Sunteți pe pagina 1din 13

VALORI STILISTICE/ EXPRESIVE ALE MODURILOR VERBALE

Exprimnd atitudinea emitorului fa de aciunea, procesul sau starea enunate, modurilor verbale angajeaz eul rostitor n discursul epic, liric sau dramatic. Resursele de expresivitate artistic ale acestei categorii gramaticale specifice verbului sunt actualizate prin marcarea modului n care emitorul (naratorul, eul liric, personajul epic sau dramatic) se raporteaz la obiectul enunrii, felul n care le percepe i ipostaza luiimplicat, subiectiv sau nonparticipativ, obiectiv - fa de evenimentele, situaiile, ori strile comunicate prin discurs. VALORI EXPRESIVE MODUL INDICATIV imprim un caracter obiectiv aciunilor, proceselor, strilor pe care le exprim. Ca mod al enunrii unor fapte considerate reale i a unor stri apreciate ca sigure, indicativul apare n limbajul comun ca un mod neutru din punct de vedere stilistic. n textul literar, capacitatea de a exprima certitudinea locutorului(narator, personaje/ eul liric), n raport cu obiectul enunrii, confer referentului aparena unei realiti validate n universul ficional. Datorit timpurilor - mai multe dect la celelalte moduri - permite instituirea unor raporturi diverse ntre evenimentele istorisite(cronologie - anterioritate, simultaneitate, ulterioritate - sau acronie), ntre timpul narat i timpul narrii, ntre momente evocate i prezentul liric. Valorile expresive ale indicativului sunt difereniate n funcie de forma temporal a verbului, fiecare dintre cele apte timpuri ale indicativului avnd propriile valene stilistice (prezentul, imperfectul, perfectul simplu, perfectul compus i mai-mult-ca-perfectul, viitorul simplu i viitorul anterior). EXEMPLE

Exploziile se succed organizat. Unele le aud la civa pai, altele n mine. [...] A fost destul s apar nemii... focul a dou baterii. i totui acum soarele era sus, prietenii m ateptau... (C. Petrescu) M-ai lovit destul pn-acum. [...] Sear de sear, secund de secund, de ani i ani de zile. M-ai frmiat, m-ai jupuit, m-ai distrus. Ai fcut din mine o fantom, o fanto, m-ai umilit. sta-i_per-sonaj? (M. Viniec) i-e lumea toat acopermnt. O mierl scoate soarele din ap; facerea lumii poate s nceap, a nflorit un viin pe pmnt. Nu spune-am fost, nici c voi fi, ci sunt! (H. Bdescu)

MODUL

IMPERATIV instituie

relaie

de Destul! strig Lpuneanul, nu te

comunicare direct exprimnd dorina sau voina emitorului de a determina o aciune ori de a o mpiedica. Valoarea stilistic a imperativului rezid n capacitatea de exprimare a unor atitudini i triri subiective, printr-un dublu sistem de semnale:verbale i paraverbale (accentele afective, pauzele expresive, intonaia specific ordinului, ameninrii, ndemnului, rugminii, concesiei, ironiei etc.) Ca marc textual a stilului direct, imperativul are rol de teatralizare" i, n acelai timp, rol de dinamizare a discursului personajelor (imperativul dramatic i narativ"); alturi de substantivele/ adjectivele n vocativ reprezint un indice al oralitii stilului; n limbajul popular, poate aprea fr referire la o persoan anume=valoare generic; Prezena imperativului n textul liric semnalizeaz discursul dialogic sau monologul adresat(care poate lua forma invocaiei retorice). MODUL CONJUNCTIV exprim potenialitatea unei aciune realizabile, posibile, probabile sauatitudinea emitorului fa de aciunea, starea, trirea enunate: incertitudinea, ezitarea, aproximaia, deliberaia, dorina, protestul, indignarea etc. exprim stri afective (atitudini i triri subiective). n discursul naratorului, al personajelor (discurs direct, indirect/ indirect liber), ori al eului liric, conjunctivul poate avea rolul de a institui un nivel al aciunilor, al tririlor interioare, al strilor ipotetice, alternative ori anticipative(=indicativ viitor); presupune dependena aciunii enunate de o alt aciune sau de o stare, de o dorin. substituire a imperativului cu rol de accentuare a subiectivitii; n cazul special al verbelor la persoana a III-a a conjunctivului (cnd poate aprea fr morfemul s"), rolul stilistic este de completare a paradigmei imperativului - care nu are dect persoana a II-a. n textul liric eprezint, deseori, o marc textual a unui plan al imaginarului= trecerea de ladimensiunea real la cea ideal.

