Sunteți pe pagina 1din 1

La 2: 20 si ceva AM m-am uitat pt ultima oara inainte sa adorm la ceasul de la blackberry.

Nu-mi amintesc cum a inceput visul mai exact si a fost un amalgam de intamplari, inainte si inapoi. Dar stiu ca eram in ce se presupunea a fii blocul meu. La unul dintre etaje. Era aproape intuneric si muzica foarte tare. Erau mese de-o parte si de alta, se vroia un fel de Laptarie. Toata lumea era destul de anosta si ce-mi parea mie..beata.. Am plecat, daca nu ma insel, inspre apartamentul meu unde totul se intampla ca si in realitate. Mama dormea, iar eu m-am pus in pat cu acelasi gand. Am dat sa inchid veioza de deasupra patului si in momentul acela am amortit efectiv. Fata mi-a amortit si tot corpul. Faceam un efort enorm sa ma misc. Deodata am reaparut in acel hol de etaj al blocului unde toti baietii se uitau cu jind la mine, cu niste fete de parca planuisera sa-mi faca ceva groaznic si ma asteptau sa cedez. Mihai Dinca se apropie de mine. Am fugit afara din bloc inspre rondul din strada. In loc de obisnuitele masini parcate in sir, erau paturi. M-am bagat intr-unul. Am simtit cum mai multi baieti/barbati au iesit din acelasi bloc si s-au suit intr-o masina veche de epoca. Era un gard viu in fata lor si n-am putut sa le vad fetele, dar parca am zarit cum unul s-a luat dupa mine. In acele momente am simtit paralizia aceea din nou si extrem de puternica. Ma miscam in slow motion incercand sa ajung mai repede in bloc. La lift am simtit o fiinta care se ascundea la scara de langa in intuneric. I-am vazut din maini. Am ajuns sus. De data aceasta imi spuneam in minte ca trebuie sa ma trezesc si am visat ca m-am trezit cuprinsa de panica.Eram amortita in continuare si nu reuseam sa sting lumina. NU puteam sa-mi misc fata si simteam ca ma sufoc. In greutatea cu care ma miscam am reusit sa ma duc pana la usa mamei si sa deschid si clanta. Aveam gura inclestata si mainile imi pareau ca si legate cu o funie invizibila. Incercam sa ating cu piciorul patul ei pentru a o trezi. Atunci in sfarsit m-am trezit cu adevarat. Nu mai simteam amorteala, dar am inceput sa tip si sa plang speriata.

S-ar putea să vă placă și