Popa Aura Imagine de Film si Tv- anul II

John Richard Schlesinger

John Richard Schlesinger apartine realismului socialist britanic de la inceputul anilor 1960, fiind un nume ce a avut ecouri atat in cinematografia britanica cat si in cea Americana. In perioada realismului britanic, se faceau filme despre si pentru clasa muncitoare, intr-un stil mai degraba dramatic si realist decat comic. Nascut la Londra pe 16 februarie 1926, intr-o familie evreiasca,intelectuala (mama- muzician,tatal- medic pediatru), John cocheteaza pentru inceput cu actoria, fiind distribuit in cateva roluri minore.Inainte de a debuta in film, face un slalom si prin televiziune realizand 26 de documentare pentru BBC pentru ca mai apoi sa-si faca un nume in cinematografia din Marea Britanie cu A Kind of Loving (1962), Billy Liar (1963) si Darling (1965). Preocuparile lui Schlesinger in materie de subiecte abordate in filme vizeaza relatiile inter-umane, problemele sexualitatii si ale familiei, puse pe seama unor personaje ce apartin fie minoritatilor,fie clasei muncitoare. Este interesant faptul ca regizorul britanic nu doreste sa creeze personaje exceptionale cu care spectatorul sa-si doreasca sa se identifice; ce dorea el, era ca personajele lui sa fie reprezentantii unui esantion (o fata de 16 ani insarcinata simboliza tendinta sociala din aceea perioada Marea Britanie). Este recunoscut pentru modul in care face aceste observatii, transmitand comentariul social sub o fateta ce amuza audienta. Este cunoscut faptul ca regizorul britanic era homosexual iar convingerile lui in materie de sexualitate,vizand ambele sexe, s-au schimbat de-a lungul timpului, lucru usor recognoscibil in filmele sale. Comparand A Kind of Loving(1962) cu The Next Best Thing(2000), observam o oarecare tranzitie: in timp ce pentru femeile heterosexuale, sexualitatea a ramas o sursa de frustrare, barbatii din filmele lui,gradat, au inceput sa gaseasca implinire si satisfactie in alegerile lor in materie de sexualitate. Ingrid ( June Richie), dominata de o mama posesiva si frustrata sexual, incearca cu disperare sa mentina viu interesul lui Vic (Alan Bates) si intr-o noapte, doi fac dragoste. Ea ramane insarcinata, se marita cu Vic, se muta

impreuna alaturi de mama ei, si se trezesc prinsi intr-un fals mariaj(sotul avea porniri homosexuale). La fel ca Ingrid, Abbie (Madonna) tanzeste dupa casatorie si viata de familie, dar din pacate, intr-o seara, are o aventura cu prietenul ei cel mai bunhomosexual- si astfel,rezulta un copil pe care cei doi decid sa-l creasca impreuna. Rezultatul e o nesanatoasa abstinenta sexuala din partea ei, ce dureaza 10 ani, pana in momentul in care il intalneste pe Ben si vrea sa intemeieze alaturi de el o familie,cerand custodia copilului avut cu prietenul gay. Pana in anul 2000, femeile lui Schlesinger nu par sa o duca mai bine decat surorile lor din anii 60.In schimb, barbatii in general, homosexualii in particular, par sa fi beneficiat mult mai mult de Revolutia Sexuala. In timp ce Vic, a fost nevoit sa-si ascunda inclinatiile bisexuale si sa fie prins intr-o casnicie necesara,conform legilor acelor vremi, Robert ( prietenul homosexual din The Next Best Thing) care are parte de un numar mare de aventuri cu barbati, ajungand pana la plictiseala, are libertatea, in era moderna, sa refuze posibila casnicie cu Abbie. Astfel, in epoca moderna, frustrarea barbatului homosexual nu se refera la sexualitatea reprimata, ci la obstacolele sociale si legale intalnite in momentul in care acesta aplica pentru custodia copilului. Tranzitia catre America, i-a schimbat usor stilul,apropiindu-l mai mult de Hollywood, insa acolo cunoaste adevaratul succes. Pe 25 mai 1969, America facea cunostinta cu Midnight Cowboy, care reuseste sa scadalizeze mase de oameni prin lipsa de pudoare si prin tratarea subiectelor precum homosexualitatea si vanzarea serviciilor sexuale pentru castigarea unui trai la limita subzistentei. Regizorul John Schlesinger pune fata in fata America legendei si America realitatii, tema pusa in discutie fiind una dintre preferatele cineastului: nevoia omului de securitate si fericire, precum si complexitatea relatiilor interumane.Finalul filmului este de-a dreptul emotionant, reusind sa scoata o lacrima in coltul ochiului, chiar si in cazul meu.Dupa ce urmarim aventura

degradanta a 2 prieteni, concluzia e una trista si contine un adevar taios: nimanui nu ii pasa de nimeni. Ratso isi da duhul in autobuz, soferul constata acest lucru, dar nu face decat sa isi continue drumul si sa ii spuna lui Joe sa ii inchida ochii. Acesta ia trupul lipsit de viata al lui Ratso si il tine pe dupa gat ca pe un vechi amic in timp ce autobuzul ajunge in Miami.In rolurile principale, sunt distribuiti exceptional si cu multa intuitie doi actori legendari: Dustin Hoffman si Jon Voight, ambii la inceput de cariera. Hoffman venea dupa marele succes The Graduate, in timp ce Voight juca primul sau rol principal. Ambii au fost nominalizati la Oscar pentru prestatiile din acest film, dar niciunul nu a castigat. Midnight Cowboy a reusit totusi sa castige Oscar-urile pentru cel mai bun film, scenariu si regizor, devenind prima productie interzisa minorilor care reuseste o asemenea performanta. In concluzie, John Schlesinger este un regizor interesant care reuseste sa surprinda publicul prin atipicul relatiilor inter-umane propuse insa care sunt dezbatute si conturate cu o simplitate cuceritoare.