Sunteți pe pagina 1din 4

Lucrarea ncearca sa defineasca terorismul si sa evidentieze tendintele actuale ale terorismului contemporan.

De asemenea ncercam sa relevam aspectele psihologice ale strategiei terorismului. Controlul stresului n lupta mpotriva terorismului ncheie lucrarea de fata. I. Terorismul contemporan 1.1 Definitie ntelegerea terorismului este dificila datorita faptului ca prezinta conotatii diferite pentru oameni. Un autor a listat 109 definitii ale terorismului formulate ntre anii 1936 1981, de atunci aparnd alte zeci de definitii. Cu toate ca nu exista un consens international privind definirea terorismului, multe tari au ncercat sa delimiteze conceptual propriile interese si valori apelnd la propriile lor formule. Astfel, una din definitiile folosite de guvernul Statelor Unite considera ca: Terorismul semnifica amenintarea cu violenta sau folosirea violentei n scopuri politice de catre indivizi sau grupuri cu intentia de a soca sau consterna un grup tinta mai larg dect victimele imediate. Sociologii definesc terorismul ca fiind o forma de strategie violenta, n scopul atingerii unor obiective politice. Toate formularile au o pronuntata nota descriptiva si o tendinta de generalizare care pot fi aplicabile aproape oricarei forme de violenta politica. Datorita dificultatii definirii terorismului si a acceptarii generale a definitiei conceptuale mai rezonabil este identificarea caracteristicilor terorismului. n acest sens, una din caracteristicile terorismului consta n obiectivul grupului terorist reprezentat prin crearea terorii. Scopul strategic l constituie folosirea panicii, dirijarea nemultumirii publice generata de starea de teroare pentru obtinerea de concesii politice. Din aceasta perspectiva, terorismul poate fi nteles si ca o tactica psihologica a carei element esential este frica, teama, victimele teroristilor fiind alese n mod arbitrar. Aceasta stare de teama colectiva puternica, tulbura, nspaimnta. Terorismul afecteaza nu numai individul ci si structura sociala. Teroarea fiind un fenomen psihologic natural, terorismul reprezinta exploatarea constienta, deliberata a acesteia. Teroarea rezultata n urma actului terorist este tiparul n care se materializeaza ruptura afectiva si psihologica ntre populatie si putere. Pentru a induce frica, teroristii au nevoie de publicitate, prin intermediul mass-mediei. Capatnd audienta mondiala, manipulnd mijloacele de informare n masa, aparnd n direct n fata opiniei publice, organizatiile teroriste au posibilitatea de a-si expune cererile lor crend situatii de negociere, amenintnd cu distrugerea unor bunuri sau uciderea unor ostatici n cazul n care nu li se ndeplinesc cererile. nsa cea mai importanta caracteristica operationala a terorismului este folosirea premeditata a amenintarii cu violenta, ceea ce denota natura criminala a terorismului. n acest sens actele teroriste nu sunt justificabile. Clandestinitatea este o alta caracteristica a operatiunilor teroriste. Din cauza naturii violente si criminale a terorismului, partizanii acestuia trebuie sa actioneze acoperit, pentru a evita identificarea lor.

Prin urmare terorismul este violent, criminal si clandestin, la acestea adaugndu-se si faptul ca adeptii sai sunt necombatanti, dupa acceptiunea clasica a legilor razboiului. De asemenea, terorismul implica atacuri asupra unei tinte ntmplatoare si simbolice, inclusiv mpotriva civililor. Victimele sunt alese n mod arbitrar, tocmai n ideea propagarii fricii si teroarei. Prin urmare, terorismul reprezinta un pericol real dar difuz, o amenintare vaga, greu de nteles si definit, imprevizibila, neasteptata, cu efecte inhibatoare, de blocare a actiunii lucide. O alta caracteristica importanta a terorismului contemporan este faptul ca se practica n grup. Aceste grupuri se constituie pe criterii subnationale, deci se exclude loialitatea fata de stat sau natiune. De regula, teroristii provin din reprezentantii minoritatilor sociale, nationale care actioneaza independent de natiune, stat. Totusi, organizatiile teroriste nu pot actiona ntr-un mediu total ostil. Ele au nevoie de adaposturi, sprijin logistic si financiar, posibilitarea de a recruta noi membri, baze de operatii sigure, etc. De obicei aceste nevoi sunt satisfacute de un anumit segment al populatiei care simpatizeaza cu conducerea organizatiei sau de unele state care mpartasesc aceleasi teluri politice. Militarii vad n general n terorism o forma de conflict de intensitate scazuta, fiind la celalalt capat al spectrului unui conflict armat. n acest sens, militarii si focalizeaza atentia asupra statelor sponsor si asupra grupurilor teroriste din perspectiva strategica iar asupra indivizilor si actelor de terorism, din perspectiva tactica. Ideea de a privi terorismul ca pe o noua forma de purtare a razboiului a aparut n urma desfasurarii ultimelor conflicte militare, ncepnd cu Vietnamul si continund cu Afganistanul, etc. 1.2. Tendinte Evolutia fenomenului terorist n cursul ultimilor ani a evidentiat noi tendinte majore n ceea ce priveste modalitatea de actiune: - tendinta de a organiza atacuri mpotriva unor mari aglomerari urbane; - tendinta de a organiza atacuri cu substante letale; - tendinta de a organiza atacuri care sa puna n pericol economiile nationale, prin detonarea unor bombe n centre financiare si comerciale de mare importanta; - escaladarea atacurilor soldate cu luarea de ostatici n scopul de a obtine fonduri de la familie, guverne; - intensificarea colaborarii ntre grupari teroriste si grupari ale crimei organizate; - proliferarea actelor de terorism prin sacrificiu. Amploarea deosebita luata de aceste procedee de actiune si are originea n factori de ordin psiho-social si n fanatismul caracteristic terorismului din lumea contemporana. 1.3. Aspecte psiholohice ale strategiei terorismului contemporan Terorismul reprezinta o strategie care se bazeaza prin intermediul mass-media, a martorilor oculari pe impactul psihologic n rndul opiniei publice iar acest impact psihologic devine mai important dect rezultatul actiunilor teroriste. n fapt, toate formele de lupta contin un element psihologic important care vizeaza att scaderea moralului inamicului prin ngrozire, ct si ntarirea fortelor proprii, a ncrederii n sine si a vointei de a lupta. Or intentia terorismului este de influentare a unui public avnd scopul de a induce sentimentul de frica n populatie sau ntr-o parte a populatiei.

Un alt element esential al psihologiei teroriste este producerea unui soc masiv n rndul populatiei prin intermediul unor atentate indiscriminatorii care induce populatiei ideea ca oricine poate fi vizat, oricnd, oriunde. Aceasta duce la intimidarea populatiei, la fortarea ei de a lua atitudine fata de autoritati. Aceasta amenintare difuza reprezinta un atu psihologic care trebuie luat n seama. Un instrument al presiunii psihologice teroriste aplicate populatiei si regimului politic tinta l constituie provocarea. Atacurile teroriste tin sa atraga reactii represive din partea regimului. Masurile de securitate care se iau urmare a atacurilor teroriste mpreuna cu reactiile punitive afecteaza parte a populatiei care nu este implicata n actiunile teroriste, guvernul devenind astfel nepopular. Populatia se simte n nesiguranta, nemaiavnd ncredere n posibilitatea guvernului de a-i apara. Neputinta guvernului de a actiona eficient n fata sfidarii teroriste, indiferent de raportul de forte care este favorabil autoritatilor, reprezinta alt atu psihologic important n cadrul strategiei grupurilor teroriste. Desi factorii de stres ai terorismului sunt mai putin coplesitori dect cei din timpul razboiului clasic, ei au impact att asupra victimelor directe ct si asupra martorilor pasivi la distrugere. Actele teroriste produc rectii de stres datorita socului creat de eveniment, violarea brusca a cadrului familiar si aparitiei sentimentului de pierdere a controlului. 1.4. Controlul stresului n lupta mpotriva terorismului Dupa atacul terorist din 11 septembrie 2004 asupra S.U.A., specialistii n psihologie militara au fost printre putinii care au raspuns cu promptitudine provocarilor lansate de catre teroristi. Ei au fost cei care au apreciat ca terorismul este o forma psihologica de conflict. Interventia psihologilor americani a fost centrata, n consecinta, pe acordarea unor servicii directe victimelor si familiilor lor, pe instruirea trupelor privitor la managementul stresului si proiectarea unor noi directii de pregatire a personalului militar n lupta cu teroristii si terorismul. n acest sens s-au format echipe multidisciplinare de controlare a stresului. Aceste echipe asista victimele, membrii familiei, martorii n situatii de luare de ostatici, terorism, identificnd elementele de stres generate de: - socul evenimentului - violarea brusca a cadrului familiar - pierderea controlului - sentimente ostile (reprimate sau exprimate) - observarea atrocitatilor - sentimentul de neputinta - comportamente regresive - identificarea pozitiva cu teroristii - sentimentul ca esti victima - sentimente negative fata de propria tara. Dar, pentru a fi eficient, demersul antiterorist presupune coordonarea unitara a doua paliere actionale diferite: lansarea de actiuni politienesti si paramilitare de anvergura care sa mpiedice diseminarea violentei si sa asigure destructurarea factiunilor extremist-teroriste active, iar pe de alta parte, lansarea unor mesaje politice clare dublate de proiectarea unei campanii psihologice de anvergura care sa permita obtinerea sprijinului popular n lupta contra terorismului.

Bibliografie 1. Terorism, antiterorism, contraterorism General de divizie (r) dr. Gheorghe Aradavoaice, General de divizie (r) Dumitru Iliescu, maior Laurentiu Dan Nita, Ed. Antet. Oradea 1997 2. Dr. Opan Maxim Terorismul cauze, efecte si masuri de combatere, Ed. Politica Bucuresti 1989 3. Dr. Ion Suceava, Pavel Olaru Miraj si realitate. Terorism, violenta, toxicomanie, Ed. Militara, Bucuresti 1985 4. Franois Massouli Conflictele din Orientul mijlociu, Ed. Bic All. Bucuresti 2003.