n cele dou seciuni s-au prelevat probe de ap n vederea analizei att a concentraiei n metale grele a acestora (Cu, Mn,

Pb, Zn i Fe), ct i a concentraiei de cianuri. Cianurile sunt un ansamblu de compui cu aciune toxic i se pot gsi n combinaii cu unele metale grele, precum Zn, Cu, Fe ++ sau Fe +++ . Otrvuri foarte puternice sunt acidul cianhidric (volatil i slab disociat) i ionul cianur (CN ). Mai p u i n toxice sunt cianurile complexe (fenocianuri, tiocianai). Cianurile alcaline se altereaz la aer iar n prezena apei se transform cu timpul n carbonai alcalini, fapt ce le micoreaz proprietile toxice (proces care s-a produs i n cazul accidentului ecologic de la iazul Nov). Prin clorurarea unei ape care conine cianuri sau sulfocianuri se formeaz clorura de cianogen (ClCN), care este foarte toxic. Cianurile ajung, n mod obinuit, n apele naturale n urma unor activiti industriale (cocserii, furnale, instalaii de cianurare i galvanoplastie etc.). n cazul nostru, cianurile au provenit din lacul Nov, utilizat ca lac industrial de decantare a apelor reziduale rezultate prin splarea i flotaia selectiv a minereurilor complexe de la uzina de preparare a minereurilor Baia Bora. Toxicitatea lor se reflect, n primul rnd, asupra microorganismelor care asigura autoepurarea bacterian i asupra ichtiofaunei care nu rezist, n general, la doze mai mari de 0,05 mg/l. Se pare c, pentru flora bacterian sulfocianurile sunt mai puin toxice dect cianurile. Este de menionat c flora bacterian din apele contaminate nu a murit, ci s-a nhibat n prezena cianurilor. Flora i poate relua activitatea, n condiii normale, dup dispariia cianurilor din ap.

Acidul cianhidric si cianurile. Acidul cianhidric este una dintre cele mai puternice otravuri, cu efect letal intr-un interval de cateva minute de la inhalare. Intrucat este usor volatil, patrunderea in organism se face pe cale respiratorie prin inhalarea produsului in stare de vapori. Actiunea toxica a acidului cianhidric se datoreaza ionului CN. De aceea, toxicitatea este proprie si asemanatoare tuturor cianurilor anorganice solubile, ca si altor compusi care pun usor in libertate ionul CN-. In stare libera, acidul cianhidric este practic inexistent, deoarece se pierde aproape instantaneu prin volatilizare. Imbuteliat el se foloseste prin gazare in spatii inchise, pentru distrugerea insectelor si animalelor daunatoare. Operatiunea

trebuie efectuata insa cu multa prudenta si numai de persoane specializate si echipate corespunzator. Daca acidul cianhidric ca atare (HCN) nu poate fi considerat ca agent de poluarea mediului decat in cazuri accidentale si nici ca produs cu utilizare practica frecventa, in schimb cianurile au larga utilizare si sunt generatoare de riscuri. Este vorba de cianurile anorganice solubile, respectiv cianurile de sodiu si potasiu, cianurile alcalino-pamantoase de calciu si magneziu si cianurile unor metale (Zn, Cu, Cd si Ag). Acestea, in special cianura de sodiu (NaCN) si cea de potasiu (KCN) au o larga utilizare in mineralogie, in procesul tehnologic de extractia aurului si argintului si in purificarea lor. Pentru evitarea accidentelor de sanatate si de poluarea mediului este necesar sa se respecte cu strictete regulile de utilizare ale acestor substante deosebit de periculoase. Una din aceste reguli se refera la tratarea corespunzatoare a apelor reziduale, in asa fel incat inainte de deversare in mediu sa nu mai contina urme de cianuri. In acest scop, apele reziduale se colecteaza in bazine special amenajate, se supun tratamentului adecvat si nu se evacueaza decat atunci cand analizele chimice riguros efectuate confirma absenta cianurilor. Atunci cand nu se respecta acele reguli minimale, se pot inregistra adevarate dezastre ecologice. Din pacate un asftel de episod s-a inregistrat cu cativa ani in urma si in tara noastra, la exploatarile din zona Baia Mare. Pe fondul unor neglijente condamnabile, apele reziduale bogate in cianuri active au ajuns in apa raurilor din zona, producand moartea instantanee a pestilor si a celorlalte vietuitoare acvatice, atat pe traseul apei de pe teritoriul tarii noastre cat si pe o portiune din teritoriul tarii vecine. Din fericire, pagubele s-au limitat numai la fauna piscicoladin zona.

Tinand cont de caracteristicile chimice ale cianurilor, chiar si in cazul episodului mentionat , riscurile de sanatate pentru om si animalele terestre sunt minime. In mediu apos, cianurile solubile au o slaba solubilitate chimica, deci dupa o perioada relativ scurta de timp, ele devin inactive. La prima vedere s-ar mentine riscul de imbolnavire al oamenilor care au consumat peste mort in urma intoxicatiei cu cianuri. Si acest risc este insa exclus. In contact cu cianurile pestele nu se poate prezenta decat in doua stari: sau moare instantaneu atunci cand continutul apei in cianura a atins pragul toxic sau supravietuieste, in cazul in care acest continut nu are semnificatie toxicologica. Normele de sanatate din toata lumea, interzic consumul pestelui care a fost scos mort din apa, indiferent de cauza mortii. Chiar daca se incalca aceasta regula, la scurt timp de la moartea pestelui, cianurile active nu se mai regasesc in tesuturi. Mecanismul este complex. Fie ca cianurile reziduale elibereaza acidul cianhidric care se pierde instantaneu, fie ca ionul cian (CN) se combina cu methemoglobina din sangele pestelui mort formand cianmethemoglobina care este lipsita de potential toxicologic. Cea mai sigura inactivare rezulta din accea ca ionul cian are o afinitate specifica fata de compusii cu sulf ce intra in structura proteinelor si altor substante din carne si lichidele biologice, cu care formeaza tiocianatii, lipsiti de toxicitate. Din cele aratate se pot formula 2 concluzii: Poluarea mediului cu acid cianhidric sau cu cianuri solubile este pasagera si cu totul intamplatoare. Chiar daca animalele in viata au venit in contact cu cantitati tolerabile de acid cianhidric, si chiar in cazul intoxicatiilor declansate, este exclusa

prezenta urmelor de acid cianhidric in carne, lapte sau oua. Desigur, aceasta este motivatia pentru care normele Codex Alimentarius nu prevad conditii pentru acidul cianhidric si cianuri pentru toate categoriile de alimente de origine animala. Astfel de conditii sunt stabilite numai pentru unele produse vegetale, dar motivatia este cu totul alta. In conditii prielnice, unele specii de plante au capacitatea de a sintetiza o categorie speciala de compusi numiti glicozizi cianogenetici. Printre acestea se inscriu: porumbul, lucerna, trifoiul si speciile inrudite care sintetizeaza si acumuleaza in tesuturi acesti compusi in special in perioada de crestere luxurianta. Prezenta lor in tesuturile plantei se regaseste numai in perioada de vegetatie, mai ales in prima parte a acesteia. La sfarsitul perioadei de vegetatie sau cand aceasta a fost intrerupta prin cosire, acesti produsi chimici se descompun foarte repede. Daca plantele verzi din categoria mai sus mentionata se consuma de catre ierbivore, fie prin pasunare directa, fie imediat dupa cosire, se pot inregistra grave intoxicatii. Glicozizii cianogenetici elibereaza acidul cianhidric chiar in perioada de predigestie (in rumen). Prima actiune a acidului cianhidric consta in paralizia pasagera a musculaturii ruminale, deci intreruperea motilitatii acelui organ, cu acumulare masiva a gazelor de fermentatie. Asa zisa "indigestie gazoasa" se soldeaza in timp foarte scurt cu moartea animalului, daca nu se intervine in mod operativ. Practica empirica a dovedit ca daca plantele verzi se lasa cateva ore la soare sa se "paleasca" dupa cosire, nu se mai inregistreaza accidente. Desigur, sub incidenta radiatiilor solare glicozizii se descompun repede si elibereaza imediat cea mai mare parte de acid cianhidric, care dispare instantaneu prin volatilizare. Prezenta glicozizilor cianogenetici in unele specii de

plante constituie deci o stare naturala. Tinand cont de aceasta particularitate normele Codex Alimentarius au stabilit pentru ionul CN- din boabele de porumb imediat dupa recoltare, limita maxima de 70 mg/Kg, care in aparenta ar fi exagerat de mare. La baza acestei normari au stat insa doua criterii : pe de o parte asta este situatia naturala si trebuie sa se tina cont de ea si pe de alta parte, se stie ca substanta cianica se autodistruge in timp foarte scurt. Dovada, aceleasi norme stabilesc pentru faina de porumb limita maxima de 6 mg CN-/Kg. Inseamna ca numai prin macinare continutul de ion CN- s-a redus de peste 10 ori. Acelasi lucru se va intampla si in continuare, cand in procesul de preparare culinara, in special in urma tratamentului termic, se vor elimina si ultimele urme.
Apa este o substan absolut indispensabil vieii, una din cele mai r spnditesubstan e pe planeta P mnt, formnd unul din nveli urile acesteia, numithidrosfera.