Sunteți pe pagina 1din 1

Iona Marin Sorescu

Parabola dramatica Iona de Marin Sorescu face parte alaturi de Paraclisierul si Matca din volumul Setea muntelui de sare. Titlul trilogiei Setea muntelui de sare este o metafora care sugereaza ideea ca setea de adevar, de cunoastere si de comunicare sunt caile de care are nevoie omul pentru a iesii din absurdul vietii,din automatismul existentei. Iona de Marin Sorescu apartine teatrului modern unde nu se mai pastreaza distinctiile dintre speciile traditionale ale dramaturgiei: tragedia, drama si comedia. Subintitulata tragedie in patru tablouri, piesa iese din clasificarile clasice fiind o parabola dramatica alcatuita sub forma unui monolog care cultiva alegoria si metafora. Avand ca punct de plecare povestea biblica a lui Iona, Marin Sorescu creeaza o drama moderna despre singuratate si tragica absenta a sensului in lume. Piesa este construita sub forma unui monolog, monologul in sine constituie viziunea despre lume a omului modern. Lipsa precizarii perioadei istorice, situarea in atemporal sunt aspecte ale tragicului modern. Omul se cauta pe sine fara folos. Interogatiile lui Iona raman suspendate intr-un spatiu inchis, fara iesire. Tema piesei este singuratatea fiintei umane, framantarea omului in efortul de aflare a sinelui. Iona intruchipeaza figura sperantei eterne pana la ultimul sau gest care il savarseste in acest sens. Niste secvente definitorii pentru ilustrarea solitudinii personajului sunt pe de-o parte scena in care Iona isi pierde ecoul iar pe de alta parte scena in care protagonistu scrie un bilet cu propriul sange taindu-si o bucata de piele din padul palmei stangi. El incearaca astfel sa gaseasca salvare si trimite scrisoarea punand-o intr-o basica de peste. Faptul ca tot el gaseste biletul ii accentueaza sentimentul acut al singuratatii. Titlul piesei trimite la mitul biblic al proorocului Iona din Vechiul Testament. Marin Sorescu pastreaza din mitul biblic doar numele eroului, Iona. Spre deosebire de proorocul biblic, personajul din tragedia lui Marin Sorescu se afla de la inceput captiv in gura unui peste fara posibilitatea de a se elibera si fara a fi savarsit vreun pacat. Tragicul situatiei consta in faptul ca procesul cunoasterii se deruleaza intr-o lume inchisa, abdomenul pestelui. Din tragedia lui Sorescu lipseste confruntarea dintre personaje specifica teatrului clasic. Confruntarea este defapt drama existentiala a protagonistului. Imagine a omului modern, Iona traieste plenar un conflict interior intr-o intriga nascuta din discrepanta dintre ideea de libertate si de cunoastere absoluta . Piesa este alcatuita din patru tablouri. In tabloul I scena este construita simbolic intre cercurile concentrice de creta, intre razele timpului. Spatiul desemneaza de la inceput ambitia tragica a omului modern condamnat sa-si duca existenta intr-o lume inchisa. Aflat in asteptarea pestelui fabulos care intarzie sa apara, Iona incearca prin joc sa pacaleasca soarta potrivnica si isi aduce de acasa un acvariu din care vaneaza pestii deja captivi pe care ii arunca in navod. Tabloul II se deruleaza in interiorul Pestelui I, printre bureti, oscioare, alge, mizerie acvatica, Iona fiind surprins in semiobscuritatea noului spatiu capcana. Inceputul tabloului surprinde personajul in stare meditativa. Meditatia asupra timpului anuleaza orice speranta, orice proiectie a unui viitor. De asemena, personajul mediteaza si asupra limitelor pe care omul ar trebuii sa si le stabileasca in viata. In tabloul III mica moara de vant aflata in burta pestelui II si de care Iona se simtise atras constituie si ea un avertisment simbolic. Captiv in pantecele pestelui, el incearca sa comunice cu semenii sai care cunosc un traseu initiatic asemanator. Ilustrativa in acest sens apartine celor doi pescari cu cate o bata-n spinare. La intrebarile lui Iona, pescarii raman muti semn ca isi poarta crucea, isi duc povoara existentei fara sa protesteze.Iona reuseste cu ajutorul unghilor sa taie o fereastra prin care sa evadeze din burta pestelui II, dar constata ca n-a reusit sa patrunda decat in alt peste. Se gandeste sa-i scrie mamei sale, un bilet in care o roaga sa-l nasca inca o data. Trimite scrisoarea intr-o basina de peste dar apoi tot el o gaseste. Acest lucru ii accentueaza sentimentul de singuratate. Tabloul IV il surprinde pe Iona intr-o gura de grota, spartura ultimului peste spintecat. In fata lui se afla un spatiu nedefinit ceva nisipos, ceva ca o plaja. Surprinderea lui ia nastere in momentul in care isi da seama ca orizontul pe care il vede din fata grotei nu este decat o seri de burti de peste. Gestul final, al spintecarii burtii poate fi interpretat atat in maniera existentiala, sinuciderea fiind singura modalitatede a evada din limitele existentei. Modalitatile de caracterizare utilizate in textul dramatic sunt directe si indirecte. Caracterizarea directa este realizata de autor prin intermediul indicatiilor scenice. In text regasim si procedee moderne de caracterizare precum introspectia si monologul interior. Piesa Iona de Marin Sorescu aduce o innoire radicala in teatrul romanesc. Lipsa precizarii pecizarii perioadei istorice, situarea in atemporal, demitizarea sunt aspecte ale teatrului modern.