Sunteți pe pagina 1din 4

DEMISIA

Incetarea contractului de munca din initiativa salariatului

Incetarea contractului individual de munca este reglementat de capitolul V din Codul Muncii republicat, art. 55 lit. c) precizand faptul ca, contractul individual de munca poate inceta ca urmare a vointei unilateral a uneia dintre parti, in cazurile si in conditiile limitative prevazute de lege. Asadar, angajatorul poate determina incetarea unilaterala a contractului individual de munca numai in cazurile si in conditiile stabilite de lege. Salariatul, poate denunta unilateral, oricand, orice contract individual de munca si fara a fi obligat legal la motivarea deciziei sale. Din acest punct de vedere putem spune ca pozitia partilor este inegala si apare ca fiind defavorabila angajatorului. Datorita aplicarii principiului libertatii muncii, salariatul are libertatea de a pune capat, oricand, in mod unilateral, contractului individual de munca. Important este faptul ca un asemenea act juridic unilateral trebuie reglementat de legiuitor. Sediul materiei este reprezentat de art. 81 Codul muncii republicat, care la alin. (1) prevede: prin demisie se intelege actul unilateral de vointa a salariatului care, printr-o notificare scrisa, comunica angajatoului incetarea contractului individual de munca, dupa implinirea unui termen de preaviz. In doctrina exista pareri contrare referitoare la forma demisiei. In opinia domnului Ion Traian Stefanescu, cerinta notificarii scrise certifica in mod categoric faptul ca demisia nu este un act juridic care sa se prezume. Refuzul angajatorului de a inregistra demisia da dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloc de proba. Rezulta per a contrario ca, de regula, fiind inregistrata de angajator, demisia se poate proba numai printr-o copie dupa inscrisul notificat angajatorului respectiv. Asadar, forma (notificarea) scrisa a demisiei este ceruta de lege ad validitatem. Solutia apare ca normala. Din moment ce concedierea salariatului se dispune, la fel, tot in scris, ad validitatem este firesc ca si salariatul sa-si dea demisia - in mod simetric tot in scris -ad validitatem.1 Mai mult decat atat, autorul considera ca o demisie tacita in dreptul nostru este imposibila, ea poate fi inaintata numai in scris, constituind unul dintre actele juridice unilaterale care trebuie notificat forma de manifestare a vointei salariatului mai mult decat elocventa. Chiar daca domnul Stefanescu interpreteaza legea mai mult dupa spirirul ei, in interesul protectiei juridice a salariatului, trebuie sa remarcam textul instituit de legiuitor.

Stefanescu, I.T.; Tratat de dreptul muncii; Editura Wolters Kluwer, Bucuresti, 2007, pag. 359

Majoritatea doctrinei a statuat faptul ca dispozitia din Codul muncii republicat referitoare la notificarea scrisa a acesteia catre angajator nu se refera la forma de manifestare a vointei salariatului de a demisiona, ci la modalitatea de aducere la cunostinta angajatorului a termenului la care contractual individual de munca va inceta prin demisie. Dreptul salariatului de a demisiona este in mod esential un drept discretionar, care nu este ingradit decat de abuzul de drept. Notificarea scrisa adresata angajatorului este un inscris in acceptiunea de instrument de proba instrumentum probationis astfel ca demisia poate fi exprimata in scris sau oral, ori poate rezulta dintr-un comportament al salariatului.2 In plus, decizia salariatului nu este legata de notificarea scrisa, aceasta avand rolul de a-l instiinta pe angajator despre termenul de preaviz. Lipsa notificarii nu duce la nulitatea demisiei, dar poate constitui temeiul unei cereri de despagubire din partea angajatoului pentru prejudicial suferit. Demisia nu se prezuma, dar acest lucru nu inseamna ca poate fi exprimata numai in scris. Ea poate fi exprimata oral, fara ca manifestarea de vointa a salaritului sa nasca dubii, la fel cum demisia poate rezulta dintr-o atitudine tacita a salariatului, din care rezulta ca vointa acestuia de a pune capat contractului individual de munca este clara, serioasa si fara echivoc. Demisia poate fi tacita daca tacerea salariatului este elocventa si fara echivoc. Alineatul (2) din acelasi articol 81 prevede ca angajatorul este obligat sa inregistreze demisia salariatului. Refuzul angajatorului de a inregistra demisia sa dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de proba. Potrivit principiului simetriei, demisia va trebui sa fie comunicata organului care este imputernicit sa angajeze si sa disponibilizeze personalul, organ care a exprimat consimtamantul angajatorului la incheierea contractului de munca. Important de mentionat este si faptul ca pentru a-si produce efectele, demisia nu trebuie sa fie aprobata de angajator, ca urmare a caracterului unilateral al acesteia, in temeiul art. 55 lit. c).3 Conform alineatului (3) art. 81 salariatul are dreptul de a nu motiva demisia. Totusi, nimic nu il impiedica pe salariat ca in notificarea scrisa remisa angajatorului sa precizeze si motivele demisiei. Insa, aceste motive invocate nu au nicio relevanta juridica, demisia producandu-si efectele ca act unilateral de vointa fara a fi necesara niciun fel de motivare a ei. Efectele sunt in principiu definitive si opereaza de drept. In virtutea principiului libertatii muncii, exista si o limitare a dreptului salariatului de a demisiona: insituirea unui termen de preaviz. Acesta opereaza in baza prevederilor legale, independent de faptul ca nu a fost mentionat explicit de salariat in demisia sa. Este o solutie care raspunde in mod firesc interesului legitim al angajatorului de a avea timp pentru a gasi un inlocuitor. Partile pot conveni cu privire la durata termenului de preaviz. Alineatul (4) stabileste totusi niste limitari nu poate fi mai mare de 20 de zile lucratoare pentru salariatii cu functii de executie, respectiv, mai mare de 45 de zile lucratoare pentru salariatii care ocupa functii de conducere. De remarcat ca prin acordul partilor s-a stabilit numai durata preavizului, fara a se considera ca s-a produs ea ipso insasi incetarea contractului individual de munca prin vointa lor
2

Ticlea A.; Codul muncii comentat si adnotat; Universul Juridic, Bucuresti, 2010, pag 452 Anastasiu A., Dima L.; Dreptul muncii; Editura All Beck, Bucuresti, 2005, pag 120

comuna. Termenul de preaviz incepe sa curga de la notificarea sa (comunicarea) sa, fara sa se includa si ziua comunicarii. Din coroborarea alin. (4) cu alin. (7), reiese faptul ca angajatorul poate renunta la beneficiul termenului de preaviz. Aceasta renuntare, de asemenea act juridic unilateral, poate fi expresa sau tacita. Pe durata preavizului contractual individual de munca continua sa isi produca efectele. In baza acestui alineat (5) salariatul presteaza munca si primeste in consecinta salariul corespunzator. Probleme apar in momentul in care nu este respectat termenul de preaviz. Intr-o opinie, nerespectarea acestui termen si parasirea serviciului constituie abatere disciplinara si poate fi sanctionata prin concedierea celui in cauza conform art. 61 lit. a.4 (speta relevanta Tribunalul Suprem, s. civ. dec. nr.393/1989). Concomitent, ca urmare a parasirii intempestive a locului de munca, in masura in care a produs si un prejudiciu material, persoana in cauza va fi obligata la plata de despagubiri. Angajatorul nu poate, insa, sa emita o decizie de concediere a salariatului pentru fapte anterioare depunerii demisiei sale si nici pentru fapte neimputabile salariatului respectiv. Totusi, in ceea ce priveste concedierea in perioada de preaviz posibila pentru motive impitabile salariatului ar putea sa reprezinte, de la caz la caz, un abuz savarsit de angajator. Intr-o alta opinie, mai moderata, angajatorul are dreptul sa aplice in cadrul acestui termen, sanctiunea disciplinara corespunzatoare gravitatii abaterii comise de salariatul, care si-a exprimat vointa de a demisiona. Puterea disciplinara a angajatorului asupra salariatului in cauza se exercita atat cu privire la abaterile savarsite de acesta in perioada preavizului, cat si cu privire la abaterile comise inainte ca salariatul sa demisioneze. Conform alin. (6) in situatia in care in perioada de preaviz contractul individual de munca este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzator. Alineatul (7) stipuleaza: contractul individual de munca inceteaza la data exprirarii termenului de preaviz sau la data renuntarii totale ori partiale de catre angajator la termenul respectiv. Efectul demisiei opereaza de drept, iar demisia act unilateral nu poate fi retractata decat cu acordul angajatorului astfel ca acordul partilor pentru incearea contractului individual de munca poate avea loc numai in situatia in care demisia nu mai opereaza, fiind retrasa. Acordul partilor se poate referi la revocarea demisiei in perioada preavizului nicidecum la incetarea contractului individual de munca. Daca angajatorul si-a dat acordul la retractarea demisiei de catre salariat, termenul de preaviz nu mai curge. Cele doua parti ale contractului individual de munca pot decide incetarea acestuia prin acordul partilor numai dupa retragerea
4

Stefanescu, I.T.; Tratat de dreptul muncii; Editura Wolters Kluwer, Bucuresti, 2007, pag. 360

demisiei salariatului, acceptata de angajator. Desigur, dupa implinirea termenului de preaviz retragerea demisiei nu mai este posibila, astfel incat acordul partilor pentru incetarea contractului individual de munca este lipsit de obiect, demisia producandus-si efectul: incetarea acelui contract. Ultima dispozitie din articolul 81, alin. (8) se refera la faptul ca salariatul poate demisiona fara preaviz daca angajatorul nu isi indeplineste obligatiile asumate prin contractual individual de munca. Aceasta ipoteza are in vedere nerespectarea termenului de preaviz, nerespectare care trebuie motivate, putand avea temei chiar neindeplinirea unei obligatii contractual de catre angajator. Dreptul la demisie nu este insa limitat, acesta se manifesta tot printr-un act discretionar al salariatului care nu trebuie motivate. Doar neexecutarea preavizului trebuie motivata. Codul muncii republicat mai reglementeaza o situatie de incetare a contractului de munca din initiativa salariatului la art. 31 alin. (3) referitor la perioada de proba. Incetarea are loc printr-o notificare scrisa, fara preaviz si fara a fi necesara motivarea acesteia.