NOIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND TITLURILE DE VALORI Bunurile realizate de producatori sunt destinate satisfacerii trebuintelor celor care au nevoie

de ele. Prin schimb, aceste bunuri trec, prin intermediul banilor, de la producatori Ia consumatori. Diversitatea bunurilor care fac obiectul circulatiei (bunuri mobile, imobile, corporale si incorporale) determina o varietate a formelor juridice prin care se organizeaza circulatia. O forma juridica moderna a circulatiei bunurilor o constituie circulatia nscrisurilor (titlurilor) care ncorporeaza anumite valori patrimoniale. Aceste valori circula prin transmiterea nscrisurilor (titlurilor) care le reprezinta: de exemplu, actiunile si obligatiunile emise de societatile pe actiuni, cambia, cecul, conosamentul etc. Pentru desemnarea titlurilor care ncorporeaza anumite valori patrimoniale, este folosita notiun 818b12i ea generica de "titluri de credit" sau "titluri de valoare". Titlul comercial de valoare poate fi definit; "un nscris denumit si titlu n temeiul caruia posesorul sau legitim este ndrituit sa exercite, la o data determinata, dreptul aratat n nscris". n doctrina ce s-a format n aceasta materie, titlurile de valoare au fost definite ca: "documente necesare pentru valorificarea drepturilor cu caracter literal si autonom mentionate pe ele". Titlurile de credit n-au nici o valoare intrinseca, cum au lucrurile corporale n general, ci dobndesc o valoare n masura n care dreptul este ncorporat n documentul ce le reprezinta, ceea ce nseamna ca spre deosebire de functiunea pur probatorie a documentelor n general, n anumite cazuri documentul dobndeste si o functiune constitutiva. CLASIFICAREA TITLURILOR COMERCIALE DE VALOARE Titlurile comerciale de valoare se pot clasifica n functie de mai multe criterii: - dupa continutul lor; - dupa modul n care circula; - n functie de cauza lor. Cu ajutorul clasificarilor se pot determina regimul juridic al diferitelor categorii de titluri de valoare. Clasificarea titlurilor comerciale de valoare dupa continutul lor Dupa continutul lor, titlurile comerciale de valoare se clasifica n trei categorii: efectele de comert, valorile mobiliare si titlurile reprezentative ale marfurilor. a) efectele de comert: acestea, sunt nscrisuri care dau posesorilor legitimi dreptul la plata unei sume de bani. Intra n aceasta categorie: cambia, biletul la ordin si cecul. Cambia - este un nscris prin care o persoana da dispozitii altei persoane sa plateasca o suma de bani, Ia scadenta, unei alte persoane sau Ia ordinul acesteia.

Biletul la ordin - este un nscris prin care o persoana se obliga sa plateasca o suma de bani Ia scadenta altei persoane sau Ia ordinul acesteia. Cecul - este un nscris prin care o persoana da ordin unei banci la care are un disponibil sa plateasca o suma de bani unei persoane sau la ordinul acesteia. ntruct efectele de comert sunt nscrisuri care exprima n moneda valoarea pe care o ncorporeaza, ele ndeplinesc functia de numerar, de instrument de plata. De aceea, efectele de comert sunt denumite figurativ "moneda comerciantilor". Efectele de comert sunt si titluri de credit: ele dau dreptul titularului de a ncasa suma aratata n nscris, iar pna la scadenta debitorul beneficiaza de credit. Datorita posibilitatii transmiterii lor, prin mijloacele dreptului comercial, efectele de comert sunt clasificate ca titluri negociabile. De remarcat, ca cecul este un mijloc de plata si mai putin un instrument de credit. Cu toate acestea datorita faptului ca i sunt aplicabile unele reguli proprii tuturor titlurilor de credit, cecul este si el enumerat n categoria titlurilor de credit. b) valorile mobiliare: acestea sunt nscrisuri care atribuie titlurilor anumite drepturi complexe, patrimoniale si personale nepatrimoniale. Fac parte din aceasta categorie actiunile si obligatiunile emise de societatile comerciale. Actiunile: sunt titluri reprezentative ale contributiei asociatilor, constituind fractiuni ale capitalului social, care confera posesorilor calitatea de actionar. Aceste nscrisuri dau titularului anumite drepturi: dreptul Ia dividende, dreptul la vot n adunarea generala, dreptul la restituirea valorii nominale, n caz de lichidare a societatii etc. Actiunile sunt titluri de credit negociabile, care circula n conditiile legii. Obligatiunile: sunt nscrisuri emise de o societate comerciala n schimbul sumelor de bani mprumutate, care ncorporeaza ndatorirea societatii de a rambursa aceste sume si de a plati dobnzile aferente. Titularii nscrisurilor sunt creditori ai societatii si, n aceasta calitate au dreptul Ia restituirea sumei datorate la scadenta si la plata dobnzilor cuvenite. c) titlurile reprezentative ale marfurilor: acestea sunt nscrisuri care confera un drept real (de proprietate sau de gaj) asupra unor marfuri aflate n depozit de docuri, antrepozite etc., sau ncarcate pe nave pentru a fi transportate. Posesorul titlului este titularul dreptului real asupra marfurilor si, n consecinta, dispune de ele. Din aceasta categorie fac parte: conosamentul, recipisa de depozit, warantul. Conosamentul - este nscrisul eliberat de comandatul sau armatorul navei cu care se transporta marfurile, care atesta ncarcarea marfurilor pentru a fi transportate. Posesorul legitim al nscrisului este considerat proprietarul marfurilor. Dupa modul n care e desemnat titularul de drept al conosamentului, acesta se poate clasifica n:

1. nominativ; 2. la ordin; 3. Ia purtator. ENUMERAREA PRINCIPALELOR TITLURI COMERCIALE DE VALOARE Titlurile de valoare sunt numeroase, dintre ele cele mai importante sunt: cambia, biletul la ordin si cecul care, datorita rolului care-l joaca n comertul international, au format si obiectul unor reglementari uniforme, pe cale de conventii internationale si anume: Conventia care cuprinde Legea uniforma asupra cambiei si biletului Ia ordin (semnata la Geneva la 7 iunie 1930); Conventia menita sa reglementeze unele conflicte de legi n materie de cambie si bilet la ordin (semnata Ia Geneva la 7 iunie 1930) si Conventia menita sa reglementeze unele conflicte de legi n materia cecului (semnata Ia Geneva la 19 martie 1931). CAMBIA NOTIUNEA DE CAMBIE Nu exista o parere generala acceptata cu privire la originea cambiei si la epoca n care se situeaza aparitia acestei institutii juridice. Este cert ca antichitatea greco - romana a cunoscut operatia care a devenit n urma continutului cambiei - tratata ca circulatie n Evul Mediu - si anume remiterea unei sume de bani de pe o piata pe alta prin intermediul unui document care atesta varsamntul. DEFINIIA CAMBIEI Legea cambiei nu da o definitie a cambiei dar permite ca pe baza elementelor si caracteristicilor date prin lege, sa se construiasca o asemenea definitie. Normele cadru ale B.N.R. la punctul 2, ncearca sa suplineasca legea dnd urmatoarea definitie comuna a cambiei si biletului la ordin: "Cambia si biletul la ordin sunt titluri de credit negociabile si instrumente de plata care constata obligatia asumata de debitor de a plati Ia vedere sau Ia o scadenta fixata, beneficiarului sau la ordinul acestuia, o suma de bani determinata". "Cambia (polita, trata) este un nscris prin care o persoana (tragatorul), da ordin altei persoane (trasul), sa plateasca unei a treia persoane - beneficiarul - sau la ordinul acestuia, o suma de bani determinata Ia o scadenta si la locul aratat. Subiectele raporturilor juridice cambiale sunt: tragatorul (emitentul), trasul si beneficiarul. a) Tragatorul (emitentul) - este persoana care emite titlul; el da dispozitie sa se plateasca o suma de bani. Prin semnatura sa, tragatorul si asuma obligatia de a face sa se plateasca suma de bani beneficiarului de catre tras. Emitentul nscrisului poarta denumirea de tragator, deoarece

"trage" titlul asupra debitorului care este obligat sa efectueze plata. b) Trasul - este persoana careia i se adreseaza dispozitia (ordinul) de a plati o suma de bani. c) Beneficiarul - este persoana careia sau la ordinul careia urmeaza sa se faca plata. ntre persoanele care participa la aceste operatii se creeaza urmatoarele raporturi: ntre tragator sau emitent si tras, ntre tragator si beneficiar, ntre beneficiar si tras si ntre beneficiar si noul posesor al titlului (n urma unui gir). Creanta tragatorului contra trasului se numeste "provizion" iar creanta beneficiarului contra tragatorului se numeste "valoare furnizata". Cambia cuprinde "ordinul neconditionat de a plati o suma determinata" n care caz tragatorul se adreseaza trasului, invitndu-l sa accepte a plati beneficiarului aceasta suma. Titlul nu dobndeste eficacitate cambiala dect n momentul n care trasul a acceptat, exprimnd acceptarea sa pe cambie. Functiile cambiei Doctrina nu este unanima n a numi si a defini functiile economice ale cambiei. S-a spus despre cambie ca are doua functii importante: . instrument de credit si . instrument de plata. Altii, recunosc cambiei trei functii: . procedeu de schimb n materie monetara; . instrument de plata si . instrument de credit; Acest titlu de credit ndeplineste urmatoarele functii: a) procedeu de schimb n materie monetara; b) serveste ca instrument de plata; c) este un instrument de credit; d) este un mijloc de garantare a executarii unor obligatii. Conditiile de valabilitate ale cambiei Emiterea cambiei si circulatia ei implica anumite raporturi juridice. Aceste raporturi juridice iau nastere prin manifestarea vointei tragatorului, trasului, beneficiarului, garantului, giratorului etc. Pentru a produce efecte juridice, adica pentru a da nastere la acte juridice, vointa persoanelor respective trebuie sa se manifeste n conditiile legii.

Legea nr. 58 / 1934 cuprinde anumite dispozitii privind reprezentarea cambiala, precum si numeroase dispozitii referitoare la conditiile de forma ale cambiei. n absenta unor dispozitii speciale, conditiile cerute pentru valabilitatea cambiei sunt cele reglementate n dreptul comun. Conditiile de fond ale cambiei Legea nr. 58 / 1934 nu cuprinde nici o dispozitie speciala referitoare Ia conditiile de fond ale cambiei. n consecinta, pentru valabilitatea cambiei, trebuie ndeplinite conditiile prevazute de codul civil pentru validarea actelor juridice: consimtamntul, capacitatea, obiectul si cauza (art. 948 Cod civil). Conditiile de forma ale cambiei Ca orice titlu comercial de valoare, cambia are un caracter formal. Acest caracter trebuie nteles sub un dublu aspect: cambia trebuie sa mbrace forma scrisa si nscrisul sa cuprinda n mod obligatoriu mentiunile prevazute de lege. Legea nr. 58 / 1934 nu prevede n mod expres conditia formei scrise. Aceasta conditie este subntelesa de vreme ce art. 1 din lege se refera la "textul nscrisului", iar cambia trebuie semnata si poate fi transmisa prin gir tot prin semnatura. Cambia este un nscris sub semnatura privata avnd configurarea unei scrisori ntocmite de tragator si adresata trasului. Nimic nu se opune ca nscrisul sa fie autentic. Cambia poate fi scrisa n limba romna ori ntr-o limba straina indiferent daca persoanele implicate cunosc sau nu aceasta limba. O cambie poate fi scrisa de mna, batuta la masina sau tiparita. Se admit si formularele tipizate, care se completeaza n spatiile libere. n toate cazurile nsa semnatura trebuie sa fie manuscris, adica trebuie sa apartina persoanei care semneaza. Se deosebesc n ceea ce priveste cambia conditii esentiale sau obligatorii, a caror lipsa mpiedica titlul sa aiba eficacitate cambiala si conditii facultative, care n mod obisnuit sunt indicate n cambie, dar a caror lipsa este suplinita chiar de lege. Varietati de cambie Diversitatea situatiilor care determina emiterea de cambii, multiplele moduri de circulatie ca si interesele specifice ale partenerilor cambiali, au generat varietati de cambii, unele din ele ndeplinind toate functiile specifice, altele numai o parte. a) Cambia perfecta - este cambia care cuprinde conditiile formale esentiale cerute de art. 1 care ndeplinind toate functiile specifice cambiei au o circulatie formala. b) Cambia Ia ordinul tragatorului - echivaleaza cu un bilet la ordin, care dobndeste caracteristicile unei cambii dupa intrarea ei n circulatie. c) Cambia comanditata sau trasa asupra tragatorului - este cambia n care persoana tragatorului se identifica cu cea a trasului. Caracteristica proprie acestei cambii o constituie faptul ca este emisa ntr-un loc si platibila n altul.

d) Cambia n comision, trasa n contul unui tert - raportul cauzal al acestei varietati de cambie rezida ntr-un contract de comision ntre tragator si o terta persoana. Posesorul cambiei nu are actiune cambiala nefiind un participant cambial ci numai actiune de drept comun; e) Cambia n garantie - are drept scop sa puna Ia dispozitia tragatorului un mijloc suplimentar de garantie, n asigurarea creantei rezultata dintr-un raport fundamental. f) Cambia de complezenta - fiind emisa numai pentru mobilizarea creditului, fara a avea la baza obligatia civila sau comerciala preexistenta, nu constituie un titlu n minile creditorului n contra debitorului sau. Beneficiarul o poate negocia, dar Ia scadenta este obligat sa o retraga. g) Cambia documentara - este numita astfel cambia care este nsotita de documentele reprezentative ale marfurilor care sunt pe cale de a fi expediate si transportate pe uscat sau cale maritima (scrisoare de trasura, polita de ncarcare, conosament, polita de asigurare). Identificarea acestor documente se face prin mentionarea lor n titlul cambial. h) Cambia domiciliara - este acea cambie care are drept caracteristica faptul ca plata se efectueaza Ia domiciliul unui tert neparticipant la circuitul cambial, fie n localitatea unde domiciliaza trasul, fie n alta parte. Domicilierea cambiei poate fi facuta de tragator la emitere sau de tras la acceptare, dar nu poate fi efectuata de alti semnatari cambiali. NOTIUNEA GIRULUI Drepturile conferite prin cambie, ca orice drepturi patrimoniale, sunt susceptibile de a fi transmise altei persoane. ntruct aceste drepturi sunt drepturi de creanta, transmiterea lor se poate realiza prin cesiune de creanta reglementata de codul civil. Acest mijloc de transmitere a creantelor prezinta nsa o anumita nesiguranta pentru dobnditor, motiv pentru care legiuitorul comercial a reglementat girul ca instrument specific de transmitere a drepturilor cambiale. Defintia girului Girul este un act juridic prin care posesorul cambiei numit girant, transmite altei persoane numita girator, printr-o declaratie scrisa si semnata pe titlu si prin predarea titlului, toate drepturile izvornd din titlul respectiv. Prin gir, posesorul cambiei da ordin trasului sa plateasca suma mentionata n titlu persoanei n favoarea careia transmite cambia. Potrivit legii, chiar daca nu a fost trasa expres la ordin, cambia este transmisibila prin gir (art. 13 din lege). Fiind un mijloc de transmitere al unor drepturi, girul este un act juridic accesoriu; el presupune existenta unei cambii valabile. n mod obisnuit, girul intervine nainte de scadenta. n orice caz, girul trebuie sa fie anterior protestului de neplata sau datei expirarii termenului legal pentru adresarea acestui protest. Girantul este persoana titulara a dreptului legitimata n conditiile legii si care este posesoarea titlului. Deci, primul girant este persoana indicata de catre tragator n calitate de beneficiar al cambiei. Cum giratarul poate la rndu-i sa transmita prin gir drepturile dobndite, nseamna ca, ulterior, al doilea girant este primul giratar; al treilea girant este al doilea giratar etc.

Deci, ultimul dobnditor care este posesorul actual al titlului, trebuie sa se legitimeze prin sirul nentrerupt de giruri n care fiecare girant sa fie giratarul beneficiar al girului anterior. AVALUL NOIUNEA AVALULUI Asigurarea executarii unei obligatii cambiale este sporita, ca si n cazul obligatiilor civile sau comerciale, printr-o garantie cu privire la obligatiile cambiale; aceasta garantie poarta denumirea de aval (notiunea de aval are ca origine cuvntul latinesc "vallare" , care nseamna "a ntari un zid"). Legea nu da o definitie a avalului, dar cuprinde unele elemente esentiale care caracterizeaza aceasta garantie cambiala, Din art. 33 din lege rezulta ca, avalul este o garantie cambiala, iar obiectul garantiei l constituie plata cambiei. Astfel, avalul poate fi definit ca un act juridic n care o persoana numita avalist, se obliga sa garanteze obligatia asumata de unul dintre debitorii cambiali, numit avalizat. Cel care garanteaza (avalistul) intervine pentru a ntari ncrederea n titlu, obligndu-se solidar cu ceilalti semnatari ai cambiei, la plata sumei de bani prevazuta n cambie. n calitate de avalist poate figura o terta persoana sau chiar un semnatar al cambiei. Cel garantat (avalizatul) este un obligat cambial adica tragatorul, trasul acceptant sau girantul. De remarcat ca avalul este obligatie cambiala si, deci, ea are caracter literal abstract si autonom. n consecinta, avalul este guvernat de regulile cambiale, iar nu de regulile fidejusiunii. Garantia data prin aval are caracter autonom, producnd efecte juridice proprii si este suplimentara fata de garantia obisnuita pe care si-o asuma girantul odata cu transmiterea cambiei. PLATA CAMBIEI REGULI GENERALE PRIVIND PLATA CAMBIEI Pentru asigurarea eficientei cambiei, legea reglementeaza principiile privind plata cambiei. Prin lege se determina cine are dreptul la plata si cui i se poate cere plata, data si locul platii, conditiile platii si efectele pe care le produce plata. a) Prezentarea cambiei la plata: - este necesara nu numai pentru ca altfel nu se poate face plata, ci si pentru ca ea este o conditie indispensabila pentru dresarea n mod valabil a protestului, n cazul refuzului de plata. Totodata, prezentarea cambiei la plata este o cerinta care trebuie satisfacuta prealabil oricarei cereri de chemare n judecata. b) Cine are dreptul la plata: - prezentarea cambiei si, deci, dreptul la plata l are posesorul legitim al titlului (art. 43 din lege). Debitorul are obligatia sa verifice identitatea posesorului titlului. n cazul unei cambii transmise prin gir, el este dator sa verifice regulata succesiune a girurilor dar nu si autenticitatea semnaturilor girantilor.

