Sunteți pe pagina 1din 4

Societatea perfecta

De John Kenneth Galbrraith


Societatea perfecta (1996) este cea mai recenta lucrare a profesorului american John Kenneth Galbrraith. Cartea este alcatuita din 18 capitole semnificative in ceea ce priveste conceptiile autorului cu privire la Societatea perfecta.Aceste capitole sunt: 1. Societatea perfecta 2. O privire generala 3. Era judecatii practice 4. Argumentul social 5. O economie sanatoasa 6. Inflatia 7. Deficitul 8. Distribuirea veniturilor si a puterii 9. Rolul decisiv al educatiei 10. Controlul: Principii de baza 11. Mediul 12. Migratia 13. Autonomia puterii militare 14. Sindromul birocratic 15. Politica externa: Dimensiunea economica si sociala a acesteia 16. Saracii planetei I: Rolul modelator al istoriei 17. Saracii planetei II: Ce trebuie sa faca o societate perfecta. 18. Contextul politic. Aceasta carte debuteaza inca din primul capitol cu o serie de intrebari privind titlul de societate perfecta, intrebari ce au starnit si continua sa starneasca o multime de controverse. Titlul de societate perfecta probabil nu va fi atins prea curand nici macar de cel mai dezvoltat si mai organizat stat si totodata nici din cauza nenumaratilor factori ce au condus la declinul economiei, iar asa cum spune si John Kenneth Galbrraith cheia societatii perfecte o reprezinta dezvoltarea continua a economiei. Discrepantele uriase dintre traiul celor saraci si traiul celor bogati evidentiate in aceasta carte ne arata cruda realitate si acesta este unul din motivele pentru care acea societate perfecta la care visam cu totii nu va exista probabil niciodata, cel putin nu in mintea unora dintre noi. In schimb, in viziunea celor mai fericiti dintre noi, ce nu duc grija zilei de maine, acea societate mult dorita de noi toti exista. Peste tot in mass-media, prin intermediul articolelor, reclamelor, emisiunilor de televiziune si nu numai, auzim de toate lucrurile rele din societatea noastra si de cum ar trebui aceasta imbunatatita, deoarece dorinta de mai bine va exista intotdeauna, insa nimeni nu incearca sa schimbe ceva cu adevarat, iar daca aceasta incercare exista vor fi probabil pierderi pe alte parti si nu se va putea atinge acea perfectiune mult dorita.

Pentru a putea face lucrurile sa mearga mai bine este nevoie sa identificam problemele existente in societate care nu sunt deloc putine, lumea reala fiind plina de constrangeri si de probleme ce vor sta intotdeauna in calea realizarii oricarui vis. Aceasta carte se refera la societatea perfecta ca la una realizabila, o societate in care economia, atat de esentiala in dezvoltare unei societati, este in continua crestere si de asemenea fiecare cetatean indiferent de diferentele de sex, culoare, educatie si nu numai, este liber si pe deplin satisfacut de traiul si de viata sa. De-a lungul timpului omenirea a fost martora la formarea si mai ales aplicarea unor ideologii dintre care se pot aminti: socialismul, capitalismul, liberalism. S-a constatat ca aplicarea unei ideologii a dus la rezultate uneori chiar diferite daca acest lucru a avut loc in locuri diferite, asupra diferitelor tipuri de comunitati. In socialism s-a promovat ideea proprietatii comune cat si cea a puterii data de proprietatea capitalului si controlul pietii. In timp s-a constatat proasta aplicabilitate in practica a acestora dovedindu-se ca piata concurentiala ce face loc initativei este mult mai productiva. De cealalta parte, capitalismul prezinta si acesta unele neajunsuri, caci este intotdeauna nevoie de interventia statului prin diferite actiuni. Societatea perfecta presupune un loc de munca pentru fiecare. Acest lucru in realitate intampina insa o serie de dificultati, cum ar fi caracterul relativ constant al cererii agregate si cresterea continua a cererii de locuri de munca. Esenta societatii perfecte consta in ideea ca fiecare membru trebuie sa aiba dreptul la o existenta multumitoare. In mod evident apar si diferentierile de functie si de nivelul de pregatire al fiecaruia. Se cere insa asigurarea unui nivel care sa permita ficaruia sa acceada pe o treapta superioara daca doreste acest lucru si poate. Principalul impediment ce sta in calea realizarii acestor deziderate fiind saracia. Educatia este o conditie necesara a democratiei. Oamenii cu nivel scazut al educatiei nu pot decide corectitudinea masurilor aplicate lor rezultand manipularea lor. Pe de alta parte, cei cu o educatie solida nu pot fi usor controlati neacceptand un sistem dictatorial. In realitate insa accesul la educatie este conditionat de posibilitatile materiale, unitatile de invatamant fiind struturate: unitati particulare si unitati de stat. In paginile cartii sale, John Kenneth Galbrraith propune o serie de solutii ce ar putea duce la salvarea si la dezvoltarea societatii in care traim. O prima corectie o reprezinta scaderea impozitelor mult prea mari, astfel consumul veniturilor proprii va creste considerabil. Acest lucru va contribui totodata si la incurajarea initiativei oamenilor de a investi in domeniul afacerilor aducand numeroase beneficii pe mai multe planuri. Cea de-a doua corectie pune accentul pe necesitatea scaderii ratei dobanzii prin masurile luate de Banca Centrala, fapt ce va incuraja imprumuturile. Astfel, beneficiind de un capital mai mare, atat producatorii cat si consumatorii vor investi sau cheltui mai mult decat in trecut, lucru ce va duce de asemenea la sporirea fluxului cererii globale. Cea de-a treia propunere este cu privire la contributia atat de necesara a guvernului la cererea agregata printr-un surplus de cheltuieli din plata impozitelor, acest lucru contribuind la cresterea deficitului bugetar.

Cu toate aceste solutii insa, nu putem trece cu vederea peste ce se intampla la momentul acesta in societate, declinul economic si somajul fiind unele din principalele motive in stagnarea dezvoltarii economice. Atat in viziunea lui Galbrraith, cat si in a noastra cu siguranta, acea societate perfecta la care aspiram cu totii ar trebui sa fie capabila sa combata crizele, recesiunile si stagnarea ce afecteaza economia de piata moderna, lucru pe care societatea actuala, oricat de moderna ar fi ea, nu este capabila sa-l indeplineasca. Societatea ideala ar trebui sa beneficieze de o dezvoltare economica deosebita si in acelasi timp constanta si anume de o crestere de la an la an a productiei si a fortei de munca. Galbrraith sustine ca atata timp cat exista oportunitati exista si liniste sociala; stagnarea economica si privatiunile avand consecinte sociale multiple si nefaste. Tot el sustine ca o economie puternica si stabila, impreuna cu oportunitatile pe care le ofera devine astfel obiectivul principal al unei societati mai bune, al societatii ideale. Un factor destul de important ce se interpune in calea desavarsirii unei economii sanatoase este reprezentat de inflatie, ce duce la devolatizarea si scaderea puterii de cumparare a banilor, datorita existentei lor excedentare n circulatie. Autorul mentioneaza de asemenea ca o piata puternica si obtinerea de catre patroni a unor beneficii importante stimuleaza revendicarile sindicatelor, o forta apreciabila inca, esentiala in plan social. Este de o mare importanta afiramatia ca trebuie ales intre somaj si inflatie deoarece acest lucru nu poate fi evitat. Societatea perfecta nu poate condamna o parte a populatiei sale la inactivitate, suferinte sociale si privatiuni economice de dragul atingerii unei stabilitati a preturilor. La nevoie, trebuie acceptat raul cel mai mic adica, cresterea preturilor. In ce priveste deficitul, autorul vorbeste despre cele trei mari categorii existente de cheltuieli publice: cele care nu servesc nici unui scop vizibil prezent sau viitor, cele care sustin sau dezvolta conditiile economice si sociale curente si cele ce-si aduc contributia sau permit o crestere in viitor a venitorilor, a productiei si a bunastarii generale. Tema controlului este tratata de Galbrraith cu mare seriozitate. Acesta sustine existenta a patru factori care obliga la o interventie si la un control al statului. Primul il constituie nevoia de a proteja acum si in viitor planeta, anumite reglamentari descrise in mod obisnuit ca prevenind distrugerea mediului inconjurator. Mai exista si necesitatea de a-i proteja pe cei vulnerabili dintre angajatii in sectorul productiv fata de efectele negative ale mecanismului economic. Al trei-lea factor este tendinta mai mult decat ocazionala a economii de a produce si vinde bunuri si servicii de larg consum cu deficinte tehnice sau care pot aduce prejudicii de ordin fizic. Al patru-lea factor este inglobarea de catre sistem a unor tendinte cu caracter de auto-distrugere a proprilor functii ce au o oarecare eficienta. In ceea ce priveste mediul inconjurator, tema tratata in cel de-al 11-lea capitol al cartii, sunt prezentate problemele care rezulta din impactul productiei si al consumului asupra sanatatii, confortului si bunastarii intregei comunitati. Intr-o societate ideala preocuparea fata de mediu trebuie sa benificieze de o constituenta puternic motivata, bazata pe resursele financiare necesare provenita din randul membrilor sai. Echilibrul public reclama prezenta celor ce apara in mod eficient problemele actuale si cele pe termen lung ale mediului. In continuarea cartii se vorbeste de asemenea si despre cea mai controversata problema cu care are de-a face orice societate moderna, si anume migratia.

Galbrraith afirma ca pe masura ce se devolta, economia moderna incepe sa se bazeze din ce in ce mai mult pe munca imigrantilor sositi din afara. Fara aceasta forta de munca ce completeaza oferta, economia ar suporta grave perturbatii, putand avea loc chiar dezastre. In politica moderna, standardul de viata public ca si rigorile necesare impuse in plan social actiunilor personale constituie rezultatul unui proces democratic, al unor decizii democratice. Acest aranjament este departe de a fi perfect sau linistit, de aceea societatea perfecta nu recunoaste autoritatea puterii militare. Pentru toti cei ce incearca sa acceada spre o noua societate, spre o societate mai buna, prima preocupare trebuie s-o constituie faptul ca autonomia puterii militare, ce se manifesta acum, trebuie sa fie adusa in limitele unui control democratic efectiv. In aceasta directie trebuie orientate cele mai puternice opinii si actiuni politice. In ceea ce priveste sindromul birocratic, societatea ideala trebuie sa-l recunoasca si sa-l combata, atat din sectorul de stat cat si din cel privat. Reactia unei societati ideale deriva din acceptarea stazelor birocratiei si a poliferarii personalului suplimentar, ineficient, ca trasaturi fundamentale ale structurii publice organizatorice. In ceea ce priveste politica externa, succesul in domeniul economic al societatii ideale este primordial in ceea ce priveste relatiile pasnice dintre natiuni si din interiorul acestora, progresul economic fiind esential pentru pacea si linistea statelor multinationale. In cel de-al 16-lea capitol, Saracii planetei sunt prezentate scurte istorisiri ale tarilor cu un nivel economic slab si in acelasi timp relatiile dintre tarile sarace si cele bogate. Autorul accentueaza ca o societate perfecta trebuie sa accepte ideea ca, in ceea ce priveste relatiile dintre tarile bogate si cele sarace, dintre fostele puteri colonialiste si coloniile lor, lumea si intreaga orientare a omenirii s-au schimbat pentru totdeauna. In ultimul capitol este accentuat faptul ca pasul decisiv spre o societate ideala este acela care va face ca democratia sa devina autentica, cuprinzatoare. Beneficiind de o democratie reala, societatea perfecta va izbuti in tot ceea ce va intreprinde, va capata chiar acel aspect al inevitabilitatii.

Muraru Steliana Ionela An I, grupa 206