130 Doar eu oprii corabia-mi afara ( La vederoasa curte gas ira

La capul schelei legai de-o stanca,

l
155 Pe doamna cat un munte sfeclira
$i rna urcai pe-o culme pravalata
I
Ea repede chema din adunare
$i-aici statui. Dar nu vazuram oameni
I
Pe sotu-i laudat, pe Antifate,
Muncind la camp, nici boi la aratura,
I
1ar el Ie pregati 0 moarte crunta.
135 Ci numai fum rotocolea pe-alocuri. Pe prinse manca degraba.
Aleg atunci doi soti $i cu un crainic 160 Ceilalti fugind venira la corabii.

140
$i poruncesc sa cerceteze cine
Sunt oamenii cei mancatori de pane
In tara asta. Ei se coborara
$i mersera pe-un netcd $leau, pe care

I
,
Apoi el dete-un strigat prin cetate.
Atunci de pretutindeni naval ira
Puzderii lestrigonii cei putemici,
$i nu ca oameni, ci ca uria$ii.
Din plaiurile nalte spre cetate 165 Suiti pe stanci, ei azvarleau pietroaie
Carau locuitorii lemnaria, Cu greu umite de barbati. $i-ncepe
$i-acolo,-n dreptul zidului cetatii, Un huiet $i 0 valma-ngrozitoare
145
Ei dau de-o fata zdravana, copila
Lui Antifate lestrigonul. Dansa
I
De oameni care mor, de vase sparte.
Strapun$i ca ni$te pe$ti apoi luara
Venise dupa apa la fantana
I
170 Pe sotii mei $i-i dusera spre-a-i face
Cu de limpede, Artachia, La ei gretos ospar, In vremea asta,
De unde s-adapa intreg ora$ul. Cat a tinut macelul de la schela,
S-apropiarii $i-ntrebara dan$ii
I
Eu sabia mi-o scot de langa coapsa,
150 Pe fata cine-i domn in tar-aceca
I
Riitez cu ea franghiile corabii
$i care-i sunt supu$ii. Ea indata
I
175 $i-mbarbatez indata pe
Le arata palatul unde $ade $i poruncesc sa deie zor la vasle
Parintele-i ca domn. 1ar ei intrarii Ca sa putem scapa de rautate.
298 299
220
lqea, deodaUi-n spate prin spinare
II nimerii ~ i - I strabatui cu lancea.
Si se uitau la cerbul de pe malul
Pustiei mari ~ i se mirau cu totii
El boncaind cazu In praf ~ i viata
245 De-acest vanat, jivin-a$a de mare.
Zbura din trupullui. lar eu pe dansul
Suindu-ma, smuncii din rana-i lancea
\
I
Si dupa ce privind se desratara,
Ei mainile-$i spalara $i-ncepura
Si 0 lasai lungita jos, pe Ulma
Sa-$i faca un ospat slavit. Si astfel
225 Rupsei la buruiene $i nuicle,
Sezuram noi atunci, $i cat e ziua
Facui o-mplctitura mladioasa
Ca de-un bratat $i Innodai cu dansa
J
I
250 De mare pana-n seara ne-ospataram
Cu mult prisos de came, cu Yin dulce.
Picioarele cumplitei nametenii.
Luand-o-n spate-apoi, caci pe un umar I
Spre amurgit, la scapatul de soare,
Ne-ntinseram pe talm $i adormiram.
230 Eu nu puteam s-o port numai coo mana,
A doua zi, cand se ivira lOrii
C-asa de mare-a fost salbaticiunea, .,
255 Trandafiri i, stransei pe soti $i astfel
Spre vasul meu pomii proptit In lance
Si 0 trantii pc jos naintea navii. I
Le cuvantai: Tovara$i, ascultati-mi
Cuvantul meu, cu toate-aceste patimi.
Apoi prinsei a-nsufletii pe oameni
lubitii mei, noi nu $tim unde-apune
235 Si cu blandete a$a-i luai de-aproape:
Luminatorul soare, cand coboara
lubitii mei, oricat de mult ne doare,
260 Pe sub pamant, $i nici de unde vine
Tot nu pierim, de nu ne vine ceasul.
La rasarirea lui. Deci hai mai iute
Cu cc avem In vasul nostru hrana
Sa cautam un chip de-ncredintare.
Si de baut, sa ne-ospatam noi bine,
Dar mie mi-e ca nU-i, caci pe 0 culme
240 Sa nu lasam sa ne doboare foamea.
I
Suindu-ma, pe-o stanca pravalata,
A$a zisei $i-ndata m-ascultara.
265 Vazui ea-i un astrov Incins de-a marc
Ei $i-aruncara haina de pe fata
Nemarginita $i e scund ostrovul,
302 I
303
-------
-------
720 Spre bezna, iar tu du-te mai incolo
Spre valurile raului cel mare.
Aci veni-vor mortii cu duiumul
Da lOr atunci ca vitele-njunghiate
$i-ntinsc jos sa Ie jupoaie sotii
725 $i sa Ie arda. Rugi apoi inalFi
Cumplitei Persefona !?i lui Pluton
Putemicul. Iar tu de langii coapsa
Sa tragi din teaca sabia-ascutita
Sa nu dai voie testelor de!?erte
730 A mOl1ilor de sange sa s-atinga
Nainte ca sa-ntrebi pe Tiresias.
La tine-atunci, oameni,
Prorocu-ndata va veni sa-ti spuie
Ce cale-ai de biltut !?i cat de lunga
735 Si cum va fi intorsul tau pe mare.
grai. $i-a zorilor zeita
Pe tron de am rasari in zare.
Iar zana rna pofti sa-mbrac ve!?minte,
Manta strai, in vreme ce ea-!?i puse
740 0 rochie mare, alba !?i subtire
$i pI ina de mandrete. Mai incinse
720 rebos: aiei obseuritatea lumii infernale, are In unele
eosmogonii In(elesul de "intunerie primordial", eel dintiii element
desprins din haos.
324
Un brau frumos de aur !?i-o marama
I!?i potrivi pe cap. Eu dup-aceea
Mersei prin casa !?i-ndemnai de-aproape
745 Cu grai blajin pe toti ai mei tovara!?i:
Destul v-ati odihnit cu somnul dulce.
Sa mergem, ca de-acum avem noi sfatul
Cinstitei Circe. A!?a zisei, !?i-ndata
Se-nduplecara-n sinea lor barbata.
750 Dar nici de-acolo nu-i dusei cu mine
Nevatamati pe bietii mei tovara!?i.
Era-ntre ei Elpenor cel mai tanar,
Nici prea razboinic, nici intreg la minte.
EI se razni de sotii lui !?i-n casa
755 Cea sfant-a Circei adormi deoparte
Umbland dupa racoare, caci fusese
Ingreuiat de Yin. Trezit de larma
$i vuietul tovara!?ilor care
Porneau la drum, el se scula deodata,
760 Uita s-o ia napoi pe scara nalta
Si apucand pe-acoperi!?ul casei,
De sus ciizu in cap !?i-!?i rupse gatul
La-ncheieturi !?i sufletu-i se duse
755 Aluzia oareeum invaluita se preeizeaza In versurile
760-761, de unde rezulta ea Elpenor donnea la raeoare pe
In fonna de terasa.
325