ICHIM ELENA CRISTINA - XII C

Enigma Otiliei , de George Calinescu
G. Calinescu (1899-1965) a fost Ganditorul deplin al spiritualitatii romanesti, iar geniul sau s-a manifestat in toate domeniile legate de arta cuvantului: istoria literaturii, critica literara, estetica, roman, poezie, teatru, publicistica. „Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent" (1941) este o lucrare monumentala, viziune exhaustiva asupra evolutiei literaturii noastre, de la primele ei manifestari si pana la data aparitiei cartii; „Viata lui Mihai Eminescu" (1932) este o biografie literara si portret al geniului, alcatuita in cadente de poem epic; „Opera lui Mihai Eminescu" (1934-1936) este un studiu sistematic asupra operei eminesciene (incluzand si postumele). De asemenea, G. Calinescu a mai scris monografii inchinate unor scriitori romani (I. Creanga, V. Alecsandri, N. Filimon), studii de literatura universala, studii de estetica. f4s3818fs72hrp Creatia literara a lui G. Calinescu include toate cele trei mari ramuri: poezia (volumele: „Poezii" - 1937 s\ „Lauda lucrurilor" - 1963), proza (romanele: „Cartea nuntii" 1933, „Enigma Otiliei"1938, „Bietul Ioanide" - 1953, „Scrinul negru" - 1960) si dramaturgia („Sun sau Calea netulburata" - 1943, „Ludovic al XlX-lea" - 1964). „Enigma Otiliei" este o mare panza rupta din viata, roman :adin incadrat in formula realismului clasic, cu accente romantice si chiar moderniste. Tema romanului o constituie soarta cuplului adamic, de inocenti (cum scria N. Balota), in interiorul unei lumi aflate in disolutie. Titlul initial al romanului a fost „Parintii Otiliei". Acesta ar fi sugerat felul in care personajele antrenate in actiune au grija de viitorul Otiliei. La sugestia editorului, titlul a devenit „Enigma Otiliei" formulare care reliefeaza misterul si ambiguitatea personajului central. Sortita sa oscileze „intre da s nu, intre solar si mister, intre real si utopic [...] inscriindu-se simultan in eternul feminin si in clipa" (C.Ciopraga), Otilia ramane, pana la sfarsit, o fiinta enigmatica. Structura: Romanul este alcatuit din douazeci de capitole, numerotate cu cifre romane si fara titluri. Actiunea incepe in iulie 1909 si se incheie dupa mai mult de zece ani (dintre care, ultimii sunt rezumati in doar doua pagini). Cuvintele: „Aici nu sta nimeni" care incheie romanul constituie o repetare a cuvintelor pe care mos Costache le rostise la inceputul actiunii; descrierea casei lui Giurgiuveanu (cu care incepe opera) este reluata in final, cu deosebirea ca, acum, aspectul ei paraginit sugereaza moartea lucrurilor. Actiunea se desfasoara cronologic si cuprinde doua planuri: Drumul formarii ca intelectual a tanarului Felix Sima. Stradania rudelor lui Costache Giurgiuveanu de a intra in posesia averii (mostenirii) acestuia. Ambele planuri au ca fundal viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea.

cum tatal era maniac (ii placea sa brodeze. la ruda sa prin alianta.Universul operei Actiunea incepe intr-o seara de vara (iulie 1909). Singura care „se salveaza" este Olimpia (casatorita cu Stanica). Toate aceste aspecte l-au determinat pe criticul Pompiliu Constantinescu sa considere ca romanul este „o fresca din viata burgheziei bucu-restene". pe treapta cea mai inalta a varstei se afla mos Costache. cand tanarul Felix Sima soseste in Bucuresti. intra in strada Antim. Primit in batrana casa din strada Antim. cu ornamentatii ieftine si de prost gust. Pascalopol accepta prezenta intregului clan. nici Aurica (una dintre cele doua fiice ale Aglaei) nu este altfel. Totodata. cunoscand intreaga familie si modul sau de viata.Simion Tulea . Si. apoi le muta in casa (punand in primejdie vechea cladire). casa lui mos Costache . jocul de interese (care au ca mobil banii). In familia lui Giurgiuveanu. speranta si incertitudinile sale legate de frumoasa si misterioasa Otilia. si sora sa Aglae Tulea. Cel dintai traieste in casa din strada Antim. infatisarea oamenilor. fai milia lui Costache este reprezentativa pentru burghezia bucu-resteana a inceputului de secol: autorul descrie cadrul material al existentei (case.spatiul in care Felix se va forma ca intelectual. tanarul se integreaza vietii putin ciudate din acest spatiu. Din pricina efortului. de familia Aglaei. aspecte ale Bucurestiului de atunci. un tanar de vreo optsprezece ani. Absolvent al Liceului Internat din Iasi. dar teama de Aglae si propria avaritie il impiedica. cu putin inainte de orele zece. Timpul si spatiul actiunii sunt fixate inca din incipitul romanului: „intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909. dar si spatiul in care se vor naste iubirea. Costache este lovit de apoplexie. intentionand sa urmeze Facultatea de Medicina.Otilia Marculescu (pe care o iubeste sincer) si pandit cu rautate.este un fel de „anexa" ciudata. de dragul acestui sentiment (pe jumatate patern. la joc de carti. prelungita in mezinul familiei . indragostit de Otilia.. desi Stanica Ratiu (ginerele Aglaei) incearca sa-1 sperie cu scopul de a afla unde-si tine banii. deosebirea consta doar in „obiectul" maniei: casatoria. Alcatuita din doua ramuri. . Batranul insa nu moare acum (ba trece chiar printr-un scurt episod „conjugal") recapatandu-si sanatatea. din curtea alaturata. la modul balzacian. in compensatie. inainte de a fi dus la ospiciu). pe care le depoziteaza in curte. in casa lui Giurgiuveanu. imbracat in uniforma de licean. pe jumatate viril) si al serilor petrecute. De familia lui Costache s-a atasat si Leonida Pascalopol. Costache intentioneaza sa-i faca o situatie Otiliei. in acest scop.la fel de ciudat). Pe masura ce se deruleaza momentele actiunii. relatiile familiale si sociale. Felix (care ramasese orfan dupa ce-i murise ti tatal). venise la tutorele sau necunoscut. alaturi de fiica sa vitrega . „mastile" ies la iveala in fata tanarului Felix (personaj-martor la acest „balci al desertaciunilor").Titi . casa veche." Autorul descrie. in asteptarea decesului. decide sa-i lase fetei o casa (ridicata. mai tarziu. a carei placiditate va fi folosita. prilej pentru familia Aglaei de a ocupa„militareste" casa. ca pretext de divort.. antrenate intr-un „spectacol" caricatural. cu cheltuieli cat mai mici). infiind-o. Costache Giurgiuveanu. reprezinta „scena" pe care va defila o galerie de figuri grotesti. isi procura materiale ramase de la demolari. interioare). evident. Cealalta ramura a familiei este condusa ferm de Aglae (al carei sot . Rentier bogat. mosier bogat si fin.

Ori de cate ori admiratia mea a inregistrat o fiinta feminina. Din ce limpezimi ale trecutului stins se va fi inchegat. vazuta de acelasi Felix. ultima Otilie (cea din fotografia pe care Pascalopol i-o arata lui Felix. Poarta era tinuta cu un lant si curtea toata napadita de scaieti (. dar care nu mai era Otilia de altadata. Acestia sunt antrenati in principalul conflict al romanului: lupta pentru mostenirea averii lui Costache. prin intermediul caruia autorul exemplifica universalul. tinerii traiesc o dragoste pura. Femeia placida (Olimpia). Prima Otilie (cea vie) ii arata tanarului sosit in strada Antim „ un cap prelung si tanar de fata. permanent." (Aglae Tulea). serioasa. de mult. Din epilog aflam ca Felix a devenit un renumit profesor universitar si ca s-a casatorit in chip stralucit. Otilia Marculescu este personajul eponim al romanului. infloreste iubirea dintre cei doi inocenti2 (Felix si Otilia). dupa mai multi ani: „ Casa lui mos Costache era leproasa. umbrita doar de intrigile lui Stanica si de temerile lui Felix. este pusa .. nebunatica. provocand moartea batranului. Din pacate.martor Felix Sima). dar ca ea ramasese o mare enigma. este imaginea neinsufletita a unei doamne frumoase. incarcat cu bucle. Dupa razboi. cu linii fine. revazandu-1 pe Pascalopol.. Dupa o noapte casta (petrecuta in camera lui Felix). Studenti amandoi (el la Medicina. muzicanta (si Otilia copilariei canta la pian. care-i fura banii ascunsi sub saltea. Felix este informat ca acesta se despartise de Otilia (din delicatete sufleteasca). de o aura misterioasa. iar ea. mai tarziu. in curand.. una.) I se paru ca teasta lucioasa a lui mos Costache apare la usa si vechile lui vorbe ii rasunara limpede la ureche: «Aici nu sta nimeni!»" Aceasta imagine dezolanta naste un sentiment de melancolie: spatiul iubirii lunecase in moarte. Romanul incepe si se incheie cu cate o imagine a Otiliei (reconstituita de personajul .in aceasta lume a rautatii si a mizeriei sufletesti. in tren). imaginea fetei este inconjurata. cuplul adamic va fi izgonit din Paradis: lovit din nou de dambla. il regasea acum sarac si devastat. iar cel care fusese izgonit din Paradis. Fiecare personaj este caracterizat prin mai multe mijloace si releva un portret in miscare aflat sub tirania timpului. chipul suav al Otiliei? Se intretaiase. Din cealalta grupa fac parte Felix si Pascalopol. la Conservator). Personajele alcatuiesc o tipologie bogata: Avarul (Costache Giurgiuveanu). innegrita. Arivistul (Stanica Ratiu). Otilia (a carei infiere nu fusese legalizata) pleaca impreuna cu Pascalopol. in mintea autorului. exuberanta si reflexiva. Maniacul (Simion Tulea). imprecisa. iar timpul magic ramasese doar in cuvintele fetei de alta data: „Noi nu traim decat cinci-sase ani!" intre cele doua momente se incheaga chipul Otiliei: faptura apartinand vietii si visului adolescentin. cu o alta Otilie (care ii era ruda). domina: fata cu parul ca un fum. Maniacul in devenire (Titi Tulea). Vraja se risipise in curgerea vremii. i sa nascut in suflet chipul Otiliei din roman: „in multitudinea imaginilor suave ale femeii. „Baba absoluta. Fata batrana (Aurica). Finalul romanului aduce imaginea aceleiasi case. fireste. meditativa.. culta. in ea era un minimum de Otilie"^. Costache este vizitat de Stanica Ratiu. pe „ulita copilariei". cazand peste umeri" si ii intinde cu franchete „un brat gol si delicat". Dumnezeu stie cum). isi pierduse inefabilul. conflictul dintre ei fiind secundar si avand ca obiect iubirea Otiliei (conflict erotic).

aproape feminina din pricina suvitelor mari de par ce-i cadeau pe sub sapca. aproape mistica a lui Felix si cea potolit-crepusculara a lui Pascalopol. isi apropia buzele de urechea ei si-i soptea indefinit: «Te iubesc. alteori intens. Lasandu-si iubitul „cufundat in stele". Felix fiind personaj-martor si actor. Din aceasta trasatura deriva gustul ei pentru lux. fara a indrazni sa i-o marturiseasca: „Se inchidea in odaie cu o fotografie a fetei si se lasa in voia visarii. Otilia dezvaluie. Toti cei din jur (inclusiv mos Costache) sunt subjugati de aceasta feminitate debordanta si invaluitoare si cauta sa-i faca pe plac Otiliei. asa cum canta la pian. fata pe care a iubit-o la optsprezece ani. Otilia va deveni o „Floare albastra" pierduta in departarea amintirii si o „dulce minune" a mitului tineretii. pentru fiecare tanar. capriciile marunte si chiar o anume doza de irational (la fel de fermecator) in atitudini si comportament („imi vine uneori sa alerg (. intr-o seara de iulie a anului 1909. sincera si sensibila la suferinta (scena atacului cerebral pe care-1 are Costache). dar culoarea maslinie a obrazului si taietura elinica a nasului corectau printr-o nota voluntara intaia impresie. nasc dureroase nedumeriri. „cazut" in „Casa cu molii" din strada Antim. amaraciunea. zburand pe traiectorii diferite. in caremahnirea. o tragea spre el. Felix Sima este cel de al doilea membru al cuplului adamic (alaturi de Otilia).amestec de exuberanta si seriozitate. O cuprindea de maini. placerea calatoriilor. Portretul pe care autorul i-1 face in deschiderea romanului este acela al unui tanar in uniforma neagra. la modul romantic. traind uneori lent." Orfan (ca si Otilia). iubirea devine suferinta „dureros de dulce".sub semnul tainei. Tot din feminitate se naste abilitatea cu care Otilia evolueaza intre iubirea platonica. sau revarsandu-si prea plinul sufletesc in acordurile tumultuoase ale pianului. daruindu-le celor din jur lucrurile si zambetul ei. in scrisoarea catre Felix. vizita la mosia lui Pascalopol sau excursia pe care cei doi o fac la Paris. uitand si iertand raul. dezamagirea se impletesc cu iluzia fericirii. Total dezinteresata de banii si de averea lui Giurgiuveanu. catarandu-se pe stogurile de fan de la mosia lui Pascalopol. Astfel. se simte prezenta suava si invaluitoare a acestei fapturi gingase . cu fata „juvenila si prelunga. adica in lumea Ideii si a stiintei. Otilia reprezinta insasi feminitatea. pentru Felix. Conventia vietii privita ca un joc este doar aparenta: esen-tialmente. Otilia reprezinta. Otilia este inteligenta.. o clipa. Otilia are un suflet de artista. te iubesc. in schimb. Vrei sa fugim? Hai sa fugim!"). iubirea pentru Otilia. incertitudinea. capabila de sentimente profunde si alese. Felix traieste.. cei doi tineri s-au intalnit.). Suflet cast si lipsit de ascunzisuri. „ un factor feminin care-i lipsise".. ramanand o enigma. Crescuta din minunatul vis adolescentin. tanarul vede in aceasta un factor feminin care-i lipsise si care reunea functia materna cu aceea erotica. Eroina lirica de mare clasa.) sa zbor (. te iubesc»".. intreaga desfasurare a actiunii este axata pe . ca doua pasari albe care se despart apoi. daca o discutie sau o plimbare cu Otilia sunt nascatoare de sperante. In fiecare pagina a romanului. Ca si in lirica eminesciana a visului de iubire. motivul plecarii ei: teama de a nu fi „o dragoste nepotrivita pentru marele lui viitor". profunda si responsabila: dupa noaptea pura a logodnei lor mistice. in inalt. nebunateca si nestatornica asemeni trecatoarei tinereti: alergand prin gradina.

in lumea efemera. este obraznic siguraliv. Ambitios. cu banii furati de la mos Costache. in centru. sincer si gata oricand sa-i ajute pe ceilalti. situat deasupra omului comun. Naiv. nereusind nici prin intrebari. iar cuplul adamic decade in timpul profan: Felix se va casatori cu o alta femeie. la plecare. autor\ de memorii si comunicari stiintifice. intra pe fereastra. la momentul potrivit. Palavragiu vulgar ca si Pirgu.. Stanica devine odios. Stanica isi traieste. el se intoarce in spatiul atemporal al stiintei. dar fondul sau ramane negativ. pandeste pe la ferestre si. Olimpiei (placida lui sotie) ii pretinde „fii". Pe de alta parte. simuleaza o durere sfasietoare atunci cand ii moare copilul (de altfel. colaborator la tratate de medicina cu profesori francezi". de Mateiu Caragiale). Aceasta detasare de lumea profesionistilor obisnuiti apare inca din facultate si se va vadi in cariera stralucita de mai tarziu: „Dupa incheierea pacii. Tipologic. generos. tanarul traieste intr-o lume meschina si rapace care si-a pierdut iremediabil insusirile umane. Coborat.careia ii strecoara aluzii necuviincioase. Cuvintele prin care se autocaracterizeaza („Stanica e profund. Comparat cu Tartuffe.schimbatoarea psihologie a acestui adolescent aflat in epoca formarii sale. iar visul de dragoste se va risipi in curgerea vremii. cu deosebirea ca lumea in care-si va realiza el ascensiunea. Acest . Lica Trubadurul („Concert din muzica de Bach". scoate brutal pachetul cu bani de sub salteaua lui Costache. Crohmalniceanu). Filimon). Tanase Scatiu („ Viata la tara" si „ Tanase Scatiu".Catavencu al ideii de paternitate" (cum il numea Ov. facand parte din categoria oamenilor care. Costache Giurgiuveanu . din pricina neglijentei sotilor) si-si exprima. nici prin spaima de moarte (pe care i-o inoculeaza. rolul cu o anume sinceritate.. alaturi de: Dinu Paturica („Ciocoii vechi si noi. totusi. Acum. inteligent si muncitor. specialist cunoscut. provocand moartea lui Giurgiuveanu. pe jumatate in serios. Stanica Ratiu se inscrie in seria arivistilor. Stanica are si trairi subiective (in timpul carora se iluzioneaza ca ar fi capabil de fapte bune). perfid. Stanica este alcatuit din pasta lui Pirgu („Craii de Curtea-Veche". timpul paradisiac al iubirii se frange. Dupa moartea lui Costache. Este viclean fara retineri si-1 provoaca mereu pe Costache (spre a afla ascunzatoarea banilor). chiar daca. Felix este Inocentul prin ochii caruia este infatisata lumea de masti care il inconjoara. de Duiliu Zamfirescu). batranului). Stanica Ratiu. dar ii va servi ca „trambulina" in viitoarea lui ascensiune politica. Felix il reprezinta pe intelectualul autentic. de Hortensia PapadatBengescu). Este grosolan si fata de Otilia . ca Luceafarul. atunci cand este vorba despre familie: orfan in copilarie. nu uita sa le ia si niscaiva suveniruri scumpe. este alta decat cea crepusculara a celor „trei hagialacuri".. dorinta de a avea in familie „un Eminescu". si se va casatori cu Georgeta — „fata faina" care nu-i va darui „fii". fu aproape numaidecat profesor universitar. degeaba incercati dumneavoastra sa-l luati peste picior!") sunt cat se poate de adevarate. dati afara pe usa. transformand apoi solicitarea nesatisfacuta in motiv de divort. isi va deschide un cabinet de avocatura. are sentimentul neamului si-si viziteaza rudele cu placere." de N.

tragic si comic. Titi si Aurica). fara cusur in rau" (cum o caracterizeaza Weissmann). Scena in care cadavrul fratelui sau „statea inert peste plapuma". acre" si de „nasul incovoiat si acut") se revarsa asupra tuturor. Cu toate ca luase averea sotiei sale (mama Otiliei) nu se poate desparti de bani.Portretul fizic al lui mos Costache este „pictat" pe fundalul casei intunecate din strada Antim si-i sugereaza psihologia nefericita. Curente literare Comentatorii au observat ca in „Enigma Otiliei" se interfereaza mai multe curente literare: . iar in maini inelul cu chei" ii releva avaritia si teama de hoti. Aglae ii reproseaza lui Costache ca face azil de orfani. Al doilea atac de apoplexie ii va aduce moartea (cauzata de gestul criminal al lui Stanica). pentru a-i inapoia fetei ceea ce i se cuvenea. Ultimele cuvinte ale lui Costache („Banii. Lui Aglae ii lipseste pana si instinctul matern: scapa de fiica ei. 0 alta atitudine menita sa-i acopere adevaratele planuri. spre a-1 revinde. a carui boala n-o impresioneaza. rostind celebra propozitie care-i insumeaza esenta: „Aici nu sta nimeni!" Plasat de unii comentatori in galeria maniacilor (alaturi de Simion. Olimpia (prin casatoria acesteia cu Stanica). varsandu-si dragostea asupra nevolnicului Titi. isi umple curtea cu materiale ramase de la demolari etc. ca al bufnitelor speriate de lumina ii sugereaza caracterul ascuns: nimeni nu stie cum isi administreaza Costache banii. este balbaiala voita. Avida de imbogatire. o repudiaza. auzind ca vizitatorul era tanarul Sima. Costache face rost de bani intr-un mod original: confisca instrumentarul medical de la studentii pe care-i avea chiriasi. Costache cauta o scapare. totusi. el este „un omulet subtire si putin inconvoiat". ca si cand nici n-ar fi existat vreodata. Aglae Tulea este „baba absoluta. Aglae il „uita" acolo. cei doi dinti (comparati cu niste aschii de os) trimit la copilarie. Fiziceste. iubirea pentru Otilia si teama de Aglae. iar clipitul „rar si moale" al pleoapelor. apoi o „iubeste" pe Aurica numai in vederea unui mariaj avantajos. Astfel. La monstruozitatea morala a personajului se adauga si atitudinea fata de Simion: dupa ce sotul ei este dus la ospiciu. babanii pu-pungasule!") ii rezuma existenta. In fata personajului-martor Felix Sima. „imprumuta" de la Pascalopol. sfasiata intre mania banului. Cand isi da seama ca Aurica va ramane fata batrana. adunand bani (eventual si pentru Otilia). desi detinea mai multe imobile in Capitala (chiar si un restaurant). mos Costache se afla la limita dintre grotesc. chiar Felix fiind contrariat de „cheltuielile" imaginare trecute in contul lui. un om blajin care o iubeste pe Otilia. il terorizeaza pe Costache. Costache Giurgiuveanu traia destul de restrans. chipul lui Costache apare pe fondul sonor al scartaielilor unei scari de lemn prea vechi care. sugereaza avaritia proprietarului. („uitand" sa restituie datoria). in timp ce pe Otilia o blameaza mereu. avand „capul atins de o calvitie aproape totala" si buzele ingalbenite din pricina fumatului. Putin ciudat in comportament. amanarea infierii ei datorandu-se fricii de Aglae. in timp ce Aglae rascolea casa (in cautarea banilor) ii releva dezumanizarea. la sosirea lui Felix. Rautatea (prevestita de „buzele subtiri. Imaginea in care Costache (lovit de dambla) „tinea strans la subsuoara cutia de tinichea cu bani. dar neavand taria sa se desparta de ei. el este. impreuna cu intreaga casa.

De asemenea. concentrarea vointei pentru atingerea scopului propus. Romantismului ii sunt subordonate antitezele: intre cuplul de inocenti si lumea de masti care ii inconjoara. releva o pronuntata tendinta spre modern. careia i se supun toate actele lor. • Conflictul este bine conturat. Tot romantica este descrierea grandioasa a Campiei Baraganului. care aminteste de Grandet {„Eugenie Grandet"). pentru mostenirea averii lui Costache Giurgiuveanu. • Personajele au un mare grad de complexitate. „ Enigma Otiliei" este romanul cu cea mai mare densitate de modele caracterologice. iar familia ocupa „militareste" casa. Pe de alta parte. Acum. descrierea casei lui Costache din ampla expozitiune a romanului). de mare amploare. intrun spectacol caricatural. zgarcenia. • Are o actiune bogata. rautatea. obraznic si demagog. intre Felix si Titi. „Enigma Otiliei" este un roman. dau masura micimii sufletesti a acestei lumi. . depasindu-si modelul. cu elemente originale. Comentatorii au incadrat romanul in formula realismului clasic. studiul unor manii sau al unor aspecte maladive (nebunia lui Simion). dialogul absurd (in care fiecare vorbitor isi urmareste propriile obsesii).Clasicismul (inteles ca „un mod de a crea durabil si esential". pornirile rudimentare. autorul gasind universalul in individual. Scena antologica este descrisa in capitolul XIII. vazuta de Felix din trasura care il ducea la mosia lui Pascalopol. zugravirea unor personaje grotesti. umanizat insa de iubirea pentru Otilia. de G. ca mijloc de caracterizare a personajelor (spre exemplu. Aceasta inclestare scoate in relief pasiunile. dupa ce mos Costache este lovit de apoplexie. ca un carnaval al mastilor. Specia literara: „Enigma Otiliei". organizata pe doua planuri. intre Otilia si femeile din clanul Tulea. Astfel. veselia „rudelor" (care jefuisera proviziile din dulap) si nepasarea fata de bolnav. cele doua subteme ale romanului (a mostenirii si a paternitatii ) constituie o aplicare a modelului balzacian. prezinta urmatoarele trasaturi: • Este o lucrare epica in proza. Calinescu. Prima se materializeaza in lupta surda a clanului Tulea. dupa cum afirma chiar autorul) poate fi descoperit in realizarea unor personaje care au o trasatura dominanta de caracter. Apropiat de prototipul balzacian este si Costache. face din Stanica un Rastignac bucurestean. metoda folosita fiind preponderent balzaciana. Tot balzaciana este descrierea mediului ambiant.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful