Avantajele si dezavantajele modurilor posibile de initiere a unei afaceri Modul Avantaje Initierea unei Alegerea libera a naturii si profilului

afaceri afacerii Posibilitatea achizitionarii celor mai recente tehnologii Posibilitatea alegerii personalului Angajarea personalului nou, necunoscut Evitarea preluarii unor probleme, dificultati, datorii etc. Beneficierea de facilitati fiscale si logistice acordate creatorilor de intreprinderi Existenta barierelor la intrarea pe piata puternic concurentiala Penetrarea pe o piata puternic concurentiala Dezavantaje Riscul ,,noului Alegerea dificila a profilului afacerii Necesitatea procurarii in termen scurt a resurselor

Posibilitatea dimensionarii afacerii dupa Accesul dificil la canalele de distributie disponibilitati existente Dificultatile crearii sistemului de management al noii intreprinderi Cumparare a Folosire a personalului specializat care unei afaceri lucreaza in continuare existente Existenta facilitatilor fizice Lipsa dec experienta a intreprinzatorului Personalul preluat poate fi plafonat Facilitatile fizice pot fi uzate fizic si/sau moral

Productia in curs a unor bunuri/servicii, Afacerea cumparata preluata poate fi comercializarea acestora pe o piata testata neprofitabila Preluarea unor relatii comerciale si financiare existente Preluarea amplasarii existente Perspectiva castigurilor imediate Relatiile preluate pot fi incordate Fructificarea in continuare a experientei dobandite Afacerea cumparata nu este ,,creatia intreprinzatorului Cumparare a Pentru franchisee: Pentru franchisee: unei franchise (conexiuni) Beneficiaza de asistenta - Obligatia platii periodice a onorariului franchiserului prevazut in contractul de franchise Utilizarea unei marci de produs/serviciu bine cunoscuta - Obligatia de a se conforma unor proceduri si operatii standardizate Stocurile preluate pot fi constituite din bunuri nevandabile sau cu miscarea lenta Localizarea intreprinderii poate fi necorespunzatoare

Beneficierea de reclamam facuta - Obligatia de a se limita la

la scara nationala de franchiser Comercializarea unor produse/servicii standardizate

produsele/serviciile concedate de franchiser - Dispunerea de competente limitate in probleme de aprovizionare - Suportarea unor restrictii in vanzari

Posibilitati de aprovizionare si potential de venituri considerabil amplificate Perspective de succes asigurate de renumele franchiserului

.Concept despre proprietate

In legatura cu notiunea de proprietate, in decursul timpului s-au conturat cel putin trei opinii, adesea opuse: una juridica, alta filozofica si alta economica. In sens juridic, proprietatea exprima relatia de posesiune a ceva adica a unui bun economic, de catre cineva, adica o persoana fizica sau juridica. Filozofii spun ca omul intra in relatiile de proprietate ca fiinta totala, dupa acestia problema proprietatii fiind una de eficienta economica ce implica realizarea personalitatii umane in general. Din punct de vedere economic, proprietatea exprima un raport de insusire a unor bunuri de catr eom. In concluzie, proprietatea reprezinta totalitatea relatiilor dintre oameni in legatura cu bunurile, relatii reglate de nrome istoriceste stabilite pe plan social. Din analiza proprietatii in sens eocnomic, rezulta faptul ca ea apare odata cu societatea umana si va dispare prin desfiintarea acesteia. Relatiile de proprietate au fost analizate inca din antichitate. Astfel, in dreptul roman erau consemnate trei atribute ale proprietatii: dreptul de utilizare; de a culege roadele; de a dispune de obiectul proprietatii. dreptul de posesiune; dreptul de utilizare; dreptul de dispozitie ; dreptul de usufruct .

In prezent, atributele relatiilor de proprietate s-au diversificat, acestea fiind: -

Exercitarea acestor atribute este monopolul proprietarului, instrainarea acestora fiind un drept exclusiv al acestuia. Instrainarea priveste unul, mai multe sau toate atributele proprietatii. Instrainarea tuturor atributelor relatiei de proprietate, pe baza unui contraechivalent, reprezinta actul de vanzare-cumparare a bunului respectiv. Daca instrainarea tuturor elementelor proprietati se face fara un contraechivalent are loc prin actul de donatie sau prin actul de mostenire . Transmiterea temporara a unor atribute ale proprietatii genereaza relatii de proprietate specifice si anume: a. instrainarea dreptului de posesiune genereaza relatii de inchiriere, locatie de gestiune, concesionare, arendare, credit etc. b. instrainarea temporara a dreptului de utilizare, conducere si gestionare a obiectului proprietatii genereaza relatii manageriale; c. instrainarea temporara a dreptului de culegere a roadelor genereala relatii de uzufruct. Obiecutl proprietaiti il reprezinta bunurile, obiectul comun al vietii economico-sociale. Acestea au o dubla determinare: existentiala si economica. Subiectul proprietatii il reprezinta agentii economici, ce pot fi: persoane fizice; persoane juridice; statul.

In evoluta societatii omenesti s-au cunoscut doua tipuri de proprietate si anume: proprietatea colectiva

proprietatea particulara

Proprietatea colectiva sau obsteasca o intalnim in societatile primitive, ea fiind determinata de nivelul redus al tehnicii si tehnologiei ce a generat munca in comun ca singurul mod de supravietuire a omului. Toti membrii colectivitatii stapaneau in comun conditiile de munca si bunurile create aveau o pozitie egala fata de acestea colectivitatea respectiva fiind titular al proprietatii. Proprietatea particulara individuala apare treptat, odata cu evolutia societatii. In prezent coexista urmatoarele forme de proprietate: a. proprietate particulara, care are mai multe forme: proprietate indivduala; proprietate privat-individuala; proprietate privat-asociativa

b. proprietate publica c. proprietate mixta. Proprietatea particulara, indiferent de forma sub care se manifesta asigura libertatea economica a individului, reprezinta baza liberei de initiative. O astfel de latura a libertatii se manifesta in initiativa libera a agentului economic de a fi intreprinzator. Libera initiativa bazata pe proprietatea particulara creaza acel comportament al agentilor economici ce determina realizarea unei activitati economice eficiente, profitabile pentru fiecare producator si consumator in parte, ca si pentru societate in ansamblul sau. Acolo unde proprietatea particulara este ingradita prin existenta unor monopoluri de stat sau prin masuri dictatoriale ale partidelor guv ernamentale, pe cai de constrangere extraeconomica, libera initiativa este lichidata sau restransa, ea inceteaza a mai fi o sursa de eficienta si rentabilitate, in astfel de cazuri asistam la o instrainare a oamenilor fata de procesul de productie si de rezultatele acestuia.

Initierea unei afaceri

Decizia de angajare intr-o afacere -crearea prin forte proprii a unui IMM(ntreprinderilor Micro, Mici i Mijlocii),implica o profunda responsabilitate fata de sine, de propria familie si sociala, presupune efectuarea unei informari prealabile temeinice privitoare la:
-

caracteristicile fizice, psihice, profesionale, sociale ale propriei persoane si a masurii in care acestea asigura capacitatea de a opera in viitor cu succes in afacerea initiata; cadrul legislativ - normativ in vigoare, cu incidenta asupra afacerii; piata pe care se va desfasura afacerea; resursele financiare, umane si materiale disponibile; produsul / serviciul avut in vedere ca obiect al viitoarei afaceri; concurenta de pe piata respectiva; alte aspecte - relatiile avute in prezent care pot fi folosite in cadrul viitoarei afaceri, posibilitatea de mentinere a actualei ocupatii in paralel cu desfasurarea afacerii, consultantii la care se poate apela pentru demararea afacerii etc.

Crearea unui IMM are la baza un fond de idei, un fundament psiho-socio-profesional care vizeaza urmatoarele elemente: Experienta in munca a persoanei respective Cercetarile orientate spre un anumit produs sau crearea unei Hobby-urile persoanei respective Deci,prima 1.etapa a initierii unei afaceri este identificarea Nisei de piata /domeniu,care se afla in dependenta piata existenta ,de educatia,interesul, si capacitatile antreprenorului. 2.Alegerea modului de intrare intr-o afacere Optiunea privitoare la calea pe care se va merge pentru infiintarea afacerii este conditionata de urmatorii factori: natura afacerii (productiva, comerciala, de servicii); obiectul afacerii (profilul acesteia); fondurile disponibile; riscul asumat de catre intreprinzator.

Ultimii doi factori au un puternic caracter restrictiv si determinant disponibilitatea intreprinzatorului de a initia afacerea in diferite domenii, asa cum releva tabelul urmator. 3.Evaluarea riscurilor si Cerintele afacerilor de diferite profiluri plus a resurselor si capitalului Disponibilitatile financiare initiale Modul de asumare a riscului Nivelul riscului Profiluri de afaceri corespunzatoare

Reduse

Individual

Redus

Moderate Mari

Individual Individual

Redus Mare

Croitorie,Reparatii incaltaminte, Atelier foto, Legatorie - toate la domiciliul intreprinzatorului Intretinere si reparatii de instalatii sanitare, aparatura electromenajera, aparatura audiovideo Mari Individual Mare Magazine mici de articole diverse Restaurante familiale Minihoteluri, campinguri Ateliere mici productive (de mobila, de articole de materiale plastice, de obiecte de artizanat etc.) Birouri de consultanta (tehnica, economica, manageriala, de marketing, financiara, contabila, juridica) Magazine mai mari de articole diverse Restaurante mici

Reduse Mari

Parteneriat Parteneriat

Redus Mare

Foarte mari

Colective (societate pe actiuni)

Mare

Ateliere productive mai mari Afaceri de anvergura - banci private, societati de asigurari, unitati productive mari etc.

Factorii restrictivi mentionati - disponibilitatile financiare si riscul asumat de intreprinzator sunt determinanti pentru alegerea modului de initiere a afacerii. 4. Orice afacere trebuie pregatita in prealabil si de aici apare necesitatea elaborarii unui plan de afaceri. Aceasta realizeaza o prognoza a afacerii pe termen mediu (5 ani). Planul de afaceri este un instrument prin care se prezinta sub forma scrisa obiectivele care se doresc a fi realizate, etapele si resursele necesare pentru realizarea acestor obiective. Elaborarea unui plan de afaceri este absolut necesara in urmatoarele situatii: In cazul unei intreprinderi in curs de infiintare (date tehnice etc.) mai ales daca se apeleaza la credite bancare Cand se doreste dezvoltarea unei intreprinderi sau modernizarea prin realizarea de investitii Ori de cate ori se modifica strategia conducerii Se vinde intreprinderea Planul de afaceri prezinta urmatoarele avantaje: o Asigurarea unei imagini de ansamblu asupra activitatii o Ajuta la evaluarea mai corecta si mai realista a unor idei de afaceri o Este un instrument care daca este folosit corespunzator asigura o conducere eficienta, o Permite comunicarea ideilor de afaceri persoanelor din exteriorul firmei. Pentru intocmirea unui plan de afaceri este nevoie sa se parcurga urmatoarele etape:

1. Culegerea informatiilor necesare 2. Organizarea si analiza informatiilor obtinute 3. Redactarea propriu-zisa a planului de afaceri 4. Cumpararea unei intreprinderi existente Principalele motive: Sunt diminuate riscurile date de infiintarea unei noi intreprinderi Se preiau utilajele, angajatii, stocurile de materii prime si materiale, furnizorii, beneficiarii sau/si creditorii; Pretul mai mic dacat la crearea prin forte proprii. Avantaje: o Posibilitatea continuarii succesului afacerii existente o Amplasarea foarte buna a intreprinderii existente o Stabilitatea salariatilor, furnizorilor, clientilor o Preia si starea utilajelor si echipamentelor o Reducerea riscurilor o Pastrarea bunelor relatii cu partenerii de afaceri. Dezavantaje: o Afacerea sa nu fie profitabila o Personal slab pregatit (incompetent) o Echipamente necorespunzatoare, utilaje uzate fizic si/sau moral o Stocuri invechite o Reputatia proasta o Supraevaluarea afacerii o Dificultatea schimbarii. 6. Sursele de finantare a afacerii Aceste surse pot fi: Proprii (economii personale ale intreprinzatorului; sumele primite de la prieteni, rude etc.) Imprumutate (bancare) Atrase (apar mai tarziu pa masura aparitiei activitatii.) 5. Alegerea formei juridice a firmei Pentru efectuarea judicioasa a acestei optiuni este indicata apelarea la un consultant de specialitate in problemele crearii si dezvoltarii IMM. Factorii de influenta in alegerea formei legale de constituire a intreprinderii si elementele de comparare intre diferitele forme posibile sunt: avantajele / dezavantajele prezentate de diferitele forme juridice posibil de adoptat; nivelul impozitului pe profit; concentrarea sau descentralizarea responsabilitatilor; timpul disponibil ce poate fi consacrat afacerii; disponibilitatea membrilor familiei pentru afacere; - posibilitatile oferite de diferitele forme pentru demararea intreprinderii; - riscurile financiare implicate de demararea si functionarea intreprinderii. Forma juridica este strans legata de regimul juridic al dreptului de proprietate. Proprietatea reprezinta raportul social care ia nastere intre oameni in legatura cu insusirea si stapanirea deplina a bunurilor materiale si spirituale si care este guvernat de norme sociale specifice. Atributele juridice ale dreptului de proprietate sunt:

- posesiunea - stapanirea de fapt a unui bun material sau spiritual; - folosinta - posibilitatea proprietarului de a trage dintr-un bun toate foloasele corespunzatoare destinatiei lui; - dispozitia - dreptul proprietarului de a dispune cum doreste de bunul sau; - uzufructul - dreptul care confera titularului (uzufructuarul) uzul si foloasele unui bun proprietate a altei persoane (nudul proprietar), cu obligatia celui dintai de a conserva substanta bunului si de a1 restitui celui de al doilea la incetarea dreptului. Cedarea tuturor acestor atribute ale dreptului de proprietate da nastere la relatii de vanzare cumparare, iar cedarea unuia, a doua sau trei atribute genereaza relatii de inchiriere, arendare, concesionare, locatie de gestiune. Principalele elemente ale proprietatii sunt: - obiectul proprietatii - bunuri materiale sau spirituale (idei, brevete, informatii); - subiectul acesteia - persoane fizice sau juridice. In functie de natura proprietarului se disting formele de proprietate detaliate in continuare. - proprietatea privata, care poate fi: individuala; asociativa, care imbraca forma asociatiilor de proprietari individuali (cooperative, asociatii); societatilor de capitaluri; - proprietatea publica; - proprietatea mixta (publica si privata). a) Proprietatea individuala Este cea mai veche forma de proprietate existenta, cea mai simpla si mai frecvent intalnita.

Concluzii
La baza afacerilor stau ideile, increderea in fortele proprii si in posibilitatea valorificarii resurselor umane si materiale de care se dispunesau care pot fi atrase, determinarea in realizarea demersurilor pentru demararea si dezvoltarea afacerilor, analiza si valorificarea elementelor conjuncturale.

Pasii concreti sunt:

Identificarea nisei de piata, a domeniului/domeniilor in care se va desfasura activitatea Evaluarea resurselor

Elaborarea unui plan de afaceri minimal Stabilirea formei juridice Alegerea denumirii si eventual a siglei Constiturea capitalului social Alegerea bancii in care se depune capitalul social Stabilirea sediului Informarea privind eventualele avize si autorizatii necesare Stabilirea elementelor financiare - platitor/neplatitor de TVA, tipul de impozit etc Culegerea de informatii specifice si demararea actiunilor in ceea ce priveste: Relatiile cu autoritatile Relatiile cu clientii Relatiile cu furnizorii Relatiile din interiorul firmei (organizare, financiar contabilitate, resurse umane, aprovizionare, desfacere, control calitate, sevicii post livrare etc)

Libera initiativa este libertatea agentilor economici de a actiona pentru realizarea propriilor interese, asa cum considera fiecare ca este mai bine. Orice actiune intreprinsa de un agent economic in intentia de a-si realiza interesele trebuie sa aiba loc astfel incat, prin ceea ce face el, sa nu afecteze cum nimic libertatea de actiune a celorlalti si nici acestia sa nu-l jeneze cumva in ceea ce el intreprinde. De aici decurge ca libertatea de actiune este o caracteristica generala aplicabila in mod egal tuturor agentilor economici si ca orice initiativa este admisa numai cu respectarea acestei conditii. Acest comportament s-a conturat treptat si este sinteza experientei acumulate de agentii economici. Este recunoscut ca necesar si singurul posibil de acceptat de toti, intrucat ii pune in conditii de egalitate sub multiple aspecte: se aplica tuturor, fara discriminari pozitive sau negative; nu ingradeste pe nimeni in promovarea actiunilor de interes propriu; respectarea sa nu implica costuri sau alte conditii materiale prealabile pentru niciun agent economic obtinut pe seama altuia/altora; din aplicarea si respectarea sa nu decurge niciun fel de avantaj pentru nici un agent economic in actiune; stimuleaza deopotriva creativitatea tuturor, intrucat, asigurand libertatea de actiune, realizarea interesului fiecaruia depinde de ingeniozitatea proprie. Si pentru ca cei care realizeaza activitatea economica ar putea interpreta aceasta conditie dupa bunul plac, societatea a stabilit prin legi juridice care sunt coordonatele majore ale libertatii de actiune, care sunt faptele ce trebuie considerate o incalcare a sa, precum si modalitatile prin care poate fi restabilita. Asemenea legi exprima acceptia pe care o da societatea libertatii de actiune in economie, intrucat ele sunt adoptate pe principii democratice, prin votul organelor legislative alese si ele in mod liber. Fundamentul libertatii de actiune in economie il reprezinta proprietatea, pentru ca aceasta este sursa determinanta pentru interesele agentilor economici si asigura totodata, mijloacele necesare infaptuirii lor. De aceea, libertatea de actiune exprima, in primul rand, exercitarea dreptului de a poseda bunuri, de a le utiliza, de a dispune de ele si de uzfructul lor. In viata economica, libera initiativa sau libertatea de actiune are numeroase fatete, forme de manifestare pe cat de multe, pe atat de diferite. In acest sens, se remarca mai intai dreptul agentilor economici de a dezvolta, mentine sau restrange actiunile lor, de a se manifesta ca intreprinzatori, consumandu-si cum considera ca le este mai favorabil bunurile de care dispun sau de a se angaja in mod liber in acte de schimb, in asociatii si societati cu caracter economic. Prin libera initiativa se exprima dreptul proprietarului de a adopta decizii in orice problema privind actiunile sale economice si bunurile care formeaza obiectul proprietatii lui. Proprietatea este o sursa profunda de motivatii pentru orice agent economic, concretizandu-se in initiativa, stimulare, responsabilitate si competenta.

Libera initiativa cunoaste cea mai mare dezvoltare in conditiile proprietatii private si ale regimurilor politice bazate pe democratie. Pe fundamentul acesteia se creeaza acel comportament economic cotidian pentru milioane de agenti economici, care conduce la realizarea unei activitati economice eficiente, atat pentru fiecare proprietar in parte, cat si pentru societate in ansamblul sau. In orice activitate si in orice tara in care proprietatea este depersonalizata prin formarea consolidarea unor monopoluri sau prin masuri dictatoriale, libera initiativa este ingradita sau eliminata. Ea inceteaza a mai fi sursa de eficienta si rentabilitate, de implinire a liberatii fundamentale a omului. Se produce instrainarea oamenilor de procesul economic si de rezultatele acestuia. Libertatea de actiune creeaza premisele ca agentii economici sa participe asa cum vor la tranzactiile economice, asigurandu-se conditiile functionarii normale a economiei, pornind de la interesele si posibilitatile fiecaruia. In acest fel, agentul economic devine atent la semnalele pietei si isi indreapta eforturile spre ceea ce este cu adevarat necesar si eficient, orientand resursele de care dispune spre acoperirea nevoilor sociale reale, spre promovarea cu prioritate a activitatilor utile. In economiile in care nu exista un sector privat puternic, preponderent, liberei initiative i se substituie, adesea, decizia obligatorie a organelor administrative de stat, rigiditatea si inflexibilitatea la schimbare si innoire. Libera initiativa implica restructurarea activitatii economice in interesul agentilot economici, prin intermediul proprietatii private. Acest tip de proprietate ii determina pe proprietari sa urmareasca afirmarea propriei eficiente, si, totodata, pe a celorlalti. In aceste conditii, veniturile vor fi inegal distribuite in societate pentru ca reflecta inegalitatea eficientei activitatii agentilor economici la baza careia se afla deosebirile dintre ei, sub aspectul instructiei, disciplinei, potentialului capacitatii intelectuale si capacitatii de risc, puterii de munca, tenacitatii, vointei, aptitudinilor, spiritului inovator, etc. Inegalitatea devine astfel rezultatul nemijlocit al capacitatii valorizatoare a fiecarui individ, precum si al modului cum el o foloseste. De aceea libera initiativa va determina afirmarea valorilor conform acestor criterii, inlaturand incompetenta, impostura si pseudovalorile.

3 Factorii dezvoltrii economice locale1

Definind dezvoltarea economica local ca un proces ce servete intereselor populaiei locale, n care actorii locali i autoriti locale mbuntesc folosirea resurselor locale n scopul bunstrii comunitii, aciunile legate de acest domeniu se refer la ridicarea veniturilor locale, combaterea omajului, mbuntirea averii municipale, a infrastructurii, a mediului urban.

Felul n care oraele acioneaz n cadrul actual de schimbri economice - prin aciune n elegnd nivelul de investiii publice i private ntr-un anumit ora - depinde de o varietate de factori care pot fi grupai in trei mari grupe:

Prima grup include factorii situaionali economici, politici i sociali, la nivel local i naional. Acetia sunt n mare parte n afara sferei de influen a autoritilor publice. A doua grup de factori cuprinde configuraia local, sfera de activiti, infrastructura fizic i social i alte puncte tari sau slabe ale oraului. Aceti factori influeneaz impactul forelor din exterior, felul n care acestea afecteaz oraul. A treia grup se refer la rspunsul pe plan local la evoluia situaiei, felul n care cei responsabili se organizeaz, cum i realizeaz i administreaz programele. Ultimul aspect, formularea i implementarea politicilor urbane, ca i competena instituiilor abilitate, se ncadreaz n sfera de influen a

Materialul din acest compartiment face parte din lucrarea de doctorat Politici de dezvoltare urban pentru orae n competiie elaborat de Sorina Racoviceanu la Universitatea de Arhitectur i Urbanism Ion Mincu, Bucureti in 2002.

autoritilor locale i reprezint un punct de ncepere a activitilor de mbuntire a competitivitii oraului. Implementarea politicilor de dezvoltare local depinde de o serie de factori aflai n sfera de influen ai autoritii locale, care, exploatai corect, pot conduce la atingerea obiectivelor dezvoltrii i acetia sunt: Infrastructur (drumuri, utiliti publice, transport aerian sau pe apa, telecomunicaii, infrastructur turistic, etc); Cldiri i terenuri disponibile (terenuri libere pentru localizarea activitilor economice, cldiri disponibile, programe de renovare a fondului construit existent, centre de afaceri); Resurse umane (for de munc specializat, programe de reciclare adaptate la pia, formare continu); Suport financiar (de la nivel local, regional, naional, european); Suport managerial i diseminare de cunotine (servicii de consultan, de diseminare de informaii, etc); Mediu de via (calitatea locuirii, serviciilor, mediul natural, starea infracional) Capacitate organizaional (structuri organizaionale, cooperare economic, implicarea sectorului privat).

FACTORII DE CRESTERE ECONOMICA

Creterea economic este condiionat de resursele i potenialul existent. Intensitatea creterii economice i caracteristica ei depind de mai muli factori. Acetia sunt implicai direct sau mediat i trebuie explicai ntr-o viziune global din cauza influenelor lor complexe, contradictorii i conjugate. dac facem o analiza a lor putem s deosebim:

- factori direci, cu influen nemijlocit, decisiv: factorii de producie: factorul uman (resursele
de munc), factorul material (resursele naturale i echipamentele de producie), factorul informaional tehnologic (progresul tehnic, inovarea, cercetarea, informaia etc.).

- factori indireci, cu aciune mediat: rata investiiilor, cererea agregat, sistemul financiar
bancar, respectiv politica financiar, monetar, bugetar i fiscal a statului, capacitatea pieei, rata economiilor i investiiilor, schimburile internaionale, politica ecologic, migraia forei de munc i a capitalului etc. Fiecare factor trebuie privit din trei puncte de vedere: cantitativ, calitativ i structural. Dimensiunea cantitativ const n modificarea factorilor de producie i se refer la volumul global al resursei corespunztoare (creterea capitalului folosit, a resurselor de munc etc.) Dimensiunea calitativ se refer la sporul de eficient al folosirii fiecrui factor n parte dar i la combinarea lor (ex. productivitatea muncii naionale, eficiena investiiilor etc.). Dimensiunea structural indic proporiile n care se combin diferitele categorii de resurse i cum se repartizeaz acestea pe destinaii (ramuri economice, grupe de produse). Oricare factor este supus unei interaciuni compensatoare ntre latura cantitativ i cea calitativ mediat de dimensiunea structural. Deficitul cantitativ al unui factor poate fi eventual compensat de o mbuntire a utilizrii lui.

Astfel, factorul uman intervine n procesul creterii economice prin sporirea volumului muncii prestate la scar macroeconomic precum i prin calitatea lui, respectiv prin creterea productivitii. Cantitativ reflect creterea volumului de manoper prestat de populaia efectiv ocupat n timpul de munc. Creterea ratei ocuprii forei de munc disponibile stimuleaz creterea economic. Dar, complexitatea problematicii economice i sociale au fcut ca uneori s se considere c extinderea ocuprii este o consecin a creterii economice i nu o premis. Din punct de vedere calitativ trebuie analizate influena progresului tehnic, a motivaiei n munc, a cadrului organizaional, calificarea etc. Dimensiunea calitativ a factorului uman a dus la noiunea de " capital uman "care sintetizeaz totalitatea cunotinelor i competenelor profesionale rezultate din procesul educaional i experiena de munc. Legtura ntre cele dou laturi se refer la structurile specifice ocuprii, respectiv pieei muncii: pregtirea forei de munc, ocuparea ei pe ramuri i sectoare, orientarea investiiilor de dezvoltare etc. Toate studiile se ocup practic de factorul informaional tehnologic care are n prezent un rol decisiv n procesul creterii economice. Analiza lui se face att la nivel microeconomic ct i la nivel macroeconomic. Cantitativ el se refer la proporia investiiilor pentru cercetare - dezvoltare sau pentru inovare. Calitativ se concretizeaz n eficiena direct, la rentabilitatea sectorului de cercetri ca i la cea indirect, adic la maximizarea avantajului rezultat din aplicarea noilor soluii tehnico - tiinifice (eficiena propagat) numit i "eficien propagat". Mecanismul propagrii efectelor este studiat n dou ipostaze: ipoteza progresului tehnic ncorporat i ipoteza progresului tehnic autonom, nencorporat. Ipoteza progresului tehnic ncorporat se refer la diferenierea tehnologic intern a fiecrui factor de producie, eficiena folosirii lui este cu att mai mare cu ct generaia tehnologic este mai avansat. Ipoteza progresului tehnic autonom const n mbuntirile vizibile prin acumulare de experien. Aceste dou ipoteze fiind compatibile, convergente, permind combinarea efectelor. Prin inovare apare progresul tehnologic indus care determin efecte multiple: ameliorarea randamentului sistemelor de producie, obinerea economiilor de scar, sporirea profitului, reducerea costurilor ecologice etc. Dimensiunile i impactul tehnicilor informatice au dus la o nou dimensiune a creterii economice explicat prin: informaia este omniprezent n decisiv an activitatea uman; tehnologiile informaionale cunosc o rat de inovare nalt i virtual fr limite; avansul lor se rsfrnge asupra ntregului potenial de inovare existent. Pe prim plan trece ns factorul indirect reprezentat de mediul natural. Dimensiunile planetare ale implicaiilor majoritii activitilor economice au dus la un nou capitol al teoriei i practicii economice: dezvoltarea durabil. n funcie de cum se combin factorii de producie, de contribuia laturilor lor la creterea economic se definesc drept tipuri de cretere economic:

tipul extensiv de cretere economic n care contribuia laturilor cantitative ale factorilor de

producie este preponderent. El caracterizeaz rile cu un nivel economic sczut, care n-au reuit s-i valorifice superior potenialul lor economic (natural i uman). Acest tip de cretere mizeaz pe acumulri susinute, pe un efort investiional amplu, adesea cu efecte negative n planul consumului. Creterea

economic extensiv nu poate fi susinut dect pe un timp limitat avnd costuri economice, ecologice i sociale ridicate.

tipul intensiv de cretere economic se definete prin contribuia majoritar a laturilor calitative

ale factorilor de cretere la sporul rezultatelor macroeconomice. Ea este capabil de a genera i absorbi progres tehnologic i a menine un echilibru consolidat al cererii i ofertei de bunuri, este n msur s se auto-ntrein i s se auto-accelereze prin efecte de conexiune invers. Este caracteristic rilor cu economie dezvoltat.

tipul intermediar de cretere economic presupune contribuii relativ egale ale celor dou

categorii de laturi ale factorilor de producie. Funcie de factorii interni i de conjunctura internaional, un astfel de tip de cretere poate dura o perioad mai mare sau mai scurt.

Aplicarea teoriei cererii i ofertei

Cererea i oferta reprezint elementele de baz ale mecanismului pieei i se folosesc n diverse domenii. Vom reliefa cum poate fi utilizat teoria cererii i ofertei la formarea mentalitii adecvate economiei de pia. Pentru a nelege mai bine mecanismul de funcionarea a economiei de pia, vom descrie comportamentul agenilor economici n funcie de creterea preului la iei i la derivatele acestuia. De la nceputul secolului al -lea i pn n anul 1973, consumul de iei a crescut. Aceast sporire a fost condiionat de preul mai sczut la itei n comparaie cu preul altor tipuri de combustibil. n aceast perioad actorii economici i organizeaz activitatea pornind de la existena unor resurse abundente de iei, accesibile utilizatorilor la un pre relativ sczut. ncepnd cu anul 1973, a intervenit o schimbare brusc a preului la iei. Aceast modificare a fost condiionat creterea preului la iei de la 2,90$ la loc n anii 1978-1980. de 9 $ baril n anul 1978. O

cretere dramatic a preului (de la 12 $ la 30 $ pe baril) a avut

Agenii economici au rspuns la creterea preului prin ncercarea de limitare a consumului de iei. De exemplu, creterea preului la benzin i-a determinat pe consumatori s solicite maini cu consum redus de combustibil. ocul preului la produsele de iei au orientat producatorii de automobile spre conceperea unor maini mici, arhitecii spre folosirea tot mai larg a energiei solare la nclzitul imobilelor, cercettorii chimiti- spre identificarea soluiilor alternative la consumul de petrol. Scderea cererii de maini cu un consum mare de benzin a scos n prim- plan problema restructurrii activitii firmei, confecionrii produselor mai adecvate cerinelor pieei. n condiiile economiei de pia, cine ntrzie cu restructurarea activitii sufer pierderi enorme. Astfel, General Motors - cel mai mare productor american de automobile, a nregistrat n perioada iulie- septembrie 1980 pierderi cifrate la 567 milioane de dolari. Teoria cererii i ofertei se poate utiliza i n: --analiza influenei sistemului impozitar asupra

productorului i consumatorului; --analiza impactului generat de implicarea statului n

economie prin fixarea preurilor sau utilizarea preurilor minimale, prin utilizarea taxelor i tarifelor pentru reglarea importului etc.
Raportul ofert cerere Conceptele de cerere i ofert sunt printre cele mai folosite din economie. Curbele celor dou categorii economice pot explica de ce salariile dintr-un domeniu de activitate sunt mai mari dect altele, sau de ce preurile diverselor bunuri nregistreaz tendine i ritmuri diferite de evoluie. Ambele se afl n relaie de interdependen cu

factorul pre (conform celor dou legi generale), acionnd att ca variabile independente ct i dependente, influennd comportamentele i deciziile agenilor economici de pe diverse piee. De exemplu, pentru productorul care ofer un bun pe pia nu se pune problema de a accepta sau refuza s vnd la un anumit pre, deoarece, pentru a oferi acel bun, mai nti trebuie s-l produc, combinnd factorii de producie specifici n diverse proporii i combinaii. Din acest motiv, decizia de a oferi spre vnzare un anumit bun la un anumit pre este rezultatul mai multor alegeri simultane: a)Alegerea volumului produciei care maximizeaz profitul; b)Alegerea tehnologiilor de fabricaie; c) Alegerea volumului optim al factorilor de producie. Pentru obinerea profitului, nu este suficient ca bunurile s fie produse, ele trebuie s fie i vndute. Pentru aceasta, ntreprinztorul nu urmrete doar s-i vnd producia, el va selecta acea cantitate care s-i maximizeze profitul i care va corespunde unui nivel al cererii solvabile, cantitatea efectiv vndut depinznd n final de mrimea cererii. Exist ns i situaii n care opiunile productorului pot determina o ofert excedentar/cerere deficitar sau un raport invers ntre cel dou categorii economice. Situaia de echilibru a pieei se obine acolo unde cantitile oferite (efectiv vndute) sunt egale ce cele cerute (efectiv cumprate). Prin urmare, legea cererii i ofertei, care genereaz stabilirea preurilor, poate genera efecte contradictorii pentru diveri ageni economici. De exemplu, o ofert redus de petrol poate determina o cretere a preului de echilibru. Preul mai mare nu reflect o proast funcionare a legii cererii i ofertei, dar poate dezavantaja pe cei care au nevoie de benzin n producie i consum. Aceast tendin este urmat de presiuni din partea celor care nu se adapteaz la noile tendine ale pieei, insistnd asupra interveniei guvernamentale. n concluzie, se poate aprecia c legile cererii i ofertei sunt o sintez a comportamentului agenilor economici consumatori i productori, reflectnd evoluiile pieelor sau manifestarea echilibrelor i dezechilibrelor din economie, precum i dinamica acestora.