HIPERLORDOZA LOMBARĂ

Definiţie Lordozele sunt deviaţii în plan sagital ale coloanei vertebrale cu convexitatea îndreptată anterior. Există două curburi lordotice fiziologice, una în regiunea cervicală şi una în regiunea lombară. Când spunem însă că cineva are o lordoză nu ne referim la curburile fiziologice, ci la deviaţiile de la normal ale acestor curburi, fie ca grad de încurbare, fie ca întindere, fie ca localizare. Etiologie Lordozele pot fi produse de următoarele cauze: • • Cauzele interne şi externe comune tuturor deviaţiilor coloanei vertebrale; Cauze specifice sau predispozante: tipul morfologic infantil, sexul feminin, poziţia prea înclinată a bazinului, abdomenul proeminent, de fapt în lordoze înclinarea bazinului şi respectiv tendinţa de orizontalizare a sacrului este prezentă în marea majoritate a cazurilor. În scop compensator curbura lordotică lombară se accentuează, putând lua unul din următoarele două aspecte: fie o hiperlordoză întinsă pe întreaga regiune lombară cu punctul maxim în L4, fie o exagerare a ei strict în articulaţia lombo-sacrală, cu punctul maxim în L5, restul coloanei lombare supraiacentă lui L5 păstrând o oarecare rectitudine. Cauze favorizante: creşterea exagerată în înălţime, debilitatea fizică şi obezitatea.

În general deviaţiile lordotice ale coloanei vertebrale îndeosebi curburile lordotice lungi, influenţează într-o măsură mai mică sau mai mare şi celelalte elemente anatomice ale spatelui. Există însă cazuri în care deviaţia lordotică interesează numai coloana vertebrală, după cum există cazuri în care angrenarea formaţiunilor spatelui şi toracelui în întregime este foarte pregnantă. În cazul în care deviaţia lordotică interesează numai coloana vertebrală, fără a modifica prea mult poziţia şi forma celorlalte elemente ale spatelui, vorbim de „lordoză propriuzisă”. Dacă însă deviaţia, mai ales cea de formă lungă sau totală, angrenează spatele întreg, vorbim de „spate lordotic”. De regulă lordozele sunt deviaţii primare ale coloanei vertebrale şi mai rar deviaţii secundare sau compensatorii ale cifozelor sau ale altor deformaţii ale corpului. Clasificare A. După localizare lordozele pot fi: • Lordozele tipice sunt considerate a fi cele care prezintă o exagerare a curburii fiziologice din regiunea lombară. • Lordozele atipice sunt curburile lordotice situate la alt nivel, adică cele din regiunea dorsală şi cele din zona de trecere dorolombară.

a atitudinii corecte. Sacralizarea este tendinţa de asimilare şi sudare a vertebrei L5 la sacru. Această lordoză se poate corecta. dar nu hipercorecta. care va corecta poziţia bazinului şi a lordozei lombare. care se limitează la un numă redus de vertebre • Lordoze lungi sau totale. b) Lordozele prin deprimare (habituale şi profesionale) Dacă atitudinea lordotică este menţinută timp îndelungat în toate împrejurările. care se hipercorectează la mişcarea de flexie a trunchiului.B. fără a o corecta prin mijloace adecvate. articulaţiilor şi muşchilor. Lordozele patologice sunt rare. la cei graşi şi obezi. a) Atitudinea lordotică este o accentuare a curburii lombare fiziologice. c) Lordozele compensatorii sunt curburi lordotice secundare. la cei cu abdomen mare. cu reducerea mobilităţii. de aceea se impune tonifierea musculaturii abdominale. cu manifestări caracteristice. devine obişnuită. Dacă nu se tratează. în care încurbarea lordotică este impusă de considerente profesionale (balet. se modifică în sensul obişnuinţei căpătate. care va lua un aspect de coloană lombară. care se întind şi în regiunea dorsală. mai ales prin sacralizări şi lombalizări ale vertebrelor. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu lordozele profesionale. După modificările substratului anatomic lordozele pot fi: • Lordoze funcţionale. după un timp se produc modificări structurale ale vertebrelor. cuprinzând din aceasta un sector mai mic sau mai mare în primull caz. care încearcă să compenseze o curbură cifotică sau înclinarea anterioară prea mare a bazinului şi să reechilibreze astfel statica coloanei vertebrale. iar ţesuturile aparatului de susţinere vor suferi transformări care vor întrţine şi adânci lordoza. 2 . fesiere şi ischio-gambiere. fără modificări structurale sau cu modificări minore şi se pot trata prin exerciţii fizice cu rezultate foarte bune. între ele se disting următoareleforme clinice: a) Lordozele congenitale sunt lordoze produse prin malformaţii congenitale ale vertebrelor. se accentuează şi. patinaj artistic). rareori produc dureri sau contracturi musculare. • Lordoze structurale (patologice) Spre deosebire de cele funcţionale. iar lombalizarea constă în separarea de osul sacru a primei vertebre sacrale. iar funcţia motorie este stânjenită numai în cazul accentuării sau fixării deviaţiei. transformându-se în aşa numita lordoză habituală. Mecanismul normal de coordonare neuromotorie a poziţiilor corpului. Ele au o evoluţie lentă. C. în funcţie de cauză şi evoluţie. Aceste deviaţii sunt de regulă uşoare. După întindere lordozele pot fi: • Lordoze scurte sau parţiale. precum şi la fete în perioada pubertăţii. respectiv întreaga regiune dorsală în al doilea caz. Este mai frecventă la preşcolari şi şcolari mici. Tratamentul lor trebuie să urmărească în primul rând eliminarea cauzei şi a mecanisnmului de producere. lordozele patologice au o cauză şi un început bine precizate.

alungind şi lărgind deviaţia lordotică. coxită tuberculoasă. interesând şi celelalte elemente anatomice ale spatelui. Se produc în cazul luxaţiei coxofemurale congenitale. sau ca urmare a unor procese infecţioase a articulaţiei coxofemurale. f) Lordozele reumatice apar ca un simptom în cadrul bolii reumatice. în afara celor amintite: rotaţia în afară sau abducţia membrelor inferioare. dorsală şi jenă funcţională. capul este uşor aplecat în faţă. care apare mai ales la fete. L5 şi S1. Lordozele se pot instala şi după un traumatism acut puternic. compenstaă uneori de printr-o cifoză cervico-dorsală superioară. Toate acestea se însoţesc de o înclinare anterioară a bazinului. d) Lordozele miopatice sunt produse prin miopatie. umerii par traşi înapoi. • 3 . proces numit spondilolisteză. h) Lordoze diverse sunt exagerări ale lordozei lombare din diferite alte cauze. În cazul în care deviaţia lordotică din regiunea lombară se întinde î sus. determină o lordoză caracteristică. anchiloza în flexie a unui sau a ambilor genunchi. prin tulburarea pronunţată a staticii şi dinamicii coloanei vertebrale.b) Lordozele rahitice apar ca urmare a modificărilor rahitice. În această formă coloana vertebrală are o curbură lordotică lungă şi accentuată. cu deosebire de origine poliomielitică. amputaţia membrelor inferioare. membrele inferioare foarte scurte. o afecţiune foarte gravă a muşchilor. e) Lordozele traumatice se produc prin microtraumatisme repetate. mai ales a musculaturii abdominale. g) Lordoze prin modificări ale formei şi funcţiilor articulaţiilor coxofemurale şi membrelor inferioare. vorbim de spatele lordotic sau înşeuarea spatelui. coxavara. omoplaţii se desprind de torace şi se depărtează de coloană. Dispare odată cu mecanismul şi cauza care la produs. paralizii spotice sau flasce ale musculaturii membrelor inferioare. Anterior. Dacă pediculii se rup. la nivelul vertebrelor L4. c) Lordozele paralitice sunt o consecinţă a nunei pareze sau paraliziei. Este favorizată de laxitatea capsulo-ligamentară şi hipotonia musculaturii abdominale. care va avea drept consecinţă o accentuare a lordozei lombare cu caracter compensator. care prin contractură însoţită de atrofie. relieful fesier se accentuează. producând o lordoză scurtă. Spatele lordotic. corpii vertebrali alunecă înainte. Au o evoluţie rapidă şi gravă. Părţile laterale ale spatelui se aplatizează. fiind determinată de contracturile musculare şi durerile din faza acută a reumatismului. deviaţii în valg ale picioarelor. cu distrugerea lor. cu fracturarea corpului vertebral. evoluând până în preajma maturităţii. de origine necunoscută. au localizare în regiunea lombară sau toraco-lombară. însoţită de contractură musculară lombară. toracele se bombează sau se turteşte. joasă. la 7-14 ani. Procesul patologic prinde mai ales musculatura regiunii lombare şi a membrelor inferioare. care alterează discul intervertebral şi erodează pediculii vertebrali. cuprinzând şi regiunea dorsală. abdomenul proemină sau se lăţeşte.

DD cu genunchii aduşi la piept. ortostatism cu trunchiul înclinat. • Tonifierea generală a musculaturii. se folosesc: şezând. • Creşterea mobilităţii articulaţiei coxofemurale în sensul extensiei coapsei.se mobilizeaza coloana indoind genunchiul si departand calcaiele de perete. • Asuplizarea coloanei vertebrale lombare în sensul convexităţii curburii. care este tulburată în special în lordoze lungi. atât în situaţii statice. în înclinările exagerate ale bazinului din cadrul luxaţiilor şi anchilozelor de şold. gambele posterior. sau compensează cifozele scurt şi accentuate. mai ales a expiraţiei. dacă mobilitatea ei este scăzută. canotajul academic şi gimnastica la aparate.occiput. Tratamentul lordozelor beneficiază de tratament funcţional prin gimnastică medicală. Corectarea lordozelor prin exerciţiu fizic Tratamentul prin exerciţii fizice urmăreşte lungirea musculaturii spatelui şi scurtarea celei a planului anterior tonifiind în special muşchii abdominali şi scurtarea muşchilor fesieri. • Scăderea sarcinilor coloanei vertebrale. • Prevenirea compensării lordozei prin cifoză dorsală • Îmbunătăţirea funcţiei respiratorii. omoplatii. care este hipotonă în lordoze. ca cea rahitică. care sunt cresute în caz de obezitate şi balonare a abdomenului. Ca poziţii. a) Obiective corective • Redresarea coloanei vertebrale lombare prin tonifierea în condiţii de scurtare a abdominalilor. b) Mijloacele Ca mijloace se folosesc exerciţii statice şi dinamice • Exerciţii din ortostatism: o Pozitia de redresare prin corectarea coloanei la perete: se preseaza planul de vertical cu calcaiele. Se evită mersul pe jos prelungit şi căratul de greutăţi. paralitică şi miopatică. cât şi dinamice. • Formarea sau reeducarea reflexului corect şi stabil al atitudinii corpului cu bazinul redresat şi coloana vertebrală redresată. dar pastrand contactul dorsolombar cu peretele prin contractia musculaturii abdominale. prin tratament cu caracter preventiv.Spatele lordotic se întâlneşte în anumite lordoze primare. muşchi slăbiţi şi alungiţi concomitent cu decontracturarea şi tonifierea în condiţii de alungire a muşchilor lombo-sacraţi. urmat de relaxare 4 . Se vor evita exerciţiile de extensie care înşeuează spatele şi ca sporturi ciclismul. fesele.

braţele lateral: aplecarea şi răsucirea alternativă a trunchiului spre dreapta şi spre stânga. contracţia muşchilor fesieri mari şi tragerea umerilor în spate. apoi întinderea genunchilor . bratele se sprijina pe marginea ferestrei sau a patului. sprijinit înapoi pe palme: ducera genunchilor la piept cu prinderea lor în braţe şi expiraţie. o Pe sol. o Aceeaşi poziţie: ridicarea picioarelor până la 45° întinse şi forfecări pe verticală şi orizontală. Cu faţa spre oglindă. cu arcuire şi expiraţie în doi timpi. o Pe sol. mâinile pe şolduri:genoflexiuni. subiectul cu picioarele departate la nivelul umerilor. trunchiul inclinat inainte. braţele sus: rotări de trunchi (circumducţii) în plan anterior. trunchiul înclinat la 90° sau sub orizontală. o Idem cu mâinile pe şolduri. o Pe sol. urmată de îndoirea genunchilor.o o o o o o o • corectarea lordozei lombare prin redresarea din verticala in pozitia de ghemuit Cu trunchiul uşor înclinat. Picioarele depărtate. cu tracţiune şi expiraţie. cu un baston ţinut peste omoplaţi: deplasare înainte şi lateral dreapta. Exerciţii din aşezat: o Aşezat pe scaun: se execută flexia coloanei încercând să apropiem palmele de podea Se menţine 5 secunde: o Aşezat pe scaun: se duc ambele mâini la ceafă. o Pe sol cu picioarele apropiate. aplecari cu arcuiri pana la atingerea genunchiului cu pieptul. o Pe sol. ducând călcâiele razant cu solul. spre dreapta şi spre stînga. braţele lateral: aplecare în faţă cu apucarea gleznelor. picioarele depărtate. Se menţine 10 secunde o Pe sol. revenire cu inspiraţie. o Aceeaşi poziţie: ridicarea simultană a picioarelor până la 45° cu genunchii întinşi. cu sprijin pe palme sau pe coate înapoi: ridicarea alternativă a picioarelor întinse până la 90°. inspiraţie. apoi stânga cu acţiune numai la nivelul bazinului. braţele lateral: răsuciri alternative de trunchi urmărind cu privirea braţul în sus. o Pe sol. o Echerul șezând cu MI si MS la 45 de grade și mâinile apucând gleznele. revenire cu inspiraţie. picioarele depărtate. spre cel drept şi în faţă cu expiraţie: revenire cu inspiraţie. cu ducerea palmei la piciorul opus. dar fără a se sprijini pe el. lipit cu spatele de perete inaltare maxima fara ridicare pe varfuri. împreunând degetele. picioarele depărtate. revenire cu inspiraţie. cu redresarea bazinului şi menţinerea poziţiei corecte prin sugerea abdomenului. Exerciţii din poziţia pe genunchi: • 5 . braţele sus: aplecarea pieptului spre piciorul stîng. Se cu apasă palmele osul occipital şi se apleacă trunchiul înainte cât mai mult posibi.

coloana se cifozează. mâinile sprijinite la scara fixă în dreptul umerilor. revenire cu inspiraţie. bratele pe langa corp . cu picioarele în sprijin pe şipca a teia de la scara fixă: o ducerea alternativă şi simultană a genunchilor la piept şi revenire. cu brațele pe lângă corp. bazinul ramanand pe sol. lomba va rămâne tot timpul in contact cu masa. Patrupedie. alternând membrele inferioare. trunchiul înclinat în faţa: ducerea alternativă a genunchilor la piept cu arcuire. capul se flectează. urmată de relaxare. braţele sus: aplecări de trunchi in fată cu expiraţie. Patrupedie: cu spatele drept “se suge burta”. prinderea genunchilor în braţe. bratele la 45 de grade sau ridicate. cu genunchii extinsi . o ducerea alternativă şi simultană a picioarelor la verticală şi revenire. contracţie pelvică asociind flexia cervicală şi flexia coapsei pe bazin 5 sec. o idem cu picioarele intinse (echer). forfecări și rotări de picioare la verticală. apoi se reașează in poziția initială. se trag genunchii spre piept. rularea pe spate. genunchii flectați. relaxare. o ducerea genunchilor spre piept. mâinile prinzând marginea mesei.o o o o o o o pe călcâie şezând. simultan cu ridicarea trunchiului. de aici se extind – talpile spre zenit. compresia pelvică cu ridicare capului 5 sec. Aplecarea trunchiului înainte cu extensia MS înapoi şi aşezarea capului pe genunchi. revenirea cu picioarele în poziţia iniţiala. pisica Patrupedie: ducerea unui genunchi către piept. • Exerciţii o o o o o o o o o o o din poziţia decubit dorsal: contracţia pelvisului pe plan dur 5 sec. incat genunchiul sa vina in intampinarea cotului opus. se flectează capul în timp ce se aplatizează lomba. braţele sus: îndoiri laterale de trunchi cu inspiraţie. 6 . revenire cu expiraţie (alternativ spre dreapta şi stânga). care se roteaza in asa fel. contracţia pelvică cu flexia cervicală şi ambii genunchi la piept. urmat de relaxare. Pe spate. pelvisul basculat posterior: se duce o mana spre genunchiul opus. alterări. spatele rotund: deplasare înainte şi lateral spre dreapta şi spre stînga. pe călcâie şezând. se execută bicicleta cu genunchii cât mai sus și cu mișcări cât mai ample. alternativ. se apleacă ambii genunchi flectați spre dr/stg până ating patul. se repeta pe partea opusa cu genunchii flectati si mainile dupa ceafa: se flecteaza un sold concomitent cu trunchiul. se contractă abdomenul si pelvisul se basculează posterior (se ridică sacrul) totul se execută cu flexia capului . se readuc genunchii la piept.

cu sprijinul picioarelor pe sol la 30 cm. ridicarea trunchiului până la vertivală. spre dreapta şi spre stînga. cu bazinul deasupra orizontalei: târâre (mers) înainte cu braţi şi picior opus. o idem cu o minge medicinală ţinută la piept. după posibilităţi. ducerea genunchilor până la vertivală. pe orizontală şi rotări de picioare (în ambele sensuri) in plan anterior (mişcările din această poziţie dezvoltă muşchii fesieri şi ischiogambieri. Exerciţii din poziţia decubit ventral: o • în sprijin pe palme. cu vărfurile picioarelor agăţate sub şipca a treia: mânile pe lângă corp. după posibilităţi. aceeaş mişcare cu picioarele întinse. cu rol în redresarea bazinului). o aceeaşi poziţie. la ceafă. cu picioarele atârnând înafara suprafeţei de sprijin: o o o o o ridicarea alternativă şi simultană a picioarelor până sub orizontală.mers inainte pe brat si MI opus. deplasare laterală spre dreapta şi spre stânga. sau întinse pe lângă cap. Pe spate. doar cu picioarele depărtate: ridicarea trunchiului până la 45°. • o o o Exerciţii din poziţia decubit lateral: spatele usor cifozat. tarare. urmată de înclinarea lor lateral pînă la sol alternativ. sau deasupra capului. Culcat înainte pe lada de gimnastică. la fel in buestru • Exerciţii din poziţia atârnat o cu spatele la scara fixă.o o cu braţele lateral. idem cu menţinere şi forfecare pe verticală. soldurile si genunchii flectati. continuată cu aplecarea în faţă până la picioare. cu menţinere şi răsucire alternativ spre dreapta şi spre stânga. idem cu mâna şi piciorul din aceeaşi parte (în bueştru). o un picior îndoit în sprijin între braţe: schimbarea alternativă a picioarelor prin săritură. 7 . ridicarea un ui genunchi la piept. apropierea simultană a mânilor de picioare. o ducera simultană a picioarelor în ghemuit lângă braţe prin săritură şi revenire prin săritură. de la spalier: ducerea alternativă şi simultană a genunchilor până la orizontală sau până la piept. prin păşire succesivă cu mânile şi piciorele.

Repetăm aceeași mișcare cu fața la spalier. 8 .șezând pe călcâie. se flectează trunchiul. Mâinile prind bara la nivelul pieptului și aplecăm trunchiul înainte cu bărbia în piept. cu trecerea alternativă a picioarelor printre brațe. mers cu baston ținutîn fața coapselor. suspensii. prinderea unui genunchi în brațe și aplecarea capului tot la al treilea pas. târâre. mers ghemuit cu mingea medicinală ținută deasupra capului. redresările pasive şi active. din aceeaşi poziţie: ducerea picioarelor până la orizontală. spatele cât mai rotund în regiunea lombară. mâinile coboară pe rând. cu apropierea frunții de genunchi. tonifoere muşchii ceafă şi fixarea omoplaţilor Exercitii aplicative sub forma de: mers ghemuit (piticul). până atingem picioarele cu fruntea. menţinere şi forfecări pe orizontală şi verticală. • • o o o o o o o o o o o Exerciţii dinamice prin echilibrarea cuplurilor antagoniste. idem cu ridicarea picioarelor până la 45° şi rotări diferite de picioare (circumducţii) in plan anterior. mers cu fandare înainte. mers pe călcâie. respiraţii cu accent pe expiraţie. mersul cosit ( cu răsucirea trunchiului și aplecarea lui înainte). Mâinile prind bara la nivelul șoldurilor. târâre pe genunchi. Mâinile prind bara la nivelul șoldurilor: se efectuează flexia alternativă a genunchilor. mers în patru labe cu MI si MS întinse. mersul elefantului (apucarea gleznelor cu mâinile). săritura broaștei –genoflexiuni. abdominale şi fesierii ca şi cuplu corector şi lombarii şi psoasul iliac ca şi cuplu deformant. mers aplecat cu mâinile atârnând în față.o o o o o o idem cu piciorele întinse. mâinile pe șolduri. mâinile pe șolduri. Se vor efectua flexii de trunchi.