mai boci ca o muiere! fii romn verde.[...] Haide! luati-l de-l dai norodului i-i spunei c acest fel pltete Alexandru-vod celor ce prad ara. (C. Negruzzi) Stihuri, zburai acum din mna mea i chioptai n aerul cu floare, (T. Arghezi) ... dai-mi voie: ori s se revizu-i iasc, primesc! Dar s nu se ! schimbe nimica; ori s nu se revizuiasc, primesc! dar atunci s se j schimbe pe ici pe colo... | (I.L. Caragiale)

[]i de lopei de brci, izbit, s mor, (N. Stnescu) Unde s merg de-acum? Pe cine s mai atept? (I. Pillat)

MODUL CONDIIONAL OPTATIVdezvolt, prin aceeai paradigm verbal, dou valori modale: exprimarea unei aciuni dependente de o condiie (explicit sau implicit) i exprimarea unei aciuni realizabile/irealizabile, prezentate ca opiune asumat; la timpul perfect aciunea este ireal. exprimarea eventualitii, a posibilitii, a unor ipoteze/ scenarii posibile sau imposibile, a unor aciuni presupuse, realizabile sau nerealizate de ambiguitatea conotaiilor subiective - de la incertitudine la aseriune ferm, de la dorin concret la aspiraie vag etc. optativul care preia funcia indicativului= ca optativ al modestiei, al politeii" (D. Irimia), cnd nu exprim nici condiia, nici dorina, ci arat c aciunea verbului este posibil, realizabil" (E. Cmpeanu). substituire a modului conjunctiv n enunuri interogative sau exclamative; = accentuare a unei tonaliti subiective - uimirea, indignarea sau ameninarea vehement specific blestemului/ imprecaiei; n asemenea enunuri, apare frecvent forma inversat=amplific; n textul liric=mai rar, avnd mai ales rolul de a exprima o situaie ipotetic, o experien liric imaginat.

De pild, as fi putut spune nu (M. Viniec)

N-ai luda de n-ai tii s blestemi, Surd numai acei care suspin, Azi n-ai iubi de n-ar fi fost s gemi, De n-ai fi plns, n-ai duce-n ochi lumin. (Radu Gyr) Din contra, doamn, a dori, te-a ruga s fii bun a-mi acorda o prelungire de termen. (I.L. Caragiale)

Usca-s-ar izvoarele toate i marea, i stinge-s-ar soarele ca lumnarea. (T. Arghezi)

MODUL INFINITIV este o "form verbal" cu trsturi duble, de tip verbal i nominal", verbele la infinitiv numesc n chip general, abstract aciunea, procesul sau starea. cu valoare sentenioas = indice al registrului gnomic, valoarea livresc (obinut prin substituirea conjunctivului, dup o construcie impersonal sau dup verbul a putea") =specific registrului stilistic cult; conservarea valorii verbale a infinitivului lung=registrul stilistic arhaic sau registrul popular (n care se utilizeaz i n formele inversate ale viitorului/ale condiionalului) asocierea valorii imperative - care confer un ton

Rzboiul ddu lui Felix, peste civa ani, prilejul de a se afirma nc de tnr. (G. Clinescu) Cci ei se nasc spre a muri ! i mor spre a se nate (M. Eminescu) i-am cntat din coasta mea din vertebra ca o stea, de-a-nclecare pe-o a,

