Sunteți pe pagina 1din 5

2. 3. 4. PUBLIC I PRIVAT, MASCULIN " 5. I FEMININ IN SOCIETATILE 6. TRADITIONALE 7 . 8.

, 'WI

(Public and private, masculine and feminine in traditional societies) 9. FLORlCATEFANESC U

10. Differences between sexes have always existed. They are natural. As a consequence of their being exaggerated over long periods of time, even nowadays in certain geographical spaces, they have degenerated into a real woman-discrimination, residing in the minimizing of her social role and, starting with this very point, the applying of an appropriate treatment. 11. Nowadays, within the democratic, civilized societies, the issue concerning the relations between sexes, women's rights being equal to men's has been solved, at least at the level of principle. 12. Concerning this dramatic unifying, this removal of the differences between sexes, is it by any chance of usefor the future society? 13. Dei femeile reprezinta mai mult de jumatate din populatia Tenei Ii s-a rezervat, i in anumite zone continua sa Ii se rezerve, un rol minor, periferic, deseori fiind supuse unui tratament discriminatoriu sau umilitor. Femeia a fost supusa sclaviei, vfmduta ca 0 marra, este i astazi obligata la prostituie sau expusa in publicatii obscene, este tinuta intr-o stare de inegalitate ra t ade barbat, in multe zone ale globului fiind lipsita de elementare drepturi politice, mult timp neavand dreptul sa se organizeze in sindicate; prin urmare, 0 "majoritate minoritara". 14. Ne propunem, in aceasta lucrare, sa abordam conditia femeii in raport cu cea a barbatului, prin prisma accesului la spatiul public, respectiv la cel privat. $i facem acest lucru pentru ca prezentul exalta palticulmismele i diferentierile. Traditionala impartire in clase sociale ii pierde senmificatia, impunandu-se alte diferentieri: pe varsta i sex, grupuri etnice i regionale care redeseneaza societatea. Micarile feministe insista asupra diferenelor dintre sexe ca motor al istoriei, tineretul opteaza pentru 0 anumita vestimentatie i muzica pentru a se disocia de restul societaii, se intetesc procesele de disociere i diseminare, toate acestea provocand 15. 247

interogatii ce graviteaza in jurul raportului public - privat, colectiv individual, masculin feminin, spectacular - intim. Dar ce este public i ce este privat? In diqionarele franceze verbul "priver" mseamna a imblfmzi, a domestici (sintagma "un oiseau prive" senmificand smulgerea din salbaticie i aducerea

in spatiul familiar, al casei). Adjectivul "prive" conduce la ideea de familiaritate, familie, casa, interior, intim, tainic. Privatul este deci 0 zona de intimitate unde omul se retrage, unde se destinde, se "face comod", abandonand mijloacele de aparare a unei imagini, a unei aparente pe care le folosete in public. Este i locul tainei, in care fiecare ii pastreaza bunurile mai de pret, ceea ce-i apartine in exclusivitate i nu trebuie tiut de altii, ceea ce nu trebuie divulgat pentru a pastra aparentele i a apara onoarea casei. De aceea "viata privata trebuie zidita", nefiind ingaduit sa incerci sa afli sau sa dezvalui ce se petrece intr-un astfel de spatiu, in acest sens fiind instituita o riguroasa serie de prescriptii: "frecventarea in mai mica masura a vecinilor pentru a merita mai mult stima i consideratia celor ce ne inconjoara"; "in orice loc public, oamenii bine crescuti nu intra niciodata in yorba cu necunoscutii"; "nu se discuta niciodata despre problemele intime cu rude Ie sau cu prietenii in prezenta unor necunoscuti" etc. Semnul privatului e zidul, gardul, imprejmuirea, notiune careia , nc din evul mediu, i se acorda o malta valoare juridica. Astfel, legea salica precizeaza ca "atunci cand o piatra de hotar e smulsa sau rastumata, Iaptaului i se va taia mana daca e om libel', iar daca e sclav va fi ucis". Public, pe de aha parte, inseamna un loc frecventat de mai multi oameni, dintre care cei mai multi nu se cunosc, dar care sunt fericiti sa se afle impreuna. Astfel de spatii publice sunt: piata, gradina publica, strada, castelul, biserica, deci un bun comun sau nu, aflat in folosinta tuturor( res-publica). Public mai mseamna i ceea ce e manifest, evident, iar mtr-o alta acceptiune, public mseamna statal, serviciul statului. In absenta statului sau n societatile in care influenta acestuia este slaba, viata fiecarui individ depinde de solidaritatea colectiva i de capeteniile grupului. In aceste societati publicul i privatul se confunda, nimeni neavand o viata privata, dar fiecare putand juca un rol public, fie i numai pe acela de victima. Aparitia statului, indeplinind anumite funqii (ardine, aparare, justitie, etc.), a determinat disponibilizarea wlei spatio-temporalitati destinate activitatilor paliiculare. Incepand cu secolul al VIII-lea, publicul este deprivatizat. Afacerile publice nu se mai confunda cu bunurile sau interesele private. Spatiul privat se poate organiza ca un spatiu aproape inchis, oricum separat de serviciul public. Acest spatiu privat eliberat va fi ocupat de familie. In modernitate, deci, problema vietii private poate fi privita sub doua aspecte: a) al opozitiei dintre omul de stat i simplul particular i al raporturilor dintre sectoml de stat i spatiul domestic; b) al trecerii de la o sociabilitate anonima, in care notiunile de public i privat se confunda, la o sociabilitate segmentata m care apar sectoare bine diferentiate: o ramaita a sociabilitatii anonime, un sector profesional i un sector domestic, privat. In societatile de tip traditional, in dihotomia pe sexe a spatiului, i se atribuie, in general, barbatului - publicul, iar femeii - privatul. Evanghelitii sustin ca barbatul trebuie sa aiba grija vietii publice, iar femeia sa se ocupe de caminul i familia sa, cei doi fiind creati sa ocupe sfere diferite. Aceasta ar fi i o regula a

naturii, confrrmat de cutuma i de conveniente. Fiecare sex, in mod firesc, natural, are propriile sale calitati i orice evadare din sfera sa este sortita eecului. Insai constitutia biologica a fiecarui sex este expresia diferentei de destin; pentru o femeie, cautarea succesului in aceeai sfera cu barbatul, reprezinta abdicarea de la insarcinarile cu care Dumnezeu a harazit-o. Barbatul are o forta fizica superioara i un spirit puternic putandu-i asuma dificila sarcina de a aciona i de a strui. Femeia, mai slaba, trebuie sa fie supusa i ascultatoare. Dei evanghelitii credeau cu ferrnitate in dreptul fiecaruia la mantuire, barbat sau femeie, aceasta egalitate in fata lui Dumnezeu nu irnplica i egalitatea sociala. Sferele distincte ale masculinului i femininului, "micul cerc" pe care iI ocupa femeia, toate vorbesc despre necesitatea subordonarii femeii faa de soul ei. Spaiul public dominat de brbat era, in prirnul rnd, spaiul economic. Astfel, administrarea patrimoniului, manipularea banilor i a creditului nu sunt de competena femeii. Timp de generaii, ideal era ca o femeie sa ramana acasa i sa se ocupe de gospodarie (a lucra inafara domiciliului fiind un indiciu al unei stari de extrema saracie). Barbatul trebuia sa catige un "salariu familial", suma suficient de mare pentru a intreine intreaga familie. Idealul unui salariu masculin unic, ca i al dependenei feminine, bine stabilit in mediile burgheze, va gasi ecou i in mediile mmlcitoreti. In Italia secolelor XIII - XIV, pater familias este administrator unic al bunurilor familiei pe care o conduce, a zestrei, inc1usiv cea adusa de nurori, pe care o poate instraina fr ca femeia s se poata opune. Prezena, uneori, a soiei alaturi de barbatul ei, cu prilejul unor acte de donaie sau vanzare, evidenia necesitatea ca soia sa intervina, nu atat in virtutea a ceea ce deinea, cat a ceea ce garanta i transmitea, determinand creterea prerogativelor barbatului asupra averii cuplului. De asemenea, acordarea dotei nu semnifica decat tendina de exc1udere a fetelor de la partajul succesoral. $i in mediul rural, munca barbatului se desfaoara in exterior: in camp, respectiv, in curte. Mai mult, in anumite momente, prezena femeii este absolut interzisa; in cazul semanatului, de pilda, necuraenia femeii ar fi daunatoare. In schimb, alte momente agricole, cum este seceratul, rec1ama irnperios prezena femeii. Pot fi date mai muite explicaii acestui fapt, el are insa, indubitabil, i conotaii sexuale i mateme. Munca femeii se desfaoara, insa, predominant, in spaiul privat unde, in mod gratuit, ea servete membrii familiei, ingrijete bolnavii, face menajul, prelucreaza materiale textile, etc. Femeia este, deci, lipsit de mijloace baneti, puinii bani pe care soul ii dirijeaza spre treburile casnice trebuind sa fie foarte bine chivemisii, economisirea banilor fiind, in multe cazuri, principala modalitate de "inere a casei". Rolul esenial al femeii era, insa, procrearea, care ine tot de interior, de privat, precum i gestionarea celor mai misterioase secrete ale vieii: naterea i moartea (femeile asista la nateri, spala nou - nascuii, stau la capataiul muribunzilor, spal morii, pregatesc inmormantarea). De aceea interiorul casei este, in mod natural, intr-o metaforica legatura cu trupul femeii. Uneori spaiul privat se extinde prin deschiderea unei ferestre sau a unei ui, ieire in prag sau activitatea in gradina. Alteori are loc chiar evadarea din spaiul privat care se face cu prilejul unor activitai, in locuri comune specific feminine: la spalat, la fantana, la moara, la cuptor. Intrucat izvoarele scrise sunt de proveniena masculina, rareori feminina, riscam sa ne inelam cu privire la statutul de dependenta i subordonare deplina a femeii, de saracie i lipsa de putere. Ridicand valul, in contextul unui eveniment perturbator, constatam ca femeia nu e doar slujnica, ci i stapana in casa, funcia respectiva inzestrand-o cu o anumita autoritate. Totodata observam lumea feminina foarte puternic structurata, ca pe o mica monarhie, uneori 249

tiranica, in care "doamna" - sotia stapanului, domina toate celelalte femei din casa, terorizand adesea servitoarele i nurorile. Totodata, in lumea feminina exista o circulatie subterana de bani, de alirnente, de veminte sau de servicii, practicate rara tirea sotului. $i mai exista, fara indoiala, o putere feminina, rivaIa celei masculine, spatiul de desraurare a luptei fiind cel domestic. Mai mult, barbatului ii este frica de femei, indeosebi de a sa, de armele perverse pe care femeia, fiinta slaba, le poate folosi: otrava i vrajitoria. Puterea masculina se simte neputincioasa in fata farmecelor, in fata intunecatului taram al sexualitatii, reproducelii, naterii, mortii i magiei. Relatia, ce i se pare evidenta, intre cic1ul biologic feminin i cic1ul lunii, l ingrozete pe barbat care-i atribuie calificativul de obscurantism i ocultism, toata aceasta nelinite biruindu-i-o prin dispretul fata de femeie. In plan politic, spatiu public in esenta sa, barbatul este privilegiat, politica fiind un domeniu exclusiv al barbatului, doar el bucurandu-se de drepturi politice chiar i in sec. al XIX-lea. Existau politicieni care sustineau exc1uderea politicii chiar i din saloane, feministe sau mondene, spatii intelmediare intre public i privat, i interzicerea participarii femeilor la discutii politice, data fiind gravitatea problemelor dezbatute. Dei considerate imature sub aspect politic, femeile nu erau lipsite de influenta aspra barbatilor care, adesea Ie ascultau, tineau cont de sfaturile lor, Ie apreciau modul de a cantari lucrurile, de a intrevedea solutii pentru depairea unor situatii. Din nou, deci, aparentele ineaIa, in spatele lor ascunzandu-se adevaruri surprinzatoare. In plan juridic i moral raportul dintre masculinul public i femininul privat este evident. Dreptul, politica, filosofia fundamenteaza i justifica autoritatea barbatului, statutul i superioritatea sa, ca i incapacitatea feminina. Astfel, femeia nate copilul in spatiul privat, barbatul fiind insa cel care da numele copilului, il inregistreaza, introducandu-I in societate i sarbatorete cu prietenii la carciuma naterea copilului. Intuirn aici 0 incercare de substituire a filiatiei mateme, singura evidenta, cu filiatia patema. De altfel, Kant considera ca "naterea juridica este singura natere adevarata". Drepturile sotului aspra sotiei i asupra copiilor sunt omnipotente. In 1875, in lucrarea "La pomocratie ou les temps modemes", Proudhon enumera mai muJte cazuri in care sotul ii poate ucide sotia dupa rigoarea justitiei pateme: impudicitatea, betia, furtul, delapidarea. Femeia, in primul rand cea maritata, este considerata iresponsabiIa: ea nu poate fi tutore sau membru inO'-Ull consiliu de familie, fiind preferate rudele, chiar indepartate, pe linie masculina; ea nu poate fi martor la semnarea unor acte; daca parasete domiciliul poate fi adusa acasa prin forta; femeia adultera poate fi condamnata la moarte inoucat atenteaza la sacralitatea familiei, respectiv la filiatia legitirna, Barbatul adulter, in schirnb, nu risca nimic, Mai mult, se bucura de complicitate din partea prietenilor. Dei morala cutumiara impwlea casMolia barbatului cu fata pe care 0 lasase grea, cercetarea patemitatii era interzisa. Chiar violul era considerat 0 varianta a relatiei sexuale, plangeri impotriva Ullui asemenea act fiind inacceptabile. Aspectele negative ale vietii cuplului sunt asimilate doar femeii: doar ea este impura (cu privire la relatiile sexuale inainte de casatorie sau la cele extraconjugale) i deci, numai ea este marginalizata, blamata, pedepsita, daca nu prin lege, prin cuturna. Morala il obliga pe sot la fidelitate fata de sotia lui, dar nu-i interzice ciitui de putin sa cunoasca i alte femei inainte de casatorie sau in perioada de vaduvie. In schimb, in cazul fetei, ridicata in slavi este virginitatea, iar in cazul sotiei, statomicia, cu trimitere tot la spatiu1 privat, inchis, destinat femeilor.

in afara familiei, femeia se afla Intr-o situape considerata periculoasa. Astfel de femei singure sunt reunite In institutii de izolare i protectie, organizate tot dupa modelul casei: case de toleranta sau rnanastiri. Femeilor ramase cu adevarat singure Ii se asigura protectie din partea autoriilitii publice. Onoarea, intinata de ruine, constituia 0 problema a barbatilor, de natura publica, dar ea depindea, in mod esential, de comportamentul femeilor, adica de domeniul privat. Evitarea ruinii consta in izolarea fata de public, in discretia mentinuta in jurul vietii private, cat i in indatorirea de a supraveghea indeaproape femeile, vicioase prin natura lor, de a Ie claustra atat cat se putea, de a Ie escorta atunci cand trebuiau sa iasa sau sa calatoreasca. Superioritatea masculinului in raport cu femininul este adesea intretinuta in mod artificial. Astfel, in anurnite spaii geografice, inclusiv la noi (vezi cerceilirile colii lui Gusti sau cerceilirile intreprinse de Danielle Mason in Maramure "Les femmes de Breb"), cand ies imprelU1a in public, femeia merge cu trei pai in urma sotului. In familiile toscane, in ajunul Renaterii, sotul se adresa sotiei la persoana a II-a singular, In timp ce sopa i se adresa sotului intotdealU1a la plural, folosind in formula de adresare i titlul sotului, daca acesta detinea un titlu. In multe limbi, pana astazi, s-a perpetuat obiceiul de a folosi masculinul pentru anumite profesii chiar atunci cand este vorba despre o femeie: d-na doctor, director, profesor etc. Multe femei se dedubleaza adoptand comportamente diferite fata de sot in spatiul public i in cel privat; ele ii arata adevarata fata in intirnitate i i-o ascund, respectand anumite conveniente sociale, in public. In fapt, trasaturile vietii private se modifica necontenit, 0 mobilitate ce ingemaneaza continuitatea i inovarea, ce determina, in timp, disparitia rapida i rascolitoare a deosebirii dintre masculin i feminin, legata intrinsec de deosebirea dintre exterior i interior, public i privat. Progresul tehnicii, distruge ultimele ziduri de aparare a viepi private, dezvolta forme de control al statului, care, daca vigilenta oamenilor va slabi, va transforma rapid individul Intr-un simplu numar dintr-o uriaa banca de date.

1. Philippe Aries, Georges Duby (coordonatori), Istoria viefii private, vol. I - X, Editura Meridiane, Bucureti, 1992 2. Georges Duby, Evul mediu masculin, Editura Meridiane, Bucureti, 1992 3. Emmanuel Le Roy Ladurie, Montaillou, sat oecitan de la j 294 pima la j 324, vol. 1-11, Editura Meridiane, Bucureti J 992 4. Daniele Masson, Les Femmes de Breb (Maramure$, Roumanie), In Etudes et documents balkaniques, Paris, 1982 5. Jacques Le Goff (coordonator), Omul medieval, Editura Polirom, lai, 1999 6. Michel Vovelle (coordonator), Omul lumini/or, Editura Polirom, 1ai, 2000 7. Sorina Paula Bolovan, Familia In satul romnesc din Transilvania, Editura Funda\ia Culturala Romana, Cluj-Napoca, 1999 8. Jean Verdon, La femme au moyen age, Edition Jean-Paul Gisserot, f.a.