Sunteți pe pagina 1din 2

PLUMB

de george bacovia
Dormeau adanc sicriele de plumb, Si flori de plumb si funerar vesmant Stam singur in cavou si era vant Si scartaiau coroanele de plumb. Dormea intors amarul meu de plumb De flori de plmb, si-am inceput sa-l strig Stam singur langa mort si era frig Si-I atarnau aripile de plumb.

Poezia Plumb se afla in fruntea volumului de poezii cu acelasi titlu aparut in 1916. Este o arta poetica atipica pentru ca nu are un caracter programatic, nu explica menirea poezieii si a poetului in societate, ci defineste universal poetic bacovian. Arta poetica = creatia fundamentala, emblematica, in care se defineste conceptia despre poezie, menirea acesteia si a poetului in societate. (prima in antichitate a fost : arta poetica a lui Horatiu). GENEZA poeziei: Asa cum declara Agatha Grigorescu Bacovia, sotia poetului, obsesia plumbului a survenit dupa ce a participat la inmormantarea unei rude din cimitirul Bacau. Apoi, poetul viziteaza cavoul Sturdzestilor, fiind impresionat de sicriele de plumb ce aveau coroane cu flori si frunze de plumb. Pornind de la corespondenta de senzatii specific simbolista, plumbul ca simbol, are mai multe exceptii: 1. Din punct de vedere chromatic plumbul ars e galben, sufletul ars e galben. Galbenul semnifica deznadejdea, boala. In stare naturala plumbul are o culoare cenusie, sugerand o existent monotona, trista. 2. Ca greutate specifica, plumbul este un metal greu: plumbul apasa cel mai greu pe om. 3. Din punct de vedere tactil, plumbul este un metal rece, sugerand o existent ostila, dusmanoasa. 4. Din punct de vedere fonetic, cuvantul plumb contine vocala u, parca incarcerate, sufocata intre consoanele p, l, m, b, sugerand o existent sufocanta, fara iesiri. Plumbul este un metal toxic, saturnian, simbol al maleficului.

Poezia este considerata o arta poetica bacoviana (arta poetica = creatia fundamental, emblematica, in care se prezinta universul liric, conceptia despre poezie si menirea poetului in societate); La George Bacovia, poezia Plumb este o arta poetica atipica, pentru ca din ea se desprinde doar universul sau liric. Poezia este structurata din 2 secvente (2 catrene) ce corescund si celor doua planuri: - unul obiectiv (natura); - unul subiectiv (sufletesc); Intotdeauna la Bacovia natura este o protectie a starii sale sufletesti. Cuvantul cheie este plumb, care se repeta de 6 ori in cele 8 versuri. In prima secventa: cimitirul, cavoul, sicriele si coroanele de plumb, sugereaza in mod evident ideea mortii. Dominante sunt imaginile vizuale (norii de plumb) completate de cele auditive (scartaiau) care amplifica starea de nevroza, de angoasa. Tema poeziei fiind solitudinea eului liric in fata mortii. Punctele de suspensie si linia de pauza prelungesc starea de singuratate, de disperare. Intalnim si motivul vantului, care amplifica nevroza, prefigurand moartea. Seventa a doua se consuma in plan sufletesc. Eul liric vrea sa se salveze prin eros (iubire), dar se adreseaza zadarnic unei iubiri pierdute in moarte. Intalnim opozitia eros thanatos (iubire moarte): Dormea intors amorul meu de plumb. A dormi cu fata spre Apus presupune moartea. Se amplifica starea de singuratate si prin motivul frigului o anticipare a mortii : Stau singur langa mort si era frig si-I atarnau aripile de plumb. Aripile de plumb presupun o cadere in gol, in neant; verbele la imperfect (dormeau, stau, scartaiau) este un timp trecut, insa este o actiune neterminata in timpul vorbirii sugerand la Bacovia o actiune si stare sufleteasca ce continua in mod agasant, producand nevroza. Si aceasta poezia exprima o melancolie plina de tristete, data si de cadenta monotona a versurilor. Reprezinta un protest pe care poetul il adreseaza lumii de la care nu se asteapta nici un raspuns, nicio salvare; protestul sau este un protesc in genunchi a unui om infrant.

S-ar putea să vă placă și