1)Amurg Violet

George Bacovia Amurg de toamna violet ... Doi plopi, n fund, apar n siluete -- Apostoli n odajdii violete -Orasul e tot violet. Amurg de toamna violet ... Pe drum e-o lume lenesa, cocheta; Multimea toata pare violeta, Orasul tot e violet. Amurg de toamna violet ... Din turn, pe cmp, vad voievozi cu plete; Strabunii trec n plcuri violete, Orasul tot e violet.

Cromatica are profunde sensuri in definirea starilor sufletesti ale eului poetic. Fiecarui sentiment ii corespunde o culoare.Astfel exista un cod al interpretarii culorii bacoviene, care verdele crud, rozul si albastru sugereaza starea de nevroza, albul ineexistenta, negru si rosu moartea.George Bacovia prefera culori inchise, sumbre negru, violet, gri dar si pe cele deschise cum sunt albul, galbenul, etc. Poezia are doua versuri cu valoare de simbol: Orasul tot e violet/Amurg de toamna violet, creind o imagine halucinana, simbolizand un moment final, apocaliptic.

2)Dcor
George Bacovia

Copacii albi, copacii negri Stau goi n parcul solitar Decor de doliu funerar ... Copacii albi, copacii negri. n parc regretele plng iar ... Cu pene albe, pene negre

o pasre cu glas amar Strbate parcul secular ... Cu pene albe, pene negre ... n parc fantomele apar ... Si frunze albe, frunze negre; Copacii albi, copacii negri; Si pene albe, pene negre, Decor de doliu funerar ... n parc ninsoarea cade rar ...

Cromatica este reprezentat de culorile alb i negru, care la Bacovi.a simbolizeaz inexistena ca inerie a morii i, respectiv, moartea. Poetul se simte deprimat de agonia lumii, potenat de repetiia "copacii albi, copacii negri", solitudinea poetului este simbolizat de "parcul solitar", ideea de moarte fiind sugerat de simbolurile "doliu" i "funerar".

3)DECEMBRE
de George Bacovia

Te uita cum ninge decembre Spre geamuri, iubito, priveste Mai spune s-aduca jaratec Si focul s-aud cum trosneste. Si mna fotoliul spre soba, La horn sa ascult vijelia, Sau zilele mele - totuna As vrea sa le-nvat simfonia. Mai spune s-aduca si ceaiul, Si vino si tu mai aproape, Citeste-mi ceva de la poluri, Si ninga zapada ne-ngroape. Ce cald e aicea la tine, Si toate din casa mi-s sfinte, Te uita cum ninge decembre Nu rde citeste nainte. E ziua si ce ntuneric Mai spune s-aduca si lampa Te uita, zapada-i ct gardul, Si-a prins promoroaca si clampa. Eu nu ma mai duc azi acasa Potop e-napoi si nainte, Te uita cum ninge decembre Nu rde citeste nainte.

Predominanta culorii intunecate din "Negru" este inlocuita in "Decembre" cu o nuanta hibernala, foarte apropiata de tinuturile frigurilor polare. In acest poem, printre putinele zugravite in culori deschise, albul ninsorii neintrerupte si rosul antinomic al jaraticului, poetul se viseaza intr-un spatiu intim, protector, in fata sobei, in casa iubitei, dincolo de vitregia naturii, admirand fascinat nuanta de pastel a peisajului exterior: "Te uita cum ninge decembre.../ Spre geamuri, iubito, priveste -/ Mai spune s-aduca jaratec/ Si focul s-aud Cum trosneste." Imaginea interiorului reflecta, prin contrast, tonuri linistite ale vietii, focul este un tovaras placut, devenit chiar un centrum mundi, de care se apropie treptat protagonistii, jaraticul este chiar imaginea puternica a fortei ce infrunta vijelia ramasa afara, filtrata muzical, in sonoritati magnifice, prin horn: "Si mana fotoliul spre soba,/ La horn sa ascult vijelia,/ Sau zilele mele -totuna / As vrea sa le-nvat simfonia." Eul liric imagineaza interiorul ca pe un univers virtualizat, Situat dincolo de perceptia imediata a realului, zgomotele si senzatiile creand o atmosfera intima, (ufonica, rezultata din trosnetul focului si din suierul vijeliei neatenuate de geamuri.

4)Sonet
E-o noapte ud, grea, te-neci afar. Prin cea - obosite, roii, fr zare -Ard, afumate, triste felinare Ca ntr-o crm umed, murdar. Prin mhlli mai neagr noaptea pare... ivoaie-n case triste inundar -auzi tuind o tuse-n sec, amar Prin ziduri vechi ce stau n drmare, Ca Edgar Poe m rentorc spre cas, Ori ca Verlaine, topit de butur i-n noaptea asta de nimic nu-mi pas. Apoi, cu pai de-o nostim msur, Prin ntunerec bjbiesc prin cas, i cad, recad, i nu mai tac din gur Tematic in Sonet este ilustrata o lume in dezechilibru, in declin, dolosindu-se din plin simbolismul Bacovian (cromatismul): noaptea uda, grea, incarcata de o materialitate lichida, mahalaua invaluita de intuneric, ploaia ajunsa la proportii diluviene (=glaciare), ceata in care se contureaza prezente umane estompate (neclare), sugerate prin ntermediul sintagmei rosii felinare, crasmele marginase, casele cu ziduri vechi, nesigure, in daramare : E-o noapte uda, grea, te-neci afara/ Prin ceata obosite, rosii, fara zare-/ Ard , afumate, triste felinare/ Ca intr-o crasma umeda , murdara. Este un spatiu sufocant, inchis, fara zare, care invadeaza si inabusa fiinta umana, prin proiectii terifiante de umbre launtrice . Lumea devenind in aceste versuri sugestive o imensa carciuma, un spatiu al pierzaniei.

6)Pastel
Buciuma toamna Agonic - din fund Trec pasarele Si tainic s-ascund.

Trie ploaia Nu-i nimeni pe drum;Pe-afara de stai Te-nabusi de fum. Departe, pe cmp, Cad corbii, domol; Si ragete lungi Ornesc din ocol. Talangile, trist, Tot suna dogi Si tare-i trziu, Si n-am mai murit

Aici, cromatica nu este decat sugerata,atmosfera este din ce in ce mai sumbra(,,Taraie ploaia/Nu-i nimeni pe drum;/Pe-afara de stai/Te-nabusi de fum). Totul evoca atmosfera unui peisaj care are tendinte,,horror