A fost odat ca-n poveti, A fost ca niciodat, Din rude mari mprteti, O prea frumoas fat.

i era una la prini i mndr-n toate cele, Cum e Fecioara ntre sfini i luna ntre stele. Din umbra falnicelor boli Ea pasul i-l ndreapt Lng fereastr, unde-n col Luceafrul ateapt. Privea n zare cum pe mri Rsare i strluce, Pe mictoarele crri Corbii negre duce. l vede azi, l vede mni, Astfel dorina-i gata; El iar, privind de sptmni, i cade drag fata. Cum ea pe coate-i rzima Visnd ale ei tmple De dorul lui i inima i sufletu-i se mple. i ct de viu s-aprinde el n oriicare sar, Spre umbra negrului castel Cnd ea o s-i apar. * i pas cu pas pe urma ei Alunec-n odaie, esnd cu recile-i scntei O mreaj de vpaie. i cnd n pat se-ntinde drept Copila s se culce, I-atinge minile pe piept, I-nchide geana dulce; i din oglind lumini Pe trupu-i se revars,

Pe ochii mari, btnd nchii Pe faa ei ntoars.