ICHIM ELENA CRISTINA - XII C

Enigma Otiliei , de George Calinescu
G. Calinescu (1899-1965) a fost Ganditorul deplin al spiritualitatii romanesti, iar geniul sau s-a manifestat in toate domeniile legate de arta cuvantului: istoria literaturii, critica literara, estetica, roman, poezie, teatru, publicistica. „Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent" (1941) este o lucrare monumentala, viziune exhaustiva asupra evolutiei literaturii noastre, de la primele ei manifestari si pana la data aparitiei cartii; „Viata lui Mihai Eminescu" (1932) este o biografie literara si portret al geniului, alcatuita in cadente de poem epic; „Opera lui Mihai Eminescu" (1934-1936) este un studiu sistematic asupra operei eminesciene (incluzand si postumele). De asemenea, G. Calinescu a mai scris monografii inchinate unor scriitori romani (I. Creanga, V. Alecsandri, N. Filimon), studii de literatura universala, studii de estetica. f4s3818fs72hrp Creatia literara a lui G. Calinescu include toate cele trei mari ramuri: poezia (volumele: „Poezii" - 1937 s\ „Lauda lucrurilor" - 1963), proza (romanele: „Cartea nuntii" 1933, „Enigma Otiliei"1938, „Bietul Ioanide" - 1953, „Scrinul negru" - 1960) si dramaturgia („Sun sau Calea netulburata" - 1943, „Ludovic al XlX-lea" - 1964). „Enigma Otiliei" este o mare panza rupta din viata, roman :adin incadrat in formula realismului clasic, cu accente romantice si chiar moderniste. Tema romanului o constituie soarta cuplului adamic, de inocenti (cum scria N. Balota), in interiorul unei lumi aflate in disolutie. Titlul initial al romanului a fost „Parintii Otiliei". Acesta ar fi sugerat felul in care personajele antrenate in actiune au grija de viitorul Otiliei. La sugestia editorului, titlul a devenit „Enigma Otiliei" formulare care reliefeaza misterul si ambiguitatea personajului central. Sortita sa oscileze „intre da s nu, intre solar si mister, intre real si utopic [...] inscriindu-se simultan in eternul feminin si in clipa" (C.Ciopraga), Otilia ramane, pana la sfarsit, o fiinta enigmatica. Structura: Romanul este alcatuit din douazeci de capitole, numerotate cu cifre romane si fara titluri. Actiunea incepe in iulie 1909 si se incheie dupa mai mult de zece ani (dintre care, ultimii sunt rezumati in doar doua pagini). Cuvintele: „Aici nu sta nimeni" care incheie romanul constituie o repetare a cuvintelor pe care mos Costache le rostise la inceputul actiunii; descrierea casei lui Giurgiuveanu (cu care incepe opera) este reluata in final, cu deosebirea ca, acum, aspectul ei paraginit sugereaza moartea lucrurilor. Actiunea se desfasoara cronologic si cuprinde doua planuri: Drumul formarii ca intelectual a tanarului Felix Sima. Stradania rudelor lui Costache Giurgiuveanu de a intra in posesia averii (mostenirii) acestuia. Ambele planuri au ca fundal viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea.

cand tanarul Felix Sima soseste in Bucuresti. prelungita in mezinul familiei . pe treapta cea mai inalta a varstei se afla mos Costache. intentionand sa urmeze Facultatea de Medicina. De familia lui Costache s-a atasat si Leonida Pascalopol. apoi le muta in casa (punand in primejdie vechea cladire). cunoscand intreaga familie si modul sau de viata." Autorul descrie. pe care le depoziteaza in curte. . Costache Giurgiuveanu.spatiul in care Felix se va forma ca intelectual. alaturi de fiica sa vitrega . Primit in batrana casa din strada Antim. Cel dintai traieste in casa din strada Antim. Absolvent al Liceului Internat din Iasi. in casa lui Giurgiuveanu. dar si spatiul in care se vor naste iubirea. Felix (care ramasese orfan dupa ce-i murise ti tatal). Totodata. „mastile" ies la iveala in fata tanarului Felix (personaj-martor la acest „balci al desertaciunilor"). deosebirea consta doar in „obiectul" maniei: casatoria. venise la tutorele sau necunoscut. nici Aurica (una dintre cele doua fiice ale Aglaei) nu este altfel. Cealalta ramura a familiei este condusa ferm de Aglae (al carei sot . evident. la ruda sa prin alianta. isi procura materiale ramase de la demolari. Alcatuita din doua ramuri. relatiile familiale si sociale.este un fel de „anexa" ciudata. jocul de interese (care au ca mobil banii). indragostit de Otilia. din curtea alaturata. antrenate intr-un „spectacol" caricatural. Si. reprezinta „scena" pe care va defila o galerie de figuri grotesti.Titi . inainte de a fi dus la ospiciu). Batranul insa nu moare acum (ba trece chiar printr-un scurt episod „conjugal") recapatandu-si sanatatea. imbracat in uniforma de licean. interioare).la fel de ciudat). in compensatie. mai tarziu. Rentier bogat. a carei placiditate va fi folosita. si sora sa Aglae Tulea. un tanar de vreo optsprezece ani. Pe masura ce se deruleaza momentele actiunii. casa lui mos Costache . ca pretext de divort. prilej pentru familia Aglaei de a ocupa„militareste" casa. Din pricina efortului.Universul operei Actiunea incepe intr-o seara de vara (iulie 1909). Pascalopol accepta prezenta intregului clan. mosier bogat si fin. in acest scop. In familia lui Giurgiuveanu. tanarul se integreaza vietii putin ciudate din acest spatiu. la modul balzacian. Timpul si spatiul actiunii sunt fixate inca din incipitul romanului: „intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909. Costache este lovit de apoplexie. Singura care „se salveaza" este Olimpia (casatorita cu Stanica).Otilia Marculescu (pe care o iubeste sincer) si pandit cu rautate. pe jumatate viril) si al serilor petrecute. desi Stanica Ratiu (ginerele Aglaei) incearca sa-1 sperie cu scopul de a afla unde-si tine banii.Simion Tulea . in asteptarea decesului.. casa veche. de familia Aglaei. cu putin inainte de orele zece. de dragul acestui sentiment (pe jumatate patern.. Costache intentioneaza sa-i faca o situatie Otiliei. infiind-o. infatisarea oamenilor. Toate aceste aspecte l-au determinat pe criticul Pompiliu Constantinescu sa considere ca romanul este „o fresca din viata burgheziei bucu-restene". cum tatal era maniac (ii placea sa brodeze. decide sa-i lase fetei o casa (ridicata. cu cheltuieli cat mai mici). dar teama de Aglae si propria avaritie il impiedica. fai milia lui Costache este reprezentativa pentru burghezia bucu-resteana a inceputului de secol: autorul descrie cadrul material al existentei (case. intra in strada Antim. cu ornamentatii ieftine si de prost gust. la joc de carti. aspecte ale Bucurestiului de atunci. speranta si incertitudinile sale legate de frumoasa si misterioasa Otilia.

in aceasta lume a rautatii si a mizeriei sufletesti. prin intermediul caruia autorul exemplifica universalul. la Conservator). una.martor Felix Sima). Din pacate. Finalul romanului aduce imaginea aceleiasi case. Dupa razboi. fireste. Ori de cate ori admiratia mea a inregistrat o fiinta feminina. isi pierduse inefabilul. meditativa. mai tarziu. exuberanta si reflexiva.. Otilia Marculescu este personajul eponim al romanului. Prima Otilie (cea vie) ii arata tanarului sosit in strada Antim „ un cap prelung si tanar de fata. Studenti amandoi (el la Medicina. revazandu-1 pe Pascalopol. incarcat cu bucle. cazand peste umeri" si ii intinde cu franchete „un brat gol si delicat". de mult. i sa nascut in suflet chipul Otiliei din roman: „in multitudinea imaginilor suave ale femeii. Maniacul (Simion Tulea). in tren). tinerii traiesc o dragoste pura. dupa mai multi ani: „ Casa lui mos Costache era leproasa. este pusa . dar ca ea ramasese o mare enigma. Poarta era tinuta cu un lant si curtea toata napadita de scaieti (. Arivistul (Stanica Ratiu). Dumnezeu stie cum). Din ce limpezimi ale trecutului stins se va fi inchegat. Vraja se risipise in curgerea vremii. „Baba absoluta. Acestia sunt antrenati in principalul conflict al romanului: lupta pentru mostenirea averii lui Costache. Costache este vizitat de Stanica Ratiu. innegrita. cu linii fine. Personajele alcatuiesc o tipologie bogata: Avarul (Costache Giurgiuveanu). culta. provocand moartea batranului. domina: fata cu parul ca un fum. umbrita doar de intrigile lui Stanica si de temerile lui Felix. ultima Otilie (cea din fotografia pe care Pascalopol i-o arata lui Felix. dar care nu mai era Otilia de altadata. infloreste iubirea dintre cei doi inocenti2 (Felix si Otilia). in mintea autorului. este imaginea neinsufletita a unei doamne frumoase. Din epilog aflam ca Felix a devenit un renumit profesor universitar si ca s-a casatorit in chip stralucit. Fiecare personaj este caracterizat prin mai multe mijloace si releva un portret in miscare aflat sub tirania timpului. cuplul adamic va fi izgonit din Paradis: lovit din nou de dambla. Felix este informat ca acesta se despartise de Otilia (din delicatete sufleteasca). Fata batrana (Aurica). Din cealalta grupa fac parte Felix si Pascalopol.. vazuta de acelasi Felix. Dupa o noapte casta (petrecuta in camera lui Felix).) I se paru ca teasta lucioasa a lui mos Costache apare la usa si vechile lui vorbe ii rasunara limpede la ureche: «Aici nu sta nimeni!»" Aceasta imagine dezolanta naste un sentiment de melancolie: spatiul iubirii lunecase in moarte. de o aura misterioasa. Femeia placida (Olimpia). Maniacul in devenire (Titi Tulea). cu o alta Otilie (care ii era ruda). nebunatica. chipul suav al Otiliei? Se intretaiase. care-i fura banii ascunsi sub saltea. iar ea.. in ea era un minimum de Otilie"^." (Aglae Tulea). imaginea fetei este inconjurata. permanent. in curand. Otilia (a carei infiere nu fusese legalizata) pleaca impreuna cu Pascalopol. Romanul incepe si se incheie cu cate o imagine a Otiliei (reconstituita de personajul . muzicanta (si Otilia copilariei canta la pian. serioasa. conflictul dintre ei fiind secundar si avand ca obiect iubirea Otiliei (conflict erotic). pe „ulita copilariei".. iar timpul magic ramasese doar in cuvintele fetei de alta data: „Noi nu traim decat cinci-sase ani!" intre cele doua momente se incheaga chipul Otiliei: faptura apartinand vietii si visului adolescentin. imprecisa. il regasea acum sarac si devastat. iar cel care fusese izgonit din Paradis.

ramanand o enigma. aproape mistica a lui Felix si cea potolit-crepusculara a lui Pascalopol. Vrei sa fugim? Hai sa fugim!"). catarandu-se pe stogurile de fan de la mosia lui Pascalopol. iubirea devine suferinta „dureros de dulce". Lasandu-si iubitul „cufundat in stele". uitand si iertand raul. te iubesc. te iubesc»". Crescuta din minunatul vis adolescentin. O cuprindea de maini. tanarul vede in aceasta un factor feminin care-i lipsise si care reunea functia materna cu aceea erotica. iubirea pentru Otilia. „cazut" in „Casa cu molii" din strada Antim. capriciile marunte si chiar o anume doza de irational (la fel de fermecator) in atitudini si comportament („imi vine uneori sa alerg (. sau revarsandu-si prea plinul sufletesc in acordurile tumultuoase ale pianului. placerea calatoriilor. Otilia dezvaluie. dezamagirea se impletesc cu iluzia fericirii. o clipa. Suflet cast si lipsit de ascunzisuri. Conventia vietii privita ca un joc este doar aparenta: esen-tialmente. asa cum canta la pian. Ca si in lirica eminesciana a visului de iubire. „ un factor feminin care-i lipsise".) sa zbor (. daca o discutie sau o plimbare cu Otilia sunt nascatoare de sperante. Otilia este inteligenta. sincera si sensibila la suferinta (scena atacului cerebral pe care-1 are Costache). cei doi tineri s-au intalnit. traind uneori lent. Portretul pe care autorul i-1 face in deschiderea romanului este acela al unui tanar in uniforma neagra. alteori intens. fata pe care a iubit-o la optsprezece ani. incertitudinea. Otilia va deveni o „Floare albastra" pierduta in departarea amintirii si o „dulce minune" a mitului tineretii. in schimb.." Orfan (ca si Otilia). in caremahnirea. cu fata „juvenila si prelunga. fara a indrazni sa i-o marturiseasca: „Se inchidea in odaie cu o fotografie a fetei si se lasa in voia visarii. motivul plecarii ei: teama de a nu fi „o dragoste nepotrivita pentru marele lui viitor". Otilia reprezinta insasi feminitatea. isi apropia buzele de urechea ei si-i soptea indefinit: «Te iubesc.. o tragea spre el. amaraciunea. daruindu-le celor din jur lucrurile si zambetul ei. Eroina lirica de mare clasa. zburand pe traiectorii diferite. Toti cei din jur (inclusiv mos Costache) sunt subjugati de aceasta feminitate debordanta si invaluitoare si cauta sa-i faca pe plac Otiliei. In fiecare pagina a romanului. Felix Sima este cel de al doilea membru al cuplului adamic (alaturi de Otilia). adica in lumea Ideii si a stiintei. Total dezinteresata de banii si de averea lui Giurgiuveanu. capabila de sentimente profunde si alese.. se simte prezenta suava si invaluitoare a acestei fapturi gingase . dar culoarea maslinie a obrazului si taietura elinica a nasului corectau printr-o nota voluntara intaia impresie. nasc dureroase nedumeriri. in scrisoarea catre Felix. intreaga desfasurare a actiunii este axata pe . la modul romantic. Felix traieste. Otilia reprezinta. ca doua pasari albe care se despart apoi. pentru Felix. aproape feminina din pricina suvitelor mari de par ce-i cadeau pe sub sapca. pentru fiecare tanar. intr-o seara de iulie a anului 1909. Astfel. nebunateca si nestatornica asemeni trecatoarei tinereti: alergand prin gradina. in inalt. profunda si responsabila: dupa noaptea pura a logodnei lor mistice. Tot din feminitate se naste abilitatea cu care Otilia evolueaza intre iubirea platonica.amestec de exuberanta si seriozitate.sub semnul tainei. Din aceasta trasatura deriva gustul ei pentru lux..). Otilia are un suflet de artista. vizita la mosia lui Pascalopol sau excursia pe care cei doi o fac la Paris. Felix fiind personaj-martor si actor.

schimbatoarea psihologie a acestui adolescent aflat in epoca formarii sale. dar fondul sau ramane negativ. pandeste pe la ferestre si. Stanica are si trairi subiective (in timpul carora se iluzioneaza ca ar fi capabil de fapte bune). pe jumatate in serios. nu uita sa le ia si niscaiva suveniruri scumpe. intra pe fereastra. simuleaza o durere sfasietoare atunci cand ii moare copilul (de altfel. de Duiliu Zamfirescu).careia ii strecoara aluzii necuviincioase. in centru. Comparat cu Tartuffe. ca Luceafarul.. de Mateiu Caragiale). iar visul de dragoste se va risipi in curgerea vremii. de Hortensia PapadatBengescu). Este viclean fara retineri si-1 provoaca mereu pe Costache (spre a afla ascunzatoarea banilor). colaborator la tratate de medicina cu profesori francezi". la momentul potrivit. dar ii va servi ca „trambulina" in viitoarea lui ascensiune politica. este obraznic siguraliv. si se va casatori cu Georgeta — „fata faina" care nu-i va darui „fii". atunci cand este vorba despre familie: orfan in copilarie. el se intoarce in spatiul atemporal al stiintei. dorinta de a avea in familie „un Eminescu". Ambitios. Pe de alta parte. inteligent si muncitor. Tanase Scatiu („ Viata la tara" si „ Tanase Scatiu". cu banii furati de la mos Costache. Felix il reprezinta pe intelectualul autentic. Stanica isi traieste. fu aproape numaidecat profesor universitar. totusi. rolul cu o anume sinceritate. tanarul traieste intr-o lume meschina si rapace care si-a pierdut iremediabil insusirile umane. are sentimentul neamului si-si viziteaza rudele cu placere.Catavencu al ideii de paternitate" (cum il numea Ov. sincer si gata oricand sa-i ajute pe ceilalti. timpul paradisiac al iubirii se frange." de N. Palavragiu vulgar ca si Pirgu. Cuvintele prin care se autocaracterizeaza („Stanica e profund. cu deosebirea ca lumea in care-si va realiza el ascensiunea. Stanica devine odios. perfid. Acest . dati afara pe usa. degeaba incercati dumneavoastra sa-l luati peste picior!") sunt cat se poate de adevarate. Naiv. Stanica este alcatuit din pasta lui Pirgu („Craii de Curtea-Veche". provocand moartea lui Giurgiuveanu. in lumea efemera. alaturi de: Dinu Paturica („Ciocoii vechi si noi. transformand apoi solicitarea nesatisfacuta in motiv de divort. scoate brutal pachetul cu bani de sub salteaua lui Costache. Filimon). situat deasupra omului comun. Crohmalniceanu). Aceasta detasare de lumea profesionistilor obisnuiti apare inca din facultate si se va vadi in cariera stralucita de mai tarziu: „Dupa incheierea pacii. Olimpiei (placida lui sotie) ii pretinde „fii". la plecare. iar cuplul adamic decade in timpul profan: Felix se va casatori cu o alta femeie. batranului). din pricina neglijentei sotilor) si-si exprima. Costache Giurgiuveanu . autor\ de memorii si comunicari stiintifice. Lica Trubadurul („Concert din muzica de Bach". facand parte din categoria oamenilor care. chiar daca. isi va deschide un cabinet de avocatura. este alta decat cea crepusculara a celor „trei hagialacuri". Felix este Inocentul prin ochii caruia este infatisata lumea de masti care il inconjoara.. generos. Acum. Dupa moartea lui Costache. nereusind nici prin intrebari. Stanica Ratiu.. Coborat. nici prin spaima de moarte (pe care i-o inoculeaza. Tipologic. Stanica Ratiu se inscrie in seria arivistilor. specialist cunoscut. Este grosolan si fata de Otilia .

babanii pu-pungasule!") ii rezuma existenta. chiar Felix fiind contrariat de „cheltuielile" imaginare trecute in contul lui. este balbaiala voita. Astfel. Costache cauta o scapare. pentru a-i inapoia fetei ceea ce i se cuvenea. Aglae ii reproseaza lui Costache ca face azil de orfani. sfasiata intre mania banului. iubirea pentru Otilia si teama de Aglae. iar clipitul „rar si moale" al pleoapelor. o repudiaza. auzind ca vizitatorul era tanarul Sima. cei doi dinti (comparati cu niste aschii de os) trimit la copilarie. iar in maini inelul cu chei" ii releva avaritia si teama de hoti. Lui Aglae ii lipseste pana si instinctul matern: scapa de fiica ei. Putin ciudat in comportament. desi detinea mai multe imobile in Capitala (chiar si un restaurant). spre a-1 revinde. in timp ce Aglae rascolea casa (in cautarea banilor) ii releva dezumanizarea. mos Costache se afla la limita dintre grotesc. Al doilea atac de apoplexie ii va aduce moartea (cauzata de gestul criminal al lui Stanica). isi umple curtea cu materiale ramase de la demolari etc. Aglae Tulea este „baba absoluta. Curente literare Comentatorii au observat ca in „Enigma Otiliei" se interfereaza mai multe curente literare: . sugereaza avaritia proprietarului. („uitand" sa restituie datoria). 0 alta atitudine menita sa-i acopere adevaratele planuri. In fata personajului-martor Felix Sima. el este. totusi. adunand bani (eventual si pentru Otilia). Costache Giurgiuveanu traia destul de restrans. rostind celebra propozitie care-i insumeaza esenta: „Aici nu sta nimeni!" Plasat de unii comentatori in galeria maniacilor (alaturi de Simion. il terorizeaza pe Costache. La monstruozitatea morala a personajului se adauga si atitudinea fata de Simion: dupa ce sotul ei este dus la ospiciu. Avida de imbogatire. ca si cand nici n-ar fi existat vreodata. la sosirea lui Felix. „imprumuta" de la Pascalopol.Portretul fizic al lui mos Costache este „pictat" pe fundalul casei intunecate din strada Antim si-i sugereaza psihologia nefericita. Titi si Aurica). Rautatea (prevestita de „buzele subtiri. Fiziceste. el este „un omulet subtire si putin inconvoiat". fara cusur in rau" (cum o caracterizeaza Weissmann). Aglae il „uita" acolo. apoi o „iubeste" pe Aurica numai in vederea unui mariaj avantajos. a carui boala n-o impresioneaza. Cand isi da seama ca Aurica va ramane fata batrana. Olimpia (prin casatoria acesteia cu Stanica). un om blajin care o iubeste pe Otilia. ca al bufnitelor speriate de lumina ii sugereaza caracterul ascuns: nimeni nu stie cum isi administreaza Costache banii. Costache face rost de bani intr-un mod original: confisca instrumentarul medical de la studentii pe care-i avea chiriasi. tragic si comic. acre" si de „nasul incovoiat si acut") se revarsa asupra tuturor. varsandu-si dragostea asupra nevolnicului Titi. impreuna cu intreaga casa. amanarea infierii ei datorandu-se fricii de Aglae. Scena in care cadavrul fratelui sau „statea inert peste plapuma". chipul lui Costache apare pe fondul sonor al scartaielilor unei scari de lemn prea vechi care. avand „capul atins de o calvitie aproape totala" si buzele ingalbenite din pricina fumatului. in timp ce pe Otilia o blameaza mereu. Cu toate ca luase averea sotiei sale (mama Otiliei) nu se poate desparti de bani. Imaginea in care Costache (lovit de dambla) „tinea strans la subsuoara cutia de tinichea cu bani. Ultimele cuvinte ale lui Costache („Banii. dar neavand taria sa se desparta de ei.

dupa cum afirma chiar autorul) poate fi descoperit in realizarea unor personaje care au o trasatura dominanta de caracter. ca mijloc de caracterizare a personajelor (spre exemplu. Comentatorii au incadrat romanul in formula realismului clasic. pentru mostenirea averii lui Costache Giurgiuveanu. organizata pe doua planuri. Prima se materializeaza in lupta surda a clanului Tulea. care aminteste de Grandet {„Eugenie Grandet"). obraznic si demagog. veselia „rudelor" (care jefuisera proviziile din dulap) si nepasarea fata de bolnav. • Conflictul este bine conturat. intrun spectacol caricatural. • Personajele au un mare grad de complexitate. prezinta urmatoarele trasaturi: • Este o lucrare epica in proza. face din Stanica un Rastignac bucurestean. • Are o actiune bogata. ca un carnaval al mastilor. Apropiat de prototipul balzacian este si Costache. de mare amploare. autorul gasind universalul in individual. Tot balzaciana este descrierea mediului ambiant. metoda folosita fiind preponderent balzaciana. studiul unor manii sau al unor aspecte maladive (nebunia lui Simion). Romantismului ii sunt subordonate antitezele: intre cuplul de inocenti si lumea de masti care ii inconjoara. cu elemente originale. umanizat insa de iubirea pentru Otilia. pornirile rudimentare. intre Otilia si femeile din clanul Tulea. depasindu-si modelul. concentrarea vointei pentru atingerea scopului propus. careia i se supun toate actele lor. rautatea. Tot romantica este descrierea grandioasa a Campiei Baraganului. zgarcenia. Acum. cele doua subteme ale romanului (a mostenirii si a paternitatii ) constituie o aplicare a modelului balzacian. releva o pronuntata tendinta spre modern. dupa ce mos Costache este lovit de apoplexie. dialogul absurd (in care fiecare vorbitor isi urmareste propriile obsesii). Specia literara: „Enigma Otiliei". zugravirea unor personaje grotesti. vazuta de Felix din trasura care il ducea la mosia lui Pascalopol. Astfel. . descrierea casei lui Costache din ampla expozitiune a romanului). Aceasta inclestare scoate in relief pasiunile. Pe de alta parte. Calinescu. dau masura micimii sufletesti a acestei lumi.Clasicismul (inteles ca „un mod de a crea durabil si esential". „Enigma Otiliei" este un roman. iar familia ocupa „militareste" casa. de G. De asemenea. intre Felix si Titi. Scena antologica este descrisa in capitolul XIII. „ Enigma Otiliei" este romanul cu cea mai mare densitate de modele caracterologice.