Universitatea de Stat din Moldova Facultatea: Stiinte economice Specialitatea: Finante si banci

REFERAT
La disciplina: Sistemul fiscal international. Tema: Sistemul fiscal al chinei.

A elaborat: Cernat Tatiana gr.EF 0905 A verificat: Hasnas Eugenia.

Chisinau 2012

R.P. CHINA ASPECTE MONOGRAFICE China , tara din estul Asiei, a treia tara ca suprafata (dupa Rusia si Canada) si cu cea mai mare populatie dintre toate statele lumii, este marginita in nord de Republica Mongola si de Rusia; in nord-est de Rusia si Korea de Nord, in est de marea Galbena si Marea Chinei de Est; in sud de Marea Chinei de Sud, Vietnam, Laos, Myanmar (cunoascuta si cu numele de Burma), India, Bhutan si Nepal; in vest este marginita de Pakistan, Afghanistan si Tadjikistan si in nord-vest de Kyrghistan si Kazahstan. Chinei ii apartin mai mult de 3400 de insule. Are o suprafata de 9.571.300 km2, neincluzand Hong Kong, Macau si teritoriul care se afla sub controlul Republicii Chineze din Taiwan, pe care China il considera o provincie renegata. In 1971, Natiunile Unite au admis Republica Populatiei Chineze (principalul teritoriu chinez) si au exclus Republica Chineza (Taiwan) din parteneriat. Cu toate ca majoritatea guvernelor din toata lumea nu recunosc Taiwanul ca stat independent, insula mentine totusi o economie si un guvern distinct. Hong Kong, oficial un teritoriu britanic, i-a revenit Chinei in 1997. Cu toate acestea, informatiile prezentate in aceasta lucrare nu se refera si la Hong Kong, care mentine o economie separata si are o autonomie politica considerabila. Aceste date deasemenea nu includ Macau, localizata langa Hong Kong pe coasta de sud a Chinei, care este un teritoriu chinezesc administrat de Portugalia. Cateva caracteristici retin atentia de la prima vedere pentru cel ce se apropie de istoria Chinei. In primul rand, unitatea spatiului si coeziunea civilizatiei. In pofida pustiitoarelor revolte sociale, a conflictelor dinastice si a razboaielor civile, sau a repetatelor invazii externe, care au determinat diviziuni ale unitatii statale, mai mult sau mai putin durabile, acestea nu au avut consecinte geopolitice ireparabile.*1+ Capiatala Chinei este Beijing, cel mai populat centru urban este Shanghai. China are peste 20 de orase mari cu o populatie minima de 1 milion de locuitori. Profile de orase: Mai mult de o cincime din totalul populatiei Pamantului traieste in China. China a dat nastere celei mai vechi civilizatii din lume si are o istorie ce dateaza din urma cu 3500 de ani. Zhonghuo, numele chinezesc pentru tara, inseamna teritoriul central, o referinta la credinta chinezeasca in care se spune ca tara era centrul geografic al Pamantului si singura civilizatie adevarata. In secolul al XIX-lea, China a devenit o natiune slaba din punct de vedere economic si politic, dominata de puteri straine. China a inregistrat multe schimbari in prima jumatate a secolului XX. Guvernul imperial a fost inlaturat si in anii haotici care au urmat, doua formatiuni politice Kuomintang (KMT) si comunistii s-au luptat pentru controlul tarii. In 1949, comunistii au castigat controlul statului. Atunci guvernul Republicii Chineze, condus de KMT, s-a retras in Taiwan. Ridicarea la putere a comunistilor din 1949 a constituit unul dintre cele mai importante evenimente din istoria Chinei; intr-o remarcabil de scurta perioada de timp s-au facut schimbari radicale atat in economie cat si in societate.

DEBUTUL REFORMEI ECONOMICE

nceputul procesului de reforma economica si de deschidere puternica a economiei chineze spre exterior s-a produs n anul 1978, la doi ani dupa ncetarea Revolutiei culturale care adusese economia chineza la marginea prapastiei. La cel de al XI-lea Congres National al Partidului Comunist Chinez s-a hotart schimbarea profunda de orientare a efortului national de pe fagasul politic al luptei de clasa spre cel al dezvoltarii economice, realizata prin reforma profunda si deschidere.

Din acel moment, economia chineza a cunoscut o dezvoltare nentrerupta si n ritmuri nalte, mult superioare celor nregistrate de alte tari recunoscute pentru ritmul alert al cresterii lor economice. Potrivit datelor statistice, rata medie de crestere anuala a Produsului Intern Brut, n intervalul 19782001, a fost de 9,8%, cu doua vrfuri nregistrate n anii 1984 si 1992, cnd ratele de crestere au fost de circa 15%, respectiv 14%. n perioada 1980 (cnd au nceput sa apara primele roade ale masurilor initiate n 1978) 2000, PIB a crescut de 3,7 ori, cu o medie anuala de crestere de 10,1%; n acelasi interval, PIB din industrie a crescut de 5,2 ori, cu o rata anuala de crestere de 12,1%, cel din agricultura de 1,3 ori, cu o rata anuala de 5,5%, iar cel din servicii de 4,5 ori, cu o rata anuala de 11,3%. Aceste rezultate mai mult dect ncurajatoare au demonstrat justetea noilor orientari economice si au confirmat teza potrivit careia n sistemul economiei planificate numai guvernul central era entuziast, pe cnd n sistemul economiei de piata att guvernul central, ct si guvernele locale, departamentele, ntreprinderile si indivizii sunt entuziasti. STADIILE REFORMEI schimbari ndraznete de orientare Efortul la scara nationala de identificare a celor mai bune si eficiente cai de dezvoltare a economiei chineze, dupa dezastrul provocat de Revolutia culturala, a permis conturarea treptata a coordonatelor pe care trebuie sa se nscrie procesul de reforma, precum si a orientarilor majore ale masurilor destinate sa transpuna n fapt coordonatele respective. Viziunea strategica cu privire la coordonatele esentiale ale dezvoltarii si la orientarile de politica economica s-a perfectionat treptat, a cunoscut schimbari de fond, a determinat, n functie de judiciozitatea ei, accelerari sau ncetiniri ale ritmului reformei. Dupa peste doua decenii de reforma, viziunea lui Deng Xiaoping, artizanul recunoscut al reformei profunde a Chinei, s-a dovedit corecta, drumul urmat potrivit acestei viziuni asigurnd economiei chineze un ritm rapid de dezvoltare, printre cele mai nalte din lume, premise solide pentru modernizare si crestere a competitivitatii. Doua trasaturi majore pot fi desprinse din analiza modului n care s-a nfaptuit pna n prezent reforma economiei chineze. Prima este cea a realizarii unei reforme graduale, n care, potrivit cuvintelor lui Deng Xiaoping*10+, se tatoneaza pietrele pentru a trece rul. Abordarea graduala a reformei a fost indicata ntruct la aceasta idee subscriind numerosi specialisti China se gaseste si va ramne nca multa vreme n stadiul socialist primar, avnd o economie de piata specifica caracterizata printr-un nivel redus al productivitatii, mult inferior celui nregistrat de economia de piata consolidata din tarile dezvoltate; standardul redus de viata al populatiei, care i diminueaza mult capacitatea de a face fata duritatilor reformei, precum si ritmul lent al schimbarii mentalitatilor fac deci imperios necesara efectuarea reformei pas cu pas, ntr-un ritm mai lent dar cu o avansare sigura si nentrerupta. A doua trasatura este aceea ca orice schimbare majora produsa de reforma este mai nti temeinic experimentata n unitati pilot (ntreprinderi, forme institutionale noi etc.), dupa care, pe baza nvatamintelor trase din ncercarile soldate cu succes, schimbarea respectiva se difuzeaza cu sanse sporite de reusita n ntreaga economie. Primul stadiu, 1978-1984: Realizarea unei economii precumpanitor planificate nsotite de o economie de piata Reforma a nceput la nivelul microeconomic si, mai ales, la cel al gospodariilor din domeniul rural, prin nlaturarea comunelor poporului si introducerea unui sistem de contractare a responsabilitatii gospodariilor, care lucrau pamntul aflat n proprietate publica, de a furniza statului o anumita cantitate de produse agricole pe baza de remunerare echitabila, proportionala cu cantitatea oferita; sistemul, simplu si logic, constituia nsa o ruptura neta cu vechiul sistem egalitarist si nestimulativ specific economiei planificate. Potrivit acestui sistem, surplusul de productie fata de cantitatea contractata cu statul putea fi vndut pe piata libera. Rezultatele aplicarii sistemului au fost spectaculoase si rapide,

