E foarte uor s spui: Cunoate-te pe tine nsui.

Dar a vrea s-l tiu pe acela care a priceput ceva cnd a ncercat s se cunoasc pe sine. Eu nu pricep nimic. Nu pot distinge ceea ce e firesc n sufletul meu, de ceea ce nu exist dect n imaginaie. Nu m recunosc n multe gnduri i nu pricep rostul multor sentimente. Nu pricep de ce sunt cteodat trist i de ce altdat mi place s umplu cu fleacuri glumee i superficiale caietul acesta care ar trebui s fie nesat numai de analize fcute pe ndelete i cu toat seriozitatea. Poate am s pricep la toamn, cnd voi studia psihologia. (M. Eliade, 1988, p.82) Cunoaterea de sine este cheia apropierii de ceilali, spune V. Pavelcu (1982, p.5) pentru ca, n alt parte s detalieze aceast sintagm artnd c marile nenelegeri dintre oameni i cele mai grele suferine rezult din necunoaterea propriei noastre personaliti i sunt nlturate prin examenul onest i lucid al contiinei de sine. (1970, p. 12)