ICHIM ELENA CRISTINA - XII C

Enigma Otiliei , de George Calinescu
G. Calinescu (1899-1965) a fost Ganditorul deplin al spiritualitatii romanesti, iar geniul sau s-a manifestat in toate domeniile legate de arta cuvantului: istoria literaturii, critica literara, estetica, roman, poezie, teatru, publicistica. „Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent" (1941) este o lucrare monumentala, viziune exhaustiva asupra evolutiei literaturii noastre, de la primele ei manifestari si pana la data aparitiei cartii; „Viata lui Mihai Eminescu" (1932) este o biografie literara si portret al geniului, alcatuita in cadente de poem epic; „Opera lui Mihai Eminescu" (1934-1936) este un studiu sistematic asupra operei eminesciene (incluzand si postumele). De asemenea, G. Calinescu a mai scris monografii inchinate unor scriitori romani (I. Creanga, V. Alecsandri, N. Filimon), studii de literatura universala, studii de estetica. f4s3818fs72hrp Creatia literara a lui G. Calinescu include toate cele trei mari ramuri: poezia (volumele: „Poezii" - 1937 s\ „Lauda lucrurilor" - 1963), proza (romanele: „Cartea nuntii" 1933, „Enigma Otiliei"1938, „Bietul Ioanide" - 1953, „Scrinul negru" - 1960) si dramaturgia („Sun sau Calea netulburata" - 1943, „Ludovic al XlX-lea" - 1964). „Enigma Otiliei" este o mare panza rupta din viata, roman :adin incadrat in formula realismului clasic, cu accente romantice si chiar moderniste. Tema romanului o constituie soarta cuplului adamic, de inocenti (cum scria N. Balota), in interiorul unei lumi aflate in disolutie. Titlul initial al romanului a fost „Parintii Otiliei". Acesta ar fi sugerat felul in care personajele antrenate in actiune au grija de viitorul Otiliei. La sugestia editorului, titlul a devenit „Enigma Otiliei" formulare care reliefeaza misterul si ambiguitatea personajului central. Sortita sa oscileze „intre da s nu, intre solar si mister, intre real si utopic [...] inscriindu-se simultan in eternul feminin si in clipa" (C.Ciopraga), Otilia ramane, pana la sfarsit, o fiinta enigmatica. Structura: Romanul este alcatuit din douazeci de capitole, numerotate cu cifre romane si fara titluri. Actiunea incepe in iulie 1909 si se incheie dupa mai mult de zece ani (dintre care, ultimii sunt rezumati in doar doua pagini). Cuvintele: „Aici nu sta nimeni" care incheie romanul constituie o repetare a cuvintelor pe care mos Costache le rostise la inceputul actiunii; descrierea casei lui Giurgiuveanu (cu care incepe opera) este reluata in final, cu deosebirea ca, acum, aspectul ei paraginit sugereaza moartea lucrurilor. Actiunea se desfasoara cronologic si cuprinde doua planuri: Drumul formarii ca intelectual a tanarului Felix Sima. Stradania rudelor lui Costache Giurgiuveanu de a intra in posesia averii (mostenirii) acestuia. Ambele planuri au ca fundal viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea.

intentionand sa urmeze Facultatea de Medicina. casa veche.Titi . deosebirea consta doar in „obiectul" maniei: casatoria. inainte de a fi dus la ospiciu).Simion Tulea . prilej pentru familia Aglaei de a ocupa„militareste" casa. antrenate intr-un „spectacol" caricatural." Autorul descrie. prelungita in mezinul familiei . Costache intentioneaza sa-i faca o situatie Otiliei.Universul operei Actiunea incepe intr-o seara de vara (iulie 1909). desi Stanica Ratiu (ginerele Aglaei) incearca sa-1 sperie cu scopul de a afla unde-si tine banii. in asteptarea decesului. imbracat in uniforma de licean. la joc de carti. Batranul insa nu moare acum (ba trece chiar printr-un scurt episod „conjugal") recapatandu-si sanatatea. pe treapta cea mai inalta a varstei se afla mos Costache. casa lui mos Costache . Felix (care ramasese orfan dupa ce-i murise ti tatal). indragostit de Otilia. cand tanarul Felix Sima soseste in Bucuresti. Rentier bogat. intra in strada Antim. aspecte ale Bucurestiului de atunci. venise la tutorele sau necunoscut. la modul balzacian. fai milia lui Costache este reprezentativa pentru burghezia bucu-resteana a inceputului de secol: autorul descrie cadrul material al existentei (case. Totodata. Costache este lovit de apoplexie. in casa lui Giurgiuveanu. reprezinta „scena" pe care va defila o galerie de figuri grotesti. Absolvent al Liceului Internat din Iasi. Pascalopol accepta prezenta intregului clan.este un fel de „anexa" ciudata.. de familia Aglaei. tanarul se integreaza vietii putin ciudate din acest spatiu. Timpul si spatiul actiunii sunt fixate inca din incipitul romanului: „intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909. Toate aceste aspecte l-au determinat pe criticul Pompiliu Constantinescu sa considere ca romanul este „o fresca din viata burgheziei bucu-restene". de dragul acestui sentiment (pe jumatate patern. mosier bogat si fin.Otilia Marculescu (pe care o iubeste sincer) si pandit cu rautate. a carei placiditate va fi folosita. cu ornamentatii ieftine si de prost gust. De familia lui Costache s-a atasat si Leonida Pascalopol. relatiile familiale si sociale. in compensatie. la ruda sa prin alianta. Din pricina efortului.la fel de ciudat). dar si spatiul in care se vor naste iubirea. cum tatal era maniac (ii placea sa brodeze.. Singura care „se salveaza" este Olimpia (casatorita cu Stanica). nici Aurica (una dintre cele doua fiice ale Aglaei) nu este altfel. decide sa-i lase fetei o casa (ridicata. Primit in batrana casa din strada Antim. speranta si incertitudinile sale legate de frumoasa si misterioasa Otilia. „mastile" ies la iveala in fata tanarului Felix (personaj-martor la acest „balci al desertaciunilor"). mai tarziu. Cel dintai traieste in casa din strada Antim. infiind-o. Si. jocul de interese (care au ca mobil banii). din curtea alaturata. . cunoscand intreaga familie si modul sau de viata. Costache Giurgiuveanu.spatiul in care Felix se va forma ca intelectual. ca pretext de divort. Alcatuita din doua ramuri. isi procura materiale ramase de la demolari. infatisarea oamenilor. Pe masura ce se deruleaza momentele actiunii. pe care le depoziteaza in curte. dar teama de Aglae si propria avaritie il impiedica. Cealalta ramura a familiei este condusa ferm de Aglae (al carei sot . alaturi de fiica sa vitrega . un tanar de vreo optsprezece ani. si sora sa Aglae Tulea. In familia lui Giurgiuveanu. pe jumatate viril) si al serilor petrecute. cu cheltuieli cat mai mici). cu putin inainte de orele zece. interioare). apoi le muta in casa (punand in primejdie vechea cladire). in acest scop. evident.

il regasea acum sarac si devastat.. Fiecare personaj este caracterizat prin mai multe mijloace si releva un portret in miscare aflat sub tirania timpului.. tinerii traiesc o dragoste pura. Personajele alcatuiesc o tipologie bogata: Avarul (Costache Giurgiuveanu). Din cealalta grupa fac parte Felix si Pascalopol. cazand peste umeri" si ii intinde cu franchete „un brat gol si delicat". Maniacul in devenire (Titi Tulea). Femeia placida (Olimpia).) I se paru ca teasta lucioasa a lui mos Costache apare la usa si vechile lui vorbe ii rasunara limpede la ureche: «Aici nu sta nimeni!»" Aceasta imagine dezolanta naste un sentiment de melancolie: spatiul iubirii lunecase in moarte. Studenti amandoi (el la Medicina. permanent. este imaginea neinsufletita a unei doamne frumoase. Otilia Marculescu este personajul eponim al romanului. Dumnezeu stie cum). exuberanta si reflexiva. vazuta de acelasi Felix. la Conservator). Costache este vizitat de Stanica Ratiu.. Poarta era tinuta cu un lant si curtea toata napadita de scaieti (. de mult. isi pierduse inefabilul. Din epilog aflam ca Felix a devenit un renumit profesor universitar si ca s-a casatorit in chip stralucit. nebunatica. conflictul dintre ei fiind secundar si avand ca obiect iubirea Otiliei (conflict erotic). i sa nascut in suflet chipul Otiliei din roman: „in multitudinea imaginilor suave ale femeii." (Aglae Tulea). este pusa . culta. mai tarziu. serioasa. in curand. una. imprecisa. Otilia (a carei infiere nu fusese legalizata) pleaca impreuna cu Pascalopol. Din pacate. care-i fura banii ascunsi sub saltea. dupa mai multi ani: „ Casa lui mos Costache era leproasa. fireste. „Baba absoluta. iar timpul magic ramasese doar in cuvintele fetei de alta data: „Noi nu traim decat cinci-sase ani!" intre cele doua momente se incheaga chipul Otiliei: faptura apartinand vietii si visului adolescentin. Din ce limpezimi ale trecutului stins se va fi inchegat. Maniacul (Simion Tulea). infloreste iubirea dintre cei doi inocenti2 (Felix si Otilia). Felix este informat ca acesta se despartise de Otilia (din delicatete sufleteasca). in ea era un minimum de Otilie"^. muzicanta (si Otilia copilariei canta la pian. imaginea fetei este inconjurata. provocand moartea batranului. Dupa o noapte casta (petrecuta in camera lui Felix). ultima Otilie (cea din fotografia pe care Pascalopol i-o arata lui Felix. Finalul romanului aduce imaginea aceleiasi case. domina: fata cu parul ca un fum. Prima Otilie (cea vie) ii arata tanarului sosit in strada Antim „ un cap prelung si tanar de fata. Dupa razboi. innegrita. Fata batrana (Aurica). Arivistul (Stanica Ratiu). iar cel care fusese izgonit din Paradis. dar ca ea ramasese o mare enigma. cuplul adamic va fi izgonit din Paradis: lovit din nou de dambla. de o aura misterioasa. Ori de cate ori admiratia mea a inregistrat o fiinta feminina. cu linii fine. in mintea autorului. cu o alta Otilie (care ii era ruda). revazandu-1 pe Pascalopol. umbrita doar de intrigile lui Stanica si de temerile lui Felix. prin intermediul caruia autorul exemplifica universalul. Vraja se risipise in curgerea vremii. meditativa. Romanul incepe si se incheie cu cate o imagine a Otiliei (reconstituita de personajul . Acestia sunt antrenati in principalul conflict al romanului: lupta pentru mostenirea averii lui Costache.in aceasta lume a rautatii si a mizeriei sufletesti. in tren)..martor Felix Sima). iar ea. pe „ulita copilariei". incarcat cu bucle. dar care nu mai era Otilia de altadata. chipul suav al Otiliei? Se intretaiase.

adica in lumea Ideii si a stiintei. Lasandu-si iubitul „cufundat in stele".) sa zbor (.amestec de exuberanta si seriozitate. Toti cei din jur (inclusiv mos Costache) sunt subjugati de aceasta feminitate debordanta si invaluitoare si cauta sa-i faca pe plac Otiliei. motivul plecarii ei: teama de a nu fi „o dragoste nepotrivita pentru marele lui viitor". Vrei sa fugim? Hai sa fugim!"). Ca si in lirica eminesciana a visului de iubire. alteori intens. sincera si sensibila la suferinta (scena atacului cerebral pe care-1 are Costache). traind uneori lent. „ un factor feminin care-i lipsise". Crescuta din minunatul vis adolescentin. In fiecare pagina a romanului. cu fata „juvenila si prelunga. Otilia reprezinta. sau revarsandu-si prea plinul sufletesc in acordurile tumultuoase ale pianului. se simte prezenta suava si invaluitoare a acestei fapturi gingase . Suflet cast si lipsit de ascunzisuri. Portretul pe care autorul i-1 face in deschiderea romanului este acela al unui tanar in uniforma neagra. intreaga desfasurare a actiunii este axata pe . profunda si responsabila: dupa noaptea pura a logodnei lor mistice. Astfel. Felix traieste. in inalt. O cuprindea de maini. pentru Felix. tanarul vede in aceasta un factor feminin care-i lipsise si care reunea functia materna cu aceea erotica. ca doua pasari albe care se despart apoi." Orfan (ca si Otilia). ramanand o enigma. intr-o seara de iulie a anului 1909.. iubirea devine suferinta „dureros de dulce".. Eroina lirica de mare clasa. pentru fiecare tanar. capabila de sentimente profunde si alese. placerea calatoriilor. Conventia vietii privita ca un joc este doar aparenta: esen-tialmente. capriciile marunte si chiar o anume doza de irational (la fel de fermecator) in atitudini si comportament („imi vine uneori sa alerg (. amaraciunea. la modul romantic. uitand si iertand raul. o tragea spre el. zburand pe traiectorii diferite. Otilia va deveni o „Floare albastra" pierduta in departarea amintirii si o „dulce minune" a mitului tineretii. nasc dureroase nedumeriri. in scrisoarea catre Felix. dezamagirea se impletesc cu iluzia fericirii. incertitudinea. Otilia reprezinta insasi feminitatea.). daca o discutie sau o plimbare cu Otilia sunt nascatoare de sperante. aproape feminina din pricina suvitelor mari de par ce-i cadeau pe sub sapca. fata pe care a iubit-o la optsprezece ani. „cazut" in „Casa cu molii" din strada Antim. Total dezinteresata de banii si de averea lui Giurgiuveanu. cei doi tineri s-au intalnit. catarandu-se pe stogurile de fan de la mosia lui Pascalopol. in caremahnirea. in schimb. Felix fiind personaj-martor si actor. Tot din feminitate se naste abilitatea cu care Otilia evolueaza intre iubirea platonica. Otilia dezvaluie.sub semnul tainei. Din aceasta trasatura deriva gustul ei pentru lux. Felix Sima este cel de al doilea membru al cuplului adamic (alaturi de Otilia). te iubesc»". daruindu-le celor din jur lucrurile si zambetul ei. Otilia are un suflet de artista. vizita la mosia lui Pascalopol sau excursia pe care cei doi o fac la Paris. te iubesc. aproape mistica a lui Felix si cea potolit-crepusculara a lui Pascalopol.. o clipa.. dar culoarea maslinie a obrazului si taietura elinica a nasului corectau printr-o nota voluntara intaia impresie. fara a indrazni sa i-o marturiseasca: „Se inchidea in odaie cu o fotografie a fetei si se lasa in voia visarii. isi apropia buzele de urechea ei si-i soptea indefinit: «Te iubesc. iubirea pentru Otilia. asa cum canta la pian. Otilia este inteligenta. nebunateca si nestatornica asemeni trecatoarei tinereti: alergand prin gradina.

intra pe fereastra. Palavragiu vulgar ca si Pirgu. scoate brutal pachetul cu bani de sub salteaua lui Costache. Tipologic. iar cuplul adamic decade in timpul profan: Felix se va casatori cu o alta femeie.Catavencu al ideii de paternitate" (cum il numea Ov. Naiv. batranului). dar fondul sau ramane negativ. nereusind nici prin intrebari. timpul paradisiac al iubirii se frange. Felix este Inocentul prin ochii caruia este infatisata lumea de masti care il inconjoara. atunci cand este vorba despre familie: orfan in copilarie. pandeste pe la ferestre si.careia ii strecoara aluzii necuviincioase. in centru. Cuvintele prin care se autocaracterizeaza („Stanica e profund.. are sentimentul neamului si-si viziteaza rudele cu placere. el se intoarce in spatiul atemporal al stiintei. specialist cunoscut. Aceasta detasare de lumea profesionistilor obisnuiti apare inca din facultate si se va vadi in cariera stralucita de mai tarziu: „Dupa incheierea pacii. este obraznic siguraliv. la momentul potrivit. dati afara pe usa. situat deasupra omului comun. Stanica isi traieste. inteligent si muncitor. simuleaza o durere sfasietoare atunci cand ii moare copilul (de altfel. degeaba incercati dumneavoastra sa-l luati peste picior!") sunt cat se poate de adevarate." de N.. Costache Giurgiuveanu . cu deosebirea ca lumea in care-si va realiza el ascensiunea. chiar daca. Pe de alta parte. de Hortensia PapadatBengescu). iar visul de dragoste se va risipi in curgerea vremii. Coborat. Stanica Ratiu se inscrie in seria arivistilor. fu aproape numaidecat profesor universitar. Tanase Scatiu („ Viata la tara" si „ Tanase Scatiu". alaturi de: Dinu Paturica („Ciocoii vechi si noi. Acum. perfid. nu uita sa le ia si niscaiva suveniruri scumpe. Crohmalniceanu). cu banii furati de la mos Costache. Stanica are si trairi subiective (in timpul carora se iluzioneaza ca ar fi capabil de fapte bune). de Mateiu Caragiale). provocand moartea lui Giurgiuveanu. la plecare. dar ii va servi ca „trambulina" in viitoarea lui ascensiune politica.schimbatoarea psihologie a acestui adolescent aflat in epoca formarii sale. rolul cu o anume sinceritate. Filimon). Stanica este alcatuit din pasta lui Pirgu („Craii de Curtea-Veche". facand parte din categoria oamenilor care. Ambitios. colaborator la tratate de medicina cu profesori francezi". de Duiliu Zamfirescu). totusi. autor\ de memorii si comunicari stiintifice. pe jumatate in serios. este alta decat cea crepusculara a celor „trei hagialacuri". ca Luceafarul. isi va deschide un cabinet de avocatura. din pricina neglijentei sotilor) si-si exprima. Felix il reprezinta pe intelectualul autentic. tanarul traieste intr-o lume meschina si rapace care si-a pierdut iremediabil insusirile umane. transformand apoi solicitarea nesatisfacuta in motiv de divort. generos. Dupa moartea lui Costache. Acest . Olimpiei (placida lui sotie) ii pretinde „fii". Este viclean fara retineri si-1 provoaca mereu pe Costache (spre a afla ascunzatoarea banilor). sincer si gata oricand sa-i ajute pe ceilalti. Stanica devine odios. Este grosolan si fata de Otilia . si se va casatori cu Georgeta — „fata faina" care nu-i va darui „fii". nici prin spaima de moarte (pe care i-o inoculeaza. dorinta de a avea in familie „un Eminescu".. Comparat cu Tartuffe. in lumea efemera. Stanica Ratiu. Lica Trubadurul („Concert din muzica de Bach".

chipul lui Costache apare pe fondul sonor al scartaielilor unei scari de lemn prea vechi care. Aglae il „uita" acolo. este balbaiala voita. cei doi dinti (comparati cu niste aschii de os) trimit la copilarie. Al doilea atac de apoplexie ii va aduce moartea (cauzata de gestul criminal al lui Stanica). mos Costache se afla la limita dintre grotesc. isi umple curtea cu materiale ramase de la demolari etc. varsandu-si dragostea asupra nevolnicului Titi. o repudiaza. Aglae Tulea este „baba absoluta. apoi o „iubeste" pe Aurica numai in vederea unui mariaj avantajos. dar neavand taria sa se desparta de ei. a carui boala n-o impresioneaza. Curente literare Comentatorii au observat ca in „Enigma Otiliei" se interfereaza mai multe curente literare: . „imprumuta" de la Pascalopol. Cu toate ca luase averea sotiei sale (mama Otiliei) nu se poate desparti de bani. il terorizeaza pe Costache. acre" si de „nasul incovoiat si acut") se revarsa asupra tuturor. Cand isi da seama ca Aurica va ramane fata batrana. ca al bufnitelor speriate de lumina ii sugereaza caracterul ascuns: nimeni nu stie cum isi administreaza Costache banii. el este „un omulet subtire si putin inconvoiat". Costache cauta o scapare. spre a-1 revinde. impreuna cu intreaga casa. ca si cand nici n-ar fi existat vreodata. Costache face rost de bani intr-un mod original: confisca instrumentarul medical de la studentii pe care-i avea chiriasi. Avida de imbogatire. Fiziceste.Portretul fizic al lui mos Costache este „pictat" pe fundalul casei intunecate din strada Antim si-i sugereaza psihologia nefericita. 0 alta atitudine menita sa-i acopere adevaratele planuri. La monstruozitatea morala a personajului se adauga si atitudinea fata de Simion: dupa ce sotul ei este dus la ospiciu. sfasiata intre mania banului. iar in maini inelul cu chei" ii releva avaritia si teama de hoti. totusi. Olimpia (prin casatoria acesteia cu Stanica). adunand bani (eventual si pentru Otilia). („uitand" sa restituie datoria). tragic si comic. desi detinea mai multe imobile in Capitala (chiar si un restaurant). Aglae ii reproseaza lui Costache ca face azil de orfani. iubirea pentru Otilia si teama de Aglae. Titi si Aurica). in timp ce Aglae rascolea casa (in cautarea banilor) ii releva dezumanizarea. babanii pu-pungasule!") ii rezuma existenta. Putin ciudat in comportament. iar clipitul „rar si moale" al pleoapelor. sugereaza avaritia proprietarului. la sosirea lui Felix. pentru a-i inapoia fetei ceea ce i se cuvenea. Astfel. Imaginea in care Costache (lovit de dambla) „tinea strans la subsuoara cutia de tinichea cu bani. In fata personajului-martor Felix Sima. amanarea infierii ei datorandu-se fricii de Aglae. Scena in care cadavrul fratelui sau „statea inert peste plapuma". Lui Aglae ii lipseste pana si instinctul matern: scapa de fiica ei. Rautatea (prevestita de „buzele subtiri. Ultimele cuvinte ale lui Costache („Banii. rostind celebra propozitie care-i insumeaza esenta: „Aici nu sta nimeni!" Plasat de unii comentatori in galeria maniacilor (alaturi de Simion. in timp ce pe Otilia o blameaza mereu. el este. auzind ca vizitatorul era tanarul Sima. avand „capul atins de o calvitie aproape totala" si buzele ingalbenite din pricina fumatului. Costache Giurgiuveanu traia destul de restrans. chiar Felix fiind contrariat de „cheltuielile" imaginare trecute in contul lui. fara cusur in rau" (cum o caracterizeaza Weissmann). un om blajin care o iubeste pe Otilia.

vazuta de Felix din trasura care il ducea la mosia lui Pascalopol. intre Felix si Titi. Tot romantica este descrierea grandioasa a Campiei Baraganului. Acum. Apropiat de prototipul balzacian este si Costache. cele doua subteme ale romanului (a mostenirii si a paternitatii ) constituie o aplicare a modelului balzacian. Scena antologica este descrisa in capitolul XIII. prezinta urmatoarele trasaturi: • Este o lucrare epica in proza. dau masura micimii sufletesti a acestei lumi. • Are o actiune bogata. • Conflictul este bine conturat. obraznic si demagog. Aceasta inclestare scoate in relief pasiunile. depasindu-si modelul. . Romantismului ii sunt subordonate antitezele: intre cuplul de inocenti si lumea de masti care ii inconjoara. metoda folosita fiind preponderent balzaciana. dialogul absurd (in care fiecare vorbitor isi urmareste propriile obsesii). • Personajele au un mare grad de complexitate. Astfel. Specia literara: „Enigma Otiliei". de mare amploare. cu elemente originale. zgarcenia. dupa cum afirma chiar autorul) poate fi descoperit in realizarea unor personaje care au o trasatura dominanta de caracter. releva o pronuntata tendinta spre modern. umanizat insa de iubirea pentru Otilia. face din Stanica un Rastignac bucurestean. autorul gasind universalul in individual. „ Enigma Otiliei" este romanul cu cea mai mare densitate de modele caracterologice. zugravirea unor personaje grotesti. ca mijloc de caracterizare a personajelor (spre exemplu. Prima se materializeaza in lupta surda a clanului Tulea.Clasicismul (inteles ca „un mod de a crea durabil si esential". care aminteste de Grandet {„Eugenie Grandet"). de G. ca un carnaval al mastilor. De asemenea. pornirile rudimentare. descrierea casei lui Costache din ampla expozitiune a romanului). studiul unor manii sau al unor aspecte maladive (nebunia lui Simion). pentru mostenirea averii lui Costache Giurgiuveanu. careia i se supun toate actele lor. intre Otilia si femeile din clanul Tulea. Tot balzaciana este descrierea mediului ambiant. concentrarea vointei pentru atingerea scopului propus. organizata pe doua planuri. Calinescu. veselia „rudelor" (care jefuisera proviziile din dulap) si nepasarea fata de bolnav. Pe de alta parte. dupa ce mos Costache este lovit de apoplexie. iar familia ocupa „militareste" casa. intrun spectacol caricatural. „Enigma Otiliei" este un roman. rautatea. Comentatorii au incadrat romanul in formula realismului clasic.