Sunteți pe pagina 1din 25

CURS 1

Noiunea de Drept civil


Expresia de crept civil are mai multe nelesuri: I. Dreptul civil este ramura care cuprinde totalitatea normelor de drept civil, adic dreptul obiectiv civil (dreptul pozitiv civil) II. Dreptul civil este o posibilitate, o facultate recunoscut de lege, subiectului activ care este titularul dreptului n virtutea creia acesta poate avea o conduit i poate cere subiectului pasiv o conduit corespunztoare dreptului su, iar n caz de nevoie poate apela la fora de constrngere a statului, vorbim aici de dreptul subiectiv civil: de exemplu dreptul de proprietate, de uz, dreptul la nume, etc. III. Dreptul civil mai are i nelesul de ramur a tiinei dreptului, care are ca obiect de studiu dreptul civil caramur de drepturi. DREPTUL CIVIL ca ramur a dreptului cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaz raporturile patrimoniale i nepatrimoniale stabilite ntre persoane aflate pe poyiii de egalitate juridic a acestora. Dreptul civil este cea mai important ramur a dreptului, lucru ce rezult din multitudinea i varietatea raporturilor pe care le reglementeaz. Mihai Lucian spunea Dreptul civil cuprinde n reeaua normelor sale ntreaga via a omului, de la natere, ba chiar de la zmislire i pn la moarte i la urmarea ei patrimonial, motenirea. Dreptul civil principii: Prin principii nelegem idei de baz conductoare ale coninutului tuturor normrlor juridice. a) Principiile fundamentale ale dreptului romn: - Principiul democreiei - Principiul egalitii i ordinii de drept b) Principiile fundamentale ale dreptului civil romn: - Principiul proprietii - Principiul legaliti n faa legii civile - Principiul ocrotiri drepturilor subiective civile i a garntrii lor

c) Principiile ale uneia sau a mai multor instituii de drept civil, de exemplu: - Principiul conservatorismului (la forma actului juridic civil) - Principiul bunei-credine n materia rspunderii civile i a drepturilor reale Izvoarele dreptului civil Normele de drept civil sunt regulile generele i abstracte care reglementeaz conduita subiectelor. Forma specific de exprimare anormei de drept civil poart denumirea de iyvor de drept civil. Principalele izvoare de drept civil sunt actele normative. Categorii de acte normative: - Constituia - Legile - Ordonanele guvernului - Hotrrile de guvern - Ordinele - Instruciunile - Regulamentele conductorilor organelor centrale ale administraiei de stat - Actele normative emise de autoritile Administraiei Publice Locale Sunt izvoare de drept civil conveniile, pactele i acordurile la care Romnia este parte dac privesc relaii sociale ce intr n obiectul dreptului civil Clasificarea normelor de drept civil: A.Dupa caracterul conduitei prescrise,dupa cum partile pot sa deroge de la ele Normele se clasifica in:-norme imperative-----------onerative -norme dispozitive -prohibitive Normele onerative sunt acelea care prevad in mod expes obligatia pentru subiectele raportului juridic de a avea o anumita conduita.Exemplu:articolul 998 din codul civil spune ca orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat sa-l repare.

Normele prohibitive interzic cu desavarsire subiectilor de drept civil savarsirea anumitor acte si fapte juridice.Exemplu:articolul 965 din codul civil prevede ca nu se pot face invoiri asupra unei succesiuni viitoare.

Curs 2
Normele dispozitive:norme de la care partile pot deroga prin vointa lor care insa devin obligatorii daca partile nu au derogat de la ele.Normele dispozitive sunt de 2 feluri: - permisive - supletive. Normele permisive permit subiectelor de drept sa savarseasca una sau un fapt daca acestea doresc. Normele supletive sunt acele norme care stabilesc o anumita conduita obligatorie pentru subiectele raportului juridic numai daca acestea nu au prevazut prin vointa lor o alta conduita. (exemplu art 1305 spune ca spezele vanzarii sunt in sarcina cumparatorului in lipsa de stipulatie contrara) Norme juridice generale si norme juridice speciale: Prin norme de drept civil generale intelegem acele norme care se aplica tuturor raporturilor juridice civile daca nu se prevede altfel printr-o dispozitie legala. Normele de drept civil speciale sunt acele norme care se aplica numai in cazurile speciale stabilite in mod expres de lege. Aplicare legii civile in timp: Legea civila actioneaza atata timp cat este in vigoare si isi inceteaza efectele la abrogare.In caz de succesiune a legilor civile in timp se pot ivi o serie de probleme privind aplicarea acestora,probleme care trebuie rezolvate tinand seama de 2 principii si anume:principiul neretroactivitatii legii civile,principiul aplicarii imediate a legii civile noi. Aplicarea legii civile in spatiu: Consta in stabilirea limitelor teritoriale inauntrul carora se aplica acea lege.Sub aspect intern se aplica principiul teritorialitatii legii civile,sub aspect international in situatia in care se discuta despre

raporturi juridice cu element de extraneitate problema se rezolva de catre dreptul international privat prin normele sale conflictuale.In Romania avem aplicabile dispozitiile legii 105/1992 cu modificarile ulterioare. Aplicarea legii civile asupra persoanei: Destinatarii legii civile sunt subiectele de drept civil,deci persoanele fizice si persoanele juridice.Din punct de vedere al sferei subiectelor la care se aplica normele continute in legile civile acestea pot fi impartite in 3 categorii: 1. Norme de drept civil cu vocatie generala. 2. Norme de drept civil care se aplica doar persoanelor fizice. 3. Norme de drept civil care se aplica doar persoanelor juridice. Interpretarea normelor de drept civil Interpretarea normelor de drept civil reprezinta o operatiune logico-rationala de lamurire a continutului si sensului normelor de drept civil in scopul unei juste aplicari prin corecta incadrare a situatiilor concrete in ipotezele acestora. Clasificarea intepretarii: 1.Dupa forta sa juridica: a) interpretare oficiala; b) interpretare neoficiala 2.Dupa rezultatul intrepretarii: a) interpretare literata; b) interpretare extinctiva; c) interpretare restrictiva; 3.Dupa metoda de interpretare: a) interpretare gramaticala; b) interpretare logica; c) interpretare sistematica; d) interpretare istorica; e) interpretare teleologica Interpretarea oficiala si interpretarea neoficiala: Prin interpretarea oficiala intelegem interpretarea facuta in exercitarea atributiilor care ii revin de catre un organ de stat (interpretare oficiala autentica,jurisdictionala).

Interpretarea oficiala autentica este facuta de insusi organul de stat care a emis norma juridica civila respectiva; Interpretarea jurisdictionala este interpretarea care provine de la un organ de jurisdictie. Interpretarea care emana de la instantele judecatoresti se numeste interpretare judiciara cauzala,aceasta interpretare are forta juridica obligatorie numai pentru acea speta. Interpretarea literala, interpretarea extensiva si interpretarea restrictiva: Interpretarea literala sau declarativa este interpretarea care presupune ca intre continutul literal si continutul real al normei exista o perfecta suprapunere. Interpretarea este extensiva cand interpretul ajunge la concluzia ca in intelesul ei literal norma nu acopera unele raporturi sau situatii juridice pe care legiuitorul trebuia sa le acopere.Interpretarea este restrictiva atunci cand se constata ca intelesul literal al normei juridice civile este mai larg decat continutul ei real. Interpretarea gramatica, logica,sistematica,istorica si teleologica: Interpretarea gramaticala presupune lamurirea intelesului unei norme juridice apeland la analiza gramaticala a textului atat din punct de vedere morfologic cat si sintactic; Interpretarea logica a normelor de drept civil (clasificare norme,interpretare logica,test) pentru stabilirea continutului normei juridice se folosesc si regulile logicii formale si rationalmentele logice inductive sau deductive,in aplicarea normelor de drept civil exista reguli de interpretare logica astfel: a) Exceptiile sunt de stricta interpretare; b) Unde legea nu distinge nici noi nu trebuie sa distingem; c) Norma de drept civil trebuie interpretata intr-un sens care sa permita aplicarea ei si nu intr-un sens care sa o inlature. Pe langa aceste reguli de interpretare logica sunt deosebit de utile in practica si argumentele care pot fi folosite in interpretare: a) argumentul "per a contrario",se poate exprima astfel:ori de cate ori se afirma ceva se neaga contrariul(articolul 27,alin 2 din codul familiei spune ca la incheierea casatoriei sotii pot sa isi pastreze numele lor inaintea casatoriei,sa ia numele unuia sau altuia dintre ei

sau numele lor reunite); b) argumentul de analogie: cere ca regula de drept aplicabila pentru un anumit caz sa se extinda la cazuri identice sau asemanatoare; c) argumentul afortiori (cine poate mai mult,poate si mai putin); d) argumentul reducerii la absurd care evidentiaza ca o anumita solutie propusa prin interpretare este singura posibila,altfel s-ar ajunge la solutii inadmisibile, absurde.

Curs 3
Interpretarea sistematica este metoda care consta in determinarea continutului normei de drept civil prin stabilirea locului pe care il ocupa aceasta in sistemul de drept,in sistemul dreptului civil,in sistemul principiilor dreptului civil si chiar in cadrul unei institutii de drept civil. Interpretarea istorica presupune stabilirea intelesului normei juridice de drept civil in contextul conditiilor concrete istorice care au determinat adoptarea acelei norme. Interpretarea teleologica consta in lamurirea intelesului normei de drept civil prin determinarea scopului urmarit de legiutor in momentul editarii normei respective. Raportul juridic civil Raportul juridic civil este o relatie sociala cu caracter patrimonial sau personal-nepatrimonial reglementata de norma de drept civil. Pluralitatea subiectelor raportului juridic civil: In cele mai multe cazuri raportul juridic se stabileste intre doua persoane, una ca subiect activ si una ca subiect pasiv, putem avea insa si o pluralitate de subiecte, pluralitate care poate fi: - activa - pasiva - mixta. In functie de categoriile de raport civil pluralitatea subiectelor este si ea diferita: A. In raporturile care au in continut drepturi personale nepatrimoniale subiectul activ este determinat, iar subiectul pasiv

este nedeterminat si este format din toate celelalte subiecte de drept civil. B. In raporturile care au in continut drepturi patrimoniale pluralitatea difera dupa cum continutul este format din drepturi reale sau drepturi de creanta. In cazul raporturilor juridice reale avand in continutul lor (ex dreptul de proprietate), subiectul activ poate fi o singura persoana (in cazul proprietatii exclusive) sau mai multe persoane (in cazul proprietatii comune), iar ca subiect pasiv avem toate celelalte subiecte de drept civil care au ca obligatie sa nu faca nimic de natura a aduce atingere dreptului subiectiv civil respectiv. Proprietatea comuna poate avea 3 forme: a) coproprietatea cand mai multe persoane detin in proprietate unul sau mai multe bunuri determinate,fiecare coproprietar cunoscand doar cota ideala de drept (ex 1/2), dar nu are o parte determinata din bunul primit in materialitatea sa. b) indiviziunea se intalneste atunci cand mai multe persoane detin in proprietate o universalitate de bunuri,fiecare avand calitatea de coindivizar,cunoscand cota ideala de drept,in indiviziune se afla mostenitorii unei persoane. c) devalmasia se manifesta in coproprietatea sotilor asupra bunurilor dobandite in timpul casatoriei,partea fiecaruia se stabileste prin partaj in functie de gradul de contributie la dobandirea lor.In raporturile de creanta (obligationale) pluralitatea poate fi activa (cand sunt mai multi creditori), pasiva (cand sunt mai multi debitori) si mixta(cand sunt mai multi creditori si mai multi debitori) Capacitatea civila a persoanei Fiecare persoana fizica sau persoana juridica pentru a putea participa la raporturile juridice civile trebuie sa aiba capacitate civila,adica calitatea de a fii subiect de drept civil. Capacitatea civila are in structura sa 2 elemente,si anume: - capacitatea de folosinta - capacitatea de exercitiu. Capacitatea de folosinta (art 5 din decretul 31/1954 defineste capacitatea de folosinta ca fiind aptitudinea unei persoane de a avea

drepturi si obligatii civile). Capacitatea de folosinta a persoanelor fizice cuprinde toate drepturile si obligatiile prevazute de legislatia in vigoare fiind generala si egala pentru toate persoanele indiferent de rasa, nationalitate, religie, grad de cultura, sau origine sociala. Nici o persoana fizica nu poate fi lipsita de capacitatea de folosinta, pot insa exista ingradiri ale capacitatii de folosinta cu caracter de sanctiune penala sau civila, sau ingradiri instituite ca masuri de protectie a persoanei. Capacitatea de folosinta a persoanei fizice incepe din momentul nasterii ei,regula de la care se admite o singura exceptie in sensul ca drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune insa numai daca el se naste viu.Incetarea capacitatii de folosinta are loc la moartea persoanei fizice,moarte consemnata fizic sau declarata judecatoreste. Capacitatea de folosinta a persoanelor juridice, persoanele juridice dobandesc capacitate de folosinta la momentul dobandirii personalitatii juridice. O persoana juridica poate avea capacitatea de folosinta inainte de data actului de infiintare cat priveste drepturile constituite in favoarea ei,dar numai in masura in care acestea sunt necesare pentru ca persoana juridica sa ia fiinta in mod valabil. In cazul persoanelor juridice, capacitatea de folosinta nu este insa generala si egala ca la persoanele fizice, persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut(principiul specialitatii capacitatii de folosinta). Capacitatea de folosinta a persoanei juridice inceteaza odata cu incetarea acesteia. Capacitatea de exercitiu este atitudinea persoanelor de a exercita si dobandii drepturi si de a-si asuma si executa obligatii prin incheierea de acte juridice civile. Capacitatea de exercitiu a persoanelor fizice: Avem 3 categorii de persoane fizice raportate la capacitatea de exercitiu:

1.Persoane lipsite de capacitatea de exercitiu 2.Persoane cu capacitatea restransa de exercitiu 3.Persoane cu capacitate deplina de exercitiu Nu au capacitate de exercitiu minorii care nu au implinit varsta de 14 ani precum si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca din cauza arienatiei sau debilitatii mintale. Deoarece insa aceste persoane au capacitate de folosinta ele pot fi titulare de drepturi si obligatii,actele lor juridice fiind incheiate de catre reprezentantii lor legali. Minorii intre 14-18 ani dobandesc potrivit legii o capacitate de exercitiu restransa care le ingaduie sa incheie ei insisi actele juridice prin care dobandesc drepturi si obligatii dar cu incuviintarea prealabila a ocrotitorilor lor legali si uneori a autoritatii tutelare. Capacitatea de exercitiu deplina o au persoanele care au implinit varsta de 18 ani. Incetarea capacitatii de exercitiu are loc in urmatoarele situatii:prin moartea persoanei fizice (atunci cand inceteaza si capacitatea de folosinta) si prin punerea sub interdictie judecatoreasca. Capacitatea de exercitiu a persoanelor juridice in vederea realizarii scopului pentru care au fost create,persoanele juridice trebuie sa participe la viata juridica prin incheierea de acte juridice,pentru a realiza acest lucru legea recunoaste persoanelor juridice capacitatea de exercitiu precizand ca acestea isi exercita drepturile si isi indeplinesc obligatiile prin organele sale de conducere. Inceputul capacitatii de exercitiu la persoanele juridice are loc de la data cand acestea dobandesc personalitate juridica, sfarsitul capacitatii de exercitiu are loc odata cu incetarea capacitatii de folosinta a persoanelor juridice.

Curs 4
Continutul raportului civil este alcatuit in totalitatea din totalitatea drepturilor subiective civile ale subiectului activ si totalitatea obligatiilor civile ale subiectului pasiv. Prin urmare drepturile si obligatiile civile ce apartin subiectelor raportului juridic civil sunt intro relatie de interdependenta de determinare reciproca.

Dreptul subiectiv civil: Este posibilitatea (facultatea) recunoscuta de normele juridice civile subiectului activ in virtutea careia,in limitele dreptului si a moralei aceasta poate avea o anumita conduita si poate pretinde de la subiectul pasiv o conduita corespunzatoare care consta in a da a face sau a nu face ceva iar in caz de nevoie poate apela la forta de constrangere a statului. Clasificarea drepturilor subiective civile: A.Dupa opozabilitatea lor: - drepturi subiective civile absolute - drepturi subiective civile relative. B.Dupa natura continutului: - drepturi subiective civile patrimoniale - drepturi subiective civile personal-nepatrimoniale. C.Dupa corelatia dintre ele avem: - drepturi subiective civile principale - drepturi subiective civile acesorii D.Dupa gradul de certitudine sau siguranta oferit titularilor: - drepturi subiective civile pure si simple - drepturi subiective civile afectate de modalitati. Drepturi subiective civile si drepturi civile relative: Dreptul subiectiv civil absolut este acel drept in virtutea caruia titularul sau, (subiect activ determinat) fara a apela la altcineva il poate exercita si caruia ii corespunde obligatia generala a tuturor celorlalte subiecte de drept civil (subiect pasiv nedeterminat)de a nui aduce atingere. Din aceasta categorie fac parte drepturile personale nepatrimoniale si drepturile patrimoniale reale. Dreptul subiectiv civil relativ este acel drept pentru a carui exercitare titularul sau (subiectiv activ determinat) poate pretinde altei persoane sau altor persoane (subiect pasiv determinat) sa aiba o anumita conduita care consta in a da, a face sau a nu face ceva. Din categoria drepturilor civile relative fac parte drepturile de creanta, care sunt nelimitate ca numar. Drepturile subiective civile patrimoniale si nepatrimoniale: Drepturile persoane nepatrimoniale sunt acele drepturi care nu au

continut economic si nu pot fi exprimate in bani,ele fiind strans legate de persoana titularului. Din categoria drepturilor personale nepatrimoniale fac parte drepturile legate de existenta si integritatea fizica sau morala a persoanei,cum ar fii dreptul la viata,dreptul la sanatate,dreptul la onoare etc. Drepturi care se refera la elementele de identificare a persoanei: dreptul la nume,la domiciliu,stare civila pentru persoana fizica, sau dreptul la denumire ,dreptul la sediu pentru persoane civile, si tot din aceasta categorie fac parte unele dintre drepturile de proprietate intelectuala cum ar fii:dreptul la paternitatea operei sau dreptul de divulgare a operei. Drepturile subiective civile patrimoniale sunt acele drepturi care au un continut economic si pot fi evaluate in bani, din aceasta categorie fac parte drepturile reale si drepturile de creanta. Drepturi subiective civile principale si drepturi subiective civile accesorii: Dreptul subiectiv civil principal este acel drept care are o existenta de sine statatoare in sensul ca nasterea,existenta sau stingerea lui nu depinde de existenta altui drept. Dreptul subiectiv civil accesoriu este acel drept a carui existenta valabila sau stingere depinde de soarta unui alt drept numit principal pe care il insoteste sau il garanteaza. Drepturile reale principale sunt: A.Dreptul de proprietate in toate formele sale. B.Drepturile reale principale corespunzatoare dreptului de proprietate privata numite si dezmembramintele dreptului de proprietate:dreptul de uz,dreptul de uzufruct,dreptul de habitatie,dreptul de servitute si dreptul de superficie C.Dreptul de folosinta al regiilor autonome si institutiilor de stat ca drept real corespunzator dreptului de proprietate publica apartinand statului si dreptul de concesiune.Drepturile reale accesorii sunt dreptul de ipoteca,dreptul de gaj,privilegiul si dreptul de retentie. Drepturi subiective pure si simple si drepturi subiective civile afectate de modalitati:

Drepturile pure si simple sunt acele drepturi care confera titularului lor maxima siguranta si isi produc efectele de indata(de la nastere)in mod definitiv si iremediabil. Drepturile afectate de modalitati sunt acele drepturi a caror nastere,exercitare sau stingere depind de anumite evenimente viitoare zise si modalitati, si anume: termenul, conditia sau sarcina.

Curs 5
Actul juridic Actul juridic, ce poate fi act juridic unilateral sau bilateral, si faptele juridice care pot fi licite si ilicite. Sunt licite: gestiunea de afaceri, plata nedatorata, imbogatirea fara justa cauza, iar faptul juridic ilicit este orice fapt ce contravine unei dispozitii express a legii prin care se ocroteste un drept subiectiv sau un interes. Si obligatiile civile care sunt (indatoriri juridice asumate de subiectele pasive a unor raporturi juridice ce constau in o actiune de regula a da sau a face, sau o inactiune [a nu face ceva ce puteai sa faci daca nu te obligai], actiuni sau inactiuni ce pot fi duse la indeplinire la nevoie prin utilizarea fortei coencitive. Si obligatia sau obligatiile se clasifica utilizandu-se mai multe criterii: 1.Dupa obiectul lor:obligatiile pot fi: - obligatii de a da(a da inseamna a constitui sau transmite un drept real asupra unui bun), - obligatii de a face(a presta un anumit serviciu) - obligatii de a nu face(obligatie negative ce consta de regula in aceea sa nu faci ceea ce putea sa faci daca nu intrai in acel raport obligational) 2.Obligatii pozitive sau negative, - pecuniare (au ca obiect o suma de bani) - nepecuniare -obligatii reale de a face si obligatii scripte ireale (opozabile tertilor) 3.Dupa rezultatul lor: - obligatii de rezultat prin care cei si le asuma urmaresc realizarea acelui rezultat

- obligatii de diligenta 4. Obligati imperfecte (naturale sau morale) acele obligati care sunt lipsite de sanctiune si care nu pot fi aduse la indeplinire. Actul juridic-caracterizare generala: Este o manifestare de vointa savarsita cu intentia de a creea,modifica,transmite sau stinge anumite drepturi si obligatii ce formeaza continutul unui raport juridic complet. Principalele clasificari ale actelor juridice sunt: 1.Dupa numarul partilor actului: - unilaterale (rod al manifestarii de vointa a unei singure parti,persoane) .Ex:oferta de a contracta,acceptarea ofertei,testamentul -bilaterale sau sinanagmatice(cele ce dau nastere la drepturi si obligatii in sarcina a 2a persoane cu interese armonizate; - acte juridice multilaterale (rod al manifestarii de vointa a cel putin 3 persoane.ex:majoritatea actelor juridice sunt multilaterale 2.Dupa scopul urmarit de parti la incheierea actelor juridice: - acte juridice cu titlu oneros in care partile urmaresc satisfacerea unui interes patrimonial, - acte juridice cu titlu gratuit prin care una din parti aduce un folos patrimonial celeilalte parti fara sa primeasca ceva in schimb, - acte juridice cu titlu oneros se subdivid la randul lor in:acte comutative(in care intinderea prestatiilor partilor este cunoscuta din insasi momentul incheierii actului incerta; - acte juridice aleatorii (in care intinderea prestatiei cel putin a uneia dintre parti depinde de un eveniment viitor nesigur,incert numit aleeatoriu.

Curs 6
Modalitatile actului juridic civil Prin modalitati ale actului juridic civil intelegem anumite elemente sau imprejurari viitoare care sunt cuprinse in actele juridice,imprejurari de care depinde executarea sau insasi existenta actului.

Modalitatile actului juridic sunt: - Termenul - Conditia - Sarcina Termenul:ca modalitate a actului juridic civil este un eveniment viitor si sigur in ceea ce priveste realizarea sa de care depinde inceperea executarii sau stingerii efectelor actului juridic civil respectiv. Clasificarea termenelor: 1.In functie de efectele pe care le produce termenul poate fi: a) termen suspensiv b) termen extinctiv Termenul suspensiv este acel termen care amana inceperea executarii actului pana la momentul implinirii lui,pana la implinirea termenului suspensiv dreptul nu poate fi exercitat iar obligatia nu poate fi executata. Termenul extinctiv este acel termen care amana stingerea executarii actului pana la implinirea lui,pana la implinirea termenului extinctiv actul incheiat se executa ca si cum ar fi pur si simplu.Implinirea acestui termen face insa ca actul sa inceteze sa-si mai produca efecte pentru viitor. 2.Dupa criteriul cunoasterii sau nu in momentul incheierii contractului a datei cand se implineste,termenul se clasifica in: a) termen cert b) termen incert Termenul cert este acel termen al carui data de indeplinire este cunoscuta din chiar momentul incheierii actului juridic. Termenul este incert atunci cand la momentul incheierii nu se stie cand se va realiza desi se stie cu siguranta ca acesta se va implinii. 3.In functie de modul in care este prevazut in actele juridice avem: a) termen expres b) termen implicit. Termenul expres este acel termen care este stipulat de parti in act Termenul implicit este acel termen care este subinteles intr-un act. 4.In functie de izvorul lui termenul poate fi

a) voluntar b) legal c) judiciar Termenul voluntar este acel termen care este stabilit prin vointa partii sau a partilor in chiar cuprinsul actului pe care inchei. Termenul legal este acel termen stabilit de lege(art 700 din codul civil se stabileste ca dreptul de a accepta o mostenire se prescrie intrun termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii. Termenul judiciar este acel termen acordat debitorului de catre instanta de judecata. 5.In functie de titularul care beneficiaza de termen avem : a) termeni in favoarea debitorului b) termen in favoarea creditorului c) termen in favoarea debitorului si a creditorului Termenul in favoarea debitorului reprezinta regula(potriviat art 1024 din codul civil termenul este presupus intotdeauna ca s-a stipulat in favoarea debitorului daca nu rezulta din stipulatie sau din circumstante ca este privit si in favoarea creditorului) Termenul stabilit in favoarea creditorului este de exemplu cel cuprins in art 1616 din Codul Civil care in materia contractului de depozit este stabilit in favoarea deponentului. Termenul prevazut in favoarea ambelor parti este cel prevazut de pilda intr-un contract de asigurare. Conditia ca modalitate a actului juridic civil este un evenimentviitor si desigur ca realizare de care depinde existenta actului juridic civil. Clasificarea conditiilor: 1. In functie de efectele pe care le produce: a) conditie suspensiva b) conditie rezolutorie Conditia suspensiva este acea conditie de a carei indeplinire depinde nasterea actului juridic. Conditia rezolutorie este acea conditie de a carei indeplinire depinde desfiintarea actului juridic civil. 2.In functie de legatura cu vointa partilor privind realizare sau

nerealizarea evenimentului avem a) conditie cazuala b) conditie mixta c) conditie potestativa Conditia cazuala este acea conditie a carei indeplinire depinde de hazard,de intamplare(casus),independenta de vointa partilor. Conditia mixta este acea conditie cand indepinirea sau neindeplinirea evenimentului depinde de vointa unei parti cat si de vointa unei terte persoane determinate. Conditia este potestativa daca indeplinirea sau neindeplinirea evenimentului depinde de vointa uneia sau alteia dintre parti.Conditia potestativa este de 2 feluri:conditia pur potestativa si conditia potestativa simpla. Conditia pur potestativa este acea conditie a carei realizare sau nerealizare depinde de vointa exclusiva a uneia dintre partile actului juridic civil. Conditia potestativa simpla este conditia a carei realizare sau nerealizare depinde de vointa uneia dintre parti dar si de un fapt exterior sau de vointa unei terte persoane determinate. In ceea ce priveste conditia pur potestativa,avem urmatoarele situatii: - Conditia suspensiva pur potestativa din partea debitorului este nula deoarece aceasta presupune lipsa vointei de a se obliga si atrage nulitatea intregului act. - Conditia pur potestativa suspensiva sau rezolutorie din partea creditorului este valabila.In privinta conditiei potestative simple ea este valabila atat in privinta creditorului cat si in privinta debitorului deoarece realizarea ei depinde si de vointa unei terte persoane sau de un fapt exterior. 3.Dupa modul in care este formulata conditia poate fi clasificata in a) conditie pozitiva b) conditie negativa. 4.Dupa cum conditia poate fi realizata sau nu avem: a) conditie posibila

b) imposibila (1008 din codul civil o conditie imposibila contrara bunelor moravuri sau prohibita de lege este nula si desfiinteaza conventia ce depinde de dansa. Efectele conditiei: Se produc retroactiv adica din momentul incheierii actului juridic civil ci nu din momentul realizarii sau nerealizarii conditiei. Conditia afecteaza insasi existenta actului juridic. Sarcina ca modalitate a actului juridic civil, este acea obligatie de a da, a face sau a nu face ceva, impusa de dispunator gratificatului in actele cu tiltu gratuit, libertati. Clasificarea sarcini: 1. In functie de persoana beneficiarului a) in favoarea dispunatorului b) in favoarea gratificatului c) in favoarea unei terte persoane 2. In functie de valabilitatea ei a) sarcini posibile b) sarcini licite c) sarcini morale fata de cele imposibile d) sarcini ilicite e) sarcini imorale sub aspectul efectelor, sarcina nu afecteaza valabilitatea actului juridic civil in caz de neexecutare a ei, ci numai eficacitatea actului (mai exact ineficacitatea lui, respectiv revocarea actului ca sanctiune tipica in aceasta materie.

Curs 7
Efectele actului juridic civil Efectele actului juridic civil cuprind drepturile subiective civile si obligatiile civile la care da nastere,pe care le modifica,sau le stinge un act juridic civil. Efectele actelor juridice sunt guvernate de 3 principii: 1.Principiul fortei obligatorii a actului juridic civil 2.Principiul irevocabilitatii actului juridic civil

3.Principiul relativitatii a actului juridic civil Principiul fortei obligatorii a actului juridic civil: Acest principiu este exprimat prin adagiul "bacta sunt servanda". Potrivit articolului 969, alin 1 din codul civil: "conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante. "Prin urmare putem definii principiul fortei obligatorii ca fiind acea regula conform careia actul juridic civil legal incheiat se impune autorului sau autorilor lui intocmai ca si legea. Exceptii de la acest principiu:avem 2 tipuri de exceptii: a) Cazuri de restrangere a fortei obligatorii a actelor juridice civile ce privesc incetarea efectelor unor acte juridice civile inainte de termen datorita pieirii sau disparitiei unui element constitutiv al acestora. b)Cazuri de extindere a fortei obligatorii a contractelor: Principiul irevocabilitatii actului juridic civil Acest principiu este dedus din prevederile art 969, alin 2 din codul civil care arata ca o conventie poate fi revocata prin consintamantul mutual sau din cauze autorizate de lege. Desi textul se refera numai la conventii el se aplica tuturor actelor juridice,inclusiv actelor juridice unilaterale. Acest principiu este o consecinta a principiu "bacta sunt servanda" dar si o garantie a acestuia. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil: Poate fi definit ca o regula de drept potrivit careia actele juridice civile produc efecte numai fata de autorul sau autorii actului juridic civil.art 973 din codul civil "conventiile nu au efect decat intre partile contractante" Notiunile de parte, tert si avand cauza: Prin parte intelegem persoana care incheie actul juridic,fie personal,fie prin reprezentare si fata de care se produc efectele actului juridic civil. Tertul este persoana straina de un anumit act juridic deoarece nu a participat nici direct,si nici prin reprezentant la incheierea actului juridic civil.In principiu fata de tert actul juridic civil nu isi produce

efecte. Avand cauza este persoana care desi nu a participat la incheierea unui act juridic civil suporta unele efecte ale acestuia datorita unor legaturi pe care le are cu partea sau partile actului juridic. In dreptul nostru avanzii cauza sunt: a)Succesorii universali si succesorii cu titlu universal b)Succesorii cu titlu particular c)Creditorii chiro-grafari. Succesorii universali si succesorii cu titlu universal sunt acele persoane care dobandesc intreg patrimoniul sau o fractiune din patrimoniu uneia dintre partile actului juridic civil. Succesorii cu titlu particular sunt acele persoane care dobandesc un bun sau un drept privit individual de la una din partile care au incheiat actul juridic. Sunt succesori cu titlu particular cumparatorul fata de vanzator,donatarul fata de donator etc. Succesorii cu titlu particular au calitatea de avanzi-cauza numai daca sunt intrunite o serie de conditii,si anume:actul respectiv a dat nastere unor drepturi si obligatii strans legate de bunul dobandit. Pentru actele incheiate de autor (ce de la care a cumparat daca este vorba de cumparator)cu alte persoane supuse unor conditii de publicitate se cere ca si aceste conditii sa fie indeplinite; Actul juridic sa aiba o data certa anterioara dobandirii bunului. Creditorii chirografari sunt acei creditori care pentru garantarea drepturilor pe care le au nu au o garantie reala asupra bunurilor debitorului, cum ar fii gajul sau ipoteca, ci au un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului in baza caruia la scadenta vor putea urmarii oricare dintre bunurile acestuia si nu un anumit bun.

Curs 8
Exceptiile de la principiul relativitatii actului juridic In literature de specialitate exceptiile de la principiul relativitatii actului juridic civil sunt impartite in : Exceptii reale Exceptii aparente

Exceptiile reale de la principiul relativitatii efectelor actului juridic civil sunt:stipulatia pentru altul,actiunile directe si contractual colectiv de munca. Exceptii aparente de la principiul relativitatii efectelor actului juridic civil sunt: Situatia avanzilor-cauza Promisiunea faptei altuia Singulatia Reprezentarea Nulitatea actului juridic civil Nulitatea actului juridic civil este sanctiunea civila care desfiinteaza cu efect retroactive efectele unui act juridic civil incheiat cu incalcarea dispozitiilor legale privitoare la conditiile sale de validitate.Ca sanctiune civila nulitatea indeplineste anumite functii,si anume: Functia preventiva Functia sanctionatorie Functia reparatorie Functia de mijloc de garantie a principiului legalitatii Cauzele nulitatii actului juridic civil: In legislatia noastra in vigoare nu sunt enumerate in mod sistematizat si limitativ cauzele nulitatii actului juridic civil.Plecand insa,pe cand insa elementele esentiale ale actului juridic putem aprecia ca sunt cause de nulitate ale actului juridic civil: Lipsa ori nevalabilitatea consintamantului Incalcarea prevederilor legale referitoare la capacitatea de a incheia actul juridic respectiv Lipsa obiectului sau caracterului ilicit sau imoral Lipsa cauzei Existenta unei cause false ilicite sau imorale Nerespectarea formei pentru actele solemne Fraudarea legii sau fraudarea intereselor tertilor Nerespectarea normelor imperative a ordinii publice si a bunelor moravuri

Lipsa or nevalabilitatea autorizatiei administrative pt anumite acte civile Clasificarea nulitatilor: In functie de natura interesului ocrotit, prin dispozitia legala incalcata la incheierea actului juridic civil, nulitatile se impart in absolute si relative. Nulitatea absoluta este nulitatea care intervine pentru nerespectarea la incheierea unui act juridic civil a unei norme juridice care ocroteste un interes general.In actele normative in vigoare,in literature juridica si in practica judiciara nulitatea absoluta este desemnata prin folosirea termenilor nul de drept ,va fi nul,nulitate,nulitate absoluta Cauzele nulitatii absolute: Nulitatea absoluta intervine atunci cand: Se incalca dispozitiile legale referitoare la capacitatea civila a persoanelor insa numai daca este vorba de o incapacitate speciala prin care se apara un interes general Atunci cand intervine lipsa totala a consintamantului sau cand acesta este viciat prin eroare Atunci cand intervine inexistenta sau nevalabilitatea obiectului actului juridic civil Atunci cand lipseste cauza sau cauza este ilicita si imorala Atunci cand nu s-a respectat forma ceruta advaliditate Atunci cand prin incalcarea normelor imperative actul s-a incheiat in frauda legii Regimul juridic al nulitatii absolute: Nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes Actiunea in nulitate absoluta este inprescriptibila in sensul ca poate fi introdusa oricand. Actul juridic lovit de nulitate absoluta in principiu nu poate fi confirmat Nulitatea relativa este sanctiunea care intervine in cazul in care la incheierea unui act juridic se incalca o norma juridica care ocroteste un interes personal (individual).Pentru desemnarea nulitatii relative se folosesc termenii anulabil,anulat,anulare.

Cauzele nulitatii relative: Nulitatea relativa intervine din urmatoarele cause: Cand consintamantul a fost viciat la incheierea actului juridic prin eroare,violenta ori leziune Cand actul juridic a fost incheiat de o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitatea de exercitiu restransa fara incuviintarea prealabila a ocrotitorului legal sau a autoritatii tutelare Cand actul juridic s-a incheiat cu nerespectarea unor interdictii legale prevazute in scopul ocrotirii unor interese personale ale partilor sau a unor terte persoane Cand cauza actului juridic civil este falsa sau imaginara Regimul juridic al nulitatii relative: Nulitatea relativa poate fi invocata exclusiv de catre persoana al carui interes a fost nesocotit prin incalcarea normei de drept civil care il ocrotea.Actiunea in nulitate relative a actului juridic este prescriptibila . Nulitatea relativa poate fi confirmata in mod express sau tacit. In functie de intinderea efectelor pe care le produc nulitatile pot fi totale sau partiale. Dupa cum este sau nu prevazuta de lege nulitatea poate fi expresa sau virtuala. In functie de felul conditiei de validitate incalcate de incheierea actului juridic nulitatea poate de fond sau de forma. Dupa modul cum sunt valorificate nulitatile acestea se impart in nulitati amiabile si nulitati vidiciare.

Curs 9
Efectele nulitatii Prin efectele nulitatii actului juridic civil intelegem consecintele pe care le produce aceasta sanctiune,adica urmarile datorate desfasurarii in intregime sau in parte a unui act juridic datorat incalcarii la incheierea lui a dispozitiilor legale referitoare la conditiile sale de validitate. Principiile efectelor nulitatii:

Retroactivitatea efectelor nulitatii in sensul ca acestea se produc nu de la declararea ei ci chiar din momentul incheierii actului juridic. Repunerea partii sau a partilor in situatia anterioara care se realizeaza prin restituirea prestatiilor effectuate in temeiul actului juridic incheiat. Anularea atat a actului juridic initial incheiat cat si a actelor juridice subsecvente. Prescriptia extinctiva Prescriptia extinctiva este stingerea dreptului la actiune ne-exercitat in termenul prevazut de lege. Prescriptia extinctive isi are reglementarea intr-o serie de acte normative din care cele mai importante sunt decretul 167/1958 privitor la extinctia prescriptiva si codul civil. Prescriptia extinctive are functia de asigurare a stabilitatii si securitatii circuitului civil, de asemenea are o functie de stimulare a titularului dreptului pentru a si-l realiza si totodata se justifica si datorita dificultatii administrarii mijloacelor de proba pentru dovedirea unui drept nascut cu multa vreme in urma. Domeniul de aplicare al prescriptiei extinctive: Domeniul de aplicare al prescriptiei extinctive are in vedere drepturile la actiune referitoare la drepturile subiective patrimoniale urmand insa a se distinge intre prescriptia extinctiva, a drepturilor de creanta si prescriptia extinctiva a drepturilor reale.In principiu drepturile de creanta indifferent de izvorul lor sunt prescriptibile extinctiv. Prescriptia extinctiva a drepturilor reale principale sunt imprescriptibile extinctiv, urmatoarele actiuni reale: Actiunea in revendicare imobiliara Actiunea in revendicare imobiliara si mobiliara intemeiata pe dreptul de proprietate publica Actiunea in partaj

Actiunea negatorie prin care proprietarul unui bun cheama in judecata persoana care pretinde ca este titulara altui drept real principal asupra bunului respectiv(dreptul de uz,usufruct,abitatie,servitute,superificie)constestant existenta acelui drept. Actiunea confesorie prin care se urmareste apararea dreptului de superficie ca dezmembramand al dreptului de proprietate. Actiunea ingrantuire:in principiu ,dreptul actiune referitor la drepturile personale nepatrimoniale este inprescriptibil. Termenele prescriptiei extinctive: Termenul de prescriptive extinctiva este intervalul de timp stabilit de lege inauntrul caruia trebuie exercitat dreptul la actiune in sens material sub sanctiunea pierderii acestui drept. Dupa sfera lor de aplicare ,termenele de prescriptive se impart in in termene generale si termene speciale. Prin termen general de prescriptie intelegem acel termen care este aplicabil tuturor actiunilor prescriptibile, chiar si acelora pt care legea nu prevede un anumit termen si ori de cate ori nu-si gaseste aplicarea un termen special intr-un anumit caz concret. Pentru actiunile personale, adica acelea prin care se urmareste valorificarea unui drept de creanta, termenul general de prescriptie este de 3 ani, iar pentru actiunile reale adica acelea prin care se urmareste ocrotirea unui drept real termenul general de prescriptive este de 30 de ani. Termene speciale de prescriptive extinctive: Sunt acele termene prevazute pentru anumite actiuni incheiat decretul 167/1958 sau in alte acte normative care deroga de la termenele generale.

S-ar putea să vă placă și