Sunteți pe pagina 1din 3

De veghe in lanul de secara Jerome David J.D. Salinger (n. 1 ianuarie 1919, Manhattan, New York d.

. 27 ianuarie 2010, Cornish, New Hampshire) a fost un scriitor american, cunoscut mai ales pentru romanul su De veghe n lanul de secar (en. The Catcher in the Rye) i firea sa solitar. Prima aparitie a lui J.D.Salinger in limba romana a avut loc, in 1964, sub egida Editurii pentru Literatura Universala. "De veghe in lanul de secara". Salinger a mai scris si alte carti de succes cum ar fi: "Seymour", "Fanny si Zooey", "Noua povestiri", sau "Dulgheri, inaltati grinda acoperisului". Tema familiei este prezenta inca din primele pagini ale acestei operei literare, cand autorul face o scurta prezentare a personajului principal, un adolescent, pe nume Holden Caulfield, care provine dintr-o familie modesta, nu prea numeroasa, cu patru copii, unul mai mare pe nume D.B., scriitor la Hollywood, care acum se prostitueaza, Holden, unul mai mic, Allie, care a murit de leucemie cu ceva timp in urma si o sora in clasa a 4-a pe nume Phoebe. Acesta povesteste ultimele lui zile petrecute la Pencey, unde, deoarece era corigent la trei materii din patru, urma sa fie exmatriculat inainte de vacanta de Craciun, insa nu pentru prima oara deoarece el a mai invatat si la alte scoli precum Whooton si Elkton Hills. Povestea incepe intr-o sambata, cu patru zile inainte de plecarea la New York, pe cand statea pe varful unui deal din apropierea stadionului, urmarind un meci de fotbal dintre Pencey si Saxon Hall. Unul din motivele pentru care nu s-a dus este si faptul ca el trebuia ca inainte de plecare sa-si ia ramas bun de la Domnul Spencer, profesorul lui de istorie. Dupa o discutie moralizatoare despre teza lui la acasta materie si despre motivul pentru care a fost lasat corigent, Holden se intoarce la Pencey, in camera sa, unde il gaseste pe vecinul sau de palier pe nume Ackley. Vorbeste cu Stradlater, colegul sau de camera, despre fata cu care acesta se intalnea, pe nume Jane Gallagher si pe care Holden o cunostea, dar nu o mai vazuse de mult timp. El se hotaraste sa plece la New York pentru a petrece cateva zile inainte de intoarcerea acasa, unde stia ca o sa fie certat de parinti. Acestia ar fi aflat de isprava lui Holden abia miercuri cand vor primi o scrisoare de la director. Dupa ce ajunge la New York se cazeaza la un hotel amarat unde cunoaste la bar trei fete pe seama carora se distreza aproape toata noaptea deoarece erau proaste si urate . Apoi pleaca pentru a-si petrece seara la un cabaret. Neavand nimic de facut deorece era singur si deprimat, incepe sa bea si sa fumeze pana cand se intalneste cu o prietena de-a lui D.B.. Voind sa scape de ea se intoarce la hotel, insa cu o prostituata de pe urma careia mananca din nou bataie si ramane fara o parte din bani (10 dolari). A doua zi isi da intalnire cu o veche prietena pe nume Sally pe care o duce la o piesa de teatru in care jucau actorii ei preferati dar pe care Holden nu-i putea suferi. Apoi se duc la patinuar, unde, dupa ce obosesc intra intr-un bar si incearca sa o convinga sa mearga cu el intr-o excursie ca sa scape pentru totdeauna de acea lume nenorocita, dar discutia celor doi se termina cu o cearta . Iesind din patinuar, pleaca sa manance si deoarece nu avea cu ce sa-si umple timpul isi suna un fost coleg de la Whooton pentru a se intalni. Dupa ce au purtat cateva discutii prietenul sau pleaca, iar Holden ramane singur si incepe sa bea pana se imbata. O suna iar pe Sally si dupa o scurta convorbire se duce la baie unde se baga cu capul in apa sperand sa se mai trezeasca. Cand si-a revenit a plecat spre Cental Park sperand ca va vedea ratele de pe lac si ca va putea raspunde la intrebare care il framanta de ceva vreme ( Oare unde se duc ratele cand vine iarna ? ), dar nu a gasit nici o rata si, asezandu-se pe o banca, a inceput sa se gandeasca la moartea sa, la inmormantare si la toata lumea care va veni sa-l vada. Cum statea si reflecta la toate aceste lucruri s-a hotarat sa se duca acasa ca sa-o mai vada pe Phoebe macar o data inainte sa moara deoarece i se facea mila amintindu-si cat de mult tinea la el. Cand a ajuns acasa a avut noroc ca liftierul de noapte era nou si nu-l cunostea, asa ca, ajuns in fata apartamentului, s-a strecurat in casa cu mare grija Intrat in camera in care dormea Phoebe nu o trezeste imediat, ci sta un timp pentru a se uita la ea cum doarme. Dupa ce s-au imbratisat si dupa ce au vorbit putin, sora lui si-a dat seama ca a fost dat afara din nou si n-a mai vrut sa vorbeasca cu Holden pentru ca isi facea griji ca iar o sa-l certe

parintii. Insa au reluat discutiile putin mai tarziu dupa ce a reusit sa o convinga pe Pheobe ca nu o sa pateasca nimic. Discutiile au fost intrerupte deoarece auzind usa de la intrare si-au dat seama ca s-au intors parintii de la petrecere. Dupa trecerea pericolului Holden a imprumutat cativa dolari de la Phoebe si a fugit la Domnul Antolini, fostul lui profesor de engleza, unde si-a petrecut o parte din noapte pana cand s-a trezit cu mana profesorului pe fruntea sa si s-a speriat, gandindu-se la ce fel de om ar putea fi acesta si a plecat la gara unde isi lasase bagajele si unde si-a petrecut restul noptii dormind pe o banca. Dimineata, citind un articol dintr-o revista uitata pe banca, isi imagineaza ca ar fi bolnav de cancer si gandindu-se din nou la moarte a inceput sa se plimbe si sa-si faca planuri pentru o posibila plecare departe, la marginea unei paduri, unde sa-si constuiasca o cabana, sa munceasca la o benzinarie si sa nu mai calce pe acasa. Cu acest gand a plecat spre scoala unde invata Phoebe sa-i lase un mesaj pentru a se intalni sa-si ia ramas bun. In timp ce o astepta in fata muzeului i-a venit rau si a lesinat, o alta dovada ca starea lui de sanatate nu era tocmai buna. In cele din urma aparu Phoebe care cara dupa ea un geamantan sperand ca fratele sau va fi de acord sa o ia si pe ea. Holden s-a hotarat in cele din urma ca ar fi mai bine sa ramana asa ca au mers impreuna la balci, dupa care s-au indreptat spre acasa. Intors printre ai sai,Holden se imbolnaveste, iar parintii il conving sa se duca din nou la scoala in anul urmator. In acest timp a venit fratele sau, D.B., de la Hollywood sa-l viziteze, iar familia a fost reintregita pentru sarbatoarea de Craciun . Scris la persoana intai, romanul scriitorului american contemporan J.D. Salinger reproduce confesiunea unui adolescent inadaptat. Experientele pe care le parcurge Holden in aceste zile sunt privite de personaj cu un amestec de deceptie si detasare. Aceasta opera literara poate fi incadrata in doua teme literare diferite: tema familiei in care ne sunt detaliate relatiile dintre personajul principal, Holden Caulfield familia si prietenii sai si tema calatoriei in care, sunt prezentate drumul si peripetiile prin care va trece Holden cand se intoarce la New York, unde petrece cateva zile pe care le are la dispozitie pana la momentul in care va ajunge acasa si le va spune parintilor vestea cea rea. Holden Caulfield - protagonistul i narator al romanului, Holden este un tanar in varsta de aisprezece ani care tocmai a fost exmatriculat pentru eec academic de la o coal numit Pencey Prep. Dei el este inteligent i sensibil, este in mod emotional tulburat i confuz dar este si un baiat care intr in calatoria de maturitate.Holden este un adolescent tipic, care este destul de iritat i dezgustat de societatea care l nconjoar. el gsete ipocrizia i urenia lumii din jurul lui aproape de nesuportat, i prin cinism, el incearca sa se protejeze de durere i dezamgire din lumea adulilor. Societate i propriul su corp sunt-l spun c este timpul pentru el s se schimbe. El este atras de capcanele de maturitate: igri bautura,, ideea de sex, i un fel de independen. Dar el dispreuiete compromisuri, pierderea de nevinovie, lipsa de integritate, i pierderi de autenticitate n lume. Holden este literalmente de la accident. Aproape de nceput, precum i sfritul romanului, simte c el va disprea sau se ncadreaz ntr-un abis atunci cnd paii pe o bordur s traverseze o strada. Este structurat in 26 de capitole. Cand mi-a picat in mana De veghe in lanul de secara am citit-o pe nerasuflate. Nu-mi amintesc sa-mi fi luat mai mult de trei ore, si asta pentru ca, desi simplist, continutul sau avea natura exacta a spaimelor, bucuriilor si viselor care ne leagana adolescenta. Despre De veghe in lanul de secara nici nu stii ce sa spui mai intai. Ar putea fi din cauza ca este un roman modernist, genul acela de roman la finalul caruia primele cuvinte care iti vin pe buze sunt ,,dar stai putin The Catcher in the Rye, asa cum a iesit de sub stiloul controversatului autor J.D. Salinger, este un roman despre viata, un ,,bildungsroman, in termeni specifici.

Din amintirile pe care Holden incepe sa le astearna pe hartie reiese ca a fost un copil problematic; in momentul in care incepe povestirea, deja a fost exmatriculat din trei scoli, la care se adauga a patra, un alt mediu in care nu a reusit sa se integreze. Este un baiat speriat de faptul ca se maturizeaza, prins intre lumea inocenta a copilariei si cea corupta a adultilor, care alege ca forma de protectie izolarea. Imposibilitatea de a socializa il pune astfel pe Holden in fata unei alegeri: siguranta lumii simple a copilariei sau problemele ce trebuie infruntate in lumea complicata a adultilor? Singura persoana pe care o iubeste si cu care are o relatienormala este sora sa, Phoebe; ea este cea careia ii dezvaluie fantezia sa, si anume aceea de a fi ,,the catcher in the rye, adica o persoana care supravegheaza copii care sunt gata sa cada de pe un deal, si la nevoie ii prinde pe acestia, o imagine pe care protagonistul o retinuse partial gresit dintr-o poezie. Cenzurat, interzis, criticat, admirat; nu poti povesti un astfel de roman. Trebuie sa il citesti si sa patrunzi in mintea personajului principal; pe Holden poti sa il indragesti sau dimpotriva, sa il condamni, dar ar trebui sa ii intelegi alegerea si, pe deasupra, sa intuiesti consecintele lasate nepovestite. Traducerea este usor fortata, probabil din dorinta de a face personajul mai autentic, mai aproape de adolescentul tipic. Astfel, cuvinte precum nasol, frate si expresii ca ce pana mea sunt mult prea prezente in carte. Inteleg insa ca Polirom a scos o traducere mai noua si ceva mai buna a cartii. Un alt minus il reprezinta, din punctul meu de vedere, sfarsitul cartii. Sfarsit care nu prea exista. Nu as vrea sa fiu inteleasa gresit. Chiar imi plac cartile care nu iti spun chiar tot si te fac sa te gandesti, imaginandu-ti scenarii posibile. Dar De veghe in lanul de secara e cu totul altfel; se termina brusc si derutant. Totusi va recomand aceasta lectura. Veti vedea ca nu va`ti pierdut timpul degeaba.