Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
. Pulpita seroasa (partiala si totala) apare dupa un proces carios profund care nu a fost tratat la timp sau corespunzator. Cel mai adesea, bacteriile existente in cavitatea carioasa precum si toxinele lor ajung la pulpa dintelui (la nerv) si provoaca o durere vie, la inceput localizata la un dinte, apoi iradiata, durere provocata de excitanti termici, mai ales rece la inceput, iar mai tarziu si la cald. Durerea tine de la cateva minute pana la cateva ore. Crizele dureroase sunt mai rare la inceput, apoi din ce in ce mai frecvente si pot sa apara si spontan, mai ales seara si noaptea. Ulterior aceste crize devin violente, insuportabile si de intensitate progresiva sau brutale astfel ca acest tip de criza a fost denumita de francezi si turbarea dintilor. In acest stadiu, durerea iradiaza si la dintii vecini, dar si spre maxilarul antagonist, astfel ca pacientul nu mai poate preciza dintele in cauza. Analgezicele au in aceasta etapa efect redus determinand cel mult o diminuare temporara a durerii, dar in niciun caz disparitia ei. Tratamentul de urgenta in acest stadiu poate fi de tip conservativ (pastrarea pulpei dintelui in cazul pulpitei seroase partiale) sau radical (extirparea pulpei dintelui scoaterea nervului) si consta in: Daca se incearca pastrarea vitalitatii dintelui (numai in cazul unui diagnostic de pulpita seroasa partiala, cand simptomele nu sunt atat de grave, pacientul este tanar si cu imunitate buna) atunci se aplica un COAFAJ INDIRECT CU HIDROXID DE CALCIU, medicatie antialgica si antiinflamatorie si tinerea sub observatie a pacientului pentru a observa din timp eventualele complicatii care ar putea duce la esecul acestui coafaj. Daca simptomatologia pulpara este deja foarte avansata, atunci tratamentul cel mai indicat este cel radical, de extirpare a pulpei dentare (scoaterea nervului) pentru a preveni difuzarea bacteriile si a toxinelor acestora dincolo de radacina dintelui, in osul alveolar. In acest scop, extirparea pulpei dintelui poate fi vitala (anestezie loco-regionala si indepartarea efectiva a pulpei dentare cu ajutorul acelor de canal) sau devitala (aplicarea initiala a unui pansament chimic devitalizant, de obicei Caustinerf cu sau fara Arsenic si ulterior indepartarea pulpei mortificate cu ajutorul acelor de canal). b. Pulpita purulenta (partiala si totala) poate succeda unei pulpite seroase acute netratate sau poate surveni in urma invaziei agentilor piogeni (bacterieni). In acest stadiu are loc o agravare a leziunilor distructive tisulare, se distrug terminatiile nervoase din pulpa dentara si apare necroza pulpei. Durerea este spontana, asemanatoare cu cea din pulpita seroasa, apare mai ales noaptea, dureaza cateva ore, este violenta, la inceput localizata si apoi iradiata. Ceea ce o deosebeste de pulpita seroasa este caracterul ei pulsatil si exacerbarea acesteia la cresterea fluxului sangvin spre extremitatea cefalica (caldura pernei seara, pozitia orizontala a corpului). Dimpotriva,
recele reduce durerea, fapt constatat si de catre pacient care in timpul crizei tine apa rece in gura. Ulterior aceste dureri devin continue, iradiate si cu caracter pulsatil din ce in ce mai accentuat, dureri care nu cedeaza la administrarea de calmante locale de tip Dentocalmin sau la analgezice. Apare de asemenea sensibilitate la percutia in axul dintelui. Tratamentul pentru aceasta etapa a inflamatiei pulpei dentare este de extirpare a pulpei prin metoda asepticoantiseptica. Aceasta metoda presupune indepratarea pulpei necrozate care de multe ori are aspect de puroi, irigarea continua a canalului cu solutii antiseptice pentru a reduce cat mai mult incarcatura bacteriana, tratamentul mecanic de canal (curatarea si largirea canalelor) si neutralizarea toxinelor acestor bacterii cu ajutorul pastelor de hidroxid de calciu si a celor ce contin antibiotice si antiinflamatoare, aplicate local. GANGRENA PULPARA SIMPLA SI COMPLICATA Gangrena pulpara reprezinta o necroza septica a pulpei dentare si descompunerea acesteia sub influenta bacteriilor anaerobe de putrefactie care poate interesa doar pulpa dintelui (gangrena pulpara) sau poate trece in tesutul din jurul radacinii, in parodontiu (gangrena complicata sau parodontita apicala). Exista o serie de factori cauzali care duc la aparitia gangrenei pulpare si factori favorizanti: factori locali (traumatici, factori termici si toxico-chimici) si generali, care scad capacitatea de aparare a pulpei si a organismului in general (hipotensiunea arteriala, boala Reynaud, tromboza arteriala, viroze, diabet zaharat, arterioscleroza, intoxicatii cu metale grele, avitaminoze in special A si C). Simptomele din gangrena pulpara sunt sarace: de multe ori se observa un dinte de culoare mai inchisa (gricenusiu sau brun),cu aspect mat si total areactiv la excitanti termici sau chimici. De multe ori dintele poate prezenta o obturatie mai veche (plomba) din amalgam sau silicati fara obturatie de baza corecta. La percutie rezonanta este mata si nu existaa nicio sensibilitate la niciun stimul. Tratamentul consta de multe ori in cel putin 2-3 sedinte endodontice data fiind prezenta germenilor anaerobi din canale si a toxinelor acestora care nu se pot neutraliza numai din prima sedinta. Tratamentul cel mai indicat, care si-a dovedit stiintific de-a lungul timpului eficacitatea, consta in irigari cu solutie hipoclorit de sodiu 3-5% a canalelor, tratamentul mecanic de curatare si largire a canalelor, folosirea solutiilor debridante de tip EDTA pt permeabilizarea canalului exact pana la varful radacinii, acolo unde se ascund cel mai bine bacteriile de acest gen. Pentru ca tratamentul gangrenei sa aiba succes pe termen indelungat, durata unei sedinte endodontice este de aproximativ 45 min- o ora/ canal!
antialgica si antiinflamatoare. Pentru stadiul subperiostal si submucos, este nevoie de incizie si drenaj al abcesului colectat in dreptul dintelui si apoi irigarea plagii cu solutii antiseptice si dezinfectante alaturi de un drenaj al canalelor radiculare. Irigarea plagii se va face zilnic, pana cand prin buzele plagii nu se mai observa exsudat inflamator seros sau purulent si pana cand pe canalele radiculare nu mai exista secretii. De multe ori, daca pacientul prezinta edem de vecinatate si are o imunitate mai scazuta, este nevoie si de un tratament antibiotic general pt a ajuta organismul sa limiteze infectia. Ulterior, daca dintele nu se poate conserva sau daca pacientul nu doreste un tratament conservativ, de durata al dintelui, se recomanda metode chirurgicale de indepartare a dintelui: conservative ( rezectie apicala daca este cazul) sau radicale ( extractia acestuia), dar numai dupa depasirea episodului acut.
bacteriile din cavitatea bucala (periaj dentar traumatizant, masticatia unor alimente dure, ascutite care traumatizeaza mucoasa) de la un focar de osteomielita printr-o leziune determinata de o proteza mobila pe cale sangvina in cursul bolilor infectioase. Pericoronarita congestiva apare mai frecvent intre 18-25 ani. Bolnavul acuza dureri spontane sau provocate de intensitate variabila, jena la deglutitie si trismus moderat (imposibilitatea deschiderii complete a gurii). In regiunea molarului de minte inferior se observa mucoasa mai rosie, inflamata, tumefiata. La presiune, de sub capusonul de mucoasa apare o secretie serosangvinolenta. Este prezenta adenopatia subangulomandibulara (ganglionii de sub unghiul mandibulei sunt inflamati). Tratamentul pt acest stadiu este antiseptic si antibiotic local, alaturi de antiinflamatoare sistemice si igiena orala riguroasa. De multe ori insa, aceasta faza congestiva evolueaza catre forma supurata. Pacientul prezinta febra (38-39,5C), trismus, lipsa poftei de mancare si jena in deglutitie. Durerea este vie si iradiaza in regiunea auriculotemporala (in dreptul urechii si mai sus, spre tample) si de-a lungul mandibulei. Este prezenta adenopatia loco-regionala. La presiune, de sub capusonul de mucoasa apare puroiul. Daca nu se intervine in acest stadiu, procesul septic poate difuza in spatiile vecine dand abcese laterofaringiene, al lojei submandibulare, etc ce pot pune uneori in pericol viata. Tratamentul consta in evacuarea secretiei de puroi de sub capusonul de mucoasa, irigari de cateva ori pe zi cu solutii antiseptice sub capuson pana ce se observa limpezirea completa a solutiei si cedarea fenomenelor inflamatorii, alaturi de tratament medicamentos antialgic, antiinflamator si uneori antibiotic sistemic.