ICHIM ELENA CRISTINA - XII C

Enigma Otiliei , de George Calinescu
G. Calinescu (1899-1965) a fost Ganditorul deplin al spiritualitatii romanesti, iar geniul sau s-a manifestat in toate domeniile legate de arta cuvantului: istoria literaturii, critica literara, estetica, roman, poezie, teatru, publicistica. „Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent" (1941) este o lucrare monumentala, viziune exhaustiva asupra evolutiei literaturii noastre, de la primele ei manifestari si pana la data aparitiei cartii; „Viata lui Mihai Eminescu" (1932) este o biografie literara si portret al geniului, alcatuita in cadente de poem epic; „Opera lui Mihai Eminescu" (1934-1936) este un studiu sistematic asupra operei eminesciene (incluzand si postumele). De asemenea, G. Calinescu a mai scris monografii inchinate unor scriitori romani (I. Creanga, V. Alecsandri, N. Filimon), studii de literatura universala, studii de estetica. f4s3818fs72hrp Creatia literara a lui G. Calinescu include toate cele trei mari ramuri: poezia (volumele: „Poezii" - 1937 s\ „Lauda lucrurilor" - 1963), proza (romanele: „Cartea nuntii" 1933, „Enigma Otiliei"1938, „Bietul Ioanide" - 1953, „Scrinul negru" - 1960) si dramaturgia („Sun sau Calea netulburata" - 1943, „Ludovic al XlX-lea" - 1964). „Enigma Otiliei" este o mare panza rupta din viata, roman :adin incadrat in formula realismului clasic, cu accente romantice si chiar moderniste. Tema romanului o constituie soarta cuplului adamic, de inocenti (cum scria N. Balota), in interiorul unei lumi aflate in disolutie. Titlul initial al romanului a fost „Parintii Otiliei". Acesta ar fi sugerat felul in care personajele antrenate in actiune au grija de viitorul Otiliei. La sugestia editorului, titlul a devenit „Enigma Otiliei" formulare care reliefeaza misterul si ambiguitatea personajului central. Sortita sa oscileze „intre da s nu, intre solar si mister, intre real si utopic [...] inscriindu-se simultan in eternul feminin si in clipa" (C.Ciopraga), Otilia ramane, pana la sfarsit, o fiinta enigmatica. Structura: Romanul este alcatuit din douazeci de capitole, numerotate cu cifre romane si fara titluri. Actiunea incepe in iulie 1909 si se incheie dupa mai mult de zece ani (dintre care, ultimii sunt rezumati in doar doua pagini). Cuvintele: „Aici nu sta nimeni" care incheie romanul constituie o repetare a cuvintelor pe care mos Costache le rostise la inceputul actiunii; descrierea casei lui Giurgiuveanu (cu care incepe opera) este reluata in final, cu deosebirea ca, acum, aspectul ei paraginit sugereaza moartea lucrurilor. Actiunea se desfasoara cronologic si cuprinde doua planuri: Drumul formarii ca intelectual a tanarului Felix Sima. Stradania rudelor lui Costache Giurgiuveanu de a intra in posesia averii (mostenirii) acestuia. Ambele planuri au ca fundal viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea.

intra in strada Antim. interioare). pe jumatate viril) si al serilor petrecute." Autorul descrie. nici Aurica (una dintre cele doua fiice ale Aglaei) nu este altfel. Costache este lovit de apoplexie. in compensatie. mai tarziu. mosier bogat si fin. intentionand sa urmeze Facultatea de Medicina. In familia lui Giurgiuveanu. prilej pentru familia Aglaei de a ocupa„militareste" casa. pe treapta cea mai inalta a varstei se afla mos Costache. „mastile" ies la iveala in fata tanarului Felix (personaj-martor la acest „balci al desertaciunilor"). indragostit de Otilia. la ruda sa prin alianta. aspecte ale Bucurestiului de atunci. la joc de carti. desi Stanica Ratiu (ginerele Aglaei) incearca sa-1 sperie cu scopul de a afla unde-si tine banii. deosebirea consta doar in „obiectul" maniei: casatoria. cu cheltuieli cat mai mici). si sora sa Aglae Tulea. Cealalta ramura a familiei este condusa ferm de Aglae (al carei sot .Simion Tulea . a carei placiditate va fi folosita.. Primit in batrana casa din strada Antim. tanarul se integreaza vietii putin ciudate din acest spatiu. dar teama de Aglae si propria avaritie il impiedica. Pascalopol accepta prezenta intregului clan. Totodata. de dragul acestui sentiment (pe jumatate patern. in acest scop. inainte de a fi dus la ospiciu). in asteptarea decesului. relatiile familiale si sociale.la fel de ciudat). cand tanarul Felix Sima soseste in Bucuresti.Titi . antrenate intr-un „spectacol" caricatural. fai milia lui Costache este reprezentativa pentru burghezia bucu-resteana a inceputului de secol: autorul descrie cadrul material al existentei (case. speranta si incertitudinile sale legate de frumoasa si misterioasa Otilia. Alcatuita din doua ramuri.spatiul in care Felix se va forma ca intelectual. Si. Batranul insa nu moare acum (ba trece chiar printr-un scurt episod „conjugal") recapatandu-si sanatatea. de familia Aglaei. Absolvent al Liceului Internat din Iasi. Costache intentioneaza sa-i faca o situatie Otiliei. decide sa-i lase fetei o casa (ridicata. De familia lui Costache s-a atasat si Leonida Pascalopol. in casa lui Giurgiuveanu. jocul de interese (care au ca mobil banii). Timpul si spatiul actiunii sunt fixate inca din incipitul romanului: „intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909. Singura care „se salveaza" este Olimpia (casatorita cu Stanica). cu ornamentatii ieftine si de prost gust. . Rentier bogat. Felix (care ramasese orfan dupa ce-i murise ti tatal). Toate aceste aspecte l-au determinat pe criticul Pompiliu Constantinescu sa considere ca romanul este „o fresca din viata burgheziei bucu-restene". infiind-o. un tanar de vreo optsprezece ani. Din pricina efortului. cum tatal era maniac (ii placea sa brodeze. dar si spatiul in care se vor naste iubirea. cu putin inainte de orele zece. ca pretext de divort.Otilia Marculescu (pe care o iubeste sincer) si pandit cu rautate. reprezinta „scena" pe care va defila o galerie de figuri grotesti. evident. casa lui mos Costache .este un fel de „anexa" ciudata. isi procura materiale ramase de la demolari. casa veche. Cel dintai traieste in casa din strada Antim. prelungita in mezinul familiei .Universul operei Actiunea incepe intr-o seara de vara (iulie 1909). la modul balzacian.. venise la tutorele sau necunoscut. infatisarea oamenilor. imbracat in uniforma de licean. apoi le muta in casa (punand in primejdie vechea cladire). Costache Giurgiuveanu. alaturi de fiica sa vitrega . pe care le depoziteaza in curte. din curtea alaturata. cunoscand intreaga familie si modul sau de viata. Pe masura ce se deruleaza momentele actiunii.

Din epilog aflam ca Felix a devenit un renumit profesor universitar si ca s-a casatorit in chip stralucit. Din ce limpezimi ale trecutului stins se va fi inchegat. meditativa. nebunatica. dar care nu mai era Otilia de altadata. Studenti amandoi (el la Medicina. Maniacul (Simion Tulea). una. Romanul incepe si se incheie cu cate o imagine a Otiliei (reconstituita de personajul . in mintea autorului. in ea era un minimum de Otilie"^. revazandu-1 pe Pascalopol. culta. Personajele alcatuiesc o tipologie bogata: Avarul (Costache Giurgiuveanu). imaginea fetei este inconjurata. Vraja se risipise in curgerea vremii. il regasea acum sarac si devastat. cuplul adamic va fi izgonit din Paradis: lovit din nou de dambla. umbrita doar de intrigile lui Stanica si de temerile lui Felix.. muzicanta (si Otilia copilariei canta la pian. in tren). este imaginea neinsufletita a unei doamne frumoase.. Dumnezeu stie cum). iar ea. mai tarziu. la Conservator). domina: fata cu parul ca un fum. Din cealalta grupa fac parte Felix si Pascalopol. Felix este informat ca acesta se despartise de Otilia (din delicatete sufleteasca).martor Felix Sima). Dupa razboi." (Aglae Tulea). chipul suav al Otiliei? Se intretaiase. iar timpul magic ramasese doar in cuvintele fetei de alta data: „Noi nu traim decat cinci-sase ani!" intre cele doua momente se incheaga chipul Otiliei: faptura apartinand vietii si visului adolescentin. permanent. innegrita. serioasa.) I se paru ca teasta lucioasa a lui mos Costache apare la usa si vechile lui vorbe ii rasunara limpede la ureche: «Aici nu sta nimeni!»" Aceasta imagine dezolanta naste un sentiment de melancolie: spatiul iubirii lunecase in moarte. cu o alta Otilie (care ii era ruda). i sa nascut in suflet chipul Otiliei din roman: „in multitudinea imaginilor suave ale femeii. prin intermediul caruia autorul exemplifica universalul. cu linii fine.in aceasta lume a rautatii si a mizeriei sufletesti. Poarta era tinuta cu un lant si curtea toata napadita de scaieti (. Ori de cate ori admiratia mea a inregistrat o fiinta feminina. Finalul romanului aduce imaginea aceleiasi case. Din pacate. „Baba absoluta. tinerii traiesc o dragoste pura. Otilia (a carei infiere nu fusese legalizata) pleaca impreuna cu Pascalopol. in curand. este pusa . fireste. provocand moartea batranului. Dupa o noapte casta (petrecuta in camera lui Felix). Arivistul (Stanica Ratiu). Otilia Marculescu este personajul eponim al romanului.. de mult. cazand peste umeri" si ii intinde cu franchete „un brat gol si delicat". Costache este vizitat de Stanica Ratiu. isi pierduse inefabilul. pe „ulita copilariei".. conflictul dintre ei fiind secundar si avand ca obiect iubirea Otiliei (conflict erotic). Prima Otilie (cea vie) ii arata tanarului sosit in strada Antim „ un cap prelung si tanar de fata. ultima Otilie (cea din fotografia pe care Pascalopol i-o arata lui Felix. Acestia sunt antrenati in principalul conflict al romanului: lupta pentru mostenirea averii lui Costache. care-i fura banii ascunsi sub saltea. dar ca ea ramasese o mare enigma. Femeia placida (Olimpia). incarcat cu bucle. Fiecare personaj este caracterizat prin mai multe mijloace si releva un portret in miscare aflat sub tirania timpului. vazuta de acelasi Felix. Maniacul in devenire (Titi Tulea). de o aura misterioasa. iar cel care fusese izgonit din Paradis. dupa mai multi ani: „ Casa lui mos Costache era leproasa. Fata batrana (Aurica). exuberanta si reflexiva. imprecisa. infloreste iubirea dintre cei doi inocenti2 (Felix si Otilia).

pentru Felix. se simte prezenta suava si invaluitoare a acestei fapturi gingase .sub semnul tainei. dar culoarea maslinie a obrazului si taietura elinica a nasului corectau printr-o nota voluntara intaia impresie. Ca si in lirica eminesciana a visului de iubire. alteori intens. fata pe care a iubit-o la optsprezece ani. dezamagirea se impletesc cu iluzia fericirii. Otilia este inteligenta. in schimb. capabila de sentimente profunde si alese. Vrei sa fugim? Hai sa fugim!"). Crescuta din minunatul vis adolescentin. „ un factor feminin care-i lipsise". asa cum canta la pian. uitand si iertand raul. intr-o seara de iulie a anului 1909. iubirea devine suferinta „dureros de dulce". Din aceasta trasatura deriva gustul ei pentru lux. Felix Sima este cel de al doilea membru al cuplului adamic (alaturi de Otilia). iubirea pentru Otilia. ramanand o enigma. cu fata „juvenila si prelunga. sincera si sensibila la suferinta (scena atacului cerebral pe care-1 are Costache). Tot din feminitate se naste abilitatea cu care Otilia evolueaza intre iubirea platonica. O cuprindea de maini. Portretul pe care autorul i-1 face in deschiderea romanului este acela al unui tanar in uniforma neagra. Eroina lirica de mare clasa. catarandu-se pe stogurile de fan de la mosia lui Pascalopol.. in caremahnirea. In fiecare pagina a romanului. incertitudinea. profunda si responsabila: dupa noaptea pura a logodnei lor mistice.). intreaga desfasurare a actiunii este axata pe . adica in lumea Ideii si a stiintei. fara a indrazni sa i-o marturiseasca: „Se inchidea in odaie cu o fotografie a fetei si se lasa in voia visarii. Conventia vietii privita ca un joc este doar aparenta: esen-tialmente. vizita la mosia lui Pascalopol sau excursia pe care cei doi o fac la Paris. cei doi tineri s-au intalnit. Otilia reprezinta. te iubesc»". motivul plecarii ei: teama de a nu fi „o dragoste nepotrivita pentru marele lui viitor". Otilia reprezinta insasi feminitatea. in scrisoarea catre Felix. traind uneori lent. zburand pe traiectorii diferite. tanarul vede in aceasta un factor feminin care-i lipsise si care reunea functia materna cu aceea erotica. capriciile marunte si chiar o anume doza de irational (la fel de fermecator) in atitudini si comportament („imi vine uneori sa alerg (. o tragea spre el. la modul romantic. Total dezinteresata de banii si de averea lui Giurgiuveanu. Otilia dezvaluie. aproape feminina din pricina suvitelor mari de par ce-i cadeau pe sub sapca. „cazut" in „Casa cu molii" din strada Antim. placerea calatoriilor. nasc dureroase nedumeriri. Suflet cast si lipsit de ascunzisuri. daca o discutie sau o plimbare cu Otilia sunt nascatoare de sperante.) sa zbor (. nebunateca si nestatornica asemeni trecatoarei tinereti: alergand prin gradina. Felix traieste.." Orfan (ca si Otilia).. Felix fiind personaj-martor si actor. Otilia are un suflet de artista. Otilia va deveni o „Floare albastra" pierduta in departarea amintirii si o „dulce minune" a mitului tineretii.. Toti cei din jur (inclusiv mos Costache) sunt subjugati de aceasta feminitate debordanta si invaluitoare si cauta sa-i faca pe plac Otiliei. aproape mistica a lui Felix si cea potolit-crepusculara a lui Pascalopol. te iubesc. Lasandu-si iubitul „cufundat in stele". pentru fiecare tanar. daruindu-le celor din jur lucrurile si zambetul ei. amaraciunea. ca doua pasari albe care se despart apoi. sau revarsandu-si prea plinul sufletesc in acordurile tumultuoase ale pianului.amestec de exuberanta si seriozitate. isi apropia buzele de urechea ei si-i soptea indefinit: «Te iubesc. in inalt. o clipa. Astfel.

. Pe de alta parte. fu aproape numaidecat profesor universitar. Comparat cu Tartuffe. batranului). dorinta de a avea in familie „un Eminescu". Lica Trubadurul („Concert din muzica de Bach". intra pe fereastra.. in lumea efemera. de Hortensia PapadatBengescu). Dupa moartea lui Costache. Coborat. Felix il reprezinta pe intelectualul autentic. Filimon). chiar daca. la momentul potrivit. Este grosolan si fata de Otilia . are sentimentul neamului si-si viziteaza rudele cu placere. generos. autor\ de memorii si comunicari stiintifice. nici prin spaima de moarte (pe care i-o inoculeaza. Felix este Inocentul prin ochii caruia este infatisata lumea de masti care il inconjoara. este alta decat cea crepusculara a celor „trei hagialacuri". Crohmalniceanu). nu uita sa le ia si niscaiva suveniruri scumpe. Palavragiu vulgar ca si Pirgu. din pricina neglijentei sotilor) si-si exprima. si se va casatori cu Georgeta — „fata faina" care nu-i va darui „fii". Stanica isi traieste. sincer si gata oricand sa-i ajute pe ceilalti. Aceasta detasare de lumea profesionistilor obisnuiti apare inca din facultate si se va vadi in cariera stralucita de mai tarziu: „Dupa incheierea pacii. dati afara pe usa. Stanica Ratiu se inscrie in seria arivistilor. Olimpiei (placida lui sotie) ii pretinde „fii". simuleaza o durere sfasietoare atunci cand ii moare copilul (de altfel. specialist cunoscut. scoate brutal pachetul cu bani de sub salteaua lui Costache. de Duiliu Zamfirescu). rolul cu o anume sinceritate. nereusind nici prin intrebari.careia ii strecoara aluzii necuviincioase. transformand apoi solicitarea nesatisfacuta in motiv de divort. degeaba incercati dumneavoastra sa-l luati peste picior!") sunt cat se poate de adevarate. Ambitios.schimbatoarea psihologie a acestui adolescent aflat in epoca formarii sale. Stanica are si trairi subiective (in timpul carora se iluzioneaza ca ar fi capabil de fapte bune). situat deasupra omului comun. provocand moartea lui Giurgiuveanu. Tanase Scatiu („ Viata la tara" si „ Tanase Scatiu". inteligent si muncitor. perfid. in centru. Acest . Stanica devine odios. Stanica este alcatuit din pasta lui Pirgu („Craii de Curtea-Veche". la plecare. Naiv. cu deosebirea ca lumea in care-si va realiza el ascensiunea. iar visul de dragoste se va risipi in curgerea vremii. Costache Giurgiuveanu . Cuvintele prin care se autocaracterizeaza („Stanica e profund. el se intoarce in spatiul atemporal al stiintei. atunci cand este vorba despre familie: orfan in copilarie. totusi. este obraznic siguraliv." de N. Stanica Ratiu. dar ii va servi ca „trambulina" in viitoarea lui ascensiune politica.. pe jumatate in serios. de Mateiu Caragiale). alaturi de: Dinu Paturica („Ciocoii vechi si noi. Este viclean fara retineri si-1 provoaca mereu pe Costache (spre a afla ascunzatoarea banilor).Catavencu al ideii de paternitate" (cum il numea Ov. colaborator la tratate de medicina cu profesori francezi". pandeste pe la ferestre si. cu banii furati de la mos Costache. ca Luceafarul. tanarul traieste intr-o lume meschina si rapace care si-a pierdut iremediabil insusirile umane. facand parte din categoria oamenilor care. timpul paradisiac al iubirii se frange. Acum. isi va deschide un cabinet de avocatura. Tipologic. dar fondul sau ramane negativ. iar cuplul adamic decade in timpul profan: Felix se va casatori cu o alta femeie.

totusi. pentru a-i inapoia fetei ceea ce i se cuvenea. auzind ca vizitatorul era tanarul Sima. Curente literare Comentatorii au observat ca in „Enigma Otiliei" se interfereaza mai multe curente literare: . iubirea pentru Otilia si teama de Aglae. Rautatea (prevestita de „buzele subtiri. ca si cand nici n-ar fi existat vreodata. desi detinea mai multe imobile in Capitala (chiar si un restaurant). Fiziceste. a carui boala n-o impresioneaza. acre" si de „nasul incovoiat si acut") se revarsa asupra tuturor. spre a-1 revinde. Titi si Aurica). sugereaza avaritia proprietarului. in timp ce Aglae rascolea casa (in cautarea banilor) ii releva dezumanizarea. („uitand" sa restituie datoria). Olimpia (prin casatoria acesteia cu Stanica). Imaginea in care Costache (lovit de dambla) „tinea strans la subsuoara cutia de tinichea cu bani. il terorizeaza pe Costache. in timp ce pe Otilia o blameaza mereu. iar clipitul „rar si moale" al pleoapelor. iar in maini inelul cu chei" ii releva avaritia si teama de hoti. sfasiata intre mania banului. Cu toate ca luase averea sotiei sale (mama Otiliei) nu se poate desparti de bani. mos Costache se afla la limita dintre grotesc. el este „un omulet subtire si putin inconvoiat". Aglae Tulea este „baba absoluta. tragic si comic.Portretul fizic al lui mos Costache este „pictat" pe fundalul casei intunecate din strada Antim si-i sugereaza psihologia nefericita. Avida de imbogatire. Costache face rost de bani intr-un mod original: confisca instrumentarul medical de la studentii pe care-i avea chiriasi. Astfel. rostind celebra propozitie care-i insumeaza esenta: „Aici nu sta nimeni!" Plasat de unii comentatori in galeria maniacilor (alaturi de Simion. 0 alta atitudine menita sa-i acopere adevaratele planuri. amanarea infierii ei datorandu-se fricii de Aglae. In fata personajului-martor Felix Sima. cei doi dinti (comparati cu niste aschii de os) trimit la copilarie. Lui Aglae ii lipseste pana si instinctul matern: scapa de fiica ei. varsandu-si dragostea asupra nevolnicului Titi. un om blajin care o iubeste pe Otilia. chiar Felix fiind contrariat de „cheltuielile" imaginare trecute in contul lui. Costache cauta o scapare. isi umple curtea cu materiale ramase de la demolari etc. Scena in care cadavrul fratelui sau „statea inert peste plapuma". apoi o „iubeste" pe Aurica numai in vederea unui mariaj avantajos. o repudiaza. La monstruozitatea morala a personajului se adauga si atitudinea fata de Simion: dupa ce sotul ei este dus la ospiciu. chipul lui Costache apare pe fondul sonor al scartaielilor unei scari de lemn prea vechi care. la sosirea lui Felix. ca al bufnitelor speriate de lumina ii sugereaza caracterul ascuns: nimeni nu stie cum isi administreaza Costache banii. Putin ciudat in comportament. Ultimele cuvinte ale lui Costache („Banii. „imprumuta" de la Pascalopol. babanii pu-pungasule!") ii rezuma existenta. avand „capul atins de o calvitie aproape totala" si buzele ingalbenite din pricina fumatului. adunand bani (eventual si pentru Otilia). fara cusur in rau" (cum o caracterizeaza Weissmann). impreuna cu intreaga casa. Aglae il „uita" acolo. este balbaiala voita. Aglae ii reproseaza lui Costache ca face azil de orfani. Al doilea atac de apoplexie ii va aduce moartea (cauzata de gestul criminal al lui Stanica). Cand isi da seama ca Aurica va ramane fata batrana. el este. Costache Giurgiuveanu traia destul de restrans. dar neavand taria sa se desparta de ei.

cu elemente originale. „ Enigma Otiliei" este romanul cu cea mai mare densitate de modele caracterologice. iar familia ocupa „militareste" casa. Prima se materializeaza in lupta surda a clanului Tulea. „Enigma Otiliei" este un roman. umanizat insa de iubirea pentru Otilia. releva o pronuntata tendinta spre modern. • Are o actiune bogata. studiul unor manii sau al unor aspecte maladive (nebunia lui Simion). Pe de alta parte. de G. veselia „rudelor" (care jefuisera proviziile din dulap) si nepasarea fata de bolnav. ca mijloc de caracterizare a personajelor (spre exemplu. ca un carnaval al mastilor. zugravirea unor personaje grotesti. intre Felix si Titi. metoda folosita fiind preponderent balzaciana. Tot romantica este descrierea grandioasa a Campiei Baraganului. care aminteste de Grandet {„Eugenie Grandet"). Aceasta inclestare scoate in relief pasiunile. concentrarea vointei pentru atingerea scopului propus. Scena antologica este descrisa in capitolul XIII. descrierea casei lui Costache din ampla expozitiune a romanului). dupa cum afirma chiar autorul) poate fi descoperit in realizarea unor personaje care au o trasatura dominanta de caracter. Romantismului ii sunt subordonate antitezele: intre cuplul de inocenti si lumea de masti care ii inconjoara. dialogul absurd (in care fiecare vorbitor isi urmareste propriile obsesii). • Personajele au un mare grad de complexitate. de mare amploare. rautatea. prezinta urmatoarele trasaturi: • Este o lucrare epica in proza. intrun spectacol caricatural. dupa ce mos Costache este lovit de apoplexie. dau masura micimii sufletesti a acestei lumi. zgarcenia. depasindu-si modelul. organizata pe doua planuri. De asemenea. Tot balzaciana este descrierea mediului ambiant. pentru mostenirea averii lui Costache Giurgiuveanu. cele doua subteme ale romanului (a mostenirii si a paternitatii ) constituie o aplicare a modelului balzacian. Calinescu. careia i se supun toate actele lor. Astfel. intre Otilia si femeile din clanul Tulea. Comentatorii au incadrat romanul in formula realismului clasic. obraznic si demagog. autorul gasind universalul in individual. face din Stanica un Rastignac bucurestean. vazuta de Felix din trasura care il ducea la mosia lui Pascalopol. pornirile rudimentare. Acum. Specia literara: „Enigma Otiliei". .Clasicismul (inteles ca „un mod de a crea durabil si esential". • Conflictul este bine conturat. Apropiat de prototipul balzacian este si Costache.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful