Sunteți pe pagina 1din 3

STUDIUL AMPLIFICATOARELOR OPERAŢIONALE (AO)

Student : Petruse Raul Avram

Amplificatorul operaţional (AO) este cel mai răspândit şi utilizat circuit integrat liniar. Denumirea de operaţional vine de la faptul că iniţial acesta a fost utilizat pentru realizarea analogică a operaţiilor matematice (adunarea, scăderea, înmulţirea, scalarea, integrarea, etc.).

Un AO este alcătuit din mai multe etaje (circuite elecronice) elementare. Primul etaj este un amplificator diferenţial. Un AO este prevăzut cu două intrări şi o ieşire. Dintre cele două intrări, una este intrare inversoare şi una este intrare neinversoare. În fig. 1 este prezentat simbolul şi caracteristica de transfer pentru un AO.

Amplificatorul operaţional (AO) este cel mai răspândit şi utilizat circuit integrat liniar. Denumirea de operaţional vine

Fig. 1 Amplificatorul operaţional (a) simbol, (b) caracteristica de transfer u0=f(uid) (b)

Se defineşte tensiunea de offset (Input Offset Voltage U0S ) ca tensiunea care trebuie aplicată la intrare pentru a obţine zero la ieşire. Operaţia se numeşte compensarea offsetului. Se defineşte semnalul (tensiunea) de intrare diferenţial:

Amplificatorul operaţional (AO) este cel mai răspândit şi utilizat circuit integrat liniar. Denumirea de operaţional vine

Pentru simplificarea analizei schemelor bazate pe astfel de amplificatoare, se consideră că AO ideal are următoarele caracteristici principale:

-prin ambele terminale de intrare nu circulă curent i+=i-=0 (Proprietatea P1); -tensiunea de intrare diferenţială este zero uid =0 (Proprietatea P2). Se poate considera că:

Amplificatorul operaţional (AO) este cel mai răspândit şi utilizat circuit integrat liniar. Denumirea de operaţional vine

Principalele aplicaţii ale AO sunt: amplificator inversor, amplificator neinversor, amplificator sumator inversor, amplificator diferenţial, amplificator integrator şi amplificator derivator. În fig. 2 sunt prezentate principial aceste configuraţii de circuite electronice cu AO.

Fig. 2 Configura ţ ii de baz ă AO: inversor (a), neinversor (b), sumator inversor (c),

Fig. 2 Configuraţii de bază AO: inversor (a), neinversor (b), sumator inversor (c), amplificator diferenţial (d), integrator (e), derivator (f)