Ti-ai amintit sa fii OM astazi?...

La prima vedere acest titlu pare ciudat insa daca va luati doar 5 minute sa meditati pe aceasta intrebare veti descoperi o voce, o voce care de foarte multa vreme nu s-a mai facut auzita. Acea voce a Cine suntem cu adevarat, care ignorata fiind de cele mai multe ori, redusa la tacere atunci cand striga prea tare si uitata in cele din urma atunci cand eram mult prea preocupati de a interpreta realitatea; Vocea Sinelui nostru profund, a OMului care suntem, poate fi din nou descoperita atunci cand ne lasam antrenati in intrebari ca cea de mai sus. Oare mai stim ce anume ne defineste ca OM?... Atat de mult ne indentificam cu mintea noastra si credem si actionam in virtutea gandurilor noastre incat uitam ca a fi OM inseamna sincronizarea perfecta intre minte, trup si suflet. Si acest lucru este reflectat vizibil prin gradul de armonie pe care il avem la un moment dat. Atunci cand partea inceteaza sa fie doar componenta a intregului care suntem, indestructibil... atunci primul semnal care apare ca si consecinta a dizarmoniei instalate este suferinta. Si mintea noastra ca un copil rasfatat si imatur incepe sa minta, sa dea vina pe celalealte... orice numai ca nu cumva sa realizam ca imaturitatea ei si lipsa de intelepciune este de fapt problema cu care ne confruntam. Si uite asa asemenea unui copil care atunci cand se loveste de o masa este invatat ca sa scape de durere prin distragerea atentiei de la durere prin procesul de razbunare asupra mesei: ia sa o batem pe ea de masa, cum a indraznit ea sa imi loveasca puiul...; tot asa mai tarziu acest proces cognitiv, deformator de realitate, prin care mintea rezolva o problema data de nepriceperea ei, de lipsa de informatie... intr-o poveste cu care interpreteaza intr-un mod eronat ceea ce este, mintea noastra invata ca tot timpul poate scapa de responsabilitate prin povesti... Si devine maestra la a crea povesti... Atat de multe incat deja devenim dependenti de mintea care, prin gandurile ei, creeaza o noua realitate, si incet si parca pe nesimtite, ajungem sa traim ceea ce eu numesc second life- viata la mana a doua. Iar toate acestea se intampla, pentru ca inca din copilarie am fost invatati sa inlocuim durerea care este marele maestru al vietii, un profesor sever, dar corect si bun, cu un profesor dragut care ne spune povesti si ne distrage, ne distreaza... dar care ne fura astfel sansa de a trai cu adevarat, de a fi OM, devenind om (adica o parte dintr-un intreg numit OM) Cum putem solutiona aceasta problema odata indentificata?... Pai ceea ce sugeram inca din titlu: sa ne punem intrebarea si sa ii gasim raspunsuri pe care mai apoi sa facem tot posibilul sa le multiplicam ca experienta practica. Iar odata inceput procesul, garantez ca totul va merge firesc si de la sine pentru ca viata se regleaza pe sine, in insusi procesul vietii. Ce ziceti, nu este oare povestea vietii mult mai frumoasa decat toate povestile pe care mintea le creeaza prin gandurile ei?... Si stiu ca ai fost OM astazi daca te-ai bucurat de tot ceea ce ai simtit, ai intentionat, ai gandit, ai vorbit si ai facut astazi. Haideti sa ii redam dreptul de A FI, OMului care suntem!