Sunteți pe pagina 1din 7

Modulul I Sistemul contabil şi fiscal contemporan între reglementare şi normare

general: cunoaşterea conŃinutului reformei sistemului

contabil şi fiscal contemporan Obiectivele specifice:

In urma parcurgerii acestui capitol studentul va şti :

să definească sistemul contabil şi să prezinte cele mai reprezentative sisteme contabile contemporane; să definească sistemul fiscal şi să prezinte componenŃa şi elementele tehnice ale acestuia să enunŃe caracteristicile şi obiectivele gestiunii fiscale; să explice conceptul de eficacitate fiscală; să definească presiunea fiscală. Cuvinte cheie: sistem, contabil, fiscal, gestiune, eficacitate

Obiectivulcheie : sistem, contabil, fiscal, gestiune, eficacitate Resurse Pentru a v ă completa studiile dumneavoastr ă

sistem, contabil, fiscal, gestiune, eficacitate Obiectivul Resurse Pentru a v ă completa studiile dumneavoastr ă ,
sistem, contabil, fiscal, gestiune, eficacitate Obiectivul Resurse Pentru a v ă completa studiile dumneavoastr ă ,
sistem, contabil, fiscal, gestiune, eficacitate Obiectivul Resurse Pentru a v ă completa studiile dumneavoastr ă ,
sistem, contabil, fiscal, gestiune, eficacitate Obiectivul Resurse Pentru a v ă completa studiile dumneavoastr ă ,
sistem, contabil, fiscal, gestiune, eficacitate Obiectivul Resurse Pentru a v ă completa studiile dumneavoastr ă ,
sistem, contabil, fiscal, gestiune, eficacitate Obiectivul Resurse Pentru a v ă completa studiile dumneavoastr ă ,

Resurse

Pentru a vă completa studiile dumneavoastră, în acest modul veŃi avea nevoie de:

Pentru a v ă completa studiile dumneavoastr ă , în acest modul ve Ń i avea

- bibliografie

1.1. ConŃinutul şi obiectivele reformei sistemului contabil şi fiscal contemporan

Demersurile privind compatibilizarea sistemului contabil românesc cu cel mondial sunt determinate îndeosebi de noua configuraŃie a relaŃiilor economice internaŃionale, intrate într-un proces de globalizare generalizată, sub impulsul circulaŃiei internaŃionale a capitalurilor. Armonizarea contabilă la nivel internaŃional se realizează prin implicarea unor organisme şi instituŃii profesionale de renume cum sunt: Consiliul pentru Standarde InternaŃionale de Contabilitate, FederaŃia InternaŃională a Contabililor, FederaŃia ExperŃilor Contabili Europeni, Comisia InternaŃională a OperaŃiunilor Bursiere, etc. Armonizarea şi normalizarea contabilă promovată de aceste organisme, urmăreşte ca situaŃiile financiare generale ale întreprinderii (bilanŃul, contul de rezultate, etc.) să ofere informaŃii care să răspundă în primul rând interesului investiŃional al întreprinzătorilor şi nu doar celui fiscal al statului, reflectând diferenŃele privind performanŃele economice şi în acelaşi timp riscurile ce se manifestă în mediul afacerilor. Reformele realizate în plan internaŃional şi naŃional în procesul globalizării şi normalizării contabile, imprimă contabilităŃii şi fiscalităŃii noi orientări ce converg în trei direcŃii principale şi anume:

4

satisfacerea nevoilor de informare ale companiilor multinaŃionale;

validarea informaŃiei contabile în cadrul sistemului contabilităŃii

naŃionale;

crearea unui sistem de indicatori financiari unitari la nivel internaŃional care să fie urmăriŃi de toate statele. Realizarea acestor deziderate este influenŃată în bună măsură de interesul fiscal al statului, promovat prin:

- reglementări juridice specifice;

- politici economice şi fiscale corespunzătoare.

Promovarea principiului priorităŃii economicului în faŃa juridicului conduce la o mutaŃie de fond în ceea ce priveşte prezentarea situaŃiilor financiare anuale, contabilitatea deconectându-se de la norme şi reglementări juridice imperative, realizându-se implicit independenŃa contabilităŃii faŃă de fiscalitate, relaŃiile dintre acestea menŃinându-se pe poziŃii de neutralitate faŃă de toŃi utilizatorii de informaŃii financiar - contabile. Cu toate acestea, contabilitatea va reprezentata o sursă privilegiată de informaŃii pentru organismele fiscale, deoarece majoritatea obligaŃiilor fiscale se stabilesc pe baza datelor furnizate de contabilitate.

Este greu de stabilit o relaŃ ie de ordine între contabilitate ş i fiscalitate, Ńie de ordine între contabilitate şi fiscalitate,

adică a stabili cine influenŃează mai mult pe cine, pentru că în realitate cele două se intercondiŃionează reciproc, astfel:

- contabilitatea „oferă “ materia primă fiscalităŃii în etapa de stabilire a

impozitelor, taxelor şi a altor obligaŃii de natură fiscală; - fiscalitatea „influenŃează” contabilitatea prin reglementări specifice care urmăresc atragerea la bugetul statului, bugetele locale şi alte organisme publice de resurse financiare necesare atât statului cât şi unităŃilor administrativ teritoriale. Considerăm că problema fundamentală a raportului dintre contabilitate şi fiscalitate izvorăşte din realitate, în sensul că principiile, regulile, normele şi reglementările prevăzute prin dreptul contabil şi cel fiscal nu sunt în toate cazurile congruente (compatibile). Cu atât mai mult în Ńara noastră unde, în prezent, “contabilitatea este reglementată“, ceea ce presupune că informaŃia contabilă se obŃine pe baza principiilor, regulilor şi normelor formalizate prin texte de lege, iar informaŃia fiscală se bazează pe principii şi norme definite prin dreptul fiscal, putem vorbi de dependenŃa contabilităŃii de fiscalitate sau de contabilitate fiscală.

1.2. Delimitări privind sistemele contabile şi fiscale contemporane 1.2.1. Sistemul contabil şi reglementarea contabilităŃii

Prin sistem în general, se înŃelege un ansamblu coerent de principii, reguli, norme, tehnici, proceduri, etc., dependente între ele şi formând un întreg organizat prin care se încearcă a se defini, clasifica şi reglementa un domeniu al cunoaşterii umane, orientând întreaga activitate în direcŃia realizării unor obiective bine definite.

Sistemul contabil este un ansamblu organizat al teoriilor, concep Ń iilor, principiilor, procedeelor, metodelor ş i tehnicilor este un ansamblu organizat al teoriilor, concepŃiilor, principiilor, procedeelor, metodelor şi tehnicilor de lucru, prin intermediul cărora are loc culegerea, prelucrarea, transmiterea şi stocarea informaŃiilor economice.

5

Literatura de specialitate universală cunoaşte mai multe sisteme de contabilitate, dintre care cele mai reprezentative sunt:

- sistemul de contabilitate în partidă simplă (încasări şi plăŃi);

- sistemul de contabilitate în partidă dublă (utilităŃi - resurse);

- sistemul de contabilitate monist (cu un singur circuit);

- sistemul de contabilitate dualist (cu două circuite: secŃiunea contabilităŃii financiare şi secŃiunea contabilităŃii de gestiune);

- sistemul contabil continental (european);

- sistemul contabil anglo-saxon.

Primele două au în vedere concepŃia de reprezentare a obiectului contabilităŃii; următoarele două, concepŃia de organizare a conturilor şi obiectivele urmărite, iar ultimele două care sunt şi cele mai reprezentative, urmăresc cultura contabilă şi armonizarea cu Standardele InternaŃionale de Contabilitate. Sistemul contabil continental (latino-european), are la baza Directiva a- IV-a a ComunităŃii Economice Europene privind structura conturilor anuale şi Directiva a-VII-a privind conturile consolidate. Acest sistem nu dispune de un cadru conceptual de contabilitate, informaŃia contabilă fiind puternic influenŃată de forma juridică a evenimentelor şi tranzacŃiilor, iar normele şi reglementările fiscale au o influenŃă semnificativă asupra contabilităŃii. Sistemul contabil anglo-saxon, are la bază un cadru conceptual coerent structurat pe obiective şi principii, neinfluenŃate de reglementări rigide, iar fiscalitatea nu exercită nici o influenŃă asupra contabilităŃii. Obiectivele şi principiile fundamentale ale sistemului sunt admise de profesia contabilă liberală, pe acestea întemeindu-se normele şi procedurile contabile. În cadrul acestui sistem nu există plan contabil general precis şi rigid pe care entităŃile să fie obligate să-l aplice, iar administratorii dispun de o mare libertate în elaborarea situaŃiilor financiare anuale sub rezerva ca acestea să reflecte imaginea fidelă, adică realitatea evenimentelor şi tranzacŃiilor. Comparativ cu contabilitatea continentală al cărei principal obiectiv este de a servi drept probă în justiŃie şi de a determina veniturile impozabile, contabilitatea anglo-saxonă are ca obiectiv principal obŃinerea de informaŃii pentru investitori şi alŃi utilizatori care să permită luarea celor mai eficiente decizii în special privind circulaŃia capitalului. Imaginea fidelă în sistemul contabil anglo-saxon are drept caracteristică principală primatul realităŃii economice în faŃa formei juridice, ceea ce presupune deconectarea contabilităŃii de fiscalitate. România, care a adoptat, începând cu 1 ianuarie 1994, sistemul contabil continental este în prezent într-un proces de armonizare a reglementărilor contabile, cu Directiva a-IV-a a ComunităŃii Economice Europene şi cu Standardele InternaŃionale de Contabilitate. În acest sens merită a fi reŃinut un act normativ de referinŃă pentru prezentul şi viitorul contabilităŃii româneşti, respectiv: Ordinul Ministrului FinanŃelor Publice nr. 3055/2009, pentru aprobarea reglementările contabile conforme cu Directivele europene, cu modificările şi completările ulterioare. Conform acestuia procesul de normalizare, armonizare şi dezvoltare a sistemului contabil românesc va continua şi în anii următori ca o consecinŃă a dezvoltării pieŃelor de capital fiind impus de procesul de integrare europeană, dar mai ales de globalizare economică care necesită asigurarea comparabilităŃii informaŃiei contabile în timp şi spaŃiu.

6

1.2.2 Sistemul fiscal şi elementele tehnice ale impunerii

Sistemul fiscal, reprezintă ansamblul de principii, măsuri şi acŃiuni, întreprinse de stat având la bază o politică fiscală adecvată, care reglementează dimensionarea, aşezarea, perceperea şi încasarea impozitelor, taxelor şi altor obligaŃii similare. Sistemul fiscal se concretizează prin acte normative, promulgate, cu scopul de a colecta veniturile statului şi de a reglementa cheltuirea lor.

Coordonatele politicii fiscale româneşti au la bază politica fiscală a statului, factor determinant în derularea activităŃii economico-sociale, în sensul că, atât executivul cât şi legislativul stabilesc sistemul fiscal pe care-l practică cât şi strategia de urmat în cadrul administraŃiei fiscale.

Sistemul fiscal trebuie înŃ eles ca un mecanism complex ce cuprinde: Ńeles ca un mecanism complex ce cuprinde:

- legislaŃia fiscală, adică totalitatea reglementărilor legislative de natură fiscală; (legi, hotărâri ale guvernului, ordonanŃe etc.);

- aparatul fiscal, reprezentat prin organismele specializate ale statului menite să înfăptuiască politica fiscală;

- instrumente, tehnici, metode şi principii prin care aparatul fiscal transpune în practică legislaŃia fiscală.

Transpunerea în practică a sistemului fiscal se realizează prin intermediul unor elemente tehnice cum sunt:

o

Impunerea,

o

Obiectul impozabil,

o

Subiectul impozitului,

o

Cota de impozit sau cuantumul unitar-al impozitului,

o

Termenul de plată,

o

FacilităŃile fiscale,

o

SancŃiunile.

1.3. Caracteristicile şi obiectivele gestiunii fiscale

În cadrul gestiunii fiscale o corectă gestionare a impozitelor şi taxelor nu înseamnă încălcarea legii ci, din contră, poate conduce la evitarea evaziunii fiscale.

Există cel puŃin două criterii de apreciere a calităŃii acŃiunilor şi deciziile luate în cadrul gestiunii fiscale a întreprinderii:

- eficienŃa, când câştigul realizat este evident şi se concretizează într-o stare a trezoreriei pozitivă; - confirmarea de către administraŃia fiscală a legalităŃii măsurilor întreprinse de către entitate, care generează implicaŃii de natură fiscală.

Gestiunea fiscală a entit ăŃ ii are în vedere urm ă toarele obiective : ă a entităŃii are în vedere următoarele obiective:

-

considerarea gestiuni fiscale ca o componentă a gestiunii de ansamblu a

entităŃii;

- administrarea corespunzătoare a legislaŃiei de natură fiscală, astfel încât să se asigure respectarea reglementărilor cu caracter fiscal şi gestionar;

- minimizarea costului fiscal prin raportarea şi integrarea dimensiunii

fiscale în deciziile de gestiune ale entităŃii, dezideratul avut în vedere fiind cel al

eficienŃei fiscale;

7

- acceptarea de către administraŃia fiscală a unei anumite abilităŃi a

întreprinzătorului în interpretarea reglementărilor de natură fiscală; - asumarea de către entităŃile economice a riscului fiscal prin căutarea şi

identificarea acelor soluŃii care să convină cel mai bine interesului gestionar, concretizat în minimizarea sumelor plătite ca impozite, taxe şi alte obligaŃii similare; - amânarea la maximum posibil a termenului de plată a obligaŃiilor fiscale urmărindu-se regularizarea în timp a acestora, de aşa manieră încât afectarea trezoreriei să fie întârziată fără însă a cădea în plasa evaziunilor fiscale;

- acceptarea erorii contabile care ar putea să intervină în urma unei

omisiuni sau inexactităŃi în interpretarea evenimentelor, tranzacŃiilor sau textelor

de lege, de către contribuabili.

1.4. Eficacitatea fiscală în contabilitatea entităŃilor economice

Unul din dezideratele importante ale gestiunii fiscale este cel al eficacităŃii. Acesta presupune minimizarea costului fiscal prin asigurarea unui echilibru între fiscalitatea uneori excesivă şi abilitatea fiscală de cele mai multe ori justificată a întreprinzătorului. Optimizarea acestui raport este cheia relaŃiei contabilitate – fiscalitate. În acest sens trebuie precizat că, în relaŃia cu fiscalitatea, gestiunea întreprinderii este reprezentată prin contabilitate, aceasta reprezentând transparenŃa gestiunii economice în raport cu reglementările de natură fiscală. Ca principală sursă de date, contabilitatea se delimitează de fiscalitate, încercând a fi neutră, dar şi compatibilă ca sistem de comunicare pentru toŃi utilizatorii de informaŃii contabile. Circumscrisă ariei gestiunii fiscale, eficacitatea este un instrument de incitare a activităŃii, caracterizată printr-un comportament dinamic al entităŃii în raport cu parametrii fiscali, dominaŃi de criteriul eficienŃei în suportarea impozitelor şi taxelor urmărind asigurarea securităŃii fiscale a entităŃilor. Aceasta presupune cunoaşterea în detaliu a legislaŃiei fiscale dar şi a entităŃii pe baza unui sistem informaŃional care să evidenŃieze: - normele, principiile şi reglementările de natură fiscală; - consecinŃele nerespectării legislaŃiei fiscale concretizat în: amenzi, penalităŃi, privare de libertate etc. Eficacitatea fiscală presupune căutarea de soluŃii care să conducă la înregistrarea unui cost fiscal minim, inclusiv utilizarea tuturor facilităŃilor fiscale oferite de lege. Ea nu trebuie înŃeleasă ca un scop în sine, ci ca un obiectiv ce urmăreşte definirea gestiunii fiscale, ca o componentă a gestiunii de ansamblu a entităŃii având în vedere caracterul imperativ al fiscalităŃii. Eficacitatea fiscală, indiferent de categoria de impozite şi taxe avute în vedere, evidenŃiază faptul că impunerea bazată în principal pe stopajul la sursă determină costuri pentru entitate.

1.5. Riscul, abilitatea şi presiunea fiscală în cadrul raportului contabilitate - fiscalitate

Analiza raportului dintre contabilitatea şi fiscalitatea entităŃilor impune luarea în considerare a riscului fiscal pe care şi-l asumă entităŃile, atunci când aplică reglementările fiscale. Acestea sunt în unele cazuri exagerate, alteori instabile, uneori excesive şi chiar lipsite de realism şi eficienŃă, ceea ce atrage

8

după sine nesiguranŃă inclusiv pentru cei corecŃi, care doresc să le respecte, dar din cauza inconsecvenŃei acestora nu reuşesc în totalitate, alunecând uneori fără voia lor pe panta evaziunii fiscale. Fiscul recunoaşte o anumită dibăcie a subiectului impozabil în raport cu reglementările fiscale denumită abilitate fiscală. Aceasta presupune asumarea unui anumit risc în aplicarea reglementărilor fiscale întrucât entităŃile sunt interesate în determinarea şi apoi plata la buget a impozitelor şi taxelor într-un cuantum cât mai mic posibil, prin aceasta menŃinându-şi trezoreria la un nivel acceptabil, care să le permită efectuarea de plăŃi către terŃi pentru acele activităŃi care privesc: investiŃiile, asigurarea stocurilor, a forŃei de muncă, etc.; altfel spus pentru remunerarea factorilor de producŃie. Riscul fiscal la care se expun entităŃile este generat în primul rând de Guvern ca urmare a excesului de reglementări fiscale tot mai complexe şi sofisticate. Ponderea însemnată a impozitelor şi taxelor în totalul activităŃii entităŃilor face ca uneori să devină insuportabile, determinând, pe de-o parte descurajarea activităŃilor generatore de valoare nou creată, iar pe de altă parte căutarea de soluŃii (legale sau ilegale) care să conducă la neplata în totalitate sau în parte a obligaŃiilor fiscale. Astfel putem vorbi de o presiune fiscală atât la nivel macroeconomic, cât şi microeconomic. Presiunea fiscală la nivelul economiei naŃionale poate fi exprimată prin indicatorul rată a fiscalităŃii:

în care:

r

f

=

V

f

P I B

.

.

x 100

. r f – rata fiscalităŃii; V f – veniturile fiscale încasate de către stat; P.I.B. – produsul intern brut.

Această

relaŃie

poate

fi

transpusă

şi la nivel microeconomic prin

determinarea indicatorului presiune fiscală:

p

f

=

(

I

+

T

)

(

S

p

+

T

c

)

V

a

sau V

b

. 100

în care : I – impozite plătite

T – taxe plătite

S p – subvenŃii primite T C - taxe de consumaŃie V a - valoarea adăugată V b - venituri brute Presiunea fiscală la nivel naŃional, cât şi la nivelul agenŃilor economici

trebuie să se situeze în limitele rezonabile, care să garanteze pentru stat un nivel sigur al veniturilor bugetare, iar pentru întreprinderi să încurajeze investiŃiile, consumul şi creşterea economică. Un nivel ridicat al presiunii fiscale va conduce la rezistenŃă, la impozite şi taxe din partea contribuabililor, concretizată în încercări de sustragere prin orice mijloace de la plata obligaŃiilor bugetare, care pot avea consecinŃe negative atât pentru stat, cât şi pentru contribuabili. Statul va fi în imposibilitatea de a-şi încasa în termen veniturile estimate, în timp ce entităŃile economice pot cădea în plasa evaziunii fiscale prin nerespectarea normelor fiscale, dar şi a principiilor contabile.

9

Întreb ă ri recapitulative ş i teste de evaluare 1. Care sunt obiectivele reformei sistemului

Întrebări recapitulative şi teste de evaluare

1. Care sunt obiectivele reformei sistemului contabil şi fiscal contemporan?

2. DefiniŃi sistemul contabil.

3. DescrieŃi cele mai repezentative sisteme de contabilitate pe care le cunoaşteŃi.

4. EnumeraŃi elementele tehnice ale sistemului fiscal.

5. PrezentaŃi obiectivele gestiunii fiscale a entităŃii.

6. Ce este eficacitatea fiscală?

7. Sistemul contabil anglo-saxon, are la bază:

a) un cadru conceptual coerent structurat pe obiective şi principii, neinfluenŃate de reglementări rigide, iar fiscalitatea nu exercită nici o influenŃă asupra contabilităŃii;

b) Directiva a-IV-a a ComunităŃii Economice Europene privind structura conturilor anuale şi Directiva a-VII-a privind conturile consolidate;

c) concepŃia de reprezentare a obiectului contabilităŃii.

8. Sistemului fiscal trebuie înŃeles ca un mecanism complex ce nu cuprinde:

a) legislaŃia fiscală, adică totalitatea reglementărilor legislative de natură fiscală; (legi, hotărâri ale guvernului, ordonanŃe etc.);

b) aparatul fiscal, reprezentat prin organismele specializate ale statului menite să înfăptuiască politica fiscală;

c) nici un răspuns nu este corect.

9. Rata fiscalităŃii se calculează aplicând următoarea formulă de calcul:

a) Rf= (ΣVf / PIB) x 100;

b) Rf= ΣVf x PIB x 100;

c) Rf= (ΣVf - PIB) x 100.

10. Presiunea fiscală la nivel naŃional cât şi la nivelul agenŃilor economici

trebuie să se situeze:

a) în limite rezonabile;

b) la un nivel ridicat;

c) la un nivel foarte scăzut.

10