Demonstraţi că dacă x = cardA şi A este mulţime infinită atunci

x + x = x.
Soluţie: Fie D = A × {0, 1} = (A × {0}) ∪ (A × {1}). Atunci cardD =
cardA + cardA = x + x.
Notăm cu P ∗ (A) = P(A) \ {∅} mulţimea părţilor nevide ale mulţimii A.
Pentru orice mulţime nevidă X ⊆ A notăm cu

F(X) = {f : X → X × {0, 1} : f este bijectivă}.

[
Fie F = F(X). Mulţimea A, fiind infinită, are proprietatea că
X∈P ∗ (A)
există o submulţime a sa numărabilă; deci există h : N → A injectivă. Atunci
mulţimea E = h(N) ⊆ A este numarabilă pentru că h : N → E este bijectivă
şi astfel cardE = ℵ0 . Mai departe avem că card(E × {0, 1}) = card((E ×
{0}) ∪ (E × {1})) = card(E × {0}) + card(E × {1}) = ℵ0 + ℵ0 = ℵ0 = cardE.
Prin urmare există o funcţie f : E → E × {0, 1} bijectivă. Acest fapt arată
că mulţimea F este nevidă.
Să considerăm relaţia binară

R = {(f, g) ∈ F × F : g este o prelungire a lui f }.

(Funcţia g : Z → T este o prelungire a funcţiei f : X → Y dacă X ⊆ A şi

g(α) = f (α) ∀α ∈ X)
Să demonstrăm că (F, R) este o mulţime ordonată (adică R este o relaţie
de ordine).

i) (f, f ) ∈ R: Funcţia f este o prelungire a sa pentru că Dom f ⊆ Dom f

şi f (x) = f (x) ∀x ∈ Dom f .

ii) (f, g), (g, f ) ∈ R ⇒ f = g: Avem că f : M → N şi g : P → Q. Din

faptul că (f, g), (g, f ) ∈ R rezultă că M ⊆ P şi P ⊆ M , deci M = P
şi f (α) = g(α) ∀α ∈ Dom f = M = P = Dom g. Prin urmare f = g.

iii) (f, g), (g, h) ∈ R ⇒ (f, h) ∈ R: Avem că f : F1 → F2 , g : G1 →

G2 , h : H1 → H2 . Din ipoteză avem că F1 ⊆ G1 ⊆ H1 şi h(α) =
g(α), ∀α ∈ G1 şi g(α) = f (α), ∀α ∈ F1 . Fie α ∈ F1 . Avem că
α ∈ F1 ⊆ G1 . Deci f (α) = g(α) = h(α). Adică h este o prelungire a
lui f . Prin urmare (f, h) ∈ R.

Din aceste trei afirmaţii rezultă că R este o relaţie de ordine pe mulţimea F,
adică (F, R) este o mulţime ordonată.
Fie L = (fα )α∈J ⊂ F un lanţ (adică o mulţime total ordonată). Evident
că pentru orice α ∈ J funcţia fα : Xα → Xα × {0, 1} este o funcţie bijectivă.

1
Mai mult, pentru orice α, β ∈ J avem că bijecţia fα : Xα → Xα × {0, 1} este
o prelungire pentru bijecţia fβ : Xβ → Xβ × {0, 1} sau bijecţia fβ : Xβ →
Xβ × {0, 1} este o prelungire pentru
[ bijecţia fα : Xα → Xα × {0, 1}.
De aici rezultă că dacă X0 = Xα , atunci funcţia f0 : X0 → X0 × {0, 1}
α∈J
definită pentru orice y ∈ X0 prin f0 (y) = fα (y), pentru orice α ∈ J cu
proprietatea că y ∈ Xα , este o funcţie bijectivă.
Să demonstrăm, mai ı̂ntâi că f0 este bine definită. Dacă y ∈ Xα ∩ Xβ ,
atunci y ∈ Xα ⊆ Xβ sau y ∈ Xβ ⊆ Xα . Deci fα (y) = fβ (y). Astfel f0 este
bine definită.
Fie y, z ∈ X0 cu f0 (y) = f0 (z). Atunci ∃α, β ∈ J astfel ı̂ncât y ∈ Xα , z ∈
Xβ . Cum una din bijecţiile fα : Xα → Xα × {0, 1} şi fβ : Xβ → Xβ × {0, 1}
este o prelungire a celeilalte rezultă că y, z ∈ Xα sau y, z ∈ Xβ . Dacă
y, z ∈ Xα , atunci fα : Xα → Xα × {0, 1} este bijectivă. Cum f0 (y) = f0 (z)
rezultă că fα (y) = fα (z) din care rezultă că y = z. Analog pentru y, z ∈ Xβ .
Deci, din faptul că f0 (y) = f0 (z), unde y, z ∈ X0 a rezultat faptul că y = z.
Astfel funcţia f0 este injectivă.
Fie [(y, ε) ∈ X0 × {0, 1}, unde ε ∈ {0, 1} şi y ∈ X0 . Din faptul că
X0 = Xα rezultă că ∃α ∈ J cu y ∈ Xα . Cum fα : Xα → Xα × {0, 1}
α∈J
este bijectivă, rezultă că există yα ∈ Xα cu fα (yα ) = (y, ε). Dar f0 (yα ) =
fα (yα ) = (y, ε) unde yα ∈ X0 . Am obţinut astfel că f0 este surjectivă.
Prin urmare, f0 este bijectivă şi f0 este o prelungire pentru orice fα ∈ L.
Deci f0 ∈ F şi (fα , f0 ) ∈ R, ∀α ∈ J. Aceasta arată că f0 este un majorant
pentru L. Cum L a fost ales arbitrar, am demonstrat astfel că orice lanţ
admite un majorant. Astfel (F, R) este o mulţime inductiv ordonată.
În virtutea axionei lui Zorn (F, R) are cel puţin un element maximal
f : X ∗ → X ∗ × {0, 1}. Aceasta ı̂nseamnă că X ∗ este o submulţime nevidă a
∗

lui A şi că f ∗ : X ∗ → X ∗ × {0, 1} este o funcţie bijectivă care nu mai poate
fi prelungită.
Să arătam că mulţimea Y = A \ X ∗ este finită. Prin reducere la absurd
presupunem că Y este infinită. Atunci există o funcţie injectivă v : N → Y .
Rezultă că H = v(N) şi H × {0, 1} sunt numărabile. Astfel există o funcţie
bijectivă g ∗ : H → H × {0, 1}. Fie f ∗∗ : X ∗ ∪ H → (X ∗ ∪ H) × {0, 1} definită
pentru orice y ∈ X ∗ ∪ H prin
 ∗
∗∗ f (y), y ∈ X ∗
f (y) =
g ∗ (y), y ∈ H
Atunci f ∗∗ : X ∗ ∪ H → (X ∗ ∪ H) × {0, 1} este o funcţie bijectivă care
aparţine lui F şi care prelungeşte pe f ∗ : X ∗ → X ∗ × {0, 1}. Aceasta
contrazice maximalitatea lui f ∗ : X ∗ → X ∗ × {0, 1}.

2
 Prin urmare, mulţimea Y = A \ X ∗ este mulţime finită şi X ∗ = A \ Y
este o mulţime infinită. De aici deducem egalitatea cardA = card(X ∗ ∪ Y ) =
cardX ∗ = card(X ∗ × {0, 1}) = card((X × {0}) ∪ (X × {1})) = card(X ∗ ×
{0}) + card(X ∗ ×{1}) = cardX ∗ + cardX ∗ = cardA + cardA. Prin urmare
x + x = x, unde x = cardA.

q.e.d