DURERE - oare acesta e cuvantul care numeste ceea ce simt? Nu. Nu e potrivit.

Te doare capul, o mana sau un picior, dar cand e vorba de suflet e altceva. Suferinta sufletului pleaca intotdeauna de la un neajuns, de la ceva ce lipseste, ceva ce nu este... Am auzit oameni care au ramas fara o mana sau un picior spunand ca simt durere fizica desi erau constienti ca acea parte a corpului lor nu mai exista. Oare asa o fi si cu sufletul? Simte mai profund, mai acut lipsa a ceva ce a fost si nu mai este? Cu siguranta. Orice durere fizica trece, mai devreme sau mai tarziu, cea sufleteasca insa nu dispare, nici macar nu-si pierde din intensitate. Unii spun ca te obisnuiesti, eu insa cred ca devii una cu suferinta, te contopesti, te imbraci, te invelesti cu ea... M-am imbracat in singuratate si urla sufletul meu. Nu ma aude nimeni si nici nu vreau asta. Nu-mi doresc sa stie cineva ce se intampla cu mine. Ceea ce vreau este sa se sfarseasca, sa gasesc acel "ceva" ce lipseste, sa-l pun la loc si sa traiesc la maximum sentimentul. Pana sa gasesc ce am nevoie, imi traiesc singuratatea. O traiesc cu toata puterea, aproape cu sentimentul autopedepsirii. Ma complac si in acelasi timp ma zvarcolesc in neputinta... Am un vis pe care nici macar un sarut de-al tau nu l-ar putea rapi...dorinta de a ma indragosti...am deschis in fata lumii o fereastra de iluzii cu speranta ca intr-o zi cineva o sa-mi intrageasca inima... lasandu-i sa scape pe toti aceia care pentru a iubi traiesc...am o barca mica...si un univers pe unde-mi umbla sufletul aventurier cautand prima raza de dragoste...am imaginea ta care imi alearga in minte umplandu-mi sufletul de vise, ca un fluturas ce se naste, dar nu stie ca traieste doar o zi,. . . . si din nou la apusul soarelui mi se sterge sufletul, transformandu-se iar,. . . . si iar,. . . . si iar...doar in piatra... simt tot ce poate fi urat in dragoste pentru ca sint singura,. . . si uneori cred ca daca o sa fiu singura nu o sa sufar, dar vreau sa sufar, sa iubesc, sa simt, sa ating, sa devorez, sa simt ca traiesc iubind si fiind iubita...si daca ploua vreau sa ma lasi sa te acopar de fiecare strop, si daca vrei sa dansezi in ploaie vreau s-o faci doar cu mine,. . . si doar luna sa ne simta...am o gradina de flori ce se naste din vise, si imi impanzeste sufletul aratandu-mi toate visele implinite fara nici un cuvant, am doar o viata sa o traiesc, si vreau sa o traiesc doar inconjurata de florile din gradina mea nascuta din vise transformate in realitate...ma doare sa ma trezesc fara privirea ta...am sa ma indragostesc ca si cum ar fi pentru prima data, o sa-ti pun luna la picioare ca sa vezi ca niciodata nu o sa-mi fii indiferent...nu vreau sa mai traiesc nici o secunda fara a simti iubirea cu adevarat... ...as vrea sa-i dau timpului timp ca sa pot culege clipe, as vrea sa pot spera fara teama zilei de maine, as vrea sa fiu nisipul din clepsidra timpului tau, sa ma masori, sa ma aduni, sa ma privesti, sa stralucesc la lumina privirilor tale, sa tresar la pulsul dorintei tacute, sa fiu un timp in timpul gandului tau apoi...de-ar fi sa ma arunci sa fie pe plaja, sa calci usor sa nu strivesti SPERANTA, valul sa spele gingas tristetea, si scoica sa ma adune in amintirea ei...la miezul noptii te trezesti si simti, spre patul tau o adiere

ajunge si palpita, e duhul meu indragostit, e sufletul meu, el leagana nopti dupa nopti, frumusetea ta adormita... Asa era inceputul, plin de sperante, plin de iluzii...si acum e plin de durere. Inima alearga din ce in ce mai tare, sufletul lesina, lacrimile ard pielea in timp ce coboara usor pe obraz, durerea atinge tot ce-i sta in cale. Inima a incetinit. Sufletul s-a golit. Lacrimile s-au pietrificat. Durerea a amortit trupul. Parca totul a paralizat. A plecat. A luat cu ea atat de multe. Zambetul cald, atingerea blanda, vorba calina, imbratisarea care dadea atat putere, grija permanenta, privirea datatoare de dragoste... Poate iti mai amintesti cand ti-am zis ca esti luminita de la capatul tunelului, ai aparut poate in cele mai grele momente ale vietii mele, singur nestiind asta...am sparat ca vei fi altfel, dar cred ca a fost greseala mea contopindu-ma in atatea iluzii desarte...pentru tine nu am insemnat nicioadata prietena ...nu ai iubit niciodata din suflet ...eu doar am crezut, si de fiecare data cand ma durea, incercam sa ma ridic sa merg maideparte....sa cred in tine, sa cred in noi, niciodata negandidu-ma ca in viziunea ta niciodata nu a fost loc de noi doi...