HIPERLORDOZA LOMBARĂ

Definiţie Lordozele sunt deviaţii în plan sagital ale coloanei vertebrale cu convexitatea îndreptată anterior. Există două curburi lordotice fiziologice, una în regiunea cervicală şi una în regiunea lombară. Când spunem însă că cineva are o lordoză nu ne referim la curburile fiziologice, ci la deviaţiile de la normal ale acestor curburi, fie ca grad de încurbare, fie ca întindere, fie ca localizare. Etiologie Lordozele pot fi produse de următoarele cauze: • • Cauzele interne şi externe comune tuturor deviaţiilor coloanei vertebrale; Cauze specifice sau predispozante: tipul morfologic infantil, sexul feminin, poziţia prea înclinată a bazinului, abdomenul proeminent, de fapt în lordoze înclinarea bazinului şi respectiv tendinţa de orizontalizare a sacrului este prezentă în marea majoritate a cazurilor. În scop compensator curbura lordotică lombară se accentuează, putând lua unul din următoarele două aspecte: fie o hiperlordoză întinsă pe întreaga regiune lombară cu punctul maxim în L4, fie o exagerare a ei strict în articulaţia lombo-sacrală, cu punctul maxim în L5, restul coloanei lombare supraiacentă lui L5 păstrând o oarecare rectitudine. Cauze favorizante: creşterea exagerată în înălţime, debilitatea fizică şi obezitatea.

În general deviaţiile lordotice ale coloanei vertebrale îndeosebi curburile lordotice lungi, influenţează într-o măsură mai mică sau mai mare şi celelalte elemente anatomice ale spatelui. Există însă cazuri în care deviaţia lordotică interesează numai coloana vertebrală, după cum există cazuri în care angrenarea formaţiunilor spatelui şi toracelui în întregime este foarte pregnantă. În cazul în care deviaţia lordotică interesează numai coloana vertebrală, fără a modifica prea mult poziţia şi forma celorlalte elemente ale spatelui, vorbim de „lordoză propriuzisă”. Dacă însă deviaţia, mai ales cea de formă lungă sau totală, angrenează spatele întreg, vorbim de „spate lordotic”. De regulă lordozele sunt deviaţii primare ale coloanei vertebrale şi mai rar deviaţii secundare sau compensatorii ale cifozelor sau ale altor deformaţii ale corpului. Clasificare A. După localizare lordozele pot fi: • Lordozele tipice sunt considerate a fi cele care prezintă o exagerare a curburii fiziologice din regiunea lombară. • Lordozele atipice sunt curburile lordotice situate la alt nivel, adică cele din regiunea dorsală şi cele din zona de trecere dorolombară.

respectiv întreaga regiune dorsală în al doilea caz. Dacă nu se tratează. se accentuează şi. a atitudinii corecte. iar lombalizarea constă în separarea de osul sacru a primei vertebre sacrale. Lordozele patologice sunt rare. După modificările substratului anatomic lordozele pot fi: • Lordoze funcţionale. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu lordozele profesionale. b) Lordozele prin deprimare (habituale şi profesionale) Dacă atitudinea lordotică este menţinută timp îndelungat în toate împrejurările. iar ţesuturile aparatului de susţinere vor suferi transformări care vor întrţine şi adânci lordoza. transformându-se în aşa numita lordoză habituală. 2 . fesiere şi ischio-gambiere. patinaj artistic). care se limitează la un numă redus de vertebre • Lordoze lungi sau totale. Mecanismul normal de coordonare neuromotorie a poziţiilor corpului. cuprinzând din aceasta un sector mai mic sau mai mare în primull caz. dar nu hipercorecta. Aceste deviaţii sunt de regulă uşoare.B. lordozele patologice au o cauză şi un început bine precizate. precum şi la fete în perioada pubertăţii. Această lordoză se poate corecta. Tratamentul lor trebuie să urmărească în primul rând eliminarea cauzei şi a mecanisnmului de producere. cu manifestări caracteristice. se modifică în sensul obişnuinţei căpătate. care se hipercorectează la mişcarea de flexie a trunchiului. a) Atitudinea lordotică este o accentuare a curburii lombare fiziologice. Ele au o evoluţie lentă. în care încurbarea lordotică este impusă de considerente profesionale (balet. la cei cu abdomen mare. după un timp se produc modificări structurale ale vertebrelor. care se întind şi în regiunea dorsală. devine obişnuită. • Lordoze structurale (patologice) Spre deosebire de cele funcţionale. la cei graşi şi obezi. C. articulaţiilor şi muşchilor. După întindere lordozele pot fi: • Lordoze scurte sau parţiale. între ele se disting următoareleforme clinice: a) Lordozele congenitale sunt lordoze produse prin malformaţii congenitale ale vertebrelor. fără a o corecta prin mijloace adecvate. cu reducerea mobilităţii. în funcţie de cauză şi evoluţie. care va lua un aspect de coloană lombară. rareori produc dureri sau contracturi musculare. Este mai frecventă la preşcolari şi şcolari mici. iar funcţia motorie este stânjenită numai în cazul accentuării sau fixării deviaţiei. mai ales prin sacralizări şi lombalizări ale vertebrelor. fără modificări structurale sau cu modificări minore şi se pot trata prin exerciţii fizice cu rezultate foarte bune. care încearcă să compenseze o curbură cifotică sau înclinarea anterioară prea mare a bazinului şi să reechilibreze astfel statica coloanei vertebrale. c) Lordozele compensatorii sunt curburi lordotice secundare. care va corecta poziţia bazinului şi a lordozei lombare. Sacralizarea este tendinţa de asimilare şi sudare a vertebrei L5 la sacru. de aceea se impune tonifierea musculaturii abdominale.

membrele inferioare foarte scurte. f) Lordozele reumatice apar ca un simptom în cadrul bolii reumatice. Procesul patologic prinde mai ales musculatura regiunii lombare şi a membrelor inferioare. au localizare în regiunea lombară sau toraco-lombară. Anterior. Este favorizată de laxitatea capsulo-ligamentară şi hipotonia musculaturii abdominale. amputaţia membrelor inferioare. evoluând până în preajma maturităţii. coxavara. sau ca urmare a unor procese infecţioase a articulaţiei coxofemurale. d) Lordozele miopatice sunt produse prin miopatie. Spatele lordotic. de origine necunoscută. care apare mai ales la fete. În cazul în care deviaţia lordotică din regiunea lombară se întinde î sus. Dispare odată cu mecanismul şi cauza care la produs. e) Lordozele traumatice se produc prin microtraumatisme repetate. alungind şi lărgind deviaţia lordotică. vorbim de spatele lordotic sau înşeuarea spatelui. umerii par traşi înapoi. deviaţii în valg ale picioarelor. care va avea drept consecinţă o accentuare a lordozei lombare cu caracter compensator. care alterează discul intervertebral şi erodează pediculii vertebrali. însoţită de contractură musculară lombară. joasă. Părţile laterale ale spatelui se aplatizează. Au o evoluţie rapidă şi gravă. cuprinzând şi regiunea dorsală. capul este uşor aplecat în faţă. Dacă pediculii se rup. relieful fesier se accentuează. la 7-14 ani. prin tulburarea pronunţată a staticii şi dinamicii coloanei vertebrale. Se produc în cazul luxaţiei coxofemurale congenitale. cu deosebire de origine poliomielitică. L5 şi S1. producând o lordoză scurtă. Lordozele se pot instala şi după un traumatism acut puternic. cu fracturarea corpului vertebral. mai ales a musculaturii abdominale. care prin contractură însoţită de atrofie. interesând şi celelalte elemente anatomice ale spatelui. cu distrugerea lor. • 3 . la nivelul vertebrelor L4. paralizii spotice sau flasce ale musculaturii membrelor inferioare. compenstaă uneori de printr-o cifoză cervico-dorsală superioară. în afara celor amintite: rotaţia în afară sau abducţia membrelor inferioare. h) Lordoze diverse sunt exagerări ale lordozei lombare din diferite alte cauze. fiind determinată de contracturile musculare şi durerile din faza acută a reumatismului. c) Lordozele paralitice sunt o consecinţă a nunei pareze sau paraliziei.b) Lordozele rahitice apar ca urmare a modificărilor rahitice. anchiloza în flexie a unui sau a ambilor genunchi. abdomenul proemină sau se lăţeşte. dorsală şi jenă funcţională. g) Lordoze prin modificări ale formei şi funcţiilor articulaţiilor coxofemurale şi membrelor inferioare. corpii vertebrali alunecă înainte. Toate acestea se însoţesc de o înclinare anterioară a bazinului. proces numit spondilolisteză. o afecţiune foarte gravă a muşchilor. toracele se bombează sau se turteşte. coxită tuberculoasă. determină o lordoză caracteristică. În această formă coloana vertebrală are o curbură lordotică lungă şi accentuată. omoplaţii se desprind de torace şi se depărtează de coloană.

prin tratament cu caracter preventiv. Se evită mersul pe jos prelungit şi căratul de greutăţi. dar pastrand contactul dorsolombar cu peretele prin contractia musculaturii abdominale.Spatele lordotic se întâlneşte în anumite lordoze primare. ca cea rahitică. DD cu genunchii aduşi la piept. dacă mobilitatea ei este scăzută. atât în situaţii statice. a) Obiective corective • Redresarea coloanei vertebrale lombare prin tonifierea în condiţii de scurtare a abdominalilor. gambele posterior. se folosesc: şezând. • Tonifierea generală a musculaturii. Ca poziţii. canotajul academic şi gimnastica la aparate. paralitică şi miopatică. ortostatism cu trunchiul înclinat. • Formarea sau reeducarea reflexului corect şi stabil al atitudinii corpului cu bazinul redresat şi coloana vertebrală redresată. mai ales a expiraţiei. care sunt cresute în caz de obezitate şi balonare a abdomenului.se mobilizeaza coloana indoind genunchiul si departand calcaiele de perete. Se vor evita exerciţiile de extensie care înşeuează spatele şi ca sporturi ciclismul. fesele. în înclinările exagerate ale bazinului din cadrul luxaţiilor şi anchilozelor de şold. omoplatii.occiput. care este tulburată în special în lordoze lungi. • Scăderea sarcinilor coloanei vertebrale. Tratamentul lordozelor beneficiază de tratament funcţional prin gimnastică medicală. care este hipotonă în lordoze. b) Mijloacele Ca mijloace se folosesc exerciţii statice şi dinamice • Exerciţii din ortostatism: o Pozitia de redresare prin corectarea coloanei la perete: se preseaza planul de vertical cu calcaiele. Corectarea lordozelor prin exerciţiu fizic Tratamentul prin exerciţii fizice urmăreşte lungirea musculaturii spatelui şi scurtarea celei a planului anterior tonifiind în special muşchii abdominali şi scurtarea muşchilor fesieri. muşchi slăbiţi şi alungiţi concomitent cu decontracturarea şi tonifierea în condiţii de alungire a muşchilor lombo-sacraţi. • Prevenirea compensării lordozei prin cifoză dorsală • Îmbunătăţirea funcţiei respiratorii. • Asuplizarea coloanei vertebrale lombare în sensul convexităţii curburii. sau compensează cifozele scurt şi accentuate. urmat de relaxare 4 . cât şi dinamice. • Creşterea mobilităţii articulaţiei coxofemurale în sensul extensiei coapsei.

spre cel drept şi în faţă cu expiraţie: revenire cu inspiraţie. revenire cu inspiraţie. cu redresarea bazinului şi menţinerea poziţiei corecte prin sugerea abdomenului. apoi întinderea genunchilor . aplecari cu arcuiri pana la atingerea genunchiului cu pieptul. cu tracţiune şi expiraţie. revenire cu inspiraţie. braţele lateral: aplecarea şi răsucirea alternativă a trunchiului spre dreapta şi spre stânga. o Aceeaşi poziţie: ridicarea picioarelor până la 45° întinse şi forfecări pe verticală şi orizontală. picioarele depărtate. contracţia muşchilor fesieri mari şi tragerea umerilor în spate. mâinile pe şolduri:genoflexiuni. o Aceeaşi poziţie: ridicarea simultană a picioarelor până la 45° cu genunchii întinşi. Picioarele depărtate. o Pe sol cu picioarele apropiate. apoi stânga cu acţiune numai la nivelul bazinului. subiectul cu picioarele departate la nivelul umerilor. o Pe sol. o Pe sol.o o o o o o o • corectarea lordozei lombare prin redresarea din verticala in pozitia de ghemuit Cu trunchiul uşor înclinat. braţele sus: rotări de trunchi (circumducţii) în plan anterior. bratele se sprijina pe marginea ferestrei sau a patului. trunchiul inclinat inainte. braţele lateral: aplecare în faţă cu apucarea gleznelor. revenire cu inspiraţie. o Idem cu mâinile pe şolduri. cu ducerea palmei la piciorul opus. picioarele depărtate. dar fără a se sprijini pe el. inspiraţie. Se menţine 10 secunde o Pe sol. Cu faţa spre oglindă. Exerciţii din aşezat: o Aşezat pe scaun: se execută flexia coloanei încercând să apropiem palmele de podea Se menţine 5 secunde: o Aşezat pe scaun: se duc ambele mâini la ceafă. o Pe sol. Exerciţii din poziţia pe genunchi: • 5 . o Pe sol. cu un baston ţinut peste omoplaţi: deplasare înainte şi lateral dreapta. sprijinit înapoi pe palme: ducera genunchilor la piept cu prinderea lor în braţe şi expiraţie. lipit cu spatele de perete inaltare maxima fara ridicare pe varfuri. ducând călcâiele razant cu solul. braţele lateral: răsuciri alternative de trunchi urmărind cu privirea braţul în sus. picioarele depărtate. urmată de îndoirea genunchilor. o Echerul șezând cu MI si MS la 45 de grade și mâinile apucând gleznele. Se cu apasă palmele osul occipital şi se apleacă trunchiul înainte cât mai mult posibi. trunchiul înclinat la 90° sau sub orizontală. cu arcuire şi expiraţie în doi timpi. o Pe sol. braţele sus: aplecarea pieptului spre piciorul stîng. spre dreapta şi spre stînga. împreunând degetele. cu sprijin pe palme sau pe coate înapoi: ridicarea alternativă a picioarelor întinse până la 90°.

de aici se extind – talpile spre zenit. alternativ. simultan cu ridicarea trunchiului. • Exerciţii o o o o o o o o o o o din poziţia decubit dorsal: contracţia pelvisului pe plan dur 5 sec. mâinile prinzând marginea mesei. alternând membrele inferioare. care se roteaza in asa fel. prinderea genunchilor în braţe. compresia pelvică cu ridicare capului 5 sec. mâinile sprijinite la scara fixă în dreptul umerilor. revenire cu expiraţie (alternativ spre dreapta şi stânga). se repeta pe partea opusa cu genunchii flectati si mainile dupa ceafa: se flecteaza un sold concomitent cu trunchiul. spatele rotund: deplasare înainte şi lateral spre dreapta şi spre stînga. trunchiul înclinat în faţa: ducerea alternativă a genunchilor la piept cu arcuire.o o o o o o o pe călcâie şezând. bratele pe langa corp . se flectează capul în timp ce se aplatizează lomba. o ducerea alternativă şi simultană a picioarelor la verticală şi revenire. 6 . contracţie pelvică asociind flexia cervicală şi flexia coapsei pe bazin 5 sec. cu genunchii extinsi . lomba va rămâne tot timpul in contact cu masa. braţele sus: îndoiri laterale de trunchi cu inspiraţie. se apleacă ambii genunchi flectați spre dr/stg până ating patul. Pe spate. cu brațele pe lângă corp. forfecări și rotări de picioare la verticală. contracţia pelvică cu flexia cervicală şi ambii genunchi la piept. incat genunchiul sa vina in intampinarea cotului opus. capul se flectează. apoi se reașează in poziția initială. alterări. se trag genunchii spre piept. revenirea cu picioarele în poziţia iniţiala. bratele la 45 de grade sau ridicate. Aplecarea trunchiului înainte cu extensia MS înapoi şi aşezarea capului pe genunchi. urmată de relaxare. se readuc genunchii la piept. bazinul ramanand pe sol. urmat de relaxare. genunchii flectați. braţele sus: aplecări de trunchi in fată cu expiraţie. cu picioarele în sprijin pe şipca a teia de la scara fixă: o ducerea alternativă şi simultană a genunchilor la piept şi revenire. revenire cu inspiraţie. coloana se cifozează. pisica Patrupedie: ducerea unui genunchi către piept. pelvisul basculat posterior: se duce o mana spre genunchiul opus. o idem cu picioarele intinse (echer). rularea pe spate. Patrupedie: cu spatele drept “se suge burta”. se execută bicicleta cu genunchii cât mai sus și cu mișcări cât mai ample. se contractă abdomenul si pelvisul se basculează posterior (se ridică sacrul) totul se execută cu flexia capului . o ducerea genunchilor spre piept. Patrupedie. relaxare. pe călcâie şezând.

cu picioarele atârnând înafara suprafeţei de sprijin: o o o o o ridicarea alternativă şi simultană a picioarelor până sub orizontală. ridicarea un ui genunchi la piept. o aceeaşi poziţie. o un picior îndoit în sprijin între braţe: schimbarea alternativă a picioarelor prin săritură. prin păşire succesivă cu mânile şi piciorele. cu menţinere şi răsucire alternativ spre dreapta şi spre stânga. cu vărfurile picioarelor agăţate sub şipca a treia: mânile pe lângă corp. după posibilităţi. sau întinse pe lângă cap. la ceafă. idem cu mâna şi piciorul din aceeaşi parte (în bueştru). Exerciţii din poziţia decubit ventral: o • în sprijin pe palme. spre dreapta şi spre stînga.o o cu braţele lateral. Pe spate. aceeaş mişcare cu picioarele întinse. deplasare laterală spre dreapta şi spre stânga. apropierea simultană a mânilor de picioare. cu bazinul deasupra orizontalei: târâre (mers) înainte cu braţi şi picior opus. urmată de înclinarea lor lateral pînă la sol alternativ. 7 . cu sprijinul picioarelor pe sol la 30 cm. o idem cu o minge medicinală ţinută la piept.mers inainte pe brat si MI opus. soldurile si genunchii flectati. tarare. continuată cu aplecarea în faţă până la picioare. ducerea genunchilor până la vertivală. la fel in buestru • Exerciţii din poziţia atârnat o cu spatele la scara fixă. doar cu picioarele depărtate: ridicarea trunchiului până la 45°. după posibilităţi. Culcat înainte pe lada de gimnastică. sau deasupra capului. ridicarea trunchiului până la vertivală. idem cu menţinere şi forfecare pe verticală. • o o o Exerciţii din poziţia decubit lateral: spatele usor cifozat. pe orizontală şi rotări de picioare (în ambele sensuri) in plan anterior (mişcările din această poziţie dezvoltă muşchii fesieri şi ischiogambieri. cu rol în redresarea bazinului). de la spalier: ducerea alternativă şi simultană a genunchilor până la orizontală sau până la piept. o ducera simultană a picioarelor în ghemuit lângă braţe prin săritură şi revenire prin săritură.

prinderea unui genunchi în brațe și aplecarea capului tot la al treilea pas. Mâinile prind bara la nivelul șoldurilor. mâinile pe șolduri. mersul elefantului (apucarea gleznelor cu mâinile). Mâinile prind bara la nivelul pieptului și aplecăm trunchiul înainte cu bărbia în piept.șezând pe călcâie. Repetăm aceeași mișcare cu fața la spalier. din aceeaşi poziţie: ducerea picioarelor până la orizontală. Mâinile prind bara la nivelul șoldurilor: se efectuează flexia alternativă a genunchilor. mers ghemuit cu mingea medicinală ținută deasupra capului. până atingem picioarele cu fruntea. târâre. respiraţii cu accent pe expiraţie. mers cu fandare înainte. idem cu ridicarea picioarelor până la 45° şi rotări diferite de picioare (circumducţii) in plan anterior. mers aplecat cu mâinile atârnând în față. • • o o o o o o o o o o o Exerciţii dinamice prin echilibrarea cuplurilor antagoniste. săritura broaștei –genoflexiuni. redresările pasive şi active. cu apropierea frunții de genunchi. menţinere şi forfecări pe orizontală şi verticală. spatele cât mai rotund în regiunea lombară. mers în patru labe cu MI si MS întinse. se flectează trunchiul. abdominale şi fesierii ca şi cuplu corector şi lombarii şi psoasul iliac ca şi cuplu deformant. cu trecerea alternativă a picioarelor printre brațe. mers pe călcâie. mersul cosit ( cu răsucirea trunchiului și aplecarea lui înainte). 8 .o o o o o o idem cu piciorele întinse. Se vor efectua flexii de trunchi. mers cu baston ținutîn fața coapselor. mâinile pe șolduri. tonifoere muşchii ceafă şi fixarea omoplaţilor Exercitii aplicative sub forma de: mers ghemuit (piticul). suspensii. mâinile coboară pe rând. târâre pe genunchi.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful