Sunteți pe pagina 1din 17

UNIVERSITATEA ROMANO-AMERICANA

FACULTATEA DE RELATII COMERCIALE SI FINANCIAR BANCARE INTERN SI INTERNATIONAL

CUPRINS

Continutul Si Rolul Impozitelorpag.3 Elementele Impozitului.pag.3 Caracterizarea Generala A Impozitelor Directe..pag.4 Impozite Reale...pag.4 Impozite Personale.pag.5 Cota Unica De 16%..pag.11

IMPOZITELE

DIRECTE

1. Continutul si rolul impozitelor Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile si/sau averea persoanelor fizice si juridice la dispozitia statului in vederea acoperirii cheltuielilor publice. Aceasta prelevare se face in mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie directa din partea statului. Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie inteles in sensul ca plata acestora catre stat este o sarcina impusa tuturor persoanelor fizice si/sau juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa sau poseda un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datoreaza impozit. Sarcina achitarii impozitului pe venit revine tuturor persoanelor fizice si/sau juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa prevazuta de lege. Rolul impozitelor de stat se manifesta pe plan financiar, economic si social, cel mai important fiind rolul impozitelor care se manifesta pe plan fi-nancar, deoarece acesta constituie mijlocul principal de procurare a resur-selor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice. Pe plan so-cial, rolul impozitelor se concretizeaza in faptul ca prin intermediul lor, stat-ul procedeaza la redistrubuirea unei parti importante din produsul intern brut intre grupuri sociale si indivizi, intre persoanele fizice si cele juridice. 2. Elementele impozitului Pentru ca prin impozite sa se poata realiza obiectivele financiare, economice si sociale urmarite de catre stat la introducerea lor, este necesar ca reglementarile fiscale sa fie cunoscute si respectate atat de organele fiscale, cat si de contribuabili. Printre elementele impozitului se numara: subiectul (platitorul), suportatorul, obiectul impunerii, sursa impozitului, unitatea de impunere, cota (cotele) impozitului, asieta, termenele de plata, etc. Subiectul impozitului (contribuabilul) este persoana fizica sau juridica obligata prin lege la plata acestuia. Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suporta efectiv impozitul. Obiectul impunerii il reprezinta materia supusa impunerii. La impozitele directe, obiect al impunerii poate fi venitul sau averea. Sursa impozitului arata din ce anume se plateste impozitul. Unitatea de impunere se foloseste pentru exprimarea dimensiunii obiectului impozabil. Drept unitate de impunere putem

intalni: unitatea monetara, metrul patrat de suprafata utila, hectarul de teren, bucata, kilogramul, litrul, etc Cota impozitului sau cota de impunere reprezinta impozitul aferent unei unitati de impunere. Asieta (modul de asezare al impozitului) reprezinta totalitatea masurilor care se iau de organele fiscale in legatura cu fiecare subiect impozabil, pentru identificarea obiectului impozabil, stabilirea marimii materiei imozabile si determinarea impozitului datorat statului. Termenul de plata indica data pana la care impozitul trebuie achitat statului. 3. Caracterizarea generala a impozitelor directe Impozitele directe reprezinta forma cea mai veche de impunere. Ele s-au practicat si in oranduirile precapitaliste, insa, o extindere si o diversi-ficare mai mare au cunoscut abia in capitalism. Impozitele directe au caracteristic faptul ca se stabilesc nominal in sarcina unor persoane fizice sau juridice, in functie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de impozit prevazute in lege. Ele se incaseaza direct de la subiectul impozitului la anumite termene dinainte stabilite. Impozitul funciar Impozitul pe cladiri Impozitul pe activitati industriale, comerciale si profesii libere Impozitul pe capitalul mobiliar sau banesc

Impozite reale

IMPOZITE
DIRECTE

Impozite pe venit Impozite personal e

Impozite pe veniturile persoanelor fizice Impozite pe veniturile societatilor de capital

Impozite pe averea propriu-zisa Impozite Impozite pe circulatia pe avere averii Impozitul pe sporul de avere Impozitele directe pot fi grupate in impozite reale si impozite personale.

3.1. Impozitele reale


Impozitele de tip real au cunoscut o larga raspandire in perioada capitalismului ascendent. Astfel, in primele stadii de dezvoltare a capitalismului, cand pamantul constituia forma de baza a bogatiei si principalul mijloc de productie, intr-o serie de tari europene a fost introdus impozitul funciar (pe pamant). Pentru stabilirea marimii acesteia se foloseau diferite criterii ca de ex. nr. Plugurilor utilizate in vederea lucrarii pamantului, intinderea terenurilor cultivate si calitatea acestora etc. asemenea criterii nu permiteau stabilirea reala si corecta a capacitatii de pata a proprietarului funciar, deoarece se aveau in vedere numai unii dinre factorii care influenteaza nivelul productiei agricole. Un important pas inaite in stabilirea mai aproape de realitate a impozitului funciar, la constituit introducerea cadastrului, care reprezinta atat actiunea de descriere a bunurilor funciare din fioecare localitate, cu mentionarea veniturilor pe care le produc, cat si registrele in care figureaza inscrisi contribuabili cu bunurile lor, pe baza carora se stabileau impozitele directe. Cu timpul cladirile(folosite ca locuinte, paravalii, magazine, birouri etc.)devin, alaturi de pamant o alta forma importanta a averii imobiliare mai ales in mediul urban. In vedera impunerii acesteia a fost introdus impozitul pe cladiri. Stabilirea acestui impozit se facea tot pe baza unor criterii exterioare cum sunt :nr. si destinatia camerelor, suprafata cosntituita, nr usilor si ferestrelor, marimea curtilor, chiria etc. astfel de cristeriii permiteau o impunere echitabila deoarece se aplicau izolat si nu ofereau o imagine completa asupra maririi obiectului impozabil. Dezvoltarea manufacturilor, a fabricilor, a comertului si desfasurarea altor activitati libere au condus la cresterea nr mestesugarilor, fabricantilor, comerciantilor si a liber-profesionistilor. Prntru impunerea acestora, s-a introdus impozitul pe actibitatilor industriale, comerciale si profesiile libere. La baza stabilirii acestui impozit au fost asezate, de asemenea diferite citerii de ordin exterior si anume :marimea localitatii in care intreprinderea considerata isi desfasura activitatea, natura intreprinderii etc. prin urmare nici in acest caz impozitul stabilit nu era dimensionat in finctie de capacitatea contributiva reala a platitorului. Avantul luat de industrie si comert a atras dupa sine dezvoltatrea relatiilor de credit a bancilor si a comertului cu hartii de valoare. In aceste imprejurari apare o categorie de persoane care se ocupa cu plasarea capitalurilor banesti de care dispun in operatii speculative. Pentru impunerea acestora, s-a introdus impozitul, pe capitalurile banesti. Acest impozit se stabilea fie in fuctie de volumul dobanzilor pe care debitorul le plarea pt capitalul luat in imprumut, fie in functie de volumul dobanzilor pe care creditorul le incasa pt capitalul dat cu imprumut. Deoarece in mod frecvent nici debitorul si nici creditorul nu earu interesati sa informeze organele fiscale despre

relatiile credit existente intre ei, pt a se sustrage de la obligatiile de palta, impozitulpe capitalurile banesti a avut un randament fiscal scazut. Impozitele de tip real se practica si in zilele noastre. Astfel intro serie de tari in curs de dezvoltare exploatatiile agricole sunt supuse unor impozite de tip real. In cazul acestor impozite, sarcina fiscala este dimensionata in fuctie de suprafata de teren, de nr animalelor, de cantitatea de ingrasaminte folosite , de valoarea materialelor procurate pt lucrarile de irigatii sau de alti factori. Rezulta ca in cazul impozitelor reale, la impunere nu se ia in considerare produsul net(venitul) real al obiectelor impozabile, ci produisul brut sau cel mediu prezumat ceea ce ii devantajeaza pe micii producatori si ii avantajeaza pe producatorii mari care au conditii pt a realiza un venit mai mare decat cel mediu.

3.2.Impozitele personale
Impozitele personale se intalnesc sub forma impozitelor pe venit si pe avere, in stransa legatura cu situatia personala a subiectului impozitului, motiv pentru care sunt cunoscute si sub denumirea de impozite subiective.

3.2.1. Impozitele pe venit Impozitele pe venit sunt forma de baza a impozitelor personale si au putut fi introduse atunci cand s-a inregistrat o suficienta diferentiere a ve-niturilor realizate de diferite categorii sociale. Subiectele impozitului pe venit sunt persoanele fizice si cele juridice (societatile de capital) care realizeaza venituri din diferite surse. 3.2.1.1. Impozitele pe profitul persoanelor fizice La plata acestui impozit sunt supuse persoanele fizice care au domi-ciliul sau rezidenta intr-un anumit stat, precum si cele nerezidente, care re-alizeaza venituri din surse aflate pe teritoriul acelui stat, cu unele exceptii prevazute de lege. De la plata impozitului pe venit se acorda unele scutiri, astfel in mod frecvent sunt scutiti de plata impozitului pe venit suveranii si familiile regale, diplomatii straini acreditati in tara respectiva (cu conditia reciprocitatii), uneori militarii, institutiile publice si persoanele fizice care realizeaza venituri sub nivelul minimului neimpozabil.

In practica fiscala se intalnesc doua sisteme de asezare a impozitelor pe veniturile persoanelor fizice. Sistemul impunerii separate poate fi intalnit fie sub forma unui im-pozit unic pe venit, care permite o impunere diferentiata pentru fiecare ca-tegorie de venit in functie de natura acestuia, fie prin instituirea mai multor impozite, care vizeaza fiecare in parte venitul obtinut dintr-o anumita sursa. Sistemul impunerii globale este cel mai frecvent intalnit si presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de o persoana fizica, indiferent de sursa de provenienta, si supunerea venitului cumulat unui singur impozit. Din compararea celor doua sisteme de impunere, rezulta ca impunerea separata permite tratarea diferentiata a veniturilor, in ceea ce priveste modul de asezare si nivelul cotelor de impozit, deoarece acestea din urma difera in functie de sursa de provenienta a veniturilor. Persoanele care realizeaza venituri dn mai multe surse sunt avantajate, deoarece nu mai sunt afectate de consecintele progresivitatii impunerii, care se fac simtite prin cumularea veniturilor practicata in sistemul impunerii globale. Pentru calcularea impozitului pe veniturile persoanelor fizice pot fi utilizate cote proportionale sau progresive. In unele tari, venitul impozabil este supus mai intai impunerii la cote proportionale si apoi impunerii in cote progresive. Cea mai frecvent utilizata este impunerea in cote progresive pe transe de venit. Impozitul pe veniturile persoanelor fizice se stabileste, de regula, anual, pe baza declaratiei de impunere intocmite de subiectul impozitului. Dupa stabilirea impozitului datorat statului, acesta se inregistreaza in debitul contribuabilului in registrul de rol. Incasarea impozitului stabilit asupra veniturilor din salarii, dobanzi, rente, etc. se realizeaza, de cele mai multe ori, prin stopaj la sursa, iar impozitul asupra celorlalte venituri se incaseaza direct de la contribuabili. Nu sunt supuse impozitarii: pensiile care nu depasesc 5 000 000 de lei pe luna si ajutoarele primite in cadrul sistemului asigurarilor sociale; alocatiile de stat pentru copii; pensiile de intretinere; bursele acordate elevilor, studentilor si doctoranzilor; dobanzile acordate pentru titlurile de stat si cele aferente depunerilor la vedere in conturi la societati bancare; sumele sau bunurile primite ca ajutor; donatiile; sponsorizarile (la persoanele care le primesc); sumele primite de asigurati in baza contractelor de asigurare de bunuri sau persoane; veniturile obtinute din tranzactionarea valorilor mobiliare, etc.

Impunerea are ca obiect venitul efectiv realizat, determinat ca diferenta intre totalul veniturilor incasate din activitatea desfasurata si cheltuielile efectuate pentru realizarea veniturilor. Pentru a se determina venitul impozabil, contribuabilii trebuie sa depuna, pana la data de 31 ianuarie a fiecarui an, declaratia de impunere pentru veniturile realizate in anul fiscal precedent. Pentru calcularea impozitului cuvenit statului asupra venitului anual impozabil se aplica cote progresive compuse al caror nivel minim este de 15% pentru veniturile de pana la 3 000 000 lei. Cota de impunere maxima este de 35% si se aplica asupra veniturilor care depasesc 12 000 000 lei. Tot pe baza acestor cote se calculeaza si impozitul pe veniturile obtinute din drepturi de autor, din cesionarea, inchirierea si valorificarea unor astfel de drepturi dobandite prin mostenire. Pentru veniturile obtinute din inchirierea, subinchirierea si din constituirea dreptului de uzufruct, impozitul se calculeaza prin aplicarea unei cote de 15% asupra venitului anual impozabil, care se obtine prin deducerea din veniturile incasate la nivelul unui an a impozitului pe cladiri, a primelor de asigurare platite si a impzitului pe teren aferente spatiului inchiriat. Daca este vorba de inchirierea sau subinchirierea de camere mobilate, se mai deduce si o cota forfetara de cheltuieli de 20% din venitul rezultat in urma scaderii impozitelor si a primelor de asigurare mentionate. 3.2.1.2. Impozitul pe profitul persoanelor juridice Pentru stabilirea impozitului pe profitul realizat de persoanele juridice (societatile de capital), in unele tari se foloseste acelasi sistem de impunere ca in cazul persoanelor fizice, iar in altele se practica un sistem distinct. Modul in care se realizeaza impunerea profitului realizat de persoanele juridice este determinat de organizarea acestora, ca societati de persoane sau ca societati de capital. In cazul societatilor de persoane, impunerea veniturilor acestora se face frecvent pe baza sistemului aplicat veniturilor persoanelor fizice, deoarece este dificil sa se faca distinctie intre averea fiecareia din persoanele asociate si patrimoniul societatii respective. La societatile de capital, poate fi facuta o demarcatie neta intre averea personala a actionarilor si patrimoniul societatii deoarece actionarii raspund pentru actele si faptele societatii numai in limitele partii de capital pe care o detin. Profitul obtinut de o societate de capital se repartizeaza atat actio-narilor sub forma de dividende (proportional cu participarea lor la capital), cat si la dispozitia societatii pentru constituirea unor fonduri. Aceasta repartizare a profitului permite luarea in considerare a mai multor modalitati de impunere a veniturilor realizate de societatile de capital si anume:

a)

se impune mai intai profitul total obtinut de societatea de capital si apoi separat profitul repartizat actionarilor sub forma de dividende. In acest caz, considerat clasic, partea din profit repartizata actionarilor este impusa de doua ori impozitarii (o data la societate si a doua oara la actionari sau asociati); b) se impun numai dividendele, iar partea din profit lasata la dispozitia societatii de capital este scutita de impozit. Practicarea acestei metode este avantajoasa pentru societatile de capital si vizeaza simularea acestora in plasarea profitului realizat in noi investitii; c) se impune numai partea din profit care ramane la dispozitia societatii de capital, iar dividendele repartizate actionarilor nu sunt impuse impozi-tarii. In acest caz se incalca principiul echitatii fiscale, deoarece se exone-reaza de la impunere dividendele realizate de actionari; d) impunerea separata, mai intai a dividendelor repartizate actionarilor si apoi a partii din profit ramase la dispozitia societatii de capital. In vederea stabilirii venitului impozabil al societatii de capital, se pleaca de la rezultaele de bilant ale acesteia, la care se adauga: soldul stocurilor (soldurile de la inceputul anului, plus intrarile din productie, minus iesirile), veniturile din castiguri de capital, dobanzile la conturile curente, veniturile din dobanzi la creditele acordate, veniturile din chirii, etc. Pentru a se stabili venitul impozabil, urmeaza ca din veniturile brute astfel dereminate sa se scada: cheltuielile de productie, dobanzile platite, prele-varile la fondul de rezerva si la alte fonduri speciale permise de lege, pier-derile din activitatea anului curent si eventual din anii precedenti, anumite prelevari pentru scopuri social-culturale. Conditiile si limitele in care pot fi facute aceste scazaminte difera de la tara la tara. In ceea ce priveste impozitarea propriu-zisa a profitului net obtinut de societatile de capital, practica internationala permite evidentierea urmatoa-relor situatii: a) in unele tari cotele de impunere sunt diferentiate in functie de proprie-tarul capitalului social; b) cotele de impunere sunt diferentiate in functie de natura activitatilor din care se obtine profitul; c) nivelul cotelor de impunere este stabilit in functie de cifra de afaceri a societatilor comerciale; d) utilizarea unor cote de impozit diferite, dupa cum impozitul este un venit al bugetului de stat (federal) sau al bugetelor locale; e) utilizarea unei singure cote de impunere. Dupa cum rezulta din cele prezentate, impozitul pe profitul societatilor de capital se calculeaza pe baza unor cote proportionale carora li se pot aplica anumite corective.

Impunerea profitului realizat de persoanele juridice se face, de regula, anual, pe baza declaratiei de impunere intocmite de acestea. In Romania in perioada de dupa 1989 sis de impozitare a persoanelor juridice care realizeaza profit a cunoscut o evolutie continua in strinsa legatura cu schimbarile intervenite in derularea reformei economice si sociale. Astfel incepind cu 1 inanuarie 1991 pentru determinarea impozitului pe profit sa inrodus sistemul bazat pe cote progresive compuse. Minimul neimpozabil era de 20.000 lei iar cotele erau cuprinse intre 25%pt profirurile ce depaseau 20.000lei si pana la 57% pt profiturile de peste 955mln lei. Acest sistem a inlocuit vechiul mod de calcul care conducea la unele discriminari de oarece la acelasi profit obtinut de ag ec din diferite domenii de activitate acestia plateau un impozit diferit . Pentru stimularea ag ec autohtoni si straini si investire de capital in domeniile prioritare ale ec romane se prevedeau ca acestia sa beneficieze de scutirea impozitului pe profit, in mod diferentiat, pt o perioada cuprinsa intre 6 luni si 5 ani in functie de domeniul de activitate. De asemenea tot in scop stimulativ pt profitul utilizat pt realizarea unor investitii cu careacter productiv sau pentru protejarea mediunlui incnjurator ag ec beneficiau de o reducere a impozitului cu 50%. De al 1 ianuarie 1992 in vedera simplificarii si reducerii volumului operatiilor privind calculaera impozitului pe profit, s-a renuntat la cotel progresive pe transe, de venit in favoarea a 2 cote. Astfel profitul de pana la 1 mil era impozitat cu 30% iar ce depasea 1 mil se platea un impozit de 45%. Aceste cote au fost utilizate pana la finele anului 1994. Incepand cu 1 ian1995 a fost instituit un nou sistem de impozitare a profitului. Printre trasaturile acestui sis tem mentionam : -utilizarea cu unele exceptii a cotei de 38% pt calcularea impozitului, indiferent de forma de propietate a capitalului, nationalitatea firmei ; -pt marirea interesului fata de agricultura, profitul obtinut din aceasta ramura este impozitat in baza unei cote de 25% daca profitul provine in proportie de cel putin 80% din acest domeniu -profitul realinat de BNR ramas dupa deducerea ch permisive si a sumelor aferente fondului de rezerva se impune in baza unei cote de 80%; -profitul impozabil aferent ponderii veniturilopr realizate din jocuri de noroc, baruri si cluburi de noapte in volumul total al veniturilor se impoziteaza cu o cota aditionale de 22%. In primul trimestru al anului 1998 in sis impozitarii profitului in Romania au intervenit unele elemente noi. Este vorba mai inati de evaluarea reducerii cu 50% a impozitului oferit profitului reinvestit in conditiile mai inainte prezentate si a profitului obtinut din exportul bunurilor realizate din activitate proprii si din prestari de servicii internationale. Un alt element nou intervenit in sistemul de impozitare a profitului este acela ca pirderea anuala declarata de contribuabili si care este specificata in declaratia de impunere, se reporteaza si se scade din profiturile impozabile realizate in urmatorii 5 ani. Recuperarea pierderilor va fi facuta la fiecare termen de plata a impozitului pe profit. Se poate aprecia ca marirea termenului de recuperare a pierderilor de la 36 luni la 5 ani este de natura sa sprijine mai des pe agentii economici care se confunda cu unele dificultati financiare.

10

3.2.2. Impozitele pe avere Institurea acestor impozite a fost facuta din cauza ca diferite persoane fizice si juridice au drept de proprietate asupra unor bunuri mobile sau imobile. In practica fiscala din diferite tari, impozitele pe avere se intalnesc sub urmatoarele forme: impozite asupra averii propriu-zise; impozite pe circulatia averii; impozite pe sporul de avere sau pe cresterea valorii averii. Impozitele asupra averii propriu-zise pot fi intalnite atat ca impozite stabilite asupra averii, dar platite din venitul obtinut de pe urma averii respective, cat si ca impozite instituite pe substanta averii. Impozitele asupra averii propriu-zise care se intalnesc mai frecvent sunt: impozitele pe proprietatile imobiliare; impozitele asupra activului net. Impozitele pe proprietatile imobiliare se intalnesc cel mai adesea sub forma impozitelor asupra terenurilor si cladirilor. Aceste impozite au ca baza de impunere fie valoarea de inlocuire sau valoarea declarata de proprietar, fie veniturile capitalizate privind bunurile respective. Cotele de impunere sunt in general scazute si sunt diferentiate atat in functie de categoria de folosinta a terenului, cat si de amplasamentul acestuia. Impozitele asupra activului net au ca obiect intreaga avere mobila si imobila pe care o detine un contribuabil. La plata acestui impozit in unele tari sunt supuse atat persoanele fizice cat si cele juridice, iar in altele fie numai persoanele fizice, fie numai societatile de capital. Impozitele pe circulatia averii se instituie in legatura cu trecerea dreptului e proprietate asupra unor bunuri mobile si imobile de la o persoana la alta. In aceasta categorie de impozite, se afla: impozitele pe succesiuni; impozitele pe donatii; impozitele pe actele de vanzare-cumparare a unor bunuri imobile; impozitele pe hartiile de valoare (actiuni, obligatiuni, etc.); impozitele pe circulatia capitalurilor si a efectelor comerciale. Impozitele pe succesiuni au ca obiect al impunerii averea primita drept mostenire de o persoana fizica si vizeaza numai circulatia bunurilor intre persoanele fizice. Impozitul poate fi stabilit fie global pentru toata averea lasata mostenire, fie separat pentru partea de avere ce revine fiecarui mostenitor. Calcularea impozitului

11

se face pe baza unor cote progresive, iar nivelul acestora este diferentiat atat in functie de valoarea averii care face obiectul succesiunii, cat si in functie de gradul de rudenie existent intre persoana decedata (decujus) si mostenitorii acesteia (impozitul este mult mai mare cu cat succesorul este ruda mai indepartata cu persoana decedata). Impozitele pe donatii au fost introduse pentru a preveni ocolirea platii impozitului pe succesiuni, in cazul in care are loc efectuarea de donatii de avere in timpul vietii. Impozitul cade in sarcina persoanei care primeste donatia (donatar) si se calculeaza pe baza unor cote progresive. Nivelul progresivitatii este influentat de valoarea averii donate si de gradul de rudenie dintre donator si donatar. Impozitele pe actele de vanzare-cumparare a unor bunuri imobile cad in sarcina cumparatorilor. In unele tari pentru calcularea impozitului se utilizeaza cote proportionale, iar in altele cote progresive. Impozitele pe sporul de avere sau pe cresterea valorii averii au ca obiect sporul de valoare pe care l-au inregstrat unele bunuri in cursul unei perioade de tmp. Ca impozite de acest gen putem mentiona: impozitul pe surplusul de valoare imobiliara; impozitul pe sporul de avere realizat in timp de razboi.. Impozitul pe surplusul de valoare imobiliara a fost introdus pentru impunerea sporului de valoare inregistrat de anumite bunuri imobiliare in intervalul de timp de la cumparare si pana la vanzare, fara ca proprietarul sa fi efectuat o cheltuiala in acest scop. Impozitul pe sporul de avere realizat in timp de razboi are ca obiect averea dobandita in timpul sau ca urmare a razboiului. Cu toate ca impozitul se calcula in cote progresive, el n-a avut un randament prea ridicat, deoarece existau numeroase cai de sustragere de la impunere si se platea in moneda depreciata in urma inflatiei. 4. Cota unica de 16% O data cu schimbarea puterii la Bucuresti, noua guvernare aduce si ea schimbari in viata romanului.Prima sedinta de guvern a dus la modificarea legislatiei fiscale. De anul acesta, toate veniturile vor fi impozitate cu o cota unica de 16%. Cota unica de impozitare a veniturilor, aprobata in ultima sedinta de guvern de anul trecut, va duce la cresterea deducerilor acordate pentru salarii brute de pana la 10 milioane inclusiv si la scaderea progresiva a deducerilor aferente veniturilor salariale care depasesc acest nivel. Pentru un venit salarial brut cuprins intre 3si 10 milioane lei inclusiv al unei persoane fara copii in intretinere,

12

deducerea personala acordata va fi de 2,5 milioane lei (fata de 2,3 milioane lei pana in prezent). Pentru un venit brut de patru milioane lei, impozitul platit va fi de 131.200 lei (fata de 183.600 lei), rezultand un castig net de 52.400 lei. La un venit brut de 15 milioane lei, deducerea va fi de 1,8 milioane lei (fata de 2,3 milioane lei), iar impozitul se va reduce de la 2,4 milioane lei la 1,6 milioane lei, rezultand un castig net de 790.200 lei. In cazul unui venit brut de 20 milioane lei, deducerea va fi de 1,2 milioane lei (fata de 2,3 milioane lei), iar impozitul va scadea de la 3,9 milioane lei la 2,4 milioane lei, castigul net fiind de 1,5 milioane lei. Veniturile de peste 30 de milioane lei nu mai primesc reduceri. Reducerile de impozit de la 25% la 16% pentru profitul firmelor si de la 18%-40% la 16% pentru veniturile persoanelor fizice vor determina scaderea veniturilor bugetului de stat cu 31.000-32.000 de miliarde de lei, din care 24.000 de miliarde de lei la impozitul pe venit, potrivit estimarilor facute de Ionut Popescu, ministrul Finantelor Publice. Autoritatile spera sa compenseze reducerea veniturilor bugetare prin unele majorari de impozite si reducerea economiei subterane. Contributiile pentru asigurarile sociale nu se mai reduc de la 49,5% la 47,5%, asa cum prevedea Lege bugetului pe 2005. Masura a fost luata pentru a evita reducerea veniturilor bugetare cu circa 9.700 de miliarde de lei. O alta masura a fost dublarea impozitului pe veniturile microintreprinderilor de la 1,5% la 3% din cifra de afaceri. Aceasta operatiune va aduce venituri de 5.400 de miliarde de lei. In plus, impozitul pe dividende va fi majorat cu 5% pentru persoanele fizice, urmand sa ajunga la acelasi nivel cu cota perceputa companiilor, de 10%. O data cu reforma fiscala, firmele pierd noua la suta din ajutorul acordat de stat. Pentru 2004, rata de recuperare a taxelor ramane la 25% Diminuarea impozitului pe profit de la 25% la 16%, intrata in vigoare la inceputul acestui an, va determina si scaderea ajutorului de care pot beneficia intreprinderile mici si mijlocii pentru investitiile realizate din profitul reinvestit, relateaza Mediafax. Posibilitatea recuperarii impozitului pe profitul reinvestit a fost acordata IMM prin Hotararea Guvernului 1461/2004. Prin program, beneficiarii eligibili pot recupera de la bugetul de stat fonduri in limita impozitului aferent profitului reinvestit. Deoarece cota de impozit a fost diminuata, IMMurile vor recupera de la stat cel mult 16% din valoarea investitiilor realizate in acest an, fata de 25% anterior. Masura nu va afecta investitiile realizate anterior datei de 1 ianuarie 2005. Firmele pot recupera, in 2005, impozitul de 25% platit pentru profitul reinvestit in ultimul trimestru al anului trecut. Hotararea prevede ca facilitatea se aplica firmelor care au cumparat active dupa 1 octombrie 2004 si le-au pus in functiune pana la sfarsitul anului trecut, cu conditia sa nu fi utilizat pentru acestea metoda de amortizare accelerata.

13

Schema de ajutor de stat mentionata a fost aprobata de Consiliul Concurentei la sfarsitul anului trecut.Sunt considerate eligibile investitiile in capital fix in legatura cu crearea unei noi unitati, extinderea unei unitati existente sau demararea unei activitati care implica o schimbare fundamentala in produsul sau procesul de fabricatie al unei unitati existente, prin rationalizare, diversificare sau modernizare. Restructurarea financiara, exclusa In schimb, sunt excluse investitiile de inlocuire, destinate conservarii potentialului de productie, care nu aduc un spor de venit, ci au functia economica de a-l mentine, precum si masurile destinate restructurarii financiare a unei intreprinderi aflate in dificultate. Valoarea ajutorului acordat va fi de maximum 50% din valoarea investitiei pentru intreprinderile mari si de 65% pentru IMM. Alte conditii sunt ca activele reprezentand investitii necorporale, cum ar fi brevete si licente, sa fie exploatate exclusiv in intreprinderea beneficiara de ajutor de stat regional, sa fie considerate elemente de activ amortizabile, sa fie achizitionate de la un tert in conditiile pietei, sa figureze in activele societatii beneficiare de ajutor regional si sa ramana in patrimoniul acesteia pe o perioada de cel putin cinci ani. O alta conditie este independenta societatii, adica firmele care nu fac parte din categoria IMM-urilor sa nu detina mai mult de 25% din capitalul social. De asemenea, firmele beneficiare trebuie sa mentina investitia pentru cel putin cinci ani, in caz contrar ajutorul de stat urmand sa fie recuperat. Facilitatea nu se aplica bunurilor care au alte surse de finantare decat profitul brut, cum ar fi creditele, imprumuturile nerambursabile sau civile. Potrivit deciziei Consiliului, perioada de aplicare a schemei de ajutor de stat este anul 2005. Durata poate fi prelungita pentru perioada 2006-2007, insa orice prelungire trebuie notificata si supusa analizei Consiliului Concurentei inainte de a fi operata. Legea 346/2004 privind regimul Intreprinderilor Mici si Mijlocii defineste aceste firme ca fiind societatile cu mai putin de 250 de salariati, o cifra de afaceri de cel mult 8 milioane de euro sau active de maxim 5 milioane de euro. Cota unica pica greu in bugetele locale In lipsa altor resurse si daca nu se imbunatateste colectarea, localitatile pierd peste 15.000 de miliarde de lei Mai putini bani pentru scoli, reparatii in spitale, dar si pentru subventia la energie termica si proiectele de infrastructura. Aceasta este perspectiva sumbra de care primarii se tem pana la rectificarea bugetara. Spitalul Judetean din Slobozia trebuia sa suporte anul acesta mai multe lucrari de reparatii. Proiectele autoritatilor locale

14

sunt acum sub semnul intrebarii, la fel ca si cele vizand drumurile judetene si institutiile de asistenta sociala si culturala. Vinovata pare a fi tocmai masura care a adus atata bucurie oamenilor de afaceri si salariatilor cu venituri mari: cota unica de 16%. Pentru bugetele localitatilor efectul imediat nu se anunta deloc benefic. Din impozitul pe venitul global (IVG) total colectat in tara, 63% ramane in regiunile in care acesta a fost platit. Alte 23 de procente sunt redistribuite de la bugetul de stat, sub forma sumelor de echilibrare, in judetele in care se colecteaza mai putin. Anul acesta, Guvernul anticipeaza o reducere a incasarilor la impozitul pe venit de 24.000 miliarde de lei, mai mult de jumatate din pierdere putand sa fie resimtita de bugetele locale. "Fata de cele 90 de miliarde programate a ramane dupa colectare in Slobozia, nu mai mizam acum decat pe 50 miliarde de lei", spune Silvian Ciuperca, presedintele Consiliului Judetean Ialomita si al Asociatiei Oraselor din Romania. Golul de venituri de circa 40% ar putea afecta si plata facturilor la energie. "Luna aceasta nu vom suferi, pentru ca vin bani si din impozitul pe al treisprezecelea salariu. Din martie-aprilie avem insa cheltuieli la investitiile angajate", spune Ciuperca. El spera ca sumele de echilibrare primite de la bugetul de stat vor fi majorate pentru a compensa pierderea si ca Ministerul Finantelor va accepta sa transfere catre bugetele locale o parte a incasarilor din accize si taxe vamale si va majora transferurile din TVA. Pana la rectificarea bugetara spera sa supravietuiasca si orasul Targu-Jiu, unde bugetul local va primi cu circa patru miliarde de lei mai putin in fiecare luna, pierzand o treime din incasarile de pana acum. Scapate de griji nu sunt nici orasele mai bogate. "In Oradea, salariile sunt mai mari, deci si reducerea de venituri din scaderea fiscalitatii va fi accentuata", spune Petru Filip, primarul orasului. El estimeaza un gol de venituri de aproape 100 de miliarde de lei daca nu se imbunatateste colectarea. Adica un sfert din sumele planificate la impozitul pe venit si peste 8% din totalul veniturilor proprii. Cum fata de 2004 au scazut cu 90 miliarde de lei si realocarile de la bugetul de stat pentru plata salariilor din invatamant, subventia la energie termica, reparatiile la spitale si protectia sociala, primarul anticipeaza probleme in aceste zone sensibile. Pentru programele de investitii, bazate doar pe veniturile proprii, primaria Oradea a gasit solutia intr-un imprumut bancar de 1.200 de miliarde de lei, pe 15 ani, obtinut la sfarsitul saptamanii trecute. Solutia nu este insa la indemana oraselor sarace, chiar si Oradea trebuind sa solicite o perioada de gratie pana in 2008 pentru ca ratele sa nu se suprapuna in urmatorii doi ani cu cele la imprumuturile mai vechi. "Anticipez probleme si pentru cei care vor sa emita obligatiuni municipale", adauga Filip. Solutia sa pentru rezolvarea problemei in orasele bogate nu este alocarea unei sume mai mari de la bugetul central, ci permisinea de a majora la nivel local o taxa cum este TVA, de la 19% la 19,5% spre exemplu, renuntandu-se la uniformizarea

15

fiscalitatii care franeaza dezvoltarea. Afectat in mod special va fi bugetul Capitalei. Pentru 2005 erau programate venituri din cota retinuta si din sumele de echilibrare de peste 13.400 de miliarde de lei. Reducerea fiscalitatii in orasul cu cele mai mari salarii din tara ar putea diminua veniturile cu peste 5.000 de miliarde de lei si nu pica tocmai bine, pana la imbunatatirea colectarii, pentru cheltuielile sociale, in invatamant si spitale, dar nici pentru programele prioritare de reabilitare a strazilor a transportului in comun sau a sistemului de termoficare, in conditiile in care primaria are de rambursat mai multe credite, vrea sa contracteze altele noi si numai pentru cheltuielile de capital ar trebui asigurate anul acesta peste 5.400 de miliarde de lei. Cota unica depinde de evazionisti Ministrul Finantelor sustine ca a gasit, impreuna cu FMI, solutii pentru toate efectele secundare ale introducerii cotei unice de impozitare. Ionut Popescu raspunde unui raport optimist al agentiei Fitch, dar care estimeaza ca nu pot fi indeplinite toate obiectivele asumate. Majorarea unor impozite si taxe si reducerea cheltuielilor bugetare, impreuna cu aplicarea unei legislatii dure impotriva evaziunii fiscale, vor preveni aparitia unor dezechilibre macroeconomice, sustine intr-un comunicat, ministrul Finantelor Publice, Ionut Popescu. El a aratat ca Guvernul si Fondul Monetar International au identificat masurile necesare pentru rezolvarea problemelor macroeconomice semnalate de agentia de evaluare financiara Fitch Ratings intr-un studiu asupra Romaniei. Nu finantele sint problema.Analistii Fitch au aratat in studiul Romania Nu finantele publice sint cea mai mare problema, ca introducerea cotei unice de impozitare de 16% pentru veniturile populatiei si pentru profitul firmelor va avea ca efect, pe termen mediu, majorarea incasarilor bugetare, pretul care trebuie platit fiind insa cresterea deficitului bugetar in acest an. Autorii studiului au estimat ca deficitul bugetar nu va putea fi redus la nivelul de 0,5% din PIB, stabilit de Guvern si FMI, nivelul dezechilibrului finantelor publice fiind prognozat la 1,5% din PIB. Potrivit analistilor Fitch, principalul efect negativ al introducerii cotei unice va fi cresterea cererii agregate si, implicit, majorarea deficitului de cont curent. FMI are solutii.Ministrul Finantelor sustine insa ca pentru aceste aspecte au fost identificate solutii impreuna cu reprezentantii FMI. Discutiile cu reprezentantii FMI s-au bazat tocmai pe identificarea de solutii pentru diminuarea presiunii asupra cererii, a deficitului de cont curent si a nivelului inflatiei. Toate masurile aplicabile de la 1 aprilie 2005, de majorare a unor taxe si impozite si de reducere a unor cheltuieli bugetare care au ca destinatie evitarea producerii de noi dezechilibre macroeconomice, impreuna cu aplicarea unei legislatii dure impotriva evaziunii fiscale, vor duce la realizarea obiectivelor propuse: inflatie

16

de 7%, deficit bugetar de 0,4-0,5% din PIB, deficit de cont curent de 6,9% si crestere economica de 5,5%, a spus Popescu.

BIBLIOGRAFIE:
IULIAN VACAREL -POLITICI FISCALE SI BUGETARE IN ROMANAIA IULIAN VACAREL FINANTE PUBLICE

INTERNET:ziare.ro curierulnational.ro jurnalul.ro capital.ro cotitianul.ro

17