaţii algebrice folosind operaţiile: adunare.1045 + 1.1999 REZOLVAREA ECUATIILOR NELINARE Toate ecuaţiile care nu sunt algebrice se numesc transcendente (neliniare).1. a k coeficienţii polinomului.1.3911i -1. ecuaţiile logaritmice şi ecuaţiile trigonometrice.9342 .0598i 1. 3) Determinaţi rădăcinile polinomului a) P X   X 4  X 3  10 X 2  34 X  26 >> p=[1 1 -10 -34 -26]. Ecuaţiile transcendente importante sunt: ecuaţiile exponenţiale. adică dacă are loc egalitatea P   0 .1422 b) P X   X 5  5 X  1 >> p=[1 0 0 0 5 1].0045 + 1. 3 (2) . ridicare la putere.9342 + 1.1045 . Orice ecuaţie transcendentă se poate scrie sub forma f x   g x  sau sub forma canonică: f x   g x   0 . Numărul real sau complex  constituie soluţie sau rădăcină a ecuaţiei (1) dacă şi numai dacă  este rădăcină a polinomului P .0045 . înmulţire.0105 -1.1.

0. >> x=fzero(f.4384 (3) Observatie. Operatia de ridicare la putere element cu element într-un tablou este simbolizata cu operatorul .1323 >> f(x) ans = 2.2204e-016 b) x 2  cos x  0 >> f=@ (x) x.1001 0. pentru ecuatiile transcendente nu mai este posibil acest lucru.Spre deosebire de ecuatiile algebrice pentru care se pot obtine forme generale ale solutiilor.[-3 3]) x= -2.0e-011 * 0. Funcţia care trebuie reprezentată grafic într-un interval a.5]) s= -0.5. ele pot fi rezolvate grafic sau prin metode de aproximare. b (în care există cel puţin o rădăcină a ecuaţiei (2).0962 0.4384 >> f(s) ans = 1.^ 4 . >> s=fsolve(f.[-0.^2-cos(pi*x). Desi nu exista metode matematice generale de rezolvare pentru aceste ecuatii. 4) Rezolvaţi ecuaţiile neliniare: a) 1  x  arctgx >> f=@ (x) 1+x-atan(x). adică avem cel puţin o schimbare de semn) este hx   f x   g x  .

   b   n  5) Un rezervor poate fi umplut cu apă de la un robinet de apă caldă şi de la un robinet cu apă rece. (4) unde:  a11   a 21 A   a  n1  a1n   a 22  a 2n  este matricea sistemului (de ordinul n ).     a n 2  a nn   a12    x1     x2  X    este matricea necunoscutelor (matrice coloană). Câţi litri de apă curg într-un minut din fiecare robinet? Notând cu x l min debitul robinetului de apă caldă şi cu robinetului de apă rece rezultă sistemul y l min debitul 3x  y  50   x  2 y  40. Rezolvarea în Matlab 7. Dacă apa caldă curge 1 min şi apa rece 3 min.REZOLVAREA SISTEMELOR DE ECUATII LINARE Un sistem liniar de n ecuaţii cu n necunoscute de forma: a11 x1  a12 x 2    a1n x n  b1 a x  a x    a x  b  21 1 22 2 2n n 2    a n1 x1  a n 2 x 2    a nn x n  bn  poate fi exprimat matriceal astfel: AX  B . Dacă robinetul de apă caldă este deschis 3 min şi de apă rece 1 min. atunci în rezervor vor fi 40l .0 a sistemului cu secvenţa de instrucţiuni 5 . atunci în rezervor sunt 50l .    x   n  b1     b2  B    este matricea termenilor liberi (matrice coloană).

1 2].'i6=i1+i5'. 6) Găsiţi curenţii din circuitul următor.. s= 12 14 conduce la concluzia că robinetul de apă caldă furnizează 12 l min şi robinetul de apă rece 14l min . >> s=linsolve(A.'i2+i4=i6'.>> A=[3 1.'10+5=20*i1'.'-10=-5*i5-5*i4') 6 .b). I 6 . >>[i1 i2 i3 i4 i5 i6]=solve('i1=i2+i3'. >> b=[50 40]'.'- 5+20=10*i3+5*i4'. A 10V 20 10 I3 5V 20V B I2 I6 C 5 I1 5 I4 D 10V I5 Aplicând legile lui Kirchhoff şi legea lui Ohm obţinem sistemul  I1  I 2  I 3 I  I  I 1 5  6 I 2  I 4  I 6  I 3  I 5  I 4 10  5  20 I 1   5  20  10 I 3  5 I 4   10  5 I 5  5 I 4 ale cărui necunoscute sunt I1 .'i3+i5=i4'.

.[0.29623858921468 0.5. Rezolvăm sistemul neliniar. Definim funcţia vectorială f .1.  x  y  z 2  0  >> f=@(x) [x(1)^2+x(2)^2+x(3)^2-9..6 ). Efectuăm verificarea soluţiei pe care am obţinut-o. 0. x(1)^3-x(2)^3-6*x(2)+2].x(1)*x(2)*x(3)-1. x   0 n  n 1 2 în care cel puţin una din funcţiile f i .5]) s= 0.5 ) 3 3 x  y  6 y  2  0  Pasul 1. >> f(s) ans = 1. 0.x(1)+x(2)-x(3)^2] f= 7 . i  1. x . Pasul 2. acest sistem poate fi rezolvat folosind metode numerice precum metoda lui Newton sau metoda gradientului.5.REZOLVAREA SISTEMELOR DE ECUATII NELINARE Un sistem de ecuaţii de forma  f1 x1 .  (considerând ca punct iniţial 0.19358559200100 x 2  y 2  z 2  9   b.2.0e-009 * 0. x2 . Din punct de vedere matematic. xn   0    f  x . n nu este liniară se numeşte sistem de ecuaţii neliniare. >>f=@(x) [x(1)^3+x(2)^3-6*x(1)+3.53237037226762 0.  xyz  1 (considerând ca punct iniţial 2.35125744755245 Pasul 3. >> s = fsolve(f.5 0. 7) Rezolvaţi sistemele neliniare: x3  y 3  6x  3  0  a.

24274587875742 1.x(1)*x(2)*x(3)-1.2 1.  Vectorul x  V \ 0 pentru care există   K astfel încât T x   x se numeşte vector propriu pentru T corespunzător valorii proprii  . 8 .0e-011 * 0. După ce am determinat descompunerea LU a matricei A : L. 1  1 0    >> A=[1 0 0.U   lu A .@(x) [x(1)^2+x(2)^2+x(3)^2-9.6]) s= 2.13493650641294 -0. REZOLVAREA SISTEMELOR DE ECUATII LINARE FOLOSIND FACTORIZAREA LU O descompunere a unei matrice A de forma A  L U .[2. unde L este o matrice inferior triunghiulară iar U este o matrice superior triunghiulară se numeşte factorizare LU a matricei A . >> [V.65351793930053 >> f(s) ans = 1. 1 2 -3.05244693568329 DETERMINAREA VALORILOR SI VECTORILOR PROPRII Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K şi T  End V  . 8) Determinati vectorii si valorile proprii ai matricei   0  1 0   A  1 2  3  .5 0.x(1)+x(2)-x(3)^2] >> s = fsolve(f.D]=eig(A).11226575225010 0. Spunem că scalarul   K este o valoare proprie pentru T dacă există x  V \ 0 astfel încât  T x  x . 1 -1 0].49137569683072 0.

7]'. pentru a rezolva sistemul de ecuaţii liniare.50000000000000 9 .29224776003116 >> A*X ans = 2.2 3x1  x2  2 x3  12 x4  3. >> B=[2.7  >> A=[8 -1 -2 0. scris sub forma matriceală AX  B se procedează astfel: rezolvăm sistemul inferior triunghiular L  Y  B  Y  L1  B .-1 0 6 2.astfel încât - L  U  A . >> L*U ans = 8 0 -1 3 -1 10 0 -1 -2 1 6 2 0 2 2 12 >> Y=inv(L)*B.26213478768991 0.3  10 x2  x3  2 x4  0. >> [L. >> X=inv(U)*Y X= 0.5 -1.5   x1  6 x3  2 x4  1. 9) Folosind factorizarea LU să se rezolve sistemul de ecuaţii liniare următor: 8 x1  x2  2 x3  2.0 10 1 2.21168679392287 -0.30000000000000 -0.3 -0. - rezolvăm sistemul superior triunghiular U  X  Y  X  U 1  Y .2 3.08223607323724 -0.3 -1 2 12].U]=lu(A).

Pasul 2.1 9 1 1. scris sub forma matriceală AX  B se procedează astfel: rezolvăm sistemul inferior triunghiular U 'Y  B  Y  U '1  B .70000000000000 REZOLVAREA SISTEMELOR DE ECUATII LINARE FOLOSIND METODA CHOLESKY În cazul unui sistem cu matrice simetrică şi pozitiv definită. Pasul 4. >> R=chol(A). Verificăm că R  R  A . Determinăm descompunerea Cholesky a matricei A . în care U este o matrice superior triunghiulară. - rezolvăm sistemul superior triunghiular U  X  Y  X  U 1  Y . pentru a rezolva sistemul de ecuaţii liniare. factorizarea LU are forma particulară A  U t U (5).-1 1 1 8]. >> A=[10 1 -1 -1. 10) Rezolvaţi sistemul de ecuaţii liniare următor folosind metoda Cholesky: 10 x1  x2  x3  x4  9   x1  9 x2  x3  x4  8   x1  x 2  11x3  x 4  12  x1  x 2  x3  8 x4  7.  Pasul 1. astfel încât U 'U  A .20000000000000 3. al termenilor liberi. Scriem vectorul coloană B . După ce am determinat descompunerea Cholesky a matricei A : U  chol A . Descompunerea din (5) se numeşte factorizare Cholesky. >> R'*R ans = 10 . asociată sistemului de ecuaţii liniare. Scriem matricea A .-1 1 11 1. >> B=[9 8 12 -7]'. Pasul 3.-1.

Verificăm că vectorul X este soluţie a sistemului.00000000000000 -1.00000000000000 1. Pasul 6.00000000000000 1.00000000000000 -1. Pasul 7. 1 1 1  1  2 5     4. Rezolvăm sistemul superior triunghiular R  X  Y .00000000000000 -7.00000000000000 8.6.7 ) b) x  0. Determinaţi rădăcinile polinomului a) P X   X 4  2 X 3  X  2 b) P X   X 7  2 X 6  3 X 5  4 X 4  5 X 3  6 X 2  7 X  8 2.2  ln 1  x  (căutaţi soluţiile în intervalul  0.00000000000000 8.00000000000000 9.00000000000000 Pasul 5. Rezolvaţi ecuaţiile neliniare a) xe x  1  0 (căutaţi soluţia în intervalul  0. 0.10.00000000000000 11.6 ).7. >> A*X ans = 9.00000000000000 1. 3.00000000000000 1.00000000000000 1. Rezolvaţi sistemele neliniare:  x  sin( x  y )  0 a)  (considerând ca punct iniţial 0.00000000000000 1.00000000000000 1. Rezolvăm sistemul inferior triunghiular R  Y  B .00000000000000 12. 0. >> Y=inv(R')*B.1 )  y  cosx  y   0 11 . Să se afle matricea necunoscută X din ecuaţia matriceală  1 1  1  1  1 3      X   2 1 0    4 3 2 .00000000000000 1.00000000000000 -1. >> X=inv(R)*Y.00000000000000 -1.00000000000000 Tema 1.

6 0 1    6 0  0  1 0. Determinati vectorii si valorile proprii ai matricei 2 2   3   A 2 2 1 .   3 20  1 6 4  8 0  0.5 A   0 0  7. 0.5. 0.6 3 0    8. 0.6 5 8  . 2 3  1 6. Determinaţi vectorii şi valorile proprii corespunzători matricei 1  0 A 0  0  0 0 0  0 1 0 . 1 0 0  0 0 1  7.3 )  x 3  xy  10 y  10  0  2  x1  3 lg x1  x2  0  c)  (considerând ca punct iniţial 3. y 3  20 x  1  0  b)  (considerând ca punct iniţial 0. Determinaţi cele mai mari trei valori proprii (in modul) şi vectorii proprii coresponzători acestora.5. ai matricei  3 4  1. 2 ) 2 2 x1  x1 x2  5 x1  1  0  x 2  y 2  z 2  0   d) 2 x 2  y 2  4 z  0 (considerând ca punct iniţial 0. Folosind factorizarea LU să se rezolve sistemul de ecuaţii liniare următor: 5 x1  x2  x3  5   x1  6 x2  x3  4  x  x  7 x  9.   6  5  4   12 .5.5 )  2 2 3x  4 y  z  0  5.

0”. în punctele indicate: a) f x   arcsin 2 x .b) Calculează  f x  d x a b quad(f.0 nu poate fi regăsită în versiunile precedente de Matlab.e. Matlab 7. Iatan . ce au aplicaţii în Analiză matematică. Ed.c. Funcţiile utilizate în vederea efectuării acestor calcule simbolice în Matlab 7.a.d) Semnificaţie Calculează valoarea aproximativă a integralei   f x. z  d x d y d z ac e Observaţie.b.0 permite realizarea calculelor simbolice.a. Bucureşti. Funcţia triplequad din Matlab 7.7  ? 1 x >> syms x >> f=diff(asin(2*sqrt(x)/(1+x)).0 sunt: Funcţia dblquad(f.2) f= 1 . Conspress.b) Calculează valoarea aproximativă a integralei  f x  d x a b triplequad(f.c.“Îndrumător de laborator în Matlab 7.a. 2009.0 cu aplicaţii în Analiză matematică Bibliografie I. y .b.d.f) Calculează bd f valoarea aproximativă a integralei    f  x.a.Laborator 7. f 5. y d x d y ac bd int(f(x). Calcul numeric în Matlab 7. Aplicaţii 1) Calculaţi derivatele de mai jos.

y) t= 2*x^3 >> tt=subs(subs(t.5.x.y.(-1/2/x^(3/2)/(x+1)-2/x^(1/2)/(x+1)^2+4*x^(1/2)/(x+1)^3)/(1-4*x/(x+1)^2)^(1/2)1/2*(1/x^(1/2)/(x+1)-2*x^(1/2)/(x+1)^2)/(1-4*x/(x+1)^2)^(3/2)*(4/(x+1)^2+8*x/(x+1)^3) >> subs(f. f 3  0.1) tt = -2 2 .x.3) f= 2^(x^2-2*x)*(2*x-2)^3*log(2)^3+6*2^(x^2-2*x)*(2*x-2)*log(2)^2 >> subs(f.x) s= 6*x^2*y-2*x*exp(x^2) >> ss=subs(subs(s. 2 syms x y >> s=diff(2*x^3*y-exp(x^2).0148 b) 2 f x   2 x  2 x .-0.x.y. y   2 x 3 y  e x .2  ? >>syms x >> f=diff(2^(x^2-2*x).1 .2) ans = -15.4366 >> t=diff(2*x^3*y-exp(x^2).7) ans = 0.-1).x.-1).1) ss = 11.  1.6311 2) Calculaţi derivatele parţiale de ordinul al doilea ale funcţiei următoare în punctul indicat: f x.

1) p1 = 0 >> j=diff(s. y0 . y0 . y0 .y) p= 0 >> p1=subs(subs(p. z0  după o direcţie s este d ds M    x0 .1 după direcţia MN ştiind că N 2. y.y. z   arcsin z x y 2 2 . z0 cos  .1.x.x. 3.-1). cos  şi cos  semnifică cosinusurile directoare ale direcţiei s . z0 cos    x0 .>> k=diff(s.y.x. Derivata unui câmpul scalar într-un punct M x0 . Să se calculeze derivata lui  în punctul M 1. x y z unde cos  .-1). Determinăm expresia analitică a direcţiei s  MN : MN  x N  xM   i   y N  y M   j  z N  z M   k .1) k1 = -28. 3 .  2 . y0 .x) k= 12*x*y-2*exp(x^2)-4*x^2*exp(x^2) >> k1=subs(subs(k.3097 >> p=diff(t.-1). z0 cos    x0 .1) j1 = 6 3) Fie câmpul scalar  x.y) j= 6*x^2 >> j1=subs(subs(j. Pasul 1.y.

Determinăm cosinusurile directoare ale direcţiei s . >> syms x y z >> phi=asin(z/sqrt(x^2+y^2)). cos   0.z. >> s=N-M s= 1 2 -3 Deci.y. cos   0.1) >> d=dot(u.1).8018 Aşadar. >> d1=diff(phi.z.1). >> d3=diff(phi.1).>> M=[1 1 1].1).x.x).8018 .x.y. Pasul 3.1  1.5345 -0. Determinăm derivata lui  în punctul M după direcţia s . >> w=norm(s).x.1).1. MN  i  2 j  3  k . >> g=subs(subs(subs(d1.1). Pasul 2.y).2027 Rezultă d ds 1. >>u=s/w u= 0. >> d2=diff(phi.z.1).1).[g h k]) d= -1.2673 0.2673 . >> k=subs(subs(subs(d3.5345 şi cos   0.2027 .z).y. 4) Calculaţi următoarele integrale simple: 4 . >> h=subs(subs(subs(d2. >> N=[2 3 -2].

6931 sau >> syms x >> f=@(x) sin(2*x).pi/2) ans = 0.6931 b)  x 2 x 2  1 d x 0 1 >> syms x >> f=@(x) x^2*sqrt(x^2+1).^2)./(1+sin(x). >> int(f(x).4202 5) Calculaţi valoarea următoarelor integrale improprii a)  1 dx 23 1  x  1 >>syms x 5 . >> int(f(x). >> quad(f.0.0. a) 2 sin 2 x dx  1  sin 2 x 0 >> syms x >> f=@(x) sin(2*x)/(1+sin(x)^2).pi/2) ans = log(2) >> log(2) ans = 0.1) ans = 3/8*2^(1/2)+1/8*log(2^(1/2)-1) >> 3/8*2^(1/2)+1/8*log(2^(1/2)-1) ans = 0.0.

1) ans = 3*2^(1/3) b)  1 0 x1  x  dx >>syms x >> int(1/((x*(1-x))^(1/2)).pi/2)) ans = 1/2*log(3)  2 2 6 . b   a b rezultă că   L   1   ln sin x  d x  x   3 ce poate fi calculată în Matlab astfel: >> simplify(int(sqrt(1+diff(log(sin(x)))^2).-inf.-1.inf) ans = pi 6) Calculaţi lungimea arcului de curbă:    a) y  ln sin x .  3 2 Utilizând formula L   1  f  2 x  d x .1) ans = pi c)   dx 2  1  x >>syms x >> int(1/(1+x^2). f : a. x   .0.pi/3.>> int(1/((x+1)^(2/3)).

>> L=eval(int(sqrt(ro^2+diff(ro)^2). b  z  z t   lungimea arcului de curbă este L   x  2 t   y  2 t   z  2 t  d t . ce ne permite să calculăm lungimea acestui arc de curbă plană este: >> syms t >> ro=sin(t/3)^3.   2  z  4t  Pentru o curbă în spaţiu dată parametric  x  xt    y  y t . a b Secvenţa de comenzi Matlab 7. t  0. a b Secvenţa de comenzi Matlab 7. >> y=diff(3*sin(t)). c)   sin 3    .0 necesare calculului lungimii arcului de curbă este următoarea: >> syms t >> x=diff(3*cos(t)).0. >> L=int(sqrt(x^2+y^2+z^2). lungimea arcului de curbă este L    2      2   d  . t  a. >> z=diff(4*t). b .0. x  3 cos t    b)  y  3 sin t .   a.0.1359 7 .pi/2).   0.  3  2 Pentru o curbă plană dată în coordonate polare:      .pi/2)) L= 0.

y1  şi x2 . x1 x2 Fig.y.8 >>syms x >> f=@(x) log(x). y 2  se calculează folosind formula    f x   g x  d x . 6. >> g=@(x) log(x)^2. >> syms y >> u=solve(log(y)-log(y)^2. y  ln 2 x .2817 8 . Aria mărginită de două curbe care se intersectează în punctele x1 .u(2))) A= 0.y) u= 1 exp(1) >> A=eval(int(f(y)-g(y).u(1).7) Calculaţi aria marginită de curbele y  ln x .

0  y  sin x. yG  al unei plăci omogene de forma unui domeniu plan F  x. b   f x d x  a  >> syms x >> I1=int(x*sin(x). Să se determine coordonatele centrului de greutate al unei plăci omogene ce are forma lui F.0.0.pi). y  | 0  x   .y) cos(y). >> xg=I1/I2 xg = 1/2*pi >> yg=I3/I2 yg = 1/8*pi 9) Calculaţi următoarele integrale duble:  a) cos y d xd y 0 0 1  sin x sin y  22 >> syms x y >> f=@(x. y  | a  x  b.8) Se consideră domeniul plan F  x./(1+sin(x)*sin(y)) f= @(x. 0  y  f x  se determină conform formulelor: b   xf  x  d x  x  a  G b   f x  d x  a  1b 2   f x  d x  2a  yG  .0. >> I2=int(sin(x)./(1+sin(x)*sin(y)) 9 . Coordonatele centrului de greutate GxG .y) cos(y).pi). >> I3=int(sin(x)^2.pi)/2.

^3)).1 3. >> dblquad(f.1. 0  4  f x.2) ans = 0.7140 sau >> syms x y >> eval(int(int(1/sqrt(y^3). Calculaţi derivatele parţiale de ordinul al doilea ale funcţiilor următoare în punctele indicate: a./(y.pi/2. Calculaţi derivatele de mai jos. în punctele indicate: a. y   3 x 2 y .2. f 4 2  ? x 1 2. f x   arctg x 1 .0. b.1. y   x sinx  y  . Fie câmpul scalar 10 .>> dblquad(f.2)) ans = 0. f x.7140 Tema 1.0.1.2)*sqrt(x).1. f 3  ? x 1 b. c.  2.  . 2   f x. 1.pi/2) ans = 1. z   x e yz . f x   x x .y) sqrt(x.1. y.2337 b)   22 x y3 d xd y 11 >> syms x y >> f=@(x.

Calculaţi următoarele integrale duble:  a. x 1 1 5 6. x. 2   y sin x d x d y 00 b. Să se determine:divergenţa şi rotorul lui v în punctul M 1.1 .  3 x x  1 dx 7. Calculaţi valoarea următoarelor integrale improprii 1 a.  1. Să se calculeze derivata lui  în punctul M 2.   31 10 1  x xy 2 y 2 3  d xd y 11 . Calculaţi următoarele integrale simple: 1 a. 5. z   xz 3  i  2 x 2 yz  j  2 yz 4  k . y   x 2  y 2  xy .  x2  2 dx. 2 după direcţia s care face în direcţa pozitivă a axei O x un unghi de 30  . 4. x 2  e cos x d x 0 b. 0 1 x2  dx . Se dă câmpul vectorial vx.  b. y.

2009.2) 1) Rezolvaţi ecuaţia diferenţială cu variabile separabile: a) 2 yy   ex ex 1 >> y=dsolve('Dy=exp(x)/(2*y*(exp(x)+1))'.'x') 1 . Iatan . ECUATII CU VARIABILE SEPARABILE O ecuaţie diferenţială cu variabile separabile este de forma y   px q y  . Bucureşti. q  0 . q y  (8.'x') y= (log(1+exp(x))+C1)^(1/2) -(log(1+exp(x))+C1)^(1/2) b) y   y x3  1  1 y2 x    >> y=dsolve('Dy=y*(x^3+1)/x*(1-y^2)'.0 Bibliografie I. Formal dacă scriem y  dy dx (8.0”. unde p. Conspress. Rezolvarea ecuatiilor diferentiale în Matlab 7.“Îndrumător de laborator în Matlab 7. b   continue.Laborator 8. q : a.1) devine dy  px  d x q y  şi admite soluţia unică definită implicit prin egalitatea  dy   p x  d x  C . Ed.1) atunci ecuaţia (8.

 C1   qx  e     (8.'x') y= log(-1/(log(x)+C1))*x b)  y  xd y   y  x d x  0 >> y=dsolve('Dy=-(y-x)/(y+x)'.4) 2) Să se rezolve ecuaţia diferenţială omogenă: y a) y    e x x y >> y=dsolve('Dy=y/x+exp(y/x)'. Ecuaţiile omogene se reduc la ecuaţii cu variabile separabile folosind schimbarea de variabile u x   y . y  . (8.'x') y= (-x*C1-(2*x^2*C1^2+1)^(1/2))/C1 (-x*C1+(2*x^2*C1^2+1)^(1/2))/C1 ECUATII NEOMOGENE O ecuaţie diferenţială neomogenă este de forma y   p x  y  q x  .y= 1/(x^2+exp(-2/3*x^3)*C1)^(1/2)*x -1/(x^2+exp(-2/3*x^3)*C1)^(1/2)*x ECUATII OMOGENE Numim ecuaţie diferenţială omogenă o ecuaţie de forma y   f x.5) are expresia analitică: yx   e  p x  d x   px  d x d x  . x (8. unde p.6) 2 .5) (8. C1   . q sunt două funcţii continue.3) f fiind o funcţie continuă şi omogenă (de grad zero). Soluţia generală a ecuaţiei neomogene (8.

7) Dacă membrul stâng al ecuaţiei (8.10) x. 3 . y   C . (8. x0 y0 x y (8. y0   D . adică d   f x.9) x. x  0 >> y=dsolve('x*Dy-y=x^2*cos(x)'. y0  d t   g x.7) să fie diferenţială totală exactă este ca f g  y x Soluţia generală a ecuaţiei diferenţială totală exactă este (8. y d x  g x. f . t  d t .'x') y= x*sin(x)+x*C1 ECUATII DIFERENTIALE TOTALE O ecuaţie diferenţială totală este de forma f x. x0 . g : D   2   . y d y  0 .'x') y= (x^2+C1)*exp(x^2) b) xy   y  x 2 cos x .11) Dacă nu este îndeplinită condiţia (8.7) este diferenţiala totală a unei funcţii  : D   .3) Să se rezolve ecuaţia diferenţială neomogenă: a) y   2 xy  2 xe x 2 >> y=dsolve('Dy=2*x*y+2*x*exp(x^2)'. unde (8. (8.9) atunci ecuaţia diferenţială (8. y  astfel încât ecuaţia să devină o ecuaţie diferenţială totală exactă.7) trebuie înmulţită cu un factor integrant  x. y    f t . atunci ecuaţia diferenţială se numeşte ecuaţie diferenţială totală exactă.8) Condiţia necesară şi suficientă ca ecuaţia (8. y d x  g x. y d y .

>> d2=diff(g.0 ecuaţia diferenţială propusă.y0).y.y)-C phi = -exp(y0*x0)+2*y0*x0^2+exp(y*x)-2*x^2*y-C 4 . >> syms x y t y0 x0 C >>f=y*exp(x*y)-4*x*y. >> phi=int(subs(subs(f.11) pentru a determina soluţia sa.t. condiţia (8.t).x0. (8. >> d1==d2 ans = 1 Pasul 2. >> g=x*exp(x*y)-2*x^2. >> d1=diff(f. Verificăm dacă ecuaţia dacă este o ecuaţie diferenţială totală exactă.y).x).13) 4) Să se integreze ecuaţiile diferenţiale totale: a) y e xy  4xy d x  x e xy  2x 2 d y  0 Rezolvând în Matlab 7.t.t).9) devine: f g    y x   y  f iar y  e yd y . distingem următorii paşi.y0. Dacă     y  atunci raţionând precum în cazul 1.x. Deoarece ecuaţia este o ecuaţie diferenţială totală exactă.x)+int(subs(g. Dacă    x  atunci condiţia (8.9) devine f g    f g   y x  f     g         g      x  y x y x  g iar  x   e   x  d x .y.Se disting două cazuri: Cazul 1. (8. Pasul 1. putem aplica formula (8.12) Cazul 2.

b) y1  xy d x  x d y  0 Pasul 1. Verificăm dacă ecuaţia dacă este o ecuaţie diferenţială totală exactă. >> syms x y t y0 x0 >> f=y*(1+x*y); >> g=-x; >> d1=diff(f,y); >> d2=diff(g,x); >> d1==d2 ans = 0 Pasul 2. Deoarece ecuaţia nu este o ecuaţie diferenţială totală exactă trebuie să determinăm factorul integrant cu (8.13), >> phi=simple((diff(f,y)-diff(g,x))/(-f)) phi = -2/y >> miu=exp(int(phi,y)) miu = 1/y^2 Pasul 3. Putem aplica formula (8.11) pentru a determina soluţia ecuaţiei. >> Phi=int(subs(subs(f*miu,x,t),y,y0),t,x0,x)+int(subs(g*miu,y,t),t,y0,y)-C Phi = 1/2*x^2-1/2*x0^2+1/y0*(x-x0)+x*(-y+y0)/y/y0-C >> Phi=simple(Phi); >> Phi Phi = 1/2*x^2-1/2*x0^2-1/y0*x0+x/y-C
ECUATII BERNOULLI

Ecuaţia diferenţială de forma
y   p x  y  q x  y 

(8.14)

constituie ecuaţia lui Bernoulli, p, q fiind funcţii continue. 5

Dacă    0 ecuaţia (8.14) devine o ecuaţie diferenţială liniară neomogenă;    1 ecuaţia (8.14) devine o ecuaţie diferenţială cu variabile separabile. Altfel, adică pentru    \ 0,1, folosind schimbarea de funcţie

y

1 z 1 

,

(8.15)

ecuaţia (8.14) se reduce la o ecuaţie diferenţială liniară neomogenă. 5) Să se rezolve ecuaţia diferenţială de tip Bernoulli: a) y   4
y  x y  0 , x  0, y  0 x

>> y=dsolve('Dy-4*y/x-x*sqrt(y)','x') y= y^(1/2)-(1/2*log(x)+C1)*x^2 = 0 b) y  
y  2xy 2 x

>> y=dsolve('Dy=y/x-2*x*y^2','x') y= 3*x/(2*x^3+3*C1)
2 x 2 y   4 xy  y 2  c)   y 1  1 

>> y=dsolve('2*x^2*Dy-4*x*y=y^2','y(1)=1',’x’) y= 2*x^2/(-x+3) Observaţie. Nu pot fi rezolvate probleme Cauchy decât în Matlab 7.0 nu şi în versiunile precedente.
ECUATII RICCATI

O ecuaţie diferenţială, care este de forma
y   p x  y 2  q  x  y  r  x 

(8.16)

reprezintă ecuaţia lui Riccati, p, q, r fiind funcţii continue.

6

Dacă se cunoaşte o soluţie particulară y p x  a sa, atunci folosind substituţia
y  yp  1 z

(8.17)

ecuaţia (8.17) devine o ecuaţie diferenţială liniară neomogenă. 6) Să se integreze ecuaţia de tip Riccati: a) xy   y 2  2 x  1y  x 2  2 x , x  0 >> y=dsolve('x*Dy=y^2-(2*x+1)*y+x^2+2*x','x') y= (-x-1+x^2*C1)/(-1+x*C1) b) 2 y   y 2 
1 x2 0

>> y=dsolve('2*Dy+y^2+1/(x^2)=0','x') y= (-2-log(x)+C1)/x/(-log(x)+C1) c) 2 x  x 2 x y   2 x y 2  y  x  0 , x  0 >> y=dsolve('2*(x-x^2*sqrt(x))*Dy+2*sqrt(x)*y^2-y-x=0','x') y= -(x+C1*x^(1/2))*(x-x^(5/2))/(x^(1/2)-1)/(x+x^(1/2)+1)/x/(C1*x+1)
ECUATII OMOGENE CU COEFICIENTI CONSTANTI

O ecuaţie diferenţială de forma
a0 y n   a1 y n 1    an 1 y   an y  0 .

(8.18)

unde a0 , a1 ,  , an sunt constante reale, a0  0 se numeşte ecuaţie diferenţială liniară omogenă de ordinul n , cu coeficienţi constanţi. Soluţiile ecuaţiei diferenţiale (8.18) depind de tipul rădăcinilor ecuaţiei caracteristice.

P   0 ,
unde
P   a0 n  a1n 1    an 1  an

7

 n . p1    pk  n .18) este de forma yx   C1e 1x  C2 xe 1 x    C p x p 1e 1x .   1 .20) această expresie a lui xt  se mai numeşte contribuţia rădăcinii reale. a) Presupunem că ecuaţia caracteristică are toate rădăcinile complexe distincte. multiplă. de ordinul p . multiple de ordinul p . (8. Solutia generala a ecuatiei (8. (8.18) este de forma yx   C1e1x  C2e 2 x    Cn e n x . Cazul 1.18) va fi: yx   C1e1 x cos 1 x  C 2 e 2 x cos  2 x    C k e k x cos  k x      C1 e1 x sin 1 x  C 2 e 2 x sin  2 x    C k e k x sin  k x. Considerăm mai întâi cazul când rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt reale şi analizăm pe rând subcazul când rădăcinile sunt distincte şi apoi cazul când ecuaţia caracteristică are şi rădăcini multiple. p  n atunci solutia generala a ecuatiei (8.  k cu ordinele de multiplicitate p1 .23) 8 . Cazul 2.18) este de forma yx   Q p1 1 x e 1x  Q p 2 1 x e 2 x    Q p k 1 x e k x .  . (8. c) Ecuaţia caracteristică are k rădăcini reale 1 .21) unde Q pi 1x   C1  C2 x    C p x pi 1 i (8. cu coeficienţi constanţi din (8. Solutia generala a ecuatiei (8.  . Solutia generala a ecuatiei (8.reprezintă polinomul caracteristic ataşat ecuaţiei diferenţiale liniară omogenă de ordinul n .19) b) Dacă ecuaţia caracteristică are rădăcina   1 reală. Presupunem că rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt complexe şi analizăm pe rând subcazul când rădăcinile sunt distincte şi apoi cazul când ecuaţia caracteristică are şi rădăcini multiple. (8. a ecuaţiei caracteristice la soluţia generală a ecuaţiei omogene. a) Presupunem că ecuaţia caracteristică are toate rădăcinile reale distincte 1 . rezultă că ele sunt două câte două complex-conjugate.  . pk .18).22) este un polinom de grad cel mult pi  1 .

      (8. k sunt constante arbitrare. p  Cazul 3. Solutia generala a ecuatiei diferentiale (8.25) unde  p 1 este un polinom de grad cel mult p j  1 .  j . unde p1    p j  2 p j 1    p j  l  n .24) c) Ecuaţia caracteristică are rădăcinile complexe 1  1  i1       i j j  j cu multiplicitatile p1.18) va fi:  x yx   R1 x  cos 1x  S1 x sin 1xe 1x     R p j 1 x  cos  j x  S p j 1 x sin  j xe j .. p j  l . R p j 1 x   C1  C2 x    C p j x j p 1   S p j 1 x   C1  C2 x    C  j x j este un polinom de grad cel mult p j  1 . cu multiplicitatile p1 . unde 2 p1   p j  n . i  1. Presupunem că ecuaţia caracteristică are: o radacinile reale 1 .  . Ci .  .18) va fi: 9 .  . p j .   Solutia generala a ecuatiei (8. p j si o radacinile complexe  j 1  1  i1     j  l   l  i l cu multiplicitatile p j 1 . p (8.unde Ci . b) Dacă ecuaţia caracteristică are rădăcina complexă 1  1  i1 multiplă. de ordinul p1 rezulta ca solutia generala a ecuatiei diferentiale va fi: yx   C1e 1x cos 1x  C2 xe 1x cos 1x    C p1 x p1 1e 1x cos 1x     C1 e 1x sin 1x  C2 xe 1x sin 1x    C 1 x p1 1e 1x sin 1x.

'x') y= C1*sin(x)+C2*cos(x)+C3*sin(2*x)+C4*cos(2*x) ECUATII NEOMOGENE CU COEFICIENTI CONSTANTI O ecuaţie diferenţială de forma a0 y n   a1 y n 1    an 1 y   an y  f x  . a1 . p   7) Să se determine soluţia generală a următoarelor ecuaţii diferenţiale omogene cu coeficienţi constanţi: a) y   y  0 >> y=dsolve('D2y=y'.27) unde a0 . i 1 k 1   (8.j l yx    Q pi 1 x e i x   e k x R p j  k 1 x  cos  k x  S p j  k 1 x sin  k x . R p j  k 1 x   c1  c2 x    c pk x pk 1 este un polinom de grad cel mult pk  1 .  .'x') y= C1*exp(x)+C2*exp(-x) b) y 4   5 y   4 y  0 >> y=dsolve('D4y+5*D2y+4*y=0'. an sunt constante reale.26) unde  Q pi 1 x  este un polinom de grad cel mult pi  1 si are expresia (8. În cazul când f este o funcţie oarecare.   S p j  k 1 x   c1  c2 x    c  k x p k 1 este un polinom de grad cel mult pk  1 . a0  0 iar f : C 0 I    este o funcţie continuă pe un interval I   se numeşte ecuaţie diferenţială liniară neomogenă de ordinul n cu coeficienţi constanţi. (8.22). deci yx   yo x   y p x  . pentru determinarea unei soluţii particulare a ecuaţiei neomogene se utilizează metoda variaţiei constantelor (sau metoda 10 . Soluţia generală a acestei ecuaţii este suma dintre soluţia generală a ecuaţiei omogene asociate şi o soluţie particulară (oarecare) a ecuaţiei neomogene.

atunci ecuaţia diferenţială  0 (8. liniar.29) Situatia 2. neomogen:      C1 x  y1 x   C 2 x  y 2 x     C n x  y n x   0 C  x  y  x   C  x  y  x     C  x  y  x   0 1 2 2 n n  1    n  2  x   C  x  y n  2  x     C  x  y n  2  x   0  C1 x  y1 2 n n 2    C1 x  y n 1 x   C 2 x  y n 1 x     C n x  y nn 1 x   f x .28) b) Daca   0 este rădăcină multiplă de ordinul m a ecuaţiei caracteristice atunci ecuaţia diferenţială (8.constantelor variabile) a lui Lagrange. cu n necunoscute.    unde C1 x . Cn x  reprezintă soluţia sistemului algebric.27) are o soluţie particulară de forma y p x   C .27) are o soluţie particulară de forma y p x   C  xm . m!an  m (8.27) este de forma f x   C  const . În cazul când f x  are o formă particulară se utilizează metoda coeficienţilor nedeterminaţi (sau a identificării). deoarece sistemul care rezultă prin aplicarea metodei variaţiei constantelor are n ecuaţii. de n ecuaţii. atunci calculele pentru determinarea soluţiei particulare devin laborioase. a) Daca   0 nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice.27) are forma 11 .    1 2  a0  Observaţie. Membrul drept al ecuaţiei diferenţiale (8. soluţia particulară a ecuaţiei neomogene poate fi găsită sub forma y p x   C1 x y1 x   C2 x y2 x     Cn x yn x  . Dacă ordinul ecuaţiei diferenţiale neomogene este mare. Membrul drept al ecuaţiei diferenţiale (8. Distingem următoarele situaţii: Situatia 1. C2 x . an m (8. şi n funcţii necunoscute.

(8. unde  este o constanta.33) unde Qm x  este un polinom de acelaşi grad ca şi Pm x  .27) are o soluţie particulară de forma y p x   C  ex . (8. Q m t  Pm t  (8. atunci ecuaţia diferenţială (8.f x   Cex . b) Daca   0 te rădăcină multiplă de ordinul r a ecuaţiei caracteristice atunci ecuaţia r diferenţială (8.27) are o soluţie particulară de forma y p x   ex Qm x  . a) Daca    is nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice. unde Pm x  este un polinom de gadul m .32) unde Qm x  este un polinom de acelaşi grad ca şi Pm x  . a) Daca   0 nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice.27) are o soluţie particulară de forma y p x   Qm x  . Membrul drept al ecuaţiei diferenţiale (8. Membrul drept al ecuaţiei diferenţiale (8.34) 12 .30) b) Daca    este rădăcină multiplă de ordinul m a ecuaţiei caracteristice atunci ecuaţia diferenţială (8. (8.27) are o soluţie particulară de forma y p x   C  x m  ex P m    . Situatia 4.27) are o soluţie particulară de forma y p x   x r Qm x  .27) este de forma f x   ex Pm x  . atunci ecuaţia   diferenţială (8.  a) Daca    nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice. punând condiţia ca y p x  să verifice ecuaţia neomogenă.31) Situatia 3. ai cărui coeficienţi se determină prin identificare. atunci ecuaţia diferenţială  0 (8. P  (8.27) este de forma f x   Pm x  .

34) să verifice ecuaţia x p t  neomogenă. punând condiţia ca y p x  din (8. atunci r   ecuaţia diferenţială (8. m (8. (8. a) Daca    i   i nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice. atunci ecuaţia diferenţială (8.27) are o soluţie particulară de forma y p x   A cos  x  B sin  x . Q m t  Pm t  ai cărui coeficienţi se Pm t  determină prin identificare.unde Qm x  este un polinom de acelaşi grad ca şi Pm x  .35) Situatia 5.27) are o soluţie particulară de forma y p x   ex x r Pm x  .39) Situatia 7. Membrul drept al ecuaţiei diferenţiale (8. atunci ecuaţia diferenţială (8.27) are o soluţie particulară de forma y p x   x r ex Rm x cos  x  S m x sin  x  .27) are o soluţie particulară de forma y p x   ex Rm x cos  x  S m x sin  x  . atunci ecuaţia diferenţială (8. b) Daca    este rădăcină multiplă de ordinul r a ecuaţiei caracteristice. atunci ecuaţia diferenţială (8.37) Situatia 6. cu f i x  de forma din situaţiile 1.36) b) Daca    i este rădăcină multiplă de ordinul m a ecuaţiei caracteristice. Membrul drept al ecuaţiei diferenţiale (8.27) are o soluţie particulară de forma y p x   x m  A cos  x  B sin  x  .27) are o soluţie particulară de forma 13 . (8. r (8.6. (8.38) b) Daca     i este rădăcină multiplă de ordinul r a ecuaţiei caracteristice. f i t  În acest caz. a) Daca      i nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice. ecuaţia diferenţială (8. Membrul drept al ecuaţiei diferenţiale (8.27) este de forma f x   M cos  x  N sin  x .27) este de forma f x   ex Pm x cos  x  Qm x sin  x  .27) este de forma f x   f1 x     f k x  .

x  0 >> y=dsolve('D3y=ln(x)'.'x') y= 1/6*x^3*log(x)-11/36*x^3+1/2*x^2*C1+C2*x+C3 ECUATII EULER O ecuaţie diferenţială liniară neomogenă de ordin superior cu coeficienţi variabili se poate reduce la o ecuaţie cu coeficienţi constanţi. x0 >> y=dsolve('D3y-3*D2y+3*Dy-y=exp(x)*sqrt(x)'. f i t  (8.1) 14 . (4.'x') y= exp(-3*x)*C2+exp(2*x)*C1+sin(2*x) c) y   3 y   3 y   y  e x x. cu y pi x  corespunzător lui f i x  .'x') y= 8/105*x^(7/2)*exp(x)+C1*exp(x)+C2*exp(x)*x+C3*exp(x)*x^2 d) y   x  sin x >> y=dsolve('D2y=x+sin(x)'.y p x   y p1 x     y pk x  .'x') y= exp(3*x)*C2+exp(2*x)*C1+x^2 b) y  y  6 y  2 cos 2 x  10 sin 2 x >> y=dsolve('D2y+Dy-6*y=2*cos(2*x)-10*sin(2*x)'.40) x pi t  8) Să se determine soluţia generală a următoarelor ecuaţii diferenţiale neomogene cu coeficienţi constanţi: a) y   5 y   6 y  6 x 2  10 x  2 >> y=dsolve('D2y-5*Dy+6*y=6*x^2-10*x+2'. numită ecuaţia lui Euler: an x n y n   an 1 x n 1 y n 1    a1 xy   a0 y  f x  .'x') y= 1/6*x^3-sin(x)+C1*x+C2 e) y   ln x .

9) Să se integereze ecuaţiile diferenţiale Euler următoare a) x 2 y   xy   x  6 x ln x >> y=dsolve('x^2*D2y-x*Dy+y=6*x*ln(x)'.'x') y= -1/4*C1/(3*x+2)^(4/3)+15*log((3*x+2)^(1/3))-3*x+C2  y  x  1  y   0  y 2  2    y 2  1  y 2  1  d) >> y=dsolve('D3y*(x-1)-D2y=0'.'x') y= 1/12*x^3+x*log(x)*C1-C1*x+1/2*x^2+C2*x+C3 c) 3x  22 y  73x  2y  63x  18 >> y=dsolve('(3*x+2)^2*D2y+7*(3*x+2)*Dy=-63*x+18'.'x') y= x*C2+log(x)*x*C1+log(x)^3*x b) xy   y   1  x >> y=dsolve('x*D3y+D2y=1+x'.'Dy(2)=1'. Rezolvaţi ecuaţia diferenţială cu variabile separabile: a) 1  y 2  xyy   0 b) y    y2  y 1  x2  x 1 15 . i  0. iar f o funcţie continuă.'x') >> y=dsolve('x^2*D2y-x*Dy+y=6*x*ln(x)'.'y(2)=2'.'x') y= 5/6+1/6*(x-1)^3+1/2*x Tema 1. Ecuaţia lui Euler se reduce la o ecuaţie cu coeficienţi constanţi prin schimbarea variabilei independente x  e t . n .'D2y(2)=1'.cu ai  .

 x x2 y2 6. 5. Să se integreze ecuaţia diferenţială totală: x 2  3y 2 d x  2xy d y  0 . Să se determine soluţia generală a următoarelor ecuaţii diferenţiale omogene cu coeficienţi constanţi: a) y   y   y  0 b) y   5 y   17 y   13 y  0 c) y 4  3 y   5 y   3 y   4 y  0 d) y 5  11y 4  50 y   94 y   13 y   169 y  0 . y  0.2. y  y 2 x 2x3 7. Să se rezolve ecuaţiile diferenţiale omogene şi reductibile la omogene: a) y    2 xy x2  y2 2x  y  12  3x2 x  y  1 b) y   x  y  12  3x2 x  y  1 c) xy   y  x 2  y 2 . 4. Să se rezolve ecuaţia diferenţială de tip Bernoulli: a) y   3xy  xy 2 b) y   y 1 . Să se rezolve ecuaţia diferenţială neomogenă: a) y   4 xy  x e  x 2 b) y   y tg x  cos x . 3. Să se integreze ecuaţia diferenţială de tip Riccati: a) y   y 2  x 2  1 b) y   x 2 2 1 . x  0. 16 .

8. Să se integereze ecuaţiile diferenţiale Euler următoare: a) x 2 y   xy   x  2 sinln x  b) x 3 y   3x 2 y   xy   y  x . Să se determine soluţia generală a următoarelor ecuaţii diferenţiale neomogene cu coeficienţi constanţi: a) y   3 y   2 y  b) y   6 y   6 y  1 1 ex 9 x 2  6 x  2 3x e x3 c) y 3  4 y   cos 3x d) y 5  4 y   x 2 e x e) y 7   y   12 x . 17 . 9.

Laborator 9. Rezolvarea sistemelor de ecuatii diferentiale în Matlab 7.1) constă din acest sistem căruia îi ataşăm condiţiile iniţiale  y1 x0   y 0 1     0  y n  x0   y n .   se numeşte sistem de ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul I şi neomogen cu coeficienţi constanţi.1) unde   yk  d yk .   (9. k  1. n .1) poate fi rezolvat prin următoarele două metode:  Metoda ecuaţiei caracteristice 1 . j  1. fi  C 0 I  . j  1. y1 . SISTEME OMOGENE Un sistem de ecuaţii diferenţiale de forma   y1  a11 y1  a12 y 2    a1n y n  f1 x     y 2  a 21 y1  a 22 y 2    a 2n y n  f 2 x     y n  a n1 y1  a n 2 y 2    a nn y n  f n x . y n  C1 I  sunt funcţii necunoscute.  Sistemul (9.0”. Problema Cauchy asociată sistemului (9.0 Bibliografie I. dx  a ij aij i. i. I   . Functiile aij se numesc coeficientii sistemului. Bucureşti. Ed. sistemul se numeste omogen. Conspress. este numit neomogen. n sunt constante reale.“Îndrumător de laborator în Matlab 7. Iatan . 2009. a ij If f1    f n  0 pe I.. n .

'Dy3=2*y1+y26*y3'.'x') y1 = exp(-x)*C1+5/2*C2*exp(-2*x)+5*C3*exp(3*x) y2 = exp(-x)*C1+C2*exp(-2*x)+C3*exp(3*x) y3 = exp(-x)*C1+2*C2*exp(-2*x)-3*C3*exp(3*x)   y1  y1  y 2  3 y3    y 2  4 y1  y 2  2 y3  y   2 y1  y 2  6 y3  c)  3  y1 0   2  y 2 0   1   y3 0   1  >>[y1.y3]=dsolve('Dy1=y1+y2-3*y3'. Metoda eliminării constă în reducerea sistemului de ecuaţii diferenţiale la o singură ecuaţie diferenţială liniară de ordinul n .y2. 1) Să se rezolve următorul sistem de ecuaţii diferenţiale liniare omogen:  y  y2 a)  1   y 2   y1 >> [y1.y3]=dsolve('Dy1=3*y2-4*y3'.'y3(0)=-1'.'Dy2=4*y1+y2-2*y3'. pentru una din funcţiile n necunoscute ale sistemului şi rezolvarea apoi a acestei ecuaţii.'Dy2=-y3'.'x') y1 = -C1*cos(x)+C2*sin(x) y2 = C1*sin(x)+C2*cos(x)   y1  3 y 2  4 y3   b)  y 2   y3  y   2 y  y 1 2  3 >> [y1.'Dy3=-2*y1+y2'.'y2(0)=1'.'x') y1 = -13/14*exp(-5*x)+3/2*exp(-x)+10/7*exp(2*x) 2 .y2]=dsolve('Dy1=y2'.'y1(0)=2'.y2.'Dy2=-y1'.

'Dy2=y1+exp(x)+exp(-x)'.y2]=dsolve('Dy1=y2'.'x') y1 = exp(x)*C2+exp(-x)*C1+1/2*x*exp(x)-1/4*exp(-x)-1/4*exp(x)-1/2*exp(-x)*x y2 = exp(x)*C2-exp(-x)*C1+1/2*x*exp(x)-1/4*exp(-x)+1/4*exp(x)+1/2*exp(-x)*x  y  y  y  x  x 2 2 3  1   b)  y 2  3 y1  y3  2  x 2  y  3 y  y  x  3 1 2  3  >> [y1.y2 = -3*exp(-x)+4*exp(2*x) y3 = -13/7*exp(-5*x)+6/7*exp(2*x) SISTEME NEOMOGENE Soluţia generală a sistemului neomogen (9. O soluţie particulară a sistemului neomogen se poate determina cu ajutorul metodei variaţiei constantelor.'x') y1 = 1+2/3*C2*exp(3*x)-C3*exp(-2*x) y2 = x+exp(-x)*C1+C2*exp(3*x)+C3*exp(-2*x) y3 = -exp(-x)*C1+C2*exp(3*x)+C3*exp(-2*x)+x^2 3 .'Dy2=3*y1+y3-2-x^2'.'Dy3=3*y1+y2+x3'. 2) Să se rezolve următorul sistem de ecuaţii diferenţiale liniare neomogen:   y1  y 2 a)  x x   y 2  y1  e  e >> [y1.1) este suma dintre soluţia generală a sistemului omogen şi o soluţie particulară a sistemului neomogen.y3]=dsolve('Dy1=y2+y3-x-x^2'.y2.

y]=dsolve('Dx-Dy=y-4*x+1'.  2) Să se rezolve următorul sistem de ecuaţii diferenţiale liniare neomogen:   y1  2 y1  y 2  2 y3  x  2   a)  y 2   y1  1  y  y  y  y  1  x 1 2 3  3 4 .'Dx+2*Dy=4*y+2*x+t'.3) Să se determine soluţia sistemului de ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi d x d y  d t  d t  y  4x  1  d x  2 d y  4 y  2x  t  dt  dt  x0  1  y 0  2.'x(0)=-1'.  >> [x.'y(0)=2'.'t') x= 17/108-244/135*exp(-3*t)+13/20*exp(2*t)-1/18*t y= 122/135*exp(-3*t)+13/10*exp(2*t)-11/54-2/9*t 4) Tema 1) Să se rezolve următorul sistem de ecuaţii diferenţiale liniare omogen:   y1  y 2  y3   a)  y 2  y3  y1  y  y  y 1 2  3   y1  2 y1  2 y 2  2 y3   b)  y 2  10 y1  6 y 2  8 y3  y  3 y  y  2 y 1 2 3  3 d y  d x  3 y  8 z  4u  0  d z c)   y  5 z  2u  0 d x d u  d x  3 y  14 z  6u  0.

t 0 t d y   x  t  dt   y  y  y  e x 2 3  1   c)  y 2  y1  y3  e x  x   y3  y1  y 2  e  d x  d t  z  y  4x  1  d y d)   2y  x  z 1  dt d z  d t  y  z  2 x  1.  3) Rezolvaţi problema Cauchy: d x  d t  x  y  3z  d y  4x  y  2z  dt  a)  d z  2 x  y  6 z dt  x0   2   y 0   1   z 0   1   y1  3 y1  8 y 2  4 y3  1    y 2  y1  5 y 2  2 y3  1  y   3 y1  14 y 2  6 y3  2  b)  3  y1 0   2  y 2 0   3   y3 0   4  5 .1  dx t d t  y  t  b)  .

 dx 3 d t  x  2 y  t  1   d y  4 x  y  2t  3 c) 3  dt  x0  2  y 0  3  6 .

Matlab 7.“Îndrumător de laborator în Matlab 7.y) Repezentarea dinamică a vectorului y în funcţie de vectorul x Observaţie.marker.0”.linie.punct Simboluri de markere Specificator Tipul de marker 1 .g. plot(f) plot(f.0 Bibliografie I. Bucureşti. un anumit simbol de marker şi o anumită culoare ezpolar(f) Reprezintă grafic în coordonate polare curba   f   în domeniul 0    2 (nu apare la versiunile precedente de Matlab) comet(x. Reprezentarea datelor în coordonate carteziene este realizată utilizând funcţia plot.g) Reprezintă grafic simultan două funcţii f şi g în acelaşi sistem de coordonate plot(f.Laborator 10.marker.0 dispune de funcţii speciale care permit realizarea reprezentărilor grafice 2D. Conspress. Reprezentări grafice în plan în Matlab 7. Iatan . fiecărui simbol de marker şi fiecărei culori folosite într-o reprezentare grafică 2D: Specificatori ai stilurilor de linie Specificator -: -. Vom lista codurile corespunzătoare fiecărui stil de linie. utilizând un anumit stil de linie.linie. 2009.culoare) Reprezintă grafic simultan două funcţii f şi g în acelaşi sistem de coordonate.culoare) Reprezintă grafic funcţia f Reprezintă grafic funcţia f utilizând un anumit stil de linie. un anumit simbol de marker şi o anumită culoare plot(f. Stilul de linie Linie continuă Linie întreruptă Puncte Linie. Ed.

5 1 x2 Pasul 1. x „square‟ sau s „diamond‟ sau d „pentagram‟ sau p „hexagram‟ sau h ^ v < > Semnul plus Cerc Steluţă Punct x Pătrat Romb Pentagon Hexagon Triunghi cu vârful în sus Triunghi cu vârful în jos Triunghi cu vârful spre stânga Triunghi cu vârful spre dreapta Specificatori de culori Specificator r g b c m y k w Aplicaţii Culoarea Roşu Verde Albastru Albastru deschis Mov Galben Negru Alb REPREZENTAREA CARTEZIANA 1) Reprezentaţi grafic următoarele funcţii în plan: a) f x   arcsin 2x .+ o * . >>x=-5:0. x   5. 2 . Se fixează intervalul pe care va fi reprezentată funcţia şi un anumit pas.1:5.

g x   arccos x . >> f=@(x) abs(x+1).5 -2 0 20 40 60 80 100 120 b) f x   x  1  e  x 1 .*exp(-abs(x-1)) f= @(x) abs(x+1).'m'. >> f=@(x) asin(2*x.4 0.5 -1 -1.6 0.'LineWidth'. 3 .5 0 -0.2 1 0.4 1. Pasul 3.01:1. >> plot(f(x). x   10. Realizăm reprezentarea grafică.4) 2 1.5 1 0.'k'.Pasul 2.10 >> x=-10:0. x   1.'LineWidth'./(1+x.^2)).8 1.6 1.8 0.*exp(-abs(x-1)) >> plot(f(x).2 0 0 500 1000 1500 2000 2500 c) f x   arcsin x .01:10. >> f=@(x) asin(x). Definim funcţia ce urmează să fie reprezentată.1 >>x=-1:0. >> g=@(x) acos(x).5) 2 1.

x=-a:0.'b'.8 -0.y.'k'. >> y=(b/a)*sqrt(a^2-x.g(x).^2).2 -0. este caracterizată de ecuaţiile parametrice:  x  a c ost . >> plot(x.8 1 REPREZENTAREA GRAFICĂ A UNOR CURBE REMARCABILE DIN GEOMETRIE 2) Reprezentaţi grafic următoarele curbe remarcabile din geometrie: a) Elipsa: are ecuaţia carteziană implicită: x2 a2  y2 b2  1.8 0.001:a.'b'.3) 4 3 2 1 0 -1 -2 -1 -0.4 -0.8 -1 -2 -1.4) 1 0.4 0.5 2 4 .5 1 1.5 0 0.5 -1 -0.   y  b s in t >> a=2. >> y1=-(b/a)*sqrt(a^2-x.2 0 -0.2 0 0.x.6 -0.'b'.6 0.'LineWidth'.4 0. 2 .4 -0.b=1.f(x).x.y1.^2).2 0.'LineWidth'.6 0. t  0.>> plot(x.6 -0.

y=b*sinh(t). >> plot(x. x  0 y2    2 px. t   daca x  a. a 2 b2 este caracterizată de ecuaţiile parametrice:  x  a ch t . t   daca x   .  . 5 .-y.   y  b sh t >> a=2.b) - Hiperbola: are ecuaţia carteziană implicită: x2 y2   1.001:2.'r'. >> x=a*cosh(t).y.02:2. t   . x  0 - are ecuaţiile parametrice  t2 x  2 p. >> t=-2:0.  a .-x.   y  b sh t  x  a ch t .'LineWidth'.'r'.b=1.  y  t  >> p=2.4) >>grid 4 3 2 1 0 -1 -2 -3 -4 -8 -6 -4 -2 0 2 4 6 8 c) - Parabola: are ecuaţia carteziană implicită: 2 px. >> t=-2:0.

>> plot(x(t).'m'.y(t).8 -1 -1 -0. >> x=@(t) a*cos(t).5 -2 0 0. t  0.5 0 -0.4) 1 0. >> y=@(t) a*sin(t).8 0.'LineWidth'. >> plot(x.6 0.9 1 d) - Astroida: are ecuaţia carteziană implicită: 2 2 2 3  y3  a3 .5 0.6 -0.2 -0.2 0.8 1 6 .4 0. x - are ecuaţiile parametrice  x  a cos 3 t  .4 -0.2 0.'LineWidth'.8 0.4) 2 1.2 0 0.4 0.5 -1 -1.3 0.1 0. >>t=0:0.6 -0.6 0.^3.01*pi:2*pi.^2/(2*p).4 0.^3.2 0 -0.>> x=t.4 -0.5 1 0.6 0.8 -0. y=t.'r'. 2   3  y  a sin t  >> a=1.7 0.y.

'LineWidth'. >>x=@(t) a*cos(t). t  0. 2  .*(1-cos(t)).*(1-cos(t)). t  0. >> plot(x(t).'b'. >>y=@(t) a*sin(t). >> y=@(t) a*sin(t).^2). 'LineWidth'.4) 7 .4) 8 6 4 2 0 -2 -4 -6 -8 -10 -8 -6 -4 -2 0 2 f) - Lemniscata lui Bernoulli: are ecuaţiile parametrice: a cos t   x  1  sin 2 t  .^2).e) - Cardioida: are ecuaţiile parametrice:  x  a cos t 1  cos t  .001*pi:2*pi.   y  a sin t cos t  1  sin 2 t  >> a=5./(1+sin(t).*cos(t).'b'./(1+sin(t). >> x=@(t) a*cos(t). >> t=0:0. >> t=0:0. 2  .y(t). >> plot(x(t).y(t).   y  a sin t 1  cos t  >> a=5.01*pi:2*pi.

2  .y(t).5 1 0. >> y=@(t) cos(t). t  0. in care A. >> x=@(t) sin(t).'LineWidth'.001*pi:2*pi.4) 4 3 2 1 0 -1 -2 -3 -2 -1 0 1 2 3 REPREZENTAREA GRAFICA A SOLUTIILOR O ecuatie diferentiala de forma UNEI ECUATII DIFERENTIALE y  xA y   B y  .5 -1 -1.5 0 -0.5 -2 -5 -4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4 5 g) - Curba Butterfly are ecuaţiile parametrice:  t   cos t  2 cos 4t  sin 5   x  sin t  e 12    .2 1.^5).^5). >> plot(x(t). 8 (10. B sunt functii continue reprezinta o ecuatie Lagrange.  t   cos t  y  cos t  e  2 cos 4t  sin 5   12    >> t=0:0. 'k'.*(exp(cos(t))-2*cos(4*t)+sin(t/12).1) .*(exp(cos(t))-2*cos(4*t)+sin(t/12).

Notand y  p  dy  p  d y  pd x dx (10. p  A p   0 dx A p  B  p  .2) ecuatia (10. ce constituie solutiile ecuatiei (10. Daca 1.4) deducem ca solutia generala a ecuatiei Lagrange este: A p  A p   d p  dp   B p  p  A p  p  A p  y  A p e  d p   B p  .6).  x d p p  A p  p  A p  atunci rezulta o ecuatie diferentiala neomogena.3) si (10.3) p d x  A p d x  xA p   B p d p .4)    p  A p     Din (10.6) y  xA p1   B p1  . drepte de forma (10. avand solutia generala: A p  A p   d p  dp   B p  x  e p  A p   C   e p  A p   d p . adica (10. prin diferentiere obtinem: (10.1) devine y  xA p   B p  .7) Ecuatia Lagrange admite ca solutii singulare. atunci vom nota cu p1 solutia ecuatiei: p  A p   0 careia îi corespunde o solutie a ecuatiei Lagrange. C   e  (10.7). adica  p  A pd x  xA p  B pd p .5)    p  A p     2. (10. p  A p  se anuleaza pe intervalul comun de definitie al functiilor A si B .  (10. 9 .

'x') y= -4/27+x C1+(x-C1)^(3/2) C1-(x-C1)^(3/2) >> t=-12:0. >>C4=2 . pentru nici o valoare a constantei C . 10 .^2).0 solutiile ecuatiei diferentiale Lagrange: x y  4 2 8 3 y  y . solutia singulara este infasuratoarea familiei de curbe. >> x1=(t.^2).^(1/3)+C1. 9 27 >> y=dsolve('x-y=(4/9)*Dy^2-(8/27)*Dy^3'.1:12. Infasuratoarea unei familii de curbe este curba.  3) Reprezentati grafic in Matlab 7. care este tangenta in fiecare punct al sau. >> y2=t+C3. Solutia singulara nu poate fi obtinuta din solutia generala a ecuatiei diferentiale. >>C1=12 . care definesc solutia generala a ecuatiei diferentiale. >> x=(t. >>C3=8. trece cel putin o solutie a ecuatiei diferentiale. >> y1=t+C2.^(1/3)+C3 . >>C2=11. de mai jos). >> y=t+C1.^(1/3)+C2 . Din punct de vedere geometric. >> x2=(t. unei curbe din familia respectiva (vezi fig.Solutia singulara este solutia care are proprietatea ca prin fiecare punct al sau.^2).

8) Notand y  p ecuatia (10. 11 .^(1/3)+C4 . obtinem: (10. >> y4=t+C4. prin diferentiere.8) devine y  x  p  B p  .y4.'b'.^2).'LineWidth'.9) p d x  p d x  x d p  B p d p .'b'.2) O ecuatie diferentiala de forma y  xy   B y  .x3.^(1/3)+C5 .x2.^2).>>x4=(t.'b'. >> x3=-15:15.'m'.y1. >>C5=10. B fiind o functie continua reprezinta o ecuatie Clairaut.x1.'b'.y3. (10. >>x5=(t. >> y5=t+C5 . >> plot(x. >> y3=-4/27+x3.y.y2.y5.x4.x5.'b'.

(10.x. x  B p   0  x  B p  .01.11) Vom determina solutiile ecuatiei diferentiale in Matalb 7. >> y3=C2*x-4*C2^2.x. >>y1=C*x-4*C^2 >>C1=0.04.adica x  B pd p  0 .^2/16.y.09.y1. d p  0  p  C . atunci din (10. >> plot(x. >>C=0.'x') y= x^2/16 C*x . se obtine solutia singulara a ecuatiei Clairaut: y   pB p   B p  .9: >> y=dsolve('y=x*Dy-4*Dy^2'.'b'. ce constituie solutia generala a ecuatiei Clairaut.1:2.x. >>y2=C1*x-4*C1^2 .9) obtinem y  Cx  BC  . Daca 1. (10. >> y=t. 4) Reprezentati grafic solutiile ecuatiei diferentiale Clairaut: y  xy   4y  2 . >> C2=0.4*C^2 >> t=-2:0.2) 12 . >> x=t.y2.y3.'LineWidth'. 2.10) ecuatie care reprezinta a familie drepte din plan.

15 0.5 150 1 0.2 -0. t  0.2 0. 2  .5 -1 -0.15 -0.05 -0.5 30 2 60 180 0 210 330 240 270 r = a sin(2 t) 300 REPREZENTAREA DINAMICA 6) Reprezentaţi grafic dinamic funcţia: f t   tg sin t  sin tg t . t    .1 0.5 0 0.05 0 -0.0.   >> t = -pi:pi/200:pi. >> a=2. t=0:pi/30:2*pi. 13 .25 0.25 -2 -1.5 2 REPREZENTAREA POLARA 5) Reprezentaţi grafic în coordonate polare trifoiul cu patru foi: f t   a sin 2t . >> ezpolar(f) 90 120 1. >> f=@(t) a*sin(2*t).1 -0.5 1 1.

f x   g x  2. x   3. 2  f x   arcos 1 x2 1 x2 . 2 .10   f x       d)  g x   h  x        x2  2  x2  3 x2  1 4 f 2  x   3 cos 3x  2 . x   10.>> comet(t.tan(sin(t))-sin(tan(t))) Tema 1. x  0. Reprezentaţi grafic în plan următoarele funcţii: a) b) c)  x5 f x     ln x  5  . x   5. Reprezentaţi grafic următoarele curbe remarcabile din geometrie: a) Cercul are ecuaţia carteziană implicită: x  x0 2   y  y0 2  r 2 . 5 . -  x  x0  r cos t . t  0. 5    1 2 f x   e  sin x  sin x . are ecuaţiile parametrice:  y  y0  r s int  14 .

Reprezentaţi grapfic în coordonate polare următoarele funcţii: a) Cardioida: f    a1  cos  .b) Cicloida are ecuaţiile parametrice:  xt   r t  sin t  . Reprezentaţi grafic dinamic funcţia: f t   t . b) Scarabaeus: f t   b cos 2t  a cos t . t  2. t  0.   0. 15 . 2 . 20 .   yt   r 1  cos t  3. 4. 2  . t .

Z plot3(X1.Z) Reprezintă grafic suprafaţa Z  X .n) Generează un vector X cu n componente. Iatan . >> X=linspace(-2. Matlab 7.3. matricele sunt utile pentru reprezentări grafice 3D. Funcţia ellipsoid(xc. 3 . cuprinse în intervalul  2.Laborator 11. Pasul dintre doua componente este pas  x2  x1 n  1 . x2.X2. Bucureşti.0 Bibliografie I. tipurile şi culorile liniilor precizându-se precum în cazul funcţiei plot Aplicaţii rezolvate GENERAREA VECTORILOR CU PAS LINIAR 1.b.Y.5) 1 . Sa se genereze un vector X cu 5 componente.Y2.a. [X.“Îndrumător de laborator în Matlab 7.y) Returnează în matricele X şi Y .Z2. Y  sub forma unei retele Reprezintă grafic câte o linie în spaţiu prin punctele ale căror coordonate sunt elementele matricelor X . 2009.zc.x2. Reprezentări grafice în spatiu în Matlab 7.0”. Daca valoarea lui n este omisa. mesh(X.c) Semnificaţie reprezintă grafic elipsoidul de ecuaţie x  xc  2   y  yc  2  z  zc 2  1 a2 b2 c2 X=linspace(x1.’linie tip1’.Y]=meshgrid(x. cuprinse în intervalul x1.Y. Conspress.0 dispune de funcţii speciale care permit realizarea reprezentărilor grafice 3D.yc. funcţii ilustrate mai jos.Y1.’linie tip2…) Realizează reprezentări grafice 3D multiple. Ed. atunci aceasta este considerata implicit egala cu 100.Z) plot3(X. Y . perechile de coordonate ale tuturor punctelor din domeniul definit de vectorii x şi y .Z1.

y   3.-3:.z).0000 -0.0 instructiunea >> [X.7500 0. Apeland in Matlab7. Sa se genereze matricele X şi Y pentru domeniul:  2  x  2. 9 .1:9.y]=meshgrid(-3:.Y]=meshgrid(-2:2.7500 3. 3  y  3 cu pasul 1 pe axa Ox si pasul 3 pe axa Oy .1:6).5000 1. 6 >> [x. 2 1 0 -1 -2 10 5 5 0 -5 10 2 -5 0 .X= -2.-3:3:3) rezulta X= -2 -1 -2 -1 -2 -1 Y= -3 -3 0 0 3 3 -3 0 3 -3 -3 0 0 3 3 REPREZENTAREA 3D A SUPRAFETELOR 0 0 0 1 1 1 2 2 2 3. >>z=sin(sqrt(x. y   sin x 2  y 2  cosx  y  .^2+y.^2))+cos(x+y). Reprezentaţi grafic în 3D următoarele suprafeţe: a) f x. >> mesh(x.y. x   3.0000 GENERAREA UNEI RETELE (MESH) 2.

are reprezentarea parametrică: 3 .y]=meshgrid(-3:. a  b  0.-3:. >> mesh(x. Reprezentaţi grafic următoarele cuadrice: a) Elipsoidul >> ellipsoid(3.^4.z).1:3.9. c  0.^4-y. y   x 4  y 4 . 3 >> [x.y.-2.b) f x.1.4.5 0 2 0 -2 -4 -6 -10 0 -5 10 5 15 b) Hiperboloidul cu o pânză: are ecuaţia în coordonate carteziene x2 a2 -  y2 b2  z2 c2  1  0. y   3.5 1 0. 100 50 0 -50 -100 4 2 0 -2 -4 -4 -2 2 0 4 3. >> z=x. x.1:3).1) 2 1.

y.y]=meshgrid(-60:15/6:90.v=linspace(0. 2.b=2. >>u=linspace(-1. >> z=x. a  0. b  0 . x  a 1  u 2 cos v   2  y  b 1  u sin v .  z  v cos 2u   >>a=3.  z  cu   >> a=7. 2 a b 2 2 - are reprezentarea parametrică:  x  a 2v cos u    y  b 2v sin u .-50:5/2:50).^2/(2*b^2). >> x=a*cos(v)'*sqrt(1+u.y=b*sin(v)'*sqrt(1+u.c=2.z) c) Paraboloidul hiperbolic: are ecuaţia în coordonate carteziene x y  2  2 z .y.b=3. 4 .^2/(2*a^2)-y. v  0 .z=c*ones(size(v))'*u. u   . >> mesh(x.300). u  0.1.^2).^2).2*pi. >> [x.300).z). 2 . v  0. >> mesh(x.

600 400 200 0 -200 -400 50 100 0 -50 -50 -100 50 0 d) Cilindrul: are ecuaţia în coordonate carteziene x2  y2  R2 .200). u  0.50.5. - are reprezentarea parametrică:  x  R cos u   y  R sin u .5 0 -0. z  v  >> R=0. h .200). >> mesh(x.5 0. >> z=ones(size(u))'*v. >> x=R*cos(u)'*ones(size(v)).2*pi.y. >> y=R*sin(u)'*ones(size(v)).z) 50 40 30 20 10 0 0.5 0 -0. 2  . v  0. >> v=linspace(0.5 5 . >> u=linspace(0.

z) 100 80 60 40 20 0 50 50 0 -50 0 -50 f) Hiperboloidul cu două pânze: are ecuaţia în coordonate carteziene x2 a2 -  y2 b2  z2 c2  1  0. >> z=c*ones(size(u))'*v. u   . >> x=a*cos(u)'*v.200). >>mesh(x. are reprezentarea parametrică:  x  a sinh u cos v   y  b sinh u sin v . >>v=linspace(0. v  0.  z  cv  >> a=1. 2 . >> y=a*sin(u)'*v.e) Conul de rotaţie: are ecuaţia în coordonate carteziene x2  y z  2  0 . v   . 2 a c 2 2 - are reprezentarea parametrică:  x  av cos u   y  av sin u .2*pi. a. c=2. c  0 .200). a  b  0.y. >> u=linspace(0.50.  z  c cosh u  6 . c  0 .

200). >> z=c*ones(size(u))'*v.200).z.b=3. 2  . a  b  0.z1=-c*ones(size(v))'*cosh(u). u  0. >> u=linspace(-3. >> x=a*cos(v)'*sinh(u).c=2.3.50.z1. v   . >> plot3(x.z. >> x=a*cos(u)'*v. c  0. >>v=linspace(0.v=linspace(0.2*pi.>> a=3.y.x. >> z1=-c*ones(size(u))'*v. 50 0 -50 40 20 0 -20 -40 -40 -20 20 0 40 g) Conul de ordin doi: are ecuaţia în coordonate carteziene x2 a2 -  y2 b2  z2 c2  0.’LineWidth’. >> y=b*sin(u)'*v.y=b*sin(v)'*sinh(u). >> plot3(x.y.2*pi.'LineWidth'.  z  cv  >> a=4. >> u=linspace(0.c=3.200).b=2.8).y.x.200). >>z=c*ones(size(v))'*cosh(u). reprezentarea parametrică:  x  av cos u   y  bv sin u .z1.8) 7 .y.

'LineWidth'. a  0. >> x=R*cos(u)'*ones(size(u)).6 0. >> u=linspace(0. Reprezentaţi grafic urmatoarele suprafeţe algebrice remarcabile: a) Bohemian Dome:  x  a cos u   y  b cos v  a sin u . z=(a/(2*pi))*u'*ones(size(u)).2*pi.5 .8) 1 0.y.200). 2  .2 0 4 2 0 -2 -4 -4 -2 2 0 4 5.5 . u  0. y=R*sin(u)'*ones(size(u)).z.4 0. >> mesh(x. v  0. u. 2 . c  1  z  c sin v  8 .a=1.  a z  u 2  >> R=4.100 50 0 -50 -100 200 100 0 -100 -200 -200 -100 100 0 200   x  R cos u  4.8 0. b  1. Reprezentaţi grafic arcul de elice:  y  R sin u .

05.pi/2.2*pi.500). v   .z) 1 0.  .100).7.5 -2 -1.05 0 -0.5 0 0. >> mesh(x. >> mesh(x.c=0.5.2*pi. >> z=b*(sin(v).5 2 0.100).b=0.^3)'*sin(u). c  0.z) 0.05 1 0 -0.  .05 0. b  0. >> z=c*sin(v)'*ones(size(u)).b=1.5 1 b) Astroidal Ellipsoid:  x  a cos 3 u cos 3 v      3 3  y  b sin u cos v . y=b*(cos(v).^3.pi.y. u=linspace(-pi/2.  2 2  z  c sin 3 v   >> a=1. >> x=a*ones(size(v))'*cos(u).05 .5 0 9 . >> x=a*(cos(v).c=1.>> a=0.500). >> y=b*cos(v)'*ones(size(u))+a*ones(size(v))'*sin(u).5 -1 -0.5. a  1 .v=linspace(0.5 0 1.7 .05 -1 0. u   .5 -0.v=linspace(-pi.y.5 0 -0. >> u=linspace(0.^3)'*cos(u).^3)'*ones(size(u)).5 -1 -0.^3.

f x. f  x. b. x   10. 2. y   6. .10 . u  0. 4 .  z   cos   b) Paraboloidul eliptic are ecuaţia în coordonate carteziene x 2 a2 -  y 2 b2  2z . y  0. y   y sin 3 x . 2 . z  v   10 . y   1  x y 2 .   . are reprezentarea parametrică:  x  a 2v cos u    y  b 2v sin u . v  0 . Reprezentaţi grafic: a) Sfera are ecuaţia în coordonate carteziene x2  y 2  z 2  R2 - are reprezentarea parametrică:  x   sin  cos    y   sin  sin  . 6 . xy 1  x 2 y 2 3  c. 3 .   0. f x.Aplicaţii propuse 1. a  b  0 . 2. d. x.  . x. x  1. y  1. y   6. y   f  x. Reprezentaţi grafic în 3D următoarele suprafeţe: a. y   x 20 2 y 2 3  .   0 . 6 .   0.

else. După terminarea execuţiei unei funcţii. Iatan . Spre deosebire de un script. în timp ce în cazul unui script rămân în memorie toate variabilele cu care acesta a operat.…. ce conţine o secvenţă de comenzi Matlab.0 menţionăm: if. break. Fişierele ce conţin instrucţiuni Matlab 7.…. Fişierele funcţie sunt fişiere. Funcții definite de utilizator în Matlab 7. Ed. Bucureşti.yn]=nume_funcţie(x1.….0”. 2009. Un program Matlab 7. end.xn) unde  y1. care conţine în prima linie cuvântul cheie function. se scrie în linia de comandă numele fişierului script. elseif.“Îndrumător de laborator în Matlab 7. elseif expresie2 grup2_instrucţiuni. else 1 .0 poate fi scris sub forma fişierelor script sau a fişierelor function.yn constituie parametrii de ieşire (în lipsa acestora se elimină parantezele drepte şi semnul egal). Conspress. for. Instrucţiunea condiţională if are forma generală if expresie1 grup1_instrucţiuni. Dintre instrucţiunile de control logic din Matlab 7. o funcţie poate lucra cu argumente.….0 poartă denumirea de fişiere.0 – Partea I Bibliografie I.  x1.Laborator 12.M.xn reprezintă parametrii de intrare (în cazul lipsei acestora se elimină parantezele rotunde). numai variabilele de ieşire ale acesteia vor rămâne în memoria calculatorului. Pentru execuţia acestei secvenţe de comenzi.M.M datorită faptului că au extensia “m” . Un fişier script este un fişier. while. Sintaxa primei linii a unui fişier funcţie este function [y1.

de un anumit număr de ori şi are sintaxa for index=expr grup_instrucţiuni. determinat de expresia specificată. asociate cu if sunt opţionale. end unde  index este numele contorului.  expr este o expresie de forma iniţial:pas:final. pas constituie pasul (implicit se consideră 1).grup3_instrucţiuni. Instrucţiunea repetitivă while se foloseşte în scopul repetării unui grup de instrucţiuni de un număr de ori. final reprezintă cea mai mare valoare pe care o poate lua index. dacă aceasta este adevărată atunci se execută grup1_instrucţiuni. are formatul while expr 2 . Instrucţiunea repetitivă for este utilizată pentru repetarea unui grup de instrucţiuni. Expresia este de forma expr1 op expr2 unde op este un operator relaţional din tabelul următor. Altfel se testează expresia 2. Dacă aceasta este adevărată atunci se execută grup2_instrucţiuni iar în caz contrar se execută grup3_instrucţiuni. Operator relaţional == ~= < > <= >= Semnificaţia egal diferit mai mic mai mare mai mic sau egal mai mare sau egal Se testează expresia 1. end Cele două instrucţiuni elseif şi else. în care: iniţial este prima valoare a contorului.

  f  x.m apoi în linia de comanda se scrie: >> x=-0.5. Aplicaţii rezolvate 1. >> for k=1:length(x) y(k)=f(x(k)). y    x2  y2  0 x 2  y 2  0    x2  y2  0 b) a) Se selectează succesiv File->New->M-file şi se scriu următoarele instructiuni function r=f(x) if x~=0 r=x*cos(1/x). h  0. x   0. în afara acestor bucle.grup_instrucţiuni. end Expresia este de forma expr1 op expr2 unde op este un operator relaţional.5. Instrucţiunea break termină execuţia buclelor for şi while.01:0. elseif x==0 r=0.y) 3 . x  0 . instrucţiunea break nu este definită. end >> plot(x. x  0  1  cos x 3  y 3 .5:0. Scrieţi un fişier “function” în Matlab pentru a reprezenta grafic funcţia: a) 1   x cos . Grupul de instrucţiuni se execută cât timp expresia este adevărată.01 f x    x 0. 0.5. while şi if. Instrucţiunea end încheie ciclurile for. end end Se salvează fişierul cu f.

4 0.y]=meshgrid(-1:.4 0.2 -0.3 -0.y(k.1 0.t)^3+y(k.1 -0. end end end end Se salvează fişierul cu f.y.4 -0.m apoi în linia de comanda se scrie: >>[x.01:1.t)). >> for k=1:m for t=1:n z(k.t)^2+y(k.1 0 0.-2:.1 0 -0.n]=size(x).1:2).t)=f(x(k.3 0.5 -0.t)^2+y(k. >> [m.n]=size(x).t)^2).t)^2~=0 r=(1-cos(x(k.3 -0.0.5 b) function r=f(x.t).2 0. end end >> mesh(x.2 0.3 0.z) 4 . else r=0.4 -0.t)^3))/(x(k.y) [m. for k=1:m for t=1:n if x(k.2 -0.

1 0.k) if (k<0) | (k>n) r=-1. A functie f x. b  f x. b  .6 0. end end Se salvează fişierul cu comb. y  ).m apoi in linia de comanda se scrie: >> comb(16. function r=comb(n. Termenul de maxim si minim al unei functii este denumit extrem. 5 .8 0.5 0. else r=comb(n. In mod similar se pot defini extremele unei functii de trei sau mai multe variable. daca pentru orice punct P'(x. y  are o valoare de maxim (minim) f a.2 0 2 1 0 -1 -2 -1 -0. b  in punctul Pa. y) din vecinatatea lui P are loc inegalitate f a. b  f x.13) ans = 560 EXTREMELE UNEI FUNCTII DE MAI MULTE VARIABILE Definitia 12. elseif (k==0)|(n==k) r=1.5 0 1 k 2. Scrieţi un fişier “function” în Matlab pentru a calcula C n .4 0.k-1)*(n-k+1)/k. f a. y  (respectiv.1.

z  se construieste matricea  2 f   x 2  2  f   xy   2 f   xz 2 f xy 2 f y 2 2 f yz 2 f   xz   2 f  . b   f 2 a. b2  f 2 a.Propozitia 12. yz   2 f   z 2  (12. Pentru o functie de trei variaible. Se construieste discriminantul:  E  f xy a. b  . b  0 (sau f 2 a. x y B) daca E  0 atunci functia nu are un extrem in punctul Pa. b  . numite puncte stationare se determina rezolvand sistemul de ecuatii:   f x  x. Observatie. pentru fiecare punct stationar Pa. c  este un punct de maxim local al lui f .1 (conditii necesare pentru un extrem). b   0 ).1) Propozitia 12. b. atunci punctul Pa. b  un punct stationar   al functiei f x. b. atunci punctul Pa. y  are un extrem. y   0 (12. b  0 ). c  este un punct de minim local al lui f . x y 2) un maxim local daca f 2 a. C) daca E  0 nu se poate decide daca functia are sau nu un extrem in punctul Pa. b  .3) Daca   este o matrice pozitiv definita. c  al functiei f x. y  . b.   este o matrice negativ definita. x y (12. b  f y a.2 (conditii suficiente pentru un extrem). y   0    f y  x. 6 . functia are un extrem in punctul Pa.2) Atunci: A) daca E  0 . adica: 1) un minim local daca f 2 a. Fie Pa. b  0 (sau f 2 a. b . Punctele in care o functie diferentiabila f x. adica f x a. y. b  .

  b) Forma patratica f : V   este nedefinita daca exista a. O matrice simetrica A  aij  1i.  nu este nici pozitiv nici negativ definita.u.    O3 nu putem lua nici o decizie asupra punctului Pa. Definitia 12.v).x. >> u=diff(f. Definitia 12. c  nu este un punct de extem. b  calculăm discriminantul din (12. y  0 .3.     x  0.q]=local(a. Pentru fiecare punct staţionar a. f x  0 ).y). adică soluţiile sistemului (12.2) function [E.y]=solve(u. syms x y 7 . Să se determine extremele locale ale funcţiei f x. >>aa=x(2). >> [x. b=y(1).y) x= 0 -4/13 y= 0 -6/13 >>a=x(1).x). atunci punctul Pa. j  n este pozitiv (negativ) definita daca forma sa patratica asociata este pozitiv (negativ) definita. b  V astfel incat f a  0 si f b  0 . >>v=diff(f. Fie V un spatiu vectorial real. c  . 3.1): >>syms x y >>f=(x^2+y^2)*exp(2*x+3*y). Determinăm punctele staţionare. b.b. b.  x  V . Pasul 1. bb=y(2). Pasul 2. a) Forma patratica f : V   este pozitiv definita (negativ definita) daca f x  0 ( respectiv.v. y   x 2  y 2 e 2 x  3 y .2. x  0 .

a). y      x.b). y  este maxim sau minim al acestei functii si indeplineste conditia  x.    f x.y.m apoi în linia de commandă se scrie: >> [E.a). y   0 . end Se salvează fişierul cu local.Conditiile necesare pentru un punct de extrem se reduc la sistemul de ecuatii: 8 . uu=diff(u. Propozitia 12.x.x). y  .0 >>subs(subs(f. (12. Un extrem conditionat al unei functii f x.y.y).u. dandu-se relatia  x.0) ans= 0 EXTREMELE CONDITIONATE ALE UNEI FUNCTII DE MAI MULTE VARIABILE Definition 12.uv=diff(u. 0.3 Pentru a determina extremul conditionat al functiei f x.0). r=subs(subs(vv. Observatie.3.y. y  .b). y.y.y)^2.a).4) unde  este multiplicator Lagrange si determinam extremul pe baza acestei functii auxiliare.b). iar valoarea minimă a funcţiei este 0 şi se obţine din comanda Matlab 7.x.b. construim functia Lagrange F x. p=subs(subs(uv.x. 0 este punct de minim local.q]=local(a.v) E= -4 q= 2 Aşadar. q=subs(subs(uu. y   0 . E=p-q*r.x. vv=diff(v.

Să se determine în Matlab extremele funcţiei următoare. b. y. z   x  2 y  2 z . z .    0 (sau F  2 a.    0   F x. y. 4. y . b. z . Pasul 1.  F f  x  x   x  0.  .    0    F y x. b. y. Determinăm punctele staţionare.z.    F 2 a. Daca discriminantul E al functiei F x. y. b  .    0 (sau F  2 a.y.6) al functiei Lagrange F x.la) r=x-2*y+2*z+la*(x^2+y^2+z^2-1). b. In mod similar se pot defini extremele conditionate ale unei functii de trei sau mai multe variable.   function r=F(x.    x  2 y  2 z   x 2  y 2  z 2  1 .  y y y    x. z . z. aplicând metoda multiplicatorilor lui Lagrange f x. z . dată cu condiţia specificată.    0  F   x. Problema discriminantului  E  Fxy a.   x y (12.   intr-un punct stationar este pozitiv.  2  F 2 a. y.    F f    0. y  daca F 2 a.   intr-un punct stationar a. b. end 9 . b. y   0   cu trei necunoscute x. atunci exista: un maxim conditionat al functiei f x.    0 ) y x un minim conditionat daca F 2 a. y . b.    0    Fz  x. y x Observatie.5) existenţei extremului conditionat se rezolva studiind semnul (12. y.    0 ). adică soluţiile sistemului   Fx  x. y. x 2  y 2  z 2  1 .

la.v.  . 2/3] >> for i=1:2 zs(i)=subs(zz.y.z.p(i)). există două puncte staţionare:  . .x. >> q=diff(F(x. b. 10 . Pentru fiecare punct staţionar a.la. 3 3 3  3 3 3 Pasul 2.la). >> p=solve(g.y. >> [xx.y.yy(1)).x. >> v=diff(F(x.la).la) p= -3/2 3/2 >> for i=1:2 xs(i)=subs(xx.la).  şi   . c  determinam elementele matricei A de forma (12. -2/3] 1 2 2  1 2 2 Deci.z).z). g=subs(subs(subs(q.y). -1/3] >> for i=1:2 ys(i)=subs(yy.z.la.w.z.z.y. end zs = [ 2/3. >> w=diff(F(x.y.  . end >> xs xs = [ 1/3. end >> ys ys = [ -2/3.xx(1)).p(i)).la).p(i)).la).y.3).zz(1)).zz]=solve(u.z.>> syms x y z la >> u=diff(F(x.x).yy.

x1). 3.t12 t22 t23.v.z). t12=subs(subs(subs(subs(diff(u.z1). 0. 0] [0.p(1)) ans = 3 >> [A]=local(xs(2).zs(1).z. y. y. t33=subs(subs(subs(subs(diff(w.v.x).la1).la1.y1).z1). end >> [A]=local(xs(1).x.u.y.x. 0.z1. A=[t11 t12 t13 .p(1).z.y).y1).y1).z.  .y.function [A]=local(x1. 3]  1 2 2 Rezultă că   .z. z.zs(2).y1.x1).y.y.la1).u.   este 3 şi se obţine din comanda Matlab 7.z1).p(2). -3] 1 2 2 Aşadar.z).  . z.z1).x.ys(2).ys(1).zs(1).x1).x1).  este punct de minim local. iar valoarea maximă a funcţiei 3 3 3 F x. iar valoarea minimă a funcţiei  3 3 3 F x.z.x1).la1).y).x.z1).y1).w) A= [-3.   este -3 şi se obţine din comanda Matlab 7. 0.w) syms x y z t11=subs(subs(subs(subs(diff(u. 0] [0.y.y. t13 t23 t33].v.y1).z).ys(1).la1). . t23=subs(subs(subs(subs(diff(v. 0] [0. -3.y1).la1). t13=subs(subs(subs(subs(diff(u.0: 11 . 0.w) A= [3.x. t22=subs(subs(subs(subs(diff(v.x. 0] [0.0 >> F(xs(1).z1).x1).u.  este punct de maxim local.la1).z.

Să se determine cu ajutorul Matlab-ului extremele locale ale funcţiei f x. aplicând metoda multiplicatorilor lui Lagrange f x.12] ce conţine rezultatele obţinute prin N=10 determinări experimentale. 12 . Să se realizeze un fisier script în Matlab pentru a calcula abaterea medie pătratică a acestor rezultate. y   6  4 x  3 y . 2. x 2  y 2  1 .5 7 6.34 2.67 8.ys(2). N N  1 2 sigma  2. daca x   10. 3. Scrieţi un fisier “function” în Matlab pentru a reprezenta grafic funcţia 2 x  3. y   2 x 2  2 xy  5 y 2  6 x  6 y . daca x  2.>> F(xs(2). 20. f x    2 2 x  1.zs(2).95 4. Să se determine în Matlab extremele funcţiei următoare.24 2 5 3 4. folosind formula N N  N  xi2    xi    i 1  i 1  . Se consideră vectorul x=[3. 4. dată cu condiţia specificată.p(2)) ans = -3 Aplicaţii propuse 1.

'or'.2. 4 . Funcții definite de utilizator în Matlab 7.4. >> plot(x. Ed. >> y=x. Realizati un fisier script in Matlab 7. z   Px. b   z  z t   atunci L   Pxt .1:4. z  j  Rx. z t   z t d t .1. Lucrul mecanic efectuat cand un corp in miscare.“Îndrumător de laborator în Matlab 7. a b (13. integrala curbilinie de speta a II-a poate fi interpretata ca lucrul mecanic efectuat de o forta de-a lungul curbei de integrare. AB (13. Secventa Matlab urmatoare permite reprezentarea arcului AB . y. Etapa I. y.y.1 si B2. y. Iatan . y.^2. >> x=-4:. z i  Qx.'or') 1     .1) Cand arcul AB este de forma  x  xt   AB  :  y  yt .0 care sa calculeze lucrul mecanic efectuat de forta F x. care uneste punctele A1. Bucureşti. y.1. z d y  Rx. yt .0”. y.Laborator 13.2) 1. z t   xt   Qxt . z t   y t   Rxt . y. yt . z d z . care se deplaseaza de-a lungul arcului AB sub actiunea unei forte variabile F x. Conspress. 2009. z k este L   Px. t  a. Aplicaţii rezolvate APLICATII ALE INTEGRALELOR CURBILINII Din punct de vedere mecanic. y   x 2  2 xy i  2 xy  y 2 j de-a lungul arcului de parabola AB : y  x 2 . z d x  Qx.0 – Partea a-II-a Bibliografie I. yt .

y)*yt. y=t^2. xt=diff(x. int(P(x.4) 4 2 0 -4 A(1. care reprezinta componentele fortei.0 functiile P. Se construiesc in Matlab 7. end function r=Q(x.1. Se selectează succesiv File->New->M-file şi se scriu următoarele instructiuni: syms x y t x=t.m si respectiv Q.t). function r=P(x. yt=diff(y.2) Etapa IV.1) -3 -2 -1 0 1 2 3 4 Etapa II. Se salvează fişierul cu lm.y) r=x^2-2*x*y.m.16 14 12 10 8 6 B(2.m apoi în linia de comanda se scrie: >> lm ans = 1219/30 2 . end Etapa III.y) r=2*x*y+y^2.t).y)*xt+Q(x.

