ICHIM ELENA CRISTINA - XII C

Enigma Otiliei , de George Calinescu
G. Calinescu (1899-1965) a fost Ganditorul deplin al spiritualitatii romanesti, iar geniul sau s-a manifestat in toate domeniile legate de arta cuvantului: istoria literaturii, critica literara, estetica, roman, poezie, teatru, publicistica. „Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent" (1941) este o lucrare monumentala, viziune exhaustiva asupra evolutiei literaturii noastre, de la primele ei manifestari si pana la data aparitiei cartii; „Viata lui Mihai Eminescu" (1932) este o biografie literara si portret al geniului, alcatuita in cadente de poem epic; „Opera lui Mihai Eminescu" (1934-1936) este un studiu sistematic asupra operei eminesciene (incluzand si postumele). De asemenea, G. Calinescu a mai scris monografii inchinate unor scriitori romani (I. Creanga, V. Alecsandri, N. Filimon), studii de literatura universala, studii de estetica. f4s3818fs72hrp Creatia literara a lui G. Calinescu include toate cele trei mari ramuri: poezia (volumele: „Poezii" - 1937 s\ „Lauda lucrurilor" - 1963), proza (romanele: „Cartea nuntii" 1933, „Enigma Otiliei"1938, „Bietul Ioanide" - 1953, „Scrinul negru" - 1960) si dramaturgia („Sun sau Calea netulburata" - 1943, „Ludovic al XlX-lea" - 1964). „Enigma Otiliei" este o mare panza rupta din viata, roman :adin incadrat in formula realismului clasic, cu accente romantice si chiar moderniste. Tema romanului o constituie soarta cuplului adamic, de inocenti (cum scria N. Balota), in interiorul unei lumi aflate in disolutie. Titlul initial al romanului a fost „Parintii Otiliei". Acesta ar fi sugerat felul in care personajele antrenate in actiune au grija de viitorul Otiliei. La sugestia editorului, titlul a devenit „Enigma Otiliei" formulare care reliefeaza misterul si ambiguitatea personajului central. Sortita sa oscileze „intre da s nu, intre solar si mister, intre real si utopic [...] inscriindu-se simultan in eternul feminin si in clipa" (C.Ciopraga), Otilia ramane, pana la sfarsit, o fiinta enigmatica. Structura: Romanul este alcatuit din douazeci de capitole, numerotate cu cifre romane si fara titluri. Actiunea incepe in iulie 1909 si se incheie dupa mai mult de zece ani (dintre care, ultimii sunt rezumati in doar doua pagini). Cuvintele: „Aici nu sta nimeni" care incheie romanul constituie o repetare a cuvintelor pe care mos Costache le rostise la inceputul actiunii; descrierea casei lui Giurgiuveanu (cu care incepe opera) este reluata in final, cu deosebirea ca, acum, aspectul ei paraginit sugereaza moartea lucrurilor. Actiunea se desfasoara cronologic si cuprinde doua planuri: Drumul formarii ca intelectual a tanarului Felix Sima. Stradania rudelor lui Costache Giurgiuveanu de a intra in posesia averii (mostenirii) acestuia. Ambele planuri au ca fundal viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea.

Costache Giurgiuveanu. jocul de interese (care au ca mobil banii). infatisarea oamenilor. casa veche. din curtea alaturata.. alaturi de fiica sa vitrega . in asteptarea decesului. Rentier bogat. Costache este lovit de apoplexie. cu putin inainte de orele zece. Pe masura ce se deruleaza momentele actiunii. apoi le muta in casa (punand in primejdie vechea cladire). intra in strada Antim. in compensatie. cu ornamentatii ieftine si de prost gust. interioare). dar teama de Aglae si propria avaritie il impiedica.Universul operei Actiunea incepe intr-o seara de vara (iulie 1909).la fel de ciudat).Simion Tulea . decide sa-i lase fetei o casa (ridicata. speranta si incertitudinile sale legate de frumoasa si misterioasa Otilia. a carei placiditate va fi folosita. Din pricina efortului. cum tatal era maniac (ii placea sa brodeze. Pascalopol accepta prezenta intregului clan.spatiul in care Felix se va forma ca intelectual. Felix (care ramasese orfan dupa ce-i murise ti tatal). „mastile" ies la iveala in fata tanarului Felix (personaj-martor la acest „balci al desertaciunilor")." Autorul descrie. indragostit de Otilia. Batranul insa nu moare acum (ba trece chiar printr-un scurt episod „conjugal") recapatandu-si sanatatea. . cu cheltuieli cat mai mici). Timpul si spatiul actiunii sunt fixate inca din incipitul romanului: „intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909.. nici Aurica (una dintre cele doua fiice ale Aglaei) nu este altfel. intentionand sa urmeze Facultatea de Medicina. la ruda sa prin alianta. inainte de a fi dus la ospiciu). cunoscand intreaga familie si modul sau de viata. Cealalta ramura a familiei este condusa ferm de Aglae (al carei sot . venise la tutorele sau necunoscut.Titi . reprezinta „scena" pe care va defila o galerie de figuri grotesti. Singura care „se salveaza" este Olimpia (casatorita cu Stanica). Alcatuita din doua ramuri. antrenate intr-un „spectacol" caricatural. si sora sa Aglae Tulea.este un fel de „anexa" ciudata. la joc de carti. la modul balzacian. dar si spatiul in care se vor naste iubirea. isi procura materiale ramase de la demolari. In familia lui Giurgiuveanu. Primit in batrana casa din strada Antim. mai tarziu. infiind-o. Absolvent al Liceului Internat din Iasi. pe treapta cea mai inalta a varstei se afla mos Costache. in casa lui Giurgiuveanu. Totodata.Otilia Marculescu (pe care o iubeste sincer) si pandit cu rautate. fai milia lui Costache este reprezentativa pentru burghezia bucu-resteana a inceputului de secol: autorul descrie cadrul material al existentei (case. ca pretext de divort. Cel dintai traieste in casa din strada Antim. desi Stanica Ratiu (ginerele Aglaei) incearca sa-1 sperie cu scopul de a afla unde-si tine banii. casa lui mos Costache . Toate aceste aspecte l-au determinat pe criticul Pompiliu Constantinescu sa considere ca romanul este „o fresca din viata burgheziei bucu-restene". De familia lui Costache s-a atasat si Leonida Pascalopol. Costache intentioneaza sa-i faca o situatie Otiliei. deosebirea consta doar in „obiectul" maniei: casatoria. pe jumatate viril) si al serilor petrecute. pe care le depoziteaza in curte. mosier bogat si fin. tanarul se integreaza vietii putin ciudate din acest spatiu. evident. prelungita in mezinul familiei . de familia Aglaei. cand tanarul Felix Sima soseste in Bucuresti. aspecte ale Bucurestiului de atunci. imbracat in uniforma de licean. Si. de dragul acestui sentiment (pe jumatate patern. prilej pentru familia Aglaei de a ocupa„militareste" casa. un tanar de vreo optsprezece ani. relatiile familiale si sociale. in acest scop.

in tren). domina: fata cu parul ca un fum. Personajele alcatuiesc o tipologie bogata: Avarul (Costache Giurgiuveanu). in mintea autorului. la Conservator)." (Aglae Tulea). este imaginea neinsufletita a unei doamne frumoase.. incarcat cu bucle. innegrita. pe „ulita copilariei". cazand peste umeri" si ii intinde cu franchete „un brat gol si delicat". Poarta era tinuta cu un lant si curtea toata napadita de scaieti (. cu o alta Otilie (care ii era ruda). una. Dupa o noapte casta (petrecuta in camera lui Felix). Fiecare personaj este caracterizat prin mai multe mijloace si releva un portret in miscare aflat sub tirania timpului. ultima Otilie (cea din fotografia pe care Pascalopol i-o arata lui Felix.. Maniacul in devenire (Titi Tulea). imprecisa. Finalul romanului aduce imaginea aceleiasi case. Prima Otilie (cea vie) ii arata tanarului sosit in strada Antim „ un cap prelung si tanar de fata. Vraja se risipise in curgerea vremii. nebunatica. Din cealalta grupa fac parte Felix si Pascalopol. Felix este informat ca acesta se despartise de Otilia (din delicatete sufleteasca). Otilia Marculescu este personajul eponim al romanului. revazandu-1 pe Pascalopol. exuberanta si reflexiva.martor Felix Sima). Din pacate. iar ea. iar cel care fusese izgonit din Paradis. Ori de cate ori admiratia mea a inregistrat o fiinta feminina. Arivistul (Stanica Ratiu).. tinerii traiesc o dragoste pura. infloreste iubirea dintre cei doi inocenti2 (Felix si Otilia). de mult. il regasea acum sarac si devastat. in curand. muzicanta (si Otilia copilariei canta la pian. in ea era un minimum de Otilie"^. cu linii fine. Fata batrana (Aurica). i sa nascut in suflet chipul Otiliei din roman: „in multitudinea imaginilor suave ale femeii. vazuta de acelasi Felix. Dumnezeu stie cum). Studenti amandoi (el la Medicina. cuplul adamic va fi izgonit din Paradis: lovit din nou de dambla. conflictul dintre ei fiind secundar si avand ca obiect iubirea Otiliei (conflict erotic). „Baba absoluta. prin intermediul caruia autorul exemplifica universalul. este pusa . dar ca ea ramasese o mare enigma. dar care nu mai era Otilia de altadata. de o aura misterioasa. isi pierduse inefabilul. Femeia placida (Olimpia).in aceasta lume a rautatii si a mizeriei sufletesti. permanent. chipul suav al Otiliei? Se intretaiase. Acestia sunt antrenati in principalul conflict al romanului: lupta pentru mostenirea averii lui Costache. culta. Maniacul (Simion Tulea). imaginea fetei este inconjurata. meditativa. mai tarziu. serioasa.) I se paru ca teasta lucioasa a lui mos Costache apare la usa si vechile lui vorbe ii rasunara limpede la ureche: «Aici nu sta nimeni!»" Aceasta imagine dezolanta naste un sentiment de melancolie: spatiul iubirii lunecase in moarte. provocand moartea batranului. iar timpul magic ramasese doar in cuvintele fetei de alta data: „Noi nu traim decat cinci-sase ani!" intre cele doua momente se incheaga chipul Otiliei: faptura apartinand vietii si visului adolescentin. care-i fura banii ascunsi sub saltea. Otilia (a carei infiere nu fusese legalizata) pleaca impreuna cu Pascalopol. Din epilog aflam ca Felix a devenit un renumit profesor universitar si ca s-a casatorit in chip stralucit. umbrita doar de intrigile lui Stanica si de temerile lui Felix. dupa mai multi ani: „ Casa lui mos Costache era leproasa. Romanul incepe si se incheie cu cate o imagine a Otiliei (reconstituita de personajul . Dupa razboi. Din ce limpezimi ale trecutului stins se va fi inchegat.. Costache este vizitat de Stanica Ratiu. fireste.

Astfel. te iubesc»".sub semnul tainei. profunda si responsabila: dupa noaptea pura a logodnei lor mistice.. daruindu-le celor din jur lucrurile si zambetul ei. incertitudinea. Otilia reprezinta. Eroina lirica de mare clasa. asa cum canta la pian. Felix traieste. in inalt. motivul plecarii ei: teama de a nu fi „o dragoste nepotrivita pentru marele lui viitor". o tragea spre el.." Orfan (ca si Otilia). intreaga desfasurare a actiunii este axata pe . o clipa. zburand pe traiectorii diferite. uitand si iertand raul. Felix Sima este cel de al doilea membru al cuplului adamic (alaturi de Otilia). In fiecare pagina a romanului. cei doi tineri s-au intalnit. pentru Felix.) sa zbor (. Otilia are un suflet de artista. fata pe care a iubit-o la optsprezece ani. Otilia dezvaluie. Lasandu-si iubitul „cufundat in stele". Conventia vietii privita ca un joc este doar aparenta: esen-tialmente. amaraciunea. aproape mistica a lui Felix si cea potolit-crepusculara a lui Pascalopol. capabila de sentimente profunde si alese. daca o discutie sau o plimbare cu Otilia sunt nascatoare de sperante. sau revarsandu-si prea plinul sufletesc in acordurile tumultuoase ale pianului. intr-o seara de iulie a anului 1909. Ca si in lirica eminesciana a visului de iubire. in caremahnirea. Tot din feminitate se naste abilitatea cu care Otilia evolueaza intre iubirea platonica. dar culoarea maslinie a obrazului si taietura elinica a nasului corectau printr-o nota voluntara intaia impresie. Portretul pe care autorul i-1 face in deschiderea romanului este acela al unui tanar in uniforma neagra. traind uneori lent.). tanarul vede in aceasta un factor feminin care-i lipsise si care reunea functia materna cu aceea erotica. capriciile marunte si chiar o anume doza de irational (la fel de fermecator) in atitudini si comportament („imi vine uneori sa alerg (. Otilia reprezinta insasi feminitatea. „cazut" in „Casa cu molii" din strada Antim. placerea calatoriilor.. sincera si sensibila la suferinta (scena atacului cerebral pe care-1 are Costache). O cuprindea de maini. Suflet cast si lipsit de ascunzisuri. Total dezinteresata de banii si de averea lui Giurgiuveanu. Toti cei din jur (inclusiv mos Costache) sunt subjugati de aceasta feminitate debordanta si invaluitoare si cauta sa-i faca pe plac Otiliei. adica in lumea Ideii si a stiintei. aproape feminina din pricina suvitelor mari de par ce-i cadeau pe sub sapca. te iubesc. in scrisoarea catre Felix. ramanand o enigma. Otilia va deveni o „Floare albastra" pierduta in departarea amintirii si o „dulce minune" a mitului tineretii. Crescuta din minunatul vis adolescentin. nasc dureroase nedumeriri. vizita la mosia lui Pascalopol sau excursia pe care cei doi o fac la Paris. Din aceasta trasatura deriva gustul ei pentru lux. Vrei sa fugim? Hai sa fugim!"). fara a indrazni sa i-o marturiseasca: „Se inchidea in odaie cu o fotografie a fetei si se lasa in voia visarii. iubirea pentru Otilia. pentru fiecare tanar.amestec de exuberanta si seriozitate. iubirea devine suferinta „dureros de dulce". isi apropia buzele de urechea ei si-i soptea indefinit: «Te iubesc. ca doua pasari albe care se despart apoi. nebunateca si nestatornica asemeni trecatoarei tinereti: alergand prin gradina. alteori intens. in schimb. dezamagirea se impletesc cu iluzia fericirii.. la modul romantic. cu fata „juvenila si prelunga. Otilia este inteligenta. Felix fiind personaj-martor si actor. catarandu-se pe stogurile de fan de la mosia lui Pascalopol. „ un factor feminin care-i lipsise". se simte prezenta suava si invaluitoare a acestei fapturi gingase .

Este grosolan si fata de Otilia . sincer si gata oricand sa-i ajute pe ceilalti.Catavencu al ideii de paternitate" (cum il numea Ov. Stanica isi traieste.. Cuvintele prin care se autocaracterizeaza („Stanica e profund. este obraznic siguraliv. de Mateiu Caragiale). iar visul de dragoste se va risipi in curgerea vremii. dar fondul sau ramane negativ. degeaba incercati dumneavoastra sa-l luati peste picior!") sunt cat se poate de adevarate. Coborat. Acum. fu aproape numaidecat profesor universitar. isi va deschide un cabinet de avocatura. provocand moartea lui Giurgiuveanu. Pe de alta parte. in lumea efemera. la momentul potrivit. generos. pandeste pe la ferestre si. in centru. dar ii va servi ca „trambulina" in viitoarea lui ascensiune politica. autor\ de memorii si comunicari stiintifice.. cu banii furati de la mos Costache. scoate brutal pachetul cu bani de sub salteaua lui Costache.schimbatoarea psihologie a acestui adolescent aflat in epoca formarii sale. are sentimentul neamului si-si viziteaza rudele cu placere. Stanica Ratiu se inscrie in seria arivistilor. Stanica Ratiu. simuleaza o durere sfasietoare atunci cand ii moare copilul (de altfel. pe jumatate in serios. tanarul traieste intr-o lume meschina si rapace care si-a pierdut iremediabil insusirile umane." de N. Filimon). dati afara pe usa. rolul cu o anume sinceritate. situat deasupra omului comun. Acest .careia ii strecoara aluzii necuviincioase. Naiv. de Hortensia PapadatBengescu). Felix il reprezinta pe intelectualul autentic. Crohmalniceanu). la plecare. atunci cand este vorba despre familie: orfan in copilarie. Este viclean fara retineri si-1 provoaca mereu pe Costache (spre a afla ascunzatoarea banilor). batranului). inteligent si muncitor. Costache Giurgiuveanu . ca Luceafarul. din pricina neglijentei sotilor) si-si exprima. Stanica devine odios. Aceasta detasare de lumea profesionistilor obisnuiti apare inca din facultate si se va vadi in cariera stralucita de mai tarziu: „Dupa incheierea pacii. de Duiliu Zamfirescu).. Tipologic. Olimpiei (placida lui sotie) ii pretinde „fii". timpul paradisiac al iubirii se frange. Ambitios. iar cuplul adamic decade in timpul profan: Felix se va casatori cu o alta femeie. intra pe fereastra. perfid. colaborator la tratate de medicina cu profesori francezi". chiar daca. nu uita sa le ia si niscaiva suveniruri scumpe. si se va casatori cu Georgeta — „fata faina" care nu-i va darui „fii". el se intoarce in spatiul atemporal al stiintei. dorinta de a avea in familie „un Eminescu". Stanica este alcatuit din pasta lui Pirgu („Craii de Curtea-Veche". specialist cunoscut. Tanase Scatiu („ Viata la tara" si „ Tanase Scatiu". Comparat cu Tartuffe. facand parte din categoria oamenilor care. totusi. Lica Trubadurul („Concert din muzica de Bach". Palavragiu vulgar ca si Pirgu. Stanica are si trairi subiective (in timpul carora se iluzioneaza ca ar fi capabil de fapte bune). Dupa moartea lui Costache. cu deosebirea ca lumea in care-si va realiza el ascensiunea. transformand apoi solicitarea nesatisfacuta in motiv de divort. nici prin spaima de moarte (pe care i-o inoculeaza. alaturi de: Dinu Paturica („Ciocoii vechi si noi. este alta decat cea crepusculara a celor „trei hagialacuri". Felix este Inocentul prin ochii caruia este infatisata lumea de masti care il inconjoara. nereusind nici prin intrebari.

un om blajin care o iubeste pe Otilia. ca al bufnitelor speriate de lumina ii sugereaza caracterul ascuns: nimeni nu stie cum isi administreaza Costache banii. acre" si de „nasul incovoiat si acut") se revarsa asupra tuturor. dar neavand taria sa se desparta de ei. apoi o „iubeste" pe Aurica numai in vederea unui mariaj avantajos. o repudiaza. Rautatea (prevestita de „buzele subtiri. spre a-1 revinde. in timp ce Aglae rascolea casa (in cautarea banilor) ii releva dezumanizarea. Aglae Tulea este „baba absoluta. ca si cand nici n-ar fi existat vreodata. a carui boala n-o impresioneaza. Ultimele cuvinte ale lui Costache („Banii. iubirea pentru Otilia si teama de Aglae. „imprumuta" de la Pascalopol. („uitand" sa restituie datoria). el este. tragic si comic. La monstruozitatea morala a personajului se adauga si atitudinea fata de Simion: dupa ce sotul ei este dus la ospiciu.Portretul fizic al lui mos Costache este „pictat" pe fundalul casei intunecate din strada Antim si-i sugereaza psihologia nefericita. Curente literare Comentatorii au observat ca in „Enigma Otiliei" se interfereaza mai multe curente literare: . Costache cauta o scapare. Costache Giurgiuveanu traia destul de restrans. Aglae ii reproseaza lui Costache ca face azil de orfani. Imaginea in care Costache (lovit de dambla) „tinea strans la subsuoara cutia de tinichea cu bani. In fata personajului-martor Felix Sima. cei doi dinti (comparati cu niste aschii de os) trimit la copilarie. varsandu-si dragostea asupra nevolnicului Titi. isi umple curtea cu materiale ramase de la demolari etc. la sosirea lui Felix. iar clipitul „rar si moale" al pleoapelor. chiar Felix fiind contrariat de „cheltuielile" imaginare trecute in contul lui. sugereaza avaritia proprietarului. 0 alta atitudine menita sa-i acopere adevaratele planuri. desi detinea mai multe imobile in Capitala (chiar si un restaurant). Al doilea atac de apoplexie ii va aduce moartea (cauzata de gestul criminal al lui Stanica). chipul lui Costache apare pe fondul sonor al scartaielilor unei scari de lemn prea vechi care. pentru a-i inapoia fetei ceea ce i se cuvenea. Costache face rost de bani intr-un mod original: confisca instrumentarul medical de la studentii pe care-i avea chiriasi. iar in maini inelul cu chei" ii releva avaritia si teama de hoti. auzind ca vizitatorul era tanarul Sima. Aglae il „uita" acolo. mos Costache se afla la limita dintre grotesc. Fiziceste. Cu toate ca luase averea sotiei sale (mama Otiliei) nu se poate desparti de bani. il terorizeaza pe Costache. Cand isi da seama ca Aurica va ramane fata batrana. in timp ce pe Otilia o blameaza mereu. totusi. este balbaiala voita. Scena in care cadavrul fratelui sau „statea inert peste plapuma". Olimpia (prin casatoria acesteia cu Stanica). fara cusur in rau" (cum o caracterizeaza Weissmann). Titi si Aurica). Avida de imbogatire. Astfel. adunand bani (eventual si pentru Otilia). impreuna cu intreaga casa. rostind celebra propozitie care-i insumeaza esenta: „Aici nu sta nimeni!" Plasat de unii comentatori in galeria maniacilor (alaturi de Simion. Putin ciudat in comportament. Lui Aglae ii lipseste pana si instinctul matern: scapa de fiica ei. amanarea infierii ei datorandu-se fricii de Aglae. avand „capul atins de o calvitie aproape totala" si buzele ingalbenite din pricina fumatului. el este „un omulet subtire si putin inconvoiat". sfasiata intre mania banului. babanii pu-pungasule!") ii rezuma existenta.

„Enigma Otiliei" este un roman. de G. zgarcenia. autorul gasind universalul in individual. releva o pronuntata tendinta spre modern. • Personajele au un mare grad de complexitate. Romantismului ii sunt subordonate antitezele: intre cuplul de inocenti si lumea de masti care ii inconjoara. Specia literara: „Enigma Otiliei". descrierea casei lui Costache din ampla expozitiune a romanului). umanizat insa de iubirea pentru Otilia. pentru mostenirea averii lui Costache Giurgiuveanu. ca un carnaval al mastilor. intre Felix si Titi. dialogul absurd (in care fiecare vorbitor isi urmareste propriile obsesii). concentrarea vointei pentru atingerea scopului propus. Tot romantica este descrierea grandioasa a Campiei Baraganului. . intrun spectacol caricatural. Prima se materializeaza in lupta surda a clanului Tulea. organizata pe doua planuri. Pe de alta parte. veselia „rudelor" (care jefuisera proviziile din dulap) si nepasarea fata de bolnav. metoda folosita fiind preponderent balzaciana. rautatea. zugravirea unor personaje grotesti. • Conflictul este bine conturat. Acum. face din Stanica un Rastignac bucurestean.Clasicismul (inteles ca „un mod de a crea durabil si esential". iar familia ocupa „militareste" casa. dau masura micimii sufletesti a acestei lumi. vazuta de Felix din trasura care il ducea la mosia lui Pascalopol. studiul unor manii sau al unor aspecte maladive (nebunia lui Simion). Apropiat de prototipul balzacian este si Costache. Astfel. Tot balzaciana este descrierea mediului ambiant. Calinescu. de mare amploare. prezinta urmatoarele trasaturi: • Este o lucrare epica in proza. Comentatorii au incadrat romanul in formula realismului clasic. Aceasta inclestare scoate in relief pasiunile. De asemenea. „ Enigma Otiliei" este romanul cu cea mai mare densitate de modele caracterologice. pornirile rudimentare. ca mijloc de caracterizare a personajelor (spre exemplu. cu elemente originale. care aminteste de Grandet {„Eugenie Grandet"). dupa ce mos Costache este lovit de apoplexie. dupa cum afirma chiar autorul) poate fi descoperit in realizarea unor personaje care au o trasatura dominanta de caracter. cele doua subteme ale romanului (a mostenirii si a paternitatii ) constituie o aplicare a modelului balzacian. careia i se supun toate actele lor. intre Otilia si femeile din clanul Tulea. • Are o actiune bogata. depasindu-si modelul. obraznic si demagog. Scena antologica este descrisa in capitolul XIII.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful