Sunteți pe pagina 1din 1

Din scrisoarea unei btrne - Elena Farago

O, las-i obiceiul de-a rscoli n scrum Prilejuri de durere n biata cale-a vieii, Ci scald-i ochii limpezi n roua dimineii, i nu-ntreba rna de urmele din drum... E vitreg rna i sfatul ei avan, La ce s-o-ntrebi de ochii ce vor fi plns pe cale? Ni-s scrise-n cartea vieii, la toi, i dor i jale i drumul fiecrui e rbojit pe-un plan, n care-s nsemnate, cu ape i poteci, i dragostea i ura i mila i pcatul, Pn-vine de le-ncheie pe toate-ntunecatul i mutul semn al crucii din linitea de veci... O, sunt, de bun seam, i lacrimi n noroi, Cci lacrima ni-i birul cel mai de seam-al vieii, i jalea i amarul vor fi de veci drumeii Cei nelipsii, din calea oricrui dintre noi... De-aceea vezi tu uit ct poi cu ochi senini, C-i mare mngierea n biata cale-a vieii S poi vedea i-n pcla i-n roua dimineii, Un rost, n faa crui nu poi s nu te-nchini. Din volumul "Din taina vechilor rspntii", 1913