ICHIM ELENA CRISTINA - XII C

Enigma Otiliei , de George Calinescu
G. Calinescu (1899-1965) a fost Ganditorul deplin al spiritualitatii romanesti, iar geniul sau s-a manifestat in toate domeniile legate de arta cuvantului: istoria literaturii, critica literara, estetica, roman, poezie, teatru, publicistica. „Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent" (1941) este o lucrare monumentala, viziune exhaustiva asupra evolutiei literaturii noastre, de la primele ei manifestari si pana la data aparitiei cartii; „Viata lui Mihai Eminescu" (1932) este o biografie literara si portret al geniului, alcatuita in cadente de poem epic; „Opera lui Mihai Eminescu" (1934-1936) este un studiu sistematic asupra operei eminesciene (incluzand si postumele). De asemenea, G. Calinescu a mai scris monografii inchinate unor scriitori romani (I. Creanga, V. Alecsandri, N. Filimon), studii de literatura universala, studii de estetica. f4s3818fs72hrp Creatia literara a lui G. Calinescu include toate cele trei mari ramuri: poezia (volumele: „Poezii" - 1937 s\ „Lauda lucrurilor" - 1963), proza (romanele: „Cartea nuntii" 1933, „Enigma Otiliei"1938, „Bietul Ioanide" - 1953, „Scrinul negru" - 1960) si dramaturgia („Sun sau Calea netulburata" - 1943, „Ludovic al XlX-lea" - 1964). „Enigma Otiliei" este o mare panza rupta din viata, roman :adin incadrat in formula realismului clasic, cu accente romantice si chiar moderniste. Tema romanului o constituie soarta cuplului adamic, de inocenti (cum scria N. Balota), in interiorul unei lumi aflate in disolutie. Titlul initial al romanului a fost „Parintii Otiliei". Acesta ar fi sugerat felul in care personajele antrenate in actiune au grija de viitorul Otiliei. La sugestia editorului, titlul a devenit „Enigma Otiliei" formulare care reliefeaza misterul si ambiguitatea personajului central. Sortita sa oscileze „intre da s nu, intre solar si mister, intre real si utopic [...] inscriindu-se simultan in eternul feminin si in clipa" (C.Ciopraga), Otilia ramane, pana la sfarsit, o fiinta enigmatica. Structura: Romanul este alcatuit din douazeci de capitole, numerotate cu cifre romane si fara titluri. Actiunea incepe in iulie 1909 si se incheie dupa mai mult de zece ani (dintre care, ultimii sunt rezumati in doar doua pagini). Cuvintele: „Aici nu sta nimeni" care incheie romanul constituie o repetare a cuvintelor pe care mos Costache le rostise la inceputul actiunii; descrierea casei lui Giurgiuveanu (cu care incepe opera) este reluata in final, cu deosebirea ca, acum, aspectul ei paraginit sugereaza moartea lucrurilor. Actiunea se desfasoara cronologic si cuprinde doua planuri: Drumul formarii ca intelectual a tanarului Felix Sima. Stradania rudelor lui Costache Giurgiuveanu de a intra in posesia averii (mostenirii) acestuia. Ambele planuri au ca fundal viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea.

Costache este lovit de apoplexie. Rentier bogat. Totodata. interioare). jocul de interese (care au ca mobil banii). indragostit de Otilia. relatiile familiale si sociale. Din pricina efortului. prelungita in mezinul familiei . cand tanarul Felix Sima soseste in Bucuresti. Timpul si spatiul actiunii sunt fixate inca din incipitul romanului: „intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909. Pe masura ce se deruleaza momentele actiunii. in casa lui Giurgiuveanu. pe care le depoziteaza in curte. pe treapta cea mai inalta a varstei se afla mos Costache. Costache Giurgiuveanu. ca pretext de divort.. intra in strada Antim. dar teama de Aglae si propria avaritie il impiedica. fai milia lui Costache este reprezentativa pentru burghezia bucu-resteana a inceputului de secol: autorul descrie cadrul material al existentei (case. cum tatal era maniac (ii placea sa brodeze. speranta si incertitudinile sale legate de frumoasa si misterioasa Otilia. un tanar de vreo optsprezece ani. evident. Felix (care ramasese orfan dupa ce-i murise ti tatal).Otilia Marculescu (pe care o iubeste sincer) si pandit cu rautate. cu putin inainte de orele zece. mai tarziu. la modul balzacian. Batranul insa nu moare acum (ba trece chiar printr-un scurt episod „conjugal") recapatandu-si sanatatea. la joc de carti. de familia Aglaei. la ruda sa prin alianta. Cel dintai traieste in casa din strada Antim. Primit in batrana casa din strada Antim. deosebirea consta doar in „obiectul" maniei: casatoria. in acest scop.este un fel de „anexa" ciudata. Si. aspecte ale Bucurestiului de atunci. Costache intentioneaza sa-i faca o situatie Otiliei. Singura care „se salveaza" este Olimpia (casatorita cu Stanica). isi procura materiale ramase de la demolari. cunoscand intreaga familie si modul sau de viata. In familia lui Giurgiuveanu. decide sa-i lase fetei o casa (ridicata. tanarul se integreaza vietii putin ciudate din acest spatiu. Pascalopol accepta prezenta intregului clan. in compensatie. imbracat in uniforma de licean. dar si spatiul in care se vor naste iubirea.la fel de ciudat). Absolvent al Liceului Internat din Iasi. de dragul acestui sentiment (pe jumatate patern.spatiul in care Felix se va forma ca intelectual.Titi . Cealalta ramura a familiei este condusa ferm de Aglae (al carei sot . a carei placiditate va fi folosita." Autorul descrie. cu ornamentatii ieftine si de prost gust. alaturi de fiica sa vitrega . venise la tutorele sau necunoscut. Alcatuita din doua ramuri. mosier bogat si fin. casa veche. desi Stanica Ratiu (ginerele Aglaei) incearca sa-1 sperie cu scopul de a afla unde-si tine banii. infatisarea oamenilor. „mastile" ies la iveala in fata tanarului Felix (personaj-martor la acest „balci al desertaciunilor"). si sora sa Aglae Tulea. in asteptarea decesului. infiind-o. cu cheltuieli cat mai mici). antrenate intr-un „spectacol" caricatural. Toate aceste aspecte l-au determinat pe criticul Pompiliu Constantinescu sa considere ca romanul este „o fresca din viata burgheziei bucu-restene". apoi le muta in casa (punand in primejdie vechea cladire). De familia lui Costache s-a atasat si Leonida Pascalopol. nici Aurica (una dintre cele doua fiice ale Aglaei) nu este altfel. intentionand sa urmeze Facultatea de Medicina. inainte de a fi dus la ospiciu).Universul operei Actiunea incepe intr-o seara de vara (iulie 1909). din curtea alaturata. .. reprezinta „scena" pe care va defila o galerie de figuri grotesti. pe jumatate viril) si al serilor petrecute.Simion Tulea . prilej pentru familia Aglaei de a ocupa„militareste" casa. casa lui mos Costache .

Otilia Marculescu este personajul eponim al romanului. una. cu linii fine. Din pacate. Arivistul (Stanica Ratiu). provocand moartea batranului. muzicanta (si Otilia copilariei canta la pian. Din cealalta grupa fac parte Felix si Pascalopol. permanent. de o aura misterioasa. de mult. ultima Otilie (cea din fotografia pe care Pascalopol i-o arata lui Felix.. nebunatica." (Aglae Tulea). Finalul romanului aduce imaginea aceleiasi case.. in tren). Costache este vizitat de Stanica Ratiu. dar care nu mai era Otilia de altadata. in curand. incarcat cu bucle. in ea era un minimum de Otilie"^. prin intermediul caruia autorul exemplifica universalul. iar ea. Otilia (a carei infiere nu fusese legalizata) pleaca impreuna cu Pascalopol. Maniacul (Simion Tulea). Studenti amandoi (el la Medicina. Maniacul in devenire (Titi Tulea). cu o alta Otilie (care ii era ruda). vazuta de acelasi Felix. domina: fata cu parul ca un fum. culta.. la Conservator). pe „ulita copilariei". Prima Otilie (cea vie) ii arata tanarului sosit in strada Antim „ un cap prelung si tanar de fata. infloreste iubirea dintre cei doi inocenti2 (Felix si Otilia). Dupa o noapte casta (petrecuta in camera lui Felix). umbrita doar de intrigile lui Stanica si de temerile lui Felix. innegrita. meditativa. Vraja se risipise in curgerea vremii. Acestia sunt antrenati in principalul conflict al romanului: lupta pentru mostenirea averii lui Costache. il regasea acum sarac si devastat. care-i fura banii ascunsi sub saltea.in aceasta lume a rautatii si a mizeriei sufletesti. isi pierduse inefabilul. Felix este informat ca acesta se despartise de Otilia (din delicatete sufleteasca). Ori de cate ori admiratia mea a inregistrat o fiinta feminina. Din ce limpezimi ale trecutului stins se va fi inchegat. Dupa razboi. cuplul adamic va fi izgonit din Paradis: lovit din nou de dambla. Personajele alcatuiesc o tipologie bogata: Avarul (Costache Giurgiuveanu). serioasa. dar ca ea ramasese o mare enigma. iar timpul magic ramasese doar in cuvintele fetei de alta data: „Noi nu traim decat cinci-sase ani!" intre cele doua momente se incheaga chipul Otiliei: faptura apartinand vietii si visului adolescentin. tinerii traiesc o dragoste pura. fireste. cazand peste umeri" si ii intinde cu franchete „un brat gol si delicat". Fiecare personaj este caracterizat prin mai multe mijloace si releva un portret in miscare aflat sub tirania timpului. imaginea fetei este inconjurata. chipul suav al Otiliei? Se intretaiase. „Baba absoluta. mai tarziu. este imaginea neinsufletita a unei doamne frumoase. revazandu-1 pe Pascalopol. i sa nascut in suflet chipul Otiliei din roman: „in multitudinea imaginilor suave ale femeii. dupa mai multi ani: „ Casa lui mos Costache era leproasa. in mintea autorului.martor Felix Sima). Fata batrana (Aurica). conflictul dintre ei fiind secundar si avand ca obiect iubirea Otiliei (conflict erotic). exuberanta si reflexiva. Dumnezeu stie cum). iar cel care fusese izgonit din Paradis. Poarta era tinuta cu un lant si curtea toata napadita de scaieti (.) I se paru ca teasta lucioasa a lui mos Costache apare la usa si vechile lui vorbe ii rasunara limpede la ureche: «Aici nu sta nimeni!»" Aceasta imagine dezolanta naste un sentiment de melancolie: spatiul iubirii lunecase in moarte. Din epilog aflam ca Felix a devenit un renumit profesor universitar si ca s-a casatorit in chip stralucit. Romanul incepe si se incheie cu cate o imagine a Otiliei (reconstituita de personajul . este pusa .. imprecisa. Femeia placida (Olimpia).

. Toti cei din jur (inclusiv mos Costache) sunt subjugati de aceasta feminitate debordanta si invaluitoare si cauta sa-i faca pe plac Otiliei. Din aceasta trasatura deriva gustul ei pentru lux.). nebunateca si nestatornica asemeni trecatoarei tinereti: alergand prin gradina. Tot din feminitate se naste abilitatea cu care Otilia evolueaza intre iubirea platonica. incertitudinea. Lasandu-si iubitul „cufundat in stele".. ramanand o enigma. iubirea devine suferinta „dureros de dulce". placerea calatoriilor. capabila de sentimente profunde si alese. capriciile marunte si chiar o anume doza de irational (la fel de fermecator) in atitudini si comportament („imi vine uneori sa alerg (. Felix Sima este cel de al doilea membru al cuplului adamic (alaturi de Otilia). Otilia dezvaluie. Otilia este inteligenta. fara a indrazni sa i-o marturiseasca: „Se inchidea in odaie cu o fotografie a fetei si se lasa in voia visarii. in scrisoarea catre Felix.. intr-o seara de iulie a anului 1909. Otilia are un suflet de artista. in schimb. Portretul pe care autorul i-1 face in deschiderea romanului este acela al unui tanar in uniforma neagra. in caremahnirea. se simte prezenta suava si invaluitoare a acestei fapturi gingase . o tragea spre el. catarandu-se pe stogurile de fan de la mosia lui Pascalopol. Conventia vietii privita ca un joc este doar aparenta: esen-tialmente. intreaga desfasurare a actiunii este axata pe . te iubesc. Felix fiind personaj-martor si actor. pentru fiecare tanar.) sa zbor (. aproape mistica a lui Felix si cea potolit-crepusculara a lui Pascalopol. vizita la mosia lui Pascalopol sau excursia pe care cei doi o fac la Paris. adica in lumea Ideii si a stiintei. motivul plecarii ei: teama de a nu fi „o dragoste nepotrivita pentru marele lui viitor"." Orfan (ca si Otilia). iubirea pentru Otilia. Eroina lirica de mare clasa. Otilia va deveni o „Floare albastra" pierduta in departarea amintirii si o „dulce minune" a mitului tineretii. Felix traieste. In fiecare pagina a romanului. „ un factor feminin care-i lipsise". traind uneori lent. cei doi tineri s-au intalnit. profunda si responsabila: dupa noaptea pura a logodnei lor mistice. Crescuta din minunatul vis adolescentin. pentru Felix. ca doua pasari albe care se despart apoi. isi apropia buzele de urechea ei si-i soptea indefinit: «Te iubesc. Astfel. Otilia reprezinta. Otilia reprezinta insasi feminitatea. uitand si iertand raul. dar culoarea maslinie a obrazului si taietura elinica a nasului corectau printr-o nota voluntara intaia impresie. O cuprindea de maini. o clipa. daca o discutie sau o plimbare cu Otilia sunt nascatoare de sperante. aproape feminina din pricina suvitelor mari de par ce-i cadeau pe sub sapca. dezamagirea se impletesc cu iluzia fericirii. asa cum canta la pian. tanarul vede in aceasta un factor feminin care-i lipsise si care reunea functia materna cu aceea erotica. Total dezinteresata de banii si de averea lui Giurgiuveanu.amestec de exuberanta si seriozitate.sub semnul tainei. amaraciunea. la modul romantic. „cazut" in „Casa cu molii" din strada Antim. Suflet cast si lipsit de ascunzisuri. nasc dureroase nedumeriri. Vrei sa fugim? Hai sa fugim!"). alteori intens.. Ca si in lirica eminesciana a visului de iubire. in inalt. sincera si sensibila la suferinta (scena atacului cerebral pe care-1 are Costache). sau revarsandu-si prea plinul sufletesc in acordurile tumultuoase ale pianului. daruindu-le celor din jur lucrurile si zambetul ei. cu fata „juvenila si prelunga. te iubesc»". zburand pe traiectorii diferite. fata pe care a iubit-o la optsprezece ani.

de Duiliu Zamfirescu). Stanica Ratiu se inscrie in seria arivistilor. Tanase Scatiu („ Viata la tara" si „ Tanase Scatiu". perfid. in lumea efemera. Aceasta detasare de lumea profesionistilor obisnuiti apare inca din facultate si se va vadi in cariera stralucita de mai tarziu: „Dupa incheierea pacii.. la momentul potrivit. alaturi de: Dinu Paturica („Ciocoii vechi si noi. la plecare. Acest . Stanica are si trairi subiective (in timpul carora se iluzioneaza ca ar fi capabil de fapte bune). iar cuplul adamic decade in timpul profan: Felix se va casatori cu o alta femeie. degeaba incercati dumneavoastra sa-l luati peste picior!") sunt cat se poate de adevarate. Crohmalniceanu). Acum. pandeste pe la ferestre si. totusi. atunci cand este vorba despre familie: orfan in copilarie. Filimon). Naiv. chiar daca. Stanica Ratiu.. batranului). Dupa moartea lui Costache. Este grosolan si fata de Otilia . pe jumatate in serios.schimbatoarea psihologie a acestui adolescent aflat in epoca formarii sale. situat deasupra omului comun. Felix il reprezinta pe intelectualul autentic. si se va casatori cu Georgeta — „fata faina" care nu-i va darui „fii". specialist cunoscut. sincer si gata oricand sa-i ajute pe ceilalti. Olimpiei (placida lui sotie) ii pretinde „fii". fu aproape numaidecat profesor universitar. este alta decat cea crepusculara a celor „trei hagialacuri". Palavragiu vulgar ca si Pirgu.. Ambitios. este obraznic siguraliv. scoate brutal pachetul cu bani de sub salteaua lui Costache. inteligent si muncitor. Costache Giurgiuveanu . dar fondul sau ramane negativ. Tipologic. dati afara pe usa. Comparat cu Tartuffe. Lica Trubadurul („Concert din muzica de Bach". facand parte din categoria oamenilor care. Stanica isi traieste. simuleaza o durere sfasietoare atunci cand ii moare copilul (de altfel. iar visul de dragoste se va risipi in curgerea vremii. Stanica este alcatuit din pasta lui Pirgu („Craii de Curtea-Veche". in centru. Stanica devine odios. cu banii furati de la mos Costache. isi va deschide un cabinet de avocatura. colaborator la tratate de medicina cu profesori francezi". dorinta de a avea in familie „un Eminescu"." de N. din pricina neglijentei sotilor) si-si exprima. de Mateiu Caragiale). ca Luceafarul. cu deosebirea ca lumea in care-si va realiza el ascensiunea. transformand apoi solicitarea nesatisfacuta in motiv de divort. de Hortensia PapadatBengescu). tanarul traieste intr-o lume meschina si rapace care si-a pierdut iremediabil insusirile umane. Coborat. intra pe fereastra. el se intoarce in spatiul atemporal al stiintei. nu uita sa le ia si niscaiva suveniruri scumpe. timpul paradisiac al iubirii se frange. generos. provocand moartea lui Giurgiuveanu. Pe de alta parte. nereusind nici prin intrebari. nici prin spaima de moarte (pe care i-o inoculeaza. dar ii va servi ca „trambulina" in viitoarea lui ascensiune politica.careia ii strecoara aluzii necuviincioase.Catavencu al ideii de paternitate" (cum il numea Ov. rolul cu o anume sinceritate. Felix este Inocentul prin ochii caruia este infatisata lumea de masti care il inconjoara. Este viclean fara retineri si-1 provoaca mereu pe Costache (spre a afla ascunzatoarea banilor). Cuvintele prin care se autocaracterizeaza („Stanica e profund. autor\ de memorii si comunicari stiintifice. are sentimentul neamului si-si viziteaza rudele cu placere.

este balbaiala voita.Portretul fizic al lui mos Costache este „pictat" pe fundalul casei intunecate din strada Antim si-i sugereaza psihologia nefericita. chipul lui Costache apare pe fondul sonor al scartaielilor unei scari de lemn prea vechi care. isi umple curtea cu materiale ramase de la demolari etc. Imaginea in care Costache (lovit de dambla) „tinea strans la subsuoara cutia de tinichea cu bani. fara cusur in rau" (cum o caracterizeaza Weissmann). pentru a-i inapoia fetei ceea ce i se cuvenea. Aglae Tulea este „baba absoluta. spre a-1 revinde. („uitand" sa restituie datoria). iar clipitul „rar si moale" al pleoapelor. Ultimele cuvinte ale lui Costache („Banii. Titi si Aurica). il terorizeaza pe Costache. a carui boala n-o impresioneaza. In fata personajului-martor Felix Sima. in timp ce Aglae rascolea casa (in cautarea banilor) ii releva dezumanizarea. adunand bani (eventual si pentru Otilia). Aglae ii reproseaza lui Costache ca face azil de orfani. desi detinea mai multe imobile in Capitala (chiar si un restaurant). chiar Felix fiind contrariat de „cheltuielile" imaginare trecute in contul lui. Costache cauta o scapare. iar in maini inelul cu chei" ii releva avaritia si teama de hoti. o repudiaza. Costache Giurgiuveanu traia destul de restrans. Astfel. avand „capul atins de o calvitie aproape totala" si buzele ingalbenite din pricina fumatului. ca al bufnitelor speriate de lumina ii sugereaza caracterul ascuns: nimeni nu stie cum isi administreaza Costache banii. Putin ciudat in comportament. varsandu-si dragostea asupra nevolnicului Titi. cei doi dinti (comparati cu niste aschii de os) trimit la copilarie. ca si cand nici n-ar fi existat vreodata. Lui Aglae ii lipseste pana si instinctul matern: scapa de fiica ei. mos Costache se afla la limita dintre grotesc. apoi o „iubeste" pe Aurica numai in vederea unui mariaj avantajos. Costache face rost de bani intr-un mod original: confisca instrumentarul medical de la studentii pe care-i avea chiriasi. sugereaza avaritia proprietarului. totusi. Al doilea atac de apoplexie ii va aduce moartea (cauzata de gestul criminal al lui Stanica). „imprumuta" de la Pascalopol. Scena in care cadavrul fratelui sau „statea inert peste plapuma". Rautatea (prevestita de „buzele subtiri. Olimpia (prin casatoria acesteia cu Stanica). rostind celebra propozitie care-i insumeaza esenta: „Aici nu sta nimeni!" Plasat de unii comentatori in galeria maniacilor (alaturi de Simion. impreuna cu intreaga casa. sfasiata intre mania banului. amanarea infierii ei datorandu-se fricii de Aglae. Curente literare Comentatorii au observat ca in „Enigma Otiliei" se interfereaza mai multe curente literare: . auzind ca vizitatorul era tanarul Sima. acre" si de „nasul incovoiat si acut") se revarsa asupra tuturor. in timp ce pe Otilia o blameaza mereu. Fiziceste. el este. dar neavand taria sa se desparta de ei. el este „un omulet subtire si putin inconvoiat". Avida de imbogatire. la sosirea lui Felix. 0 alta atitudine menita sa-i acopere adevaratele planuri. Cand isi da seama ca Aurica va ramane fata batrana. babanii pu-pungasule!") ii rezuma existenta. La monstruozitatea morala a personajului se adauga si atitudinea fata de Simion: dupa ce sotul ei este dus la ospiciu. Cu toate ca luase averea sotiei sale (mama Otiliei) nu se poate desparti de bani. iubirea pentru Otilia si teama de Aglae. un om blajin care o iubeste pe Otilia. Aglae il „uita" acolo. tragic si comic.

cele doua subteme ale romanului (a mostenirii si a paternitatii ) constituie o aplicare a modelului balzacian. Aceasta inclestare scoate in relief pasiunile. De asemenea. descrierea casei lui Costache din ampla expozitiune a romanului). cu elemente originale. Specia literara: „Enigma Otiliei". Comentatorii au incadrat romanul in formula realismului clasic. dupa ce mos Costache este lovit de apoplexie. „Enigma Otiliei" este un roman. • Conflictul este bine conturat. dau masura micimii sufletesti a acestei lumi. umanizat insa de iubirea pentru Otilia. iar familia ocupa „militareste" casa. obraznic si demagog. depasindu-si modelul. studiul unor manii sau al unor aspecte maladive (nebunia lui Simion). de mare amploare. ca un carnaval al mastilor. Acum. Romantismului ii sunt subordonate antitezele: intre cuplul de inocenti si lumea de masti care ii inconjoara. zgarcenia. vazuta de Felix din trasura care il ducea la mosia lui Pascalopol. dupa cum afirma chiar autorul) poate fi descoperit in realizarea unor personaje care au o trasatura dominanta de caracter. organizata pe doua planuri. ca mijloc de caracterizare a personajelor (spre exemplu. concentrarea vointei pentru atingerea scopului propus. Scena antologica este descrisa in capitolul XIII. intre Otilia si femeile din clanul Tulea. veselia „rudelor" (care jefuisera proviziile din dulap) si nepasarea fata de bolnav. dialogul absurd (in care fiecare vorbitor isi urmareste propriile obsesii). rautatea. prezinta urmatoarele trasaturi: • Este o lucrare epica in proza. • Are o actiune bogata. zugravirea unor personaje grotesti. care aminteste de Grandet {„Eugenie Grandet"). intre Felix si Titi. intrun spectacol caricatural.Clasicismul (inteles ca „un mod de a crea durabil si esential". Prima se materializeaza in lupta surda a clanului Tulea. Astfel. Tot romantica este descrierea grandioasa a Campiei Baraganului. face din Stanica un Rastignac bucurestean. . Calinescu. • Personajele au un mare grad de complexitate. careia i se supun toate actele lor. pentru mostenirea averii lui Costache Giurgiuveanu. releva o pronuntata tendinta spre modern. autorul gasind universalul in individual. pornirile rudimentare. Pe de alta parte. „ Enigma Otiliei" este romanul cu cea mai mare densitate de modele caracterologice. Apropiat de prototipul balzacian este si Costache. de G. metoda folosita fiind preponderent balzaciana. Tot balzaciana este descrierea mediului ambiant.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful