Sunteți pe pagina 1din 61

REZISTENTA SI RIGIDITATEA - ELEMENTELOR DE TIP BARA

1. ELEMENTE SOLICITATE LA INTINDERE SI COMPRESIUNE


CENTRICA
1.1. INTINDEREA SI COMPRESIUNEA CENTRICA. DEFINITIE;
EXEMPLE
Intinderea/compresiunea centrica este solicitarea simpla n prezenta
careia, n sectiunea transversala, interactiunea este exprimata printr-o pereche
de forte axiale (fig.3.1).

fig.3.1.
O pereche de forte echilibrate aplicate pe o bara dreapta de-a lungul
axului ei genereaza ntre punctele de aplicatii ntindere/compresiune centrica
(fig.3.2). Forta axiala N are intensitatatae P a fiecaruia din cele doua forte
exterioare

Fig.3.2.
In practica, ntinderea/compresiunea centrica este solicitarea
caracteristica barelor grinzilor cu zabrele (si n general sistemelor alcatuite din
bare drepte articulate la capete, ncarcate cu forte n punctele de articulare),
numai sub forma de ntindere, ea este proprie firelor (drepte, poligonale sau
curbe).


1.2. REZISTENTA BARELOR INTINSE/COMPRIMATE CENTRIC
1.2.1. Eforturi unitare pe sectiunea transversala
Studiul geometric (privind modul de deformare). Pe suprafetele laterale
ale unei bare drepte cu sectiune dreptunghiulara se traseaza un sistem de linii
longitudinale (paralele cu axa) si transversale (perpendiculare pe axa). In regim
de solicitare (fig.3.3) liniile transversale se departeaza /aproape (prin translatii)
ramnnd drepte, paralele ntre ele si normale pe cele longitudinale.

Fig.3.3.
Observatia corespunde ipotezei Bernoulli (sectiuni transversale plane si
normale pe axa ramn plane si normale tot timpul deformarii), confirmnd-o (cu
putin pe suprafata - vizibila - a barei)
Cu privire la cele doua tipuri de deformatii (liniare si unghiulare) se
constata
- lipsa deformatiilor unghiulare ( = 0) caci unghiurile retelei nu se modifica
- prezenta unor deformatii liniare egale n toate fibrele longitudinale ale
barei (Al = const., deci c = const.).
Studiul fizici consemneaza conditia de elasticitate liniara (legea lui Hooke)
acceptata n Rezistenta materialelor.
Sinteza studiu geometrica - studiu fizic. Daca = 0, rezulta t = 0. Daca c
= const., rezulta = const. Pe sectiunea transversala, interactiunea punctuala
este exprimata prin eforturi unitare normale t egale (uniform distribuite) (fig.3.4).

Fig.3.4.
Studiul static. Efortul sectional N si sistemul de eforturi unitare sunt
masura aceleasi interactiuni. Studiul static consemneaza echivalenta dintre cele
doua moduri de exprimare ale ei:
N = o dA
Sinteza studiu geometric - studiu static. Intruct o = const.
N = o dA = t
A,

de unde:
o = (3.1).
Marimea efortului unitar o depinde de doi parametri:
- forta axiala N, parametrul global al interactiunii din sectiune, masura
solicitarii
- aria A, parametrul geometriei sectiunii transversale.

I.2.2. Proiectarea de rezistenta a sectiunii barelor
ntinse/comprimate centric
1.2.2.1. Conditii de rezistenta. Verificare; dimensionare, capacitate
portanta. Conditia de rezistenta impusa de metoda
rezistentelor admisibile (1.1) devine
s o
a

Relatia contine trei parametri; ei corespund celor trei factori care apar an
procesul celor trei factori care apar n procesul proiectarii sectiunii:
- solicitarea, exprimata prin forta axiala N;
- materialul, exprimat prin rezistenta sa admisibila t
a
;
- geometria suprafetei sectiunii transversale, exprimata prin aria A.
737h72h
Dupa felul n care acestia intervin (ca parametrii cunoscuti sau
necunoscuti), proiectaread mbraca trei aspecte: verificarea, dimensionarea si
determinarea capacitatii portante a sectiunii.
Cele trei aspecte ale proiectarii sunt prezentate sintetic n tabelul 3.1 si
comentate n continuare.
Tabelul 3.1.

Parametri
cunoscuti
Parametri
necunoscuti
Relatia de calcul
Verificare N, o
a
, A -
s o
a

Dimensionare N, o
a
Aria necesara
A
nec

A
nec
=
Capacitate
portanta
o
a
, A forta capabila
N
cap

N
cap
= o
a
A
In problemele de dimensionare, dupa stabilirea ariei necesare A
nec
,
dimensiunile sectiunii (carora le va corespunde aria efectiva Aef) se aleg astfel,
nct, indiferent de forma ei , A
ef
> A
nec
.
Capacitatea portanta a unei sectiuni se masoara prin forta axiala - numita
forta capabila, N
cap
- corespunzatoare unor eforturi unitare egale cu rezistenta
admisibila. Rezistenta barei este asigurata daca efortul axial N corespunzator
solicitarii (determinat n functie de ncarcari) nu depaseste efortul capabil N s
N
cap
.
1.2.2.2. Observatie privind proiectarea barelor comprimate.
Barele comprimate se pot distruge mai nainte cu eforturile unitare
(determinate cu raport ntre forta axiala si aria sectiunii transversale) sa atinga
limita de rupere sau de curgere a materialului, prin fenomenul numit flambaj*. In
principiu, pericolul flambajului este cu att mai mare cu ct barele sunt mai
svelte. Numai barele robuste (cu lungimea redusa si sectiuni transversale
desvoltate) pot fi proiectate la compresiune n conditiile analizate n capitolul de
fata.
1.2.3. Concentrari de eforturi
In sectiuni transversale foarte apropiate de punctul de aplicatie a fortei
exterioare axiale (fig.3.8) ipoteza lui Bernoulli (a sectiunilor plane.) este
infirmata de experiment. Fibrele longitudinale din preajma axei barei, cu
deformatii longitudinale mai mari, vor fi mai puternic solicitate;

*) Flambajul va fi analizat pe larg n unul din capitolele urmatoare ale cursului.

Fig.3.8.
fig.3.8 prezinta distributia eforturilor unitare o n trei sectiuni (a, b, c) aflate la
distante diferite de punctul de aplicatii a fortei exterioare.
In sectiuni transversale suficient de departate de punctul de aplicatie a
fortelor exterioare, distributia n sectiune a eforturilor unitare nu este influentata
de modul de aplicare a acestor forte (principiului Saint-Venant).
Neuniformitatile n distributia eforturilor unitare pe sectiunea transversala
apar si la variatii ....ale formei sectiunii (gauri, crestaturi etc.) (fig.3.9).
Concentratiile de eforturi din sectiunile slabite de gauri sau crestaturi au
consecinte diferite la materialele casante si ductile.
La materialele casante bara se rupe brusc cnd "vrful" eforturilor atinge
tr (deci la o valoare a efortului mediu mult mai mica dect tr (fig.3.10). La
materialele ductile (cu curgere, sau cu deformatii plastice mari) ruperea este un
proces ndelungat, care se sfrseste chiar dupa ce, treptat, pe masura ce creste
solicitarea, toate eforturile unitare din sectiune ating rezistenta de curgere;
distributia eforturilor unitare n cteva faze premergatoare ruperii unei bare
alcatuite din material ductil este prezentata n fig.3.11.

fig.3.10

fig.3.10

fig.3.11.
1.3. DEFORMATIILE BARELOR INTINSE/COMPRIMATE CETRIC
1.3.1. Calculul deformatiilor
Intre deformatii si eforturi exista legatura liniara exprimata de legea lui
Hook o = Ec; de aici se deduce expresia formatiilor specifice liniare c:
c =
Deformatia specifica liniara c este proportionala cu solicitarea (N) si invers
proportionala cu factorul de rigiditate la ntindere /compresiune (produsul EA);
acesta, la rndul lui, depinde de doua categorii de parametri: modulul de
elasticitate E (care exprima rigiditatea materialului) si aria suprafetei sectiunii
transversale A (care exprima rigiditatea sectiunii).
Cum c reprezinta deformatia unitatii de lungime, deformatia ntregii unitati
de lungime, deformatia ntregii bare (alungirea sau scurtarea Al) e proportionala
cu lungimea l:
Al = cl (3.3)
Al = (3.4)
1.3.2. Efectul static al variatiilor de temperatura n bare
O bara libera, cu lungimea l, supusa unei variatii de temperatura At
o
se
dilata/contracta (alungeste/scurteaya) cu cantiatea.
Al
t
= At
o
o l (3.5)
unde o este coeficientul de dilatatie termica al materialului; pentru otel,
o = 1,2 . 10
-5

Aplicatie. La o variatie de temperatura de 30
o
, o bara de otel de 8 m
lungime se alungeste/scurteaza cu
Al
t
= 30 . 1,2 . 10
-5
. 8000 mm = 2,88 mm
Daca dilatatia/contractia barei este mpiedicata de legaturile acesteia n
sistem, n bara apar eforturi t
t
de compresiune/ntindere corespunzatoare
alungirii/scurtarii blocate (ca si cum eforturi axiale de compresiune N ar
constrnge bara dilatata cu cantitatea Al
t
sa revina la pozitia initiala printr-o
scurtare Al
N
egala
Al
t
= Al
N
;
At
o
. o . l = ,
de unde
o
t
= = At . o . E (3.6)
Aplicatie. Pentru bara din exemplul precedent, blocarea deformatiilor de
dilatare/contractie genereaya eforturi unitare care consuma mai mult de
jumatate din reyistenta admisibila a materialului:
o
t
= 30 . 1,2 . 10
-5
. 2,1 . 10
6
= 755 Kgf/cm
2

De remarcat ca n expresia eforturilor unitare (3.6) nu intervine geometria
barei (nici aria sectiunii transversale, nici lungimea). Eforturile nu pot fi
moderate prin dimensionare, ci printr-o conformare de ansamblu a structurii
care sa permita deformatii libere.
In sistemul static determinate (cu numar minim de legaturi) deformatiile
de dilatare/contractie se produc liber (fig.3.12.a), deci fara consecinte asupra
starii de efort din bare.
Legaturile suplimentare ale sistemelor static nedeterminate ngradesc
libertatea de deformare, genernd n bare eforturi (fig.3.12.b).
Podurile metalice sunt
totdeauna structuri simplu rezemate (cu un reazem fix si altul mobil), cu
posibilitatea de dilatare sau contractii neblocata n lungul axului podului.
fig.3.12
2. ELEMENTE SOLICITATE LA FORFECARE PURA. FORFECAREA
PIESELOR CU SECTIUNE REDUSA.
2.1. FORFECARE PURA. DEFINITIE; EXEMPLE.
Forfecarea pura este solicitarea simpla n prezenta careia, n sectiunea
transversala, interactiunea este exprimata printr-o pereche de forte taietoare
(fig.3.14).

Fig.3.14.
Doua forte P, paralele, egale si de sens contrar, actionnd, la distanta
neglijabila ntre ele, normal pe axul barei, genereaza forfecare pura (fig.3.15).
Forsa taietoare T are intensitatea P a fiecareia din cele doua forte exterioare.

Fig.3.14.
2.2. CADRUL PROBLEMEI

Sub forma pura (sau macar aproximativ) solicitarea apare rar.
In cele ce urmeaza studiul se limiteaza la cazane curent al forfecarii
pieselor cu sectiuni transversale mici (mituri, buloane, cordoane de sudura , etc.
- folosite la mbinarile elementelor din metal) la care efectul unor solicitari
secundare este redus.
2.3. APROXIMATIV SI IPOTEZE SIMPLIFICATOARE
A. Chiar si n cazul din fig.3.15 forfecarea lor nsotita la ncovoiere;
momentul cuplului este mic nsa si se neglijeaza.
B. La forfecarea pieselor cu suprafata sectiunii redusa se admite ca forta
taietoare este rezultanta unor eforturi elementare tangentiale paralele, a caror
masura este un efort unitar t cu intensitate constanta.
2.4. EFORTURI UNITARE PE SECIUNEA TRANSVERSALA
In conditiile ipotezei B facuta n paragraful precedent (t = const),
T = A;
de unde,
t = (3.7)
2.5. PROBLEME DE FORFECARE LA O IMBINARE CU NITURI
SOLICITATA AXIAL
2.5.1. Descrierea imbinarii
O mbinare realizeaza legarea elementelor ntr-un ansamblu
indeformabil.
Imbinarilse cu nituri solicitate axial blocheaza deplasarile relative n
lungul unui ax comun celor doua elemente. Fig.3.16 prezinta o astfel de
mbinare.

Fig.3.16.
Niturile sunt piese din otel (rezistenta otelului nitului este putin inferioara
celei a otelului pieselor care se mbina) cu forma din fig.3.17.a. Imbinarea se
realizeaza prin introducerea niturilor ncalzite la rosu n gauri date n prealabil si
formarea, prin baterie, a celui de-al doilea cap (fig.3.17.b.).

fig.3.17.
2.5.2. Proiectarea mbinarilor cu nituri
2.5.2.1. Modul de lucru. Sub actiunea fortelor P, de sens contrar, care
solicita mbinarea, cele doua elemente au tendinta de a luneca relativ (fig.3.18).
Ca urmare, mbinarea se poate distruge n doua feluri:

fig.3.18
- prin forfecarea tijei sitului n sectunea transversala din dreptul planului
de separatie a celor doua elemente;
- prin strivirea tijei pe suprafata de contact dintre tija si peretii gaurii de
nit.
"Transportul" fortelor prin mbinare (adica efectul lor pe suprafata
forfecata si pe suprafata strivita) este reprezentat n fig.3.19 prin forte interioare
de legatura.

fig.3.19.
Se remarca echilibrul care controleaza parametrii tuturor acestor forte.
Forta pe care o poate transmite mbinarea prin intermediul unui singur nit
(numita rezistenta nitului) depinde de rezistenta la forfecare Rf (n sectiunea
transversala a tijei) si de rezistenta la strivire Rs (pe suprafata de contact dintre
dija si elementele mbinate.
2.5.2.2. Rezistenta nitului la forfecare. Capacitatea de rezistenta n
sectiunea transversala a tijei depinde de aria sectiunii forfecate, Af, si de
rezistenta admisibila la forfecare, t
af
, a materialului tijei. In baza relatiei (3.7);
Rf = Af . af
Rf = af, (3.8)
unde d este diametrul nitului.
Pe baza experimentale, se considera
af = 0,8 ta,
unde ta este rezistenta admisibila la compresiune a materialului
elementelor care se mbina. Pentru elemente din OL37 (cu nituri din OL34), af
= 0,8 x 1500 = 1200 Kgf/cm
2
.
2.5.2.3. Rezistenta nitului la strivire. Presiunile reciproce dintre tija si
peretii gaurii au distributia neuniforma din fig.3.2 pentru simplificarea calculelor,
volumul matizat, avnd o distributie uniforma, pe edeala, de forma
dreptunghiulara, a unui plan diametral (fig.3.20.b).

fig.3.20
In aceste conditii simplificatoare, capacitatea de rezistenta la strivire Rs
depinde de aria sectiunii strivite.
As = dt
si de rezistenta admisibila la strivire de peretii gaurii de nit tag. Daca elementele
care se mbina au grosimi diferite (t1ft2), aceeasi forta P se distribuie pe
suprafete cu arii diferite; eforturile unitare de strivire fiin mai mari pe piesa mai
subtire, n determinarea ariei As se va considera tmin :
Rs = dt
min
t
ag
(3.9)
Rezistenta admisibila la strivire t
ag
se considera dat n raport cu
rezistenta admisibila t
a
a materialului elementelor de mbinat:
ag = 2 a
Pentru OL37, ag = 2 x 1500 = 3000 Kgf/cm
2

2.5.2.4. Rezistenta nitului. Rezistenta nitului (forta P pe care o poate
transmite mbinarea prin intermediul unui singur mit), R, este cea mai mica
dintre valorile Rf si Rs definite anterior.
2.5.2.5. Rezistenta nitului cu mai multe sectiuni de forfecare. La o
mbinare de trei elemente (fig.3.21) forta P se transmite prin forfecare a doua
sectiuni. Rezistenta nitului la forfecare Rf se va dubla, caci numai jumatate din
forta P trebuie echilibrata de eforturile tangentiale dintr-o sectiuune transversala
a tijei. La limita de rezistenta,
= Af . af,
de unde
Rf = 2 af
Pentru mai multe sectiuni de forfecare, daca nf este numarul lor

Rf = ng af (3.10)
La determinarea rezistentei nitului la strivire, interactiunile ce apar la
contactul tijei cu elementele cu tendinte de lunecare opuse

Fig.3.21.
se considera separat; strivirea maxima apare pe suprafeta minima si aceasta
este suprafata care intervine n determinarea rezistentei Rs
Rs = d (Et) min ag (3.11)
unde (Et) min este suma minima a grosimilor elementelor care tind sa se
deplaseze n acelasi sens.
2.5.2.6. Determinarea numarului de nituri. La mbinarea elementelor
solicitate la ntindere sau compresiune centrica se admite ca forta transmisa
prin mbinare se repartizeaza n mod egal tuturor niturilor. In aceasta ipoteza,
numarul necesar de nituri, n, se determina mpartind forta P care "traverseaza"
mbinarea la rezistenta R a unui singur mit:
n = (3.12)
Diametrul nitului (care intervine n calculul rezistentei sale) se alege n
functie de grosimea celui mai subtire element din pachet, pe baza unor
prevederi constructive cuprinse n standarde (cu aproximatie, d = 2t). Tot
standardele precizeaza reguli privind propozitia niturilor n mbinare.
Desi calculul mbinarilor nituite are un caracter conventional (fiind condus
pe baza mai multor ipoteze simplificatoare), rezultate obtinute corespund
capacitati reale de rezistenta, ntruct rezistentele admisibile acceptate sunt
determinate, experimental, tocmai prin ruperea unor astfel de mbinari.
2.6. COMPORTAREA IMBINARILOR CU BULOANE
La mbinarea elementelor metalice se folosesc doua categorii de buloane:
- buloane obisnuite (buloane brute, cu tija neprelucrata , care se introduc
liber n gauri cu diametrul mai mare si buloane pasuite, cu tija prelucrata,
introduse fortat n gauri de acelasi diametru);
- buloane de nalta rezistenta, pretensionate la montaj.
Imbinarea cu buloane obisnuite se comporta la foc cu mbinarea cu nituri
(cu rezistente admisibile identice celor folosite la mbinarile cu nituri - n cazul
buloanelor pasuite - sau cu rezistente ceva mai mici - n cazul buloanelor brute).
La mbinarea prin buloane de nalta rezistenta, transmiterea fortelor prin
mbinare se bazeaza pe frecarea dintre elementele strivite puternic prin
intermediul buloanelor. In aceste conditii bulonul este solicitat la ntindere.
2.7. PROBLEME DE FORFECARE LA IMBINARI SUDATE
SOLICITATE AXIAL
2.7.1. Descriere
Solidarizarea elementelor sudate se realizeaza cu material topit sub
forma unui cordon.
Dupa pozitia relativa a elementelor care se mbina, rndurile se mpart n
doua categorii:
- suduri n adncime, folosite la mbinarea cap la cap a doua elemente n
prelungire (fig.3.22);
- suduri n relief sau de colt, executate la elemente suprapuse (fig.3.23).

fig.3.22 fig.3.23
2.7.2. Proiectarea mbinarilor sudate
2.7.2.1. Modul de lucru. Se constata experimentul ca sudurile n
relief se distrug prin forfecarea cordonului de sudura n planul sau bisector;
fig.3.24 prezinta ruperea unui cordon lateral, iar fig.3.25 - ruperea unui cordon
frontal.

fig.3.24 fig.3.25
2.7.2.2. Conditii de rezistenta. Capacitatea de rezistenta a cordonului
de sudura (forta taietoare din planul suprafata forfecate corespunzatoare unei
distributii de eforturi unitare egale cu rezistenta admisibila) depinde de aria
forfecata As si rezistenta admisibila a materialului sudurii, as, admitnd ca
eforturile tangentiala t se distribuie uniform pe suprafata forfecata, capacitatea
cordonului este
T = t
as
A
Se considera ca rezistenta admisibila la forfecare a cordonului de sudura
tas este doua treimi din rezistenta admisibila t
a
a materialului pieselor mbinarii;
pentru OL 37, t
as
= 2/3 . 1500 = 1000 Kgf/cm
2
.
Suprafata forfecata a cordonului de sudura este un dreptunghi cu latura
mica egala cu grosimea cordonului, de sudura si latura mare egala cu lungimea
cordonului de sudura. Grosimea de calcul, a, se considera, acoperitor, egala cu
naltimea triunghiulara isoscel nscris n forma sectiunii transversale prin cordon
(fig. 3.2.b) : a ~ 0,7 b; ea corespunde sectiunii forfecate cu aria (deci si
capacitate de rezistenta) minima. Lungimea de calcul, l, rezulta din lungimea
efectiva ls a cordonului prin

fig.3.26
scaderea zonelor de capat (fiecare cu o lungime aproximativ egala cu grosimea
de calcul a) unde sudura este de slaba calitate : l = ls - 2a. Cu observatiile de
mai sus:
As = El . a
Alegnd grosimea unui cordon (se recomanda b s t
min
), rezulta lungimea
sa, astfel nct capacitatea nsumata a tuturor cordoanelor forfecate sa fie
superioara fortei axiale transmise prin mbinare.
x
Sudurile n adncime lucreaza la ntindere, si sunt solicitate la eforturi
normale t.
3. ELEMENTE SOLICITATE LA INCOVOIERE PURA
3.1. DEFINITIE; EXEMPLE
Incovoierea pura este solicitarea simpla n prezenta careia, n sectiunea
transversala interactiunea este exprimata printr-o pereche de momente
ncovoietoare (vectori cuplu cuprinsi n planul sectiunii).
Sub forma pura, ncovoierea apare iar. Doua cazuri sunt furnizate la
situatiile particulare de ncarcare din fig.3.27; tronsoanele 1 - 2 ale celor doua
grinzi (unde T=0) sunt solicitate la ncovoiere pura.

Fig.3.27
De obicei, ncovoierea apare nsotita de forfecare; sub aceasta forma,
tipica grinzilor va fi tratata n subcapitolul 4.
In functie de directia vectorului moment ncovoietor fata de axele
principale de inertie ale sectiunii transversale, se deosebesc urmatoarele doua
cazuri:
- ncovoiere pe doua directii sau ncovoiere oblica (cazul general), cnd
directia vectorului cuplu este oarecare fata de directia axelor;
- ncovoiere pe o directie sau ncovoiere simpla (cazul particular), cnd
directia vectorului cuplu coincide cu directia uneia din axe.
Grinzile cu sectiuni simetrice (n raport cu cel putin o axa), ncarcate cu
forte n planul de simetrie longitudinal, sunt solicitate la ncovoiere pe o singura
directie (fig.3.28). Este cazul cel mai des ntlnit n practica si el va fi studiat n
continuare.
O pava de acoperis (fig.3.29) este solicitata la ncovoiere oblica (pe doua
directii) ; dar fiecare din cele doua componente Mx si My (pe directiile principale
de

fig.3.28
inertie) este masura unei solicitari de ncovoiere simpla.

fig.3.29
3.2. REZISTENTA BARELOR INCOVOIATE
3.2.1. EFORTURI UNITARE PE SECTIUNEA TRANSVERSALA.
FORMULA LUI NAVIER
Studiul geometric. Pentru a evidentia modul de deformare, pe suprafetele
laterale ale unei bare drepte cu sectiune dreptunghiulara se traseaza un sistem
de linii longitudinale (paralele cu axa) si transversale (perpendiculare pe axa)
(fig. 3.30.a). In regim de solicitare (fig.3.30.b) liniile longitudinale se curbeaza n
liniile transversale se curbeaza n liniile transversale se rotesc, ramnnd - n
spiritul ipotezei lui Bernoulli - drepte si normale pe cele longitudinale.
Cu privire la cele doua tipuri de deformatii (liniare si unghiulare) se
constata:
- lipsa deformatiilor unghiulare ( = 0), caci unghiurile retelei nu se
modifica;
- prezenta unor deformatii liniare pe directia axei barei.
In zonele cu ncovoiere pozitiva (cazul din figura) fibrele longitudinale de
la partea inferioara se alungesc, iar cele de la partea superioara se scurteaza.
Se intuieste prezenta unui plan de fibre (fibre neutre) care se curbeaza fara

Fig.3.30
a-si modifica lungimea; intersectia dintre acest plan si planul sectiunii
transversale se numeste axa neutra.
Doua sectiuni aflate la distanta elementara dz se rotesc cu unghiul
elementar d (fig.3.31.a); pe desen s-au pus n evidenta fibra neutra AB cu
lungimea neschimbata (AB = dz) si raza de curbura a fibrei neutre (OA = OB =
).
Variatia de lungime a unei fibre oarecare (MNN') aflata la cota y' fata de
firbra neutra este pusa n evidenta n fig. 3.31.b prin segmentul NN'. Din
asemanarea triunghiurilor OAB si BNN' rezulta:

sau
;
primul raport (dintre alungirea fibrei si lungimea ei initiala) este deformatia
specifica c si relatia de asemanare devine:
c = >'; (3.13)
deformatiile specifice c, nule n dreptul axei neutre, variaza liniar pe naltimea
sectiunii transversale (fig.3.32.a).

fig.3.31
Studiul fizic consemneaza conditia de elasticitate liniara (legea lui Hooke)
acceptata n Rezistenta materialelor:
o = Ec
t = 6
Sinteza studiu geometric - studiu fizic. Daca = 0, t = 0. Pe sectiunea
transversala, interactiunea este masurata numai prin eforturi unitare normale t.
Introducnd relatia (3.13) n legea lui Hooke, rezulta:
o = E y'; (3.14)
ca si deformatiile specifice c, eforturile unitare normale t, nule n dreptul axei
neutre, variaza liniar pe naltimea sectiunii transversale (fig.3.32.b si 3.32.c).
Axa neutra mparte sectiunea n doua zone: una comprimata si alta ntinsa
(fig.3.32.d).
Studiul static consemneaza echivalenta dintre cele doua moduri de
exprimare a interactiunii: prin eforturi

a - diagrama de distributie a deformatiilor specifice c
b - diagrama de distributie a eforturilor unitare normale
c - masura interactiunii: prin eforturi unitare normale si prin momentul ncovoietor M
d - sectiunea transversala si axa neutra
Fig.3.32
sectionale (Mx = 0; N = 0) si prin eforturi unitare ( ) (fig.3.33):

Fig.3.33
N = S
A
td
A
= 0; (3.15)
Mx = S
A
td
A
. y (3.16)
Sinteza studiu geometric - studiu fizic - studiu static. Cu (3.24), prima
relatie de contravalenta devine
N = E . S
A
y'd
A

adica
S
A
y'd
A
= 0
Integrala reprezinta un moment static (al suprafetei sectiunii transversale fata
de axa neutra a sectiunii); din faptul ca e nul, rezulta ca axa neutra trece prin
centrul de greutate al suprafetei sectiunii; ea coincide cu axa x, motiv pentru
care y si y' masoara aceeasi distanta.
Cu (3.14) a doua relatie de echivalenta devine:
Mx = E S
A
y
2
dA
sau
Mx = E S
A
Ix, (3.17)
unde Ix reprezinta momentul de inertie ale suprafetei sectiunii n raport cu axa
x. Revenind la relatia (3.14), din care rezulta
E
(3.17) devine
Mx =
t = (3.18)
Expresia (3.18) cunoscuta sub numele de formula lui Navier precizeaza
marimea efortului unitar normal t ntr-un punct M situat la distanta y fata de axa
neutra (fig.3.34).

Fig.3.34
3.2.2. EFORTURI UNITARE MAXIME
Valorile maxime ale eforturilor unitare se dezvolta n fibrele extreme
(cele mai departate de axa neutra). Daca Ymax este distanta de la fibra
extrema la axa neutra rezulta
t
max
= Y
max


t
max
=
unde la numitor apare expresia modulului de rezistenta Wx al suprafetei
sectiunii n raport cu axa netura x (2.9). Cu aceasta observatie,
t
max
= (3.19)
Marimea efortului unitar maxim deprinde de doi parametri:
- momentul ncovoietor M, parametrul global al interactiunii din sectiune,
masura solicitarii;
- modulul de rezistenta W, parametrul geometriei sectiunii transversale.
3.2.3. Trei forme ale interactiunii sectionale
Rezultanta fortelor interioare de legatura de pe zona ntinsa, Fi, si
comprimata, Fc, sunt doua forte egale si de sens contrar (fig.3.35); ele
formeaza un cuplu al carui

Fig.3.35.
moment este echivalent cu momentul ncovoietor M. Momentul ncovoietor M,
cuplul fortelor Fc si Fi (rezultantele fortelor interioare de legatura) si sistemul de
forta interioare de legatura cu distributie continua (a caror masura sunt eforturile
unitare normale o) reprezinta trei forme ale aceleasi interactiuni.

3.2.4. Proiectarea de rezistenta a sectiunii barelor ncovoiate
3.2.4.1. Conditii de rezistenta. Verificare; dimensionare; capacitate
portanta
Conditii de rezistenta impusa de metoda de calcul a rezistentelor
admisibile (1.1) devine
s o
a
(3.20)
Relatia contine trei parametri; ei corespund celor trei factori care intervin
n procesul proiectarii sectiunii barelor ncovoietoare:
- solicitarea, exprimata prin momentul ncovoietor M;
- materialul , exprimat prin rezisnteta sa admisibila o
a
;
- geometria suprafetei sectiunii transversale, exprimata prin modulul de
rezistenta W, determinat n raport cu axa neutra (axa principala centrala de
inertie ce coincide cu suportul vectorului moment).
Dupa felul n care acestia intervin (ca parametri cunoscuti sau
necunoscuti), proiectarea mbraca trei aspecte; verificarea rezistentei sectiunii,
dimensionarea sectiunii si determinarea capacitatii portante a sectiunii.
Cele trei aspecte ale proiectarii sectiunii sunt sintetic n tabelul 3.2.
Tabelul 3.2.

Parametrii
cunoscuti
Parametrii
necunoscuti
Relatia de calcul
Verificare M, o
a
,W -
so
a

Dimensionare M, o
a
modulul de rezis-
tenta necesar
W
nec

W
nec
=
Capacitate
portanta
o
a
, M momentul capabil
M
cap

M
cap
= o
a
W

La materialele cu rezistente admisibile diferite la ntindere si la
compresiune (de ex. fonta) sunt necesare doua verificari: una n zona ntinsa,
alta n zona comprimata a sectiunii.
In problemele de dimensionare dimensiunile sectiunii se aleg astfel, nct
W
ef
> W
nec
, (3.21)
unde W
ef
este modulul de rezistenta efectiv (al sectiunii propuse prin
proiectare). Pentru bare cu sectiune circulara,
> W
nec

de unde rezulta diametrul. Pentru bare cu sectiunea dreptunghiulara,
> W
nec
;
relatia contine doua necunoscute - b si h; determinarea lor se face propunnd
fie una din ele, fie cu anumit raport (orientativ) ntre ele. Pentru barele cu
sectiuni stadardizate care se confectioneaza ntr-un numar limitat de tipuri
(cazul profilelor laminate din otel, sau al majoritatii grinzilor din lemn cu sectiune
dreptunghiulara), sectiunea rezulta direct prin compararea valorii W
nec
cu
valoarea W
ef
din tabelele de caracteristici ale fiecarui tip de sectiune. Pentru
sectiuni de alte forme, dimensionarea se face prin ncercari, verificnd relatia
(3.2) pentru diferite sectiuni propuse.
Capacitatea portanta a unei sectiuni se masoara prin momentul
ncovoietor (numit moment capabil, Mcap), caruia i corespunde un efort unitar
maxim egal cu rezistenta admisibila. Rezistenta barei n sectiunea analizata
este asigurata daca momentul ncovoietor M generat de ncarcare nu depaseste
momentul capabil: M s M
cap
.
Verificarea si dimensionarea cu momentul ncovoietor maxim.
3.2.4.2. Criterii de conformare. Sectiuni rationale; randamentul
sectiunii.
Criteriul de rezistenta W
nec
= M/o
a
aplicat la dimensionarea sectiunii ofera
o infinitate de solutii. El poate fi satisfacut de sectiuni cu forme si arii diferite;
urmnd reducerea consumului de material se prefera formele cu arie minima.
Pe de alta parte, la arii egale, forme diferite asigura capacitati diferite; forma
rationala va corespunde capacitatii maxime.
Capacitatea sectiunii (exprimata ca moment al cuplului rezultantelor
fortelor interioare de legatura) este proportionala cu valoarea - egala - a celor
doua rezultante (Fc = Fi) si cu bratul lor de prghie Z (fig.3.36).
A. Cresterea capacitatii sectiunii prin cresterea valorii rezultantelor
fortelor interioare de legatura

Suprafata sectiunii nu este solicitata uniform. Cu ct o parte ct mai mare
din suprafata sectiunii se va afla n zonele cele mai solicitate (cu eforturi unitare
mari), cu att rezultanta fortelor interioare de legatura (ca suma a produselor
dintre efortul unitar si elementul de arie) va fi mai mare.
Pentru o sectiune dreptunghiulara cu aria A,
Fc = Fi = o
a
; Fc = Fi = o
Pentru o sectiune fictiva, ideala, cu aceeasi arie, cu suprafata
concentrata n mod simetric la cele doua extremitati (acolo unde toate eforturile
unitare ating rezistenta admisibila ) (fig.3.37.b), rezultanta va fi dubla;
Fc = Fi = o
a


Fig.3.36

Fig.3.37
B. Cresterea capacitatii sectiunii prin cresterea bratului de prghie.
Este evident ca bratul creste odata cu cresterea naltimii sectiunii.
Dar cresterea naltimii h este limitata de diferite considerente
(functionale, estetice, etc.). La naltimea constanta, bratul creste (ca si
rezultantele fortelor interioare de legatura) tot prin ndepartarea materialului axa
neutra.
Pentru sectiunile de forma dreptunghiulara, indiferent de proportiile lor,
Z = h
(3.22)
Bratul de prghie maxim, z = h, corespunde sectiunii ideale cu suprafata
concentrata la cele doua extremitati.
Iata acum, pentru cele doua tipuri de sectiune luate ca repere n
exemplele precedente, valoarea capacitatii portante, Mcap, ca produs ntre
rezultantele fortelor interioare de legatura si bratul de prghie:
- pentru sectiunea dreptunghiulara,
M
cap
= o
a
. h = o
a
;
- pentru sectiunea ideala,
M
cap
= o
a
. h = o
a
;
Daca sectiunile au aceeasi arie, aceeasi naltime si sunt alcatuite din
aceleasi material, capacitatea sectiunii ideale este de trei ori mai mare dect
capacitatea sectiunii de forma dreptunghiulara.
O sectiune nationala tinde, prin conformarea ei, catre forma ideala
descrisa mai sus. Aceasta forma constituie reperul sectiunilor de tip I sau U ale
parapetelor laminate sau ale grinzilor din otel "cu sectiune compusa",
confectionate prin sudare sau solidarizarea cu nituri (fig.3.38).

Fig.3.38
Este de semnalat si tipul de grinda metalica "expandata", realizata prin
sudarea, n poziie decalata, a doua jumatati de inima taiate dupa o linie
poligonala (fig.3.39).

Fig.3.39
Caracteristica geometrica a suprafetei sectiunii care determina nemijlocit
capacitatea portanta este modelul de rezistenta W:
N
cap
= W o
a
;
capacitatea este direct proportionala cu modulul de rezistenta.
In legatura cu sectiunea ideala se defineste modulul de rezistenta ideal:
W
ideal
=
W
ideal
=
Raportul dintre modulul de rezistenta W al unei sectiuni de forma data si
modulul de rezistenta ideal reflecta raportul dintre capacitatile portante ale celor
doua sectiuni si se numeste randament al sectiunii:
r = (3.23)
Randamentul sectiunii dreptunghiulare este doar 1/3. Randamentul
sectiunii profilelor laminate de tip I si U este aproape 2/3, deci dublu.
3.3. DEFORMAREA BARELOR INCOVOIATE
3.3.1. Parametrii deformarii
3.3.1.1. Parametrii fundamentali (privind deformatia unui volum
elementar)
Parametrii care definesc deformarea unui volum elementar sunt
deformatia specifica liniara c si de formatia specifica unghiulara . In elementele
solicitate de ncovoiere pura, deformatiile unghiulare sunt nule ( = 0) iar
deformatiile liniare c, masurate n lungul axului barei, variaza liniar pe naltimea
sectiunii, cu valori nule n dreptul axei neutre (care o mparte n doua zone: una
comprimata, cu fibre scurtate, alta ntinsa, cu fibre alungite) (fig.3.40).

Fig.3.40
3.3.1.2. Parametrii globali (privind deformarea unui tronson elementar de
baza. Parametrii globali sunt raza de curbura barei 1/o, rotirea elementara d
(rotirea elementara a doua sectiuni aflate la distanta elementara dz), rotirea
specifica cu (rotirea relativa a doua sectiuni aflate la distanta unitara( (fig. 3.41).


Fig.3.41.
3.3.1.3. Parametrii practici ai deformarii (privind deformatiile absolute ale
bazei). Parametrii practici ai deformarii sunt rotirea (rotirea absoluta a unei
sectiuni) si sageata v (deplasarea, pe directia normala la axa barei, a centrului
de greutate al unei sectiuni ) (fig.3.42).

Fig.3.42 Fig.3.43
3.3.1.4. Relatii ntre parametrii deformarii. Deformatia specifica c este
proportionala cu curbura 1/ (conform relatiei 3.24):
c =
Din fig.3.41 se deduce relatia dintre parametrii globali ai deformarii:
(3.24)
Din fig.3.43, care prezinta un tronson elementar de bara n doua pozitii -
nainte si dupa deformarea barei, se deduce relatia dintre cei doi parametri
practici ai deformarii:
(3.25)
De unde, prin derivare, considernd si relatia (3.24), rezulta:
(3.26)
care face legatura ntre toti parametrii deformarii.
3.3.2. Determinarea parametrilor deformarii
3.3.2.1. Relatii ntre parametrii statici si parametrii geometrici ai
raspunsului si schema relatiilor; expresia curburii.
parametrul
parametrii global o =
statici parametrul
fundamental t
Parametrii o = cE
raspunsului
parametrul
fundam. c
parametrii c = y
geometrici parametrul
global 1/
Introducnd n legea lui Hooke (relatia dintre parametrii fundamentali ai
raspunsului - t si c) expresiile lor n functie de parametrii globali M si 1/, rezulta
(3.27)
Curbura barei este proportionala cu solicitarea, masurata prin momentul
ncovoietor M. Produsul EI, numit factor de rigiditate la incovoiere introduce n
expresia curburii att rigiditatea materialului, prin modulul de elasticitate E, ct
si rigiditatea formei sectiunii, prin momentul de inertie I al suprafetei sectiunii n
raport cu axa neutra.
De remarcat faptul ca expresia rotirii specifice
e = ,
care deriva din (3.27) si (3.24), are aceeasi structura cu expresia
alungirii/scurtarii specifice c la solicitarea de ntindere/compresiune centrica
(3.2).
3.3.2.2. Ecuatia axei elastice a barei (a axei bazei n regim de
deformare liniar - elastic) Cu (3.2b) relatia (3.27 devine
(3.28)
Intruct pentru momente ncovoietoare pozitive (n prezenta carora
sagetile sunt pozitive) concavitatea barei este ndreptata spre sensul negativ al
axei v, derivata a doua a sagetii trebuie sa fie negativa, cu aceasta observatie,
relatia (3.28) devine
(3.29)

Fig.3.44
3.3.2.3. Determinarea rotirii si sagetii prin integrarea analitica a ecuatiei
axei elastice. prin integrarea succesiva a ecuatiei (3.29) se obtin expresiile
rotirii,
(z) =
si sagetii v(z)
Urmatoarea aplicatie va urmari stabilirea ecuatiei elastice a barei si
determinarea expresiilor rotirii si sagetii pentru o consola ncarcata cu o forta
concentrata la extremitatea ei (fig.3.45)

Fig.3.45 Fig.3.46
Intr-o sectiune S, la distanta z de ncastrare, momentul ncovoietor are
expresia
M (z) = - P (l - z) (3.30)
Cu (3.30) ecuatia axei elastice devine
(l - z)
Integrnd de doua ori, se obtine pe rnd :
= (l
z
- ) + C
1,

v = + C
iz
+ C
2

Pentru z = 0 (n ncastrare), si rotirea si sageata sunt nule; de unde, C1 =
0 si C2 = 0. Epresiile generale ale rotirii si sagetii sunt deci:
(z) =
v(z) =
La capatul liber al consolei (pentru z = l), si sageata si rotirea sunt
maxime (fig.3.46):

max
= (3.31)
v
max
= (3.32)
3.3.2.4. Determinarea rotirii si sagetii prin metoda grinzii conjugate
(fictive). In paralel cu grinda reala (fig.3.49), pentru care urmeaza sa se
determine parametrii deformarii si v, se considera o grinda fictiva, conjugata
celei reale (fig.3.50).
Intre sageata v, rotirea si momentul ncovoietor M (parametrii ai
situatiei reale) exista relatia, dedusa anterior.
(3.33)
Intre ncarcarea p, forta taietoare T si momentul ncovoietor M (parametri
ai situatiei fictive) exista relatia dedusa n partea a III-a a cursului.

Fig.3.49 Fig.3.50

Daca
p = ;

si

iar n conditiile n care constantele de integrare sunt nule,
v = M (3.34)
si
= T (3.35)
Ceea ce nseamna ca, n orice sectiune a grinzii reale, sageata si rotirea sunt
egale cu momentul ncovoietor si forta taietoare din sectiunea corespunzatoare
a unei grinzi fictive, conjugata celei reale, supusa ncarcarii
p (z) =
Anularea constantelor de integrare este conditionata de un anume mod
de rezemare a grinzii fictive n functie de rezemarea grinzii reale. Unei ncastrari
a grinzii reale (cu = 0 si v = o) n corespunde n grinda fictiva un capat liber
(caci numai ntr-o astfel de situatie si T si M sunt nule); unui capat liber al grinzii
reale (cu = 0 si v = 0) i corespunde n grinda fictiva o ncastrare (care asigura
F = 0 si M = 0) ; unui reazem simplu sau articulat (cu = 0 si v = 0) la capatul
grinzii reale i corespunde n grinda fictiva acelasi tip de reazem (pentru care F
= 0 si M = 0). Modul de rezemare a grinzii fictive este sintetizat n tabelul de mai
jos.

Grinda reala Grinda fictiva

Urmatoarea aplicatie va urmari determinarea sagetii si rotirii maxime
pentru o consola ncarcata cu o forta concentrata la extremitatea ei (fig.3.51).

Fig.3.51
T
max
= ,

max
= T
max
=
M
max
=
v
max
= M
max
=
Aceleasi rezultate s-au obtinut si prin integrarea analitica a ecuatiei axei
elastice, n cadrul aplicatiei de la punctul 3.3.2.3.
3.3.2.5. Formule uzuale pentru cazuri particulare de rezemare si
ncarcare. Tabelul urmator prezinta expresiile actiunii maxime si sagetii maxime
pentru grinda simpla rezemata si grinda ncastrata n doua situatii particulare de
ncarcare.

max
v
max











3.3.3. Proiectarea rigiditatii barelor ncovoiate
Functionarea corecta a unei constructii este conditionata si de o anume
rigiditate a elementelor sale. Deformatii mari dauneaza exploatarii, chiar daca
rezistenta este asigurata.
Proiectarea rezistentei trebuie dublata de proiectarea rigiditatii.
Conditia de rigiditate care se impune de obiecei urmareste limitarea
sagetilor. Cu o sageata mare ste perceptibila numai n raport cu o deschidere
relativ mica, conditia de serie sub forma
s (3.36)
unde f este sageata maxima, l - deschiderea iar k - un coeficient care depinde
de functiunea elementului, de importanta sa etc. Valorile sale curente sunt
cuprinse ntre 200 si 400.
4. ELEMENTE SOLICITATE LA INCOVOIERE CU FORTE
TAIETOARE. EFECTULA FORTEI TAIETOARE IN GRINZI

4.1. DEFINITIA SOLICITARII. EXEMPLE
Incovoierea cu forte taietoare este o solicitare compusa n prezenta
careia, n sectiunea transversala, interactiunea este exprimata prin doua tipuri
de efort sectional: moment ncovoietor si forta taietoare.
Incovoierea cu forte taietoare este tipica elementelor de tip grinda (bare
drepte ncarcate cu forte normale pe axul lor). (fig.3.53).

Fig.5.53.
Intre momentul ncovoietor si forta taietoare exista relatia stabilita anterior
(partea a III-a)
= T
aceasta nseamna ca prezenta fortei taietoare atrage dupa sine variatia
momentului ncovoietor.
Efectul momentului ncovoietor (raspunsul barelor solicitate la ncovoiere
pura) a fost analizat n paragraful precedent. In paragraful de fata va fi analizat
efectul fortei taietoare.
4.2. EFECTUL FORTEI TAIETOARE. FORFECAREA SI LUNECAREA
Echilibrul tronsonului elementar din fig.3.54.a este asigurat, alaturi de
fortele exterioare a-i revin, de eforturile sectionale M, T, M + dm, T + dT.

Fig.3.54
Cele doua cupluri (M si M + dm) introduc n lungul fibrelor longitudinale
compresiuni, respectiv ntinderi, cu valori diferite n cele doua sectiuni (conf.
schemei din fig. 3.54.b). Aceasta diferenta de valoare este sursa unei tendinte
de lunecare de-a lungul oricarui plan longitudinal ce separa (imaginar)
elementul de bara. Tendinta de lunecare este consecinta variatiei momentului
ncovoietor, deci a prezentei fortei taietoare n zona. (Pe zonele de bara cu forta
taietoare nula, momentul ncovoietor este constant si tendintele de lunecare
sunt nule).
Masura interactiunii dintre partea superioara si cea inferioara a
elementului este perechea fortelor de lunecare dL; restabilind echilibrul fiecarei
parti, fortele de lunecare blocheaza lunecarea si asigura integritatea formei.
Pe un element de bara aflat deopotriva sub regimul fortelor taietoare si al
fortelor de lunecare, interactiunea este masurata prin eforturi unitare tangentiale
(fig.3.55). Conform principiului dualitatii eforturilor unitare tangentiale, eforturile
unitare sunt egale si formeaza, mpreuna cu cele de pe fetele opuse ale
elementului , cupluri egale si de sens contrar (fig.3.56)

Fig.3.55 Fig.3.56
4.3. REZISTENTA GRINZILOR IN PREZENTA FORTEI TAIETOARE
4.3.1. Eforturi unitare tangentiale. Formula lui Juravski
Se considera volumul ABCD, decupat din bara (fig.3.57). Echilibrul de
translatii pe directia axului barei (fig.3.58) este asigurat de fortele de
interactiune a caror masura, pe sectiunea transversala este sistemul eforturilor
unitare o, iar pe sectiunea longitudinala - forta elementelor de lunecare
dL = tbdz (3.37)

Fig.3.57


Fig.3.58
In prezenta unor momente ncovoietoare pozitive, la partea superioara a
barei, eforturile unitare t masoara compresiuni. Pe cele doua sectiuni
transversale compresiunile sunt diferite, caci n prezenta fortei taietoare
momentul ncovoietor variaza. Cresterea de a rezultantei volumului de
compresiuni este echilibrata de forta elementara de lunecare dL:
dL = dC (3.38)
Rezultanta volumului de compresiune cu expresia
C = S
A
, odA
unde A' este aria sectiunii transversale aflate n interactiune, nlocuind efortul o
cu expresia (3.18), se obtine
C = S
A'
,

C =
unde S'
x
este momentul static al suprafetei partiale A' a sectiunii transversale n
raport cu axa x; de aici
dC = dMx (3.39)
Din (3.37), (3.38) si (3.39) rezulta
bdz = dMx
=
si
= (3.40)
In expresia (3.40), care poarta numele lui Juravski, o reprezinta efortul
unitar tangential yz din planul longitudinal egal cu efortul unitar tangential zy
din planul sectiunii transversale; ambele planuri trec prin punctul C n care ne-
am propus determinarea efectului fortei taietoare (fig.3.57 si 3.58). Semnificatia
parametrilor din membrul drept al formulei lui Juravski este urmatoarea:
T - forta taietoare din sectiune;
S'
x
- momentul static n raport cu axa x (axa neutra a sectiunii) al
suprafetei partiale A' determinate pe sectiunea transversala de planul
longitudinal ce trece prin punctul C (punctul n dreptul caruia se defineste efortul
tangential); momentul static al suprafetei A' este egal cu momentul static al
suprafetei" (S'x + S"x = Sx = 0, caci Sx reprezinta momentul static al unei
suprafete n raport cu o axa ce trece prin centrul de greutate; n valoare
absoluta, S'x = S"x);
b - latimea sectiunii transversale n dreptul punctului considerat;
Ix - momentul de inertie al suprafetei sectiunii n raport cu axa x (axa
neutra a sectiunii).

Fig.3.58
4.3.2.1. Distributia eforturilor unitare pe sectiunea transversala; eforturi
unitare tangentiale maxime. Asa cum rezulta din formula lui Juravski, parametrii
care determina variatia eforturilor unitare . pe sectiunea transversala sunt b si S.
La sectiunile dreptunghiulare (cu latime constanta), variatia eforturilor este
determinata doar de variatia momentului static. Expresia momentului static, n
functie de cota y a planului de lunecare, este (fig.3.59):
S(y) = b (
Ei - si deci si efortului unitar - i corespunde o variatie parabolica,
simetrica n raport cu axa x, cu valori nule pentru y = h/2 (la extremitatile
sectiunii) si valoarea

Fig.3.59
maxima pentru y = 0 (n dreptul axei x, axa neutra a sectiunii).
Pentru y = 0
S
max
=
t
max
=

t
max
= 1,5 = 1,5 t
med
(3.41)
unde o med s-a notat efortul unitar (fictiv) corespunzator unei distributii uniforme
pe sectiunea transversala.
La sectiunile de tip I si asimilate, cu sectiunea talpilor si a inimii de forma
dreptunghiulara, distributia eforturilor unitare este cea din fig.3.60.a. Variatia
parabolica este ntrerupta de salturi n dreptul modificarii bruste a latimii
sectiunii.

Fig.3.60 Fig.3.61
In realitate aceasta variatie brusca a formei este sursa unor perturbatii n
distributia teoretica a eforturilor unitare si generaeza concentraii de eforturi
(fig.3.60.b). Pentru atenuarea vrfului de efort, sectiunile profilelor laminate de
acest tip au laturile unite prin racordari (fig. 3.61).
4.3.2.2. Verificarea rezistentei la forfecare. La grinzi cu sectiune de forma
dreptunghiulara eforturile unitare tangentiale sunt mici n comparatie cu
eforturile unitare normale. Aplicatia din fig.3.ba este edificatoare.

Fig.3.62
o
max
=
t
max
= 1,5
de unde

Se vede ca pentru grinzi cu proportie normala, raportul t
max
este net n
favoarea efortului unitar t; de aceea aceste grinzi se verifica numai la
ncovoiere.
In mod curent verificarea la forfecare nu este necesara nici n cazul
grinzilor cu sectiune I sau asimilata acesteia, desi eforturile unitare tangentiale
sunt mai mari ca cele corespunzatoare sectiunii dreptunghiulare.
4.3.3. Rezistenta barelor n sectiuni longitudinale (rezistenta la
lunecare)

4.3.3.1. Determinarea fortei de lunecare. Variatia fortei de lunecare
Observatie privind ipteza lui Bernoulli. Forta elementara de lunecare a
fost determinata n paragraful 4.3.1.
dL = dM
Pe lungimea finita cuprinsa ntre doua sectiuni (A si B),
L
AB
=
L
AB
=
L
AB
= A
T
(3.42)
unde A
T
este aria diagramei de forte taietoare cuprinsa ntre sectiunile A si B.
La grinzile cu sectiune constanta (cazul curent), forta de lunecare este
proportionala cu aria diagramei de forte taietoare, deci maxima spre reazemele
grinzii.
In planuri situate la cote diferite, forta de lunecare este proportionala cu
momentul static, deci maxima n dreptul planului neutru. In fig.3.b se exprima
aceasta variatii prin deplasari relative diferite ntre fsii longitudinale de bara.

Fig.3.63
Imaginea obtinuta infirma ipoteza lui Bernoulli (a sectiunilor plane..).
Tipul de deformatie din fig.3.b3 este doar una din cele trei componente
ale deformatii complexe cu care bara raspunde solicitarii de ncovoiere cu forte
taietoare; ele sunt prezentate n fig.3.64.

Fig.3.64
4.3.3.2. Probleme practice privind asigurarea interactiunii longitudinale.
Cnd dimensiunile prea mari ale sectiunii transversale nu permit realizarea
grinzii dintr-o singura bucata, n planurile longitudinale care separa elementele
componente ale grinzii se manifesta tendinte de lunecare (fig.3.65). In cele ce
urmeaza se prezinta

Fig.3.65
modul particular de blocare a acestor lunecari (asigurarea interactiunii
longitudinale) la diferite tipuri de astfel de grinzi.
I. Grinzi de lemn cu sectiune compusa
La acest tip de grinda asigurarea interactiunii longitudinale se realizeaza,
traditional, prin intermediul penelor (fig.3.66). Distanta dintre pene depinde de
capacitatea lor la forfecare si de marimea de capacitatea lor la forfecare si de
marimea fortelor de lunecare.
La grinzile de mare deschidere sau n cazul n care forta taietoare
prezinta variatii mari n lungul grinzii, se urmareste ca prin asezarea penelor la
distante diferite (mici n zonele cu forta taietoare mare, deci lunecari puternice si
mari zonele cu forta taietoare redusa) sa se realizeze o ncarcare uniforma a
penelor.

fig.3.66
Istoria constructiilor si sistemul din fig.3.68, marcabil prin eleganta
solutiei.

fig.3.68
II. Grinzi metalice cu sectiune compusa de tip I sau asimilata. Asigurarea
n turatiuni longitudinale ntre inima si talpi - elementele componente ale grinzii -
se realizeaza prin mbinari sudate (fig.3.69) sau nituite (3.70)

fig.3.69

fig.3.70
III. Grinzi cu zabrele. Lunecarea dintre cele doua talpi este blocata de
legaturi de tip pendul, asigurate de bare transversale simple, articulate la
capete, compuse n sistem cu ochiuri triunghiulare (fig.3.71 si 3.72)

Fig.3.71 Fig.3.72
Barele transversale (denumite, n functie de orientarea lor, diagonale sau
montanti) sunt alternativ comprimate si ntinse (pentru sensul tendintei de
lunecare precizat n fig.3.71, diagonala din stnga este comprimata, iar cea din
dreapta ntinsa).
IV. Grinzi Vierendel. Lunecarea dintre cele doua talpi este blocata de
montanti robusti, ncastrati la capete, formnd, mpreuna cu talpile, sisteme cu
ochiuri dreptunghiulare (fig.3.73 si 3.74). Montantii sunt forfecati si ncovoiati.

Fig.3.73 Fig.3.74
V. Grinda de beton armat. Grinda de
beton armat (fig.3.75 si 3.76) poate fi asimilata cu o grinda cu zabrele: talpa
superioara (comprimata) este alcatuita din beton simplu (doar pe cca un sfert
din naltimea sa grinda de beton armat este comprimata), talpa inferioara
(ntinsa) este alcatuita din bare longitudinale de otel (armaturi) iar elementele
transversale "de coasere" ale celor doua talpi - din "vine" de beton comprimat si
armaturi ntinse (n doua variante: bare nclinate, de tip diagonale si etrieri, de
tip montanti).

Fig.3.75 Fig.3.76
5. ELEMENTE SOLICITATE LA COMPRESIUNE (INTINDERE)
EXCENTRICA

5.1. DEFINITIA SOLICITARII. EXEMPLE
Compresiunea (ntinderea) excentrica este o solicitare compusa, n
prezenta careia, pe sectiunea transversala, interactiunea este reprezentata de o
forta axiala si un moment ncovoietor (vector cuplu cuprins n planul sectiunii).
In functie de directia vectorului moment ncovoietor fata de axele
principale de inertie ale sectiunii transversale, se deosebesc urmatoarele doua
cazuri:
- ncovoiere oblica cu forta axiala (cazul general de compresiune sau
ntindere excentrica), cnd directia vectorului cuplu este oarecare fata
de directia axelor;
- ncovoiere simpla cu forta axiala (cazul particular), cnd directia
vectorului cuplu coincide cu directia uneia din axe.
O pereche de forte echilibrate aplicate pe o bara dreapta de-a lungul unui
suport paralel cu axa barei genereaza, ntre punctul de aplicatie, compresiune
(ntindere) excentrica (fig.3.77). In aria sectiuni transversala, masura
interactiunii este o forta normala A = P, aplicata excentrica, de-a lungul
suportului.

Fig.3.77
fortelor exterioare, ea se reduce n centrul de greutate al sectiunii la o forta
axiala N = P si un cuplu M = Pl, unde e este excentricitatea punctului de
aplicatie a fortei interioare.
Cnd punctul de aplicatie se afla pe una din axele principale de inertie
(fig.3.78) se genereaza cazul particular de compresiune excentrica -
ncovoierea simpla cu forta axiala.

fig.3.78
In practica, compresiunea excentrica este solicitarea caracteristica a
stlpilor de cadru n regim gravitantional de solicitare (fig.3.79).

Fig.3.79
5.2. INCOVOIEREA SIMPLA CU FORTE AXIALE
5.2.1. Eforturi unitare pe sectiunea transversala
Determinarea eforturilor unitare pe sectiunea transversala se face prin
suprapunerea efectelor celor doua solicitari (simple) componente:
compresiunea (ntinderea) centrica si ncovoierea .. Ambele genereaza pe
sectiunea transversala eforturi unitare normale t (fig.3.80).

Fig.3.80
Intr-un punct curent al sectiunii, efortul unitar corespunzator solicitarii
compuse se obtine prin nsumarea eforturilor unitare corespunzatoare fiecarei
solicitari simple.
t = t
N
+ t
M

La distanta y de axa x , cu semnele corespunzatoare sensului eforturilor unitare
t =
5.2.2. Semnele eforturilor si conditiile de ncarcare

Eforturile unitare nsumate pot avea acelasi semn (cnd domina efectul
fortei axiale) sau semne diferite (cnd domina efectul momentului ncovoietor).
Daca elementele supuse la compresiune excentrica (stlpi, arce etc) sunt
alcatuite din materiale nerezistente la ntindere (piatra, caramida, etc.) se
urmareste ca sectiunea sa fie comprimata n totalitatea ei. Pentru aceasta este
necesar ca (n valoare absoluta) ......, unde ..... reprezinta efortul maxim de
ntindere corespunzator momentului ncovoietor:

de unde
l = (3.43)
La o sectiune dreptunghiulara, indiferent de proportiile ei,
(3.44)
Pentru excentricitati inferioare valorii h/b adica pentru pozitii ale fortei de
compresiune cuprinse n treimea mijlocie a sectiunii dreptunghiulare, eforturile
vor avea acelasi semn (compresiuni). Tipurile de diagrama, n corespondenta
cu pozitia fortei fata de treimea mijlocie, sunt prezentate n fig.3.87.

Fig.3.81

5.3. INCOVOIERE OBLICA CU FORTA AXIALA
5.3.1. Descompunerea solicitarii compuse in solicitari simple
Forta P aplicata n punctul P (xo,y) se reduce n centrul de greutate al
sectiunii la o forta axiala N = P si doua momente ncovoietoare: Mx Pyo si My =
Pxo. Reducerea s-a facut n doua etape. din punctul P n punctul P1 si din P1 n
centrul de greutate; etapele sunt prezentate n fig.3.82.

fig.3.82
Cele trei eforturi sectionale (N, Mx, My) le corespund eforturi unitare
normale . Intr-un punct curent al sectiunii, efortul unitar corespunzator solicitarii
compusa se obtine prin nsumarea eforturilor unitare corespunzatoare fiecarei
solicitari simple:
t = t
n
+ t
Mx
+ t
my

In punctul M (x,y),
t = + ,
t = - ,
t = - , (3.45)
5.3.2. Axa neutra
5.3.2.1. Ecuatia axei neutre. Axa neutra este locul geometric al punctelor
cu eforturi unitare nule. Din conditia t = 0 rezulta ecuatia axei:
1 + = 0
= 1
sau, cu notatiile
- = a si - = b (3.46)
= 1 (3.48)
Axa neutra este o dreapta care taie axele de referinta la distantele a si b de
originea aflata n centrul de greutate al sectiunii (fig.3.83)

fig.3.83
5.3.2.2. Proprietatile axei neutre.
A. Intruct, conform relatiilor (3.46), la valori pozitive ale coordonatelor xo,
yo corespund valori negative ale distantelor a si b, fata de punctul de aplicatie a
fortei, axa neutra se afla de cealalta parte a centrului de greutate (fig.3.84).
B. Punctelor de aplicatie a fortei aflate pe o dreapta ce trece prin centrul
de greutate le corespund axe neutre parafele, caci
= const.
Conform relatiilor (3.46) , axa neutra se apropie de centrul de greutate
cnd punctul de aplicatie se departeaza (fig.3.85).

fig.3.84

fig.3.85
C. Punctelor de aplicatie ale fortei aflate pe o dreapta care nu trece prin
centrul de greutate le corespund axe neutre concurente (fara demonstratie)
(fig.3.86).

fig.3.86
5.3.4.3. Smburele central al unei sectiuni dreptungiulare. Fie sectiunea
dreptunghiulara din fig. 3.88, cu dimensiunile laturilor B si H.

fig.3.87
conform (3.46)
xo = - ,
yo = -
Pozitiei (1) a axei neutru, tangenta la una din laturile mici ale sectiunii (cu a o
si b = - H/2), i corespunde punctul 1 de aplicatie a fortei, cu coordonatele.
xo = 0
yo = -
Pozitiei (2) a axei neutre, tangenta la una din laturile mari ale sectiunii, i
corespunde punctul 2 cu coordonatele
xo =
y = o
Cnd axa neutra se roteste n jurul punctului A, punctul de aplicatie a
fortei parcurge segmentul 1-2. Prin anologie, se deduce

Fig.3.88 Fig.3.89.
si pozitia punctelor simetrice 3 si 4 si segmentele 2-3, 3-4 si 4-1 care nchid
smburile central.
Acesta este un romb cu diagonalele egale cu o treime din lungimea
laturilor dreptunghiului (fig.3.89).
5.3.4.4. Smburele central al unei sectiuni circulare este un cerc cu
diametrul egal cu un sfert din diametrul sectiunii (fig. 3.90 si 3.91):
yo =

Fig.3.90 Fig.3.91

5.4. Eforturi unitare pe talpa unei fundatii
Pamntul este un material nerezistent la ntindere. De aceea, la
contractul dintre fundatie si teren, interactiunea nu poate fi realizata dect prin
eforturi de compresiune.
Daca forta este aplicata n interiorul smburelui central, distributia
presiunilor se face pe toata suprafata talpii, dupa legea trapezoidala precizata
anterior (fig.3.92).
Daca forta este aplicata n afara smburelui central, distributia presiunilor
se face pe o zona limitata a suprafetei talpii, numita zona activa (fig.3.93).

Fig.3.92 Fig.3.93
Suprafata zonei active si valoarea efortului unitar maxim se determina din
conditia ca forta P, aplicata exentric si rezultanta R a volumului de presiuni sa
formeze un sistem echilibrat. Daca P calca pe una din axele de simetrie ale unei
fundatii dreptunghiulare, la distanta C de marginea fundatiei (fig. 3.93), latimea
zonei active este d = 3 c,
iar efortul unitar maxim, de doua ori mai mare dect efortul mediu
o
max
= 2