Sunteți pe pagina 1din 9

Capitalul uman si educa ia Capital uman se definete ca stoc de cunotine profesional tiinifice, de deprinderi, abiliti i de sntate, care pot

t determina o persoan s-i creasc potenialitile sale creative i totodat s-i sporeasc veniturile preconizate a le obine n viitor. Relaia dintre educaie i creterea productivitii muncii constituie baza teoriei capitalului uman iniiat de Becker n 1964, care pleac de la ipoteza c, studiile i formarea profesional constituie principala surs a veniturilor viitoare. Teoria capitalului uman a fost studiata pentru prima oar la economistul american Schultz (1961), care considera: cunotinele i aptitudinile sunt o form de capital i c acest capital este o parte substanial a rezultatului unei investiii deliberate . Aceast idee a fost dezvoltat ulterior de Becker (1975,1993), care dezvolt o nou component a capitalului uman i anume, experiena. Modelul tradiional al capitalului uman considera c este posibil crearea i amplificarea diferenelor ntre indivizi prin investiii n formare i educare. Ctigurile care decurg din teoria capitalului uman pot fi scrise astfel: Ci=f(Qi, Ei) unde: Ci-ctigul obinut de individul i, Qi-caracteristicile nscute i Ei-educaia. Pentru a putea nelege mai bine deciziile indivizilor n ceea ce privete formarea profesional, trebuie s facem o distincie ntre formarea general i formarea specific. Formarea general pregtete o persoan n vederea ocuprii unui numr relativ ridicat de locuri de munc, n timp ce formarea specific pregtete un individ pentru un anumit loc de munc. In practic este dificil de fcut o distincie ntre capitalul general i capitalul specific, deoarece toate locurile de munc au un anumit grad de specificitate. Investitia in capitalul uman poate fi privita ca orice investitie, sacrificam in prezent o suma de bani pentru a dispune in viitor de un venit mai mare. Sacrifiu presupune doua tipuri de costuri: directe cheltuieli cu formarea profesionala ; indirect- costul de oprtunitate ( suma de bani la care renunta individual pentru a-si putea continua studiile).

Valoarea prezenta ( VP) -reprezinta suma de bani care trebuie investita astazi pentru a obtine in viitor y um, tinand cont de rata dobanzii sau rata rentabilitatii (r) ; Formula generala : VP= Exemplu: daca r=0,05, iar in prezent un individ dispune de 100 um, care va fi suma (y) de care va dispune dupa un an de zile? 100= ; y=100*1,05=105 um , unde n-reprezinta numarul de ani

daca y=100 um, care este valoarea prezenta a acestei sume? VP= =95,24 um.

daca r=0,05, cat o sa valoreze 100 um peste 2 ani? y=100(1+0,05)2=110,25

1. Modelul Schooling: Un individ cand termina liceu se confrunta cu doua situatii: fie isi continua studiile , fie intra pe piata fortei de munca. In cadrul acestui model plecam de la doua ipoteze: individual nu beneficiaza de formare prefesionala la locul de munca; cunostiintele unui individ nu se depreciaza in timp.

Daca un tanar absolvent de liceu (18 ani)


-

va intra pe piata fortei de munca va primi un salariu =wL, daca isi va continua studiile timp de patru ani va primi la varsta de 22 de ani un salariu=wF, insa va suporta costurile formarii H ( cost directe+costuri indirecte).

Presupunem ca pe toata perioada ciclui de viata profesional, pana la pensionare (65 de ani), individul va primi aceeasi suma de bani (salariul este constant). Acest model poate fi reprezentat grafic, astfel:

Graficul nr.1: Schooling Model

w wF

wL 18 varsta 22

65 -H

Valoarea prezenta pentru cei care au absolvit numai liceul si intra de piata fortei de munca este: VPL= ;

Pentru cei care urmeaza cursurile unei facultati, valoarea prezenta este: VPF= ;

Daca VPF>VPL atunci indivizii vor dori sa urmeze cursurile unei facultati. De exemplu, sa presupunem cazul unui individ care are doua optiuni pentru o perioada de doi ani: sa nu mearga la facultate si in acest caz castiga 20.000 um , iar rata rentabilitii (r)=5% sau sa isi continue studiile si in acest caz castiga 47500 um, insa va suporta un cost =5000 um. Care este solutia aleasa de tanarul absolvent? VPL=20.000+ VPF=-5.000+ In acest caz individual va alege sa mearga la facultate. Decizia unui individ depinde insa foarte mult de valoarea ratei rentabilitatii. In cazul in care aceasta devine 15%, VPL=37.391 um, iar VPF=36.304 um, iar tanarul absolvent de liceu va prefer sa intre pe piata fortei de munca. In general persoanele care provim din medii sociale mai sarace au o rata a rentabilitatii mai ridicata si vor prefer sa intre direct pe piata fortei de munca. ;

Printre factorii care influeneaz posibilitatea de prelungire a studiilor putem enumera:


aptitudinile indivizilor care influeneaz n mod pozitiv durata studiilor i reduc costul educaiei ; mediul familial-influeneaz n mod direct durata studiilor prin mai multe canale. In primul rnd prin transmiterea de cunotine de la o generaie la alta i n al doilea rnd prin intermediul relaiilor sociale pe care acetia le dein.

situaia financiar a familiei din care provine individul-o situaie financiar bun va influena pozitiv durata studiilor, n schimb o situaia precar va determina apariia abandonului colar.

Un individ atunci cand stabileste numarul optim de ani de scoala va tine cont de rata marginala a castigului, adica cu cat se modifica venitul sau daca urmeaza un an suplimentar de scoala. De exemplu, sa presupunem ca Victor castiga anula 20.000 um, daca se hotaraste sa urmeze facultatea, castiga suplimentar 3000 um pe an. Rata marginala a castigului este : , aceasta inseamna ca un an suplimentar de scoala ii aduce un castig suplimentar de 15% anula fata de suma initiala. Numarul optim de ani de scoala este dat de egalitatea dintre rata marginala a castigului (Rmgc) si rata rentabilitatii.
r1

r1 RmagC r2

Din grafic se observa ca un numar mai mare de ani de scoala presupune o rata a rentabilitatii mai mica

s1 scoala (s)

s2

ani de

2. Educatia ca semnal pe piata fortei de munca (Teoria semnalului pe pia a for ei de munc.)

Dac pe orice alt pia cumprtorul tie aproximativ cu precizie ce cumpr sau la ce se poate

atepta dup achiziionarea bunului respectiv, acest lucru ns nu se poate ntmpla i pe piaa muncii. Angajatorul nu este sigur de productivitatea, aptitudinile celui pe care l angajeaz, iar aceast informaie nu va fi disponibil nici imediat dup angajare. Acesta poate n schimb s-l testeze pe salariat sau s solicite informaii de la fostul angajator ns nu este suficient, fiind i costisitor. Exist n schimb lipsuri informaionale i de cealalt parte a angajatorilor, deoarece salariaii nu cunosc informaii despre mediul de munc. Educaia n acest caz este utilizat de lucrtori pentru a semnaliza pe piaa muncii nivelul de productivitate deinut. Respectiva ipotez a fost formulat de Spencer care a introdus noiunea de semnal al pieei (market singnaling), ca un remediu pentru nlturarea imperfeciunilor care apar pe piaa muncii, un exemplu n acest caz l constituie diplomele pe care lucrtorii le dein. In cadrul acestei teorii plecam de la ipoteza ca educatia determina cresterea productivitatii muncii, care la randul sau determina cresterea salariului. Educatia poate semnaliza angajatorului nivelul de productivitate, abilitatea lucratorilor deoarece acesta actioneaza intr-un mediu incert. Acest model a fost fundamentat de Spencer ( 1973) si se pleca de la urmatoarea intrebare: care este nivelul optim de educatie necesar lucratorilor pentru a semnaliza pe piata fortei de munca , astfel incat angajatorii sa recunoasca cei mai productive lucratori?.

In cadrul acestei analize vom pleca de la urmatorul exemplu de semnalizare pe piata muncii: presupunem ca avem doua tipuri de lucratori ( tabelul nr.1) Lucratori Ponderea in Salariul (w)-anual totalul populatiei Cu un nivel mai sczut al productivitatii q 200.000 um muncii ( grupul I) Cu un nivel mai ridicat al productivitatii 1-q 300.000 um muncii ( grupul II) In cadrul acestui model plecam de la urmatoarele ipoteze: productivitatea muncii difera din nastere;

lucratorii nu vor recunoaste niciodata din ce grup fac parte, mai ales cei mai putin productivi; angajatorul ii va trata in mod egal.

In acest caz angajatorul va oferi un salariu mediu egal cu: wmediu=200.000q+ (1-q)300.000=300.000-100.000q Pentru a-si putea da seama care este nivelul de productivitate, anagajatorul va oferi un salariu de 300.000 celor care au un nivel al educatiei egal cu y* si va oferi in schimb un salariu de 200.000

celor care detin un nivel al educatiei mai mic de y*. Pentru lucratorii care fac parte din grupul I. costul unui an la facultate este egal cu 25.001 um, iar pentru grupul II. este de 20.000 um. In acest caz lucratorii care fac parte din grupul I. nu vor dori sa mearga la facultate daca: 200.000>300.000-(25.001y*); y*>3,99 ani. Daca angajatorul va considera ca cei care au aproximativ 4 ani de facultate au un nivel ridicat al productivitatii muncii, atunci cei care fac parte din grupul I. nu vor merge la facultate deoarece costul este mai ridicat decat castigul . Lucratorii din grupul II vor alege sa mearga la facultate daca : 200.000<300.000-(20.000y*); y*<5 ani. Pe baza celor doua inegalitati : 3,99<y*<5 Aceasta inseamna ca un individ care are mai mult de 3,99 ani de facultate si mai putin de 5 ani are un nivel al productivitatii muncii ridicat.

Indexul Kaitz Pentru a putea face posibile comparaii internaionale, cu privire la mrimea relativa a salariului minim se foloseste indexul Kaitz. Indexul kaitz se calculeaz ca pondere a salariului minim relativ in salariul mediu. El este definit ca fi (wm/wi)si fi = fraciunea ocuprii adolescenilor in industria i wm = salariul minim wi = salariul mediu pe ora in industria i si= proportia lucratorilor care obtin salariul minim in industria i

Un indicator relevant in analiza salariului minim este procentul pe care salariul minim l reprezint din ctigul mediu din economie (Kaitz Index). Proporia este sugerat de Biroul Internaional al Muncii ca fiind un bun indicator al decenei nivelului salariului minim (International Labor Office, Global Wage Report 2008/09, Geneva, 2008, p. 47). Graficul de mai jos evideniaz situaia de la nivelul UE din 2009. Cel mai redus procent este ntlnit n Romnia (33,3%), fiind urmat de Cehia (33,8%), Spania (35,1%) i Slovacia (36,4%). Niciun stat nu depete 50%, cel mai bine plasndu-se ns Malta (47,65) i Grecia, (45,2%).

Chiar dac Romnia deine cea mai redus pondere a salariului minim fa de cel

mediu, situaia din 2009 reprezint o mbuntire fa de perioada 2004 2008, dup cum reiese din figura de mai jos:

Cel mai nalt procentaj a fost atins n 2003, n timp ce dup 2000 cele mai reduse ponderi au fost nregistrate n 2000 i 2007, de 26,3, respectiv 29,1%. O posibil explicaie pentru evoluia recent a acestor procente poate fi (pe lng creterea constant a salariului minim) i schimbarea termenului de referina: pe fondul creterii economice intense din perioada 2004 2007, salariul mediu pe economie a avut o evoluie ascendent, ceea ce a pus salariul minim ntr-o lumin mai puin favorabil. n schimb, odat cu resimirea efectelor crizei i reducerea remunera iilor din sectorul privat, salariul minim reglementat de stat automat a cptat noi ponderi. Astfel, spre exemplu, n perioada 2006 2007 salariul minim a crescut cu 18,2%, n timp ce salariul mediu brut pe economie din 2007 fa de 2006 a crescut cu 21,8%. Pe de alt parte, salariul minim din 2009 a crescut fa de 2008 cu 20% (de la 500 la 600 de lei) n timp ce salariul mediu brut pe economie s-a majorat cu doar 4,7%, conform datelor INS. De asemenea, n ceea ce privete Romnia, datele trebuie abordate cu o oarecare precauie, dat fiind problema evaziunii fiscale de la nivelul angajatorilor, fapt probat inclusiv de numrul ridicat de persoane angajate cu salariul minim pe economie n sectorul privat. ntr-un astfel de scenariu, procentul de 33,3% ar putea fi supraevaluat, dar i decena mai dificil de judecat. Este greu de precizat dac ponderea de 33,3% este indecent atta timp ct nu se cunoate venitul real al celor care beneficiaz doar de acest venit indecent; este greu de precizat impactul social real al salariului minim atta timp ct o contabilizare coerent a tuturor surselor de venit ale indivizilor nu este realizat ntr-un mod mai apropiat de realitate