impersonal=marcheaz stilul oficial; pe o a de cal miastru, forma de perfect a infinitivului(Foarte rar folosit n foaie verde de albastru. limba actual,) ndeplinete funcia stilistic de marc (N. Stnescu) a narativitiiprin instituirea unei succesiuni temporale. Infinitivul lung, chiar dac este substantivizat n limba romn, pstreaz urme semantice aleaciunii, numind rezultatulacesteia; apare frecvent n titlurile poeziilor. tefan-Vod a nceput a-i batere pn ce i-au trecut de Dunre. (I. Neculce) mi era a scpare de dnsul. (I. Creang) MODUL GERUNZIU este singurul mod nepersonal care conserv coninutul dinamic specific verbului, surprinznd o aciune n desfurare, un proces, o stare durativ; nscriereaacestora ntr-o temporalitate fr referire la momentul enunrii permiteexprimarea oricrei durate - prezente, trecute ori viitoare -, n funcie de context. capacitatea de a crea imagini dinamice; determin circumstanele aciunii exprimate prin verbul regent sau iadaug acestuia o alt aciune ntr-un ritm alert; antepus regentului, el poate avea ofuncionalitate polivalent, exprimnd, n acelai timptemporalitatea i cauzalitatea=ambiguitate stilistic. rolul de a atribui substantivului o nsuire dinamic, avnd (de cele mai multe ori) funcia stilistic deepitet; aceast funcie este accentuat frecvent prin valoarea adjectival a gerunziului = rol de semnalizare a registrului stilistic cult; la nivel fonetic - prin sonoritatea specific a terminaiei care susine deseori valoarea onomatopeic a verbului; la nivelul sintaxei poetice, dac osuit de gerunzii sunt situate la sfritul versurilor, genernd monorima (frecvent n poeziile populare); structura unui grup verbal (cum este prezumtivul prezent) prin care se accentueaz caracterul durativ al aciunii sau al strii+ se reliefeazpercepia

Dar Moromete parc nici nu auzea [...], conducnd mai de-parte torentele de ap, facndu-le loc cu sapa i continund linitit i neturburat s vorbeasc... (M. Preda) Ca i cum ai vedea munii plngnd, ca i cum ai ceti n deserturi un gnd, ca i cum ai fi mort i totui alergnd, ca i cum ieri ar fi n curnd, astfel stau palid i trist fumegnd. (N. Stnescu) Ruxandra iei tremurnd i galbn i, rzemndu-se de parete: Voi s dai seam naintea lui Dumnezeu, zise suspinnd. (C. Negruzzi) Micu btrn

subiectiv(= aciune ipotetic, probabil, incert, Cu brul de ln, presupus, bnuit, dorit). Din ochi lcrimnd, Pe cmpi alergnd, Pe toi ntrebnd i la toi zicnd (Mioria)

MODUL PARTICIPIU prezint o aciunea ncheiat sau rezultatul acesteia implicnd o valoare temporal trecut, cu efecte care persist sau au ncetat n momentului | enunrii; avnd un comportament dublu: verbal i adjectival" (Dicionar de tiine ale limbii), participiul cumuleaz funcii stilistice specifice celor dou clase morfologice. conserv particularitile verbului (ca element formativ pentru diateza pasiv, pentru perfectul conjunctivului, al condiionalului sau al infinitivului, pentru indicativ - perfectul compus sau viitorul anterior) este actualizat prin tipare sintactice care se abat de la normele limbii standard: inversiuni topice, recuren, dislocare sintactic. participiul cu valoare adjectival =figuri semantice (epitet, metafor, metonimie etc); adjectivul participial poate primideterminani circumstaniali specifici verbului sau poate aveagrade de comparaie specifice adjectivelor, ceea ce i confer valene stilistice multiple. Participiul substantivizat (prin articulare), cu form afirmativ sau negativ, are rol n diversificarea/mbogirea lexicului i n structurarea unor figuri stilistice specifice substantivului.

i poate i acum a mai fi trind, dac n-a fi murit. (I. Creang) Iertat s fie cel ce la mnie ; Mi-a mplntat cuitul pn-la os, Dar neuitat i neiertat s fie Cel care-a rs de gndu-mi btios. (N. Labi) Casa lui mo Costache era leproas, nnegrit. Poarta era inut cu un lan, i curtea toat npdit de i scaiei. (G. Clinescu) Umanitatea nfometat, iradiat, atomizat, e prea ocupat. (M. Ursachi) Confuz, nnebunit, dezagregat, i Stamate abia putu s apar cu i cruciorul prin canal... (Urmuz) Rotit de dou ori la mrul-soare, n minutare-aprins - i ncrestat. (I. Barbu) Dac ochilor ti le-ar plcea Nevzutul i netiutul... (T. Arghezi)

MODUL SUPIN exprim n chip general, abstract, aciunea, procesul sau starea vzute ca potenialitate; avnd o form verbal invariabil precedat de un morfem-prepoziie care poate crea legturi sintactice att ntr-un grup verbal, ct i ntr-o structur nominal -supinul are valene combinatorii multiple i implicit, funcii stilistice diverse. supinul care i menine statutul verbal este, mai ales, cea de epitet(al verbului ori al substantivului regent); supinul adverbializat ndeplinete, frecvent, funcia stilistic de epitet; are i valoare metaforic; supinul substantivizat activeaz, preponderent, funcia metonimic; echivalen cu imperativul; ca i infinitivul, supinul prin care se exprim o solicitare imperativ, un ordin, un ndemn, confer enunului un ton impersonal, devenind un indice textual al stilului oficial, n textul literar, poate supramarca inseriile nonartistice, decupajele" cu valoare documentar menite s amplifice efectul de real.

Iar Manea ofta i se apuca Zidul de zidit Visul de-mplinit. (Mnstirea Argeului) Aerul miroase a umed, a sfrit de iarn (G. Adameteanu) Era o gospodrie boem, cu prieteni tineri, cu srbtori mici improvizate, pline de veselie i de neprevzut. (C. Petrescu)

VALOAREA STILISTIC A SUBSTANTIVULUI Cele mai obisnuite figuri de stil realizate cu ajutorul substantivului sunt: comparatia, metafora si personificarea. Comparatia arata asemanarea dintre doua obiecte (fiinte ,lucruri, fenomene etc.) sau doua dintre actiuni pe baza unor nsusiri comune. n comparatie intra deci doi termeni: termenul comparat si termenul 212b118c cu care este comparat un obiect sau o actiune. Cuvntul care reprezinta primul termen al comparatiei este folosit cu sensul lui propriu (obisnuit), iar cel care reprezinta al doilea termen este folosit cu sens figurat. Substantivul care exprima al doilea termen al comparatiei este introdus printr-un adverb de comparatie: ca, ct, dect, asemenea, parca. Cnd comparatia se refera la un substantiv, nsusirea comuna pe care se bazeaza comparatia este indicata de un adjectiv, iar cnd comparatia se refera la o actiune exprimata printr-un verb, nsusirea comuna este indicata printr-un adverb de mod. Adjectivul sau adverbul poate fi exprimat sau subnteles:

a)

"si amndoi batrnii acestia erau albi ca iarna."

(Ion Creanga,Povestea porcului) (B. St. Delavrancea, suier)

b) 1. "Un fulger ct un balaur se zvrcoli n norii grosi." 2. "Arde-n candel-o lumina ct un smbure de mac." (M. Eminescu, Calin - File din poveste) c)

".calul odata zboara.pna la nouri si apoi se lasa in jos ca o sageata. Dupa aceea mai zboara nca odata pna la luna si iar se lasa n jos mai iute dect fulgerul." (Ion Creanga, Povestea lui Harap - Alb )

n textele de la punctul b) si n prima fraza din textul de la punctul c)nsusirile obiectelor (un fulger, o lumina) si nsusirea actiunii ( se lasa) nu au fost exprimate, dar fiecare dintre ele poate fi descoperita de un cititor cu usurinta: Un fulger (lung) ct un balaur ; o lumina (mica) ct un smbure de mac; se lasa in jos (repede) ca o sageata. Sunt nsa cazuri n care nsusirea neexprimata este mai greu descoperita, fiind nevoie de observarea atenta a contextului mai larg. Constructiile n care nsusirea omisa este sugerata (transmisa) de substantivul sau de constructia substantivala (ct un smbure de mac) cu valoare stilistica de comparatie sunt mult mai expresive dect cele cu adjectivul sau adverbul exprimat. Dar termenul care exprima nsusirea comuna nu poate fi omis n orice constructie. Un exemplu de acest fel ni-l ofera textul a): daca n locul constructiei cu adjectivul exprimat -albi-, am spune "si amndoi batrnii acestia erau ca iarna", cititorul n-ar sti la ce nsusire a batrnilor se refera comparatia ca iarna. Comparatia stilistica sau comparatia complexa poate fi simpla sau dezvoltata. Comparatia simpla este exprimata numai prin substantivul cu valoare stilistica precedat de adverbul de comparatie, situatie n care, din punct de vedere sintactic, comparatia coincide cu partea de propozitie exprimata prin substantivul respectiv: balaur; adjectiv sau un adverb: se lasa. ca o sageata; (erau) albi ca iarna; (se lasa) mai iute dect fulgerul; nume Grleanu, Frunza) predicativ: "Apusurile erau ca sngele." (Emil complement de mod comparativ, cnd determina un verb, un atribut, cnd determina un substantiv: un fulger ct un

Comparatia dezvoltata este o constructie care cuprinde un substantiv (ca termen de baza) precedat de un adverb de comparatie si nsotit de unul sau mai multe atribute ori de o nlantuire de atribute si complemente: Exemple: o lumina ct un smbure de mac; "Gura cu buzele. rosii ca miezul piersicii pietroase"

(Emil Grleanu, Nucul lui Odobac) ".vntul/E ca o mana adormita pe coarda rupt-a unei lire;" (D. Anghel, Melancolie)

"Fruntea-i ncretita, Parea ca o noapte neagra de furtune-acoperita." (M. Eminescu, nger si demon

aspra,

adnca,

"Petele arate, negre si lucioase, pareau niste rani deschise pe un trup mbatrnit. " (Liviu Rebreanu, Ion) Cele doua exemple cu verbul copulativ a parea arata ca acesta admite ca substantivul cu functia de nume predicativ comparativ sa apara nu numai cu adverbul de comparatie (Parea ca o noapte.), ci si fata de adverbul de comparatie (pareau niste rani.). Posibilitatea verbului a parea de a realiza o comparatie si fara adverbul ca (sau ct) se explica prin faptul ca verbul a parea exprima prin sensul sau lexical ideea de asemanare, ca si adverbul de comparatie ca (ct). Pentru motivul aratat, verbul copulativ a pareapoate realiza o comparatie, fara ajutorul adverbului ca, si atunci cnd numele predicativ este o parte de propozitie dezvoltata alcatuita din infinitivul copulativului a fi si un nune predicativ exprimat prin substantiv n nominativ: Fruntea-i aspra.parea o noapte. Petele arate.pareau a fi niste rani. Sub acest aspect, constructiile cu verbul copulativ a parea, se apropie de cele cu verbul predicativ a semana (cu sensul a se asemana, a arata sau a parea ca.): "Ea (ara Ardealului) seamana a fi un maret si ntins palat." (N. Balcescu, Romnii supt Mihai-Voievod Viteazul) Verbul copulativ a fi urmat de un substantiv la nominativ cu functia de nume predicativ poate realiza o comparatie si atunci cnd este luat la un mod personal, daca verbul este precedat de adverbul parca: Petele arate. parca erau niste rani. Metafora este o figura de stil rezultata de obicei din prescurtarea (simplificarea) unei comparatii. Termenul metafora vine din grecescul metafora "transpunere", substantiv derivat (n limba romna) de la verbul a transpune cu sensul "a schimba ceva [.] dintr-o stare sau dintr-o situatie n alta" (DEX), ceea ce, n cazul metaforei, ar nsemna a schimba valoarea de comparatie a unui termen n valoare de metafora. Prescurtarea unei comparatii poate consta n nlaturarea adverbului de comparatie sau n nlaturarea si a adverbului de comparatie si a termenului comparat, adica a substantivului folosit cu sensul lui propriu. n prima situatie constructia obtinuta cuprinde si termenul cu sens propriu, si termenul cu sens figurat, iar n situatia a doua din structura constructiei comparative ramne numai termenul cu sens

figurat. Dupa prezenta ambilor termeni sau numai a celui cu sens figurat, metaforele se mpart n doua categorii: metafore explicite si metafore implicite. Exemplul urmator ne ofera posibilitatea de a urmari una din modalitatile de trecere de la o comparatie la o metafora explicita, iar de la aceasta, la o metafora implicita: Exemple: Deodata o raza(stralucitoare) ca o sulita de foc strapunse perdeaua de codrii. propriu o raza). (comparatie stilistica fata de termenul cu sens

Deodata o raza, o sulita de foc, strapunse perdeaua de codrii. (metafora explicita prin termenul precedent o raza). Metafora poate sta si naintea termenului care o expliciteaza: .o sulita de foc, o raza strapunse perdeaua de codrii. "Deodata o sulita de foc strapunse perdeaua de codrii. " (Al. Vlahuta, Romnia pitoreasca) (Metafora implicita: include si sugereaza substantivul o raza si nsusirea comuna -exprimata sau subnteleasa- a fostilor termeni comparati). Metaforele explicite sunt rezultatul unor procedee variate de transformare a unei comparatii n metafora. Cele prezentate mai jos reprezinta situatiile mai des ntlnite, iar, la prezentarea lor, am avut n vedere si usurinta mai mare sau mai mica de recunoastere a comparatiei care a stat la baza metaforei. Dintre metaforele explicite, cele mai apropiate de constructiile cu comparatii stilistice sunt cele provenite din nume predicative substantivale la acuzativ precedate de casau din atribute comparative construite cu adverbul de comparatie ca. Toate metaforele provenite din constructiile mentionate mai sus se caracterizeaza, n privinta provenientei si a modului de exprimare, prin faptul ca ele au rezultat numai din nlaturarea adverbului de comparatie ca si ca sunt exprimate prin substantiv fara prepozitie, nsotit sau nu (ca si comparatia de origine) de unul sau mai multe atribute sau de o nlantuire de atribute si complemente, care, mpreuna cu substantivul de baza, alcatuiesc un tot (un ntreg) stilistic, prin care autorul metaforei ne transmite (ne sugereaza) o imagine artistica. Metaforele pot fi deci, ca si comparatiile din care au provenit, simple sau dezvoltate (complexe). a) n majoritatea cazurilor, metaforele exprimate prin substantiv la nominativ cu functia de nume predicativ apar n propozitii cu verbul copulativ a fi.

"Porumbistile primavaratice erau o podoaba" (B. St. Delavrancea, Sultinica) "Noaptea, dumbrava este o mparatie fermecata." (M. Sadoveanu, Dumbrava minunata )

metafora simpla

metafora dezvoltata

Metafora substantivala cu functia de nume predicativ poate fi plasata dupa verbul copulativ (pe locul obisnuit al numelui predicativ), ca n exemplele de mai sus, sau naintea verbului copulativ:

n loc de: Porumbistile primavaratice erau o podoaba, se poate spune O podoaba erau porumbistile primavaratice. n situatiile de acest fel, numele predicativ primeste o intonatie speciala car i subliniaza functia sintactica (evitndu-se astfel confuzia cu subiectul) si i sporeste valoarea expresiva. Deseori propozitia cu aceasta topica a numelui predicativ metaforic primeste semnul exclamarii. Numele predicativ substantival cu valoare de metafora poate aparea si cu verbul copulativ neexprimat, situatie n care expresivitatea atinge un grad mai ridicat. Lipsa verbului copulativ poate fi indicata prin virgula, prin linie de pauza si, uneori, prin semnul "doua puncte": "La rascrucea cailor singuratice.calatorul e minune,/si glasul omului [,] povesteste." (B. St. Delavrancea, suier) "Racnet, vuiet de arme patrund marea cea calda,/ Evul e un cadavru, /Paris [-] al lui mormnt" (M. Eminescu, mparat si proletar) "Sufletul vostru [:] un nger,/ inima voastra [:] o lira." (M. Eminescu, Epigonii) Din exemplele date se poate observa ca deosebirea dintre metafora cu functia sintactica de nume predicativ n nominativ si comparatie nu priveste numai modul de exprimare (lipsa adverbului de comparatie la metafora) ci si continutul: lipsa lui ca face ca la numele predicativ, pe lnga sensul calificativ al comparatiei, sa fie pusa n evidenta si ideea de identitate (de echivalenta) ntre continutul lui si continutul termenului cu sens propriu este o trasatura specifica oricarei metafore. b) Metaforele explicite provenite din atribute comparative sunt foarte frecvente, iar realizarea lor din punct de vedere formal consta n suprimarea adverbului de comparatie ca. Suprimarea lui ca are nsa urmari n privinta continutului atributului (constructie atributiva), care, din calificativ(a) -cum sunt atributele comparative-, devine un atribut (o constructie atributiva) descriptiv(a), deci izolat(a) fata de substantivul determinat, prin virgula sau linie de pauza. Observa aceasta schimbare n transformarea produsa de suprimarea lui ca, elementul introductiv al constructiei atributive din textul urmator: Vijelia rascula valurile.ca niste dealuri de marmura neagra desfasurndu-le.pna le spargea. Vijelia rascula valurile [,] niste dealuri de marmura neagra [,] desfasurndu-le pna le spargea. In exemplul dat constructia metaforica subliniata ocupa locul obisnuit la atributului (dupa substantivul determinat). n unele texte, metafora (constructia metaforica) explicita apare naintea substantivului cu sens propriu acesta devenind apozitie (admite adverbul adica). Inversarea este posibila si n textul comentat aici: Vijelia rascula niste dealuri de marmura neagra (adica) valurile, desfasurndu-le pna le spargea. Schimbarea este posibila datorita specificului de continut al metaforei -identitatea dintre continutul ei si continutul termenului cu sens propriu. La baza oricarei metafore sta o comparatie, fiindca la ea (la comparatie) trebuie sa recurgem pentru a descoperi, n situatii mai dificile, ce realitate a vrut sa sugereze autorul prin metafora folosita. c) n cazul unor metafore, desi metafora apare nsotita de termenul cu sens propriu, comparatia de baza este ceva mai greu de stabilit, din cauza unor inversiuni care duc la anumite schimbari de functii sintactice ntre cei doi termeni ai metaforei explicite sau din alte cauze. Cele mai frecvente tipuri de metafore din categoria c) sunt: - metaforele din constructiile de tipul substantiv (cu sens figurat) + atribut substantival genitival (termenul cu sens propriu):

10

jaraticul norilor, panglica potecilor etc. - metaforele cu functia de atribut substantival prepozitional construite cu prepozitia de : lacrimi de margaritare, raze de aur etc. Metaforele din constructiile de tipul jaraticul norilor au provenit din constructii cu un atribut comparativ precedat de adverbul de comparatie ca - norii ca jaraticul -, n care substantivul (ca) jaraticul are functia de atribut comparativ, iar norii este substantivul determinat de atributul comparativ. Prin inversarea raportului sintactic, a fost trecut de primul plan substantivul cu valoare stilistica. Att valoarea de metafora ct si situarea pe primul plan a substantivului cu sens figurat au dus la o forta expresiva mult mai mare dect atunci cnd substantivul respectiv era folosit cu valoare de comparatie. Metaforele corespunzatoare unui atribut substantival cu prepozitia de provin tot din atribute comparative, deosebite nsa de cele de baza ale primului tip de constructii prin faptul ca dupa adverbul de comparatie ca urmeaza prepozitia de: lacrimi ca de margaritar, nori ca de argint etc. Daca n locul adverbului ca sa-r suprima prepozitia de constructiile rezultate ar duce la metafore de primul tip: lacrimi ca margaritarele margaritarele lacrimilor ; nori ca argintul argintul norilor. Metaforele exprimate prin atribute cu prepozitia de pun probleme de recunoastere, deoarece aceste atribute pot aparea si cu sensul propriu (sirag de margaritare, vase de argint etc.); pot constitui o parte e unei figuri de stil dezvoltate, ca n constructia (o lumina) ct un smbure de mac; unele , cum sunt cele exprimate prin substantive care denumesc metalele (argint , aur ,arama etc.), pietre pretioase sau alte materii care pot sugera culori sau nuante de culori (rubin, cenusa), ca si derivatele lor adjectivale (argintiu, auriu, aramiu, rubiniu), ar putea fi socotite gresit epitete, ca si cele exprimate prin adjectivele derivate corespunzatoare. Atributele substantivale cu prepozitia de au valoare de metafora numai daca (cu forma lor de substantiv) corespund unei comparatii stilistice, cum s-a aratat n exemplele date. Metaforele implicite cuprind numai termenul cu sens figurat, acestea avnd calitatea de a sugera realitatea la care se refera (termenul cu sens propriu). Metaforele implicite includ si nsusirea comuna si pot fi (ca si cele explicite) simple sau dezvoltate. n ghicitoarea: Merge mosul pe carare Cu o mie de ace n spinare (Ariciul) avem doua metafore simple; ele au la baza comparatiile: Merge ariciul (ncet) ca mosul.cu o mie de tepi (ascutite) ca (niste) ace n spinare. Intre exemplele din explicatiile de la metafora, am coentat textul "Deodata o sulita de foc strapunse perdeaua de codrii", aratnd cum s-a ajuns de la constructia cu comparatia de baza la o metafora explicita "o raza, o sulita de foc" sau "o sulita de foc, o raza " la metafora implicita dezvoltata -o sulita de foc. La lipsa termenilor la care se refera metafora implicita face ca aceasta sa se adreseze n mai mare masura imaginatiei cititorului dect metaforele explicite, n ce priveste descifrarea imaginii artistice exprimate prin metafora respectiva. Personificarea unui obiect se poate realiza prin simpla adresare deci prin folosirea substantivului la cazul vocativ: "Codrule cu ruri line, Vreme trece, vreme vine."

11

(M. Eminescu, Revedere) n general nsa personificarea se realizeaza atribuind unui obiect actiuni sau nsusiri omenesti: "Cu grele rasuflete apele dorm." (O. Goga, Dimineata) Uneori personificarea apare asociata cu metafora. De exemplu, n textul: "Sus pe deal rasare luna, Melancolicul strajer." (St. O. Iosif, Icoane din Carpati), constructia melancolicul strajer poate fi interpretata si ca o personificare, ntruct i atribuie obiectului luna nsusiri si ocupatii omenesti, si ca metafora explicita, deoarece secventa luna, melancolicul strajer cuprinde att termenul figurat (melancolicul strajer) ct si termenul propriu (luna), aflati, din punctul de vedere al continutului, n raport de identitate.

VALOAREA STILISTIC A ADJECTIVULUI Exprimnd nsusiri ale obiectelor(culori, forme ,dimensiuni, calitati etc.) adjectivul este unul din mijloacele principale de prezentare artistica a realitatii prin cuvinte . Adjectivul, ca mijloc de exprimare artistica, este folosit de obicei n descrieri, ca atribut al unui substantiv sau nume predicativ. Sensul lui poate reda variatele nuante ale culorilor, calitatea si tonalitatea sunetelor, dimensiunile si chiar caracteristica (felul) miscarilor cnd substantivul pe care l nsoteste denumeste o actiune. Epitetul adjectival este un determinant expresiv al unui substantiv (adjectivul putnd fi atribut sau nume predicativ) dar realizarea artistica nu se datoreaza numai adjectivului-epitet ci rezulta din asocierea facuta de scriitor ntre adjectiv si un anumit substantiv, care, n realitate, nu poseda nsusirea exprimata de adjectivul respectiv. De exemplu: n nori cenusii epitetul adjectival conduce la comparatia (presupusa) nori ca cenusa; n "Iar vntul sperios vo creanga farma", (de Mihai Eminescu, Calin - File din poveste), epitetul sperios realizeaza personificarea obiectului vntul. Uneori, adjectivul-epitet conduce la realizarea unei metafore (cu substantivul nsotit), unei hiperbole sau altei figuri de stil. Exemplu de hiperbola:

12

"Noaptea era neagra si mohorta, noapte de toamna, trista si nabusitoare. Nori grasi,plumburii, maturau crestele dealurilor, nvolburndu-se n vazduh si limpezindu-se ca niste balaurinaprasnici, porniti parca sa nghita dintr-o sorbire satul. Pomii prin gradini drdiau cutremurati de frig, cu niste glasuri plngatoare si ostenite." (L. Rebreanu, Ion) Adjectivele subliniate sunt folosite n scop stilistic. Cu ajutorul lor autorul a realizat si comunicat cititorului tabloul unei nopti de toamna asa cum a vazut-o cu ochii lui de artist, n culorile ei ntunecate, cu atmosfera ei apasatoare, cu miscarea norilor si glasul copacilor.

Un adjectiv poate fi nsa, n acelasi timp epitet al substantivului si a al verbului: "Dunarea se arunca furioasa, rupnd cu zgomot cele din urma stavilare ce i se mai ridica n cale. " (Al. Vlahuta, Romnia pitoreasca) n acest text, adjectivul furioasa este epitet al substantivului Dunarea, cu care este acordat -Dunarea furioasa- si al verbului se arunca - se arunca furioasa.

13