Caracterizare Anei (caracterizare de personaj feminin in nuvea psihologica) Introducere: Vezi caracaterizarea lui Ghita Cuprins:

Ana este personajul feminin principal al nuvelei si asemeni personajului Ghita cunoaste o evolutie principala intre situatia initiala si cea finala. La inceput Ana este sotia ideala din perspectiva mentalitatii patriarhale: tanara si frumoasa , casatorita din dragoste cu un barbat pe care il respecta, Ana ii este devotata si are incredere deplina in judecata acestuia de aceea ii intelege dorinta de a lua in arenda Moara cu Noroc si il sustine in pofida sfatului dat de mama ei ca omul sa fie multumit cu saracia sa caci linistea colibei este mai importanta decat averea. La inceput Ana este naiva, nestiutoare in problemele negotului , iar dupa ce se muta la han il lasa firesc pe Ghita sa se ocupe de afaceri, ea multumindu-se sa faca gospodarie. Inceputurile afacerii de la Moara cu Noroc sunt promitatoare caci onestitatea hangiului , calitatea mancari si a vinului ca si caldura cu care familia isi primeste musterii fac afacerea sa prospere. Aparitia Samadaului la han insa creeaza de la inceput neliniste. Ana se dovedeste intuitiva cand isi previne sotu ca Lica este om rau si primejdios iar evolutia ulterioara a lucrurilor va confirma justetea sfatului tinerei neveste. Desi Ghita si Ana au doi copii prozatorul nu o suprinde pe Ana in mod insistent in postura de mama, ci mai ales in aceea de sotie si femeie indragostita. Dupa ce Samadau patrunde in vietile lor, Ana asista neputincioasa la indepartarea lui Ghita de ea . Incepand din acest moment personajul feminin bland si supus la inceput incepe sa se contureze ca personalitate distincta. Nu caracterul Anei sufera modificari importante pe parcursul evolutie ci imprejurarile in care este pusa Ana sunt de natura sa ii puna in evidenta insusiri morale care in imprejurari obisnuite ar fi ramas probabil in stare latenta . Daca la inceput demnitatea ei nu are de suferit fiindca Ghita ii impartaseste totul asa cum este firesc intre soti , cand Ghita devine din ce in ce mai ascuns Ana se simte ingrijorata si frustrata . In secventa narativa in care Ghita si Ana se afla in curtea hanului impreuna cu copii profitand de

momentul de intimitate Ana il intreaba pe Ghita deschis ce se intampla, ce ii ascunde . Raspunsul acestuia nu o multumeste ci mai degraba o jicneste . Ghita evita raspunsul direct si ii spunse doar ca ea e buna si blanda , dar ,,usurica la minte dand de inteles ca Ana nu are suficienta inteligenta pt. a- l intelege. Pe moment ea nu reactioneaza insa ea pastreaza jicnirea si tristetea in adancul sufletului , caci este deosebit de sensibila. Ana se dovedeste in cele din urma curajoasa cu o fire de luptatoare desi incercarile ei de a-l face pe Ghita sa comunice s-au izbit de la inceput de refuzul acestuia. Ana nu renunta ci incearca sa isi dea seama singura ce se intampla .Mai intai observa ca Samadaul impreuna cu femeia si cu Raut pleaca de la han pe timpul noptii apoi face legatura cu plecarea lui Ghita la Ineu pentru a depune marturie. Inteligenta si prudenta Ana intelege inainte de a-i pune lui Ghita intrebari concrete trebuie sa-si lamureasca despre ce este vorba astfel in timp ce Ghita este la Ineu la han poposeste o femeie instarita impreuna cu un copil. Aceasta va fi gasita mai tarziu cand Ghita se intoarce cu Pintea de la Ineu ucisa impreuna cu copilul ei , iar seara cand Ghita numara banii crede ca recunoaste bancnota cu coltul rupt pe care i-o refuzase femeii. Nu-i spune nimic insa lui Ghita ci asteapta mai intai ca toata lumea sa mearga la culcare iar ea revine in han cautand bancnota ca sa se convina ca este aceiasi . Situatia dramatica in care este pusa Ana ii scoate in evidenta firea voluntara si apriga . Cand Ghita planuieste sa trimita intreaga familie la Ineu inainte de sarbatori pentru a-i putea intinde capcana lui Lica Ana refuza sa plece si il infrunta pe Ghita manioasa. Desi se indepartase si ea de Ghita nu se sfieste sa-i declare raspicat ca il iubeste si ca i-o spune tocmai pentru ca vede ca nu vrea sa auda acest lucru .Ghita nu gaseste astfel puterea de a i se impotrivi caci Ana deodata nu mai este cea buna si blanda. Foarte interesanta din punct de vedere psihologic este atractia pe care Ana o simte fata de Lica Samadaul . La inceput ostila Samadaului si frustrata de instrainarea lui Ghita de ea si de familie din cauza lui Lica Ana incepe sa simta in timp o stranie atractie fata de acesta care se explica prin faptul ca este atrasa de taria caracterului, care se identifica cu insasi masculinitatea . Chiar daca Ghita refuza sa-i impartaseasca framatarile lui Ana intelege ca Lica il domina, deci Ghita este slab de caracter. Astfel ajunge sa-l dispretuiasca. Cand Lica vine la han in lipsa lui Ghita Ana ii spune ca el e barbat in timp ce Ghita nu este decat o muiere imbracata in haine barbatesti. Bun cunoscator al psihologiei feminine Samadaul stie sa atraga o femeie prin atentia acordata copiilor ei . Vine la han in absenta lui Ghita, isi petrece timpul cu Ana si cu copii, iar Ana privindu-l cum ii impleteste un bici baietelului il compara pe Lica cu Ghita care uitase pana si de proprii lui copii .

Forta caracterului Anei si vitalitatea acestui personaj feminin se vadeste si in secventa narativa din final , cand Ghita intra in han cu gand sa o omoare si apoi sa se omoare si el. Ana isi da seama de intentiile lui de cum intra pe usa ca vrea sa o ucida si ii cere sa nu o omore intrebandu-l in acelasi timp ce vina are ea. Pana in ultima clipa lupta pentru viata ei traind cu intensitate . Cand vine Samadaul Ana ranita de moarte cu ultimele puteri isi infinge unghiile in obrazul barbatului care-i distrusese viata . Incheiere:tipuri si mijloace de caracterizare: Caracterizarea directa facuta de catre narator lipseste din nuvela lui Slavici . Naratorul da doar cateva date despre aspectul fizic al Anei fara a- i crea insa un portret fizic care sa individualizeze personajul . Noteaza depre ea ca e tanara si frumoasa, frageda si subtirica. Aceste trasaturi fizice generale notate la inceputul nuvelei au rolul de a pune in evidenta modelul feminin care este Ana la inceput. Personajul feminin este caracterizat direct doar de catre Ghita care insa este subiectiv cand spune ca e buna si blanda dar usurica la minte . Evolutia personajului va infirma informatia protagonistului . Personajul Ana se construeieste mai ales prin caracterizare indirecta, spre deosebire de Ghita care face altceva decat ceea ce afirma.Nu exista diferenta intre ce spune Ana si ceea ce savarseste . Atat in afirmatiile fata de Ghita cat si in cele fata de Lica Ana este directa si sincera. In cea mai mare parte insa personajul se construieste prin discursul narativ in care naratorul noteaza framantarile si sentimentele , si prin intermendiul monologului interior care ii tradeaza durerile si temerile . Desi este personaj secundar intr-o nuvela psihologica in care in prim plan domina inclestarea celor doi barbati, Ana este una din eroinele memorabile al literaturii noastre in a carei construire Slavici a dovedit o surprinzatoare intuitie a psihologiei feminine. Ion (plan de incadrare roman interbelic dar si traditional, obiectiv) Def : romanul este specie epica in proza de dimensiuni ample , cu unul sau mai multe conflicte cu actiune care se desfasoara in mai multe spatii si intr-un interval mare de timp(de la cativa ani pana la cativa zeci de ani ), avand cel putin numeroase planuri narative , cu personaje numeroase si complexe. Trasaturi: -spre deosebire de alte specii epice romanul nu se rezuma la prezentarea unei singure intamplari sau a unui episod din viata unui personaj ci prezinta o istorie intreaga , recreeaza artistic o lume in toata complexitatea ei ;

-aceasta lume romanesca este populata de caractere si psihologii diverse , este o lume surprinsa in stratificarile ei sociale ; -romanul se structureaza pe parti iar acestea la randul lor acestea se structureaza pe capitole ; -ca si nuvela romanul permite ca tehnica transferul de perspectiva narativa, existenta mai multor naratori etc; -romanul Ion de Liviu Rebreanu publicat pt prima data in 1920 la inceputul perioadei moderne a literaturii noastre a fost intampinat cu deosebite aprecieri atat de catre traditionalistii samanatoristi cat si de modernistii de la Sburatorul. Samanatoristii il apreciaza pt. abordarea unor problematici traditionale precum conditia sociala a taranului , dar si problema nationala a romanilor transilvaneni , iar modernistii il apreciaza intai de toate pt. obiectivitate, pt. complexitatea caracterelor , dar si pt. modernitatea tehnicii narative; -in creatia lui Rebreanu exista un subiect care se realizeaza prin naratiune , dialog si descriere( rezumarea ultra scurta a subiectului romanului); -modul principal de expunere este naratiunea care se imbina cu naratiunea si dialogul, in creatia lui Rebreanu dialogurile sunt mai frecvente si mai ample in secventele narative in care evolueaza familia Herdelea si preotul Belciug; -Naratiunea si descrierea sunt realizate in romanul lui Rebreanu de catre un narator heterodiegetic traditional . Naratorul romanului nu are numai functia de reprezentare ci si functia de evaluare ;avand acces la gandurile si sentimentele personajelor el are posibilitatea astfel sa faca observatii cu privire la caracterul acestora. II Incadrarea in specie: Romanul Ion este o creatie de dimensiuni ample care se structureaza pe doua parti egale ca intindere purtand titluri sugestive : Glasul pamantului si Glasul iubirii .Fiecare cuprinde sase respectiv sapte capitole ultimul capitol este defapt epilogul intregului roman .Structura si echilibrul partilor ca si titlurile sunt primele elemente pe care se sprijina echilibrul arhitectural al romanului conferit de simetrie . Actiunea operei lui Rebreanu se petrece intr-un interva de timp de cativa ani si se desfasuara in mai multe spatii . Desi spatiul predilect al actiunii este satul Pripas naratorul isi urmareste personajele si in alte locuri: pe camp, la Armadia etc. Asa cum observa Eugen Lovinescu in romanul Ion palpita o intreaga lume structurata ierarhic , organizata social : tarani, invatatori, autoritati , parinti si copii , caractere diferite , conflicte minore si majore , patimi si virtuti , toate unindu-se intr-o miscare continua fara inceput si fara sfarsit. Romanul lu Rebreanu se structureaza pe mai multe planuri narative care interfereaza fiind aproape cu neputinta de urmarit separat. Exista mai intai de toate un plan in care se desfasoara istoria lui Ion apoi un plan in care se urmareste familia Herdelea , exista apoi un plan social politic in care prozatorul surprinde atat

problemele sociale si economice ale oamenilor cat si problema romanilor in satul ardelenesc aflat sub dominatie Austro-Ungara. Mai exista un plan etnografic in care prozatorul surprinde traditiile , obiceiurile, mentalitatea oamenilor la inceput de secol douazeci . Ultimile doua planuri fac din romanul Ion o ampla monografie a satului ardelenesc din aintea rascoalei din 1907. Personajele sunt numeroase si se incadreaza in aproape toate categoriile . Exista un protagonist ,Ion, personaje secundare(Ana, George, famila Herdelea etc.) , personaje episodice : Pintea, Gropsoru , si figuranti de pilda multimea care se aduna in curtea lui Avrum . Protagonistul este un erou complex si substanta romanului o confera destinul acestui om extraordinar in care autorul aseaza o dimensiune individuala exceptionala, dar si o dimensiune exaponentionala fiindca drama lui Ion este drama taranului fara pamant. Construrea protagonistului , mai cu seama, reflecta epoca pe care acest roman o deschide , caci perioada interbelica este guvernata in egala masura de reminiscentele curentului semanatorist continuat in forme mai complexe de traditionalismul gandirist dar si de estetica moderna promovata la revista Sburatorul . O succinta caracterizare a lui Ion cu accentul pe vitalitatea si inteligenta personajului ( vezi planul de caracterizare) . Incheiere: Modernismul romanului se reflecta si in tehnica narativa, omniscienta naratorului este deseori disimulata , desi exista si monologuri in roman , Rebreanu insa apeleaza la stilul indirect liber pentru a patrunde in mintea si in sufletul eroilor sai. De multe ori perspenctiva narativa este transferata prin stilul indirect liber asupra lui Titu Herdelea in felul acesta surprinzandu-se efectul experientelor inedite pe care le traieste personajul . Deasemenea natura analitaca a protagonistului se dezvaluie mai ales prin intermediul stilului indirect liber, de pilda cand Ion opteaza initial pentru iubire hotarand sa se insoare cu Florica indiferent de consecinte iluzionandu-se ca muncind amandoi cu ravna vor reusi sa iasa din saracie , intr-un pasaj in stilul indirect liber naratorul ii prezinta ratiunea care ii spulbera visele lui Ion. Ca modalitate alternativa de analiza a psihologiei personajului Rebreanu recurge la transferul de perspectiva narativa . Prezentand lucrurile din punctul de vedere al personajului si in stil indirect. De pilda cand Ana merge sa il vada pe Avrum spanzurat descrierea ampla, detaliata a curtii si apoi a cadravului se face din perspectiva Anei prezentand lucrurile din punctul de vedere al personajului in stil indirect sugerandu-se starea sufleteasca a femeii care inregistreaza fiecare detaliu nu din curiozitate morbida ci din nevoia disperata de a gasi in experienta altei fiinte raspunsul la intrebarile care o mistuiau pe ea insasi .

Caracterizarea lui Ion

Aparitia romanului in 1920 marcheaza debutul unei noi epoci in literatura romaneasca pt ca Rebreanu abordeaza tematica traditionala intr-o viziune moderna cu o arta si o tehnica narativa de asemenea moderne ( referire la structura romanului si elementele de simetrie) Structura compozitionala: 2 parti intitulate sugestiv , egale ca intindere, incepe si se termina cu descrierea drumului, Ion si Vasile Baciu sunt personaje construite in paralel. Cuprins: identitatea personajului si situatia initiala Personajul are o dubla dimensiune , este si personaj exponential dar totodata are si individualitate . Ca personaj exponential ilustraza conditia taranului fara pamant , pentru taran pamantul este mijloc de subsistenta, singura garantie a zilei de maine , raspunde nevoii de siguranta proprii specifica oricarei fiinte umane . Proprietatea asupra pamanatului certifica identitatea sociala , taranul lipsit de pamant nu are un statut social bine definit . Scena horei din deschiderea romanului pune in evidenta principalul criteriu de ierarhizare a individului in lumea taraneasca dinaintea rascoalei din 1907. Cei mai importanti oameni din sat sunt cei care au pamant mult; reprezentand o avere stransa pe parcursul catorva generatii de oameni gospodari. Oamenii instariti ai satului stau deoparte fata de ceilalti in timp ce un sarantoc precum batranu Glanetasu care irosise prin lene si nepricepere zestrea Zenobiei nu indrazneste sa li se alature si sta ca un caine la usa bucatariei. Pamantul da sentimentul de libertate si independenta , sprijina demnitatea umana si sociala. Daca in romanul Morometii a lui Marin Preda problema taranilor era pastrarea pamanturilor dar proprietatea le creea linistea necesara pt a avea si alte preocupari , taranul fara pamant din romanul Ion traieste cu nesiguranta zilei de maine. Pamntul este si garantia implinirii datoriei parintilor fata de fii , asa de pilda un tata iresponsabil precum batranul Glanetasu si-a lasat unicul fiu sarac lipit ducand si povara intretinerii celor doi parinti . Unul din motivele pt. care Ion renunta la Florica este pt. ca isi da seama ca oricat ar munci amandoi nu vor putea castiga si isi inchipuie cu usurinta cum il vor blestema copii asa cum si el isi blestema parintii in clipele de deznadejde pentru ca nu au stiu sa pastreze avutul silindul sa renunte la iubire pentru a se insura cu Ana. Psihologia individuala : Statutul lui Ion este de flacau respectat pentru harnicia si istetimea sa , avand autoritate in fata celorlalti flacai cea ce constitue unu din motivele rivalitatii cu George .

Protagonistul lui Rebreanu este stapanit de dorinte firesti pentru orice om aflat la varsta lui : sa dobandeasca identitate sociala, sa se simta intr-o relativa siguranta materiala pentru a-si intretine familia si sa se insoare cu fata pe care o iubeste. Acestor dorinte firesti li se opun legile lumii in care traieste si care il impiedica pe individul sarac sa se chiverniceasca . Oscilatia intre glasul pamantului si glasul iubirii , cele 2 conflicte care genereaza drama protagonistului, este anuntata deasemenea din scena horei . Ion sta deoparte cu Ana , iar naratorul noteaza succinta ca Ion o iubeste de mult pe Florica insa se gandeste ca Ana are pamant si vite multe in timp ce Florica este mai saraca decat el . Naratorul rezuma in 2 fraze scurte conflictul care nu se sfarseste decat cu moartea protagonistului. Contrar criticilor Ion nu este o bruta ghidat de instincte ci, din potriva , el este un individ care gandeste, capabil sa isi reprezinte consecinte ce vor decurge din hotaririle pe care le va lua. Construirea protagonistului in paralel cu personajul Vasile Baciu este menita sa puna in evidenta deosebirea intre Ion si o bruta autentica . In tinerete Vasile Baciu fusese ca si Ion, un tanar sarac care ravnea sa aiba pamant , de aceea se insoara cu o femeie urata , dar bogata , spre deosebire de Ion insa Vsile Baciu nu are o iubire de sacrificat si toata viata a fost legat de sotia lui tocmai pentru ca ea intruchipa pamanturile care il facea atat de fericit. Vasile Baciu este prin urmare o fiinta primitiva incapabila sa simta afectiune autentica pentru o fiinta umana. Ion insa nu se hotaraste nici repede nici usor sa renunte la Florica ci abia dupa o perioada de zbucium. Munceste cu ravna , se incurajeaza spunandusi ca se va insura cu Florica orice ar fi , vor munci pe frante amandoi si vor reusi sa-si faca un rost. In cele din urma revine la realitate si realizeaza ca slugarind pe la altii nu va reusi niciodata sa isi faca un rost pentru el si familia care vroia sa o intemeieze. Se puse pe munca mai vartos, ca si cand s-ar fi hotarat sa se insoare cu fata Todosiei. Seara era frant de oboseala si totusi se simtea mai zdravan ca pana acuma , mai pornit sa infrunte viata . Gandurile insa il framantau mereu . Isi zicea din ce in ce mai des ca robotind oricat nu va ajunge niciodata sa aiba si el ceva . Va sa zica va trebui sa fie vesnic sluga pe la altii , sa munceasca pentru a imbogati pe altii? Toata istetimea lui nu plateste o ceapa degerata , daca n-are si el pamant mult, mult.....Maine, poimaine il vor coplesi poate copii . Cu ce ii va hrani si mai cu seama ce le va lasa dupa moarte ? [...] Il vor blestema copii precum isi blesteama si el in clipele de deznadejde pe tatal sau pentru ca a irosit pamantul ce l-a avut si pe mama-sa , pentru ca nu i s-a impotrivit . Ion isi inadusa sentimentele pentru ca simte ca nu are incotro : Ce sa fac ?... Trebuie sa o iau pe Ana. Trebuie!... Inteligenta este de asemenea un atribut evident al personajului chiar daca George Calinescu neaga aceasta inteligenta considerandu-l o bruta . Intai de toate Ion fusese cel mai bun elev a lui Herdelea si chiar este tentat la un momendat sa continue scoala , dar dragostea de pamant este mai puternica, si renunta in

plus cum nazuintele lui il indeamna sa intre in randul oamenilor, din exemplele pe care le are vede ca invatatura nu il ajuta in acest sens. Invatatorul Herdelea este om cu carte, dar depinde si acum de preotul Belciug caci isi are casa construita pe pamantul bisericii. Ion nu este un alt Dinu Paturica si nici nu este inferior personajului lui Nicolae Filimon. Dinu Paturica este un individ de la inceput dezumanizat, fara identitate sociala pentru care cartea inseamna doar un mijloc de instruire , de rafinare a mijloacelor de parvenire, placerea pe care o gaseste Ion in carti este gratuita insa. Chiar dupa ce paraseste scoala citeste si rasciteste cartile pe care le mai are din pura placere . Ion este un individ cu demnitate si bun simt , simte umilinta si revolta asa cum i se intampla cand este dojenit in biserica , in fata oamenilor de catre preotul Belciug. El intelege ca partinirea preotului se datoreaza faptului ca George este un flacau instarit de la care Belciug astepta sprijin pentru construirea bisericii , in timp ce el , Ion , nu este decat un starantoc. Dupa ce se insoara cu Ana si Vasile Baciu il inseala , frustrarea de a-si vedea visul distrus ii creeaza o adevarata obsesie . Impotrivirea lui Vasile Baciu il face sa se inclesteze intr-o lupta inversunata , in care este orbit si nu mai reactioneaza firesc: este crud si brutal cu Ana si uita cu desavarsire de copilul din pantecele ei care este sange din sangele lui. Nunta cu Ana este momentul in care Ion realizeaza cu adevarat sacrificiul facut . Atunci isi da seama cu adevarat ca odata cu pamanturile lui Vasile Baciu in viata lui va ramane si Ana . In acelasi moment reinvie parca mai patimasa dragostea pentru Florica. Ion este intruchiparea unui caracter puternic si a unei vitalitati iesite din comun . Cand isi da seama ca socrul l-a inselat Ion nu incepe prin a o pedepsi pe Ana , ci o trimite la tatal ei pentru al indupleca sa-si tina promisiunea de a-i da pamant. Se asteapta firesc la sprijinul pe care trebuie sa il aiba orice sotie fata de sotul ei considera adica sa obtina ceea ce doreste prin sprijinul Anei . Aceasta ingrozita insa de tatal ei, neavand taria de-al infrunta cerandu-i zestrea cuvenita, nu-i este de nici un folos. Lipsa de dragoste se transforma atunci la Ion in manie . Conflictul, revolta si mania nu il dezumanizeaza pe Ion . Cand Ana naste pe camp , este cuprins de mila si este stangaci in atitudine . Cand o vede pe Ana spanzurata reactia lui Ion este deasemenea autentica , profund omeneasca . Este cuprins mai intai de mila si spaima apoi de repusie fata de chipul schimonosit al femeii. Odata estompat glasul pamantului incepe lupta pentru iubire cu orice pret. Ion poate innabusi glasul iubirii, dar numai pentru scurta vreme , cat dureaza lupta pentru pamanat . Lipsa sentimentului patern nu este o infirmitate sufleteasca a personajului nici un semn al dezumanizarii personajului. Petrisor nu este rodul iubirii

nici conceput in timpul casatoriei , cand orice barbat este mai pregatit psihologic sa devina tata. Ca si Ana Petrisor este dor mijlocul pt. a obtine ceea ce isi doreste cu patima. Moarte personajului aminteste de sublimul eroului tragicului . Avand curajul sa lupte cu o forta mai mare de cat el , legile lumii in care traieste , Ion sfarseste prin infrangere dobandind o dimensiune tragica. Incheiere : Conflictul dintre ion si legile lumii in care traieste este un conflict de tip tragic pt. ca se realizeaza intre forte inegale . Ion lupta cu o forta mult mai mare decat el . Forta de a lupta inpotriva tuturor ii confera lui Ion maretie . El nu se lamenteaza , nu invinovateste soarta ci lupta pt. a smulge vietii si lumii ceea ce i se cuvine , pana la ultima suflare. Constructia personajului Personajul este caracterizat atat indirec cat si direct. Pentru caracterizarea directa Rebreanu foloseste tehnica oglinzilor paralele sau tehnica focalizarii . Ion este astfel din perspectiva satului un flacau harnic si demn compatimit insa pt. saracie . Pt. Ana Ion este iubirea insasi care devine apoi calaul ei . Din perspectiva lui Vasile Baciu Ion este doar un talhar viclean care vrea sa ii fure pamanturile , etc. Personajul se construieste insa mai ales prin caracterizare indirecta, trasaturile sale de caracter desprinzandu-se din discursul narativ , din faptele lui din ceea ce spune, din ceea ce simte . Dialogul are un rol mai putin important in caracterizare pt. ca taranul nu are o fire confesiva. Totusi o parte din framantarile sale reies din discutiile cu Titu Herdelea. Ceea ce gandeste si ceea ce simte personajul este prezentat in putinele monologuri interioare , dar mai ales prin intermediul stilului indirect liber.

Caracterizarea Anei Introducere Romanul Ion publicat in 1920 deschide epoca moderna a literaturii noastre oglindind atat ideologiile estetice traditionaliste cat si ideologiile estetica moderne de aceea , aparitia romanului a fost intampinata cu entuziasm atat de modernisti grupati in jurul revistei Sburatorul cat si de semanatoristi . Prin problematica si prin mediul social abordat, romanul lui Rebreanu se incadreaza perfect in orientarea samanatorist popularista care viza cu precadere aducerea mediului taranesc in literatura cu toate problemele specifice acestei clase sociale .

Cuprins Romanul Ion este considerat de unii critici literali primul roman adevarat al literaturii noastre pentru ca el se remarca mai intai prin exceptionala forta epica a prozatorului . Romanul se situeaza alaturi de marile creatii epice ale literaturii universale caci Rebreanu creaza o intreaga lume in diversitatea si complexitatea ei , in stratificarile ei sociale si cu valmasagul indicibil al relatiilor umane . Desi in centrul naratiunii se situeaza protagonistul, Ion , exista si alte personaje memorabile fie prin individualitatea lor , fie prin impactul pe care il au asupra destinului protagonistului . Exista de asemenea si cateva personaje feminine care se retin ca de pilda , Zenobia , Ana , sau doamna Herdelea. Ca personaj, Ana este intai de toate parte a confictului puternic in care este prins Ion . Pentru a construi drama protagonistului Rebreanu recurge la un vechi motiv semanatorist, cel al dublului , reprezentat de fata frumoasa dar saraca si fata urata dar bogata , abortat insa nu in manierea idilica a semanatoristilor , ci in maniera realista. In primul rand , personajul feminin cel mai important si mai bine realizat nu mai este fata frumoasa ci Ana care la prima vedere este victima protagonistului si a propriului ei tata . Ramasa de mica fara mama , Ana traieste alaturi de un tata ursuz si autoritar ,el iubind averea mai presus decat orice . Ea se formeaza astfel cu o personalitate stearsa specifica omului obisnuit de timpuriu sa traiasca sub autoritatea cuiva. Indragostita orbeste de Ion, asemenea multor femei lipsite de experienta, dar si de intelepciune crede ca inplinirea dragostei si deci si pastrarea fiintei iubite se realizeaza odata cu nunta , fara a se mai gandi si la problema convietuirii . Indragostita de Ion , il doreste cu orice pret , desi se convinge de dragostea acestuia pentru Florica inca de inainte de a se lasa sedusa. In secventa narativa in care Ion se duce la camp trece mai intai Ana in drum spre tatal ei , apoi Florica, pe care Ion o imbratiseaza cu patima . Ana care se afla sus pe deal vede scena si ofteaza : Nu ma iubeste! Doamne , tot nu ma iubeste !

In disperarea ei de a-l obtine pe Ion, Ana gaseste in sine indrazneala de a-l aduce pe Ion in casa si de a se lasa sedusa in aceiasi incapere cu tatal ei ametit de aburii bauturii. Dupa ce isi da seama ca este insarcinata nu numai Ion se bucura caci vede in copil mijlocul de a-l sili pe Vasile Baciu sa i-o dea pe Ana ci se bucura si Ana pentru care copilul este deasemenea un motiv de a-l lega pe Ion de ea . Caracter slab, lipsit de vointa, Ana inceteaza sa mai lupte pentru dragostea lui Ion din momentul in care ramane insarcinata . Prinsa la mijloc intre vointele puternice ale celor doi barbati Ana indura brutalitatea amandurora fara sa se impotriveasca asteptand ca lucrurile sa se rezolve de la sine . Prin personajul Ana, Liviu Rebreanu ilustreaza si conditia femeii in lumea patriarhala . Femeia traieste toata viata sub protectia si autoritatea unui barbat. Intai a tatalui apoi a sotului . Prestigiul ca si bunastarea familiei depind de patriarh , iar femeia nu poate face mare lucru pentru a influenta soarta celorlalti . Astfel, desi Zenobia este harnica nu poate impiedica saracirea familiei fiindca Glanetasu e lenes , iresponsabil si are darul bauturii. La fel Ana are nevoie de consimtamantul tatalui pentru a se marita si tot de vointa tatalui depinde zestrea ei desi in virtutea legilor nescrise ale lumii in care traieste i s-ar fi cuvenit oricum o zestre . Ana nu intelege insa nici ca sotia trebuie sa fie alaturi de sotul ei , sa-l sprijine. Ion constata dupa nunta ca Vasile Baciu l-a inselat si ca zestrea promisa ii va parveni abia dupa moartea socrului , o indeamna pe Ana sa mearga la Vasile Baciu sa-l convinga sa-si tina cuvantul . Ana se duce intradevar la tatal ei ,dar nu are curajul sa-l infrunte cu hotarare si se intoarce acasa batuta asteptand protectie si consolare din partea lui Ion . Acesta insa , furios, frustrat ca si-a sacrificat iubirea pentru mai nimic isi revarsa si el furia asupra ei . Nasterea copilului nu inseamna pentru Ana o alinare ca pentru alte femei . Incapabila sa lupte si sa-l infrunte pe Ion , sau sa-l sprijine castigandu-i macar respectul daca nu afectiunea , Ana se lasa coplesita de suferinta asteptand ca de obicei izbavirea sa vina din alta parte. Treptat ajunge sa vada in micutul Petrisor care plangea pentru ca-i cresteau dintii un alt calau al ei asa cum il considera pe Ion . Suferinta ii atrofiaza sentimentul matern, Ana

nefiind capabila sa se gandeasca la altceva decat la propria ei suferinta . Treptat , ii incolteste in minte gandul sinuciderii si evolutia ei psihologica din acest punct de vedere este magistral realizata de catre prozator. La inceput pe Ana o impiedica sa faca gestul definitiv teama fireasca de moarte, dar si lipsa certitudinii ca moartea ii va aduce intradevar linistea si alinarea pe care le doreste cu disperare . Cand s-a spanzurat Avrum Ana se grabeste sa ajunga in curtea acestuia , nu din curiozitatea morbida care ii alina pe ceilalti sateni ci din nevoia de a intelege din experienta altcuiva daca moartea este raspunsul la temerile si indoielile ei . Odata ajunsa la curtea lui Avrum, Ana inregistreaza ca in transa toate detaliile curtii si ale infatisarii mortului uimita ca moartea acestuia nu a schimbat nimic in cursul lumii . Mai tarziu gaseste curajul sa-l intrebe pe batranul Dumitru daca Te doare rau cand mori ? apoi asista speriata dar si uimita la moartea batranului petrecuta in liniste in cateva secunde . Ideea sinuciderii devine pentru personaj obsesie , punand stapanire totala pe fiinta ei . Ana este din ce in ce mai instrainata fata de tot ce o inconjoara si cand Savista ii dezvaluie ca Ion se duce la Florica cand George nu este acasa Ana primeste impulsul hotarator de a pune in practica ideea obsesiva. Incheiere: Personajul Ana se construieste cu precadere prin caracterizare indirecta , caracterizarea directa facuta din perspectiva altor personaje este subiectiva caci ceilalti o privesc pe Ana prin prisma propriilor lor interese . In acesta privinta Rebreanu foloste o tehnica moderna a construirii personajelor, tehnica focalizarii, astfel , din perspectiva lui Ion Ana este mai intai mijlocul prin care poate ajunge in posesia delnitelor lui Vasile Bciu apoi dupa casatorie, dandu-si seama ca Ana nu este utila in lupta cu socrul, femeia nu este altceva decat o alta poavara, un obstacol din cauza careia a pierdut-o pe Florica . Pentru Vasile Baciu, fica lui nu este altceva decat o responsabilitate de care trebuie sa se elibereze prin casatorie , preferand un ginere instarit care sa accepte sa o ia fara zestre . Pentru Zenobia, Ana nu este decat nora

care nu i-a adus zestrea scontata . Doar pentru George Ana inseamna dragostea, dar Ana obesdata sa-l obtina pe Ion este insensibila la sentimentele celuilalt flacau . Caracterizarea indirecta a personajului se realizeaza mai intai prin naratiune deci prin ceea ce Ana faptuieste si nu prin dialog . In discutiile cu Ion dialogul pune in evidenta felul in care cei doi se mint unul pe celalalt , se tatoneaza . Uneori personajul se construieste si cu ajutorul monologului , cum este si cazul replicii rostite cand il vede pe Ion imbratisando pe Florica. Personajul se constrieste prin aceste mijloace doar in prima parte a romanului , inainte sa inceapa suferintele ei , dupa aceea , pe masura ce personajul devine mai inchis in sine , locul dialogului si al naratiune este luat de explicatiile naratorului cu privire la ce simte aceasta . ........................................................................................................................... De pilda cand Ana alerga la casa lui Avrum descrierea curtii si a infatisarii mortului nu se realizeaza din perspectiva impersonala a naratorului ci din perspectiva subiectiva a personajului . Ana este cea care inregistreaza cu atentie toate detaliile cautand in expresia chipului mortului raspunsul la intrebarile care o chinuiau . De asemenea, clipele de dinaintea mortii sunt descrise din perspectiva Anei intr-o maniera convingatoare. Rebreanu surprinde acolo chiar si reflexul instinctului de supravietuire caci Ana cauta cu disperare un punct de sprijin pentru a se salva . Chiar si notarea comportamentului si a reactiilor celorlalte personaje contribuie la intregirea portretului acestui personaj. Nimeni nu pare cu adevarat indurerat de pierderea ei inafara de Glanetas care bland din fire o compatimeste si o jeleste sincer. Se poate spune ca Ana este in moarte la fel de stearsa ca in timpul scurtei sale vieti .