ncntecul Univers, apleac-ti urechea la rugciunea mea curat! Pmnt, deschide-te, ca masa apelor s mi se deschid!

Flori, nu unduiti, trestii, nu tremurati, copaci, nu v cltinati! Doresc s-L aud pe Dumnezeul Creatiei, Tot si Unul! S se deschid cerurile, s se domoleasc si vntul! Fie ca darurile mele s vesteasc Totul si Unul! Herto Valus, Cartea Secret Tabla de Smaragd Este adevrat, fr nici-o-ndoial, Este cert si foarte real. Ceea ce se afl jos e la fel cu ceea ce se afl sus, Iar ceea ce se afl sus e la fel cu ceea ce se afl jos Pentru a mplini miracolele unui Singur lucru; si asa cum Toate lucrurile au venit si mai vin din Unul, tot asa Si aceste duhuri s-au nscut din lucrul unic, prin adaptare. Cerul e Tatl, Terra este Mama, Vntul i-a purtat n pntec, Pdurea e doica. Vointa ntregii lumi se afl aici. Puterea lor este fr margini, att n Cer ct si pe Pmnt. S desparti Focul de Pmnt, Subtilul de Dens, Cu mare ndemnare! Ei urc de la Pmnt la Cer si pogoar din nou pe Pmnt Si primesc ntreaga putere din lucrurile de sus si de jos. Vei avea astfel toat gloria lumii si Bezna va fugi de tine. E tria puternic a oricrei forte, pentru c ea Va-nvinge orice lucru subtil, va ptrunde orice lucru solid. Asa a fost creat lumea mic. Iat Izvorul unor superbe Adaptri artate aici. De aceea am fost numit si Hermes Trismegist, avnd doar trei prti din ntelepciunea divin. A patra mi se va drui dincolo de mprtia Soarelui. Ceea ce am spus despre operatia Luminii e complet.

Pe alt trm vei nvia, tu, cel ce ai fost prea curat pe Pmnt. Pmntul trac se ntindea pe o suprafat enorm, de la Marea Egee si din vestul Asiei Mici pn n mlastinile Pripetului si de la cadrilaterul Boemiei pn spre Bug. Iar dac i socotim si pe cimerieni tot ca traci, cum pare probabil, atunci limita estic a lor trebuie ntins pn dincolo de Marea de Azov, nglobnd, n cazul acesta, si tot trmul de miaznoapte al Mrii Negre". (Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria Romnilor, p. 28-29). Cum si ilirii, inclusiv noricii, erau, dup prerea unor specialisti, tot traci, putem socoti ca hotar apusean Marea Adriatic si Muntii Alpi. Numele etnic de Trax, Threkes (lat. Thrax, Thraeci, Thraces, Tracia etc.) pomenit nc de Homer si mentinut si mai trziu de autorii antici, s-a pstrat n etnonimul dac Dragae atrgtori; plcuti; iubiti; frumosi; buni; puri" (cf. rom. drag, a drege si v. slav dragu). Tracii purtau si nume ca Aulu-tracus Prea Plcutul", iar armele gladiatorilor din acest neam se numeau Thraeci-dica, Bine-cuvntate" (cf. rom. Drgaica). Distantele imense ntre triburile aflate la marginile spatiului trac vor fi adus si deosebiri ntre ele, astfel c si astzi unii istorici si lingvisti nclin s cread c frigienii, panonii si noricii erau diferiti de geto-daci. ns credinta n nemurire le era comun, celebra bonet frigian era aidoma cu cciula nobilului geto-dac, steagul-dragon era purtat n sulit pe ambele maluri ale Danubiului. Limba veche tracic se transformase foarte ncet n dialecte, care, ns, erau inteligibile ntre ele din aproape n aproape. Inscriptiile tracice, prezentate n acest volum, prezint deosebiri dialectale, uneori destul de pronuntate. La fel se ntmpl si cu textele altor limbi vechi. Astfel, la data cnd se ivesc primele texte literare cunoscute de antichitate si cele dinti inscriptii cu alfabetul grecesc, adic din veacul al VII-lea pn n al V-lea i.d.C., fiecare cetate greac si are dialectul ei; dar acestea nu se deosebesc pn acolo nct s mpiedice comunicarea fundamental a limbii; un grec putea fi nteles, de obicei, n orice parte a zonelor elene. Mai trziu, germana de sus e si ea lipsit de unitate: fiecare text reprezint alt dialect. Ca si irlandeza, germana de sus a fost transcris fr un sistem definit si exist tot attea tipuri de limb si de notri cte mnstiri sunt. Primele stiri despre geto-daci le aflm nc de la Homer, care, n Iliada (II, 844; IV, 533; IX, 5), pomeneste de tracii de nord locuind acolo de unde bteau vnturile friguroase", dar descoperirile arheologice atest c ei triau de mai multe milenii n spatiul carpato-ponto-danubian. Desi mai deprtati de greci, ca ramur extrem-nordic a tracilor, geto-dacii ntretineau legturi de timpuriu cu acestia, dac Hesiod (sec. VIII i.d.C.) pomeneste deja, n Theogonia de Istrul care curge frumos". ncepnd cu sec. VII i.d.C., odat cu nfiintarea primelor colonii elene pe coasta estic a Pontului Euxin, stirile despre geti devin din ce n ce mai dese. Astfel, n sec. VI i.d.C., Hecateu din Milet aminteste n fragmentele pstrate din Periodos ges (Cltorie n jurul Pmntului") de crobizi (crobyzi) si trizi (terizi), neamuri trace, si de o cetate Orgame lng Istru", iar Simonide din Ceos scrie n versuri despre Istrul cel ndeprtat". Eschil (cca 525-456 i.d.C.) afirm n Prometeu dezlntuit (fr. 73) c Istrul de la hiperborei si din muntii

Ripei coboar", iar n tragedia Niobe (fr. 155) c fecioare rzboinice, pricepute la clrie si iscusite arcase (Amazoanele) triesc pe malurile Istrului. Sofocle (cca 497-405 i.d.C.) scrie de Istru (n Oedip rege), de tracii iubitori de cai" (Tereus, fr. 523) si, pentru prima oar, i mentioneaz pe geti si pe regele lor Charnabon(tos) (Triptolem, fr. 547); Pindar se refer des la Istrul cu izvoare umbroase" (Olimpicele, III, 11-17), la cireada rosie de tauri traci", pe care argonautii au gsit-o la Bosphor (Pitice, IV, 200-206) si la strlucitoarea insul" locuit de Achille n Pontul Euxin. Tot despre insula Leuke (Insula serpilor) scrie si Euripide (cca 480-406 i.d.C.) n tragedia Andromaca (v. 1262). Hellanicos, contemporanul lui Herodot, aminteste de obiceiul tracilor de a prepara bere din orz (ntemeieri de neamuri si orase, fr. 66) iar n Obiceiurile barbarilor despre zeul Zalmoxis al getilor din Thracia" si c neamurile crobizilor si terizilor din Dobrogea erau adoratoarele acestei divinitti, creznd n nemurirea sufletului. Herodot, care viziteaz litoralul de Nord-Vest si de Vest al Mrii Negre, ne d pentru prima oar mai multe amnunte extrem de valoroase despre traco-geti (n Istorii. De la el stim despre enorma ntindere a pmntului tracilor si despre marele lor numr. El scrie (n Cartea V, 3) c Neamul tracilor este cel mai numeros din lume, dup cel al inzilor. Dac ar avea un singur crmuitor sau dac tracii s-ar ntelege ntre ei, ar fi de nebiruit si cu mult mai puternici dect toate neamurile, dup socotinta mea. Tracii au mai multe nume, dup regiuni, dar obiceiurile sunt cam aceleasi la toti, afar de geti, trausi si de acei care locuiesc la Nord de crestonai". Tot despre traci scrie c lupt avnd pe cap cciuli din piele de vulpe, pe trupuri tunici si, deasupra, mantale lungi, mpestritate". Poart ncltminte si pulpare fcute din piele de cprioar. Sunt narmati cu sulite, scuturi usoare si sbii mici" (VII, 75). Acelasi istoric ne d si amnunte despre zeul suprem al getilor, Zalmoxis, si despre epitetul acestuia, Gebeleizis (IV, 94, 96) si tot el este autorul obiectiv al celei mai sugestive si mai frumoase caracterizri a getilor: cei mai viteji si mai drepti ntre traci" (IV,93). Dup Herodot informatiile despre geto-daci abund. Nu exist scriitor grec sau latin care s nu pomeneasc despre uriasa putere ce se nfiinta la Nordul Dunrii, primejdie permanent pentru Imperiul Roman. Tucidide, Xenophon, Platon, Aristotel, Demostene, Cezar, Cicero, Vergiliu, Horatiu, Strabon, Titus Livius, Ovidiu, Pliniu cel Btrn, Tacit, Ptolomeu, Lucian din Samosata, Cassius Dio, ca s nu-i amintim dect pe cei mai importanti, fac referiri adeseori obiective si laudative la tracii nordici. Unii le-au dedicat chiar opere ntregi. Astfel, retorul si filozoful Dion Chrysostomos (Gur-de-Aur), nscut la Prusa, n Bithynia, n anul 40, a ajuns n anul 87 n tinuturile getice de la Pontul Euxin. Se presupune c ar fi fost chiar la Sarmizegetusa, n preajma rzboiului dacoroman, fiind surghiunit din Roma si din Bithynia de ctre Domitianus. Abia Traianus l va rechema si va stabili cu el relatii bune. Dion din Prusa a scris o carte intitulat Getica ori Istoria getilor, astzi pierdut. Din aceast oper s-a inspirat enciclopedistul Casiodor (490-575), de la curtea regelui Teodoric, din Italia, care a scris o mare istorie a gotilor, pierdut si ea, iar mai trziu Iordanes. Nepotul lui Dion Chrysostomos, Dio Cassius Coceianus, nscut la

Niceea, n Bithynia, pe la anul 155, a scris si el o Getica, azi de asemenea pierdut. Despre daci a scris si mpratul Traianus o important lucrare ce se va fi numit Dacica sau probabil De bello dacico. Din aceast oper s-au pstrat doar cinci cuvinte ntr-un manual de gramatic ntocmit n secolul al VI-lea de Priscianus. La rzboaiele purtate de Traianus n Dacia a participat direct si medicul mpratului, T. Statilius Crito, grec din Heracleea Cariei. El a scris o carte cu titlul Getica, din care s-au pstrat doar cteva fragmente, ntr-un lexicon ntocmit n a doua jumtate a secolului al X-lea, cunoscut sub numele de Suidas ori Suda. Rzboaiele ntre daci si romani au mai fost amplu prezentate de ctre Appianus (cca 100-170), grec din Alexandria, unul dintre cei mai importanti istorici din secolul II, care a scris Istoria Romei, n 24 de crti, elaborat, probabil, n a doua jumtate a vietii lui, nainte de anul 165. El nftiseaz cucerirea diferitelor popoare de ctre romani. Cartea a XIII-a, pierdut n ntregime, se referea la luptele cu dacii. Din Istoria lui Ammianus Marcelinus s-a pierdut numai partea referitoare la Traianus. Multe alte fragmente din lucrrile istoricilor antici, privitoare exclusiv la getodaci, s-au pierdut definitiv. Este limpede c n operele disprute se ascundea Taina Tainelor, pe care, din motive... misterioase, nici acest volum nu o va dezvlui n ntregime, lsnd-o doar a fi ntrezrit. Constienti ei nsisi de intentiile de a li se distruge secretele spiritualittii, geto-dacii le-au ascuns n inscriptii ce par... latinesti sau grecesti. Astfel, acestea s-au si conservat pn astzi, continund s fie crezute ne-tracice. Cum se poate ca un text s fie nteles n dou limbi deodat?, exclam cu indignare unii insi cu pretentii stiintifice si culturale. Ei, uite c se poate! Un exemplu, dezbtut si astzi de lingvisti si istorici, este celebrul strigt TORNA, TORNA, FRATRE! n anul 587 avarii nvliser n Peninsula Balcanic si ajunseser n Tracia; n vreme ce o parte a armatei bizantine se rspndise n jur pentru jafuri, conductorul rmsese cu o mic trup; generalul Comentiolus, care comanda armata mprteasc, s-a decis s dea atacul si, dup lsarea serii, a naintat. Cronicarul bizantin Theophylactos Simokattes (urmat apoi de de Theophanes) spune c, n timp ce oastea nainta, un incident banal a semnat panic n rndul ostasilor mprtesti, care au nceput s fug n dezordine. Cznd ncrctura de pe un catr, fr ca soldatul care avea grij de animal s-si dea seama, cci se afla ceva mai n fat, un alt soldat ce se afla mai aproape, l-a strigat s se ntoarc spre a-si ridica bagajul: RETORNA (sau, dup Theophanes, TORNA, TORNA) FRATRE, si acesta n limba local" (trac!). Aceste cuvinte au fost interpretate ca un ordin de retragere de ctre ostenii latinofoni, care erau n primele rnduri; toti au nceput s strige ct puteau de tare (RE)TORNA, astfel nct, n scurt vreme, s-a dezlntuit o fug general. De fapt, soldatul nu fcuse dect s-i atrag atentia compatriotului cruia i czuse bagajul si i strigase n graiul matern: TORN-AF, TORN-AF RA TE!, adic Ti-a czut, ti-a czut!" (literal: A czut, a czut la tine!).

KOGAYON Muntele ce adpostea pestera unde se retrgea marele preot al getilor se numea Kogaion. n Geografia (VII, 3, 5), Strabon scrie: Tot asa si acest munte a fost recunoscut drept sacru si astfel l numeau getii; numele lui, Kogaion, era la fel cu numele rului care curgea alturi". KOG-A-ION nseamn Capul Magnificului", fiind si denumirea getic a Bucegilor, unde se afl marele cap sculptat, acoperit cu tiara sacr, cunoscut sub numele de Sfinxul Romnesc". Rul ce curgea prin apropiere, despre care scrie Strabon, nu poate fi dect Ialomita, creia getii i spuneau si NAPARIS Cerescul; Divinul". Evident, adpostul marelui preot era Pestera Ialomicioarei. Deocamdat, singura inscriptie getic (fig. 1), unde apare numele Kogaion, este un text orfic, n versuri, pe o crmid descoperit la Romula (Resca-Dobrosloveni, jud. Olt): HAR TIOS TINTONINOS INSUS TIKO IS DAKON KAND SIA TIL KOGAION ILMATON HLIOYLO PLEISTE NAKTOILO Traducerea: Mare e Zeul, ntotdeauna (si pretutindeni)! Asa s spun vitejii (cei curati), cnd privesc spre Kogaion! Ucenicii (recrutii) s cnte: Sfnt (puternic) este Domnul Noptii! Din text se deduce c Domnul Noptii" este echivalent cu Kogaion. Legendele elene si romane spuneau c Orfeu era trac si c MAINADES Dansatoarele (sacre)" i tiaser capul, pe care apoi l aruncaser n ru. Tot despre el se spunea c era printul KYCON-ilor, etnonim apropiat de Kogaion. Cetatea natal a lui Orfeu era D-ION A(1) lui Ion; A(1) Magnificului". Pe de alt parte, autorii antici scriau c misterele orfice se celebrau noaptea. Asadar, sculptat de om sau modelat de natur, Sfinxul" de pe platoul Bucegilor reprezenta, pentru geti, capul lui Orfeu, Domnul Noptii. Cu trei milenii nainte de autorul inscriptiei de la Romula, un initiat orfic desenase o cruce pe una din tblitele de la Trtria (fig. 2). n vrful crucii se afl un cap, desigur al lui Orfeu. Tblita poart urmtorul text: NUN KA SA UGULAS PA IDIM KARA I. Traducerea: Omul (nobilul) care stie tainele va merge n ceruri. O statuet dacic (fig. 3) l reprezint pe Orfeu, cu bratele n form de coroan. Pe vesmntul sacerdotal al marelui erou civilizator se observ o cruce. Misterul orfic al Celui Jertfit s-a pstrat n datina romneasc a Caloianului. O veche atestare a acestui obicei pare a fi o relatare a lui Diodor Sicul: n Frigia, ntmplndu-se odat s cad o epidemie asupra oamenilor,

iar de alt parte suferind si pmntul de secet, oamenii consultar oracolul asupra mijloacelor prin care s deprteze de la ei aceste calamitti, iar oracolul le rspunse c s nmormnteze trupul lui Attys si s o venereze pe Kybele ca divinitate. Deoarece, ns, din pricina vechimii, din trupul lui Attys nu mai rmsese nimic, frigienii au fcut imaginea tnrului, pe care apoi, plngnd-o, o nmormntar, ndeplinind si onorurile funebre potrivite cu soarta lui, si acest obicei ei l tin constant pn n zilele noastre". Attys era doar varianta traco-frigian a lui Orfeu, cruia geto-dacii i mai spuneau si GALLIEN Superbul; Magul; Poetul", ION Mretul" sau I-ANA Al Anei". Ultimele trei apelative se regsesc n bocetele Caloianului: Caloiene, Iene, Du-te-n cer si cere S deschiz portile, S sloboad ploile, S curg si grlele Zilele si noptile, Ca s creasc grnele! * ** Iani, Iani, Caloiani, Ia cerului tortele si deschide portile si porneste ploile! Amintindu-ne c Mainades Dansatoarele (sacre)" i-au tiat capul lui IonOrfeu si i l-au aruncat n rul Naparis, este limpede c traditia Caloianului are mai bine de cinci milenii si c provine din misterele orfice. Rului pe care a plutit Kog-a-Ion Capul Magnificului" i s-a mai spus si AURU-METTI Drumul Celui Curat (Strlucitor)", de unde vine si actualul nume al Ialomitei. Obiceiul Caloianului este caracteristic mai ales Munteniei (Ialomita, Buzu, Brila) si are loc, de obicei, n martea a treia dup Pastele ortodox. nc din zori, fetele de la 5-6 ani n sus se strng la un loc si se mpart, dup vrst, n dou sau mai multe cete. Fiecare ceat si alege o conductoare. Fetele fac o ppus de lut, un om mic, pe care l mpodobesc cu panglici, crpe colorate si flori, iar pe cap i pun drept cciul o coaj de ou rosu. n unele sate l mbrac n straie trnesti, cu opincute si cciulit. Ppusa se numeste Calian, Caloian sau Scaloian. Fetele pun Caloianul ntr-un sicriu mic, bine ncleiat ca s pluteasc pe ap sau pe o scndur, l nconjoar cu coji de ou rosii, pstrate de la Paste, precum si fel de fel de flori, printre care predomin busuiocul, apoi l ngroap pe cmp, printre bucate, prin bozii sau mrcini, pe malul vreunei ape ori ntr-alt loc ascuns. nainte de nmormntare, una dintre fete se face preot Mainadele erau preotesele Soarelui! alta, dascl, a treia duce steagul, adic o trestie cu o batist alb n vrf, naintea popii, si iarsi una sau dou fete duc sicriul ori scndura cu Caloianul. n urma cortegiului vin celelalte fete, cu lumnri aprinse, bocind:

Caloiene, Ene! Cum ne curg lacrimile S curg si ploile, Zilele si noptile, S umple santurile, S creasc legumile si toate ierburile Alte fete i plng pe frati, surori, printi, dac au! Dup nmormntare, Caloianului i se face poman, timp n care e bocit din nou: Iene, Scaloiene! Tinerel te-am ngropat, De poman c ti-am dat, Ap mult si vin mult S dea Domnul ca un sfnt, Ap mult s ne ude S ne fac poame multe! A treia zi, dup ce l-au nmormntat, adic n a treia joi dup Pastele ortodox sau n ziua de Paparude, fetele se adun iarsi, se duc la locul unde a fost nhumat, l dezgroap si-l bocesc: Caloiene, Ene, M-ta te cta Prin pdurea deas, Cu inima fript, ars, Prin pdurea rar, Cu inima fript, amar! Fetele l aduc n sat si l arunc ntr-o fntn sau se duc si-i dau drumul sicriului pe un ru sau pe un lac, urnd ca anul s fie ploios si plin de belsug. n multe locuri, Caloianul e mai nti frnt n bucti si abia dup aceea diferitele sfrmturi sunt aruncate n fntni, n blti ori pe ruri. Apoi se adun toate fetele la o cas si acolo coc o plcint mare, numit ghizman (cf. trac. AKES-SAMENOS Grdina (Smnta) Magic"), ori mai multe plcinte si alte bucate. Flcii aduc vin si lutari, se aseaz toti la mas, mnnc si beau din pomana Caloianului. Alteori, fetele mbrac un sul cu straie femeiesti si umbl cu el pe la casele oamenilor; si la casa unde se duc, gazda trebuie s ude acel sul cu ap, apoi le d fin, ou, unt s.a. Cu ceea ce adun fac si ele plcinte, bucate, aducnd si vin, si aceasta se numeste Pomana Caloianului. Iar acelui sul mbrcat, i se spune, ca si omului de lut, tot Caloian sau Scaloian. Pe vremuri, n unele sate se fceau dou ppusi, care se numeau Tatl Ploii si Micuta Soarelui (cf. rom. micut clugrit"). Nu se stie cum si cnd aceste denumiri s-au prefcut n Tatl Soarelui si Micuta Ploii. Initiat n misterele orfice ale strmosilor, Ionit, marele tzar al romnilor si bulgarilor, si-a adugat supranumele de CALOIAN. Ca Domn al Noptii, Orfeu era considerat si cel ce aduce visele (cf. gr. MORPHEOS, zeul viselor), semizeul Somnului. Acest Ion-Iana, sub numele de

Mos Ene aduce si acum somnul copiilor romni. Tot de la ION Magnificul" provine si titlul voievozilor romni, ajuns ntr-o epoc mai trzie IO. Ca mprat ce a fost, lui Orfeu i-au fost consacrate animale cu coarne (coroan!), iar miturile ulterioare l-au considerat chiar un mamifer cornut: cerb, tap, berbec, bour, zimbru, taur. Pe sigiliul primei capitale a Moldovei, Baia, apare un cerb cu capul tiat, aluzie la decapitarea lui Orfeu de ctre Mainades. Pentru c acestea erau preotese-dansatoare ale Soarelui si cele ce nu participaser la crim au condamnat-o si l-au plns pe mprat, au fost si ele divinizate; celebra Hor de la Frumusica", ct si horele de Cucuteni, pe acestea le reprezint. Asadar, lui Orfeu i s-a mai zis si DROS, Cerbul", iar n amintirea sacrificiului su s-a constituit teribila traditie getic a trimiterii unui sol curat la ceruri, obicei care s-a numit A-LEXAN-DROS Cel Jertfit Cerbului (precum Cerbul)" sau TIA-RANTOS Dansul Divin (al Zeitelor)". Din cele dou sintagme a rmas numele straniului dans romnesc Ciuleandra sau Suleandra, pe care, n vechime, l ncepeau doar preotesele Soarelui, cnd Cel Ales era trimis la ceruri. Herodot nu stia c aceast traditie era cu mai mult de dou milenii anterioar nasterii pe pmnt a lui Zalmoxis. Iat cum descrie istoricul elen acest obicei barbar": Unii din ei primesc porunc s tin trei sulite (cu vrful n sus), iar altii apucnd de mini si de picioare pe cel ce urmeaz s fie trimis la Zalmoxis, si ridicndu-l n sus, l azvrl n sulite. Dac strpuns de sulite acesta moare, getii socot c Zeul le este binevoitor. Iar dac nu moare, aduc nvinuiri solului, zicnd c e un om ticlos si, dup nvinuirile aduse, trimit un altul, cruia i dau nsrcinri nc fiind n viat". Participantii la ceremonie nconjurau locul jertfei si se prindeau n dansul TIA-RANTOS, care ncepea cu un ritm grav, oracular. n acest timp, marele preot rostea incantatia ritual de primire a solului n ceruri: EV ME ALKYN MEGER VATEAS IAP POL ARCO-DA-BARA? NALAXIS DA VAISTRO! NANIS, VET EV SORN! LA HIMAI PHILIP LAXIN! CORYVIN DAS. Traducerea: Cine se nalt la mine (la noi), gonindu-si calul peste Podul-de-Foc (Curcubeu)? Ferice de voi! Stpne, sun din corn! Din ceruri belsugul (ploaia) s curg, Domnul e mare. Textul getic se afl ncrustat pe o piatr meteoritic asadar cereasc! descoperit n ruinele cettii de la Corbi (jud. Arges). n momentul mortii pmntene a mesagerului get, Marele preot striga: DOBEROS DABEIS Cel Curat s-a nltat". Atunci participantii la ceremonie repetau si ei spusele marelui preot si accelerau ritmul dansului. De la strvechiul strigt de bucurie al dansatorilor DOBEROS DABEIS s-a ajuns prin etimologie popular, la strigtura romneasc Dou fire, dou paie, Ia Ciuleandra la btaie!" Nimeni nu a descris acest dans mai exact ca Liviu Rebreanu, n romanul Ciuleandra: Porneste ca o hor oarecare, foarte lent, foarte cumptat. Juctorii se adun, se nsir, se mbin, probabil dup simpatii, ori la ntmplare, indiferent. Pe

urm, cnd se pare c oamenii s-au ncins putin, muzica prinde a se agita si a se iuti. Ritmul jocului se accelereaz, fireste. Juctorii, cuprinsi dup mijloc, formeaz un zid compact de corpuri care se mldie, se ndoaie, se rsuceste si tresalt cum poruncesc lutarii. Cu ct se prind mai tare juctorii, cu att si muzica se att, devine mai zvpiat, mai slbatec. Picioarele flcilor scapr vijelios, schiteaz figuri de tropote, srituri de spaim, zvcnituri de veselie. Apoi, deodat, cu totii, cu pasi sltati si foarte iuti, pornesc ntr-un vrtej. (...) Asa, pe loc, cteva minute, nu stiu ct timp, n acelasi ritm nebunesc, flci si fete se frmnt, tremur, tropie... De cteva ori clocotul de patim e strpuns de chiote prelungi, tsnite parc din vechimea vremurilor". Nasterea Printilor Divini) La Romula a fost descoperit un altar de calcar , pe care scrie: SOLIN VICTOM I TRAL I BROM ANTONZ LO AGNOS Traducerea: Numai cei experimentati (copti) n viata precedent vor renaste din jar (cenus). Pe un alt altar din calcar (fig. 8), descoperit la Drobeta, se afl o inscriptie cu numai dou versuri: A RAI O VIC ORTALIS PRO OLUP UST RIB UN VIS Traducerea: n Rai s mergi spre Rsrit, cnd (dac) Lupul-de-peste-Ap l-ai vzut! Pentru initiatul orfic, mai trziu zalmoxian, era foarte important ca, dup moartea pmnteasc, mergnd spre Paradis, s evite Lupul-de-peste-Ap, care l astepta s-l trag n Iad, lcasul mortilor. ntr-o alt inscriptie, de pe o plac de bronz (fig. 9), descoperit la Vrdia (jud. Caras-Severin), initiatii sunt avertizati: CORY VIN DE LIC O IVLI MARTI AL VIE LEMEN. Traducerea: Care merge spre lup si va afla moartea pe Drumul Amarului (Arderii, Focului). Este impresionant regsirea acestor imagini geto-dacice ntr-un bocet romnesc: Si-ti va mai iesi Lupul nainte, Ca s te-nspimnte. S nu te-nspimnti! NASTEREA PRINTILOR DIVINI

Inscriptiile tracice plaseaz locul nasterii si copilriei Gemenilor Ceresti la Apus de Marea Neagr. Pe un altar de piatr (fig. 10), descoperit aproape de Struga (Macedonia), sunt nscrise urmtoarele versuri: MAKON TE EYSOY EPIK A DOS NEYKOI MA CHATAS GEN TH-IOY KAS PHILIPPOS MOYNTAN NOYANE THEKAN S-TRA TE GONII KIAN Traducerea: Magii, cnd au auzit vestea despre cei doi nscuti pe trmul de Apus al Lacului Alb, au pornit ndat de la Marea Neagr, ctesitrei n goana cailor. Pe un bloc de marmur , gsit n cimitirul de la Tuzla (jud. Constanta), se afl aceast inscriptie: EPI-FLI-SERVAN DOY TOYPE RIVAN KOM KAIAR HONTAN E GEN E TOEX A GINLIKE Traducerea: De pe colina nflorit, doi Feti-Frumosi vin s bat dusmanii. La Apus este templul Nasterii Curate. n sfrsit, pe un bloc de calcar de la Hinog (jud. Constanta) scrie: VONE LA VUKALAN DEV LIE AE VAEL IKRI YSAS. Traducerea: La Apus de Ochiul (Lacul) Lin, doi copii n flori a nscut Aurora (Cea Luminoas). Acest loc sacru s-a numit NETIN-DAVA Cetatea Nasterii" si se afla pe malul apusean al lacului Srtuica, n stnga Ialomitei. Colina de la Apusul acestui lac este numit si acum La Deal, amintind de ostrovul Delos, unde grecii spuneau c s-a nscut Apollon si Artemis. Amintirea Netin-Davei s-a pstrat n basmul Fiul vntorului", cules de Petre Ispirescu, sub forma Nedeia-Cetate, care este un trm vrjit. Metaforic, un colind din Srteni, sat aflat pe locul Netin-Davei, povesteste astfel minunata ntmplare: Leroloi, Nscut-au, crescut-au Doi meri n Dealu' Neii, Leroloi, La stupsor doi meri... n alte variante, n loc de stupsor se spune stlpsor sau stufsor. Despre aceeasi miraculoas nastere pomeneste si un colind de gemeni biat si fat", din Rasi, un sat aflat aproape de lacul Srtuica: Sus la stn, la colin, Nu-i nici noapte nici lumin, Velrui-Doruia-Doamne,

Doar pe coperis se las Lin mai lin o stea pletoas; Da la revrsat de zori, S-a nscut doi frtiori. Da cum, Doamne, i chema? Da (Traian) si (Sofia). ngerii din cer privea si la ei se nchina; Iar Doamna Cerului Da porunc gerului Chiciura s mi-o topeasc, Frigul s mi-l potoleasc, Soarele s strluceasc, Pmntul s-l nclzeasc. Gerul o a ascultat, Peste haturi a plecat, Soarele a rsrit, Pmntul mi l-a-nclzit, Iarba toat mi-a-nverzit, Florile mi-a nflorit. Iar pruncii gngurea, Pn pe sear crestea, A doua zi se trezea, Ochisorii si-i spla, La icoane se-nchina, Hran-n tristi c punea, La cini, mre, fluiera, Mai striga ce mai striga, Oile c le-aduna si cu ele c pleca Unde-i iarba cea mai deas si psunea cea mai gras Multumirea la ciobani. La anul si la multi ani! Orfeu proorocise c la 24 de veacuri dup moartea lui se vor naste doi Copii Sfinti, ce vor mntui lumea. O inscriptie (fig. 13) de pe un altar descoperit la confluenta rului Timis cu Bistra, confirm c Printii Cerului s-au nscut conform profetiilor: CORNELIAE SALONINAE AUG CONIUG GALLIEN-I-AUCH ORDOMUN TIB DEVNUM MAIES TA FENS

Traducerea: Aprindeti luminile, cci s-au nscut, pe malul apei, conform previziunilor, Doi Sfinti. Ludati s fie! Pe vremea cnd latina era doar un dialect al limbii trace, a fost creat un text, pe care ultimii preoti romani nu-l mai ntelegeau. Totusi, din motive mistice, ei l reciteau periodic. Imnul este cunoscut sub titlul de Carmina Saliaria: COZEULO DOI ZESO OM NIAVERO. AD PATULA COEMISSE. IANCUS I ANES DUO-NUSCERU SES DUNU SIANUS. VE VET POM MELIO SEUM RECUM. Traducerea: Cei doi prunci au cobort din cer. n pdure au crescut (s-au adpostit). nc din anii copilriei ei ntelegeau totul. Din tot sufletul, mereu s-i invocm! Evenimentul miraculos, petrecut n urm cu peste 27 de veacuri, a fost numit de traci BELA-GINES Nasterea Curat", de acolo venind numele de Brgan, trmul unde s-a petrecut acest fapt divin. De la KARTUM Nscutii; Nasterea" si de la CHER-SONES Fiii Cerului" provine rom. Crciun. O statuet reprezentnd-o pe Zeita-Mam alptndu-si pruncii a fost gsit tocmai n Galia, tar celtic. Nu e de mirare, ntruct Sfntul Origenes, n Philosophumena, precizeaz c druidismul la celti a fost introdus de tracul Zalmoxis, care-i nvtase pe druizi, printre altele, si divinatiunea prin fise si numere".