Aria unei suprafete plane marginita de o curba C poate fi calculata folosind una din urmatoarele formule:    xd y . 2  . 2C (sensul de parcurgere al conturului este sensul arcelor de ceas).0 care sa calculeze aria cardiodei C  :   x  2a cos t  a cos 2t  y  2a sin t  a sin 2t . Se selectează succesiv File->New->M-file şi se scriu următoarele instructiuni: syms a t x=2*a*cos(t)-a*cos(2*t).t).4) (13. 2. cu ajutorul careia sa se calculeze masa corespunzatoare unei placi plane. avand forma domeniului D  x. D (13. Se salvează fişierul cu aria.2*pi) Etapa II. y  d x d y . int(x*yt.0. t  0. de forma unui domeniu D si densitatea x. yt=diff(y. Construiti o functie in Matlab. Etapa I.6) 3.t). C (13. y   2 | x 2  y 2  4. xt=diff(x. 3 y  x 2   si densitatea 3 .3) (13. C  1  xd y  yd x. y=2*a*sin(t)-a*sin(2*t).5)     yd x. y  : MD     x.m apoi în linia de comanda se scrie: >>aria ans = 6*a^2*pi APLICATII ALE INTEGRALEI DUBLE Masa unei placi plane. Scrieţi un fişier script în Matlab 7.

^2/3.x.y]=solve('x^2+y^2=4'.5 -2 -2 -1.5 -1 -0. >> y1=-sqrt(4-x. >> x=-2:.1:2.5 2 >> [x. >> y=sqrt(4-x.5 -1 -1.5 0 y -0. Etapa I.y1.5 0 x 0.'3*y=x^2') x= 3^(1/2) -3^(1/2) 2*i*3^(1/2) -2*i*3^(1/2) y= 1 1 -4 -4 Se poate observa ca 4 .^2).x.'r') 2 D 1.5 1 1.5 A 1 B 0.'b'. y   y .'b'. >> y2=x. >> plot(x. Secventa Matlab urmatoare permite reprezentarea domeniului D .y2.y.^2). x.

y   xy . de forma domeniului D si avand densitatea x.7) (13.0. momentele de inertie in raport cu axele de coordonate pentru o placa de forma domeniului: D  x.y) r=int(int(ro(x.y.1.'or'.2:1.m: function r=ro(x.y). y  0   daca densitatea sa este: x. y    2 |  3  x  3.y) r=y.x^2/3.sqrt(3)) end Etapa IV.m apoi în linia de comanda se scrie: >>syms x y >> M=masa(x.-sqrt(3).  x2   D  x. >> plot(x. Se defineste functia densitate in fisierul ro.0.'or') 5 .y. >> x=0:. Secventa Matlab urmatoare permite reprezentarea domeniului D . y d x d y .  y  4  x2  . Calculati cu ajutorul unui fisier de tip function realizat in Matlab 7. y d x d y D (13. end Etapa III. Se salvează fişierul cu masa. x  0. D 4. y  sunt respectiv:  x    y 2  x.1.x.y) M= 14/5*3^(1/2) Momentele de inertie in raport cu axele de coordonate O x si O y pentru o placa plana.sqrt(4-x^2)).8)  y    x 2  x. y  2 | x  y  1.0. Etapa I. >> y=1-x. Se selectează succesiv File->New->M-file şi se scriu următoarele instructiuni: function r=masa(x. 3     Etapa II.

0.y.9 1 Etapa II.6 0.0.8 0.m apoi în linia de comanda se scrie: >>syms x y >> [Ix.y) u=int(int(y^2*ro(x.1 0.0.y).5 x 0.6 0. Se selectează succesiv File->New->M-file şi se scriu următoarele instructiuni: function [u.4 0.0) 0 0 0.x.7 0.   0.y.1 0. end Etapa III. v=int(int(x^2*ro(x.3 0.1-x). end Etapa IV.5 0.1 y B(0.x.2 0.1-y).2 0. 2 .   0. Se defineste functia densitate in fisierul ro.4 0.1) D A(1.Iy]=momente(x. Se salvează fişierul cu momente.8 0.0.1).1).y) r=x*y.y) Ix = 1/120 Iy = 1/120 SCHIMBAREA DE VARIABILE IN COORDONATE POLARE GENERALIZATE IN INTEGRALA DUBLA Utilizand schimbarea de variabile in coordonate polare generalizate:  x  a cos  .7 0.v]=momente(x.m: function r=ro(x.3 0.y).9 0.1) 6 .   y  b sin  (8.

rezulta

D f x, y d x d y  D f a cos , b sin   J d  d  ,
unde
J Dx, y   ab D, 

(8.2)

este determinantul functional (Jacobian-ul) functiilor x si y . 5. Folosind schimbarea de variabile in coordonate polare generalizate, calculati in Matlab integrala dubla:
x2 y2 2  d xd y , D a2 b2

unde
x2 a2  y2 b2  1, x  0, y  0 .

Etapa I. Se defineste in Matlab functia integrant; se salveaza cu numele f.m. function r=f(x,y,a,b) r=sqrt(2-x^2/a^2-y^2/b^2); end Etapa II. Se defineste in Matlab functia ce realizeaza schimbarea de variabile in coordonate polare generalizate; se salveaza cu numele polarg.m. function [x,y]=polarg(a,b,rho,th) x=a*rho*cos(th); y=b*rho*sin(th); end Etapa III. Se calculeaza valoarea integralei in lina de comanda. >> syms a b rho th >> [x,y]=polarg(a,b,rho,th); >>I=simple(int(int(a*b*rho*f(x,y,a,b),rho,0,1),th,0,pi/2)) I= 1/6*a*b*pi*(-1+2*2^(1/2))

7

APLICATII ALE INTEGRALE TRIPLE Masa unui solid ce ocupa o regiune V , avand densitatea x, y, z  in punctul x, y, z  este
M  V x, y, z d x d y d z .

(13.9)

Observatie. In cazul cand domeniul V este de forma:

V  x, y, z  | x, y  D, 1x, y   z  2 x, y ,

x, y  D

semnifica ca punctul

x, y 

apartine regiunii D din planul O xy , adica

D  prV xoy .

In acest caz, integrala tripla se calculeaza astfel:
  2  x, y     V f x, y, z d x d y d z  D   f x, y, z d z  d x d y .  1 x, y  

(13.10)

6. Calculati in Matlab masa unui corp solid, de forma tetraedrului din primul octant, marginit de planele x  y  z  1 , x  0 , y  0 , z  0 , stiind ca densitatea sa este  x, y, z   xy . Etapa I. Secventa Matlab urmatoare permite reprezentarea corpului. >> x=[1 0 0 0 1 0]; y=[0 0 1 0 0 1]; z=[0 0 0 1 0 0]; >> plot3(x,y,z,1,0,0,'ob',0,1,0,'ob',0,0,1,'ob',0,0,0,'ob')

1 0.8 0.6 C(0,0,1)
z

0.4 0.2 0 B(0,1,0) 1 0.8 0.6 0.4 0.2 y O(0,0,0) 0 0 0.2 0.4 x 0.6 0.8 A(1,0,0) 1

8

Se poate observa
V  x, y, z  3 | 0  z  1  x  y, x, y  D ,

(deoarece z este marginit de planele xOy : z  0 si respectiv  ABC : z 1  x  y ), unde
D  prV xOy  x, y   2 | 0  x  1, 0  y  1  x  AOB

De aceea,
 1 1 x 1 x  y  1 x  y  M   D   xy d z  d x d y       xy d z  d y  d x ,       0 0  0  0   

(13.11)

Etapa II.Se construieste script-ul mass.m avand urmatorul continut: syms x y z m=int(int(int(x*y,z,0,1-x-y),y,0,1-x),x,0,1) Etapa III. Se executa script-ul in linia de comanda, scriind: >>mass m= 1/120 Coordonatele centrului de greutate ale unui corp solid, de forma unui domeniu
V este punctul GxG , yG , zG  , unde:

 V x x, y, z d x d y d z  xG  V x, y, z d x d y d z   V y x, y, z d x d y d z   yG  V  x, y, z d x d y d z   z x , y , z  d x d y d z  zG  V .  V  x, y, z d x d y d z 

(13.12)

Daca solidul este omogen, atunci in relatia (13.12) se seteaza x, y, z   1 . 7. Determinati cu ajutorul unui fisier Matlab coordonatele centrului de greutate ale unui corp omogen, limitat de suprafetele: 9

>> [m.-2. z   3 |  x  2.x1.n]=size(x). Se calculeaza integrala 10 .5:.  y. z   D .z]=meshgrid(-3:. >> [y.03:3.03:2. z    2 | y 2  2 z 2  8  D   y. >> x=y.z) 3 2 1 z 0 -1 -2 -3 5 0 2 x 3 4 5 6 y -5 0 1 Se observa ca:   y 2  2z 2   V  x. >> plot3(x. >> x1=2*ones(m. Etapa I.y 2  2z 2  4x si x  2.^2/4+z.y. y. 8 4       Etapa II.5). Secventa Matlab urmatoare permite reprezentarea corpului omogen.z.n). z    2 |   1 . 4     unde   y2 z2   D   y.y.^2/2.

th.m din ex 5).    2  y 2  2z 2  d yd z .1). end b) Se defineste in Matlab functia ce realizeaza schimbarea de variabile in coordonate polare generalizate (vezi functia polarg. >> a=2*sqrt(2). I1  V d x d y d z  D   d x  d y d z  D  2     2  4     y  2z 2  4      (13.14) .y.a.0.   z  2 sin  a) Se defineste in Matlab functia integrant. se salveaza cu numele f.   0.a.0.   0. function r=f(x.m.z. function r=f(x.th.a.th).b).1. se modifica doar functia f. c) Se calculeaza valoarea integralei in lina de comanda. Se calculeaza integrala     2   2 2   1 y  2z 2     d yd z I 2  V x d x d y d z  D   x d x  d y d z  D 4      2 4  y 2  2z 2          4   Se proceadeaza similar precum la Etapa II.rho.b).rho.1).rho.0. end >> I2=int(int(a*b*rho*f(y.b) r=2-(x^2+2*y^2)/4.13) folosind schimbarea de variabile in coordonate polare generalizate:  y  2 2 cos  .b) r=4-((x^2+2*y^2)/4)^2.2*pi) I1= 4*pi*2^(1/2) Etapa III.0.z]=polarg(a.2*pi)/2 I2 = 16/3*pi*2^(1/2) 11 (13.z.b=2.y. 2 . >> syms rho th >> [y.a.b. >> I1=int(int(a*b*rho*f(y.

se modifica doar functia f.0.1). >> yg=I3/I1 yg = 12 .z. Se calculeaza integrala     2  y 2  2z 2  yd yd z I 3  V y d x d y d z  D  d x  y d y d z  D  2     4  2      y  2z 2  4      (13.a.y.a. function r=f(x.b). end >> I3=int(int(a*b*rho*f(y. Se calculeaza yG .0.b) r=(2-(x^2+2*y^2)/4)*x.a.2*pi) I3 = 0 Etapa V.rho.rho. Se calculeaza integrala     2  y 2  2z 2  z d y d z .th.b) r=(2-(x^2+2*y^2)/4)*y.16) Se proceadeaza similar precum la Etapa II.b). function r=f(x.a. se modifica doar functia f.y. end >> I4=int(int(a*b*rho*f(y.0. Se calculeaza xG .z. I 4  V z d x d y d z  D  d x  z d y d z  D  2     4  2      y  2z 2  4      (13.Etapa IV.0.th. >> xg=I2/I1 xg = 4/3 Etapa VII.2*pi) I4 = 0 Etapa VI.15) Se proceadeaza similar precum la Etapa II.1).

care trece prin origine si prin punctul   A . x  y  z 1 00 0 4. 1 din primul cadran. de forma domeniului limitat de curba y  sin x si dreapta OA . integrala dubla urmatoare: ln x 2  y 2 D x 2  y 2 d x d y .0 Etapa VIII. calculati prin intermediul unui functii Matlab construite de dvs. z   xyz. z  este x. 3.   unde D : 1  x 2  y 2  e 2 . Se calculeaza zG . Construiti un script Matlab pentru a calcula valoarea integralei triple: I  11 1   1 d xd yd z . 13 . Realizati un script in Matlab prin intermediul caruia sa calculati aria si coordonatele centrului de greutate corespunzatoare unei placi plane omogene. masa unui corp de forma cubului: 0  x  1  0  y  1 0  z  1  daca densitatea sa in punctul M x. Determinati cu ajutorul unui fisier realizat in Matlab. y. >> zg=I4/I1 zg = 0 Aplicaţii propuse 1. 2  2. Folosind schimbarea de variabile in coordonate polare. y.

14 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful