Student: RUSU DIANA-ANDREEA Grupa: 55B

SPATIUL LICHID SI GRANITA FRACTALA Sou Fujimoto [Tokio, toamna 2009]

DESPRE NATURA INTERIOARA SI EXPRESIILE SALE

Cred ca este pentru prima oara cand aud ca sunteti interesat de lucruri care se dizolva. Pana acum, am mai citit despre interesul dvs. fata de transparenta. Ce vreti sa spuneti prin lucruri care se dizolva nu brusc, dar gentil? Imaginea de dizolvare se suprapune cu imaginea spatiului subteran. Cand ma uit inapoi, prin istoria mea arhitecturala ajung la o naturalete generatoare care este conectata cu ideea de pesteri si spatiu care curge ca un lichid. Indiferent ce as face, mereu ma intorc acolo. Recent am inceput sa constientizez acest lucru. Incerc sa gasesc ceva luminos ca volum, ceva transparent, dar intotdeauna este imaginea curgerii unui lichid laptos. Cateodata, incerc sa renunt la aceasta imagine si sa produc un spatiu mai revigorant si mai dinamic, dar cu cat incerc mai mult, cu atat ajung mai mult la spatiul subteran. Presupun ca nu poti evita natura fizica. In cele din urma, am renuntat si am decis sa joc acest joc pana la capat. O forma de a pastra distanta, scoala-Ito ar putea spune unii, sau o metoda generala de desen, cu siguranta da procesului o anumita abstractie, care nu este nici pe departe o actiune de desen inchisa, ci deschisa din multe puncte de vedere. Multe opinii intretin procesul, dar dvs. sunteti singurul care, cu delicatete, stabiliti directia, care este dictata de parerile si ideile dvs. Sunt sigur ca balanta dintre identitatea arhitecturala si caracterul public se regaseste in procesul de desen. Cand un client vrea sa faca schimbari in propunerea mea, sunt oarecum pregatit sa le accept. Schimbandu-le, cred ca ceva mai interesant se poate intampla. Cand ma gandesc la relatiile mele cu ceilalti, cred ca spatiul creat de propriile noastre cuvinte se face simtit, fie ca ne place sau nu. In cazul dvs., nu fortati acest lucru mai mult? Nu chiar. Pot impartati acest punct de vedere, dar nu este adevarat faptul ca daca esti un anumit tip de architect, proiectele si deciziile urmeaza un curs anume. In diverse situatii in care clientul isi spune preferintele si conditiile, ei devin catalizatori sau vehicule pentru a descoperi ceva amuzant. Si acea veselie si placere inerente descoperirii sunt, fara indoiala, associate cu placerea arhitecturii. Poate nu este atat de mult din faptul ca faci ceva ce apartine interiorului tau, ci din curiozitatea de a descoperi ceva interesant si stimulant. Amuzamentul nu este doar placerea de a descoperi in arhitectura, ci descoperirea insasi a noi sisteme de organizare

sociala, a noi metode de elaborare a unui program, a unor noi activitati. Placerea descoperirii este placerea crearii insasi si in acelasi timp, este inextricabil legata de satisfactia oamenilor, inclusiv a clientilor. Cand iesi si cauti ceva cu inima deschisa, se poate crea un spatiu de schimburi intre oameni. Asa ca, te uiti in jurul tau si gasesti ceva ce te intereseaza. Sensibilitatea alegerii acelui lucru, acea creatie unica a ta, este dictata de o pasiune deschisa pentru descoperire.. Probabil, acea sensibilitate este ceea ce poti imparti cu utilizatorii arhitecturii, dar si cu trecatorii. Ceea ce ati spus ma usureaza. De asemenea, faceti arhitectura cu un concept clar, dar sunteti flexibil in acelasi timp. Conceptele dvs. par a fi facute pentru fiecare proiect, puternice, dar nu fortate. Da, sunt de acord cu acest aspect. Chiar si in cazul proiectelor la scara mica, precum locuintele si bibliotecile la care lucram acum, cand discuti cu clientul si cu specialistii, intotdeauna incepe cu surprize. Atunci suntem capabili sa ne imaginam un mod de viata, un nou tip de biblioteca sau sa le gandim dintr-o alta perspectiva, neexistand limita pentru imaginatie. Constientizarea lucrurilor pe care inainte nu le aveam in minte este un stimul pentru regandirea arhitecturii de mai multe ori. Acceptand complexitatea si suprizele lumii, PROSPETIMEA acelei uimiri, ma face sa imi doresc sa continui descoperirile unei noi arhitecturi. Sunt constient de asta. Si vreau sa fiu capabil o creez in cel mai clar mod posibil. Presupun ca uimirea clientului este mai mare decat a dvs.; este intotdeauna ceva specific in abstractia dvs., iar acea astractie are potential de acum inainte. Cred ca abstractia de dragul ei insasi nu este buna. Noua abstractie este ceea ce ma intereseaza acum, iar in privinta acestui lucru, proiectele dvs. par abstracte, desi sunt concepute cu o logica anume si cuprinzatoare. Cred ca virtutea dvs. consta in inlocuirea directa a logicii cu arhitectura. Nu pot gandi direct nici in termeni abstracti, iar acest lucru poate fi relevant pentru ce am spus mai devreme; pentru mine, experientele imediate si situatiile cotidiene sunt primele piste. Astfel se ajunge la specificul pentru necesitate. Cred ca atunci cand pornesti de la aceasta necesitate, cele mai potrivite forme pot imbraca o casa pe care nu ai mai vazut-o niciodata, desi odata ce ai intrat in ea ti se va parea mai distractiv ca niciodata. Poate vei gasi un loc pentru activitatea zilnica in care se intalnesc specificul si abstractia.