www.referat.

ro

Rdulea Carmen Andreea AMG , Anul I , Gr.B

HELICOBACTER PYLORI

Helicobacter Pylori este o bacterie care infecteaz mucoasa stomacului i a duodenului. Denumirea ei provine de la forma de helix, form care se pare c este responsabil de adaptabilitatea i capacitatea de infectare n mediul puternic acid de la nivelul stomacului. Este un germen din ce in ce mai frecvent implicat in mecanismul ulcerului gastroduodenal si dovedit raspunzator de transformarea maligna a acestuia. Este important deci diagnosticul precoce si tratamentul tintit. Clasificare tiinific Regn: ncrengtur: Clas: Ordin: Familie: Gen: Specie: Bacteria Proteobacteria Epsilon Proteobacteria Campylobacterales Helicobacteraceae 'Helicobacter' ''H. pylori''

ISTORIC Dei identificata inca din anul 1875 de savani germani, care nu o pot crete n condiii de laborator, primul care o studiaza mai n amanunt este doctorul Giulio Bizzozero, pentru ca in anul 1889 profesorul Walery Jaworski (Universitatea JagellonCracovia), care studia sedimentele rezultate in

Nume binomial ''Helicobacter pylori'' ((Marshall et al. 1985) Goodwin et al. 1989)

urma spalaturilor gastrice, sa identifice aceste bacterii cu forma caracteristica de helix (pe care le numeste Vibrio rugula), ca fiind responsabile de patogenitatea afeciunilor gastrice. Observaiile sale raman in mare parte necunoscute pana in anii 1980, ani n care patologul

australian Robin Warren (1979) si Barry Marshall (1981)[premianti Nobel pentru Medicina in 2005] prezinta un articol desprea aceasta bacterie in 1983 in revista medicala de prestigoiu The Lancet. Acestia reusesc sa izoleze bacteria de la nivelul stomacului i sa o cultive n medii de cultura propice. Tot ei sunt cei care incrimineaz bacteria ca fiind raspunzatoare de infectiile gastrice.

ETIOLOGIE Helicobacter pylori este o bacterie gram-negativa , n form de spiral. La nceput s-a crezut c seamn cu microorganismele din grupa Campylobacter,motiv pentru care i s-a dat numele de Campylobacter pylori.Apoi,n 1989,s-a stabilit c nu este un campylobacter autentic,aa c a fost reclasificat i rebotezat Helicobacter pylori,datorit formei sale de elice sau spiril.

H.pylori a fost gsit n mucoasa stomacului i a duodenului,prnd a avea ns o deosebit preferin pentru cea dinti,unde gsete un mediu extrem de favorabile.Se pare c atac numai celulele mucoasei gastrice,iar pe cele duodenale numai dac printr-o anumit,schimbare,numit metaplazie,ncep s semene cu cele gastrice. PREVALENTA Infectia cu Helicobacter pylori (Helicobacter pylori) apare oriunde in lume, dar prevalenta variaza mult de la o tara la alta si in cadrul grupurilor populationale ale aceleiasi tari. Prevalenta globala a infectiei cu Helicobacter pylori este strans corelata cu conditiile socio-economice. Prevalenta printre adultii de varsta mijlocie este de peste 80% in multe tari in curs de dezvoltare, in comparatie cu 20-50% in tarile dezvoltate. Infectia se

dobandeste prin ingestia orala a bacteriei si se transmite intrafamilial in principal in prima copilarie. Se pare ca, in tarile industrializate, transmiterea directa de la om la om prin varsatura, saliva, fecale, este dominanta; in tarile in curs de dezvoltare pot fi importante caile de transmitere suplimentare, cum ar fi apa. Nu exista dovezi despre transmiterea de la animale, desi Helicobacter pylori a fost identificat la unele primate non-umane si ocazional la alte animale. Infectia cu Helicobacter pylori la adulti este de obicei cronica si nu se vindeca fara o terapie specifica; pe de alta parte, eliminarea spontana a bacteriei in copilarie este probabil destul de frecventa, ajutata de administrarea antibioticelor pentru alte afectiuni.

Omul se poate de asemenea infecta cu Helicobacter heilmannii, o bacterie spiralata izolata de la caini, pisici, porci si primate non-umane. Prevalenta infectiei la om este de cca 0,5%. Helicobacter heilmannii determina in cele mai multe cazuri doar o gastrita usoara, dar a fost gasit si in asociere cu limfoame MALT (mucosa-associated lymfoid-tissue).

PATOGENIA INFECTIEI CU HELICOBACTER PYLORI Mucoasa gastrica este bine protejata impotriva infectiilor bacteriene. Helicobacter pylori este bine adaptat la aceasta nisa ecologica, avand caractere unice, care ii permit intrarea in mucus, atasarea la celulele epiteliale, evitarea raspunsului imun si in consecinta colonizarea persistenta si transmiterea. Dupa ce este ingerata, bacteria trebuie sa eludeze activitatea bactericida a continutului gastric si sa patrunda in stratul mucos. Productia de ureaza si motilitatea sunt esentiale pentru acest prim pas al infectiei. Ureaza hidrolizeaza ureea in dioxid de carbon si amoniac, permitand Helicobacter pylori sa supravietuiasca in mediul acid. Activitatea enzimatica

este reglata de un canal unic pH dependent, care se deschide la pH scazut si blocheaza influxul de uree la pH neutru. Motilitatea este esentiala pentru colonizare.

Tulpinile de Helicobacter pylori au virulenta variata si o ampla diversitate genomica, dar majoritatea pot fi subclasificate in raport cu expresia toxinei vacuolizante VacA si citotoxinei asociate CagA in 2 fenotipuri: I (VacA+, CagA+) si II (VacA-, CagA-). Tulpinile tip I induc un raspuns inflamator gastric mai intens si se asociaza mai frecvent cu ulcerul, cancerul gastric si limfomul MALT. RASPUNSUL GAZDEI LA HELICOBACTER PYLORI Helicobacter pylori determina o inflamatie continua a mucoasei gastrice la toate persoanele infectate. Acest raspuns inflamator consta initial in recrutarea neutrofilelor, urmate de limfocitele T si B, plasmocite si macrofage, cu alterarea stratului epitelial. Deoarece Helicobacter pylori rareori invadeaza mucoasa gastrica, raspunsul gazdei este initiat de atasarea bacteriei la celulele epiteliale. Agentul patogen se poate lega la moleculele complexului major de histocompatibilitate MHC de clasa a II a la suprafata celulelor epiteliale gastrice, inducandu-le apoptoza. Ureaza produsa de Helicobacter pylori poate contribui la extravazarea si chemotactismul neutrofilelor. Infectia cu Helicobacter pylori induce un raspuns imun umoral sistemic si al mucoasei gastrice destul de sustinut. Aceasta productie de anticorpi nu duce la eradicarea infectiei, dar poate contribui la alterarea tisulara. Unii pacienti infectati cu Helicobacter pylori au un raspuns autoimun impotriva ATP-azei H/K din celulele parietale gastrice, care se coreleaza cu atrofia corpului gastric. Expunerea persistenta a mucoasei gastrice la H. pylori determina deci aparitia unui raspuns imunologic specific, mediat printr-o bogata mixtura de citokine. IL-12 este o citokina produsa indeosebi de fagocite (neutrofile, monocite, macrofage) ca raspuns la bacterii. Ea stimuleaza producerea de g-interferon, favorizeaza activitatea citotoxica a celulelor NK (natural killer) si diferentierea limfocitelor T helper din subsetul Thl. Acestea

elibereaza IL-2 si g-interferon determinand un raspuns proinflamator, iar Th2 activeaza raspunsul imun umoral (imunoglobulina G, imunoglobulina A mucosala) prin IL-4, IL-5 si IL-6. In infectia cronica cu Helicobacter pylori domina raspunsul imun de tip Thl.

TRASATURI CLINICE ALE INFECTIEI Evolutia clinica a infectiei cu Helicobacter pylori este foarte variabila si este influentata atat de factori microbieni cat si de factori care tin de gazda. Pattern-ul si distributia gastritei se coreleaza strans cu riscul sechelelor clinice, in special ulcere duodenale sau gastrice, atrofie mucoasa, carcinom gastric sau limfom gastric. Pacientii cu gastrita predominent antrala, cea mai comuna forma de gastrita cu Helicobacter pylori, sunt predispusi la ulcere duodenale, in timp ce pacientii cu gastrita a corpului gastric si atrofie multifocala sunt mai predispusi la ulcere gastrice, atrofie gastrica, metaplazie intestinala si in final carcinom gastric.

Helicobacter pylori este raspunzator pentru majoritatea ulcerelor duodenale si gastrice. Pe parcursul vietii, riscul de ulcer peptic la o persoana infectata cu Helicobacter pylori variaza de la 3% in SUA la 25% in Japonia. Eradicarea Helicobacter pylori reduce drastic rata recurentei ulcerelor peptice. Cancerul gastric este a doua cauza de deces prin cancer in lume. Exista dovezi puternice ca Helicobacter pylori creste riscul aparitiei cancerului gastric, fiind clasificat ca un carcinogen de tip I in 1994, in principal pe baza unor mari studii epidemiologice cazcontrol. In timp, s-au acumulat dovezi suplimentare, incluzand si rezultate ale unor teste pe animale.

Mai mult, eradicarea Helicobacter pylori singura induce regresia limfoamelor gastrice MALT in 70-80% din cazuri. Rolul infectiei cu Helicobacter pylori in dispepsia neasociata cu ulcer ramane controversat. Eradicarea a devenit un obiectiv la pacientii cu boala de reflux gastroesofagian, deoarece terapia antiacida pe termen lung poate agrava gastrita corpului gastric Helicobacter pylori -mediata si poate creste riscul de carcinom gastric. Exista si anumite studii caz-control si de cohorta, care sugereaza ca infectia cu Helicobacter pylori poate proteja impotriva bolii de reflux gastroesofagian. Aceasta bacterie a fost, de asemenea, implicata in patogeneza multor boli extragastrice, de la ateroscleroza pana la boli ale pielii, dar documentarea este saraca si asocierile controversate. TESTE PENTRU HELICOBACTER PYLORI a) Testul anticorpilor serici Mostra de sange este recoltata de la nivelul unei vene periferice a bratului. O banda elastica este stransa in jurul bratului. Pacientul poate avea senzatia de presiune la nivelul bratului. In momentul introducerii acului in vena unii pacienti nu simt nimic, altii simt o piscatura sau o intepatura usoara. b) Testul respirator cu uree Acest test nu produce disconfort pacientului. c) Testul antigenului de la nivelul materiilor fecale Colectarea mostrei de materii fecale nu produce disconfort. In cazul in care colectarea se face de catre personal calificat (si nu de pacient), introducerea tamponului la nivelul ampulei rectale, poate provoca senzatie de presiune sau disconfort local. d) Biopsia gastrica Pacientul poate simti o intepatura scurta, ascutita atunci cand acul este introdus intravenos. Anestezia locala (la nivelul faringelui) cu spray poate determina aparitia unui

gust usor amar, iar pacientul va simti senzatie de amorteala si tumefiere la nivelul limbii si faringelui. Unii pacienti relateaza ca au avut senzatia ca nu pot respira atunci cand tubul endoscopului este introdus pe gura, dar aceasta este o falsa senzatie produsa de anestezia locala. Exista intotdeauna suficient spatiu pentru respiratie in jurul tubului din regiunea gurii si faringelui.

Se recomanda respiratii rare si profunde. De asemenea mai pot aparea senzatie de greata, balonare sau dureri abdominale in timpul miscarii endoscopului. Desi pacientul nu poate vorbi in timpul procedurii deoarece are un tub introdus de-a lungul faringelui, el va putea comunica cu medicul specialist. In cazul in care disconfortul este sever, se recomanda atentionarea medicului prin semne stabilite de la inceput sau printr-un semn usor pe mana.

Medicamentele care se administreaza intravenos inainte de inceperea procedurii pot cauza somnolenta. Alte efecte adverse care pot aparea includ dificultati de vorbire, uscarea gurii, vedere incetosata, caderea pleoapelor, simptome care pot persista cateva ore dupa efectuarea testului. De asemenea, pacientul nu isi poate aminti despre ce s-a intamplat in timpul testului. TRATAMENTUL INFECTIEI CU H. PYLORI Scopul tratamentului este completa eliminare a bacteriei din organism. Odata ce acest obiectiv este atins, rata reinfectiei este mica; astfel, beneficiul tratamentului este durabil. Schemele terapeutice trebuie sa aiba o rata de eradicare de cel putin 80%, fara efecte adverse majore si cu o inductie minima a rezistentei bacteriene. Aceste scopuri nu pot fi obtinute numai prin terapia cu antibiotice.

Deoarece aciditatea luminala influenteaza eficienta anumitor agenti antimicrobieni activi pe Helicobacter pylori, antibioticele se asociaza cu inhibitori ai pompei de protoni sau cu ranitidina bismut citrat (RBC). Asocierea a 2 sau mai multi agenti antimicrobieni creste rata eradicarii si reduce riscul selectionarii de tulpini rezistente. Cei mai importanti agenti antimicrobieni utilizati sunt: amoxicilina, claritromicina, metronidazolul, tetraciclina si bismutul. Alte medicamente folosite in tratamentul infectiei cu Helicobacter pylori sunt: inhibitorii pompei de protoni, blocantii H2-receptorilor, ranitidina bismut citrat.