HIPERLORDOZA LOMBARĂ

Definiţie Lordozele sunt deviaţii în plan sagital ale coloanei vertebrale cu convexitatea îndreptată anterior. Există două curburi lordotice fiziologice, una în regiunea cervicală şi una în regiunea lombară. Când spunem însă că cineva are o lordoză nu ne referim la curburile fiziologice, ci la deviaţiile de la normal ale acestor curburi, fie ca grad de încurbare, fie ca întindere, fie ca localizare. Etiologie Lordozele pot fi produse de următoarele cauze: • • Cauzele interne şi externe comune tuturor deviaţiilor coloanei vertebrale; Cauze specifice sau predispozante: tipul morfologic infantil, sexul feminin, poziţia prea înclinată a bazinului, abdomenul proeminent, de fapt în lordoze înclinarea bazinului şi respectiv tendinţa de orizontalizare a sacrului este prezentă în marea majoritate a cazurilor. În scop compensator curbura lordotică lombară se accentuează, putând lua unul din următoarele două aspecte: fie o hiperlordoză întinsă pe întreaga regiune lombară cu punctul maxim în L4, fie o exagerare a ei strict în articulaţia lombo-sacrală, cu punctul maxim în L5, restul coloanei lombare supraiacentă lui L5 păstrând o oarecare rectitudine. Cauze favorizante: creşterea exagerată în înălţime, debilitatea fizică şi obezitatea.

În general deviaţiile lordotice ale coloanei vertebrale îndeosebi curburile lordotice lungi, influenţează într-o măsură mai mică sau mai mare şi celelalte elemente anatomice ale spatelui. Există însă cazuri în care deviaţia lordotică interesează numai coloana vertebrală, după cum există cazuri în care angrenarea formaţiunilor spatelui şi toracelui în întregime este foarte pregnantă. În cazul în care deviaţia lordotică interesează numai coloana vertebrală, fără a modifica prea mult poziţia şi forma celorlalte elemente ale spatelui, vorbim de „lordoză propriuzisă”. Dacă însă deviaţia, mai ales cea de formă lungă sau totală, angrenează spatele întreg, vorbim de „spate lordotic”. De regulă lordozele sunt deviaţii primare ale coloanei vertebrale şi mai rar deviaţii secundare sau compensatorii ale cifozelor sau ale altor deformaţii ale corpului. Clasificare A. După localizare lordozele pot fi: • Lordozele tipice sunt considerate a fi cele care prezintă o exagerare a curburii fiziologice din regiunea lombară. • Lordozele atipice sunt curburile lordotice situate la alt nivel, adică cele din regiunea dorsală şi cele din zona de trecere dorolombară.

B. Este mai frecventă la preşcolari şi şcolari mici. la cei graşi şi obezi. cuprinzând din aceasta un sector mai mic sau mai mare în primull caz. fără modificări structurale sau cu modificări minore şi se pot trata prin exerciţii fizice cu rezultate foarte bune. fesiere şi ischio-gambiere. precum şi la fete în perioada pubertăţii. la cei cu abdomen mare. care se întind şi în regiunea dorsală. Sacralizarea este tendinţa de asimilare şi sudare a vertebrei L5 la sacru. iar lombalizarea constă în separarea de osul sacru a primei vertebre sacrale. care se hipercorectează la mişcarea de flexie a trunchiului. de aceea se impune tonifierea musculaturii abdominale. după un timp se produc modificări structurale ale vertebrelor. Lordozele patologice sunt rare. b) Lordozele prin deprimare (habituale şi profesionale) Dacă atitudinea lordotică este menţinută timp îndelungat în toate împrejurările. cu reducerea mobilităţii. iar ţesuturile aparatului de susţinere vor suferi transformări care vor întrţine şi adânci lordoza. cu manifestări caracteristice. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu lordozele profesionale. 2 . rareori produc dureri sau contracturi musculare. • Lordoze structurale (patologice) Spre deosebire de cele funcţionale. în care încurbarea lordotică este impusă de considerente profesionale (balet. se modifică în sensul obişnuinţei căpătate. fără a o corecta prin mijloace adecvate. Mecanismul normal de coordonare neuromotorie a poziţiilor corpului. dar nu hipercorecta. în funcţie de cauză şi evoluţie. Dacă nu se tratează. a) Atitudinea lordotică este o accentuare a curburii lombare fiziologice. devine obişnuită. transformându-se în aşa numita lordoză habituală. patinaj artistic). care va corecta poziţia bazinului şi a lordozei lombare. articulaţiilor şi muşchilor. iar funcţia motorie este stânjenită numai în cazul accentuării sau fixării deviaţiei. respectiv întreaga regiune dorsală în al doilea caz. a atitudinii corecte. lordozele patologice au o cauză şi un început bine precizate. care va lua un aspect de coloană lombară. Ele au o evoluţie lentă. se accentuează şi. După modificările substratului anatomic lordozele pot fi: • Lordoze funcţionale. Aceste deviaţii sunt de regulă uşoare. Tratamentul lor trebuie să urmărească în primul rând eliminarea cauzei şi a mecanisnmului de producere. între ele se disting următoareleforme clinice: a) Lordozele congenitale sunt lordoze produse prin malformaţii congenitale ale vertebrelor. care încearcă să compenseze o curbură cifotică sau înclinarea anterioară prea mare a bazinului şi să reechilibreze astfel statica coloanei vertebrale. După întindere lordozele pot fi: • Lordoze scurte sau parţiale. mai ales prin sacralizări şi lombalizări ale vertebrelor. Această lordoză se poate corecta. c) Lordozele compensatorii sunt curburi lordotice secundare. care se limitează la un numă redus de vertebre • Lordoze lungi sau totale. C.

e) Lordozele traumatice se produc prin microtraumatisme repetate. Se produc în cazul luxaţiei coxofemurale congenitale. prin tulburarea pronunţată a staticii şi dinamicii coloanei vertebrale. o afecţiune foarte gravă a muşchilor. însoţită de contractură musculară lombară. f) Lordozele reumatice apar ca un simptom în cadrul bolii reumatice. anchiloza în flexie a unui sau a ambilor genunchi. la 7-14 ani. sau ca urmare a unor procese infecţioase a articulaţiei coxofemurale. deviaţii în valg ale picioarelor. toracele se bombează sau se turteşte. Anterior. care va avea drept consecinţă o accentuare a lordozei lombare cu caracter compensator. Spatele lordotic. la nivelul vertebrelor L4. compenstaă uneori de printr-o cifoză cervico-dorsală superioară. coxită tuberculoasă. • 3 . fiind determinată de contracturile musculare şi durerile din faza acută a reumatismului. care alterează discul intervertebral şi erodează pediculii vertebrali.b) Lordozele rahitice apar ca urmare a modificărilor rahitice. c) Lordozele paralitice sunt o consecinţă a nunei pareze sau paraliziei. cu distrugerea lor. capul este uşor aplecat în faţă. corpii vertebrali alunecă înainte. vorbim de spatele lordotic sau înşeuarea spatelui. Este favorizată de laxitatea capsulo-ligamentară şi hipotonia musculaturii abdominale. h) Lordoze diverse sunt exagerări ale lordozei lombare din diferite alte cauze. au localizare în regiunea lombară sau toraco-lombară. cuprinzând şi regiunea dorsală. dorsală şi jenă funcţională. Au o evoluţie rapidă şi gravă. interesând şi celelalte elemente anatomice ale spatelui. omoplaţii se desprind de torace şi se depărtează de coloană. L5 şi S1. evoluând până în preajma maturităţii. g) Lordoze prin modificări ale formei şi funcţiilor articulaţiilor coxofemurale şi membrelor inferioare. mai ales a musculaturii abdominale. proces numit spondilolisteză. care apare mai ales la fete. Lordozele se pot instala şi după un traumatism acut puternic. abdomenul proemină sau se lăţeşte. paralizii spotice sau flasce ale musculaturii membrelor inferioare. amputaţia membrelor inferioare. care prin contractură însoţită de atrofie. În cazul în care deviaţia lordotică din regiunea lombară se întinde î sus. coxavara. Dacă pediculii se rup. joasă. membrele inferioare foarte scurte. producând o lordoză scurtă. Procesul patologic prinde mai ales musculatura regiunii lombare şi a membrelor inferioare. d) Lordozele miopatice sunt produse prin miopatie. umerii par traşi înapoi. determină o lordoză caracteristică. cu fracturarea corpului vertebral. Toate acestea se însoţesc de o înclinare anterioară a bazinului. Dispare odată cu mecanismul şi cauza care la produs. În această formă coloana vertebrală are o curbură lordotică lungă şi accentuată. cu deosebire de origine poliomielitică. relieful fesier se accentuează. Părţile laterale ale spatelui se aplatizează. alungind şi lărgind deviaţia lordotică. de origine necunoscută. în afara celor amintite: rotaţia în afară sau abducţia membrelor inferioare.

atât în situaţii statice. DD cu genunchii aduşi la piept. omoplatii. Corectarea lordozelor prin exerciţiu fizic Tratamentul prin exerciţii fizice urmăreşte lungirea musculaturii spatelui şi scurtarea celei a planului anterior tonifiind în special muşchii abdominali şi scurtarea muşchilor fesieri. fesele. se folosesc: şezând. • Creşterea mobilităţii articulaţiei coxofemurale în sensul extensiei coapsei. a) Obiective corective • Redresarea coloanei vertebrale lombare prin tonifierea în condiţii de scurtare a abdominalilor. • Scăderea sarcinilor coloanei vertebrale. mai ales a expiraţiei. Se vor evita exerciţiile de extensie care înşeuează spatele şi ca sporturi ciclismul. care este tulburată în special în lordoze lungi. care este hipotonă în lordoze. canotajul academic şi gimnastica la aparate. prin tratament cu caracter preventiv. • Asuplizarea coloanei vertebrale lombare în sensul convexităţii curburii. care sunt cresute în caz de obezitate şi balonare a abdomenului. ca cea rahitică. dar pastrand contactul dorsolombar cu peretele prin contractia musculaturii abdominale. gambele posterior. • Formarea sau reeducarea reflexului corect şi stabil al atitudinii corpului cu bazinul redresat şi coloana vertebrală redresată. cât şi dinamice. Tratamentul lordozelor beneficiază de tratament funcţional prin gimnastică medicală. în înclinările exagerate ale bazinului din cadrul luxaţiilor şi anchilozelor de şold. Ca poziţii.Spatele lordotic se întâlneşte în anumite lordoze primare.occiput. paralitică şi miopatică. sau compensează cifozele scurt şi accentuate. muşchi slăbiţi şi alungiţi concomitent cu decontracturarea şi tonifierea în condiţii de alungire a muşchilor lombo-sacraţi. • Prevenirea compensării lordozei prin cifoză dorsală • Îmbunătăţirea funcţiei respiratorii. b) Mijloacele Ca mijloace se folosesc exerciţii statice şi dinamice • Exerciţii din ortostatism: o Pozitia de redresare prin corectarea coloanei la perete: se preseaza planul de vertical cu calcaiele. Se evită mersul pe jos prelungit şi căratul de greutăţi. ortostatism cu trunchiul înclinat. dacă mobilitatea ei este scăzută. urmat de relaxare 4 .se mobilizeaza coloana indoind genunchiul si departand calcaiele de perete. • Tonifierea generală a musculaturii.

cu redresarea bazinului şi menţinerea poziţiei corecte prin sugerea abdomenului. sprijinit înapoi pe palme: ducera genunchilor la piept cu prinderea lor în braţe şi expiraţie. trunchiul înclinat la 90° sau sub orizontală. cu un baston ţinut peste omoplaţi: deplasare înainte şi lateral dreapta. bratele se sprijina pe marginea ferestrei sau a patului. cu arcuire şi expiraţie în doi timpi. o Pe sol cu picioarele apropiate. cu ducerea palmei la piciorul opus. urmată de îndoirea genunchilor. o Echerul șezând cu MI si MS la 45 de grade și mâinile apucând gleznele. braţele lateral: aplecarea şi răsucirea alternativă a trunchiului spre dreapta şi spre stânga. Se menţine 10 secunde o Pe sol. o Idem cu mâinile pe şolduri. subiectul cu picioarele departate la nivelul umerilor. spre dreapta şi spre stînga. contracţia muşchilor fesieri mari şi tragerea umerilor în spate. o Aceeaşi poziţie: ridicarea simultană a picioarelor până la 45° cu genunchii întinşi. o Pe sol. apoi stânga cu acţiune numai la nivelul bazinului. picioarele depărtate. o Pe sol. ducând călcâiele razant cu solul. lipit cu spatele de perete inaltare maxima fara ridicare pe varfuri. o Aceeaşi poziţie: ridicarea picioarelor până la 45° întinse şi forfecări pe verticală şi orizontală. împreunând degetele. picioarele depărtate. picioarele depărtate. dar fără a se sprijini pe el. Cu faţa spre oglindă.o o o o o o o • corectarea lordozei lombare prin redresarea din verticala in pozitia de ghemuit Cu trunchiul uşor înclinat. trunchiul inclinat inainte. Exerciţii din aşezat: o Aşezat pe scaun: se execută flexia coloanei încercând să apropiem palmele de podea Se menţine 5 secunde: o Aşezat pe scaun: se duc ambele mâini la ceafă. braţele lateral: răsuciri alternative de trunchi urmărind cu privirea braţul în sus. Picioarele depărtate. revenire cu inspiraţie. o Pe sol. revenire cu inspiraţie. revenire cu inspiraţie. aplecari cu arcuiri pana la atingerea genunchiului cu pieptul. o Pe sol. Se cu apasă palmele osul occipital şi se apleacă trunchiul înainte cât mai mult posibi. o Pe sol. apoi întinderea genunchilor . spre cel drept şi în faţă cu expiraţie: revenire cu inspiraţie. cu tracţiune şi expiraţie. Exerciţii din poziţia pe genunchi: • 5 . braţele sus: rotări de trunchi (circumducţii) în plan anterior. cu sprijin pe palme sau pe coate înapoi: ridicarea alternativă a picioarelor întinse până la 90°. braţele lateral: aplecare în faţă cu apucarea gleznelor. mâinile pe şolduri:genoflexiuni. inspiraţie. braţele sus: aplecarea pieptului spre piciorul stîng.

simultan cu ridicarea trunchiului. cu genunchii extinsi . coloana se cifozează. cu picioarele în sprijin pe şipca a teia de la scara fixă: o ducerea alternativă şi simultană a genunchilor la piept şi revenire. se trag genunchii spre piept. bratele pe langa corp . braţele sus: îndoiri laterale de trunchi cu inspiraţie. 6 . pe călcâie şezând. forfecări și rotări de picioare la verticală.o o o o o o o pe călcâie şezând. rularea pe spate. pelvisul basculat posterior: se duce o mana spre genunchiul opus. braţele sus: aplecări de trunchi in fată cu expiraţie. mâinile sprijinite la scara fixă în dreptul umerilor. Patrupedie. revenirea cu picioarele în poziţia iniţiala. Aplecarea trunchiului înainte cu extensia MS înapoi şi aşezarea capului pe genunchi. bratele la 45 de grade sau ridicate. revenire cu expiraţie (alternativ spre dreapta şi stânga). pisica Patrupedie: ducerea unui genunchi către piept. se readuc genunchii la piept. lomba va rămâne tot timpul in contact cu masa. apoi se reașează in poziția initială. contracţia pelvică cu flexia cervicală şi ambii genunchi la piept. spatele rotund: deplasare înainte şi lateral spre dreapta şi spre stînga. Pe spate. bazinul ramanand pe sol. alternativ. se contractă abdomenul si pelvisul se basculează posterior (se ridică sacrul) totul se execută cu flexia capului . urmată de relaxare. se execută bicicleta cu genunchii cât mai sus și cu mișcări cât mai ample. alterări. de aici se extind – talpile spre zenit. o idem cu picioarele intinse (echer). o ducerea genunchilor spre piept. o ducerea alternativă şi simultană a picioarelor la verticală şi revenire. urmat de relaxare. mâinile prinzând marginea mesei. compresia pelvică cu ridicare capului 5 sec. genunchii flectați. se repeta pe partea opusa cu genunchii flectati si mainile dupa ceafa: se flecteaza un sold concomitent cu trunchiul. se apleacă ambii genunchi flectați spre dr/stg până ating patul. prinderea genunchilor în braţe. se flectează capul în timp ce se aplatizează lomba. capul se flectează. contracţie pelvică asociind flexia cervicală şi flexia coapsei pe bazin 5 sec. alternând membrele inferioare. care se roteaza in asa fel. • Exerciţii o o o o o o o o o o o din poziţia decubit dorsal: contracţia pelvisului pe plan dur 5 sec. revenire cu inspiraţie. Patrupedie: cu spatele drept “se suge burta”. incat genunchiul sa vina in intampinarea cotului opus. trunchiul înclinat în faţa: ducerea alternativă a genunchilor la piept cu arcuire. cu brațele pe lângă corp. relaxare.

o o cu braţele lateral. la ceafă. cu sprijinul picioarelor pe sol la 30 cm. apropierea simultană a mânilor de picioare. 7 . urmată de înclinarea lor lateral pînă la sol alternativ. cu rol în redresarea bazinului). idem cu mâna şi piciorul din aceeaşi parte (în bueştru). după posibilităţi. o aceeaşi poziţie. pe orizontală şi rotări de picioare (în ambele sensuri) in plan anterior (mişcările din această poziţie dezvoltă muşchii fesieri şi ischiogambieri. ridicarea trunchiului până la vertivală. cu picioarele atârnând înafara suprafeţei de sprijin: o o o o o ridicarea alternativă şi simultană a picioarelor până sub orizontală. deplasare laterală spre dreapta şi spre stânga. continuată cu aplecarea în faţă până la picioare. o idem cu o minge medicinală ţinută la piept. Pe spate. o ducera simultană a picioarelor în ghemuit lângă braţe prin săritură şi revenire prin săritură. sau întinse pe lângă cap. cu menţinere şi răsucire alternativ spre dreapta şi spre stânga. de la spalier: ducerea alternativă şi simultană a genunchilor până la orizontală sau până la piept. ducerea genunchilor până la vertivală. idem cu menţinere şi forfecare pe verticală.mers inainte pe brat si MI opus. doar cu picioarele depărtate: ridicarea trunchiului până la 45°. spre dreapta şi spre stînga. după posibilităţi. tarare. o un picior îndoit în sprijin între braţe: schimbarea alternativă a picioarelor prin săritură. ridicarea un ui genunchi la piept. la fel in buestru • Exerciţii din poziţia atârnat o cu spatele la scara fixă. aceeaş mişcare cu picioarele întinse. soldurile si genunchii flectati. cu vărfurile picioarelor agăţate sub şipca a treia: mânile pe lângă corp. • o o o Exerciţii din poziţia decubit lateral: spatele usor cifozat. cu bazinul deasupra orizontalei: târâre (mers) înainte cu braţi şi picior opus. sau deasupra capului. Exerciţii din poziţia decubit ventral: o • în sprijin pe palme. prin păşire succesivă cu mânile şi piciorele. Culcat înainte pe lada de gimnastică.

mers aplecat cu mâinile atârnând în față. Repetăm aceeași mișcare cu fața la spalier. Mâinile prind bara la nivelul pieptului și aplecăm trunchiul înainte cu bărbia în piept. menţinere şi forfecări pe orizontală şi verticală. mersul cosit ( cu răsucirea trunchiului și aplecarea lui înainte). cu apropierea frunții de genunchi. mâinile pe șolduri. mers în patru labe cu MI si MS întinse. Mâinile prind bara la nivelul șoldurilor: se efectuează flexia alternativă a genunchilor. tonifoere muşchii ceafă şi fixarea omoplaţilor Exercitii aplicative sub forma de: mers ghemuit (piticul). târâre pe genunchi. mâinile pe șolduri. săritura broaștei –genoflexiuni. mers pe călcâie. până atingem picioarele cu fruntea. abdominale şi fesierii ca şi cuplu corector şi lombarii şi psoasul iliac ca şi cuplu deformant. suspensii. Mâinile prind bara la nivelul șoldurilor. spatele cât mai rotund în regiunea lombară. mâinile coboară pe rând. respiraţii cu accent pe expiraţie. • • o o o o o o o o o o o Exerciţii dinamice prin echilibrarea cuplurilor antagoniste.șezând pe călcâie. târâre. mers ghemuit cu mingea medicinală ținută deasupra capului. cu trecerea alternativă a picioarelor printre brațe. redresările pasive şi active. mers cu fandare înainte. se flectează trunchiul. mersul elefantului (apucarea gleznelor cu mâinile). idem cu ridicarea picioarelor până la 45° şi rotări diferite de picioare (circumducţii) in plan anterior.o o o o o o idem cu piciorele întinse. mers cu baston ținutîn fața coapselor. prinderea unui genunchi în brațe și aplecarea capului tot la al treilea pas. din aceeaşi poziţie: ducerea picioarelor până la orizontală. Se vor efectua flexii de trunchi. 8 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful