Sunteți pe pagina 1din 8

Doctrina

Monroe este una din doctrinele Statelor Unite

intocmita la data de 2

decembrie 1823 de catre presedintele Statelor Unite, James Monroe, si urmarea ca puterile europene sa nu mai colonizeze si sa nu mai intervina in afacerile interne ale Americii. Ea a fost emisa intr-un moment cand aproape toate coloniile din America Latina ale Spaniei si Portugaliei au obtinut independenta fata de Imperiul spaniol (cu exceptia statelor Peru si Bolivia, care au devenit independente in 1825, precum si Cuba si Puerto Rico). Presedintele James Monroe a stabilit aceasta doctrina in timpul celei de-a saptea ceremonii anuale a Congresului Uniunii. A devenit un moment definitoriu in politica externa a SUA, precum si una dintre cele mai longevive dogme, si va fi invocata de catre multi presedinti de stat ai Americii, precum

Theodore Roosevelt, John F. Kennedy, Ronald Reagen si altii. Intentia si impactul Doctrinei Monroe a persistat cu variatii minore timp de doua secole. Obictivul sau principal a fost de a elibera noile colonii independente din America Latina de sub controlul European, care ar transforma Lumea Noua un camp de batalie pentru cea Veche. Doctrina invoca faptul ca Lumea Noua si Lumea Veche trebuie sa ramana sfere diferite de influenta, pentru ca au fost compuse din natiuni complet separate si independente. Imediat ce revolutionarele razboaie napoleoniene(1802-1815) s-au incheiat, Prusia, Rusia si Austria au format Sfanta Alianta pentru a apara monarhismul. In particular, Sfanta Alianta a autorizat incursiuni militare pentru a restabili regula Bourbon asupra Spaniei si coloniilor sale, care au instituit independenta lor. Permitand Spaniei sa-si restabileasca controlul asupra fostelor sale colonii ar fi taiat schimburile comerciale profitabile ale Marii Britanii cu regiunea. Din acest motiv, Ministrul de Externe George Canning al Marii Britanii a propus Statelor Unite o politica de separare a noii lumi de cea veche. Cu toate acestea, urmatoarea provocare a venit din partea proclamatiei rusesti Ukase din 1821, ce privea afirmarea drepturilor si interzicerea navelor non-rusesti sa se apropie de coasta. In anul 1819, dupa un razboi cu Florida spaniola, guvernul spaniol a vandut in cele din urma acest teritoriu Statelor Unite pentru suma de cinci milioane de dolari. Astfel Spania s-a

Totalitatea principiilor unui sistem politic, tiinific, religios etc America teritoriul geografic al globului terestru care era cunoscut nainte de a descoperi Cristofer Columb Lumea Noua(America) Casa de Bourbon a fost o important cas regal european i actuala cas regal n Spania i n Ducatul Luxemburg. Primii regi Bourbon au condus Navara i Frana n secolul al XVI-lea.

retras pentru totdeauna din continetul nord-american, numai ca tulburarile din Europa aveau sa ameninte din nou America. Suveranii din Lumea Veche doreau sa mentina principiul monarhiei si sa intervina cu forte unite in orice tara care ar da semne de revolta impotriva acestor institutii existente. Franta Bourbonilor ardea de dorinta de a-si recupera caracterul respectabil in noua Europa, trimitand astfel o armata dincolo de Pirinei pentru a restaura monarhia spaniola. De asemenea Rusia avea pretentii asupra coastei de vest a Americii de Nord . Astfel, la Washington au ajuns zvonuri potrivit carora puterile reactionare din Europa, care sprijineau restaurarea Bourbonilor in Spania, ar putea sa initieze actiuni similare in Lumea Noua, pentru a restaura si aici suveranitatea Bourbonilor. In oprirea extinderii acestui principiu in Lumea noua, guvernul britanic s-a alaturat Statelor Unite. Intre timp, presedintele Monroe a trimis Congresului un mesaj prin care proclama principiile cunoscute mai apoi sub denumirea de Doctrina Monroe. Doctrina ca document Documentul complet al Doctrinei Monroe este lung si formulat in limbaj diplomatic, dar esenta acestuia este exprimata in doua pasaje cheie. Primul curpinde declaratia introductiva: Ocazia a fost considerata adecvata pentru afirmarea, ca un principiu in care drepturile si interesele Statelor Unite sunt implicate, ca contientele americane, cu conditia libera si independenta pe care si-au asumat-o si o mentin, sa nu fie luate in considerare, de acum inainte, ca subiecti de colonizare de catre nici o putere europeana.1 Al doilea pasaj cheie, o declaratie mai complete a doctrinei, este adresata puterilor aliate ale Europei (Sfanta Alianta): Suntem datori, prin urmare, relatiilor amicale existente intre Statele Unite si aceste puteri, sa declaram ca vom considera, orice tentativa venita din partea lor de a-si extinde sistemul pe orice portiune din aceasta emisfera geografica, ca fiind periculoasa pentru pacea si siguranta noastra. Nu am interferat cu coloniile existente sau dependentele oricarei puteri europene, si nici nu vom interfera. Dar, cu Guvernele care si-au declarat independenta si si-au mentinut-o, si a caror independenta o avem, bazata pe o mare consideratie si doar pe principii, am recunoscut, nu am putea vedea nici un fel de interpunere in scopul oprimarii lor, sau controland in orice alta

James Monroe, The Monroe Doctrine (http://usinfo.org/PUBS/LivingDoc_e/monroe.htm) accesat la data de 2 noiembrie, 2011

maniera destinul lor, de catre orice putere europeana in orice alta sursa de lumina decat ca manifestare a unei dispozitii neprietenoase fata de SUA.2

Efectele Doctrinei Monroe

Doctrina Monroe a fost vazuta ca un precursor al relatiilor speciale dintre Marea Britanie si Statele Unite. Similar cu propunerea facuta Statelor Unite de catre Regatul Marii Britanii Ligii Natiunilor aproximativ 100 de ani mai tarziu, propunerea lui Canning a introdus ideile

defectuoase in procesul decizional al Americii in asa maniera incat ele in mod imperceptibil pareau a apartine Washingtonului.

Reactia Americii-Latine in anii 1820

Reactia in America Latina cu privire la Doctrina Monroe a fost in mod incontestabil una optimista. John Crow, autorul cartii The Epic of Latin America, afirma ca, Simon Bolivar insusi, aflat inca in mijlocul ultimei sale campanii impotriva spaniolilor, Santander in Columbia, Rivadavia in Argentina, Victoria in Mexic lideri ai miscarii de emancipare de pretutindeni- au primit doctrina cu cea mai sincera recunostinta. Crow sustine ca liderii din America Latina erau realisti. Ei stiau ca presedintele Statelor Unite detinea foarte putina putere in cel moment,mai ales neavand sprijinul fortelor britanice. In plus, ei credeau ca doctrina Monroe era lipsita de putere deoarece a fost singura impotriva Sfintei Aliante. In timp ce ei apreciau si laudau suportul din partea de nord, ei stiau ca viitorul lor de independenta se afla in mainile Marii Britanii si in flota lor marina. In 1826, Bolivar a indemnat in timpul Congresului sau din Panama, sa gazduiasca prima intalnire pan-America. In ochii lui Bolivar si ai oamenilor lui, doctrina Monroe urma sa devina nimic mai mult decat un instrument de politica nationala. Potrivit lui Crow, Nu a fost menita sa fie, si nu a fost niciodata destinata sa fie o carta pentru actiuni comune emisferice. In prima jumatate a secolului al nouasprezecelea, Marea Britanie s-a preocupat cu exercitarea puterii sale in ceea ce priveste restul lumii, care a condus-o la sustinerea doctrinei Monroe. La

James Monroe, The Monroe Doctrine (http://usinfo.org/PUBS/LivingDoc_e/monroe.htm) accesat la data de 2 noiembrie, 2011

acea vreme, America de Sud constituia o piata mult mai larga pentru marfurile Marii Britanii decat Statele Unite. Crow sustine ca Marea Britanie a fost cea care , in cele din urma a protejat suveranitatea natiunilor independente din America Latina, si nu Doctrina Monroe. In 1936 guvernul Statelor Unite s-a opus aliantei Marii Britanii cu nou creata Republica Texas pe principiul doctrinei Monroe. Pe 2 decembrie 1845, presedintele SUA, James Polk a anuntat in timpul Congresului, ca principiul doctrinei ar trebui sa se aplice cu strictete si ca Statele Unite ar trebui sa se extinda agresiv in vest, actiune cunoscuta sub numele de Manifet Destiny ( Destinul Evident). In 1842, presedintele SUA, John Tyler a aplicat Doctrina Monroe in Hawaii, si a anuntat Marea Britanie sa nu intervina, urmand procesul de anexare al statului Hawaii la Statele Unite. In 1852, unii politicieni au folosit principiul Doctrinei Monroe pentru a forta inlaturarea spaniolilor din Cuba. In 1898, in urma razboiului spaniol-american, Spania a cedat Statelor Unite, pentru suma de 20 de milioane de dolari, Puerto Rico, Filipine, Guam si Cuba (pana au obtinut independenta in 1902). Urmatorul presedinte, si mai apoi secretar de stat, John Quincy Adams, a vazut doctrina ca o proclamatie a SUA catre colonialism, dar care a fost ulterior reinterpretata si aplicata intr-o varietate de instante. Presedintele Theodore Roosevelt a obtinut dreptul de a interveni pentru a stabiliza afacerile economice ale micilor natiuni din Caraibe si America Centrala, in cazul in care acestea nu erau capabile sa-si plateasca datoriile internationale. In 1862, fortele franceza, aflate sub conducerea lui Napoleon al treilea au invadat si cucerit Mexicul, oferindu-l imparatului austriac Maximilian. Americanii au proclamat acest lucru ca fiind o violare a doctrinei Monroe, dar nu au putut sa intervina din cauza Razboiului Civil American. Acest lucru a marcat pentru prima data Doctrina Monroe ca fiind mentionata pe scara larga ca o doctrina. Dupa incheierea Razboiului Civil, SUA si-a adus trupele pana la Rio Grande, in speranta ca presiunile asupra guvernului francez vor pune capat ocupatiei sale. Nationalistii mexicani l-au capturat in cele din urma pe imparat, si l-au executat, reafirmand astfel independenta Mexicului. In 1870, presedintele Ulysses S. Grant si secretarul sau de stat, Hamilton Fish, au incercat sa inlocuiasca influenta europeana din America Latina cu cea americana. O parte din eforturile lor

implica extinderea doctrinei, afirmand ca de acum inainte nici un teritoriu de pe acest continent (America Centrala si de Sud) nu va mai fi privit ca un transfer la puterea europeana. In 1895 a izbucnit criza din Venezuela, unul din episoadele cele mai insemnate din istoria relatiilor anglo-americane. Venezuela a incercat sa implice Statele Unite intr-o disputa teritoriala cu Marea Britanie din Guayana Esequiba, si a angajat fostul ambasador american William L. Scruggs pentru a arata ca, comportamentul britanic a incalcat Doctrina Monroe. Presedintele Grover Cleveland, prin secretarul sau de stat Richard Olney, a pus in aplicare o actiune impotriva Marii Britanii, in cazul in care aceasta nu reuseste sa arbitreze disputa cu Venezuela. In ziua de 20 iulie 1895, Olney a declarat Marii Britanii ca Statele Unite sunt, practic, suverane pe acest continet, avand ca decret legea cu privire la subiectele care se limiteaza interpunerii sale. SUA au obiectat propunerea britanica de a se reuni in cadrul unei sedinte cu scopul de a clarifica domeniul de aplicare al Doctrinei Monroe. Istoricul George Herning a scris ca prin esecul de a urmarii problema mai departe , britanicii in mod tacit au permis sa se raspandeasca definitita americana a doctrinei Monroe si hegemonia ei in emisfera. Doctrina Drago a fost anuntata pe 29 decembrie 1902 de catre ministrul de externe al Argentinei, Luis Maria Drago. Drago a stabilit politica ca nici o putere europeana sa foloseasca forta impotriva unei natiuni americane pentru a colecta datoriile. Presedintele Theodore Roosevelt a respins aceasta ca o prelungire a doctrinei, spunand ca noi nu garantam nici un stat impotriva pedepsei in cazul in care se abat singuri.

The Big Brother ( Fratele cel Mare)

Politica Big Brother a fost o prelungire a Doctrinei Monroe formulata de catre James G. Blaine, in 1880, cu scopul de a aduna toate natiunile latino-americane sub conducerea Statelor Unite, si sa le deschida pietele comerciantilor din SUA. Ca parte a politicii, Blaine a aranjat si a condus Prima Conferinta Internationala a statelor americane in 1889.

Corolarul lui Roosevelt

Concluzie care deriv nemijlocit dintr-o teorem

Cum Statele Unite au inceput sa fie o putere mondiala, Doctrina Monroe a definit sfera de control pe care putini au indraznit sa o conteste. Inainte de a deveni presedinte, Theodore Roosevelt, a proclamat ratiunea Doctrinei Monroe in sprijinirea interventiei coloniei spaniole din Cuba, in 1898. Dupa ce a devenit presedinte, si dupa criza din Venezuela (1902-1903), Roosevelt a adaugat Corolarul Roosevelt la Doctrina Monroe in 1904. Acest corolar permitea Statelor Unite sa intervina in America Latina in cazuri de infractiuni flagrante comise de o natiune latino-americana. Corolarul Roosevelt a invocat Doctrina Monroe sa intervina militar in America Latina pentru a pune stop raspandirii puterilor europene. Corolarul Roosevelt a fost cea mai importanta rectificare a doctrinei originale, si a fost contrara multor critici, care au

argumentat ca Doctrina Monroe a fost menita initial sa opreasca influenta europeana in America. Aceasta rectificare a fost conceputa pentru a impiedica violarea doctrinei de catre puterile europene, care ar putea sustine ca aceste natiuni independente erau dezordonate si prost conduse. Cu toate acestea, criticii, au afirmat ca Corolarul sustinea pur si simplu dominatia Statelor Unite in acea zona, numind SUA politistul emisferic3. Memorandumul lui Clark A fost lansat in 1928, concluzionand ca Statele Unite nu trebuie sa invoce Doctrina Monroe ca o aparare a interventiilor sale in America Latina. In acest memorandum se sustinea ca Statele Unite au avut un drept de la sine inteles de auto-aparare, si ca acest lucru era tot ce conta pentru a justifica anumite actiuni. Aceasta politica a fost cunoscuta publicului in 1930. In 1954, secretarul de stat John Foster Dulles a invocat Doctrina Monroe in cadrul celei de-a zecea Conferinte Pan-America, denuntand interventia comunismului sovietic in Guatemala. Acest lucru a fost folosit pentru a justifica Operatiunea PBSUCCESS. Presedintele John F. Kennedy anunta in cadrul conferintei de presa din 29 august 1962 urmatoarele: Doctrina Monroe inseamna ceea ce a insemnat inca de cand presedintele Monroe si John Quincy Adams au enuntat-o, si ca aceasta este cea care ne-ar opune extinderii puterilor straine in emisfera vestiva, si de aceea ne opunem si intamplarilor din Cuba de astazi. Acesta este motivul pentru care am intrerupt comertul nostru, precum si motivul pentru care am lucrat in OSA

http://www.encyclopedia.com/doc/1G2-3406400597.html , consultat la data de 20 decembrie 2011

(Organizatia Statelor Americane), si am incercat sa izolam amenintarea comunista din Cuba. De aceea vom continua sa acordam o atentie si o afacere buna efortului nostru.4 Razboiul Rece In timpul Razboiului Rece, Doctrina Monroe a fost aplicata in America Latina de catre parintii politicii externe ai Americii. Cand Revolutia Cubaneza a stabilit un guvern socialist cu legaturi in Uniunea Sovietica, dupa incercarea de a stabili relatii fructuoase cu SUA, s-a sustinut ca spiritul doctrinei trebuie din nou invocat, de data aceasta pentru a preveni raspandirea comunismului sovietic in America Latina. Astfel, in timpul Razboiului Rece, Statele Unite au oferit informatii si ajutor militar latinilor, si guvernelor din America de Sud, care pareau sa fie amenintati de subminarea comunista.

Aceasta, la randul sau, a dus la unele controverse interne in SUA, in special printre membrii de stanga, care sustineau ca amenintarea comunista si influenta sovietica in America Latina a fost mult exagerata. Dezbaterea asupra acestui nou spirit al doctrinei, a ajuns la un cap in 1980, ca parte a opunerii afacerilor din Iran. Printre altele, a fost dezvaluit faptul ca Agentia Centrala de Informatii a SUA a fost antrenata pe ascuns contra soldatilor de gherila din Honduras, in incercarea de a destabiliza si rasturna guvernul revolutionar Sandinist din Nicaragua, impreuna cu presedintele acestuia Daniel Ortega. Directorul CIA Robert Gates, a aparat cu tarie aceasta operatiune, argumentand ca evitarea interventiei americane in Nicaragua ar insemna abandonarea Doctrinei Monroe. Criticii Doctrinei Monroe, precum Noam Chomsky, argumenteaza ca, in practica, Doctrina Monroe a functionat ca o declaratie de hegemonie si ca un drept de interventie unilaterala pentru Americi.

http://www.jfklibrary.org/Research/Ready-Reference/Press-Conferences/News-Conference-42.aspx , consultat la

data de 21 decembrie 2011

Bibliografie:

*Winston Churchill, Istoria Americii , traducere Anca Ionescu, Editura Orizonturi, pp. 168

*Geiss Imanuel, Istoria Lumii-din preistorie pana in anul 2000, traducere de Aurelian Cojocea, Editira All Educational 2002, pp. 407

*Monroe James, The Monroe Doctrine http://usinfo.org/PUBS/LivingDoc_e/monroe.htm , accesat la data de 2 noiembrie, 2011

* Encyclopedia.com, topic: Monroe Doctrine http://www.encyclopedia.com/doc/1G2-3406400597.html , consultat la data de 20 decembrie 2011

*John F. Kennedy, Presidential Library and Museum : News Conference 42 (29 august 1962) http://www.jfklibrary.org/Research/Ready-Reference/Press-Conferences/News-Conference42.aspx , consultat la data de 21 decembrie 2011