Drept comunitar european - invatat

1. Constituirea comunitatilor si a Uniunii Europene Inceputurile integrarii in Europa Occidentala: - pe 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul de externe francez, face o declaratie prin care propune supravegherea in comun a productiei de carbune si otel din Franta si Germania; o declaratia a avut la baza propunerea lui Jean Monnet (supunerea unui control comun a respectivei productii), iar ideea este agreata de inca 4 state: Italia si statele Benelux (Belgia, Olanda si Luxemburg); o fiind vorba despre o simpla declaratie care nu produce efecte juridice, reprezentantii celor 6 state semneaza in 1951, la Paris, Tratatul privind infiintarea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO); o tratatul de la Paris privind infiintarea CECO a intrat in vigoare in 1952 si a fost incheiat pentru o perioada de 50 de ani; astfel ca in anul 2002 acesta a incetat sa mai produca efecte si odata cu el a incetat si CECO. - in 1956, Paul-Henri Spaak propune statelor membre CECO sa devina membre in cadrul altor doua organizatii, constituite dupa modelul primei comunitati; o astfel, in 1957, la Roma, sunt semnate 2 tratate prin care se constituie: Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (CEEA sau EURATOM); Comunitatea Economica Europeana (CEE). o tratatele de la Roma au intrat in vigoare in 1958, acestea fiind incheiate pe o perioada nedeterminata de timp. - in 1993 intra in vigoare Tratatul de la Maastricht, care modifica tratatele existente, de la Paris si Roma, creand Uniunea Europeana; o potrivit tratatului, statele membre instituie intre ele o uniune europeana care are la baza comunitatile europene (CECO, CEE, EURATOM), o politica externa si un sistem de securitate comun (PESC), precum si unul de cooperare in domeniul justitiei si afacerilor interne (JAI); insa, potrivit acestui tratat Uniunea Europeana nu are personalitate juridica. - in 2009 intra in vigoare Tratatul de la Lisabona care modifica tratatele de la Roma si Maastricht, principala sa inovatie fiind aceea de a conferii personalitate juridica Uniunii Europene, aceasta devenind o organizatie internationala care nu mai are nevoie de sustinere pentru a se afirma pe plan international; o astfel, potrivit acestui tratat, Uniunea Europeana se substituie Comunitatilor Europene (CE), aceasta din urma fiind noua denumire pe care tratatul de la Maastricht a conferit-o Comunitatii Economice Europene (CEE); o in concluzie: CEE in 1993 devine CE; CE este substituit in 2009 de UE;

TCEE din 1993 devine TCE, care la randul sau devine in 2009 TFUE, anume tratatul privind functionarea Uniunii Europene. de precizat: cele 6 state initiale au constatat ca sunt prea multe institutii si au decis sa unifice institutiile din acelasi domeniu; o astfel, primele institutii unificate sunt cele din domeniul judecatoresc: CJ CECO + CJ CEE + CJ EURATOM = Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene (CJ CE); o Tratatul de la Bruxelles (1965) s-a infiintat un singur Consiliu si o Comisie unica, pentru a obtine o singura administratie, un singur buget si un singur statut al personalului.

2. Dezvoltarea calitativa si cantitativa a Uniunii Europene Dezvoltarea calitativa a Uniunii Europene are in vedere perfectionarea institutiilor uniunii; - aceasta dezvoltare cunoaste 3 momente importante, dupa cum urmeaza: o existenta unor crize si esecuri; o reflectii cu privire la modalitatile de depasire a crizelor si esecurilor, reflectii care s-au concretizat prin adoptarea mai multor documente sau instrumente juridice internationale; o texte de drept pozitiv, de natura sa revizuiasca sau sa dezvolte prevederile initiale ale tratatelor institutive. - cea mai puternica criza cu care s-a confruntat UE este politica scaunului gol (1965, declansata de Franta); o potrivit tratatelor constitutive, deciziile in cadrul Consiliului de Ministri urmau sa fie adoptate cu unanimitate de voturi pana in anul 1966, perioada de tranzitie dupa care trebuia sa se recurga la majoritate calificata; o Franta a considerat ca trecerea la votul cu majoritate ii va afecta interesele in domeniul agricol; o spre deosebire de alte sisteme juridice, la nivelul UE actele institutiilor intra in vigoare si devin obligatorii pentru statele membre fara a mai fi ratificate; o dorinta Frantei era mentinerea unanimitatii, astfel ca din iunie 1965 aceasta refuza sa mai participe la lucrarile Consiliului, blocandu-i astfel activitatea; o criza s-a rezolvat prin adoptarea Compromisului de la Luxemburg (1966), potrivit caruia incepand cu finalul perioadei de tranzitie urma sa se treaca la votul cu majoritate calificata; insa, daca un stat invoca un interes national si solicita adoptarea unui act cu unanimitate, toate celelalte state trebuia sa se conformeze; compromisul este in vigoare si in prezent. - esec este in evolutia UE refuzul cetatenilor norvegieni de a deveni membri ai uniunii; o Norvegia a refuzat prin referendum, de 2 ori consecutiv, aderarea la uniune;

o UE a propus Norvegiei Compromisul de la Oslo (compromisul pestelui) prin care se oferea posibilitatea Norvegiei de a aplica pentru o perioada de 10 ani de la data aderarii propria legislatie in domeniul pescuitului; insa Norvegia a respins acest compromis. - un alt esec il constituie Tratatul privind instituirea unei constitutii pentru Europa care, insa, seamana in proportie de 90% cu actualul Tratat de la Lisabona (2009); o acesta continea referire la steag, la imn, la elemente cu caracter national; o insa, titulatura constitutie au facut sa fie respins tratatul. Dezvoltarea cantitativa a Uniunii Europene se refera la extinderea uniunii de la 6 state la 27 de state, in prezent; - de asemenea, in 2013 Croatia va deveni membra a UE, iar Serbia a inceput negocierile de aderare; o Albania a aplicat pentru aderare in 2009; o Bosnia si Hertegovina este angajata in negocieri cu UE. - de precizat: Turcia ramane candidatul permanent negocierile privind aderarea sa fiind intotdeauna amanate datorita unor probleme economice si sociale, precum si datorita unor divergente religioase si culturale cu actuale state membre (ex.: problema Ciprului). 3. Caracteristicile Uniunii Europene si principiile care guverneaza activitatea institutiilor Uniunii Europene Uniunea Europeana prezinta urmatoarele caracteristici: - este o asociatie economica de integrare; - este o organizatie internationala, cu personalitate juridica; - are un sistem institutional propriu si original, in cadrul uniunii omologul puterii legislative este Consiliul, iar Comisia Europeana este executivul; o de precizat: Consiliul cumuleaza functiile legislativa, executiva, guvernamentala; o de asemenea, institutiile UE participa direct la adoptarea deciziilor si isi exercita atributiile in temeiul Tratatului privind functionarea Uniunii Europene. Principiile care guverneaza activitatea institutiilor Uniunii Europene sunt urmatoarele: - principiul autonomiei de vointa potrivit caruia institutiile UE au posibilitatea de a-si elabora propriile regulamente de organizare si functionare; o de precizat: institutiile nu au personalitate juridica, intrucat acestea actioneaza in numele Uniunii Europene, pe care o reprezinta in raporturile la care participa (exceptie: Banca Centrala Europeana BCE). - principiul atribuirii de competente potrivit caruia institutiile duc la indeplinire numai acele atributii care le sunt stabilite in mod expres; - principiul echilibrului institutional reuneste doua componente esentiale, si anume: o separarea puterilor, respectiv a competentelor institutiilor, astfel incat nici o institutie sa nu fie blocata in a-si indeplini propriile atributiile; o colaborarea si cooperarea intre institutii.

4. Parlamentul European (compunere, organizare, functionare si rol) Alegerea membrilor Parlamentului European alegerea reprezentantilor, a parlamentarilor europeni se face prin sufragiu universal direct, in conformitate si cu legislatiile nationale adoptate in aplicarea tratatelor europene in materie; - fiecarui stat membru ii sunt repartizate locurile in legislativ in functie de 2 criterii: criteriul democratic si criteriul demografic; - de precizat: statele membre isi elaboreaza propriile reguli de exercitare a dreptului de vot; - membrii Parlamentului European sunt alesi pentru un mandat de 5 ani; o acesta poate inceta inainte de termen prin demisie, deces sau demitere; o in caz de incompatibilitate, precum cazul in care parlamentarul este si membru al guvernului unui stat membru, al parlamentului national ori judecator al CJ UE etc., locul sau devine vacant, iar deputatul va fi inlocuit conform regulilor electorale nationale; o de asemenea, membrii Parlamentului European pot fi demisi in cazul in care sunt condamnati la inchisoare pentru savarsirea unei infractiuni; o de precizat: membrii parlamentului se bucura de privilegiile si imunitatile aplicabile in temeiul Protocolului privind privilegiile si imunitatile Comunitatilor Europene (1965); o de precizat: deputatii parlamentului beneficiaza de o indemnizatie pe intreaga durata a mandatului lor. Organizarea si functionarea Parlamentului European presedintele este cel care se ocupa de activitatile Parlamentului si a organelor sale, prezideaza sesiunile plenare, reprezinta institutia si exercita prerogative in cadrul procedurii bugetare; - Parlamentul infiinteaza comisii permanente care pregatesc lucrarile sale, elaboreaza rapoarte si mentin legatura cu alte doua institutii, Comisia si Consiliul; - de asemenea, Parlamentul poate infiinta comisii temporare, pentru o perioada de 12 luni, perioada care poate fi prelungita printr-o decizie a sa; - membrii Parlamentului pot sa se organizeze in grupuri politice, dar exista si deputati neinscrisi; - durata legislaturii este de 5 ani, dezbaterile Parlamentului sunt publice, lucrarile sale desfasurandu-se in 3 orase diferite: o secretariatul se gaseste in Luxemburg, comisiile parlamentare se reunesc la Bruxelles, iar sesiunile parlamentare au loc la Strasbourg. Rolul Parlamentului European este unul consultativ in elaborarea actelor juridice ale Uniunii Europene si nu are putere legislativa deplina in sistemul Uniunii; - de asemenea, Parlamentul exercita un control politic asupra Comisiei (care se poate finaliza prin votarea unei motiuni de cenzura impotriva acesteia); - Parlamentul European exercita, impreuna cu Consiliul, functiile legislativa si bugetara. 5. Consiliul (componenta, functionare si atributii) Consiliul (din 2009, fostul Consiliu European 1993) este o institutie cu caracter politic, acesta fiind legislativul Uniunii Europene, reprezentand toate statele membre ca o institutie interguvernamentala care exprima legitimitatea statala a Uniunii.

Componenta Consiliului de la 1 ianuarie 2007, acesta este compus din 27 de membri (cate un reprezentant la nivel ministerial ministrii afacerilor externe al fiecarui stat membru, imputernicit sa angajeze guvernul sau si sa exercite dreptul de vot); - componenta Consiliului este variabila, in functie de ordinea de zi: afaceri generale (privind relatiile externe), agricultura, economico-financiara. Functionarea Consiliului conditiile de functionare a Consiliului sunt stabilite prin Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, precum si regulamentul intern elaborat de Consiliu; - exercitarea presedintiei Consiliului timp de 6 luni fiecare stat membru exercita functia de presedinte al Consiliului, prin rotatie; - sunt consacrate 3 modalitati de a vota in cadrul Consiliului, si anume: o majoritatea simpla acest tip de vot nu este solicitat decat in cazurile limita; exemplu: adoptarea regulamentului intern. o majoritatea calificata modalitatea cea mai frecventa, constituind regula de vot; calculul majoritatii calificate facandu-se in functie de ponderea stabilita de legislatia Uniunii Europene. o unanimitatea confera fiecarui stat un drept de veto (se pot abtine pana la 15 state). - Comitetul reprezentantilor permanenti ai statelor membre (COREPER) format din reprezenanti ai statelor membre, experti pe domenii de activitate; o fiecare delegatie este condusa de un ambasador care are rang de ministru plenipotential (mandatat sa incheie tratate, acorduri intr-un domeniu determinat); o acest comitet reprezinta interesele statelor membre la nivelul Uniunii, dar si interesele Uniunii la nivelul statelor membre. Atributiile Consiliului sunt definite, intr-o maniera generala, de tratatele Uniunii Europene; - astfel, impreuna cu Parlamentul European, Consiliul exercita functiile legislativa si bugetara; o de precizat: Consiliul stabileste toate indemnizatiile care tin loc de remuneratie. - de asemenea, Consiliul, ca legiuitor, detine putere de decizie, acesta avand si atributii de coordonare a politicilor economice si sociale ale statelor membre din interiorul zonei Euro. 6. Comisia Europeana (componenta, organizare, functionare si rol) Componenta Comisiei Europene de la 1 ianuarie 2007, odata cu aderarea Romaniei si a Bulgariei, numarul membrilor Colegiului Comisiei Europene este de 27, fiecare stat membru avand cate un resortisant desemnat; - membrii Comisiei Europene sunt alesi printr-un sistem de rotatie stabilit in unanimitate de catre Consiliu (Consiliul European); o acestia sunt independenti in indeplinirea sarcinilor lor, membrii Comisiei Europene nu solicita si nu accepta instructiuni din partea nici unui guvern, institutie, organ, oficu sau agentie;

o acestia se abtin de la orice act incompatibil cu functiile lor sau cu indeplinirea sarcinilor lor; o mandatul membrilor Comisiei este de 5 ani, care poate inceta in una din urmatoarele situatii: implinirea termenului, motiune de cenzura a Parlamentului, demisie, demitere sau deces. Organizarea si functionarea Comisiei Europene sunt prevazute in tratatele Uniunii Europene, precum si in regulamentul intern si propriu al Comisiei; - functionarea Comisiei Europene este dominata de principiul colegialitatii, hotararile sale fiind valabil adoptate cu majoritatea membrilor sai; o de precizat: reuniunile nu sunt publice, iar dezbaterile sunt confidentiale. - presedintele Comisiei este cel care defineste orientarile in cadrul carora Comisia isi exercita atributiile sale; o de asemenea, acesta convoaca Comisia, cel putin 1 data pe saptamana si stabileste ordinea de zi. - fiecare membru al Comisiei Europene este responsabil in cadrul acesteia de un anumit portofoliu sau domeniu politic (de pregatirea lucrarilor Comisiei si executarea deciziilor sale pe un anumit domeniu). Rolul Comisiei Europene este de a promova interesul general al Uniunii Europene, adoptand masurile necesare in acest scop, asigurand aplicarea tratatelor, precum si a masurilor adoptate de institutii in temeiul acestora; - de asemenea, Comisia Europeana supravegheaza modul in care statele membre aplica dreptul Uniunii; o aceasta dispune de o procedura cu ajutorul careia poate sa urmareasca un stat membru care nu-si indeplineste obligatiile ce ii revin din tratate; o mai mult, aceasta executa bugetul si gestioneaza programele, exercita functii de coordonare, de executare si de administrare, in conformitate cu conditiile prevazute in tratatele Uniunii. 7. Curtea de Justitie a Uniunii Europene (structura, organizare si functionare) Curtea de Justitie compusa din judecatori si avocati generali, acestia din urma fiind chemati sa se pronunte, in toata independenta, in cauzele supuse curtii spre solutionare prin intermediul concluziilor; - judecatorii si avocatii generali sunt numiti de catre statele membre pentru un mandat de 6 ani (care se poate reinnoi o singura data); o de asemenea, din 3 in 3 ani are loc o reinnoire partiala a judecatorilor. - pentru a fi judecator la Curtea de Justitie de la Luxemburg, trebuie intrunite urmatoarele cerinte: o persoana trebuie sa aiba capacitatea statului pe care-l reprezinta; o la nivel national, persoana trebuie sa intruneasca toate conditiile pentru a ocupa cele mai inalte functii jurisdictionale (neexistant limita de varsta, atat minima, cat si maxima). - Curtea de Justitie este compusa din 27 de judecatori si 8 avocati generali; o avocatii generali provin din statele cu traditii in reprezentarea internationala;

o statutul membrilor Curtii de Justitie este stabilit intr-un regulament si in temeiul acestuia atat judecatorii, cat si avocatii isi indeplinesc atributiile in deplina independenta; o la intrarea in functie, membrii depun un juramant; o pe parcursul mandatului ambele functii sunt incompatibile cu orice functie politica, administrativa sau orice alta activitate profesionala remunerata sau nu; o la incetarea mandatului, judecatorii si avocatii au obligatia de onestitate si delicatee cu privire la acceptarea unor functii sau avantaje; o membrii Curtii de Justitie beneficiaza de imunitate de jurisdictie, chiar si dupa incetarea functiei lor, pentru actele pe care le-au savarsit in exercitiul acesteia; o de precizat: atat judecatorii, cat si avocatii au obligatia de a-si stabili resedinta in statul in care curtea isi are sediul. - judecatorii desemneaza printre ei, prin vot secret, un presedinte pentru un mandat de 3 ani, cu posibilitatea reinnoirii; - grefierul ales prin vot secret, pentru o perioada de 6 ani; o acesta depune juramantul in fata curtii, afirmand ca-si va exercita atributiile cu toata impartialitatea si nu va divulga secretul dezbaterilor; o atributiile grefierului acesta: primeste, transmite si conserva toate documentele; realizeaza notificari sau comunicari; asista la sedintele de audiere ale curtii; administreaza arhiva curtii; se ocupa de publicatiile curtii, asigura traducerea documentelor; indeplineste atributii de gestiune si contabilitate. Organizarea si functionarea Curtii de Justitie judecatorii delibereaza numai in numar impart, iar in caz de numar par judecatorul cu vechimea cea mai mica se va abtine; - deliberarile incep cu expunerea celui mai tanar judecator ca varsta, pentru a nu fi influentat; - limba de lucru la curte este Franceza, iar limba de procedura este limba paratului; o daca paratul este o institutie atunci limba de procedura este Franceza; o hotararea curtii este citita in limba Franceza. - formula folosita in functionarea Curtii de Justitie a Uniunii Europene este curtea spune in drept; - deliberarile sunt strict secrete, iar deciziile curtii sunt colective si o angajeaza in ansamblul ei; - de precizat: Curtea de Justitie de la Luxemburg este o institutie care functioneaza permanent. 8. Actiuni ce pot fi introduse in fata Curtii de Justitie de la Luxemburg Actiunea in anulare consta in posibilitatea pe care o au statele, institutiile Uniunii si persoanele fizice sau juridice de a ataca, in fata Curtii, un act obligatoriu emis de institutiile Uniunii, si de a obtine, in anumite conditii, desfiintarea acestuia;

aceasta actiune este un mijloc de control al conformitatii actelor juridice ale Uniunii Europene, numit control de legalitate; actele susceptibile de a fi atacate sunt acele acte obligatorii, emise de institutiile Uniunii Europene, respectiv: o regulamentul; o directiva; o decizia. legitimare procesuala activa aceasta calitate o pot avea urmatoarele categorii de subiecte de drept: o statele membre, Consiliul si Comisia, care se mai numesc si titulari superprivilegiati, pentru ca pot introduce aceasta actiune fara a demonstra ca au vreun interes; o Parlamentul European, Curtea de Conturi si Banca Centrala Europeana, care se mai numesc si titulari semiprivilegiati, pentru ca aceste institutii nu pot introduce o actiune in anulare decat pentru a-si apara prerogativele; o persoanele fizice sau juridice din statele membre, daca indeplinesc urmatoarele 2 conditii: actul pe care il ataca trebuie sa-i priveasca in mod individual; sa fie vorba despre o decizie (act individual), care priveste strict pe respectiva persoana fizica sau juridica. legitimarea procesuala pasiva intrucat doar urmatoarele institutii pot emite directive, regulamente sau decizii, au aceasta calitate: o Consiliul; o Consiliul si Parlamentul European impreuna; o Comisia Europeana; o Banca Centrala Europeana. procedura actiunii in anulare termenul in care se poate formula actiunea este de 2 luni, si curge, pentru actele generale, de la publicarea acestora, iar pentru actele individuale, de la notificarea celui interesat; o in acest ultim caz, termenul curge din ziua urmatoare notificarii, iar in cazul publicarii, cu incepere din a 15a zi urmatoare datei publicarii; o de precizat: au caracter general regulamentul si directiva, iar caracter individual decizia; o cauzele de anulare sunt: necompetenta; incalcarea grava a unor norme fundamentale de procedura; incalcarea tratatului sau a unei norme din acesta. o de precizat: in cazul in care actiunea este intemeiata, Curtea de Justitie declara actul nul si neavenit.

Actiunea in carenta (in lipsa) consta in posibilitatea pusa la dispozitia statelor, institutiilor Uniunii, persoanelor fizice si juridice ca, in anumite situatii, strict limitate, sa atace in fata Curtii abtinerea sau refuzul Parlamentului, Consiliului, Comisiei sau al Bancii Centrale Europene de a decide in materii in care acestea au, prin tratate, obligatia de a adopta o anumita masura;

legitimarea procesuala activa aceasta calitate o pot avea urmatoarele categorii de subiecte de drept: o statele membre, Consiliul si Comisia, care se mai numesc si titulari superprivilegiati, pentru ca pot introduce aceasta actiune fara a demonstra ca au vreun interes; o Parlamentul European, Curtea de Conturi si Banca Centrala Europeana, care se mai numesc si titulari semiprivilegiati, pentru ca aceste institutii nu pot introduce o actiune decat pentru a-si apara prerogativele; o persoanele fizice sau juridice din statele membre, daca indeplinesc urmatoarele 2 conditii: actul pe care il ataca trebuie sa-i priveasca in mod individual; sa fie vorba despre o decizie (act individual), care priveste strict pe respectiva persoana fizica sau juridica. legitimarea procesuala pasiva intrucat doar urmatoarele institutii pot emite directive, regulamente sau decizii, au aceasta calitate: o Consiliul; o Consiliul si Parlamentul European impreuna; o Comisia Europeana; o Banca Centrala Europeana. procedura actiunii in carenta se desfasoara in doua faze: o faza administrativa potrivit tratatului, actiunea in carenta nu poate fi exercitata decat daca, in prealabil, institutia in cauza a fost invitata sa actioneze si daca, la implinirea unui termen de 2 luni de la acea invitatie, institutia nu a luat atitudine; invitatia reprezinta o punere in intarziere aceasta trebuie sa fie clara, precisa si sa avertizeze institutia in cauza ca perseverarea in inactivitate va conduce la o actiune in carenta; este necesar ca cererea sa mentioneze termenul de la care curg cele 2 luni; daca institutia in cauza, in termen de 2 luni, a luat atitudine, eventuala actiune in carenta ramane fara obiect. o faza judiciara daca si dupa implinirea celor 2 luni institutia vizata nu ia atitudine, partea interesata are la dispozitie un termen de alte 2 luni de a sesiza Curtea cu o actiune in carenta; hotararea Curtii este una limitata, respectiv obliga institutia sa actioneze, dar nu tine locul actului ce trebuie adoptat.

Actiunea in interogare tratatele Uniunii Europene prevad posibilitatea realizarii unei activitati de interpretare de catre Curtea de Justitie, cu titlu incidental prealabil, in afara unui litigiu propriu-zis; - Curtea este competenta sa hotarasca, cu titlu prealabil, asupra interpretarii tratatelor, asupra validitatii si interpretarii actelor adoptate de institutiile, organele si agentiile Uniunii;

conditiile actiunii in interpretare pentru ca instanta de la Luxemburg sa se poata pronunta in cadrul acestei actiuni, trebuie sa existe un litigiu pendinte in fata unei instante nationale, care sa sesizeze Curtea, solicitand interpretarea actului in cauza; o de precizat: procesul in derulare se suspenda la instanta nationala cat timp este interogata Curtea; o interogarea consta in adresarea unei intrebari necesare pentru lamurirea unei situatii intervenite in procesul national.

9. Izvoarele primare ale dreptului Uniunii Europene Izvoarele primare (dreptul primar) sunt alcatuite (date) din tratatele institutive ale comuntatilor, respectiv uniunii, la care se adauga actele si tratatele modificatoare; - tratatele institutive au functia unei constitutii, in masura in care prevad institutii carora le atribuie puteri si intre care fixeaza raporturi si datorita faptului ca opereaza un partaj de competente si de puteri intre acestea; - exemple: o Tratatul de la Lisabona (2009); o Tratatul de la Nisa (2003); o Tratatul de la Amsterdam (1999); o Tratatul de la Maastricht (1993, denumit si Tratatul privind Uniunea Europeana); o tratatele si actele care modifica sistemul institutional al Uniunii Europene; o tratatele si actele care aduc modificari reglementarilor bugetare etc. Autonomia si legatura dintre tratatele institutive pana la 1 decembrie 2009, institutiile isi desfasurau atributiile in cadre juridice distincte, dispunand de competente si puteri proprii fiecarui tratat si aplicand reguli diferite; - insa, cu toata aceasta autonomie a tratatelor, nu de putine ori Curtea de Justitie a recurs la prevederi cuprinse intr-un tratat pentru a statua in contenciosul care interesa aplicarea altui tratat. Prioritatea tratatelor institutive fata de alte izovare ale dreptului Uniunii Europene tratatele institutive sunt obligatorii pentru toate subiectele de drept comunitar si nu pot face obiectul unui control contencios, precum nici unei derogari neautorizate de ele; - tratatele prevaleaza asupra tuturor actelor de drept comunitar derivat. 10. Izvoarele derivate (secundare) ale dreptului Uniunii Europene Izvoarele derivate sunt formate din ansamblul actelor unilaterale ale institutiilor Uniunii Europene, precum: regulamentul, directiva, decizia, recomandarea si avizul. Regulamentul este un act general, impersonal, obligatoriu in toate elementele sale (scop, mijloace), astfel incat orice aplicare incompleta a sa fiind interzisa, acesta aplicandu-se direct in fiecare stat membru; - regulamentul este obligatoriu pentru subiectele de drept intern, din toate statele membre ale Uniunii Europene; - un regulament se va publica in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene si va intra in vigoare in a 20a zi de la data publicarii sau la o data ulterioara prevazuta in continutul sau;

o daca un act al Uniunii nu este publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, actul nu este valabil si nu se va aplica; o inca din 2003, Uniunea Europeana a lasat acces liber la Jurnalul Oficial. Directiva este obligatorie numai cu privire la scopul final propus, lasand la dispozitia statelor membre acele forme si mijloace prin intermediul carora se poate ajunge la indeplinirea sa; - directiva nu are aplicabilitate directa, si deci nu are efect direct, aceasta se poate transpune; o transpunerea implica adoptarea, de catre statul care trebuie sa-si indeplineasca obligatiile ce decurg din directiva, a masurilor necesare conformarii cu respectiva directiva; o mai mult, transpunerea presupune ca statele membre sa elimine din legislatia interna acele norme incompatibile cu directiva. - regula generala este aceea ca o directiva se adreseaza anumitor state membre; o exceptia apare atunci cand directiva se adreseaza tuturor statyelor membre, dar acest lucru este specificat in continutul ei. - directivele care se adreseaza tuturor statelor membre se publica in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, ele intrand in vigoare la data publicarii sau la o data prevazuta in continutul lor. Decizia este obligatorie in toate elementele sale, fiind un act individual de executare care se adreseaza anumitor state membre, motiv pentru care aceasta nu se publica in Jurnalul Oficial, ci se notifica destinatarilor (pentru a fi opozabila); - decizia are aplicabilitate directa si implicit efect direct; - destinatarii deciziei sunt statele sau particularii; - de precizat: decizia se va publica in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene in cazul in care aceasta nu indica destinatarii, intrand in vigoare de la data publicarii sau la o data prevazuta in continutul sau. Recomandarea si avizul au un caracter orientativ, facultativ, acestea neavand forta de constrangere; - avizul exprima un punct de vedere al unei institutii cu privire la un fapt sau la o situatie, in timp ce recomandarea invita destinatarii sa adopte o anumita conduita; - de regula, acestea nu au efect direct, insa statele trebuie sa ia in considerare recomandarile, in special atunci cand acestea sunt de natura sa lamureasca interpretarea altor dispozitii nationale sau ale Uniunii Europene. 11. Acordurile internationale ale Uniunii Europene Acordurile internationale constituie izvoare de drept pentru ordinea juridica a Uniunii Europene, norme care provin din angajamentele externe ale Comunitatii Europene, si respectiv ale Uniunii Europene; - acordurile incheiate intre Comunitatile Europene sau Uniunea Europeana si alte organizatii internationale sau cu state terte acestea devin izvoare de drept si obligatorii pentru institutiile Uniunii si pentru statele membre; o exemplu: acordul incheiat intre Comunitatea Economica Europeana (CEE) si Asociatia Europeana a Liberului Schimb (AELS), acord ce pune bazele spatiului economic european, spatiu format din statele

membre ale UE si 3 state membre AELS, anume Lichtenstein, Islanda si Norvegia; o acordul de mai sus reprezinta un privilegiu pe care UE l-a acordat celor 3 state prin extinderea celor patru libertati de circulatie la teritoriile acestora, si anume: marfuri, servicii, persoane si capitaluri; o un exemplu de acord cu state terte este Acordul cu Romania inainte de aderare; o de precizat: cea mai vasta cooperare se realizeaza in baza acordului COTONOU (2000), dintre Uniunea Europeana, pe de o parte si 79 de state din Africa, Caraibe si Pacific, pe de alta parte. De precizat: sunt izvoare ale dreptului Uniunii Europene si urmatoarele: - actele unilaterale adoptate de catre institutii create prin intermediul acordurilor internationale (care in activitatea lor elaboreaza acte); - unele tratate incheiate de statele membre, anterior constituirii Comunitatilor Europene (ex.: GATT Acordul General pentru Tarife si Comert, 1947). 12. Izvoarele complementare ale Uniunii Europene Izvoarele complementare sunt acelea care rezulta din acordurile incheiate intre statele membre in domeniile de competenta nationala; - acestea sunt: conventiile, deciziile si acordurile convenite prin reprezentantii guvernelor statelor membre reunite in cadrul Consiliului si declaratiile, rezolutiile si luarile de pozitie ale Uniunii. Conventiile se aseamana cu cele specifice dreptului international, prin recurgerea la procedeele clasice de angajament (semnarea si ratificarea), insa specificitatea lor se manifesta, in special, prin nivelul elaborarii lor: - initiativa este, in general, luata de comun acord de Consiliu si Comisie; - negocierea este condusa de experti guvernamentali si se realizeaza cu asistenta Comisiei; - proiectul elaborat de catre experti este transmis Consiliului si Comisiei, care indica public opinia lor intr-un aviz formal, precum si obiectiile pe care le au. Deciziile si acordurile convenite prin reprezentantii guvernelor statelor membre reunite in cadrul Consiliului sunt acte conventionale interstatale, adoptate la propunerea Comisiei si, dupa consultarea Parlamentului, sunt hotarate cu ocazia unei sesiuni a Consiliului si in prezenta Comisiei Europene; - de regula, acestea sunt publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene si trimise institutiilor pentru a fi puse in aplicare. Declaratiile, rezolutiile si luarile de pozitie relative ale Uniunii Europene sunt adoptate de comun acord de statele membre, nu comporta nici o procedura de angajament juridic si exprima vointa politica a actelor care le confera numai valoare de orientare pentru a programa actiunile lor; - de precizat: asemenea acte pot fi adoptate de catre sefii de stat si de guvern ai statelor membre, reuniti in cadrul Consiliului.

1. A.

B.

C.

2.

4. Instituia jurisdicional comunitar Sub aceast denumire general este desemnat ntregul sistem, respectiv: Curtea de Justiie propriu zis, Tribunalul de prim instan i alte camere jurisdicionale susceptibile de a fi create pentru cercetare unor litigii. Compoziia Curtea de Justiie Ea a fost creat n 1952 prin Tratatul de la Paris instituind Comuntatea european a crbunelui i oelului. n principiu, ea este constituit dintr-un judector pentru fiecare stat membru. 27 de judectori i 8 avocai generali sunt numii pentru un mandat de 6 ani care se poate rennoi de ctre statele membre, dintre persoanele care ofer garanii de independen i care au capacitatea cerut pentru exercitarea unor nalte funcii jurisdicionale. Judectorii desemneaz predintele pentru un mandat de trei ani. Cei 8 avocai generali care asist Curtea treuie s fie impariali i independeni. Ei aleg pe primul avocat general pentru un mandat de un an. Acesta repartizeaz problemele ntre avocaii generali. Curtea se organizeaz n: a) 8 camere (care cuprind cte 5 sau 3 judectori), b) marea camer care cuprinde 13 judectori i c) adunarea plenar (care se ntrunete foarte rar). Adunarea plenar este sesizat n cazuri speciale prevzute de statutul Curii i atunci cnd apreciaz c o problem are o importan excepional. Curtea se constituie n marea camer dac i-o cere un stat membru sau o instituie care e parte a instanei sau dac exist probleme deosebit de complexe i importante. Celelalte probleme sunt examinate de camere cu 5 sau 3 judectori. Tribunalul de prim instan El a fost instiuit de Actul unic pentru a uura lucrrile Curii. El exist din 1989 i este compus de cel puin un judector din partea fiecrui stat membru. Judectorii sunt numii de acord comun de guvernele statelor membre. Mandatul lor este de 6 ani i poate fi rennoit. Tribunalul de prim instan nu dispune de avocai generali. Aceast funcie poate fi ncredinat n mod excepional unui judector. Tribunalul se constiuie n camere compuse din cinci sau trei judectori sau n unele cazuri n formaie de un judector. El se mai poate constitui n marea camer cu 13 judectori sau n Camer plenar n cazul unor probleme juridice importante sau deosebit de complexe. Hotrrile Tribunalului sunt susceptibile de recurs n faa Curii care se pronun doar dac s-au violat regulile de drept. Tribunalul funciei publice Acesta este instituit printr-o decizie a Consililui Europei din 2 noiembrie 2004. Este compus din apte judectori numii de Consiliu pentru un mandat de ase ani, rennoibil. Tribunalul funciei publice este ataat Tribunalului de prim instan. Atribuiile Rolul esenial al Tribunalului de prim instan i al Tribunalului funciei publice const n examinarea legalitii actelor comunitare respectarea, aplicarea i

interpretarea uniform a dreptului comuitar. Acest misiune se realizeaz prin judecarea unor categorii de recursuri: recursurile directe introduse de personae fizice i morale impotriva actelor instituiilor comunitare; recursurile statelor membre mpotriva Comisiei; recursurile statelor membre contra Consiliului UE care se refer la domeniul ajutoarelor de stat, msuri de aprare comercial (dumping) i a actelor prin care el i exercit competenele de execuie; recursurile privind repararea pagubelor cauzate de instituiile comunitare sau agenii lor; recursurile care se refer la contracte ncheiate de Comuniti, care prevd expres competena Tribunalului; recursuri n materie de marc comunitar