c) Cui se poate cere plata: - legea nu arata cui trebuie sa i se prezinte cambia pentru plata, dar solutia se poate da pe baza principiilor care guverneaza cambia. Plata cambiei se poate cere, n primul rnd trasului acceptant care este debitorul principal al cambiei. Plata cambiei se poate cere cnd acesta a fost indicat n cambie. Potrivit legii, plata cambiei poate fi ceruta direct de avalistul trasului, daca exista un asemenea garant. d) Data platii: - plata cambiei se poate cere la scadenta. Cnd scadenta este la o zi fixa sau la un anumit termen de la data emisiunii ori de la vedere, cambia trebuie prezentata la plata, fie n ziua scadentei, fie ntr-una din cele doua zile lucratoare care urmeaza (art. 41 din lege). n cazul scadentei "la vedere" cambia este platibila la prezentare. Ea trebuie prezentata nsa n termen de un an de la data emiterii sau dupa caz, Ia termenele fixate de tragator sau girant (art. 37 din lege). e) Locul platii: - cambia trebuie sa fie prezentata pentru plata la locul si adresa indicata n titlu (art. 42 din lege). Potrivit legii, locul platii este localitatea aratata n cambie, ori, n lipsa, cea indicata lnga numele trasului. Daca n cambie nu se indica si adresa platitorului, cambia trebuie prezentata la plata, dupa caz, la domiciliul trasului sau al persoanei indicate sa plateasca pentru el, ori la cel al intervenientului (art. 42 din lege). f) Conditiile de valabilitate a platii: - pentru a fi valabila plata trebuie sa ndeplineasca anumite conditii prevazute de lege. Astfel, platitorul sa fie capabil si sa nu fi fost declarat n faliment (art. 724 si 728 din Codul Comercial). Apoi, plata sa se fi facut la scadenta. Posesorul cambiei nu este obligat sa primeasca plata nainte de scadenta. Plata anticipata se face pe riscul trasului (art. 44 din lege). n sfrsit, plata sa se fi facut fara frauda sau greseala grava a platitorului. Daca se face o plata partiala, trasul poate cere posesorului platit sa se faca pe cambie mentiune de aceasta plata si sa i se dea o chitanta (art. 43 al. 3 din lege). n cazul cnd o cambie este platibila ntr-o moneda straina care nu are curs la locul platii, suma poate fi platita n moneda nationala, dupa valoarea ei n ziua scadentei (art. 45 din lege). g) Efectele platii cambiei Daca plata este facuta de trasul acceptant, care este debitorul cambial, principal, aceasta plata stinge obligatia cambiala a trasului, precum si obligatiile tuturor debitorilor cambiali.

Daca plata este facuta de un debitor de regres, se sting numai obligatiile care figureaza pe titlu dupa debitorul care a platit, adica obligatiile girantilor succesivi si avalistilor lor. O atare plata nu stinge obligatiile girantilor anteriori si nici obligatiile trasului, tragatorului si avalistilor acestora. Acesti debitori vor putea fi urmariti n temeiul cambiei.