Sunteți pe pagina 1din 9

Pamantul

Lumina este stimulul care acionnd asupra retinei din ochi produce la omul sntos senzaia vizual. Din punct de vedere fizic, lumina este o radiaie electromagnetic; pentru a fi perceput de om ea trebuie s aib anumite caracteristici: frecvena trebuie s fie cuprins ntre limitele sensibilitii vizuale ale receptorilor fotosensibili din retin, iar intensitatea trebuie s depeasc pragul de sensibilitate al acestora. n sens larg se poate folosi termenul de "lumin" i pentru radiaii electromagnetice invizibile pentru om, ca de exemplu lumina infraroie sau cea ultraviolet. Lumina mpreun cu temperatura face parte din factorii ecologici. Optica este o parte a fizicii care studiaza lumina si fenomenele luminoase. Fenomenele luminoase au fost observate i cercetate din timpurile cele mai vechi. Ea cerceteaza natura luminii, producerea, propagarea, absorbtia, interactiunea ei cu substantele precum si masurarea marimilor ce caracterizeaza lumina. Lumina, generata sau reflectata de diverse corpuri constituie agentul fizic care, prin intermediul retinei, face ca ochiul sa poata vedea aceste corpuri (gr. Opsis = stiinta despre vedere). Natura luminii si comportamentul ei au preocupat pe oameni din cele mai vechi timpuri, dar de abia o data cu dezvoltarea metodelor experimentale de verificare a ipotezelor, cercetarea a devenit din speculativa, stiintifica. Snellius dovedeste in 1626 ca lumina se propaga in linie dreapta iar in 1637 Descartes enunta legile refractiei. Inceputul secolului al XVIII-lea este marcat de o dezvoltare exploziva mai ales a opticii geometrice, prin lucrarile

fundamentale ale lui Gauss si Lagrange. Newton sustinea natura corpusculara a luminii si se baza pe caracterul rectiliniu al propagarii luminii si pe legile reflexiei, pe care le asemana cu ciocnirea corpurilor. Teoria lui Newton nu putea insa explica fenomenele de interferenta, difractie sau de polarizare. In 1679 Huygens a emis teoria ondulatorie, in baza datelor experimentale: lumina este o consecinta a miscarilor vibratorii si se propaga prin unde; o radiatie monocromatica se datoreaza unei miscari sinusoidale de perioada determinata, caracteristica radiatiei; undele luminoase sunt transversale, adica normale pe directia de propagare. Maxwell arata in 1865 ca lumina se datoreaza vibratiilor unui camp electric asociat cu un camp de inductie magnetica, perpendiculare intre ele, iar anasmblul acestor campuri constituie campul electromagnetic. Fenomenul fizic prin care absorbtia luminii conduce la emisia de electroni in afara metalului iradiat, datorita interactiei dintre radiatiile luminoase si electronii liberi din reteaua cristalina a metalului se numeste efect fotoelectric extern. Fenomenul de emisie al electronilor de catre metale sub actiunea luminii se numeste efect fotoelectric exterior sau emisie fotoelectrica.

Legile experimentale ale efectului fotoelectric: -tensiunea U 0 ,la care se anuleaza intensitatea curentului, nu depinde de intensitatea luminoasa P. -intensitatea curentului de saturatie Is creste liniar cu intensitatea luminoasa P. -tensiunea U 0 , la care se anuleaza intensitatea curentului, depinde de frecventa radiatiei. V -Exista o frecventa minima prag , numita frecventa de prag sub care nu mai apare efectul electromagnetic.

-Aparitia curentului electric sub act radiatiei ultraviolete este instantanee. Carbunele, gazele naturale, petrolul sunt resurse primare energetice epuizabile (combustibili minerali). Rezervele de crbuni pe glob estimate n anul 2004 au fost de 783,1 miliarde de tone, din care aparine 27 % SUA, 16 % Rusia, 12 % China, 12 % India, 7 % Uniunii Europene i 7 % Australiei. Aceste rezerve dac se continu folosirea crbunilor n acelai ritm ca n anul 2003 (3,8 miliarde de tone), atunci rezervele ar acoperi necesarul globului pe o perioad de 203 ani. Rezervele de carbune ale Romniei, aflate in evidena national la nceputul lui 2007, sunt urmatoarele: huil 721 mil.tone; carbune brun 65 mil.tone; lignit 3.400 mil.tone.

Petrolul si gazele naturale. In secolul XX, industria si civilizatia s-au bazat pe energia furnizata de petrol. Rezervele de titei au dus la conflicte internationale, iar utilizarea lor a cauzat poluare si daune mediului inconjurator. Petrolul se compune in principal din substante numite hidrocarbonati- molecule formate din hydrogen si carbon, alaturi de alte substante. Petrolul poate lua forme diferite, printre care titeiul lichid, gazele naturale sau o substanta vascoasa, groasa, numita asfalt sau bitum. Petrolul este o substanta organica. El s-a format din materie organica, respectiv din mici plante si animale. Titeiul si gazele naturale, ca si carbunii, sunt considerati combustibili fosili.

Procesele de formare a petrolului si a titeiului. Procesul de formare a petrolului au avut loc in urma cu milioane de ani. Cea mai mare parte a titeiului din centrul si nordul Marii Nordului s-a format din alge si bacterii ingropate in mal si namol, pe fundul marii, in perioada jurasica. Materia ingropata a putrezit si a fost transformata treptat in titei de catre caldura si presiune care a comprimat in acelasi timp si malul si namolul, transformandu-le in straturi de roca. Picaturile de titei s-au infiltrat in sus prin rocile permeabile, roci poroase sau ce contin crapaturi prin care pot patrunde lichidele sau gazele. Titeiul si-a continuat drumul pana cand a intalnit un strat impermeabil sau solid. Titeiul a inceput apoi sa se acumuleze in straturile de roci permeabile din imediata apropiere, numite de geologi "capcana". Gazele naturale se formeaza la o adancime mai mare decat titeiul. Geologii considera ca formarea gazelor naturale in sudul Marii Nordului a inceput perioada carbonifera, cand a inceput acumularea straturilor de carbune din plantele moarte ale mlastinilor. Clasificarea petrolului. Dupa proprietatile fizice se deosebesc urmatoarele categorii: petrol foarte usor (0,730-0,820 gr/cm3); petrol usor (0,820-0,900 gr/cm3); petrol greu (0,910-1,040 gr/cm3); Dupa compozitia chimica se clasifica n: petrol parafinos, semiparafinos, aromatic, asfaltic (naftenic). Petrolul parafinos si cel semiparafinos corespund petrolurilor foarte usor si usor. Dupa continutul n sulf se poate clasifica n: petrol sarac in sulf (sub 1%); petrol bogat n sulf (peste 1%). Continutul ridicat n sulf diminueaza valoarea petrolului si pune probleme deosebite n prelucrarea sa industriala. Utilizarile petrolului. Titeiul este important deoarece este curat si mai ieftin decat carbunele si mai usor de transportat decat gazele naturale. Supranumit "aurul negru", el asigura aproape jumatate din energia utilizata in lume. Titeiul brut este utilizat pentru producerea combustibililor, printre care diferite tipuri de petrol, motorina sau cherosenul. Petrolul este utilizat si pentru producerea unor lubrifianti uleiosi si a vaselinelor necesare functionarii utilajelor si masinilor. Petrolul este utilizat si la producerea asfaltului necesar soselelor si la fabricarea

unei mari varietati de produse din industria petrochimica: cosmetice, medicamente, vopsele, explozibili, fertilizatori, fibre sintetice cum ar fi nylonul, cerneluri, insecticide, coloranti, mase plastice si cauciucuri sintetice utilizate la anvelope. Rezervele mondiale. Titeiul si gazele naturale exista pe toate continentele si sub toate platformele continentale. Unele campuri petroliere sunt in productie activa. Alte zacaminte urmeaza sa fie exploatate. Estimarile asupra duratei pe care o mai au rezervele petroliere se bazeaza pe doua cifre: rezervele deja descoperite care pot fi exploatate economic, utilizand tehnologiile actuale si rata productiei dintr-un an de referinta.

Rezervele totale de petrol din 1989 erau estimate sa dureze 41 de ani, la un nivel al productiei din 1988. Cresterea rezervelor ca urmare a unor noi descoperiri, cresterea sau diminuarea productiei, sau utilizarea unei noi tehnologii pot modifica aceste estimari. Inainte de 1970, Marea Britanie era aproape complet dependenta de petrolul importat. In 1969 s-au descoperit zacaminte de petrol marin si productia a inceput in 1975, facand din Marea Britanie un producator important. In 1990, Marea Britanie a devenit al noualea producator de titei din lume, din zacaminte marine. Expertii preconizeaza insa un slab declin al productiei, dar Marea Britanie va ramane unul dintre producatorii importanti ai secolului al XXI-lea. Energia neconventionala : Energia eoliana este energia continuta de forta vantului cebatepe suprafata pamantului. Exploatata, ea poate fitransformata in energie mecanica pentru pompareaapei, de exemplu, sau macinarea graului, la mori cefunctioneaza cu ajutorul vantului. Prin conectarea unuirotor la un generator electric, turbinele de vantmoderne transforma energia eoliana, ce invarte rotorul,in energie electrica. Energia eoliana a fost exploatata pe uscat de cand primamoara de vant

a fost construita in vechea Persie insecolul VII. De atunci morile de vant sunt folosite pentrumacinarea graului, pomparea apei, taierea lemnului saupentru furnizarea altor forme de energie mecanica. Insaexploatarea pe scara larga a aparut abea in secolul XX,odata cu aparitia morilor de vant moderne turbinelede vant ce pot genera o energie de 250 pana la 300 dekilovati.

Pentru ca vantul este o sursa de energie curata siinterminabila, turbinele de vant sunt instalate in tariledezvoltate si acolo unde intensitatea vantului permiteputerii eoliane sa poata fi exploatata, pentru a suplinisursele traditionale de energie electrica, precum calduradegajata de arderea carbunilor.Imbunatatirile aduse rotoarelor si elicelor, combinate cu ocrestere a numarului de turbine instalate, a dus la o marire aputerii energiei eoliene cu circa 150% din 1990. In 1997, deexemplu, piata mondiala a energiei eoliene manipula in jur de 3 miliarde de dolari. Energia eoliana e o sursa de putere electrica promitatoare inviitor datorita ecologitatii si infinitatii sale. Totusi, pentru caviteza vantului variaza in timpul zilei, sezonului sau anilor energia generata de vant e o resursa intermitenta. In zonele depe glob cu actiune puternica a vantului turbinele actioneaza in jur de 60% din timpul anului. Chiar si asa vantul poate fiinsuficient pentru ca turbinele sa functioneze la capacitatemaxima. Cu toate acestea tehnologia a reusit sa-si adaptezecreatiile imbunatatindu-le si producand si alte ce folosesc acesttip de energie.

O alt surs de energie a apei mrilor sunt valurile.Valurile imense ale oceanelor poart cantiti masive deenergie, dar aceast energie este greu de exploatateficient i ieftin. Se testeaz diferite schemeexperimentale. ntr-o schem, nite plute numiterute urc i coboar o dat cu trecerea valurilor.Aceast micare acioneaz o pomp, care mpinge apadintr-o turbin ce acioneaz un generator. O nou schem experimental de energie a valurilor pentru Insula Islay, n dreptul coastei de vest a Scoiei, afost conceput pentru a genera 180 kW de electricitate.Ea funcioneaz pe principiul coloanei de ap oscilant.O camer scufundat, deschis n partea inferioar,conine o coloan de ap cu aer deasupra. O dat cutrecerea valurilor, coloana de ap se ridic i coboar, mpingnd i scond aerul dintr-o turbin conectat laun generator de electricitate.

Roile de ap, care dateaz din secolul I e.n., se foloseauiniial pentru mcinarea cerealelor. Fluxul apei acionaroata i aceast micare era folosit pentru a mcinacerealele ntre dou pietre de moar. Cu aproximativ1.000 de ani mai trziu, oamenii au nceput sexploateze energia apei pentru alte procese, ducnd ladezvoltarea industriilor, de-a lungul vilor. Cu un mecanism potrivit legat la roat, energia apeiputea fi folosit pentru a aciona foale, ferstraie iciocane grele. Primele industrii ale fierului, hrtiei itextilelor se bazau pe energia apei, aceasta continundpn la introducerea mainilor cu aburi fiabile la sfritulanilor 1700. n prezent, roile de ap de tip vechi suntpstrate pentru valoarea lor istoric, dar echivalentul lor modern - turbina de ap - este larg utilizat pentru afurniza energia necesar acionrii unor generatoare deelectricitate imense n reelele hidroelectrice. Unele ri,de exemplu Norvegia, produc cea mai mare parte aelectricitii n acest

fel. Energia maremotric n unele locuri unde rurile cu flux lent nu sunt potrivitepentru proiectele hidroelectrice, marea poate fi o sursalternativ de energie. Energia mareelor poate fi folosit pentru a acionaturbine conectate la generatoare de electricitate. Locul ncare costul unor asemenea proiecte este justificat sunt ns puine, deoarece ctigul din electricitatea produs n acest fel este relativ mic. La reeaua de hidrocentralemaremotrice de pe Rul Rance din Frana, fluxul dinestuar genereaz o energie medie de numai 100 MW - ozecime din energia generat de o central electricobinuit. Energia Solara:

Soarele este, far ndoial, o vast surs de energie.ntr-un singur an, el trimite spre pamnt de 20.000de ori energia necesar ntregii populatii a globului.n numai trei zile, pamntul primeste de la soareechivalentul energiei existente n rezervele decombustibili fosili. Electricitatea solar poate s-si aduc o importantcontributie la pstrarea rezervelor de energie alepamntului si, n acelasi timp poate contribui la ncetinirea modificrilor climatice generale: reduceconsecintele efectului de ser si ale gazelor poluantedin atmosfer. Un sistem fotovoltaic bine realizat poate opera neurmrit si necesit o ntretinere periodic minim. Economiile provenite din costurile de munc si cheltuielile de transport pot fi nensemnate

Pamantul

Rusu Andreea Clasa a XIa C