Din fr. epique, lat. epicus (< gr.

epikos, derivat din epos = cuvnt, zicere) - Genul epic este genul literar care cuprinde totalitatea creaiilor literare cu caracter narativ. Autorul i exprim indirect gndurile, ideile, sentimentele, prin intermediul personajelor i al aciunii. Presupune prezena naratorului, intermediarul ntre autor i cititor. Naratorul este cel care povestete (nareaz, relateaz) ntmplrile. Aciunea este constituit din totalitatea faptelor relatate i evolueaz n funcie de momentele subiectului. ntmplrile se deruleaz prin raportare la indicii de timp i de spaiu. Personajele sunt ageni ai aciunii i poart mesajul autorului. Ele prezint o mare diversitate, n funcie de criteriile variate de clasificare. Naratorul nsui poate fi unul dintre personaje. Modul de expunere dominant al acestor opere este naraiunea. Aceasta se poate realiza la persoana a III-a, cnd naratorul este obiectiv i se detaeaz de faptele relatate, sau la persoana I, cnd povestitorul este personaj. Aciunea este dinamizat prin prezena dialogului, care pune n lumin intensitatea conflictului dintre personaje sau se poate constitui i n mijloc de caracterizare a acestora, iar prin descriere se fixeaz indicii spaio-temporali i pot fi prezentate personajele. Partea de vorbire cu mare frecven este verbul, care imprim un anumit ritm ntmplrilor, fiind utilizat cu valori expresive multiple. Se caracterizeaz printr-o mare varietate de specii literare, realizate n versuri sau n proz: n versuri: balada (cntecul btrnesc), legenda, fabula etc.;

Definiie

n proz: basmul, povestirea, schia, nuvela, romanul, reportajul, memoriile, amintirile etc.