1.

Tabloul clinic si psihopedagogic al deficientei mintale are urmatoarele elemente specifice: Heterocronia se caracterizeaza prin decalajul fundamental dintre dezvoltarea somatica si cea psihica, dintre varsta cronologica si cea mintala, intre acestea existand un decalaj temporal. Heterodezvoltarea distinge in structura psihica a deficientului mintal dezvoltarea sub limita a unor aspecte ale activitatii psihice, concomitent cu dezvoltarea peste limita atinsa de copilul normal de aceeasi varsta mintala a altor aspecte ale psihismului copilului deficient. Heterogenitatea se poate explica prin relativa independenta a unor aptitudini in raport cu inteligenta. Incompetenta sociala defineste deficienta dupa criteriul competentei sociale, exprimat in gradul de adaptare sociala, maturitatea sociala, calitatea relatiilor sociale. Vascozitatea genetica se refera la faptul ca gandirea deficientului mintal este neterminata, adica nu poate ajunge la rationamente abstracte fara sprijinul primului sistem de semnalizare senzorio-receptiv. Inertia accentuata a proceselor nervoase superioare si a limbajului verbal copilul nu poate asimila un vocabular nuantat, se exprima in cuvinte putine, fraze stereotipe, redundant, vorbeste greoi. Incapacitatea concentrarii atentiei asupra dimensiunilor relevante ale stimulilor din jur nusi poate concentra atentia asupra a ceea ce i se explica, intreaba de mai multe ori acelasi lucru. Incapacitatea de a fixa sau de a organiza, intr-o maniera eficienta, elementele unei sarcini de lucru. Rigiditate la nivelul scoartei cerebrale sinteza gandirii se elaboreaza greoi. Fragilitatea constructiei personalitatii si infantilismul comportamental pe fondul dificultatilor de stapanire a afectelor, care poate conduce fie la impulsivitate,agresivitate, credulitatea excesiva, fie la izolare. 2. Obiectivele proiectului : integrarea copilului cu deficienta mintala in sistemul de invatamant.

3. Justificarea proiectului: necesitatea abordarii problemelor existente in viata afectiva, sociala si familiala a copilului cu deficienta mintala din punct de vedere psihopedagogic si necesitatea urmaririi modalitatilor prin care elevii cu cerinte speciale pot fi inclusi si adoptati de comunitate. 4. Activitati Pentru a favoriza integrarea copiilor cu deficienta mintala in structurile

invatamantului de masa si, ulterior, in comunitatile din care fac parte este nevoie de aplicarea unor masuri cu caracter profilactic, ameliorativ sau de sprijinire/protejare cum ar fi : Initierea si aplicarea, in familie sau scoala a unor masuri de stimulare generala si terapie specializata in plan senzorial, psihomotor, de limbaj, autonomie personala, viata si educatia in familie. Pregatirea atenta a debutului scolar al copilului cu deficienta mintala in activiatatea grafica, in orientare. Copii care continua sa intampine dificultati de invatare si adaptare chiar si dupa parcurgerea perioadei de pregatire a debutului scolar vor putea fi integrati individual sau in grupuri restranse in clasele priamre obsinuite, beneficiind de toate facilitatile integrarii, in special de interventia profesorului de sprijin si frecventarea unor programe speciale de recuperare si adaptare scolara. La nivelul activitatilor educationale exista doua tipuri de evaluare : formala si informala. Evaluarea formala implica utilizarea testelor de inteligenta, de aptitudini, de invatatre, a celor de intelegere si a probelor pentru evidentierea abilitatilor motorii, discriminarea de tip auditiv, a culorilor, a comportamentelor adaptative, abilitatile de limbaj, adaptarea comportamentala si sociala. Evaluarea informala include observatia sistematica, analiza probelor de lucru, analiza sarcinilor, analiza erorilor, interviuri, chestionare, analiza inregistrarilor. 5. Metodologia Cunoasterea particularitatilor psihopedagogice ale fiecarui copil cu cerinte educative apeciale, indiferent de tipul deficientei, precum si stabilirea unui diagnostic diferential au la baza o serie de metode stiintifice. Metodele folosite in acest caz au fost: Observatia reprezinta urmarirea constienta si sistematica a reactiilor, atitudinilor si comportamentelor elevilor. Am ales aceasta metoda pentru ca este la indemana oricarui cadru didactic si ofera posibilitatea de a surprinde fenomene
2

psihopedagogice fie in modul lor natural de manifestare, fie in situatii de reproducere a cunostintelor anterior asimilate. Chestionarele de personalitate sunt metode de examinare psihologica pe baza de intrebari si raspunsuri, in conditii standardizate. Aceasta metoda am ales-o pentru ca permite investigarea unui numar mare de elevi intr-un timp relativ scurt si au in vedere trasaturile dominante, mentalitatile, modul de raportare la unele evenimente, situatii, comportamente. Testele de aptitudini evidentiaza o serie de insusiri relativ stabile ale personalitatii care conditioneaza realizarea cu succes a diferitelor activitati intelectuale, profesionale, artistice, stiintifice, tehnice, organizatorice. Acestea le-am ales pentru ca sunt cel mai des utilizate in tara noastra si pentru ca informeaza asupra aptitudinilor si insusirilor stabile ale unui copil. 6. Analiza factorilor responsabili de procesul educational Familia membrii acesteia trebuie sa fie participanti activi la toate activitatile scolii, sa fie modele de actiune si comportament in acceptarea si sustinerea integrarii persoanelor cu cerinte speciale din comunitatile lor, sa sprijine profesorii in alegerea unor strategii realiste cu privire la evolutia si formarea copiilor in scoala si in afara ei, sa colaboreze cu alti parinti in grupele de suport ale parintilor. Profesorul trebuie sa aiba o viziune clara asupra filosofiei educatiei integrate, sa dezvolte si sa sustina in scoala activitati educationale pentru elevi, sa fie deschisi dialogului, sa fie dispus sa ofere ajutor oricarui elev din clasa, sa fie in masura sa coordoneze strategiile si activitatile educative incluse in programa scolara, sa invete de la toti membrii echipei cu care lucreaza, inclusiv de la copii din clasa Profesorul de sprijin nu trebuie sa faca diferentieri in privinta atitudinii sale fata de elevii clasei, trebuie sa inteleaga pe deplin elevii cu cerinte speciale si sa manifeste real interes si placere in munca cu acestia, sa coopereze cu profesorii, parintii si specialistii care lucreaza cu copii, sa fie creativ, flexibil si deschis la noile idei si propuneri venite de la ceilalti.

7. Pornind de la rezultatele acestui proiect, se pot stabili obiectivele si activitatile concrete prin care unitatile de continut de la fiecare disciplina pot fi modificate, adaptate sau
3

accesibilizate in functie de nivelul cerintelor si de posibilitatile de invatare ale elevilor din clasa/scoala respectiva. In acest mod, scoala poate face o oferta educationala, flexibila, dinamica si coerenta, apta sa raspunda cerintelor de moment ale populatiei scolare dintr-o anumita comunitate, indeplinindu-si misiunea de a oferi fiecarui copil sansa de a se pregati si forma prin educatie, alturi de semenii sai, fara discriminare si fara bariere care ar putea limita artificial accesul la drepturile si obligatiile inscrise in normele vietii comunitare. Orice copil poate intampina dificultati de invatare sau de adaptare scolara datorate unor multiple cauze, dependente sau nu de vointa sa. Acest fapt nu trebuie sa constituie un argument in favoarea excluderii sale din scoala de masa si transferarea intr-o scoala speciala. Cel mai indicat ar fi sa analizam situatia cu realism si obiectivitate; de exmplu, sunt situatii cand scoala poate genera stari de disconfort care produc anxietate copilului, determinandu-l sa ajunga la insuccese scolare, sau cand deciziile profesorilor, sarcinile oferite elevilor sau modalitatile de organizare a activitatilor didactice determina aparitia dificultatilor in invatare din partea unor elevi, care pot culmina cu dezvoltarea unor conduite de evitare sau respingere a scolii. Iata de ce, abordand o perspectiva curriculara deschisa, transparenta si flexibila putem veni in intampinarea cerintelor unui numar cat mai mare de elevi, inclusiv pentru elevii care sunt exclusi in mod curent din scolile obisnuite. De asemenea, profesorii isi pot schimba atitudinea fata de cerintele impuse de scoala diversitatii, incurajandu-i sa-si dezvolte o noua optica asupra activitatilor didactice care presupun un parteneriat activ intre elevii clasei si profesor, acceptand in mod constient noi responsabilitati fata de toti elevii clasei. Mai mult chiar, colaborarea intre elevi si profesori, parteneriatul in invatare si deschiderea scolii fata de cerintele tuturor categoriilor de copii si ale comunitatii confera institutiei scolare rolul de componenta fundamentala a sistemului social, apta sa raspunda concret imperativelor de moment ale evolutiei din societatea contemporana si sa rezolve o serie de probleme referitoare la nevoile de acceptare/valorizare sociala a fiintei umane si la capacitatea fiecarui individ de a se adapta si integra cat mai bine intr-o societate aflata in continua transformare.