productia agricola crescnd semnificativ, iar standardul de viata al unei bune parti a populatiei rurale mbunatatindu-se vizibil. n paralel cu masurile luate n ceea ce priveste economia rurala, guvernul central a initiat reformarea managementului ntreprinderilor prin reducerea controlului de stat al activitatii acestora, cresterea puterii lor decizionale n gestionarea propriilor afaceri, introducerea n ntreprinderile de stat a sistemului de retineri pentru nevoile proprii din profit proportionale cu marimea acestuia, introducerea de stimulente pentru obtinerea de performante economico-financiare superioare. Cu sprijinul guvernului central, au nceput sa se dezvolte ntreprinderi aflate n proprietate colectiva sau individuala, ntreprinderi orasenesti si comunale, acestea din urma extinzndu-se rapid si cunoscnd un succes deosebit. Preturile majoritatii marfurilor, cu exceptia celor esentiale (cereale, bumbac, carbune) au nceput sa fie liberalizate treptat, fluctuatiile lor fiind de acum ncolo determinate exclusiv de echilibrul cererii si ofertei de pe piata. Au fost create n regiunile Guangdong si Fujian primele patru zone economice speciale (ZEE) Shenzen, Zhuhai, Shantou, Xiamen, considerate drept arii pilot pentru experimentarea mecanismelor economiei de piata si adevarate ferestre deschise catre comertul international si economia mondiala. n general, n acest prim stadiu al reformei schimbarile produse au fost limitate ca extindere si profunzime, nereusindu-se rezolvarea contradictiilor fundamentale ale economiei chineze dar producndu-se brese apreciabile n mecanismele de functionare ale economiei planificate. Economie precumpanitor planificata semnifica faptul ca mecanismele planificarii centralizate se mentineau n partea principala a economiei nationale, cea care determina esentialmente ritmul si directiile de dezvoltare ale acesteia; economia de piata, care avea rol complementar, era acceptata n partea mai putin importanta a activitatii economice. Al doilea stadiu, 1984-1992: Realizarea economiei de marfuri planificate socialiste n cursul acestui stadiu, concentrarea actiunilor de reforma s-a deplasat de pe sectorul rural spre cel urban. A Treia Sesiune Plenara a celui de al 12-lea Comitet Central al Partidului Comunist Chinez, desfasurata n octombrie 1984, a adoptat Decizia asupra Restructurarii Economice, adoptata la cel de al 13-lea Congres National al Partidului Comunist Chinez, care a statuat ideea esentiala potrivit careia economia planificata socialista reprezinta un sistem consensual ntre plan si piata, controlul dezvoltarii economice facndu-se prin instrumentele adecvate ale ajustarilor planului si pietei. Complementul necesar si cu profitabilitate superioara al economiei socialiste l reprezinta, de acum ncolo, ntreprinderile aflate n proprietate nepublica, precum si noile ntreprinderi create cu participarea capitalului strain. n noul sistem n care economia integreaza planul si piata n sensul ca economia socialista este una de marfuri planificata pe baza proprietatii publice, dar care nu este exclusiv planificata ca n trecut si nici una de piata complet reglementata de mecanismele pietei , Statul controleaza piata, iar piata ghideaza ntreprinderile. Principalele directii de actiune n cadrul acestui stadiu au fost reforma sistemului de preturi si reforma ntreprinderii. n domeniul preturilor mijloacelor de productie s-a aplicat sistemul cu doua cai, potrivit caruia pentru o buna parte a acestor mijloace, evident cea mai consistenta si cu mijloacele cele mai importante, preturile se stabilesc planificat, pentru restul preturile fluctund liber n functie de jocul cererii si al ofertei de pe piata. Cel de al doilea pilon al reformei nfaptuite n acest stadiu, reforma ntreprinderii, a constat n cresterea puterii decizionale a managementului n domeniile productiei, aprovizionarii, vnzarilor, gestiunii financiare si a personalului. S-a introdus, pe baza colaborarii strnse ntre guvernul central si

guvernele locale, un nou sistem de contractare care garanta Statului posibilitatea de a colecta profiturile, ntreprinderile ncepnd sa plateasca taxe Statului n loc de a-i ceda profitul. A continuat deschiderea economiei chineze spre exterior, n acest scop principalele masuri fiind: desemnarea n mai 1984 a 14 orase deschise de pe coasta de est, printre care Shanghai, Tianjin, Guangzhou si Dalian, care sa permita accesul investitorilor straini n zonele respective pentru initierea de afaceri; crearea n 1984 a zonelor de dezvoltare economica si tehnologica n 11 orase, printre care Dalian, Tianjin si Guangzhou; crearea n 1985 a zonelor economice deschise n zona costala a deltelor Fluviului Yangtze si Fluviului Perlei; nfiintarea n perioada mai 1988 martie 1991 a 27 noi zone de dezvoltare de nalta tehnologie n Beijing si Shanghai; construirea si nfiintarea n iunie 1990 a Noii Arii Pudong, n Shanghai, cea mai cunoscuta si competitiva zona economica speciala. Cel de al doilea stadiu a reprezentat un progres pe calea reformei mult mai consistent dect cel nregistrat n stadiul precedent, principala coordonata a efortului fiind aceea de a crea si consolida o bresa larga n constrngerile specifice vechilor concepte traditionale si antire-formiste. Initierea unui nou suflu n activitatea economica prin dinamizarea ntreprinderilor de stat pe baza contractarii responsabilitatilor acestora, adoptarea sistemului cu doua cai n stabilirea preturilor si deschiderea puternica a economiei chineze spre exterior au constituit directiile majore de actiune care au dat continut celui de al doilea stadiu al reformei economice. Trebuie mentionata, totodata, initierea masurilor de reformare a politicilor macroeconomice, a sistemului de taxare si a institutiilor financiare, menite sa sustina eforturile de dezvoltare accelerata a activitatii economice, de modernizare si eficientizare a acesteia. Al treilea stadiu, dupa 1992: Edificarea economiei socialiste de piata La cel de al 14-lea Congres National al Partidului Comunist Chinez, desfasurat n octombrie 1992, Deng Xiaoping a afirmat ca principalul obiectiv n cadrul reformei economice chineze este crearea si consolidarea economiei socialiste de piata. Dupa 14 ani de experimentari, conducerea Chinei a confirmat hotarrea de a continua si consolida reforma economica prin mentinerea pozitiei dominante a proprietatii publice n activitatea economica, paralel cu dezvoltarea altor forme de proprietate; unitatile economice din cele doua forme juridice vor colabora strns si vor contribui cu mijloace specifice la cresterea competitivitatii activitatii economice si la deschiderea n continuare a acesteia spre economia mondiala. n februarie 1993, doua modificari de o importanta deosebita n Constitutia Republicii au fost propuse celui de al VII-lea Congres National al Poporului, si anume, schimbarea sintagmei economie planificata pe baza proprietatii publice n economie socialista de piata, ceea ce a asigurat fundamentul juridic pentru nfaptuirea n continuare a reformei orientate spre piata, precum si a sintagmei ntreprinderi conduse de stat n ntreprinderi n proprietatea statului, ceea ce semnifica faptul ca ntreprinderile aflate n proprietate publica pot fi conduse si n alte forme dect ntreprinderile conduse nemijlocit de catre stat. n decembrie 1993, guvernul chinez a stabilit cadrul de baza al crearii si

consolidarii economiei socialiste de piata, care are drept coordonate: crearea unui sistem modern de ntreprinderi caracterizat prin forma de proprietate clar stabilita, puterea decizionala si responsabilitatile precis definite, separarea ntreprinderii de administratie, management stiintific; v stimularea si dezvoltarea sistemului de piata ca mijloc principal de alocare a resurselor, construirea unei piete unificate si deschise bazata pe concurenta; v perfectionarea sistemului de control macroeconomic si mbunatatirea functiilor guvernamentale.

n ceea ce priveste prima coordonata, Legea Corporatiei a fost promulgata n 1993, reglementnd formele si mijloacele prin care caracteristicile mentionate sunt transpuse n practica organizarii si functionarii ntreprinderilor. n scopul conturarii sistemului de organizare si functionare a ntreprinderilor, 100 de mari ntreprinderi de stat au fost desemnate drept unitati-pilot pentru experimentarea masurilor preconizate si eventuala reconsiderare a acestora n functie de rezultatele experimentului; ulterior, experimentul s-a extins la alte 2000 de ntreprinderi. n acelasi scop al mbunatatirii modului de functionare a ntreprinderilor de stat, 18 orase-pilot au fost desemnate n anul 1994 pentru optimizarea structurii capitalurilor ntreprinderilor, ce avea ca obiectiv reducerea datoriilor ntreprinderilor de stat si capitalizarea acestora pentru a face fata cu succes presiunilor concurentiale; si acest experiment s-a extins ulterior la 111 orase-pilot. n anul 1995 au fost initiate experimente privind falimentarea sau fuziunea ntreprinderilor ale caror datorii depaseau activele lor, supravietuirea fiindu-le pna atunci asigurata cu subventii substantiale de la bugetul de stat. n domeniile vizate de cea de a doua si a treia coordonata, este de mentionat, printre principalele masuri initiate, reformarea sistemului financiar prin adoptarea n anii 1994 si 1995 a Legii Bancii Populare a Chinei, Legea Bancilor Comerciale, Legea Documentelor Bancare etc., care nscriu functionarea sistemului pe coordonatele specifice unei economii moderne si separa activitatea de stabilire a politicilor financiare de cea a finantelor comerciale. n acest ultim sens, au fost create trei banci responsabile cu definirea politicilor financiare n domeniile lor specializate Banca de Export Import a Chinei, Banca Chineza de Dezvoltare si Banca Chineza de Dezvoltare Agricola , precum si alte banci cu vocatie comerciala, dintre care unele au rezultat din transformarea unor foste banci de stat (Banca Industriala si Comerciala a Chinei, Banca Agricola a Chinei, Banca Chineza de Constructii). n domeniul monetar, n scopul asigurarii definirii si urmarii unei politici coerente a fost creat, de catre Consiliul de Stat, Comitetul de Politica Monetara. n domeniul fiscal, taxele destinate bugetului de stat au fost separate de cele destinate bugetelor gestionate de guvernele locale; totodata, au fost experimentate sisteme de transfer al platilor. n domeniul schimburilor economice externe, Legea Comertului Exterior a fost adoptata n 1994, ceea a determinat o adevarata explozie a numarului ntreprinderilor nfiintate cu capital strain peste 200.000 n 1996, precum si a capitalului strain cumulat din economia chineza, care a atins 283,4 miliarde USD n perioada 1979-1996. Aceasta a contribuit, alaturi de alti factori, la cresterea rezervelor valutare ale Chinei la 120 miliarde USD n anul 1996, plasnd-o, din acest punct de vedere, pe locul al doilea n lume.[12] Trecerea sintetica n revista a principalelor orientari si masuri specifice celor trei stadii n desfasurarea reformei economice demonstreaza ca eforturile de identificare, fundamentare, reconsiderare si adoptare finala a celor mai potrivite cai de urmat pentru modernizarea economiei chineze si cresterea competitivitatii acesteia s-au nscris pe cteva coordonate esentiale, pastrate consecvent si armonizate treptat tot mai strns:

a) asigurarea dezvoltarii macroeconomice echilibrate prin strategii si politici adecvate; b) deschiderea puternica a economiei chineze spre economia mondiala pe calea intensificarii comertului exterior si a atragerii puternice a capitalului strain, ndeosebi sub forma investitiilor straine directe; c) reforma ntreprinderilor, n scopul de a le transforma n entitati economice relativ independente, responsabile pentru propriile profituri si pierderi, capabile sa se restructureze si sa se dezvolte prin eforturi proprii; d) aplicarea politicilor de dezvoltare regionala destinate sa reduca disparitatile de nivel de dezvoltare dintre regiuni si sa ntareasca potentialul economic al acestora.

STRATEGIE SI POLITICI MACROECONOMICE Economia chineza a cunoscut, dupa initierea procesului de reforma un ritm mediu de crestere ridicat (9,8%); la nregistrarea acestui ritm mediu au contribuit nsa perioade de crestere accelerata si perioade de reducere semnificativa a ritmului anual de crestere, sintetizate n cele patru cicluri de crestere tip stop and go. Alternanta acestor perioade a generat nsa dificultati de suprancalzire a economiei si de crestere a inflatiei, masurile de combatere a acestora provocnd, catre sfrsitul deceniului 9, ample dezbateri si confruntari de idei ntre specialisti, o parte a acestora argumentnd necesitatea ncetinirii ritmului de crestere economica. Deng Xiaoping a aratat nsa, n anul 1992, ca pentru o tara cu o economie subdezvoltata ca cea a Chinei nu este indicata adoptarea unor ritmuri mai reduse de crestere, ci dimpotriva, trebuie identificate si valorificate adecvat toate caile si oportunitatile de realizare a unei dezvoltari n ritmuri ct mai nalte, singura posibilitate de depasire a conditiei de economie napoiata, cu eficienta si com-petitivitate reduse. Urmarirea realizarii unei dezvoltari economice n ritmuri nalte a devenit astfel o constanta a strategiei de dezvoltare a tarii, accentul punndu-se nsa progresiv pe dimensiunea sa intensiva. n acest sens, n anul 1995, Comitetul Central al Partidului Comunist Chinez a avansat strategia de promovare a tarii prin stiinta si educatie si a reiterat cerinta esentiala a accentuarii dimensiunii intensive a dezvoltarii economice. Dezvoltarea economica accelerata a permis rezolvarea n mare masura a unor probleme dificile cu care tara se confruntase nainte de 1978 (penurie alimentara, de materii prime, subutilizarea capacitatilor etc.), dar a facut, n acelasi timp, sa apara probleme noi, una dintre cele mai preocupante fiind aceea a extinderii peste masura a diapazonului veniturilor, a distribuirii incorecte a acestora. Fata de vechi ul sistem egalitarist de distributie a veniturilor, care nu oferea stimulente pentru mbunatatirea muncii si cresterea productivitatii, reforma a debutat, n 1978, printre altele, si cu ideea, revolutionara la vremea respectiva, ca oamenii pot sa cstige mult de pe urma muncii intense si corecte. Aceasta a dus nsa la aparitia si adncirea disparitatii veniturilor, care s-a manifestat, ndeosebi, pe doua planuri: ntre veniturile medii ale populatiei urbane si cele ale populatiei rurale, care se aflau n anul 1995 ntr-un raport de 2,5/1; ntre veniturile celor doua paturi ale populatiei: cea mai bogata si cea mai saraca. Potrivit unor cercetari ale specialistilor chinezi, coeficientul Gini al distributiei veniturilor a crescut pentru populatia rurala de la 0,21 n 1978 la 0,34 n 1995, iar pentru populatia urbana de la 0,16 la 0,28 n acelasi interval. Perceptia generala, la nivelul populatiei largi, este ca majoritatea persoanelor care au acumulat averi apreciabile le-au obtinut fie prin afaceri ilegale, fie beneficiind de anumite privilegii. Asa cum s-a aratat, problema este preocupanta pentru guvernul chinez, care sa straduieste sa identifice cai

pentru oprirea adncirii clivajului social si asigurarea conditiilor necesare dezvoltarii economice durabile a tarii. n ceea ce priveste reforma sistemului fiscal, directia principala a nfaptuirii acesteia n anii 1980 a constat n descentralizarea puternica a competentelor decizionale si de gestiune a fondurilor, n sensul transferarii unei bune parti a acestora de la autoritatea financiara a guvernului central catre guvernele locale. Importanta acestora din urma a crescut semnificativ n dezvoltarea economiei locale ca urmare a ramnerii la dispozitia lor a unei cote crescnde a fondurilor; catre sfrsitul deceniului al noulea, veniturile aflate n administrarea guvernelor locale reprezentau circa jumatate din veniturile totale fiscale. Drept urmare, fluxurile financiare catre guvernul central s-au redus simtitor, ceea ce a determinat cresterea deficitului bugetar si a mpiedicat angajarea la nivel national a unor lucrari de amploare, ndeosebi n domeniul infrastructurii. De asemenea, capacitatea guvernului central de a orienta corespunzator dezvoltarea economica de ansamblu si de a controla functionarea economiei nationale s-a redus pe masura. Replica prin politica fiscala la aceasta tendinta negativa a fost reforma profunda a sistemului de taxare prin introducerea n anul 1994 a unui sistem de mpartire a taxelor potrivit caruia responsabilitatile erau mai bine delimitate ntre guvernul central si guvernele locale, iar transferul platilor si restituirea platilor tarifare si altor taxe pentru bunurile importate si reexportate au fost reglementate pe baze noi. Noul sistem a contribuit substantial la revigorarea fortei financiare a guvernului central, ale carui venituri fiscale au crescut de la RMB 95,75 miliarde yuani n 1993 la RMB 421,65 miliarde yuani n 2001 de asemenea, ponderea partii guvernului central n veniturile totale fiscale a crescut n acelasi interval de timp de la 22,0% la 48,8%. Reforma sistemului de taxe realizata n anul 1994 s-a nscris ntr-o suita de cicluri de ncordare si de relaxare a politicii fiscale dupa anul 1978. Astfel, controlul suprancalzirii economiei si a cresterii alarmante a inflatiei s-a realizat prin nasprirea politicii fiscale, n scopul controlului investitiilor si a reducerii consumului, n perioada 1980-1981, anii 1985 si 1987, perioadele 1989-1991 si 1995-1997. Pe ansamblu nsa, cu toate aceste perioade de ncordare, politica fiscala a guvernului chinez s-a dovedit mai curnd a fi una destinsa, fapt ilustrat de mai multe aspecte semnificative: ponderea veniturilor fiscale ale guvernului din taxe, impozite si alte surse n venitul national a scazut constant, iar rata de crestere a acestor venituri fiscale a fost mai redusa dect cea de crestere a venitului national, n unii ani fiind chiar negativa; deficitul fiscal a fost per manent si ridicat, att n anii de crestere economica accelerata ct si n cei n care politica fiscala a fost nasprita; efortul investitional s-a intensificat rapid, rata medie anuala de crestere a investitiilor fiind una ridicata, de 23%; veniturile individuale au crescut, de asemenea, n masura apreciabila, rata medie anuala de crestere a salariilor fiind de 16% n perioada 1978-2001. Reforma sistemului financiar a demarat pornindu-se de la situatia de depresiune financiara existenta nainte de 1978, caracterizata prin existenta Bancii Poporului a Chinei care juca concomitent rolul de banca centrala si de banca comerciala, lipsa unei piete financiare puternice si dinamice, locul restrns al finantarii directe. S-a statuat rolul exclusiv al Bancii Poporului a Chinei de banca centrala si s-a largit semnificativ piata financiara prin nfiintarea de banci specializate mentionate si anterior Banca Chinei, Banca Agricola a Chinei, Banca Industriala si Comerciala a Chinei, Banca Poporului de Constructie, precum si prin nfiintarea de numeroase institutii financiare nebancare companii de asigurari, companii financiare, corporatii de investitii, corporatii de titluri de valoare etc. n 1985 au fost stabilite numeroase piete interbancare, n anul urmator Banca Poporului a Chinei a nceput sa efectueze operatii de rediscount pentru banci specializate si s-a creat o piata de recreditare interbancara la scara nationala.

n anul 1994 s-au mai nfiintat trei banci specializate cu rol major n dezvoltarea economica a tarii: Banca de Stat de Dezvoltare (al carei domeniu de creditare l constituie marile proiecte de infrastructura), Banca de Export si Import a Chinei si Banca de Dezvoltare a Agriculturii, care si-au stabilit politici proprii de acordare a creditelor n domeniile corespunzatoare, prelund aceasta responsabilitate de la cele patru banci de stat care au fost reorganizate n banci comerciale. n anul 1995 a fost adoptata o lege privind Banca Poporului a Chinei, careia i s-a ntarit rolul de banca centrala cu responsabilitati de stabilizare a cursului monedei nationale si de supraveghere a institutiilor financiare. ncepnd din anul 1997, n zonele economice speciale Shanghai si Shenzen a fost acordat unor numeroase banci straine dreptul de a efectua afaceri limitate cu moneda nationala. n anul 1984 s-a nfiintat prima companie pe actiuni, n 1990 si 1991 s-au nfiintat bursele din Shanghai si Shenzhen, iar la sfrsitul anului 2001existau peste 800 de companii cotate la bursa, valoarea totala de piata a actiunilor tranzactionate ridicndu-se la peste RMB 2000 miliarde yuani. Politica dobnzilor, instrument important n asigurarea stabilitatii macroeconomice, a prezentat, n general pe parcursul procesului de reforma, caracteristicile contradictorii ale mentinerii unui nivel relativ scazut al ratelor dobnzii: pe de o parte, a redus valentele benefice ale aplicarii unei politici monetare adecvate si, pe de alta parte, a dus la folosirea n masura insuficienta a acestui instrument pentru stimularea activitatii economice. Dupa ce, ncepnd din anul 1980, Banca Poporului a Chinei a majorat n repetate rnduri nivelul dobnzilor, n 1996 guvernul central a reglementat acest nivel, care nu se stabileste de catre banca centrala prin operatiuni de piata deschisa si nici de catre bancile comerciale pe baza cererii si ofertei; bancile comerciale au posibilitatea sa-si fluctueze propriile dobnzi n cadrul unei zone de abateri de la nivelul dobnzii stabilite oficial. Este de mentionat faptul ca nivelul reglementat al dobnzilor s-a situat, n general, sub cel al pietei potentiale, avnd chiar, n perioada 1994-1995, valori negative. n anul 1996 s-a deschis nsa piata interbancara, s-a liberalizat complet nivelul dobnzilor la creditele pe termen scurt si s-au initiat emisiunile de obligatiuni nationale licitate pe piata, toate acestea corectnd disfunctionalitatile mentionate si mbunatatind simtitor conditiile de functionare a pietelor financiare. Pe planul politicii monetare, refacerea capitalului bancilor comerciale la nivelul reglementat s-a favorizat prin emisiuni lansate de guvernul central de obligatiuni nationale speciale, actiune la care s-a adaugat reducerea n cinci etape, n perioada 1996-1998, a nivelului dobnzilor (de la 9,18%, pentru depozitele anuale, n mai 1996 la 4,77% n iunie 1998); n mod corespunzator, si nivelul rezervelor bancare si cel al ratei de scont au fost reduse. Reformele profunde ale sistemelor fiscal, financiar si monetar, realizate pe baza nvatamintelor rezultate din evolutiile anterioare ale acestor sisteme, au permis folosirea mai eficace a instrumentelor fiscale si monetare n cadrul strategiei de dezvoltare macroeconomica. Reformele au fost nfaptuite progresiv, pe masura cresterii capacitatii guvernului central de a stabili politici specializate coerente si de a mnui adecvat o gama din ce n ce mai larga de instrumente n conducerea economiei nationale. Probleme nerezolvate Drepturile de comercializare si distributie - implementarea drepturilor mentionate pentru firmele straine a intarziat, acestea trebuind sa apara pana la mijlocul lui 2006 insa lasandu-se asteptate in continuare de catre companiile care stau pe tusa in asteptarea avantajelor acestor noi legi. Reglementarile presupun o reducere a protectionismului local si a ineficientei corelate cu prezenta societatilor straine in domeniu. Au fost emise alte cateva planuri privind sectoarele de logistica si retail. Acestea ar presupune imbunatatirea productiei si o logistica adecvata obtinerii produselor de o mai buna calitate , deschiderea unui numar mai mare de magazine in China de vest si centrala, cresterea eficientei in agricultura si marirea numarului de magazine atat in mediul urban cat si in cel rural.

 Sectorul de vanzare en-gross si en-detail- investitiile in lanturi ce functionau deja in China au explodat odata cu liberalizarea pietei in 2004 [22]. Legea vanzarii directe- istoria vanzarii directe in China este destul de controversata mai ales dupa ce in 1998 aceasta a interzis comercializarile directe intr-un efort sporit de a stopa intinderea schemelor piramidale frauduloase. Rezultatul a obligat companiile de vanzare directa in China sa-si dezvolte rapid linii de magazine sau relatii cu acestea. Multe dintre companiile straine au trebuit sa-si revizuiasca politicile de investitii datorita acestui fapt. Noile reglementari vor fi considerate interventii chirurgicale majore in ceea ce priveste companiile infiintate dupa 1998, mai putin pentru cele mai vechi in domeniu( Amway, Avon, Herbalife, Mary Kay). Fundamentarea masurilor definitive sunt astepate anul acesta. Investitiile in China vor continua sa creasca pe masura ce aceasta va ridica din ce in ce mai multe bariere pentru a-si indeplini obligatiile fata de OMC. Sectoare precum, productia de inalta tehnologie, farmaceutica, chimica vor beneficia cu siguranta de foarte multa incredere din partea investitorilor. Deasemenea centrele de cercetare-dezvoltare ale Chinei s-au dovedit a se numara printre cele mai bune inregistrand costuri dintre cele mai mici, asadar investitiile vor creste si aici. Bunurile de consum si distractia se vor numara printre punctele investitionale menite sa creasca nivelul veniturilor. Sistemul fiscal al Chinei este foarte puternic, pentru acest an, guvernul estimeaza un deficit bugetar sub 2%. In schimbul celor 25 de miliarde de dolari pe care le pierde, guvernul primeste bunavointa consumatorilor de rand, care sunt din ce in ce mai preocupati de cresterea continua a preturilor la alimente. Daca puterea de cumparare a oamenilor creste, acest lucru este bun si pentru stabilitatea sociala. Venitul gospodariilor a scazut in ultimii ani ca procent din PIB, dar este putin probabil ca noile facilitati fiscale sa inverseze trendul, in conditiile in care impozitul pe venit joaca un rol minor in economia Chinei.