Scaderea poate sa insemne reducerea sist (suntem in nevoia de economie) ex.

Norvegia nu constati varfuri de arh, constati insa o arh de o calitate si un confort ireprosabil. Pavajul este perfect. Pietrele de bordura la fel. Capacele de canal etc. Nimic nu este exceptional, extravagant, dar totul este perfect facut. Undeva intr-un alt oras se pastreaza un mic fragment din orasul vechi, case primitive dar interesant facute. Se intelegea economia acerba care si-a impus-o la un moment dat. Bogatia este bazata pe economie si concurenta. Economia impune sistemului nu distrugerea si scaderea sistemului respectiv. O localitate imprastiata, care inseamna un consum de teritoriu, trebuie sa se preocupe de reducerea teritoriului. Restragerea vetrei satului inseamna o reducere a sist. Reductia poate sa insemne si distrugerea: stingerea naturala poate sa se realizeze si ca stingere intentionata. Reducerea perimetrului unei loc se poate practica prin decizia consiliului local. Se decide introd apei, gazului, canalului numai pe o anumita lungime a unei strazi efectul unui spirit de economie. Treptat, alte locuinte care raman in afara, cu timpul, vor disparea. In Rom socialista s-a discutat f. mult reducerea vetrei, sau distrugerea. S-au demolat cateva sate, acolo unde s-au facut lacuri de acumulare. Intre sistem si sitemul global exista o stare de relationare. Se intampla ceva in sistemul interior si ceva in cel global si viceversa. Concluzie 2: intelegerea logico-matematica a conceptului de functie. Prin obisnuinta abordarii functionaliste si in anii 60 si 70, functia avea un inteles organicist. Structuralismul in anii 50 se sprijina la inceput pe abordarea bio-fiziologica. Structuralismul aduce si matematica in sprijinul abordarii stiintifice. Matematica a intrat in metodologiile abordarilor stiintifice, a intrat in abordarea spatiului. Interesul organicist al functiei se traduce prin: este functional tot ceea ce mentine starea sistemului. O schimbare a sistemului ducea la incriminarea functiilor. Pentru un sistem in teritoriu poate sa fie functional si cresterea lui si reducerea lui. Functia poate sa se exercite si in sens pozitiv si in cel negativ. Enfunctie functia pozitiva Disfunctie functia negativa Aparitia sensului matematic al functiei nu inlatura sensul organicist. In urbanism se mentin ambele abordari ale functiei. In conditia in care avem de-a face cu psiho-sociologia, atunci tre sa ne referim la o intelegere organicista a functiei. Concluzie 3. Interesul de activitate si cel de functie. Exista o diferenta de intelegere (ex. ciocanul este o unealta, are functia de a exercita un soc asupra unui material; cu ciocanul bat un cui, - activitati f diferite exercitarea unei functii). De aici vor rezulta niste concluzii legate de multi-functionalitate o asociere de functii, nu inseamna o asezare alaturata a unor functii- activitati generate in contextul aceleiasi functii. Multi-functionalitatea se pune in valoare in momentul cand functiile se intersecteaza (ex. un hol care leaga mai multe functiuni, un sp. Comun scenic) Concluza 4. Intelegerea tri-polara a conceptului de echipament teritoriul. Echipament nu este amenajarea tehnico-edilitara. Darwin demonstreaza ca organul aparut poarta o noua functie. Functia urbana ca unitate. Activitatea urbana cere un spatiu urban adecvat, potrivit. Sp. Urban impune institutia. Institutia organizeaza activitatea. Avem o alcatuire tri-polara sistemica pe care o intelegem ca echipament teritorial constituit din 3 subsisteme in care activitatea si spatiul urban se definesc ca dotare. Echipament implica doar casa, spatiul . Institutia (in Europa toata practica profesionala este specializata, bine institutionalizata si organizata). Arhitectii se specializeaza. Concluzia 5. Functie functionalitate functionare . Functionalitatea- o calitate caracteristica unui spatiu, functionarea exercitarea acestei calitati. Functionalitatea este la nivelul posibilitatii, premizei, iar functionarea este la nivelul faptului efectiv. Asupra functionarii, apar factori de determinare: gestionarea, conjucturi administrative cultural politice. Functionalitatea corecta poate sa insemne o functionare dezastruoasa. (ex. o cladire adm, gandita corect, se constata ca cei care au nevoie de un serviciu intra in cladire printr-o intrare dosnica). Gestiunea e f. imp. (ex. Cand fac un spatiu, si gestiunea este obligata sa lucreze intr-o functionalitate proasta , rezultatul nu va fi foarte bun). Specializarea: marii arhitecti au o etapa de formare inainte de a face efectiv un obiectiv. 1. Studiul urban se poate organiza in: Planul organizatoric legat de populatie avem de-a face cu manifestare a organismului uman cu un sistem de activitati (activitati urbane localizate productie materiala, spirituala, manifestari politice, initiative, manifestari diferite comportamental) Planul formal - (legat de sit) spatii urbane amenajate si obiectele implicate care de fapt poate sa insemne in politica urbana principii culturale, teorie urb, concepte etic-morale, principii economice, traditii. Ac consemnari de determinari sau de asp caracteristice nu inseamna o lista finita. Ac. 2 planuri sunt legate intre ele cu o legatura determinanta din cea care inseamna raportul dintre determinare si componente. Avem de-a face cu determinari pe linie de interese-necesitati. Apoi det de factura biologica, materiala, spirituala, sociala, politica, etc Schema rezulta ca o concluzie. Activitatile urbane localizate definesc spatiile, iar determinarile nasc comportamente pe linia necesitatilor. Vorbim despre activitati si spatii, despre 2 sisteme, dar ele fiind 2 subsisteme de fapt al unui sistem mai amplu. Ansamblul activ urbane localizate ca viata urbana, iar ansamblul spatiilor urbane drept cadru urban. Planuri de manifestare ale organismului urban Aceste subsisteme se inter-relationeaza impunand valori, bunuri, atitudini si imagini. Imaginea urbana este o expresie de chintesenta a ceea ce inseamna organismul urban. Modul de viata urban este de fapt o componenta a culturii urbane. Cele 2 planuri sunt legate de: organizarea sociala economica, resurse , tehnologie, stiinta si arta. Ansamblul activitatilor urbane (la niv vietii urbane) se defineste planul spatio-functional. In sistemul sitului, in ansamblul cadrului urban, se defineste planul spatio-perceptiv. Planul spatio-functional noi nu-l putem percepe in mod direct, il detasam in masura in care ca profesionisti suntem interesati de intelegerea lucrurilor. Acest plan este perceput numai prin int planului spatio-perceptiv. Vorbim de morfologie urbana, adica despre componente ale sistemului (orasul) in fiecare din cele 2 planuri.

Planul elementelor de viata urbana in int caruia distingem 2 categ de elemente componente: 1. Elementele determinate functional functia e ce-a de-atreia categ fundamentala pe langa activitate si spatiu; elementele direct-productive, indirect-prod, si circulatii care inseamna miscarea in cadrul spatiului urban. Sunt elemente, pt. ca pastram explicatia de principiu de la teoria sistemului: elemente ale sistemului. Ele sunt de fapt activitati. Apar intre ele relatii in sistemul de activitati, intre activitati. 2. Elemente determinante functional-ambiental elemente temporale (legate de timp/moment), praxiologice (cunoastere/experienta), psiho-sociale; intre ele se nasc relatii de context. In fiecare din ac subcategorii exista relatii, apoi exista relatii intre elementele determinante si cele determinate. Activitatile sunt definite functional, dar si functional-ambiental. In sis de activitati, o activ se poate desfasura in functie de context, timp, cunoasterea de catre comunitate a experientei anterioare. In planul vietii urbane avem de-a face cu un sistem de componente si in consecinta cu o structura functionala-spatiala, deci cu o structura spatio-functionala. In planul cadrului urban pornim de la acelasi activitati: 1. Elementele determinate functional pe linia activitatilor, pornim de la subcategoria structurii spatio-functionale, deci: volume construite, spatii amenajate, plantate 2. Elemente determinante functional compozitional ele sunt determinate in baza unor principii de natura functionala dar si compozitionala efecte de plastica urbana si de comportament. (Orice sistem se evidentiaza printr-un comportament). Comportament inseamna felul in care isi pastreaza configuratia in decursul timpului. 3. Elemente determinante compozitional-formal . Ele au rolul de a influenta comportamentele si avem elemente determinate compozitional-formal care sunt perceptiv-afective (proprietati perc-afec), spatio-temporale (situatii spattemp), estetice (mijloace estetice). Exista relatii intre elemente, intre felurile de comportamente (ex. deteriorarea unei cladiri implica diminuarea efectului de plastica urbana ), mijloacele estetice (ex. scara, proportia) in cadrul unui spatiu, poate sa fie influentata de situatia spatiotemporala (ex. intr-un anumit mom al zilei, anului, ceata reduce vizibilitatea, raman elemente dintr-un prim plan termeni de comporatie pt. proportie dispar, impresia este alta). Exista relatiile de la o subcategorie la alta subcateg in sensul de configuratie . Configuratia rezulta la nivelul elementelor determinate functional (elemente definite fizic). Pentru a pune in evidenta un cadru monumental, ma pot servi de efectul de perspectiva element de plastica urbana tre sa folosesc mijloace de un anumit fel (dominanta, efecte de distanta). Structura spatio-configurativa Structura urbana definitie : totalitatea relatiilor care se constituie in sistem. Structura urbana este rezultata din suprapunerea structurii spatio-functionale cu cea spatio-configurative. Izolarea acestor 2 substructuri nu este decat o operatie de informare pt. noi. Aceste 2 substructuri nu exista izolate. In realitate se manifesta solidar in cadrul structurii urbane Concluzia 1: Activitatile umane, urbane mobilizeaza spatii adecvate, adaptate prin folosirea lor constienta si regulata. Concluzia 2: Structura spatiala spatio configurativa raspunde unui ansamblu de nevoi transpus in spatiu prin intermediul structurii functionale ca manifestare indirecta si totodata printr-un ansamblu de perceptii ca manifestare directa. Concluzia 3: Se evidentiaza natura subiectiv-obiectiva a structurii spatio-configurative spre deosebire de natura obiectiva a structurii spatio-functionale Natura obiectiv-subiectiva, rezulta din determinarea structurii spatio-functionale. 3 sfere mari de nevoi: nevoi de existenta, nevoi sociale, nevoi estetico-etice. Aceste sfere de nevoi genereaza nevoia de ambient. Ansamblul acestor nevoi genereaza nevoia de ambient. Ambianta este intelegerea (rezultanta) in plan obiectiv a structurii spatio-configurative. Nu are o componenta subiectiva Ambientul este reflectarea acestei structuri sp-config in mintea individului. Are o comp subiectiva (o determinare obiectivsubiectiva) Daca ambianta este unica intr-un sp., ambientul nu se poate referi la spatiul respectiv decat intr-o referinta dubla la un singur individ. Deci, tre sa luam in calcul o multitudine de ambienturi. Ordonarea elementelor de viata urbana Structura priveste un sistem, o anumita structura corespunde unui anumit sistem. Inseamna prin relatiile pe care le cuprinde, o ordonare a elementelor, componentelor sistemului respectiv. Sisteme inchise ordinea este f categorica, rigida. Sisteme deschise foarte deschise ordinea nu este atat de rigida, dar nu poate sa existe un sistem fara o minima ordine a elementelor sale. Un sistem inseamna un principiu, o regula, o lege. O minima regula inseamna o minima ordine. Morfologie urbana toate componentele sistemului in cele 2 planuri. Un gest pe care-l face individul in cadrul spatiului urban este o componenta a sistemului organismului urban. Deci este un element morfologic. (ex. o prevedere de lege este o component , este un element de morfologie urbana). Structura spatio functionala ordinea in cadrul structurii urbane. Ordonarea elementelor de viata urbana aceste elemente sunt situate in spatiu o situare in principiu, faptul ca am de-a face spre ex. cele 5-6-7 elemente de viata urbana aflate eventual intr-o insiruire sau ansamblu adunat (un principiu de asezare a lor). Nu am in discutie pt. inceput o topologie exacta. Vorbim de asezarea unor componente de sistem avem de-a face cu o abordare topologica. Insiruirea inseamna un principiu de esenta, dar pt. a le comenta dpdv topologic, tre sa pun in evidenta masura in care ac elem insiruite sunt insiruite rectiliniu /echidistant/intr-un spatiu clar delimitat/daca intr-o anumita parte a spatiului sau altfel. De la principiu la pozitia exacta a elementelor. In momentul in care pun in discutie aceste aspecte, se pune in discutie : textura sistemului in teritoriu. Textura este data de relatiile intre componente. Alcatuire a unui material. 1. Texturi simple. Foarte rare, planimetrice texturi realizate pe un singur nivel.

2. Texturi complexe se realizeaza pe mai multe niveluri suprapuse, generand o ocupare a spatiului. Texturile sunt si mai complexe, at cand avem de-a face cu niveluir apart unui anumit tip de elemente,combinat cu nivelui apartinand unui alt/altor tip/tipuri de elemente. Prin tip de elemente intelegand atat natura elementelor cat si gradul de interes al elementului respectiv. Ex.: o textura care priveste subsistemul de elemente de viata cu caracter formativ (activitati cu caracter educativ-formativ, activitati de invatamant). Pot sa pun in discutie o textura simpla, care inseamna referirea la dispunerea in cadrul sistemului a unitatilor de educatie prescolara toate sunt de acelasi nivel al importantei deci e o textura simpla Ex2: intregul subsistem al componentelor cu caracter formativ avem de-a face cu niveluri diferite ale comp de aceeasi natura (inv. Prescolar, primar, gimnazial, liceal, special, universitar, postuniversitar) toate aceste niveluri inseamna spatii, constructii, amenajari, dar in mom in care discutam planul organizatoric rezulta o textura complexa. Ex3: nu avem de-a face numai cu aceste componente (cu caracter formativ) deci tot ce e intr-un oras complexitate foarte mare. Textura - pozitionarea componentelor in raport cu relatiile dintre ele, fapt pt. care textura se si analizeaza la un anumit moment sub numele de retea. Analiza de retea. Reteaua termen intrat in dom stiintific al urb legat de structura evitat de cei care credeau ca termenul de structura trebuie inlocuit. Orasul-retea informatica impune aceasta caracteristica. Un plan nu mai apare nici o componenta caracteristica configurativa. Sunt planuri constituite pe vectoare, pe zone de influenta, pe directii. Este un plan care s-ar asemana cu planul unui aparat electronic. Ordonarea in planul struct spatio-functionale (al ordonarii texturilor), al ordonarii in retea reprez in retea este o repr a texturilor ordonate. Unitatea de folosinta unitate de activitate spatiu reprezentat principial in niste planuri avem de asezat niste activitati in plan operatie care se poate face prin impartirea in parti pt. fiecare parte implicandu-se acea activitate. Nu putem fi exacti cu determinarea cantitativa. Ex. Alegem o reprezentare care inseamna pt. ceea ce vom consemna o unitate de functionalitate privind activitatea X. Desfasurarea activitatii in anumiti parametri. Fiecare activitate este masurata prin effort, prin sup de spatiu necesar, sau prin produs realizat fizic sau in bani. In general ne referim la spatiu afectat sau la spatiu realizat. Referintele sunt schimbate astazi: ex. pt. comert, activitate procesul =vanzare pot sa ma refer la spatiu pt. vanzare, sau pt. depozitare. Pot sa ma refer la cati bani s-au facut in anii respectivi. Pe noi ne intereseaza raportarea la spatiu. Se realizeaza atatea obiecte pe zi pe mp/hectar referinta se poate face la spatiu integral activitati cu caracter industrial. In alte sit, referinta se face la unitate de spatiu necesar pt. desf activ resp caracateristice. Ex. scoala cu 12 Sali de clasa + laboratoare, cancelarie etc. Unitatea de referinta isi gaseste o reprezentare. Ex. comertul inainte metru liniar de tejghea ; acum referinta se face la suprafata de vanzare. Unitatea de referinta e generata de un nr. de mp suprafata de vanzare. Precizarea unitatilor se face intrun plan. Utilizez semnul conventional la dimensiuni diferite pt. a pune in evidenta natura activitatii ( a tipului de comert) si dimensiunea. Masura in care aceasta reprezentare dincolode informatia privind natura, dimensiunea si asezarea activitatii cuprinde si informatii de relationare dimensionala a spatiului ajungem si la pozitionare de fapt ajungem la o interpretare topologica a texturii respective, atunci cand amplasarea componentelor se evidentiaza in raport cu topografia spatiului (nu numai reprez de limite, ci si a unor componente ale spatiului). Ex. o piata supusa unui proces de reamenajare, trebuie sa stim ce importanta are piata respectiva pt. altii, unde se aduna, de ce se leaga oamenii (terase, fantani), etc. Deci acest plan topologic este o interpretare completa de structura spatio-functionala a organismului urban respectiv. Dpdv al desenului, al texturii, al retelei de structura ea poate lua un desen sau altul. Acest desen al retelei nu este intamplator este vb de pozitia pe care in spatiu o are o relatie sau o alta. Analiza morfologica poate fi facuta de ex. pe o fotografie ea trebuie sa ajunga la unele reprezentari conventionale, astfel incat reteaua ca localizare a unor relatii, este doar un desen imaginat de noi. Ex. intr-o piata se pot materializa relatii prin desenul pavajului. Ex. la Sibiu org. centrului pietei mari un mare oval cu niste lampadare o materializare a unei relatii. (sistemul este o totalitate de relatii). Ajungand la desenul de retea este un desen imaginar. 3 tipuri de sistem: ciclic, retimorfic (ortogonal), sistemul dendro-morfic (retea, copac) se pun in evidenta sistemele de tip complex. Prin ac. Mod de reprezentare se evidentiaza existenta nivelurilor suprapuse ale sistemului. Texturile complexe sunt texturi ierarhizate (planurile difera si dpdv al cantitatii componentelor). Reteaua si alcatuirea de sistem este mai potrivita. Functionalismul organiza sistemul structura urbana intr-un sistem de organizare foarte bine ierarhizat. 5. incomplet Daca nu am conditia pt. a obtine un spatiu, nu pot face un centru comercial, daca nu pot da acces, nu pot face centru comercial. Referitor la A si B exista influente concurente determinate ca radiatii in terit inconjurator prin intermediul unor izocurbe cu aceeasi valoare criteriala. Putem avea niste curbe definite raze teoretice de influenta. Aceste curbe pot sa nu fie concentrice, atunci cand determinarea nu este pur teoretica, ci este la fata locului. Distanta de parcurs nu este pe raza, ci radiala, luan in consideratie drumul parcurs de individ de la locuinta la centrul respectiv (in f de traseul parcurs, de mijlocul de transport). Se obtin niste izo-curbe cu inflexiuni de traseu. Exista niste puncte in care se intersecteaza curbele cu aceeasi valoare criteriala. Aceste puncte unite intre ele genereaza o cumpana de interese. In principiu, daca luam in consid timpul de parcurs, populatia va merge spre un centru sau spre celalalt daca ambele centre ofera aceleasi servicii. Aplicand ac principiu si pct C, se determina un sistem de cumpene de interese, in felul acesta definindu-se si zona de influente a punctului C. Daca nu erau cercurile aprox la fel, zonele de influenta rezultau diferit. Investitia se poate sti daca este profitabila. Acest instrument al influentelor concurente, intra in determinarea proiectului de afacere si a proiectului de amenajare

spatiala corespunzatoare. Studii de impact (promotionale) nu fac parte din categoria studiilor a documentatiilor de urbanism sunt studii pregatitoare. Ex.cora in militari au la baza studii pregatitoare . Gotlund rezulta o determinare (reluare a ceea ce a fost gandit in plan) Pe baza unui astfel de studiu, se releva nu numai situatia existenta in cadrul unui teritoriu ci si o posibila situatie in perspectiva (o dezvoltare) centre de echilibru. Fata de o zona in care sunt A si B poate sa apara centrul C. Se pune problema unor centre de echilibru . ex. (piata lahovari gemeni). Ex. centrul orasului se dezvolta cu noi nuclee, daca undeva la o distanta pe un traseu exista un nucleu, prin dezvoltarea unor centre de cartier putem ajunge la situatia in care zona centrala a bucurestiului sa se dezvolte pana in de ex. titan. Putem sa vorbim de amplasamente potrivite pentru nuclee de dezvoltare strategice. Nu putem vorbi de zone centrale. Exista o zona centrala unica, determinata de centrul orasului si este definit in functie de niste repere de functionalitate unice. Cotlund centralitatea O concentrare de componente genereaza un centru mai mic sau mai mare. Orice centru genereaza o influenta in teitoriu. Ac influenta in teritoriu se definiste in functie de o limita de influenta Centralitate ne referim la modul in care se realizeaza in teritoriu aceasta regula. Ne putem referi la niste reguli in raport cu un singur centru sau un complex de legi/reguli care se refera la un sis de centre in cadrul teritoriului (+ierarhizarea lor). Gotlund asadar, vrea sa puna in evidenta modalitatea prin care in ce masura un centru are si valoare de serviciu, in afara cartierului respectiv. (ex. in ce masura centrul cartierului titan influenteaza zonele adiacente si afecteaza zona centrala. Atunci cand suficient de multi indivizi vor fi interesati sa mearga in centru la titan pt. a beneficia de niste servicii). Gotlund stabileste ca ac formula produsul dintre suma populatiei ocupata in servicii *100/totalul populatiei centrului respectiv depaseste valoarea 3,4 (nu mai sta in picioare datorita cresterii populatiei tertiare si cuaternare). Serviciile dpdv cantitativ depasesc nevoile locale (ex. NY oras dominat de servicii) serviciile respective nu sunt numai pt. new york, ci pt. o populatie mult mai ampla. Aici apare abordarea in retele. Dezvoltarea in retea in terit genereaza niste centre urbane a caror rost si functie depaseste zona respectiva. Chriss Taller propune o alta formula. Coeficientul de determinare = Pop ocup in activitati comerciale Pop totala a orasului* (pop comerciala a regiunii/pop tala a regiunii resp). In principiu tre sa retinem ca centralitatea se defineste prin intinderea zonei de influenta (determinare cantitativa) si pe o alta parte prin complexitatea ofertei (determinare calitativa). 6. Componente in cadrul teritoriului Pentru a vorbi de un organism multi-functional, trebuie sa pun in evidenta acest lucru prin ce este asemanator intre o suma de activitati care sunt in teritoriu si care ar putea sa se dovedeasca ca fac un corp comun. Poate sa aiba o componenta spatiala. Acest lucru schimba complet mentalitatea in organizarea teritoriului fata de acela al zonificarii prin segregare. Aspectele diferite care sa prezinte mult mai mult interes pt. functionalitate. De aici necesitatea teoriei . Criterii de clasificare dimensiunea in complexul careia constat asemanarea sau deosebirea, este de fapt un criteriu de analiza. Nu pot sa realizez o analiza (studiu) fara a apela la acest instrument. CC sunt definite in raport cu scopul studiului pt. o clasificare e f. imp insasi definirea criteriilor. Aceste criterii vor fi niste repere de referinta. Ele tre sa aiba o suficienta marja in evaluarea lor, deci pt. a ne pune la dispozitie mai multe grade de intensitate pt. fiecare criteriu. Pot fi criterii legate de abordarea probleme in continuare cu o caracteristica clar metodologica. Pot fi alte criterii care sa se refere la natura sursei. Pot fi criterii care sa se ref la risc. Altele care sa se refere la certitudine. Asemanarea genereaza starea de similitudine sau proximitate intre componentele sistemului respectiv. Finalitatea poate fi: a. structurala. Ea este structurala cand se refera la felul si numarul proprietatilor. Atunci cand se refera la intensitatea proprietatilor comune. Ambele posibilitati (ipostaze) ale acestei similaritati structurale sunt posibil de evaluat in spatiul metric sau in spatiul topologic , deci acea evaluare in cadrul teritoriului, atunci cand in ac teritoriu locurile sunt cuprinse intr-un spatiu determinat de niste repere. b. Functionala. Similitudinea functionala este generata dupa covarianta componentelor respective. Dupa cum aceste comp joaca influentate unele de celalalte. In evaluarea similaritatii intervine gradul de similaritate definitul prin numarul de dimensiuni considerate ca fiind aceleasi si in al doilea rand prin evaluarea distantei in spatiul metric. In cadrul unui sistem putem distinge 3 componente care sunt caracterizate prin 3 dimensiuni aceleasi. Putem sa gasim alte 3-4-5 componente care se caract doar prin 2 dimensiuni comune. Spunem ca primele 3 sunt dpdv al similaritatii de grad superior fata de celelalte. Ele sunt similare in raport cu un nr. mai mare de criterii. In aceste conditii ne folosim pt. a evidentia starea de similaritate (ex. sistemul de activitati pt. a ajunge la concluzia cum le grupam? ) Dendrograma intr-un sistem cu mai multe elemente, se evidentiaza ca elementul 2 si 3 sunt similare in raport cu un anumit criteriu se ilustreaza starea de similaritate in interiorul sistemului respectiv. Exista totusi o caracteristica comuna care este aceeasi la toate componentele, iar acea caracteristica face ca elementele sa stea unite intr-un sistem. Dendrograma evidentiaza in cadrul sistemului relatiile de la particularitate la generalitate se poate pune intr-o matrice in care se evidentiaza numarul si tipul de relatii care se descopera intre unele sau altele din elementele sis respectiv.

7. Profesionistul tre sa se ocupe de intreaga suprafata a teritoriului , fara sa lase nici un spatiu rezidual. Spatiul intersitial este un spatiu necesar. In cazul in care daca, pt. constructia urbana, el este doar un spatiu de rezerva. Abordarea este evidentiat printr-un studiul al centrelor de interes si al acestor arii de influenta In contextul retelei se defineste limita pana la care un centru isi poarta influenta. Aria de influenta a unui sistem aria in int caruia se desfasoara legile impuse de centrul sistemului respectiv. Centru de interes centru in care se grupeaza mai multe interese; in functie de acestea se defineste si importanta centrului de interes. In matematica centrul de interes = nod in retea. Din aplicarea teoriei rezulta 4 concluzii principii generale pentru organizarea spatiala intr-un teritoriu:

Concluzia 1: Marimea fortelor, campul de influenta si raza de actiune ale nodului sunt proportionale.ex. cu cat un oras e mai important cu atat are o influenta pe o intindere mai mare. Concluzia 2: Impulsul schimbarii se transmite ierarhic de sus in jos in raportul de dependenta ca importanta. Intervin aici si alte raporturi. Ex. (91-92-93 96-97 s-a produs un fenomen f. caracteristic in activitatea urbana (cu caracter comercial, economic, cultural) se parea ca Timisoara nu mai este un oras in Romania, pt. ca referintele ei se legau de Viena. Timisoara este in sfera de influenta a Vienei. Ulterior, Timisoara a ramas un oras in Romania. Chiar daca in Timisoara, procesul de dezv comerciala este f influentat de Viena). Concluzia 3: Dezvoltarea in teritoriu este functie de distanta fata de nod. Intelegerea relativa a spatiului distanta de nod este alta in functie de modul de transport. Principiul accesibilitatii locului. Romania are o retea f. imp de cale ferata. Lipsa unei cai ferate intre Transilvania si Moldova aduce un prejudiciu dezvoltarii economice in Moldova. Moldova este cumva in urma dezvoltarii celorlalte zone de tara. Concluzia 4: coroborarea 1,2,3. Potentialul de dezv a unei zone in lungul unei axe este in functie de intensitatea interactiunilor dintre cele doua puncte. Ex. 2 centre noduri exista o atractie intre ele, ele sunt egale atata timp atractia este reciproca. Dezv terit inconjurator va fi echilibrata, asemanatoare. In cazul in care intre cele 2 noduri nu exista o stare de omogenitate, influenta va fi de partea centrului mai important fata de cel mai mic. Dezvoltarea in terit va fi mai imp in jurul centrului mai imp si mai mica in jurul centrului mic. Atata timp cat intre cele 2 centre nu exista o relatie, cele 2 centre vor manifesta influente in zone concentrice. In momentul in care, intre cele 2 centre apar interese comune, acest lucru va duce la dezvoltare in terit in lungul axei pe care se exercita interesele resp. Pt. ac principii, exista o experienta concreta in constructia urbana. Incepand cu exp Londrei, prim oras, in constructia urban europeana in jurul caruia au aparut orase noi. La londra exista experienta orasului gradina , a.i. orasele noi care apar ca mod de decompresiune a marii metropole, preiau aceasta experienta. Exp de acolo nu putem spune ca se desfasoara pe baza acestor principii. Aceste principii sunt demonstrate acolo.Apare raportul de subordonare intre orasul mare si cel mic, ca o influenta asupra orasului mic. Chiar daca si din partea orasului mic apare o influenta (poate sa furnizeze forta de munca sezoniera pentru marele oras). La Londra, impedimentul de a se crea niste extinderi haotice a orasului in zona, si in urma ac sit , pt. stapanirea acestei situatii (vezi Bucuresti). Apare conceptul de Green Belt sau Yellow Belt rezervarea unui spatiu intre orasul mare si celelalte oras, in care constructia sa fie subordonata unor aspecte foarte stricte, neacceptand decat cladiri necesare pentru functionarea zonei cladiri recreative, sportive, sau pt. functionarea agriculturii. Deci apare interdictia unor constructii normale (rezidentiale, industriale, de depozite). Decizia Se ia pe baza analizei datelor. Drumul de la date la decizie inseamna a parcurge 5 etape: 1. Adunarea datelor in stare bruta

2. 3.

Pregatirea datelor faptele brute devin fapte stiintifice, comentate, categorisite Prelucrarea conform obiectivelor desi exista un model de procedura, in fiecare caz, prelucrarea dezvolta mai mult sau mai putin un instrument sau altul de lucru, in functie de obiectivul pe care-l avem. Exista posibilitatea sa acordam mai multa atentia anumitor date, asa cum au rezultat de prelucrarea lor stiintifica si exista alta situatie in care sa acordam atentie altui grup de date. Ex. am un teritoriu, si ma intereseaza zona centrului istoric respectiv , dar si problema persoanelor defavorizate. Aceasta nu inseamna o abordare exclusiv-partiala. Tre sa avem in vedere o incadrare globala a problemei dar din care extrag numai o selectie de date de folosit. Pregatirea rezultatelor a pune rezultatele intr-o situatie a.i. sa fie intelese Comunicarea rezultatului

4.
5.

Prelucrari generale 1. Descrierea si analiza situatiei existente 2. Generarea unor solutii posibile 3. Analiza de impact si consecinte 4. Evaluare comparativa a solutiilor. 3 si 4 inseamna o analiza in variante Studiul de impact studiu al consecintelor. Aparitia unui factor perturbator intr-un sistem o modificare mica care nu schimba caracterul sistemului. Introduc in sistem , un element (o activitate, cladire), se pune problema ce consecinte va avea acel element asupra teritoriului. In cadrul PUDurilor si PUZurilor, tre sa se faca studiu de impact poate sa ajunga studiu de sine statator. (ex. o cladire inalta are influenta serioasa asupra curentilor de aer, umbra inconvenient, energie mare si apa, spatii de parcare, volumetrie, prezenta favorabila sau defavorabila) Prelucrari specifice de domeniu In urbanism se obisnuieste o grupare a datelor pe 3 categorii: 1. Spatiu 2. Timp 3. Sectoare (domenii- grupe de activitati) Abordarea datelor este cumva 3d, datele se analizeaza in raport cu spatiul, timpul, sectorul. Analiza este de factura transversala (e o analiza de structura) si longitudinala (fiind o analiza de dinamica, de evolutie in timp). Analiza datelor este cel mai simplu de realizat prin utilizarea MATRICEI Fie ca aceasta analiza se realizeaza pe directia spatiu-sectoare, fie pe dir timp-sectoare, fie pe dir spatiu-timp, (directielegatura , relatie), consecinta acestei relatii apare in caseta matricei fie sub forma de specificare a naturii, fie sub f de sp a cantitatii, fie ambele caract. Probleme concrete in care intervine decizia: 1. Zonificarea

2. 3. 4. 5. 6. 7.

Amplasarea Constituirea retelelor de echipamente Distributia in teritoriu Definirea fluxurilor Alocarea echipamentelor Difuzia

Ex. la aparitia Dialog studiul de amplasare a elementelor de retea. Problema cea mai importanta, o aplicare teoretica privind distributia in teritoriu este zonificarea Principiul zonificarii a aparut din antichitate, in fond exista un teritoriu in care se amplasau elemente de for, apoi alte zone unde se amplasau locuinte, locuintele nobilimii intr-o zona, locuintele celeilalte clase sociale in alt teritoriu. Principiul zonificarii: Leonardo da Vinci, Vitruviu. Apare foarte clar in Cartha de la Atena, unde: impartirea teritoriului in 3 zone : locuinte, munca, recreatie, legate intre ele prin circulatii, era modelul esential al oricarei organizari in teritoriu. Daca principiul zonificarii a fost un principiu valabil, progresiv, pt. clarificarea, asanarea orasului haotic, el a devenit dupa WW2, punctul de sprijin si nastere a uniformitatii. Congrese ulterioare (CIAM-uri) incep sa puna in discutie acest principiu, si treptat treptat avem un nou concept al zonificarii: - Daca zonficarea in conceptia veche milita pentru segregare functionala, actualmente princ Z mizeaza pe cooperare functionala, (nu neglijeaza acele activitati care se incomodeaza si care nu pot sa stea impreuna). Tot ceea ce poate sa serveasca unei activitati datorita sprijinului altei activitati (act. Neutre unele fata de altele, nu sunt neglijate, pt. ca pot sa faca diferentieri) 8. CARACTER != PARTICULARITATE Caracterul este o caracteristica de globalitate, fie ca ne referim la un amestec de trasaturi, fie ca ma refer doar la o trasatura dominanta. Ex.: 2 zone pot sa aiba un caracter asemanator, chiar daca sunt foarte diferite. Particularitatea se defineste in interiorul caracterului zonei respective. Se def prin niste trasaturi care ajung la detaliu spre deoseb de caracter trasaturi generale Putem sa vb de un caracter ca are un anumit caracter. In ac. Categorie se pot inscrie mai multi indivizi, dar daca vorbesti despre cum se manifesta caracterul respectiv, ajungi la particularitati care diferentiaza. Procedura in studiul caracterului apoi a particularitatii unei zone se foloseste analiza multi-criteriala. Daca ne ref la teritoriu, in fond termenul de teritoriu in matem inseamna plaja de discutie, de abordare, de valabilitate a unei formule. AMC poate fi aplicata de noi si in cazuri in care nu ne referim la un teritoriu (gasirea caracterului unui teritoriu, avand o situatie existena), ci si atunci cand avem de-a face cu sistematizarea unui sistme de notiuni. AMC este o clasificare prin considerarea simultana a unor caracteristici (descriptori). Pt. a garanta reusita unei AMC, acuratetea studiului este bazata inca de la inceput pe alegerea descriptorilor . Este vb de puterea de discriminarea a descriptorului, sa pot ordona, sa clasific. Intr-o analiza multifunctionala nu putem folosi totalitatea descriptorilor. Avem de-a face cu un studiu comparativ, o analiza a unei multimi de componente in raport cu o multime de criterii (descriptori) 3 posibilitati: 1. O multime de componente si o multime de descriptori identici in care luam in consideratie schimbarea relatiilor, schimbarea de timp (in timpi diferiti). De ex. iluminarea fatadelor unui spatiu, in raport cu niste criterii care ilumineaza in mod diferit in timpi diferiti ai zilei 2. O multime de componente identice si o multime de descriptori care se modifica analiza aceluiasi sistem in vederi diferite. Suntem mai multi care analizam acelasi lucru, fiecare din noi alegandu-ne descriptorii a.i. analizele se deosebesc intre ele 3. O multime de componente care se schimba deci multimi de comp si o multime de descriptori care se pastreaza. E situatia unei analize , in care sisteme diferite sunt analizate din ac pdv. Ex. spatiul inchis-piete urbane inchise alegem o serie de piete urbane inchise si le analizam pe baza aceluiasi set de descriptori AMC in esenta se desfasoara urmarind aceleasi 7 etape. 1. Listarea criteriilor (descriptorilor) o operatie de documentare, de sinteza a experientei si de dezbatere (AMC e un studiu de colectiv, momente in care decizia se ia pe baza unei dezbateri). Tre sa selectam niste criterii listarea lor. Din lista de criterii se retin doar unele, si apoi statistica. 2. Analiza criteriilor a analiza fiecare dintre criterii, prin ce se caracterizeaza el, care e puterea lui de discriminare, care sunt posibilitatile de compartimentare, care este valoarea lui, fiecare din cadrul colectivului analizand 2-3 criterii. Apoi listarea criteriilor 3. Evaluarea de criterii. Tre sa ajungem la o concluzie care din criterii este cel mai important, care este cel mai putin imp si cum se situeaza celelalte fata de cele 2 extreme. Putem face o simpla scara ordinala, sau putem face o scara ordinara f. precisa, dam valoare criteriilor. In interiorul criteriului putem sa-l compartimentam in functie de intensitatea lui si sa spunem ca un criteriu care are 1 punct sau de juma de punct. Evaluarea criteriului este in raport cu valoarea de principiu, in raport cu definirea obiectivului. Un criteriu, desi are nota 10 el nu este realizat decat partial 4. Analiza de criteriu in teritoriu. Fiecare din criterii se cerceteaza in teren, se consemneaza intensitatea criteriului intrun loc sau altul. Fie ca aceste locuri se det in raport cu locuri pe baza dezbaterii, fie ca el se evalueaza automat, prin impartirea teritoriului in locuri egale, omogene ca dispunere. (ex. trasez un caroiaj criteriul se analizeaza la intersectiile caroiajului, sau pe terenul carourilor 5. Transpunerea in plan a limitelor de criteriu. Pt. fiecare din criteriile resp, avem un interval de valabilitate avem un obiectiv definirea Centrului Comercial, din studiile facute, noi stim ca pentru ca el sa fie un centru comercial, el trebuie sa se evidentieze intre un min si max de densitate a ocuparii in teritoriu, a.i. eu aleg locurile care prezinta val

6. 7.

minima si val maxima sau numai una din ele. Fac o izo-curba in care criteriul repectiv poate fi luat in considerare. Suprapunerea acestor limite Evaluare valorica pe o scara de interval. In sensul ca de fapt, am obtinut un val, deci teritoriul este de fapt impartit in mici portiuni care rezulta din suprapunerea unor contururi. Fiecare din ac. Portiune de teren insumeaza un numar de puncte care rezulta din caract fiecarui criteriu. Definirea zonei deci a obiectivului care ne intereseaza aici stabilim caracteristica dpdv al cumulului de valoare, a calitatii obiectivului respectiv, a.i. ajung la concluzia ca am criteriul respectiv peste tot unde suma punctelor depaseste o anumita limita. Mai trebuie doar sa de ex. posez/hasurez toate portiunile din teritoriu care indeplinesc aceste conditii se obtine zona de interes.

Daca exista impedimente de factura configurativ-spatiala, de gen: faleza, sosea, tre sa ma raportez neaparat la ele. Aspectul referitor la tendintele de dezvoltare naturale ale sistemului, o excrescenta trebuie sa puna un semn de intrebare (a unui criteriu). O excrescenta tendinta de dezvoltare naturala. Tre sa ne punem problema daca exista un loc interesant, care ar putea sa prezinte interes viitor. Un prim studiu analiza privind definirea centrului istoric in Bucuresti, apoi determinarea zonei centrale a Bucurestiului. Resita are 2 centre total diferite. 9. Centrul In sistemul urban il impune existenta unui centru, a mai multor centre sau zone centrale. Centralitatea este fenomenul care se refera printr-un complex de activitati specifice terenului. Indiferent daca ne referim la un oras, deci am in vedere centrul orasului, sau un teritoriu , o regiune ni care judec existenta in cadrul regiunii respective a unei/unor localitati care indeplinesc niste functii cu caracter central. Termenul de centralitate se foloseste si pt. a caracteriza pozitia unei activitati sau unui element al sistemului. (se spune ac. Componenta beneficiaza de centralitate asta inseamna fieca el este situat in centrul geometric al terit, fie ca el implica niste activitati (un rol) de centru. Pozitia geometrica este foarte rar intalnita. Extinderea (constituirea) zonei centrale, pornind de la existenta unui centru prin prinderea intr-o alcatuire omogena a altor centre. Fie ca acele centre apar pe parcurs sau exista deja. Putem lua in consid un centru a.i. sa existe tendinta a interesului de la centrul principal spre centrul secundar. Ac. Miscare a interesului genereaza un culoar al interesului. Pe acest culoar pot sa mai apare centre mai mici. Intentia centrului important de a-si extinde influenta catre centrul secundar, se completeaza si se definitiveaza in sensul unei zone central pe culoarul respectiv. Apare astfel procesul de extindere al zonei centrale. Preluand un centru , care exista independent in zona central extindere. Extinderea se poate face fie prin: 1. Definirea unor centre initial independente, centre de echilibru (de sprijin), in adiacenta zonelor centrale, 2. fie la distanta de zona centrala, dar in felul acesta antamand ? o dezvoltare in consecinta a cadrului in lungul unui culoar de legatura. Evolutia centralitatii in cadrul unui organism urban, se sprijina pe o conditie foarte clar definita a situatiei existente implicand in principiu fie trama stradala, fie situatia geo-topografica a locului respectiv. In cazul unor localitati mai mici, cresterea interesului centrului se realizeaza in lungul unor artere de circulatie ; exista si posibilitatea ca aceasta extindere de zona centrala sa realizeze legat de circulatii pietonale. Sunt sit in care centralitatea se extinde in principiu pe trama circulatiilor pietonale. Trama circ carosabile nu inseamna ca e lipsita de caracter de centralitate. Caract centralitatii se despart, nu se mai suprapun unui acelasi context spatial. Densitatea de circulatii, si amploarea spatiului necesar se exprima in principiu la niv tramei carosabile, in timp ce alte activitati umane stabile, sp. Com, se dezv in raport cu pietonale. Astfel zona centrala cu un amestec de spatii cu caracteristici de imagine f. dif. Nu tre sa excludem posib ca zona centrala sa se manifeste - ca imaginea pietonului numai in cazul unor spatii destinate pietonului. Situatia in care configuratia geo-topografica a structurii. E vorba de o localitate care se desf in lungul unei ape, deci grosul de centralitate s-a constituit prin acumulari de centralitate in dreptul unor vai. Au aparut apoi o serie de traversari , accese patrunderea in adancimea masei construite. Ce fel de centralitate este aceea in care apar centre la limita localitatii fara un continuum? Daca zonele resp au un anumit caracter este logic ca in ele sa apara elemente de centralitate. Centralitatea se evidentiaza prin densitate de ocupare a teritoriului, fie ca aceasta se exprima la suprafete ocupate de o anumita activitate, fie ca se refera la un anumit nr. de indivizi, fie ca se refera la concentrari de autovehicule. Ocuparea teritoriului in urbanism este exprimabila prin densitatea de ocupare in cadrul teritoriului. Ocuparea cu vizitatori - densitate diurna. Centralitatea se caract prin densitatea diurna masive. Nr. Persoanelor afalte in zona, in raport cu ce se intampla noaptea. Exista parti in zona centrala in care In timpul noptii poate sa fie o densitatea generata de oameni care folosesc diverse echipamente din zona. Daca aceasta populatie se concentreaza in anumite zone in timpul noptii, imaginea diurna nu poate fi degenerata. Pt. o zona centrala putem sa luam in consideratie o ocupare concomitenta: masini si oameni sau separat. Centralitatea pune in discutie si un alt aspect, care se leaga de evolutia organismului urban. Centralitatea in miscare, in crestere in cadrul teritoriului. Ex. centralitatea la arad unde exista o centralitate definita istoric, lineara in ansamblul terit (nu este oras targ). Activitatea comerciala intensa se concentra in exterior. Prezenta centrului, situarea tuturor dotarilor cu functie centrala in lungul acestui spatiu. O imagine luata din studiile lui Doxiadis Ecumenopolis dezoltarea pe niste culoare a unui continuum urbanizat. Inainte ca in Europa sa apara imaginea lui Monet privind o Europa unita, apare ideea lui Doxiadis configuratii imprevizibile, sa se contureze posibilitatea a urbanizarii globale Europene. In aceste conditii , ideea ce centru ramane. Ideea de centralitate trebuie abordata in mod sistemic. Limite de structura Ideea de limita este legata de sistem, structura urbana? Conceptul de sistem implica inevitabil ideea de limitate. Intinderea sistemului el are o limita. Aceste limite pot sa fie transante, f. puternice, dar putem avea alte limite foarte usoare in cadrul spatiului, ca de fapt si sistemele sunt categorice, Un sistem inchis isi pastreaza prin regulile sale , limitele.

Avem de-a face cu albia unui rau raul creste sau scade, deci vb despre o prezenta in spatiu si limitele de manifestare. Vb de sistemul de existenta a limitei. Sistemul are o limita fluctuanta. (de ex. mai multe localitati s-au dezv prin planuri de urbanism fara sa tina seama de limite s-a tinut seama de limitele de inundatie la o suta de ani. Sunt multe situatii sa se dea autorizatii de constructie fara sa se tina cont de limitele de inundatie) Limita contureaza si caracterizeaza o decizie pe baza de analiza. Exprimarea este corecta pt. ceea ce priveste angajarea noastra in cadrul unui studiu. In fond sunt sit in care nu avem de-a face cu limita prin decizie, decat in cazul in care noi stabilim in studiu un spatiu de joc. Prin decizie stabilim limitele de studiu. LIMITA ESTE O DECIZIE Preluarea unei limite naturale Instituirea prin optiune a unei limite conventionale DPDV al continuturilor si al scopurilor, sunt 4 grupe, categorii de limite. 1. Limitele globale, de dezv , de crestere sunt limitele care raspund la intrebarea: Pana unde poate sa creasca acest organism? Atunci cand intrebarea se pune cu referire la globalitate. (ex. localitatea nu se poate dezvolta decat pana la limita cutare-limita de inundatie, comentez o limita globala , un comentariu de principiu; ex. 2 orasul acesta se poate dezv in interiorul limitelor actuale (teritoriale) pana la limita (globala de cuprindere) de atatia m spatiu-teritoriu per locuitor 2. Limitele operationale cu care se lucreaza . In cadrul ac limite: a. Limite organizatorice de interventie b. Limite de organizare a activitatii in teritoriu pana unde se intinde interventie in teritoriu sau pana cand se va desfasura interventia (an limita) c. Limite de indrumare si control voi desf o activ atata timp cat va fi necesar pt. indeplinirea obiectivului; controlez daca s-a ocupat un ans de locuinte; sau : s-a ocupat un teritoriu corespunzatorei normei de apartament/cap locuitor; pot sa apreciez ca este o utilizare neeconomica d. Limite de studiu renovarea se intinde in perimetrul strazilor cutare

3. 4.

Limitele normative acele limite care exprima o incadrare in context de mediu de viata sau economic. Cand ma refer la spatiu verde in cadrul unui terit urban, ca fiind suficient sau insuf ma refer la suprafata care revine pe cap de locuitor. Compar constatarea cu o norma. Pot fi considerate la nivel global sau la nivel de detaliu Limitele structurale fie ca sunt limite cu referire la funct, sau la configuratie. Ele angajeaza structuralitatea, deci impun referinte la niv relatiilor.

Trebuie retinut faptul ca limita marcheaza in cadrul unei teritoriu trecerea efectiva sau virtuala de la o calitate la alta. Atat in sensul niv de calitate cat si in sensul naturii calitatii: locuire colectiva locuire individuala. Natura calitatii adica tip de ocupare, de activitati, de proprietare, caracter fiziografic si arh-urbanistic. Limita este un criteriu de performanta in teritoriu. In deosebi cea normativa pt. sistemul respectiv Limita este un element al unei conceptii globale asupra teritoriului. Faptul ac. Rezulta din modul in care se definesc limitele. Modul de stabilire al limitelor. O limita nu ins o decizie care este o optiune luata intamplator. Definirea unei limite decurge din definirea unui alt tip de limite in prealabil. Totul incepe de la limitele de dezvoltare. Incepe de la limitele cu caracterul global. Limitele de existenta ale societatii in plan economic, in plan social ajungem la conditia umana, care este o limta in fond. Conditia umana reprezinta raportul dintre posibilitate si necesitate al speciei umane implicand limitele speciei resp. De la limitele de dezv se precizeaza obiectivele care urmeaza a fi realizate. Pe baza acestuia se definesc limitele normative globale. Aceste + lim de dezv definesc dimensionarea globala in cadrul terit. (ex. pt. realiz unui cartier iau in consid o limita globala suprafata de terne/cap de locuitor definesc o suprafata necesara pentru cartier. Ajung la limitele operationale stabilesc configuratie globala in cadrul terit, in rap cu conditiile nat ale ter, cu alte comp care exita in teren obtin delimitarea tematica. Limitele normative de lucru. Localizari ajung sa fie un partiu urb. Care genereaza stari si limitele de functionalitate (limitele structurale). Rezulta regulamentul. Ex. pug sau puz avem de-a face cu limitele de functionalitate si cu regulile de constructie. Limita se defineste in sensul unei realitati existente, sau a unei necesitati evidentiate, sau a unei prevederi, ca o caracteristica ca un factor comun, sau ca inter-relationare polarizatoare. Legat de centralitate intr-un fel e vorba de a pune problema limitelor pe deoparte in contextul centralitatii, si pe de alta parte in contextul tendintelor Aspectul care defineste limita ca instrument metodic (de lucru), nu ca realitate , ci ca instrument de lucru in definrea unei structuri teritoriale. Implica o metodologie complexa, care se sprijina pe teorii matematice. Ex. : avem 2 elemente care alcatuiesc un sistem. In mom in care intre ele exista o relatie (a poarta o influenta asupra lui b). in matematica exista notiunea de graf. Graf multime de elemente componente insotita de o multime de arce. Arcul relatia intre doua elemente . Arc in reprez grafica are o forma curba (reprezentare impersonala). Un graf este o multime de puncte care se numesc varfuri atunci cand ele sunt in capatul sagetii (cand ele suporta o influenta) si se numesc origini atunci cand ele sunt locul de plecare ale unei influente. Multimi de elemente, si multimi de arce orientate. Un sistem este deci o alcatuire stabila, sau un proces care porneste de la un element, in timp si are o desfasurare. Exista grafuri in care arcele genereaza o inchidere (o revenire la origine) circuit. Atunci cand in graf apare un circuit avem dea face cu un sistem inchis.

Grafuri utilizare in analiza si sinteza , deci in studiu. Graful arbore care nu au nici un circuit. Atunci cand se folosesc in analiza se numesc arbore de sinteza- duc la conducerea unui rationament (pornesc de la un obiectiv, si imi pun problema cum se poate atinge obiective si gasesc 3 modalitati apoi 3 submodalitati deci detaliere. Cand judec problema in raport cu conditionarea data, apare limita ca restrictie. Restrictia de contingenta o interpretare de limita. Ex. am o tema de modernizat o zona. Se poate realiza prin renovare sau reconstructie, pt. fiecare din obiective exista un al doilea nivel de analiza sub-obiective pana la urma ajungem la mijloace de rezolvare a obiectivului. Renovare partiala sau totala; reconstructia prin demolare sau reamenajare. Palierul sarcinilor baza materiala. In contextul analizei reluam evaluarea tuturor ac. Posib. Renovarea in planul obiectivelor are sanse de 98 %, in trimp ce reconstructia are numai 2% Introducerea restrictiilor in sensul de a inlatura variantele incomode, ineconomice, in favoarea variantei cea mai convenabila. Arborele de pertinenta ne ajuta impotriva rezolvarii intuitive. Este folosit pentru a ajunge la obiectiv. In urb arborele de pertinenta este folosit in ambele sensuri. INTEGRARE URBANA Integrarea in cadrul teritoriului o coroborare functionala intre unul sau mai multe subsisteme, care ar putea intr-o alta sit sa existe in constitutia distincta a unor sisteme. Centralitatea prin caract proprii , este dispusa sa favorizez aceasta integrare, incepand cu multifunctionalitatea. Centralitatea implica multifct. Poate sa existe un centru in care sa am dispuse in jurul unui spatiu o serie de spatii construite cu o anume dest. La nivelul funct, nu este vorba de multif , pt. ca fiecare functie isi gaseste un spatiu autonom. Adev multif, apare cand funct incep sa functioneze impreuna. (ex. grupez pe o strada toate magazinele care se ocupa cu un anumit tip de comert, in cons au acelasi tip de aprovizionare multif incepe sa creasca). Pt. a vb de integrare tre sa fie posibila a pune in evidenta 3 tipuri de functii activitati: 1. O functie integratoare. Are rolul de a le lega pe celelalte. (ex. transp de aproviz de acelasi fel) 2. Functii integrate 3. Functii auxiliare in cadrul ans, dar care nu dau caracter ansamblului. Cand gandesc un ansamblu integrat, tre sa pornim de la functia integratoare. O analiza de program, care tinde spre o stare de multif, si de integrare trebuie facuta cu mare atentie. Integrarea coroboreaza limita cu centralitatea. In cazul de integrare, nu mai avem de-a face cu o alc de sistem in care limitele sunt f. riguroase se citeste o suprapunere de limita. Limitele isi pierd relatia cu sistemul care le produce. Devin limite de diferentiere de zona, de caracter al zonei. Drumul critic constructia propriu-zisa, activitatea de santier. Este o problema a oricarei gestiuni. Gestiunea de proiect si management de proiect. Ex. calculul necesarului de beton. Fac proiectul, nu pot sa primesc avizul daca nu am facut si avizat calculul de beton, si nu am realizat contractul cu o betoniera. Drumul critic este un graf care pleaca de la componente catre obiectivul final.