Sunteți pe pagina 1din 17

Capitolul I LEGUMINOASE PENTRU BOABE IMPORTANTA ECONOMICA A LEGUMINOASELOR PENTRU BOABE

Aceasta grupa fitotehnica cuprinde plante cultivate pentru bogate in substante proteice. Dintre leguminoasele pentru boabe cele mai importante pentru tara noastra sunt: mazarea, fasolea, soia, bobul, lintea, nautul, lupinul si arahidele. Continutul in substante proteice al boabelor este cuprins intre 24 si 47%, de 2-3 ori mai mare decat la boabele de cereale si de 12-15 ori mai mare decat la tuberculii de cartofi. Ca urmare, aceste plante dau o parte din boabele de leguminoase sunt de calitate superioara datorita bogatiei si echilibrului in aminoacizi esentiali (triptofan, treonina, leucina, lizina s.a). Alaturi de proteine, semintele unor leguminoase contin ulei de foarte buna calitate. Spre exemplu, boabele de soia contin intre 17 si 25%, iar cele de arahide peste 50% ulei. La acestea se adauga si continutul mare de hidrati de carbon (25-50%), saruri minerale (fosfor, calciu) si vitamine. Valoarea nutritiva ridicata a boabelor de leguminoase explica larga lor utilizare in alimentatia oamenilor, a animalelor si ca materie prima in industria bunurilor de consum. Produsele secundare (tulpinile uscate sau vrejii), in cazul multor leguminoase, constituie un furaj valoros, mai bogat in proteine decat paiele de cereale. Pentru hrana animalelor mai prezinta importanta nutretul verde, silozul sau fanul obtinut de la unele leguminoase, ca si o serie de reziduuri furajere (sroturi, turte).

Leguminoasele sunt plante amelioratoare a fertilitatii solului. Dupa recoltarea lor solul ramane imbogatit in azot (cu peste 80-100 kg/ha), ca rezultat al activitatii bacteriilor simbiotice, care fixeaza azotul din aer in nodozitatile de pe radacinile acastor plante. Radacinile leguminoaselor poseda o capacitate ridicata de solubilizare a compusilor mai greu solubili din sol (fosfatii). Ele aduc din adancime spre suprafata solului calciul, fosforul s.a. Sistemul radicular al leguminoaselor patrunde destul de adanc in sol si usureaza aprofundarea radacinilor de la culturile urmatoare, ca si accesul apei si aerului. Unele leguminoase se pot intrebuinta ca ingrasamant verde, fiind superioare altor plante de cultura prin continutul ridicat de azot in intreaga planeta. Toate acestea, la care se adauga faptul ca multe leguminoase se recolteaza vara devreme si solul se poate pregati corespunzator, fac ca plantele respective sa joace un rol important in rotatia culturilor. Ele sunt cele mai bune premergatoare pentru majoritatea plantelor si in special pentru cerealele de toamna, cand se recolteaza pana la 15 septembrie. Cultura leguminoaselor pentru boabe prezinta si unele neajunsuri: au capacitatea de productie mai scazuta decat a cerealelor, productia fiind oscilanta de la un an la altul, datorita sensibilitatii la seceta, exces de umiditate, imburuienare, boli , daunatori si alti factori nefavorabili; necesita norme mari de samanta la ha, in raport cu productia obtinuta; recoltarea mecanizata este ingreuiata de neuniformitatea coacerii, de pozitia prea joasa a primelor fructe, scuturarea usoara a semintelor etc. Aceste neajunsuri justifica, in buna masura, de ce leguminoasele pentru boabe (cu exceptia soiei) se cultiva pe suprafete relativ reduse. Suprafete. Suprafata mondiala cultivata cu leguminoase pentru boabe depaseste 138 milioane hectare, ceea ce reprezinta circa 10% din suprafata arabila.

In tara noastra, leguminoasele pentru boabe se cultiva pe aproape 395 mii hectare (in cultura pura).

Capitolul II PARTICULARITATILE MORFOLOGICE SI BIOLOGICE ALE LEGUMINOASELOR PENTRU BOABE Toate leguminoasele pentru boabe apartin familiei Leguminosae (Papilionaceae) si de aceea au multe insusiri asemanatoare. Ele sunt plante anuale ierboase. Radacina principala este un pivot care patrunde la adancimi diferite si se ramifica, mai mult sau mai putin, in functie de specie. Caracteristica radacinilor de leguminoase este formarea de nodozitati in care activeaza bacterii din genul Rhizobium, in relatii de simbioza cu plantele gazda. Pana sa intalneasca plantele leguminoase bacteriile traiesc libere in sol. Ele patrund in radacini prin perii absorbanti, ajung in scoarta unde se inmultesc, odata cu diviziunea intensa a celulelor din jur, rezultatul fiind formarea de umflarea (nodozitati). La inceput bacteriile traiesc parazite pe planta gazda, iar cand devin lucratoare fixeaza azotul din aerul solului; asigurand panta cu acest element, ele folosesc de la acestea hidratii de carbon, sarurile minerale si apa. Specia de bacterie, forma, marimea si pozitia nodozitatilor pe radacini variaza de la o planta la alta. Bacteriile simbiotice activeaza in conditii optime intr-un sol structurat, aerat,bogat in humus, cu reactie neutra, la temperatura de 20C, iar umiditatea solului de 50-60% din capacitatea de camp pentru apa. Fosforul, borul, molibdenul si manganul stimuleaza activitatea bacteriilor, in timp ce azotul, in cantitate mare, influenteaza negativ asupra acesteia. In sol nu se gasesc totdeauna bacteriile specifice plantelor leguminoase sau daca sunt, ele pot fi slab active sau chiar inactive. De aceea, bacterizarea semintelor de leguminoase inainte de semanat este o masura de sporire a

productiei. In acest scop se folosesc culturi artificiale de bacterii, cum este biopreparatul Nitragin. Tulpina variaza mult in functie de specie. Este, in general, ramificata si are inaltimea cuprinsa intre 30 si 60 cm la fasolea pitica, naut, linte, arahide, 50150 cm la mazare, soia, lupin, bob si 200-300 cm la fasolea urcatoare. Pozitia tulpinii este erecta (lupin, bob, naut, soia), semierecta sau culcata la mazare si unele soiuri de arahide si agatatoare la unele forme de fasole. Portul erect si formarea ramificatiilor mai sus pe tulpina usureaza recoltarea mecanizata. Frunzele sunt compuse: trifoliate la fasole si soia, palmate la lupin, imparipenate la naut si paripenate la mazare, linte, bob, arahide. Foliolele au forme si marimi diferite, iar stipelele sunt mai mari decat foliolele la mazare si mai mici la linte, bob. Florile sunt grupate in racem, fiind solitare numai la naut si arahide; alcatuite pe tipul 5, ele au structura florala caracteristica. Caliciul este format din 5 sepale unite. Corola are 5 petale ( din care 3 libere), de forme, culori si marimi diferite; o petala superioara mai mare (stindard), doua petale laterale mai mici aripioare si doua concrescute, formand luntrita (carena). Androceul este alcatuit din 10 stamine, dintre care obisnuit 9 sunt unite prin filamentele lor, una fiind libera. Gineceul este format din ovar, cu o loja avand mai multe ovule, dintr-un stil lung si stigmat maciucat. Inflorirea se face treptat de la baza spre varf si dureaza la o planta 10-25 zile ( chiar 8-10 zile la fasolea urcatoare). La arahide pe langa florile formate pe tulpina aeriana , se formeaza flori si pe partile subterane ale tulpinii, care nu se deschid (flori cleistogame). Polenizarea este autogama. Fructul este o pastaie de diferite marimi, forme si culori cu una sau mai multe seminte in interior. Pastaia, la maturitate, este dehiscenta (mazare, fasole), mai greu dehicenta (naut, linte, bob) si indehicenta (arahide). In cazul arahidelor, dupa fecundare, sub ovar, se formeaza un organ, numit ginofor, care

se alungeste (7-14 cm) si poate patrunde in sol (la adancimi diferite) in functie de pozitia florilor pe planta), unde ovarul se dezvolta si se formeaza fructul. Samanta in cadrul speciilor si soiurilor, are forme, marimi si culori foarte diferite. Este alcatuita di tegument si embrion.greu permeabil la bob, fasole, Tegumentul este gros si mai subtire si permeabil la soia, arahide. Pe suprafata lui se observa hilul, reprezentand locul de fixare a semintei de pericarp. Embrionul este format din doua cotiledoane mari (in care se depoziteaza substantele de rezerva), tigela, muguras si radicula. Coacerea leguminoaselor se desfasoara in urmatoarele faze: coacerea in lapte-semintele sunt verzi si au continutul laptos; coacerea in parga-semintele au consistenta cerii si o culoare apropiata de cea specifica soiului; coacerea deplinasemintele sunt tari, iar pastaile dehiscente plesnesc. Coacerea, ca si inflorirea, este esalonata, ca urmare stabilirea momentului si modului de recoltare urmareste evitarea pierderilor prin scuturare. Germinatia semintelor de leguminoase este epigeica (cotiledoanele ies la suprafata solului) la fasole, soia, lupin si hipogeica (cotiledoanele raman in pamant) la mazare, naut, bob, linte.

Capitolul III MAZAREA 3.1. IMPORTANTA CULTURII

De la mazare se obtin boabele, care contin 22 26% proteine, 45 50 % hidrati de carbon( in special amidon), vitamine (A, B, B2, C), saruri minerale, s.a. SOIURI DE MAZARE CULTIVATE IN ROMANIA- tabel 2.1.
Denumirea solului Corina Dora Marina Miral Auralia Cisminski 210 Perioada de Vegetatie (zile) 70 85 70 82 68 80 72 85 72 85 75 95 Talia plantelor mijlocie mijlocie mijlocie mijlocie inalta mijlocie inalta Pozitia plantelor la maturitate Culcata Erecta Semiculcata Culcata Culcata Culcata MMB (g) 200 250 240 280 230 200 190 230 260 280 230 280 Zonele de cultura Sudul si sudestul tarii Toate zonele de cultura a mazarii Toate zonele mazarii Campia de sud, Dobrogea, Moldova Campia de Vest, Transilvania, Moldova Sudul tarii, Moldova

Nota : solul Dora este un sol cu plante de timp ,,afila (are foliolele transformate in carcei) fiind rezistent la cadere,pretabil la recoltare directa cu combina.Recent a fost omologat soiul Vedea(soi clasic). Cu exceptia solurilor Auralia si Cisminki 210, celelalte soluri sunt romanesti.

Boabele atat verzi cat si uscate,se folosesc in alimentatia oamenilor preparate in mod diferit.Boabele verzi sunt utilizate ca prepararea unui sortimment de paine deosebit de hranitoare. Boabele sub forma de uruiala faina sau in nutreturi combinate se intrebuinteaza mai ales in hrana animalelor indeosebi a tineretului.Vrejii (contin 6-10%proteine)se folosesc in furajarea oilor.Alaturi de siloz. o cereala paioasa mazarea poate fi componenta a borceagului,folosindu-se ca nutret verde,fin sau materie prima in industria conservelor faina de boabe de mazare se poate folosi ca adaos la

Cultura mazarii este un mijloc imprtant de imbogatire a solului in azot si de sporire generala a fertilitati.Totodata ea elibereaza terenul la inceputul verii si-l lasa reavan si curat de buruieni.Caurmare,mazareaeste una din cele mai bune plante premergatoare pentru cerealele de toamna si pentru aproape toate culturile.Prin recoltarea timpurie,mazarea perminte insamantarea unei culturi succesive pentru furaj sau pentru boabe.

3.2. SOIURI Mazarea comestibila Pisum sativum are in cultura soiurile prezentate in tabelul 2.1 3.3. CERINTELE FATA DE CLIMA SI SOL CLIMA. Mazarea are cerinte moderate fata de caldura.Temperatura minimade germinare este de 1-2C (3-4C la solurile zaharate). Dupa rasarire plantele suporta temperaturi scazute de -5....-6 C ele devin mai sensibile la frig la inflorire si formarea pastailor,cand florile sunt distruse la temperatura de -2C iar pastaile verzi la -4C.Temperatura optima pentru crestere este de 14-15C iar pentru fructificare de 18-20C. Cerintele mazarii fata de umiditate sunt de asemenea moderate este mai pretentioasa la germinare,cand mazarea necesita circa 100-150% apa din greutatea bobului si la inflorirea liniei fructificare(mai-iunie), cand trebuie sa cada ploi (125-140mm). In general mazarea este mai rezistenta la seceta decat fasolea si soia, dar seceta prelungita asociata cu calduri mari, dauneaza fecundari, favorizeaza atacul gargaritei si provoaca caderea florilor. Umiditatea in exces favorizeaza atacul de boli,prelungeste perioada de vegetatie,duce la o coacere neuniforma a boabelor si inreuneaza recoltarea.

Solurile cele mai indicate pentru mazare sunt cele cu textura lutonisipoasa sau nisipo-lutoasa bogate in humus,calciu si fosfor, cu reactia neutra (Ph 6,7-7,5).Asfel de soluri sunt diferite tipuri de cernoziom si cele aluviale.Nu sunt potrivite solurile grele, cu exces de umiditate acide, cele saraturoase si nisipoase. ZONELE DE CULTURA. Zona forte favorabila pt cultura mazarii cuprinde Campia de Vest.Zona favorabila cuprinde suprafete intinse din tara: Campia Dunarii, Campia Transilvaniei, Nord - Estul tarii s.a.

Capitolul IV FASOLEA 4.1. IMPORTANTA CULTURII

Boabele de fasole au o valoare nutritiva ridicata reprezentand o sursa de proteine (25-28%), ieftine si de buna calitate la care se adauga glucide, vitamine s.a. Ca urmare boabele au o deosebita imp in alimentatia oamenilor. Fasolea se consuma si sub forma de pastai verzi, preparate direct sau conservate. Din pastai (ramase dupa treierat) se obtin ceaiuri, iar din plantele verzi si uscate, unele preparate utilizate in scopuri medicinale. Tulpinile (vrejii) si tecile rezultate dupa recoltarea boabelor, sunt de asemenea bogate in proteine si constituie un bun furaj, mai ales pentru oi si capre. Ca si alte leguminoase, fasolea lasa solul intr-o buna stare de fertilitate. Recoltandu-se de vreme fasolea este foarte buna planta premergatoare pentru cerealele de toamna. In tara noastra suprafetele cutivate cu fasole pentru boabe in cultura pura au crescut mult in ultimii ani (depasind 200 mii ha). In plus pe suprafetele insemnate, fasolea se cultiva si intercalat, printre porumb, ca si in cultura succesiva. 4.2. SOIURI

Soiurile cultivate in tara noastra fac parte din specia de fasole comuna(Phaseolus Vulyaris). Solurile de fasole cultivate in cultura mare(pentru boshe) au perioada scurta de vegomtie(75-100 zile) si sunt cu seminte albe.

Sub numele de soluri de fasole oloaga si soluri cu tulpina mai inalta (50-70 cm) semi - volubila. Dupa modul de crestere a plantei soiurile se prezinta sub doua forme: cu tulpina scunda (30 40 cm.) si dreapta, cunoscute si sub numele de soiuri de ,,fasole oloaga si soiuri cu tulpina mai inalta (50 70 cm.) semivolubila. Principalele caracteristici ale solurilor de fasole sunt prezentate in tabelul 2.2. 4.3. CERINTELE FATA DE CLIMA SI SOL CLIMA. Fasolea este o planta iubitoare de caldura. Semintele germineaza la temperatura minima de 8-10 C, iar in timpul vegetatiei necestita o temperatura de 20-25C. Temperaturile joase intarzie cresterea si dezvoltarea, iar gerurile chiar de 0C distrug cultura. Temperaturile prea ridicate (peste 25C) mai ales in perioada inflorii nu-i sunt favorabile, deoarece impiedica fecundarea, provoaca uscarea si caderea florilor. In ceea ce priveste umiditatea cerintele fasolei sunt diferite pe faze de vegetatie. In prima parte a perioadei de vegetatie fasolea rezista relativ bine la seceta, cerintele marindu-se in special fata de umiditatea atmosferica, in faza de inflorire - fecundare (seceta contribuie la avortarea florilor) si la formarea boabelor. Din aceasta cauza in sudul tarii fasolea da rezultate foarte bune cand se cultiva intercalat. Excesul de apa este daunator intrucat favorizeaza atacul de boli si depreciaza calitatea si capacinatiea de germinatie a boabelor. SOLUL. Pentru fasole cele mai indicate soluri cunt cele cu textura mijlocie (lutoase si luto-nisipoase), fertile, cu reactie neutra (pH 6,5-7,5), bine drenate cu grad de imburuienare redusa. Vor fi evitate terenurile grele, reci, tasate cu exces de umiditate precum si cele sainizate sau nisipoase. Terenurile usoare pot deveni favorabile culturii fasolii prin irigare si fertilizare, iar cele grele prin grenare, fertilizare, amendare.

ZONELE DE CULTURA. Avand cerinte climatice asemanatoare cu ale porumbului, fasolea pentru boabe se cultiva practic in aceleasi zone fie ca este folosita in cultura pura fie cultivata intercalat in porumb. In prezent fasolea este folosita in toate judetele tarii, atat in unitati agricole cat si in gospodariile populatiei. Se pot totusi delimita zonele: foarte favorabila in Campia de Vest si in Campia Transilvaniei, mai ales pe vaile principalelor rauri si zona favorabila (I,II) care include cea mai mare parte a terenurilor arabile din restul tari.

Tabel 2.2. SOIURI DE FASOLE PENTRU BOABE CULTIVATE IN ROMANIA


Denumirea solului si provenienta Soiuri autohtone Ardeleanca Astra Fundulea 332 Star Emiliana Ami Avans Aversa 82 85 78 81 76 75 81 85 Oloaga Oloaga Oloaga Oloaga Oloaga Oloaga semivolubila semivolubila semivolubila 160 - 190 160 - 200 260 - 340 200 - 280 220 - 300 260 - 340 280 - 430 340 - 470 Transilvania, Moldova, Banat Zonele de stepa cu atac frecvent de bacterioze Sudul si sud estul tarii si cultura succesiva irigata Zonele de stepa cu atac frecvent de bacterioze Campia de sud (in sudul Olteniei, numai irigat) Sudul tarii in cultura succesiva, Sudul si sud- estul tarii Sudul tarii, Banat (cu precadere la irigat si pe soluri cu aport freatic Dobrogea, si zona limitrofa din Campia Dunarii Sudul tarii, Campia de vest, Transilvania Zona colinara si de stepa din Muntenia, Oltenia, Moldova, Dobrogea (cultura irigata) Perioada medie de Vegetatie (zile) Caracteristici principale Tulpina MMB (g) Zonele de cultura

Ceali de Dobrogea Orizont Premial

95 82 83

semivolubila semivolubila semivolubila

300 - 400 290 - 370 290 - 360

Soiuri straine Magna Gratiot 83 83 oloaga oloaga 270 - 400 160 - 190 Centrul si nordul Moldovei (in alte zone, numai la irig.) Moldova, Banat si cultura succesiva

Capitolul 5 SOIA 5.1. IMPORTANTA CULTURII Soia (fig.2.10) este una dintre cele mai valoroase plante de cultura, datorita continutului ridicat al semintelor in proteine si grasimi si a intrebuintarii lor multiple si variate. Boabele de soia contin peste 30 % proteine si 17-25% ulei, la care se adauga substante minerale si vitamine. Proteinele din soia au o valoare alimentara deosebita, fiind asemanatoare proteinelor animale, dar cu o digestibilitate mai mare. In alimentatia oamenilor se foloseste sub forma de boabe uscate, boabe si pastai verzi sau sub forma a diverse produse: faina, lapte vegetal ( si derivatele acestuia branza, unt, etc.) surogat de cafea si ciocolata s.a. O mare importanta prezinta soia ca planta industriala, boabele de soia servind ca materie prima la fabricarea a numeroase produse si in primul rand a uleiului, folosit atat direct in alimentatie, cat si pentru obtinerea de margarina, lecitina, sapunuri, etc. In productie mondiala de ulei vegetal soia ocupa locul intai. Soia este deosebit de valoroasa si ca planta furajera, fiind folosita sub forma de nutret verde, fan, nutret insilozat, paie ( tulpini si pastai ramase dupa treierat), turte ( ramase dupa extragerea uleiului) etc. Soia ( ca orice leguminoasa) contribuie la ridicarea fertilitatii solului. In tara noastra, dat fiind marea importanta a acestei plante s-au luat o serie de masuri pentru extinderea continua a culturii, precum si pentru asigurarea unor capacitati de prelucrare complexa a boabelor de soia. Ca urmare a acestor masuri, suprafetele ocupate cu soia au crescut mult, Romania fiind in prezent principala tara cultivatoare de soia in Europa.

5.2.

SOIURI DE SOIA

In tara noastra se cultiva in prezent mai multe soiuri de soia ( Glicine max.), de la foarte timpurii, cu perioada de vegetatie 100 125 zile, pana la tardive, cu perioada de vegetatie de peste 140 zile. Caracteristicile principalelor soiuri de soia cultivate in tara noastra sunt prezentate in tabelul 2.3. Se recomanda ca unitatile care cultiva soia pe suprafete mai intinse sa cultive cate doua soiuri - unul mai timpuriu, care poate fi o buna premergatoare pentru grau si un soi mai tardiv, pentru a putea esalona lucrarile de ingrijire si recoltare. Tabel 2.3. SOIURILE DE SOIA CULTIVATE IN ROMANIA
Grupa de maturitate si perioada de vegetatie a solurilor Foarte timpurii (108 125 zile) Suma temperaturilor Active 1000 1 150 C Denumirea Solului Precoce 90 Ilfov Diamant MMB (g) 140 200 160 178 162 - 180 Zonele de cultura Transilvania, Moldova, sudul tarii ( in cultura succesiva la irigat) Moldova, Transilvania si in sud cultura succesiva. Transilvania, nordul Campiei de Vest, Estul Moldovei. Transilvania Podisul Moldovei Zonele racoroase din sud si nord, Campia de Vest si Moldova Dobrogea Campia si zona colinara din sudul tarii Campia de sud, Campia de Vest, Moldova. Sudul tarii, Dobrogea ( si in

Timpurii ( 114 132 zile)

1 150 1 250 C Atlas 120 - 220

Wilkin Maple Arrow Semitimpurii ( 118 135 zile) 1 250 1 350 C Still Evans Tomis Semitarzii ( 128 140 zile) 1 350 1 400C Lena Victoria Danubiana

120 - 190 130 - 220 130 - 200 130 - 185 120 - 190 130 - 220 132 - 220 130 - 210

cultura irigata) Hodgson Flora Tarzii ( peste 140 zile) 1400 1 500 C Amsoy 71 130 - 200 120 - 190 120 - 170 Sudul tarii, Banat Campia din sudul si vestul tarii Sudul Dobrogei si lunca din sudul Campiei Romane

Nota: majoritatea soiurilor de soia sunt autohtone. Soiurile Wilkin, Evans, Hodgson, Amsoy 71 si Maple Arrow sunt straine.

5.3. CERINTE FATA DE CLIMA SI SOL CLIMA. Soia necesita o clima calda si umeda. Semintele germineaza la minum 8 C, iar in perioada infloririi si fructificarii soia necesita o temperature medie zilnica de 20 - 22C. In faza de rasarire, plantele de soia pot rezista la temperaturi scazute de pana la 2,5C, brumele tarzii sunt insa daunatoare. Fata de umiditate soia are cerinte mari incepand chiar de la germinatie. Consumul de apa devine maxim in perioada de inflorire, formare si crestere a boabelor. Umiditatea insuficienta in perioada de inflorire, dar mai ales in perioada de formare a semintelor, poate determina o scadere a productiei de peste 50%. SOLURILE favorabile pentru soia sunt cele mijlocii, profunde, bogate in humus si calciu, cu reactie neutra pana la slab alcalina. Cele mai bune rezultate se obtin la soia pe cernoziomuri, dar solurile brun roscate si solurile aluviale asigura, de asemenea conditii bune de vegetatie. Nu sunt indicate solurile extreme ( soluri usoare sau grele, nici cele acide sau alcaline). ZONELE DE CULTURA. Tinand seama de cerintele diferitelor soiuri de soia fata de conditiile climatice si in special fata de temperatura, care in tara noastra constituie factorul limitativ al extinderii acestei culturi, s-au stabilit urmatoarele zone pentru cultura soiei (fig.2.11) :

Zona 1: campia din sudul tarii si Dobrogea, in care suma temperaturilor active (10C) este mai mare de 1 600 C. In aceasta zona soia gaseste conditii favorabile pe terenurile irigate si pe cele cu aport freatic. Zona 2: campia din vestul tarii cu 1 400 1 600C care spre deosebire de zona a 3-a, cu aceeasi resursa termica, se caracterizeaza prin numar redus de zile cu temperaturi mai mari de 30C si cantitati mai mari de precipitatii in perioada de vegetatie. Zona 3: partea de nord a Campiei Romane cu 1 400 1 600C, in care cultura se va amplasa cu prioritate pe terenurile irigate si cele cu aport freatic. Zona a 4-a: partea de est a Moldovei si Campia din nord-vestul tarii cu 1 200 1 400C. Zona a 5-a: partea de vest si sud vest a Transilvaniei (luncile Muresului, Tarnavelor si Somesului) si partea de nord-est a Moldovei, in care suma unitatilor termice este de 1 100 1 250C.