P. 1
HASDEU, Bogdan Petriceicu - 01 Etymologicum Magnum Romaniae (v3.0)

HASDEU, Bogdan Petriceicu - 01 Etymologicum Magnum Romaniae (v3.0)

|Views: 280|Likes:
Published by Andreiuţa

More info:

Published by: Andreiuţa on May 04, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/22/2014

pdf

text

original

B.

PETRICEICU-HASDEU

ETYMOLOGICUM MAGNUM ROMANIAE
DICÞIONARUL LIMBEI ISTORICE ªI POPORANE A ROMÂNILOR
EDIÞIE ÎNGRIJITÃ ªI STUDIU INTRODUCTIV DE

GRIGORE BRÂNCUª

1

INTRODUCERE

Hasdeu este un geniu multilateral, un spirit universal care a covîrºit cu personalitatea sa o jumãtate de secol de culturã ºi ºtiinþã româneascã. Opera sa vastã ºi extrem de variatã îl urcã, uriaº, la înãlþimea secolului sãu. Cu Cantemir ºi Eliade, cu Iorga ºi Cãlinescu, Hasdeu formeazã galeria marilor iluºtri ai culturii româneºti. Natura l-a rãsfãþat cu toate darurile: inteligenþã ieºitã din comun ºi memorie fenomenalã, imaginaþie prodigioasã, capacitate receptivã la formele progresului, curajul cãilor nebãtute, simþul realitãþii ºi exuberanþa romanticã, toate acestea asociate cu o extraordinarã putere de muncã ºi sortite sã se manifeste în circumstanþele favorabile ale celei de-a doua etape a culturii moderne româneºti. Prin geniul lui Hasdeu, ºtiinþa ºi cultura româneascã, trecute de pragul pionieratului, sînt împinse spre universalitate. El a deschis drumuri noi pentru savanþii noºtri de mai tîrziu ºi a descoperit metode de cercetare care anticipau cu multe decenii ivirea unor discipline ºtiinþifice moderne. Lingvistica ºi filologia datoreazã lui Hasdeu contribuþii fundamentale. Deºi nu a elaborat o operã de sintezã asupra istoriei limbii române, aproape toate problemele esenþiale ale acesteia au intrat în vederile ºi preocupãrile lui, concretizate în numeroase studii, articole, note. Originile limbii, aportul substratului, raporturile cu limbile romanice ºi balcanice, contribuþia influenþelor externe, fizionomia dialectalã, stadiul arhaic reflectat în textele din secolele al XVI-lea ºi al XVII-lea, specificul evolutiv al limbii rezultat din aspectele ei contemporane etc. sînt teme majore ale unei astfel de opere, pentru care Hasdeu a adunat un material bogat, studiindu-l nu numai cu metodele curente în lingvistica epocii sale, ci ºi cu cele pe care, descoperindu-le el însuºi, ºtiinþa avea sã le confirme mult mai tîrziu. Studiile lui Hasdeu ºi, într-o oarecare mãsurã, ale lui Cipariu pregãtiserã deja terenul pentru ca istoria limbii române sã fie scrisã de cãtre marii lingviºti ai generaþiilor urmãtoare: Philippide, Densusianu, Puºcariu ºi Rosetti. Ediþia de texte vechi Cuvente den bãtrãni este o operã de valoare excepþionalã, model pentru filologii de astãzi. Notele, comentariile ºi explicaþiile care însoþesc textele, reproduse dupã un sistem propriu de transcriere, sînt de o mare utilitate pentru cunoaºterea particularitãþilor grafice, fonetice, gramaticale ºi lexicale ale limbii noastre vechi. Cu aceastã lucrare se pun ºi bazele cercetãrii vechilor cãrþi populare româneºti ºi ale folcloristicii noastre în general. Dar opera care impresioneazã cel mai mult din întreaga activitate ºtiinþificã a lui B.P. Hasdeu ºi în care erudiþia ºi energiile creatoare ale savantului se desfãºoarã larg este monumentalul Etymologicum Magnum Romaniae, cu subtitlul Dicþionarul limbei istorice ºi poporane a românilor. Editatã sub auspiciile Academiei Române, între 1886 ºi 1895, în trei mari tomuri, lucrarea însumeazã 1649 de pagini (dispuse în 3298 de coloane), la care se adaugã 102 pagini de studii introductive, inclusiv unele rapoarte ºi chestionarul. Ultimul volum, al IV-lea, publicat în 1898, nu trebuie considerat ca parte integrantã a Dicþionarului, cãci conþine numai „introducerea”, un întins studiu de istorie, intitulatã Negru Vodã. Un secol ºi jumãtate din începuturile statului Þãrei Româneºti (1230-1380).

INTRODUCERE
Etymologicul lui Hasdeu reprezintã pe al doilea din cele cinci episoade ale istoriei de mai bine de o sutã de ani a dicþionarului nostru academic. Dicþionariul limbei române (1876-1877), elaborat de Laurian ºi Massim, operã cu care începe lunga istorie a lexicografiei româneºti din cadrul Academiei, dezamãgise pe contemporani, care, mai ales din cauza ortografiei etimologice în care fusese redactatã ºi a numãrului mare de cuvinte „ireale”, introduse direct din dicþionarele latineºti, ajunseserã sã-i conteste, pe nedrept, aproape orice merit ºtiinþific. Se punea deci problema nu a remanierii operei latiniºtilor, ci a elaborãrii unui nou dicþionar. Pentru aceasta, Academia desemneazã, în 1884, pe Hasdeu, acesta fiind singurul lingvist de mare prestigiu, ale cãrui cercetãri de etimologie ºi, în general, de lexicologie româneascã se impuseserã nu numai la noi, ci ºi în lumea ºtiinþificã europeanã. Cele trei volume redactate de Hasdeu, dupã un plan grandios, cuprind numai litera A ºi începutul literei B, pînã la cuvîntul bãrbat. Dar ritmul lent (deºi numai în aparenþã) al redactãrii dicþionarului provoacã nerãbdare ºi chiar o nemulþumire tacitã în rîndul membrilor Academiei; de aceea, în 1897, acelaºi înalt for de culturã hotãrãºte întreruperea lucrãrii în forma începutã de Hasdeu ºi, în speranþa cã dicþionarul, înscris în planul Academiei încã de la fondarea ei, ar putea fi realizat mai repede, încredinþeazã lui Al. Philippide sarcina întocmirii lui. Savantul ieºean, deºi redactase aproape un sfert din lucrare, nu a reuºit însã sã publice nimic, cãci, dupã opt ani de lucru intens, Academia îi respinge planul pe motivul cã era conceput prea vast ºi trece lui Sextil Puºcariu direcþia dicþionarului. De la Philippide au rãmas cîteva sute de mii de fiºe, care au format baza materialã a redactãrii lucrãrii de cãtre colectivul condus de Puºcariu. Între 1907-1944, acesta tipãreºte trei volume ºi trei fascicule, care cuprind literele A-C, F-L, oprindu-se la cuvîntul lojniþã. La cel de-al cincilea episod al istoriei dicþionarului academic asistãm astãzi. Colectivele de lexicografi ale institutelor de lingvisticã din Bucureºti, Cluj ºi Iaºi continuã opera începutã ºi dusã sub conducerea lui Puºcariu pînã aproape de jumãtate. Pînã în prezent, au apãrut literele M, N, O, P, R, S, ª, T, Þ, V. Pentru completarea tabloului, trebuie adãugate aici, deºi nu au caracter general ºi istoric, Dicþionarul limbii române contemporane (vol. I-IV, 1955-1957), Dicþionarul limbii române moderne (1958) ºi Dicþionarul explicativ al limbii române (1975, 1996). Elaborat la sfîrºitul unei perioade de activitate ºtiinþificã ºi literarã extraordinar de bogatã a autorului, Etymologicul, faþã de care s-a manifestat întotdeauna o admiraþie fãrã margini, nu este un dicþionar obiºnuit ºi nici o enciclopedie în sensul strict al cuvîntului, dicþionarul ºi enciclopedia subsumîndu-se, ca pãrþi ale întregului, în cuprinsul lucrãrii. Pentru Hasdeu, „un dicþionar e dator, dupã putinþã, a-ºi împinge cercetãrile pînã la acea margine extremã, cãci þinta lui, în starea actualã a ºtiinþei, este de a ne împãrtãºi în istoria fiecãrui cuvînt genezea totalã a unei asociaþiuni de idei” (II, p. XV-XVI). Dicþionarul trebuie sã cuprindã, dupã concepþia lui, un vast tezaur de cunoºtinþe privind cultura materialã ºi spiritualã a poporului. De aceea, în EMR lingvistica (cu multele ei ramuri) ºi filologia se regãsesc laolaltã cu disciplinele înrudite cu ele: istoria, literatura, folclorul, sociologia, dreptul, istoria religiilor ºi a miturilor etc., toate acestea punînd în evidenþã specificul cultural ºi de civilizaþie al poporului român. În concepþia lui Hasdeu, lingvistica este ºtiinþa cu mijloacele cãreia se pot studia formele, oricît de îndepãrtate în trecut, ale vieþii poporului, deci este o ºtiinþã necesarã tuturor disciplinelor umaniste. Dicþionarul include în sfera lui gramatica, fonetica ºi folclorul, prin acesta din urmã înþelegîndu-se „întregul trai prezinte ºi trecut al unui popor, viaþa lui materialã ºi moralã în treptata-i desfãºurare, cu toate ale ei multe ºi mãrunte” (II, p. XV).

6

INTRODUCERE
Pe scurt, EMR îºi propunea sã fie un dicþionar explicativ ºi etimologic al numelor comune ºi proprii, un repertoriu complet de foneme, elemente derivative ºi forme gramaticale, studiate sincronic ºi diacronic, ºi o vastã colecþie de folclor ºi material etnografic întocmitã sub pretextul tematic al cuvintelor-titlu. Se adaugã aci, în puterea aceluiaºi pretext, studii teoretice de istorie, literaturã popularã ºi etnografie. Dupã cum se vede, lucrarea, unicã în felul ei, este aºezatã pe principii atît de largi, încît a o judeca dupã criterii strict lexicografice corespunde unei viziuni critice unilaterale. Hasdeu e refractar la tehnicismul ºi disciplina rigidã pe care le implicã lexicografia. Laturile atît de variate ale formaþiei lui intelectuale se întrunesc în sinteza acestei opere. Articolele Dicþionarului sînt elaborãri ºtiinþifice ºi de literaturã în acelaºi timp; savantul ºi literatul conlucreazã. Bogãþia informaþiei ºi capacitatea de asociere a cunoºtinþelor din cele mai diferite domenii ale ºtiinþelor umaniste, jocul ordonat al unei fantezii uimitoare, care îºi întinde aripile pe întreaga istorie a culturii ºi civilizaþiei noastre, fac dovada unui spirit genial ajuns în pragul de sus al dezvoltãrii sale. Cele trei volume ale Dicþionarului sînt însoþite de studii introductive care se leagã, prin conþinutul lor, de ansamblul operei. Cele din fruntea vol. I ºi al II-lea: Ce este etimologia? Cum se amestecã limbile? În ce constã fizionomia unei limbi? ºi Dicþionare ºi dicþionare sînt expuneri ale cîtorva principii de metodã în lingvisticã pe care Hasdeu le-a aplicat la Dicþionar. Aceste principii, menite „a arunca o luminã metodologicã asupra întregii opere”, cum se exprima autorul însuºi, explicã într-un fel specificul Dicþionarului. De aceea, o prezentare generalã a lor, o datã cu modul aplicãrii practice la faptele din Dicþionar, ne apare ca necesarã. Strat ºi substrat. Genealogia popoarelor balcanice, studiu cu care se deschide vol. al III-lea, este o investigaþie istorico-lingvisticã privind formarea popoarelor ºi a limbilor balcanice (inclusiv a dialectelor româneºti din sudul Dunãrii). Materia Dicþionarului se raportã, metodologic, la acest studiu prin latura etimologicã ºi prin sensul influenþelor. Cercetînd lista de cuvinte înregistrate în EMR, constatãm mai întîi cã, cu unele excepþii, neologismele nu figureazã în Etymologicum, deºi acestea constituiau un fond uriaº în lexicul românei din secolul al XlX-lea. Ignorarea sectorului neologic, care caracterizeazã aspectul modern al românei literare, e temeinic motivatã de intenþia autorului, expusã deja în prefaþã, de a-ºi limita cercetarea la vocabularul strict popular (comun, regional, arhaic), singurul interesant, dupã el, pentru istoria culturii ºi a civilizaþiei noastre populare (aºa cum se reflectã acestea în limbã). De altfel ºi alþi lexicologi (Cihac, Tiktin) au exclus neologismele din obiectul preocupãrilor lor, deci e vorba de un curent mai larg, determinat, foarte probabil, de o orientare generalã a culturii noastre umaniste de atunci spre istorie ºi folclor. Interesul pentru autohtonism, instituit, teoretic, încã înainte de revoluþia de la 1848, devenise deja o tradiþie. Existã însã în Dicþionar o mulþime de cuvinte neogreceºti pãtrunse în limbã mai ales în cursul secolului al XVIII-lea (anaforà, anaforã, anagnost, anerisesc, anost, apelpisesc etc.), cãrora Hasdeu le acordã atenþie deosebitã, mai ales cã multe dintre ele dispãruserã din limbã o datã cu obiectele ºi noþiunile pe care le denumeau. Cu toatã rezerva faþã de neologisme, Hasdeu a admis totuºi în dicþionarul sãu un numãr foarte restrîns de elemente romanice care pãtrunseserã direct sau prin intermediul limbilor rusã ºi neogreacã în cursul secolului al XVIII-lea ºi la începutul celui de-al XIX-lea. Unele dintre acestea ajunseserã deja populare pe la 1880, ceea ce justificã prezenþa lor în Dicþionar. Fiind puþine ca numãr, le înºirãm aici: ambrã (din franc.),

7

INTRODUCERE
americã, anglie (nume de þesãturi), amor, articul, asalt (din ital.), apalt „fermage” (din ital.), bagatelã (din franc., ital.), baghiunetã (var. a lui baionetã, din franc. prin rusã sau polonã), balã „balle, ballot” (din ital.), bandã „crampon de fer” (din germanã, direct sau prin mijlocire francezã ori italianã), bariz (din franc.), baston (din ital.), batalion (din ital. prin rusã), batistã (din franc.). Am notat în parantezã limba de origine indicatã de Hasdeu. Ca ºi în cazul împrumuturilor neogreceºti, ºi de data aceasta autorul face menþiuni utile în legãturã cu epoca ºi împrejurãrile istorice în care au pãtruns în românã. La baghiunetã ºi batalion de exemplu, aratã cã fac parte dintr-o întreagã terminologie militarã constituitã sub influenþa rusã. Bariz ºi batistã, introduse prin comerþ, s-au rãspîndit mult în graiurile populare. Dacã terminologia tehnicã savantã, compusã din neologisme avînd de regulã o circulaþie internaþionalã, este complet ignoratã în Dicþionar, în schimb termenii tehnici populari, în bunã parte arhaici sau dialectali, se bucurã de o înregistrare abundentã, cãci aceºtia reprezintã, dupã cum se ºtie, un mijloc foarte important de elucidare a unor aspecte vechi de civilizaþie popularã. Vocabularul tehnic autohton îl preocupase pe Hasdeu încã înainte de începerea lucrãrilor la Dicþionar. Sînt bine cunoscute studiile sale asupra originilor agriculturii, pãstoritului ºi viniculturii la români, publicate în numere din 1874 ale Columnei lui Traian ºi în care se repartizeazã pe surse etimologice vocabularul specific al acestor domenii. Hasdeu a arãtat cel dintîi cã terminologia noastrã pãstoreascã este preponderent latinã ºi dacã, dupã cum cea legatã de agriculturã conþine un foarte însemnat fond de provenienþã slavã. Prezenþa în cantitate mare a vocabularului tehnic popular în EMR corespunde, deci, atît concepþiei generale a autorului asupra caracterului Dicþionarului, cît ºi preocupãrilor sale speciale de onomasiologie. Indicaþiile privind poziþia particularã a acestor termeni în raport cu limba literarã a vremii permit reconstituirea unui mare numãr de domenii terminologice: botanicã (alior, acriº), zoologie (albiºor), agriculturã (amãrunþesc), creºterea vitelor (ales, s.m.), viniculturã (afumatã, s.f.), industrie casnicã (alesãturã), medicinã popularã (albeaþã, acrum), vînãtoare (barac, alemesc), comerþ (agem(3)), minerit (bãiesc, vb.), militãrie (balimez, vb.), coregrafie (alivenci, agãnãu), arhitecturã (alaº), arheologie (advare, s.n. pl.), religie, teologie (Adormire, amvon, aghiasmã), mitologie (alã), muzicã (agem(4)) etc. Mulþi dintre termenii de acest fel, ilustraþi prin numeroase citate alese în special din rãspunsurile la chestionar, sînt însoþiþi de ample descrieri ale obiectelor, însuºirilor ºi acþiunilor pe care le denumesc. În cadrul articolelor consacrate acestora, se dau informaþii bogate ºi se reproduc texte, unele foarte lungi, privind tot felul de ocupaþii ºi meºteºuguri populare. De exemplu, se aratã, cu amãnunte, cum se argãsesc pieile de vulpe, de lup, de nurcã, cum se þese pînza de cînepã în argea, cum se domesticesc albinele, cum se vînau altãdatã puii de ºoim (alemesc, vb.), cum se treierã grîul, cum se cultivã viþa de vie, cum se preparã caºul, cum se întrebuinþeazã buruienile ºi alte plante medicinale în leacuri populare, în descîntece ºi în vrãji. Alþi termeni sînt prilej de descriere amãnunþitã a dansurilor ºi jocurilor de copii, a pãrþilor componente ale casei, morii, plugului, rãzboiului de þesut, stînii, a speciilor de plante etc. Din întreaga operã se degajã un interes excepþional pentru terminologia tehnicã ºi, prin aceasta, pentru formele strãvechi ale civilizaþiei rurale româneºti. Cuvîntul-titlu este pentru Hasdeu un prilej de a pãtrunde în adîncurile întunecoase ale istoriei, de a reconstitui, prin corelarea datelor reale ºi prin completarea, cu propria sa imaginaþie, a golurilor documentaþiei, formele îndepãrtate ale vieþii noastre materiale ºi spirituale.

8

INTRODUCERE
Cuvintele dispãrute din grai alcãtuiesc o cantitate însemnatã din totalul materialului lexical înregistrat. Preferinþele autorului, mãrturisite deja în prefaþã, sînt îndreptate permanent spre vocabularul arhaic, excerptat din textele vechi de limbã românã: „Lucrarea […] nu va avea în vedere anume limba românã literarã de astãzi, ci mai ales limba cea veche ºi graiul actual al poporului cu diverginþele sale dialectale” (I, p. VI). La multe cuvinte care aparþin fondului învechit se face menþiunea directã cã au ieºit din uz: acur „accourir”, acicea adv., adãvãsesc „dépenser, exténuer”, adint „être attentif”, d-afetea „gratis”, d-afirea „éminent, distingué”, a-greaþã „à grand peine”, albugine, alboare, alegînd adv., alem s.n., aleº adv., amãgeu etc. Altele, destul de numeroase, nu poartã indicaþia specialã cã sînt arhaisme, dar sensurile lor sînt ilustrate exclusiv prin citate din textele vechi, ceea ce însemneazã cã Hasdeu însuºi le considera ca atare. ªi din punctul de vedere al puterii de circulaþie se face o distincþie care trebuie luatã în consideraþie: unele cuvinte au în limba veche o circulaþie generalã, restrînsã în epoca modernã la zone dialectale periferice. Dacã pentru faza arhaicã a limbii citatele puteau fi gãsite în texte aparþinînd tuturor provinciilor româneºti, în schimb, pentru stadiul mai nou al acesteia, atestãrile provin doar din unele graiuri. Procesul lent de dispariþie a unui cuvînt, prin refugierea mai întîi în ariile mai depãrtate de centrul inovator sau în producþiile folclorice, cu o limbã conservatoare prin excelenþã, poate fi ilustrat cu numeroase exemple din Etymologicum. O bunã parte din imensul material înregistrat în EMR provine din rãspunsurile obþinute prin originala anchetã dialectalã întreprinsã de Hasdeu cu ajutorul intelectualilor din sate ºi tîrguri. Cercetarea cu un chestionar tematic a graiurilor locale îl situeazã pe marele învãþat printre promotorii geografiei lingvistice, dicþionarul sãu fiind prima operã lexicograficã în care se valorificã din plin rezultatele unei investigaþii, ºtiinþific organizate, în structura ramurilor teritoriale ale limbii noastre. Ideea anchetelor dialectale se nãscuse, desigur, din interesul special pentru variatele aspecte ale folclorului ºi, implicit, ale limbii populare. Cu aproape un sfert de secol înainte de publicarea celei dintîi opere de geografie lingvisticã, Atlasul lui Gilliéron, Hasdeu intuise ideea imposibilitãþii trasãrii unor limite fixe între unitãþile dialectale principale ale limbii: „Orice mapã geograficã implicã rezerva fluctuaþiunilor terminale; centrul fiecãrui dialect e pronunþat, hotarele sînt echivoce” (Principii de linguisticã, în CB, III, Anexe, p. 59). De aceea, prin chestionarul sãu, a urmãrit culegerea de material de limbã vorbitã dintr-o reþea foarte deasã de puncte, de peste 700 (cele mai multe din Moldova, Muntenia ºi Oltenia). În felul acesta, faptul particular de limbã putea fi localizat cu mare exactitate. Hasdeu ajunsese ºi la ideea cã dialectele ºi graiurile se disting nu atît prin elemente de vocabular sau de morfologie, cît mai ales prin trãsãturi fonetice, acestea din urmã avînd avantajul cã se repetã într-un numãr mare de cazuri. Acesta este ºi rostul în chestionar al abundenþei de întrebãri privitoare la foneticã. Publicat în cadrul prefeþei la Dicþionar, chestionarul este alcãtuit din 206 întrebãri repartizate astfel: 46 de foneticã, 3 de gramaticã, 86 de lexic ºi 71 în legãturã cu diferite obiceiuri, credinþe, practici populare etc. Cele din prima categorie, redactate simplu, ca toate celelalte, au în vedere mai ales posibilitatea conservãrii în graiuri a unor fonetisme vechi ca: rotacismul, l ºi n în poziþie moale, i plenison la pluralul masculinelor, diftongul ea în tipul leage, -u final în omu ºi

9

INTRODUCERE
facu, en în cuvente, africata dz, distincþia r- rr, palatalizarea labialelor (fenomen strãvechi, dupã Hasdeu) etc. Întrebãrile de gramaticã se referã la repetarea dupã verb a pronumelui conjunct ca obiect direct sau indirect (l-am vãzutu-l, i-am datu-i), la construcþiile de aparent dezacord de tipul oamenii merge ºi la formele de plural ale substantivului mînã. Întrebãrile de lexic cer întocmirea unor liste de terminologie localã privind cele mai variate aspecte ale universului vieþii omului simplu: fauna, flora, mineralele, conformaþiile naturii, fracþiunile timpului, ocupaþiile, uneltele, jocurile, cîntecele, relaþiile sociale etc. Aproape fiecare întrebare de lexic îmbrãþiºeazã larg un întreg domeniu terminologic, ca de exemplu: „cum se numesc deosebitele unelte sau scule de plugãrie?” ori „cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la ciobãnie, bunãoarã felurile de locuinþã ciobãneascã, uneltele obicinuite de cãtrã ciobani, vorbe despre pãºiune, despre brînzeturi ºi lãpturi cu felurile lor ºi cu chipul de a le face?” În sfîrºit, ultima parte de întrebãri se referã la viaþa psihicã a poporului, adicã la superstiþii, credinþe, obiceiuri, tradiþii, legende, sãrbãtori, astronomie popularã etc. ªi aceste întrebãri vizeazã conservatismul formelor vechi de manifestare spiritualã a poporului. Prin chestionarul sãu, cu o tematicã atît de vastã, Hasdeu preconiza o explorare aproape radicalã a limbajului popular ºi a folclorului (în sensul larg al termenului), care nu putea fi realizatã decît cu ajutorul unor corespondenþi culþi (preoþi ºi învãþãtori), nãscuþi ºi trãiþi în sate sau în tîrguri, vorbitori atît ai graiurilor locale cît ºi ai limbii literare, familiarizaþi cu îndeletnicirile rurale ºi adînc cunoscãtori ai vieþii spirituale populare. Hasdeu a presupus la corespondenþii sãi capacitatea de a distinge ei singuri între ceea ce este local ºi ceea ce este general popular sau literar. Rezultatele acestei anchete, însumînd un material imens, se pãstreazã, dupã cum se ºtie, la Academia Românã ºi sînt valorificate de lexicografii de astãzi. Materialul folcloric ºi etnografic, excepþional de interesant, îºi aºteaptã încã cercetãtorii ºi editorii. O caracteristicã de seamã a Etymologicului este apelul permanent la datele dialectologiei. Afarã de faptele materiale de grai, multe dintre ele înregistrate ºi în atlasele ºi monografiile ulterioare, în paginile acestei opere sînt puse ºi, uneori, bine soluþionate, problemele teoretice fundamentale ale dialectologiei noastre. Astfel, încã înainte de Densusianu, Hasdeu a stabilit identitãþi lingvistice între bãnãþeni ºi istroromâni (v. Bãnat), arãtînd cã aceºtia din urmã au emigrat din zona de vest a teritoriului dacoromân (idee emisã încã din 1872, în introducerea la Vocabularul istriano-român al lui Ion Maiorescu, publicat de Hasdeu în Columna lui Traian). Tot el a arãtat cã la venirea ungurilor o ramurã de români din vest a fost împinsã spre Moravia ºi cã absenþa elementelor ungureºti din dialectele populaþiei româneºti din sudul Dunãrii e o dovadã cã aceasta, la începutul mileniului nostru, se desprinsese deja de trunchiul român comun. Reconstrucþia românei comune poate fi realizatã numai prin comparaþie interdialectalã. De asemenea, Hasdeu a relevat asemãnãrile mari între graiurile din Banat ºi cele din Moldova: „Existã alte puncturi, vocalice, consonantice ºi chiar morfologice, în cari graiul bãnãþenesc se întîlneºte cu al moldovenilor, ca ºi cînd moldovenii, în specie cei de la nord, ar fi o veche migraþiune de la Timiº prin þara Criºului ºi prin Maramurãº, contopitã apoi în Moldova de mijloc cu un curent sudic oltenesc” (v. Bãnat). Din Dicþionar rezultã ºi concepþia lui asupra repartiþiei dialectale a dacoromânei, concepþie care corespunde, în linii generale, cu a dialectologilor de astãzi. Se observã uºor cã

10

INTRODUCERE
localizãrile cele mai frecvente ale termenilor regionali (cuvinte-titlu sau sinonimele acestora), ale unor sensuri secundare ºi construcþii sintactice, ori ale particularitãþilor fonetice se fac la graiurile din Moldova, Muntenia, Oltenia, Banat, Munþii Apuseni ºi, mai rar, din Maramureº, ariile principalelor noastre unitãþi dialectale corespunzînd, în general, provinciilor istorice româneºti. Subdialectul din Banat este descris complet (dupã Enea Hodoº, Poezii poporale, Caransebeº, 1892, p. 3-9). De vorbirea bãnãþenilor ºi a moþilor s-a ocupat ºi în lucrãri special consacrate acestora. În cuprinsul diverselor articole din Dicþionar, particularitãþile celorlalte graiuri sînt rãspîndite cu dãrnicie. Referirile la vorbirea din Oltenia sînt de o frecvenþã frapantã. Bizuindu-se pe comunicãrile corespondenþilor, autorul localizeazã elementele regionale cu cea mai mare exactitate, mergînd de multe ori pînã la indicarea precisã a satului în care apar, face distincþii de grai pe sexe, pe generaþii, pe pãturi sociale sau culturale, ca ºi cum s-ar conforma rigiditãþii ºtiinþifice impuse de procedeele anchetelor dialectale directe de astãzi. De exemplu rãspîndirea fenomenului palatalizãrii labialelor, pe care îl urmãreºte în detalii pe baza rãspunsurilor la chestionar, se înfãþiºeazã în paginile lui Hasdeu (vol. III, sub B) întocmai ca pe o hartã de atlas. În întregul Dicþionar sînt nenumãrate elementele de limbã, vechi sau noi, ca ºi cele de folclor ºi de etnografie, care, prin trãsãturile regionale care le marcheazã, se preteazã la cartografiere. Cu titluri aparte, figureazã în EMR ºi cîteva cuvinte din dialectele sud-dunãrene, cuvinte de origine latinã ºi presupuse ca generale în româna comunã, de ex. arom. abeare, (d-)adun adv., amãreaþã, alunariu, banã (care nu e latin, cum crede Hasdeu, ci albanez tîrziu) etc. În cuprinsul articolelor consacrate mai ales cuvintelor fundamentale, sînt trecute ºi formele aromâne ºi istroromâne (de ex. sub abat, acaþ, acopãr etc.). De asemenea, corespondentele sudice sînt invocate ori de cîte ori e nevoie pentru explicarea evoluþiilor fonetice, gramaticale sau semantice, ori pentru reconstrucþia unei forme în româna comunã. Numãrul acestora este, în tot Dicþionarul, foarte mare, ceea ce înseamnã cã autorul a avut în vedere din capul locului elementul popular (mai ales latin) comun tuturor ramurilor de români. Un alt sector al vocabularului care a atras de timpuriu atenþia lui Hasdeu îl formeazã numele proprii. În repetate rînduri el a stãruit asupra importanþei acestora pentru istorie. În EMR, numele proprii care reprezintã cap de articol sînt în numãr de circa douã sute, repartizate aproximativ egal la cele douã mari grupuri esenþiale: nume de persoane ºi toponimice. Se întîlnesc nume de familii ilustre ºi de personalitãþi remarcabile din istoria noastrã (Arbure, Balº, Basarabã, Baºotã, Bãlãceanu, Bãlcescu, Bãleanu etc.), nume de familie ºi de botez extrase din documente vechi, nume biblice, nume de persoane legate de mituri, de credinþe populare strãvechi, religioase sau pãgîne, nume de sãrbãtori populare, de personaje din producþiile folclorice (basme, legende, descîntece, vrãji) etc. Iatã cîteva dintre acestea: Adam, Aguº, Aghiuþã, Albul, Aleodor, Aleargã-cale, Alexie, Alimoº, Alion, Andrea, Andrei, Antãnãsii, Arap-Alb, Sfîntu-Aºteaptã, Avestiþa, Avram, Baba-Novac, Barbã-Cot etc. Din toponimie, remarcãm nume de sate (Adunaþi, Afumaþi, Alexeni, Alimpeºti, Amara, Atîrnaþi, Avereºti, Avrig, Bãbeni, Bãiþa, Bãinþi, Bãjeºti), de tîrguri ºi oraºe (Abrud, Agiud, Aiud, Arad, Azuga, Bacãu, Baia, Bãileºti), de provincii (Ardeal, Bãnat), de þãri ºi continente (Agem, America, Anadol, Aravia), de mînãstiri (Agapia, Agafton, Arnota, Aron-Vodã), de rîuri (Amaradia, Ampoi, Argeº, Arieº, Bahlui) etc.

11

INTRODUCERE
Din seria numelor proprii înregistrate în Dicþionar fac parte ºi cele care denumesc titlurile unor cãrþi religioase sau populare: Apostol, Acatist, Alexandria, Arghir. Aceste nume prilejuiesc autorului întinse discuþii despre cele mai vechi texte bisericeºti sau despre circulaþia cãrþilor populare. Lista numelor proprii depãºeºte cu mult cifra datã mai sus dacã þinem seama cã numeroase altele apar în cuprinsul articolelor numelor comune de la care s-au format. De exemplu sub bade, badiu, bãlan, barzã, barbã etc. sînt notate ºi numele de persoanã provenite din acestea, dupã cum sub albinã, babã, baci, bade, baltã, bahnã etc. apar ºi numele de localitãþi denumite astfel sau derivate de la ele. Lista creºte încã dacã adãugãm numele de familie provenite din nume de botez ºi tratate sub titlurile acestora din urmã, precum ºi numele de locuri formate din nume de persoane ºi prezentate laolaltã (de ex. Adamescu, Adamoiu, Adamache, Adameºti, Adam etc.). Unele nume proprii reprezintã de fapt titlurile unor lungi articole de istorie româneascã, cu investigaþii stãruitoare în documente ºi texte vechi. La numele de persoane de exemplu, se întocmesc adesea arbori genealogici (Balº, Bãlãceanu), se insistã asupra poziþiei sociale, politice, culturale a persoanelor respective (voievozi, dregãtori, conducãtori de oºti, mari boieri), asupra implicaþiilor acestora în desfãºurarea unor evenimente din istoria naþionalã (Basarabã, Bãleanu etc.). La cele aparþinînd folclorului ºi etnografiei, se descriu diferite obiceiuri, credinþe, practici populare strãvechi sau se studiazã personajele, se urmãresc motivele în filiaþia sau interferenþa lor, se presupun influenþe. Comparaþiile ºi asocierile se bazeazã pe cunoºtinþe vaste asupra folclorului ºi mitologiei popoarelor vecine sau romanice, nordice, orientale, ca ºi a mitologiei lumii antice. Nu mai puþin importante sînt numele legate de sate, oraºe, mînãstiri, provincii, care, de asemenea, sînt cercetate în contextul istoriei, arãtîndu-se rolul pe care acestea l-au jucat în dezvoltarea economicã, politicã ºi culturalã de-a lungul secolelor. Despre Bacãu de exemplu, se scrie cã pe la 1400 era un oraº deja întemeiat, în plinã înflorire sub Alexandru cel Bun, cã fusese reºedinþã domneascã ºi apoi episcopalã, oraº comercial ºi punct de vamã. La mînãstirea Agapia, fondatã în a doua jumãtate a secolului al XVI-lea, se aflau – zice Hasdeu – „o mulþime de manuscrise slavice ºi româneºti, unele foarte interesante.” Exemplele de acest fel se pot înmulþi. De un interes excepþional pentru istorie sînt ºi unele nume comune. Astfel ban(1) este un veritabil studiu asupra istoricului bãniei olteneºti, ban(2), o istorie a numismaticii noastre, baºtinã, un întins articol despre dreptul feudal din Þãrile Române etc. Potrivit concepþiei cã Dicþionarul trebuie sã înregistreze toate elementele limbii, au fost incluse ºi articolele consacrate morfemelor lexicale derivative. Introducerea unui numãr relativ mare de sufixe este un prilej pentru autor de a stabili etimologia a numeroase cuvinte care se ordoneazã în serii de derivate unitare. Sînt tratate sub titluri separate sufixele: -ac, -achi, -aci, -àdia, -ag, -ai, -alã, -ame, -an, -ar, -are, -àreþ, -ariþã, -astru, -aº, -at, -atec, -aþ, -ãu. Procedeul de cercetare a sufixelor nu diferã, în esenþã, de al lingviºtilor de astãzi. Hasdeu precizeazã etimologia ºi valorile sufixelor, deosebeºte cuvintele moºtenite sau împrumutate, cu care ni s-a transmis sufixul, de cele derivate pe teren românesc, separã cuvintele derivate de cele a cãror finalã se identificã fonetic cu sufixul, categoriseºte semantic ºi morfologic cuvintele care stau la baza derivatelor, face aprecieri asupra productivitãþii sufixelor, observã variantele (de ex. -er în sãbier, pivnicer este

12

INTRODUCERE
varianta lui -ar). Exemplele aduse în discuþie sînt în numãr considerabil, ceea ce dovedeºte cã Hasdeu nu a minimalizat posibilitãþile limbii noastre de a-ºi crea cuvinte noi prin mijloace interne. În afarã de sufixele examinate în articole speciale, multe altele sînt expuse la cuvintele derivate sau la cele care au la finalã un segment identic din punct de vedere fonetic cu un sufix. De exemplu, sub baniþã aminteºte de suf. -iþã, sub baºardinã, de suf. -inã, sub Baºotã, de suf. -otã, obiºnuit la nume de familie, sub bãboi, de suf. augmentativ -oi, sub Bãcilã, de suf. -ilã, frecvent la nume de persoane (Buºilã, Bãdilã, Frãþilã, Murgilã, Zorilã). Despre suf. -zã (v. Barba-Cot), comparabil cu alb. -zë, afirmã cã e moºtenit de la daci, în cuvinte ca: pupãzã, coacãzã, speteazã, cintezã, spînz, mînz. De origine autohtonã considerã ºi sufixele -ac (cu probabilitate), -oma (în avaloma, avidoma, hojma), -man. Trebuie adãugat, în sfîrºit, cã la numeroase cuvinte-titlu întocmeºte lista derivatelor formate din acestea, ca de exemplu seria de diminutive a lui bade, derivatele onomastice constituite pe baza numelui de persoanã Bale, familia de cuvinte a lui barã etc. În concluzie, Hasdeu a realizat în Etymologicul sãu o operaþie de sintezã asupra formãrii cuvintelor, pornind de la elementul formal comun seriilor de derivate. Fãrã îndoialã cã dacã opera ar fi fost completã am fi avut, încã de atunci, un veritabil tratat de formare a cuvintelor în româneºte. Ca prefixe sînt înregistrate: ac-, ad-, arhi-, baº-. Sub ac- trateazã reflexele româneºti ale deicticului latin ecce- (eccum) în: acel, acest, acum, acãtare, iar sub ad- urmãreºte compusele cu lat. ad moºtenite: afum, alung, adaog, adun, adevãr, adãpost. Arhi- ºi baºsînt pseudoprefixe. Cel dintîi, de origine neogreacã, apare în titulatura ierarhicã bisericeascã (arhiepiscop, arhipãstor) ºi la superlativul unor adjective (arhiplin), celãlalt, de provenienþã turcã, dispãrut de multã vreme, denumea ranguri boiereºti în statul feudal (baº-ciohodar, baº-ceauº). În EMR figureazã ºi circa 120 de cuvinte compuse, unele tratate ca cuvinte-titlu, iar altele în cadrul articolelor elementelor componente de bazã, la locul lor alfabetic fãcîndu-se numai trimiterea. Cele mai multe sînt locuþiuni adverbiale populare sau arhaice, constituite dintr-un substantiv sau adverb ºi prepoziþia a sau d(e)-a: a-timp, a-mînã, a-mijloc, d-a mirarea, de-a surda, d-a ruptul calului, a-ochi etc. Dintre substantive, mai frecvente sînt denumirile botanice: asudul-calului, aiul-ºarpelui, aiul ursului, aiul-cioarei, acriº-pãsãresc, barba-împãratului, barba-lui-Aron, alunã-de-pãmînt, sau folclorice ºi mitologice: Aleargã-cale, Agerul-pãmîntului, Baba-Coaja, Statu-palmã-barbã-cot, argint-viu, apã-moartã, apã-vie. Sînt de remarcat ºi cîteva compuse verbale arhaice cu ainte (calcuri efectuate în limba textelor vechi): ainte-apuc, ainte-pomenesc, ainte-pun, ainte-vãd, interjecþia araca-n de mine ºi altele. Numãrul compuselor e mult mai mare dacã luãm în seamã ºi pe cele care apar sub titlurile cuvintelor simple ºi au la iniþiala primului element component alt sunet decît a sau b. De exemplu, la babã figureazã ºi nume de plante ca: dinþii-babei, colþul-babei, urechea-babei etc. Lista de cuvinte a EMR pune o problemã specialã în legãturã cu omonimele. Cele distinse prin etimologie sînt date în articole separate, ca de exemplu ar (verb, sufix ºi pers. a III-a sg. a vb. auxiliar avea la optativ), acaþ (substantiv ºi verb), acar (în acar-cã, acar-ce ºi subst.), ad (prefix ºi substantiv învechit).

13

INTRODUCERE
Regula este extinsã ºi la valorile gramaticale, uneori ºi semantice, ale aceluiaºi cuvînt. De exemplu abanos formeazã douã articole, ca substantiv ºi ca adverb, adînc figureazã sub patru titluri, ca adjectiv, adverb, substantiv ºi verb, Adam e tratat de trei ori, ca nume biblic ºi mitologic, ca nume de persoanã ºi ca toponimic, apãs, de douã ori, ca verb ºi ca substantiv, aprins, de trei ori, ca adjectiv ºi ca substantiv (de douã ori, cu sensuri diferite). Substantivul albeaþã apare sub patru titluri, dupã sensurile deosebite, apã este de ºase ori cap de articol (plus un plural ape ºi ºapte compuse pe baza lui apã). Exemplele de acest fel sînt nenumãrate. Sînt însã ºi cazuri cînd aceastã separaþie nu se face: adevãrat, ca adj. ºi adv., reprezintã un singur cap de articol (dar adj. ºi adv. adevãr sînt separate). Procedeul de tehnicã lexicograficã de a constitui mai multe articole pentru acelaºi cuvînt în funcþie de apartenenþa lui la clase morfologice diferite sau în funcþie de accepþiunile terminologice deosebite (nume comun, nume de persoanã, topic, tehnic), nu trebuie considerat o limitã a Dicþionarului. Hasdeu urmãreºte modalitatea internã de îmbogãþire a vocabularului atît prin schimbarea clasei gramaticale cît ºi prin interferenþa sectoarelor lexicale, în special a terminologiilor tehnice. Aceste false omonime sînt legate între ele prin indicaþia cifricã de la umãrul stîng al titlului ºi prin trimiterile pentru etimologie ºi pentru numeroase precizãri de descriere la cuvîntul de bazã. De exemplu la arici(1) „hérisson” se aratã cã din el descind ºi cele opt înþelesuri secundare (numerotate de la 2 la 9), care formeazã titluri aparte, fiind însoþite ºi de trimiterea la sensul fundamental. La adjectivul apoi, din limba veche, se explicã provenienþa lui din adverbul apoi, amîndouã cu titluri separate. Aproape în toate cazurile similare Hasdeu procedeazã în felul acesta, încît cuvintele în discuþie nu apar izolate nici gramatical, nici semantic, nici etimologic. De aceea, obiecþia cã prin acest procedeu s-ar fi încãlcat principiul istoric în organizarea materialului lexical nu este de loc întemeiatã. Întotdeauna cititorului i se oferã suficiente elemente pentru a-ºi imagina locul exact pe care-l ocupã cuvîntul în cadrul familiei din care face parte. E potrivit sã facem aici o observaþie specialã în legãturã cu cantitatea de cuvinte din EMR. Din cauza absenþei neologismelor, aceasta este, evident, mai redusã faþã de volumul celor înregistrate în dicþionarul lui Puºcariu. Lista totalã e însã mult mai mare dacã avem în vedere faptul cã în Etymologicum, operã de lexicologie în primul rînd, sînt numeroase cuvinte care nu formeazã cap de articol dar, referindu-se la cele din titlu prin sinonimie, antonimie, etimologie, derivare, asociere contextualã etc., sînt supuse unor discuþii atît de largi încît depãºesc simplul rol de definire ºi explicare a celor din titlu. De exemplu sub an(1) autorul discutã ºi pe vãleat ºi pe mulþumesc, sub numele propriu Ana cerceteazã ºi pe Buziana, la apã-vie urmãreºte pe larg ºi pe apã-vioarã, la apoi aprofundeazã ºi pe înapoi, sub ba explicã ºi pe bai, sub baierã, pe pajurã, talisman, dezbãra, sub toponimicul Bãinþi vorbeºte, cu citate din cronici, ºi de numele de persoanã Bainski, la baºtinã se ocupã ºi de ohabã ºi uric, la batal, de vãtui ºi bãtãlãu etc. Ne întîmpinã, de asemenea, o cantitate impresionantã de cuvinte explicate numai etimologic, ca analogie pentru particularitãþile evoluþiei fonetice, gramaticale ºi semantice ale cuvintelor-titlu, ori ca exemplificare a unui tip de derivare. Astfel la suf. -ãiesc (la pers. I sing. a indicativului prezent a verbelor în -ãi) se înºirã peste optzeci de verbe, iar la -an se dau peste cincizeci de derivate cu acest sufix. O datã cu etimologia lui andrea(2), se noteazã ºi provenienþa cuvintelor ibric, ibriºin, surcea, vergea, ac, sulã, igliþã, mãtreaþã, mãturã, þandãrã, ºindrilã, bg. guberka.

14

INTRODUCERE
Prin urmare, lãsînd deoparte sinonimele (ºi alte cuvinte) folosite exclusiv pentru definire, putem spune cã totalitatea celor discutate, integral sau numai parþial, este copleºitor de mare. Hasdeu recurge la acest material lexical imens potrivit concepþiei sale de a studia cuvîntul-titlu în multiplele relaþii pe care acesta le contracteazã cu alte cuvinte. Trecînd acum la examinarea structurii1 articolelor din Etymologicum, trebuie arãtat mai întîi cã a supune redactarea lui Hasdeu unei analize minuþioase în spiritul exigenþei tehnicii lexicografiei de astãzi contravine intenþiei lui de a realiza cu acest dicþionar „cartea de lecturã cea mai rãspînditã, cea mai atrãgãtoare”, eliberatã de laconismul abreviaþiilor, de stilul tehnicist al dicþionarelor obiºnuite, o carte în care faptele de limbã sã fie ºi un prilej de a discuta despre întregul trai, trecut ºi prezinte, al poporului. „Orice cuvînt – zice Hasdeu – oglindeºte un lucru, o fiinþã, o idee, o datinã; aceste lucruri, aceste fiinþe, aceste idei, aceste datine, eu m-am încercat ºi mã încerc a le apuca cîne-cîneºte din ieri ºi din astãzi al poporului român; dar, pentru ca ele cu adevãrat sã nu fie perdute, pentru ca sã poatã rodi cu îmbelºugare în brazdele cele adînci ale zilei de mîine, mã tem a le da seci, sarbede, retezate, ci m-am silit ºi mã voi sili a le aduce palpitînde de viaþã pe ogorul neamului românesc” (II, p. XVIII). Prin urmare, opera aceasta trebuie judecatã prin ea însãºi, ca un caz unic în istoria dicþionarelor. Raportarea ei la alte lucrãri lexicografice este, din multe puncte de vedere, nu numai nemotivatã, dar ºi ineficientã. Aglomerarea de fapte extralingvistice nu este o „lacunã” a Dicþionarului, ci un scop pe care, cu toatã conºtiinþa, Hasdeu l-a urmãrit printr-o muncã titanicã ºi o nemaiîntîlnitã pasiune. Libertãþile mari pe care autorul ºi le-a îngãduit în organizarea materialului lingvistic propriu-zis concordã întru totul cu modul de înfãþiºare a abundenþei de elemente extralingvistice (istorice, folclorice, etnografice etc.). Dacã spaþiul rezervat unor cuvinte este mai mare decît cel impus de gradul lor de importanþã în practica propriu-zisã a comunicãrii, faptul se justificã prin criterii cu totul particulare: etimologia, greu de soluþionat, a cuvintelor respective, importanþa lor excepþionalã în folclor, în istorie, în mitologie etc. Era, oare, mai utilã definiþia strict lexicograficã a basmului, urmatã de cîteva citate ºi de etimologie, care încheiau articolul, decît excelentul studiu de folclor pe care autorul îl elaboreazã în cele aproape ºaizeci de coloane sub pretextul acestui cuvînt-titlu? ªi apoi, cercetarea caracteristicilor, a speciilor etc. ale basmelor nu porneºte de la elementele care definesc noþiunea ca atare? Ordinea în care sînt dispuse pãrþile constituente ale articolelor este una din manifestãrile concepþiei de organizare liberã a materialului lexical. Astfel, partea etimologicã, tratatã de obicei la sfîrºitul articolului, în multe cazuri este elucidatã cãtre începutul lui. Definirea cuvîntului se face nu numai imediat dupã traducerea în francezã, ci, de multe ori, dupã sinonime sau între citate. Alteori se ignoreazã cu totul, rãmînînd în seama corespondentelor franceze, a sinonimelor sau a citatelor. Nici echivalenþele sau oponenþele semantice nu au un loc stabil. S-ar spune cã numãrul variantelor este foarte restrîns þinînd seama numai de cele care apar îndatã dupã titlu: bariz (ºi bariº, barij), basn (ºi basnu, basnã), dar în cuprinsul articolelor sînt menþionate numeroase altele, încît lista totalã nu e deloc sãracã: baºca (în art. ºi bascã), bazaconie (în art. ºi bezaconie ºi bozocoane), bãcuiaþã (în art. ºi masc.
Observaþii preþioase la Mircea Seche, Activitatea lexicograficã a lui B. P. Hasdeu, în vol. Schiþã de istorie a lexicografiei române, II, Ed. ªtiinþificã, Bucureºti, 1969, p. 9 º. u.
1

15

INTRODUCERE
bãcuieþ), bãlmãjesc (în art. ºi bãlmãgesc), bãltag (în art. ºi baltag, baltac), antihîrþ (ºi antehrîst, antihîrstu, antehîrs, antihîrs), aori (ºi aoria, aoare), apãrãtor (ºi apãrãtoriu), arbure (ºi arbor) etc. Partea explicativã a Etymologicului atrage atenþia în primul rînd prin bogãþia de sinonime. Acestea au rostul de a completa sau chiar de a suplini definiþia cuvîntului-titlu. Seriile sinonimice sînt uneori foarte lungi, ca de exemplu la bandraburã „cartof”, unde se înºirã, dupã Barcianu, 16 echivalenþe semantice regionale, ori la bahorniþã „femme depravée”, la care se citeazã, dupã Opincaru a lui Jipescu, 22 de sinonime. Adeseori se fac menþiuni privitoare la rãspîndirea teritorialã a sinonimelor, la originea, frecvenþa ºi valoarea lor stilisticã. Autorul insistã mereu ºi asupra diferenþelor de nuanþã dintre sinonime ºi cuvintele-titlu. De pildã, bãcsãilã e sinonim cu bãcsai ºi bãcsãios, dar se precizeazã cã are „o nuanþã mai ironicã datoritã sufixului intensiv -ilã”. La bãdiþã noteazã: „deminutiv din bade, mai desmierdãtor decît bãdicã ºi mai puþin decît bãdiºor, bãdiþã este mijlociu între amîndouã”. Despre bihã spune cã e „sinonim cu tãgadã, dar cu un înþeles mai puþin general”. În concurenþa dintre ele, unele sinonime dispar din limbã, cum s-a întîmplat cu pãnurã, alungat de aba, care, la rîndul sãu, cedeazã sub presiunea lui dimie (v. aba), sau cu bãiestrar, cuvînt vechi, pe care l-au înlocuit rîndaº ºi rîndaº de bucãtãrie. Cu frecvenþa unui adevãrat procedeu, Hasdeu alege citate, mai ales de limbã veche, în care cuvîntul din titlu sã figureze alãturi de sinonimul sãu. Asuprealã, de exemplu, apare, pe rînd, în acelaºi context cu strîmbãtate, nevoie, nãpaste, dodeialã, nãduºealã, armãºie, împresurare, cu care raportul de sinonimie e mai apropiat sau mai depãrtat. Celebra teorie a circulaþiei cuvintelor, formulatã de Hasdeu pentru prima oarã în istoria lingvisticii, îl reprezintã ca promotor al metodei statistice aplicate astãzi în cercetarea limbii. Elaborarea acestei teorii, a „limbii în circulaþiune”, cum o numea Hasdeu însuºi, a fost determinatã de statistica lexicalã pe origini întocmitã de Cihac ºi înfãþiºatã în prefaþa dicþionarului sãu etimologic. Potrivit acestei statistici, numãrul extrem de restrîns al elementelor latine din vocabularul românesc (1/5 în raport cu 2/5 slave, 1/5 turceºti ºi 1/5 de alte origini) intra în contradicþie evidentã cu caracterul general latin al gramaticii. O statisticã asemãnãtoare întocmise pentru englezã, în 1841, Thommerel, pe baza dicþionarului lui Robertson, constatînd cã elementele romanice sînt aproape de trei ori mai numeroase decît cele germanice. De aici nu trebuie trasã concluzia, susþine Hasdeu, cã engleza nu ar fi limbã germanicã, dupã cum statistica lui Cihac nu trebuie sã conducã la ideea cã româna nu ar fi limbã romanicã. Un cuvînt este cu atît mai bogat cu cît are o putere circulatorie mai activã ºi o bogãþie semanticã mai mare. În utilizarea concretã a limbii, un cuvînt polisemantic conteazã ca atîtea cuvinte cîte sensuri are; de asemenea, diferenþele de frecvenþã dintre cuvinte determinã distincþiile valorice dintre ele. În englezã, elementele germanice, iar în românã elementele latine sînt cele care au o importanþã covîrºitoare faþã de cele romanice, respectiv slave ori de alte origini. Hasdeu nu contestã, deci, faptul cã în românã sînt multe cuvinte nelatine întrebuinþate frecvent, dar în comparaþie cu cele de origine latinã acestea sînt totuºi în numãr redus: „Negreºit, slavismele la români ºi chiar turcismele nu sînt puþine; în c i r c u l a þ i u n e însã, adecã în activitatea cea vitalã a graiului românesc, în miºcarea cea organicã, ele se perd aproape cu desãvîrºire faþã cu latinisme” (I, p. LII).

16

INTRODUCERE
Fãrã sã nege rezultatele statisticii lui Cihac1, Hasdeu a dovedit însã în polemica sa cu acesta cã fizionomia realã a vocabularului se cunoaºte numai printr-o statisticã a unitãþilor lexicale diferenþiate prin valoarea de circulaþie. El a intuit astfel existenþa fondului principal lexical, constituit din cuvintele cele mai importante ºi de cea mai mare frecvenþã în vorbire. Acestea sînt, în românã, în mare majoritate, de origine latinã. Cercetãrile statistice ulterioare întreprinse cu metoda descoperitã, în esenþã, de Hasdeu îi dau dreptate întru totul. Astfel, în 1942, D. Macrea a arãtat cã în limba poeziilor antume ale lui Eminescu elementele latine apar în procent de 48,68%, cu o circulaþie de 83%, pe cînd cele slave în procent de 16,81%, cu o circulaþie de numai 6,93%.2 Mai tîrziu, Al. Graur a dovedit cã în fondul principal de cuvinte al românei procentul de elemente latine întrece aproape de douã ori ºi jumãtate pe al celor de provenienþã slavã. 3 Concepînd limba ca un sistem, „un tot armonios în care toate se aflã în cea mai strînsã corelaþiune” (I, p. XLIV), Hasdeu a extins „principiul circulaþiunii” la toate domeniile limbii: „Pretutindeni în linguisticã – scrie el – un ingredient întrebuinþat de 4 sau de 6 ori în intervalul d are o valoare utilã duplã sau triplã decît un ingredient identic întrebuinþat numai de 2 ori în acelaºi interval d. În acest mod, 100 de ingrediente, utilizate fiecare numai cîte 1 datã pe zi, valoreazã mai puþin decît 25 ingrediente utilizate fiecare de cîte 5 ori” (I, p. LVI). Remarcabile sînt observaþiile lui privind frecvenþa ºi distribuþia fonemelor, intuind astfel unele teze fundamentale ale lingvisticii structurale contemporane4: „La români sonul r […] se repetã cel puþin de 15 ori la fiecare 100 de consoane. Putem oare sã-i dãm aceeaºi valoare ca lui h, întrebuinþat de vro 2 ori la 150 de consoane? Ba chiar toate guturalele ºi palatalele la un loc: h, k, g, [= k’],  ºi j, deºi sînt 6 la numãr, totuºi circuleazã în limba românã mai puþin decît singurul r. Sã presupunem un moment cã circulaþiunea lui j ar fi la noi tot aºa de deasã ca a lui r, încît sã se zicã cu drept cuvînt: 1j = 1r; atunci însã tipul fonologic al graiului românesc ar fi cu desãvîrºire altceva, fãrã nici o asemãnare cu ceea ce este astãzi. În circulaþiune darã ºi iarãºi în circulaþiune se oglindeºte faþa cea fonicã, ca ºi cea gramaticalã, ca ºi cea lexicã a unei limbi” (I, p. LV-LVI). Aceste idei, de o puternicã originalitate ºi de importanþã capitalã pentru studierea limbii, sînt aplicate mereu la faptele înregistrate în Dicþionar. Deseori se indicã circulaþia activã a unor cuvinte, sensuri, forme ºi construcþii sintactice, în opoziþie cu prezenþa pasivã în limbã a altora, se precizeazã zonele dialectale, stilurile, aspectele limbii sau tipurile de texte în care circulã frecvent elementele discutate, se stabilesc proporþii în legãturã cu frecvenþa sinonimelor, se urmãreºte distribuþia, în anumite poziþii contextuale, a unor foneme, în general se încearcã, în limita informaþiilor de care dispune autorul, stabilirea poziþiei în sistem a faptelor de limbã potrivit capacitãþii lor de circulaþie. Iatã cîteva
Mircea Seche, op. cit., I, p. 107, efectuînd un control al acestor rezultate, aratã cã sînt inexacte, cã nu reflectã situaþia etimologicã realã înfãþiºatã în dicþionar. Elementele latine sînt peste 45% din termenii înregistraþi, pe cînd cele slave, sub 35%. 2 D. Macrea, Circulaþia cuvintelor în limba românã, în Transilvania, anul 73 (1942), nr. 4, p. 268-288; vezi ºi Probleme de lingvisticã românã, Ed. ªtiinþificã, Bucureºti, 1961, p. 40-41. 3 Al. Graur, Încercare asupra fondului principal lexical al limbii române, Ed. Acad. R.P.R., Bucureºti 1954, p. 48-59. 4 Cf. Al. Rosetti, Bogdan Petriceicu-Hasdeu ºi studiul limbii române, în Limba românã, XII, 1963, nr. 5, p. 461.
1

17

INTRODUCERE
exemple. La cuvîntul bade, popular prin excelenþã, noteazã cã în volumul de doine ºi strigãturi al lui Jarnik ºi Bîrsanu ne întîmpinã de „peste 150 de ori, afarã de formele cele deminutivale”, iar la asemenea menþioneazã cã apare de patru ori într-o fabulã de Donici. Pornind de la un fragment din Legenda Sfintei Vineri (editat în CB, II, 154), constatã cã frecvenþa pronumelui acel este mult mai mare decît a lui acest: „În adevãr, în gura poporului circulaþiunea lui acel cu diferitele lui varianturi faþã cu circulaþiunea lui acest cu varianturile lui este cam de 7 cãtrã 3 ºi poate chiar mai mare. E de observat, în treacãt, cã la Plaut ecc-illum (= acel) ne întîmpinã de vro ºapte ori, pe cînd ecc-istum (= acest) abia dacã va fi de vro douã” (v. acel). Frecvenþa superioarã a lui acela (cu -a deictic) în comparaþie cu acel este explicatã prin preferinþa românei de a postpune pronumele adjectiv faþã de nume: „în graiul românesc însã, fiind o tendinþã foarte pronunþatã de a postpune elementele pronominale, de aci urmeazã cã circulaþiunea lui acel e rarã în comparaþie cu a lui acela. În limba veche acela uzurpã adesea locul lui acel pînã ºi denaintea numilor” (v. acel). Chiar la începutul Dicþionarului (sub a), Hasdeu aratã cã în românã numãrul cuvintelor care încep cu a- este extrem de mare în raport cu alte limbi, ocupînd „materialmente a zecea parte din întregul vocabular”. Observã, în continuare, cã, din 135 de cuvinte dintr-un scurt fragment din Cantemir, 19, deci circa 1/7, au a- la iniþialã, iar din totalul de 79 de cuvinte dintr-un text din Jipescu, 15 încep cu a-, adicã mai bine de 1/5. Despre cuvintele cu b- la iniþialã afirmã cã majoritatea lor sînt „de origine turanicã ºi de cea slavicã”, circulînd rar în românã. „Cuvintele curat latineºti [cu b-], în genere foarte circulãtoare, […] formeazã abia vro cincizeci de familii. Iniþialul b- este sãrãcãcios atît în vocabularul latin cît ºi-n cele romanice occidentale; la români însã el este bogat prin mulþimea elementelor strãine, unele foarte trebuincioase” (sub b). Metoda cercetãrii frecvenþei ºi distribuþiei fonemelor în diferite poziþii ale contextului, pe care Hasdeu a intuit-o aºa de clar, este larg folositã astãzi în fonologie. De cele mai multe ori, observaþiile privind circulaþia unui cuvînt, a unui sens, a unei construcþii sintactice se reduc la aprecieri generale. Termeni de calificare ca rar, des, rãspîndit, cunoscut, întrebuinþat, frecvent, circulãtor etc., precedaþi de adverbe de comparaþie, apar permanent în paginile operei. Astfel, aflãm cã bádiu e „mai rar” în circulaþie decît bade, cã barac, termen de vînãtoare, „pare a fi foarte rãspîndit”, cã acãu e un „cuvînt aproape necunoscut” în Moldova ºi în Muntenia, cã acia e mult mai des decît aci, cã acresc e o „vorbã rar întrebuinþatã” fiind înlocuitã prin „compusul nãcresc”, cã balegã e foarte frecvent în Biblia de la 1688 spre deosebire de alte texte vechi, cã verbul a bãga determinat de un complement cu la e mai rar decît determinat de complementul cu în etc. Despre arhaismul acicea adv., foarte frecvent în textele din secolele al XVI-lea ºi al XVII-lea, noteazã cã „ar fi anevoie a reproduce mãcar a zecea parte de prin pasagele care îl conþin”. Exemple de acest fel pot fi date încã nenumãrate. Toate dovedesc din plin cã Hasdeu, nu numai cã a formulat teoretic „principiul circulaþiei” în limbã, ci a fost ºi preocupat în permanenþã, în cursul elaborãrii Etymologicului, de a aplica practic, la toate compartimentele limbii, geniala sa descoperire. Hasdeu nu ºi-a impus norme lexicografice unice, pe care sã le aplice cu consecvenþã în tratarea întregii materii a Dicþionarului. Articolele sînt organizate în mod foarte diferit unele de altele, în funcþie de aspectele particulare ale cuvîntului care trezesc interesul special al autorului. La unele articole accentul cade pe etimologie, la altele pe valorile semantice sau pe diversitatea morfologicã, a combinaþiilor sintactice, ori a asocierilor con-

18

domeniul terminologic (nume de persoanã. varzã. Imediat dupã cuvîntul-titlu se indicã partea de vorbire la care aparþine (substantiv. brînzã. buhai. alt. spaþiul fiecãreia fiind determinat de asemenea de anumite preferinþe ale autorului. bizã. paroi. împãrãteasã. proprii studiilor onomasiologice. cea mai mare parte a articolului fiind consacratã însã explicãrii provenienþei autohtone a termenului. de animale ºi plante. adjectiv.). Articolele mai lungi sînt tratate de obicei pe secþiuni. ºtiubei. se expun. cãptãlan. în plutãrit. sensurile de „pencher”. trîntor. apoia). îndreaptã interesul spre practica afumãrii contra ciumei. retezare. formele verbale de auxiliar a. Sub acrum se înºirã 36 de nume populare de boli. cãptar. sbîrnãie. O caracteristicã a Etymologicului constã în importanþa pe care autorul o acordã gramaticii. zuzãie. apoi în 61 de proverbe. afum e deosebit. pe bogãþia de expresii. lãutar. boatcã. roiniþã. La acru se insistã asupra compuselor cu lapte. bãtut. o adevãratã colecþie de terminologie apicolã: muscã. cu dativul. locuþiuni. reprezintã o preocupare majorã a autorului în organizarea materialului. uneori forma articulatã ºi numãrul la nume. poi. adicã cu acuzativul. stup. bombãneºte. coºniþã. urdiniº. preci. bãbaº. de exemplu. De exemplu. temnic. în cursul artico- 19 . În fine. strediia. trîntorit. de culori. bîzãie. Aspectele morfologice ºi sintactice. cu prepoziþiile de. antonimie etc. adj. pãsturã. stupinã. pe frecvenþa în textele vechi. construcþia adjectivalã de apoi ºi observaþii lingvistice (se indicã variantele apãi. la aguridã îl intereseazã prezenþa cuvîntului într-un proverb. cãtrã. în numeroase datini ºi credinþe populare. al zicãtorilor ºi locuþiunilor este extraordinar de mare. de fumeg. emfaticul -a. prepoziþia a (ºi de a). la agust accentul cade pe deosebirea faþã de literarul august. din acest punct de vedere. de boli etc. piatrã. matcã. bînzar. Cîteva titluri sînt consacrate exclusiv elementelor gramaticale: articolul ºi pronumele al. ultima secþiune privind cîteva observaþii de naturã lingvisticã. uneori. ilustrate prin citate din folclor ºi din limba vorbitã. bãrzãun. poamã. ulei. sînt. la altele pe raporturile de sinonimie. Sînt relevate ºi explicate. textele lui Anton Pann ºi colecþiile de folclor sînt folosite la maximum. de obiceiuri ºi credinþe populare. În acest scop. mai ales ale verbelor. dupã ce se indicã etimologia. mãr. spre. aº. Articolele numelor de instrumente. albinã lucroaie. custurã. stupar. De exemplu articolul albinã este. jintiþã. capãt. cuprind mai întîi prezenþa cuvîntului în opt ghicitori. cu citate. argea e urmãrit ca termen tehnic în þesãtorie. la care se adaugã o mulþime de derivate (nume comune sau proprii). nume de loc etc. Dicþionarul abundã în material de limbã vorbitã ºi popularã. mid. la aghiuþã. pãi. Numai în articolul închinat basmului sînt înºirate 228 de construcþii metaforice frecvente în limba basmelor. mai apropiate sau mai îndepãrtate de cuvîntul-titlu. Agachi!. în preajma. Hasdeu urmãreºte în special etimologia cuvîntului. prisãcar. prin citate.. zicãtori ºi locuþiuni (unele explicate prin comparaþie cu corespondentele din alte limbi). La verbul apleca. dupã care se dã o lungã ºi amãnunþitã reþetã de vindecare a aftei la copii. vîjãieºte. pe fapte extralingvistice etc.). în arhitecturã. cãþelit. „allaiter” ºi „avoir mal au coeur”. cu prepoziþie. verb etc. încãrcate de amãnunte. Adverbul apoi este conceput tot în patru secþiuni: fãrã prepoziþie. acela. la agru stãruie asupra întrebuinþãrii lui în textele arhaice. hoºtinã. pãrvac. alde etc. trepce. fagur. bîzã. la. sfîrlac.INTRODUCERE textuale. genul. Cele patru secþiuni ale lui apã. ºi. a. apã. plãmadã. prisacã. pe agonisesc îl studiazã în raport cu sinonimele cîºtig. pronumele acesta. Numãrul proverbelor. proverbe. ca ºi numele topic Afumaþi. participiul ºi infinitivul la verbe. dobîndesc. Agachi atrage atenþia prin expresia înghite. Verbul apropia este studiat în relaþiile sintactice pe care le contracteazã.

problemele spinoase ale interpretãrii ºi explicãrii particularitãþilor de grafie. interpreteazã construcþiile dubioase din texte vechi (de ex. Preocupãrile sale pentru textele cu dificultãþi se continuã. Conþinutul lor bogat ºi atît de divers. de exemplu. Nevoia de a studia în profunzime faza arhaicã a limbii l-a determinat pe Hasdeu sã editeze numeroase texte vechi ca: Evangheliarul lui Radu de la Mãniceºti. Cu dovezi istorice ºi paleografice face conjecturi la unele fragmente de texte antice. împiedicã pe autor sã le trunchieze. relevînd calcurile. a lui u final etc. pe alocuri se fac observaþii asupra notãrii africatelor. Grafiile. Deseori Hasdeu comunicã prin citate ºi alte cunoºtinþe decît cele legate cu stricteþe de cuvîntul din titlu. nu numai o foneticã istoricã. toate acestea revendicîndu-i. construcþii prepoziþionale. de meºteºuguri. în parte. al XVII-lea.INTRODUCERE lelor. descrieri de obiceiuri. vechi sau noi. regionale sau din dialectele sudice. paternitate etc. Psaltirea româneascã din 1577 a lui Coresi. afarã. agolsunã. notat ca substantiv în dicþionarul de la Lugoj din sec. regiunea sau textul în care apar sînt reproduse ºi în transliteraþie. de notarea lui ã ºi î (î) în diverse texte vechi. adoptãrile directe etc. echivalenþele sau opoziþiile semantice. din limba vorbitã ºi limba scrisã. Astfel. formele dialectale ale lui aduna. citatele sînt fragmente de documente vechi sau documente întregi. filologul atrage în comparaþie ºi corespondentele latine. diferite îmbinãri sintactice caracteristice. cu un sistem propriu de transcriere. de credinþe. acur. Intenþionînd sã trateze în articole aparte fiecare sunet-tip ºi. acer. Evident. o mulþime de forme arhaice. adamant etc. sub aa de valoarea foneticã a acestui dublet grafic în scrisori ºi documente din secolele al XVl-lea ºi al XVII-lea. caracterele multiple ale acestei opere. poezii populare. ci ºi o istorie a grafiei ºi ortografiei noastre. gruparea contextualã. în paginile Etymologicului. alãturi de Cipariu. compusele cu diverse prepoziþii ale adv. aºa cum i-ar fi impus un dicþionar obiºnuit. prin care e atras interesul variat al lectorului. din traduceri ºi texte originale. rãspîndirea teritorialã. (Vezi. Anonymus Lugoshiensis. localizare. Hasdeu întrebuinþeazã metoda comparãrii citatelor. corecteazã lecþiuni greºite ale unor editori moderni de documente vechi (vezi Basarabã. rolul de întemeietor al filologiei noastre. uneori chiar ºi în facsimile. privind forma. Bãlineºti) sau folclorice (vezi alimon). formele sau îmbinãrile sintactice surprinzãtoare pentru epoca. Uneori. sub a ºi ã se vorbeºte. frecvenþa. Cuvente den bãtrãni etc. îmbinarea sintacticã. de datare. traducerile. ca o garanþie a autenticitãþii (vezi acept. acusat. stîrneºte curiozitate ºi interes nu numai pentru 20 . Lungimea lor nu coincide decît rareori cu limitele stricte ale contextelor suficiente pentru explicarea faptelor de limbã vizate. din texte aparþinînd la epoci ºi la regiuni diferite etc. fiecare literã. Prin marea bogãþie de citate. Sînt puse faþã în faþã citate din manuscrise ºi tipãrituri. pãrþi din poveºti. Pentru a evidenþia diferitele trãsãturi specifice ale cuvîntului. asupra literelor geminate. dupã tot felul de manuscrise ºi tipãrituri. formele de imperativ ºi de perfect ale verbului aduce. e disociat de Hasdeu în sunã a gol). ale documentelor vechi de limbã intrã în atenþia autorului de astã datã numai prilejuite de anumite caracteristici ale cuvîntului-titlu. În cazul citatelor din texte traduse.. dacã opera ar fi fost dusã pînã la capãt. între altele. Hasdeu ar fi realizat. originea.).). valorile ºi îmbinãrile sintactice ale verbului apuca etc. acum. implicit. sub altã formã. Ceea ce conferã însã Dicþionarului o indiscutabilã valoare filologicã este mai ales cantitatea enormã de citate vechi reproduse interpretativ. se realizeazã. slave sau greceºti. formele. cu insistenþã specialã asupra valorii fonetice a semnelor chirilice din scrierea veche.

dupã sistemul sãu propriu de interpretare a grafiei chirilice. Dosoftei. Referinþele directe la sursele lexicale ale altor idiomuri au în vedere operele de primã mãrime. de un interes excepþional. Ion Neculce. la Godefroy ºi Littré pentru francezã. la Hahn. Pann. Mulþimea de citate din folclor reproduse în Etymologicum constituie o adevãratã antologie de literaturã popularã. Donici. Burada. Muste. Reconstituind bibliografia izvoarelor. lui Ureche. în colecþii particulare. Hodoº. operele lui Cantemir. nu lipsesc din Dicþionar cãrturarii ªcolii ardelene. Delavrancea. V. Simion ªtefan. în Uricarul lui Codrescu. Filimon. Eliade. documentele etc. O mare parte a materialului de limbã veche a fost transcrisã de Hasdeu însuºi direct de pe manuscrise sau de pe tipãriturile originale. ca ºi din materialele tipãrite în periodicele epocii ºi din cele adunate prin ancheta dialectalã. ale lui Varlaam. pe toate marile monumente de limbã românã (originale ºi traduceri. Conachi. G. Baronzi. Bãlcescu. P. Psaltirea Scheianã. manuscrise ºi tipãrituri) de la origini pînã cãtre sfîrºitul secolului al XIX-lea. Mangiucã. Camarda. G. descîntece. în care poezia. Jarnik-Bîrsanu. cronicile lui Moxa. pe care Hasdeu intenþiona sã o publice la finele ultimului tom. Ispirescu. Pralea. Dozon. Burada. dar mai ales din scrisorile corespondenþilor. Radu de la Mãniceºti.a. psihologia. extrem de variate (obiceiuri. credinþe. Faptele de aromânã ºi de istroromânã îi sînt cunoscute lui Hasdeu prin lucrãrile lui Kavallioti. I. încît opera. Silvestru. Obedenaru. Comentariile. Stamati. Sevastos. publicate în Cuvente den bãtrãni. bogãþia extraordinarã a trimiterilor vãdind o erudiþie ºi o putere de asociere fãrã egal în epocã. în Magazinul istoric etc. Bibicescu. Codicele Voroneþian. Vlahuþã ºi mulþi alþi autori ale cãror scrieri se publicaserã în revistele vremii. constatãm cã EMR se sprijinã. în arhivele unor biserici si mînãstiri. Citatele din folclor sînt alese din colecþiile lui Alecsandri. Comparaþiile cu alte limbi se bazeazã. Enache Cogãlniceanu. literatura. devine cu adevãrat „o carte de lecturã”. Ion Maiorescu. Palia de la Orãºtie. numai în volumul I. Codicele Sturdzan. în Arhiva istoricã a României. e reprezentatã prin 3 700 de versuri. ci ºi pentru alte domenii ale ºtiinþei ºi culturii. Zilot. Lagarde. din lucrãri speciale ale unor cercetãtori.INTRODUCERE lingvisticã ºi filologie. Marian. Se adaugã la acestea un volum uriaº de referinþe la ºtiinþele contingente cu lingvistica sau legate de aceasta indirect. Ioan din Vinþi. Odobescu. Creangã. Spre exemplificare. Biblia de la 1688. Indoeuropenist. Pentru limba modernã. dar ºi literar totodatã. Astfel. Istoria. vrãji. actele. arheologia. Baican. O veritabilã colecþie. Caragiani. la Academia Românã. Pravilele din secolele al XVII-lea ºi al XVIII-lea. economia politicã. dreptul. pe cunoºtinþele proprii ale renumitului poliglot. alcãtuiesc ºi materialele de etnografie. Alecsandri. prin raportul dintre noþiune ºi cuvînt. pentru limba veche au fost excerptate. Alexandrescu. istoria religiilor ºi a 21 . Miron Costin. Bolintineanu. slavist.). Negruzzi. Petrescu. Miklosich. remarcãm trimiterile la Tommaseo pentru italianã. reflecþiile ºi aprecierile sale încadreazã fragmentele ilustrative într-o compoziþie cu caracter ºtiinþific. Hasdeu utilizeazã familiar bibliografia disciplinelor respective. balcanist. sau pãstrate în manuscris la Arhivele statului. în primul rînd. Dr. între altele. scrisorile. medicinã popularã etc. Meyer pentru albanezã. Nicolae Costin. textele lui Coresi. Teodorescu. Caranfil º. tradiþii. Dem.. Þichindeal. Xylander. N. în ansamblul ei. Sbiera. Vãcãreºtii. culese din texte vechi sau noi. T. Bojadži. artele. Ghibãnescu. Beldiman. Radu Popescu. de multe ori. Caragiale. Pompiliu.

). „a face etimologie” însemneazã. fie pe terenul sonurilor. p. ºtiinþele naturii. ca ºi cea ideologicã [= semanticã. Atras spre studiul etimologiei prin preocupãrile sale de istorie. p. cã în lingvistica comparativ-istoricã sfera conceptului de etimologie trebuie lãrgitã prin includerea reconstrucþiei lingvistice. se pot reconstrui prototipurile lor” (I. adecã a gãsi pentru fiecare fenomen. n.]. totodatã. fie pe al formelor gramaticale. Hasdeu precizeazã cã 22 . iar generalmente cauzele ºi efectele se împletecesc pe toate aceste terenuri. a explica provenienþa oricãrui fapt de limbã. Etimologiile lui Hasdeu sînt elaborãri ale erudiþiei ºi ale fanteziei. lexic. pecetea geniului sãu. XXIII). El a ajuns însã repede nu numai la elucidarea etimologicã a unui mare numãr de cuvinte. – el face etimologie” (I. XXII). rezultînd din corelaþiunea diverginþelor” (I. În acord cu aceastã semnificaþie vastã a conceptului de etimologie. a formelor gramaticale. pe bunã dreptate. atribute atît de necesare. dupã concepþia lui Hasdeu. Erorile însele poartã. cîte un prototip comun. al sintaxei. din cauza caracterului complex al acestei discipline lingvistice.n. geniul lui Hasdeu s-a manifestat larg. omului de ºtiinþã superior. aproape în acelaºi mod [ca în lingvisticã. XXIII). al semnificaþiunilor. întru totul valabile ºi astãzi. ci cautã a stabili raportul între o cauzã ºi un efect. n. XXl). printr-o riguroasã alãturare a literaturelor poporane sau a obiceielor. toate sînt deopotrivã etimologie” (I. Cu alte cuvinte. p. aspect al etimologiei: „Etimologia actualã cea adevãrat ºtiinþificã […] trebui sã tindã a fi reconstructivã. Indoeuropenist ºi neogramatic. ca ºi cea morfologicã. geografia sînt domenii la care marele savant recurge mereu. Etimologia „reprezintã în genere derivaþiunea în oricare ramurã a ºtiinþei limbei” (I. Contribuþiile sale teoretice ºi practice la studiul originii componentelor limbii române sînt fundamentale pentru lingvistica noastrã ºi reprezintã partea cea mai importantã din întreaga sa activitate ºtiinþificã. Hasdeu considerã. termenului ca atare: „Mai pe scurt. uitînd adesea uriaºele rezultate pozitive obþinute de el în acest domeniu. indiferent de domeniul cãruia îi aparþine: foneticã. ci ºi la formulãri de metodã dintre cele mai importante. aceeaºi chestiune este pusã în termenii filozofici ai raportului dintre cauzã ºi efect. p. cu tot paradoxul. întru cît el este diferenþiat în mai multe exemplare. laolaltã. Deºi în foneticã rezultatele reconstrucþiei sînt de mai mare siguranþã decît în morfologie ºi vocabular – ceea ce a fãcut ca în lingvistica epocii aceastã metodã sã fie absolutizatã de unii la domeniul fonetic (de exemplu Brugmann) – Hasdeu susþine aplicarea reconstrucþiei la toate sectoarele limbii. el gãseºte utilitatea acesteia ºi în studiile de etnografie ºi de folclor comparat. Hasdeu era la început destul de rezervat în exprimarea punctului de vedere personal asupra originii unui cuvînt. gramaticã. în paginile Dicþionarului ne întîmpinã încontinuu aprofundãri de ordin istoric privind originea nu numai a cuvintelor. derivaþiunea sintacticã. a construcþiilor sintactice. Hasdeu acordã etimologiei un spaþiu întins. În EMR. XXXIII). a elementelor derivative.INTRODUCERE miturilor. al cuvintelor etc. ci ºi a sunetelor. justificat de sensul foarte larg pe care îl dã. Mai mult. p.n. interdependenþa dintre compartimentele limbii manifestatã la analiza etimologicã: „Oriunde linguistul nu se mulþumeºte de a înregistra un fapt.. fiind la curent cu rezultatele cele mai noi ale cercetãrilor. În alt loc. uneori abãtîndu-se chiar peste sfera linguisticei. „unde. Criticii au relevat îndeosebi erorile unora dintre construcþiile sale etimologice. sub toate laturile. ca ºi cea foneticã. chiar de la început. Referindu-se direct la EMR. În domeniul etimologiei. subliniindu-se.

cu cea mai mare probitate ºtiinþificã. semanticã. prin comparaþia variantelor. balcanice. sã urmãreascã în texte istoria formelor ºi a sensurilor cuvîntului. Arãtînd limitele reconstrucþiei. la toatã aceastã grandioasã arhitecturã pur filologicã se adaugã o impresionantã abundenþã de date ºi informaþii privind disciplina ºtiinþificã de care aparþine cuvîntul respectiv prin realitatea obiectivã pe care o denumeºte. aþîþã curiozitatea. De aceea. deosebindu-se.a. sã argumenteze cu fapte istorice direcþia împrumuturilor dintr-o limbã în alta. nu numai originea vorbelor române ca materie. cu cît comparaþiunea cea metodicã se exercitã asupra unui numãr mai mare de fenomene înrudite” (I. În vederea cercetãrii etimologice practice. urcînd. care trebuie sã stea la baza unei etimologii cu adevãrat ºtiinþifice. Am arãtat deja cã la Hasdeu obiectul cercetãrii etimologice este „orice fel de derivaþiune”. sceptici. în cursul polemicii cu Cihac. foneticã. lexicalã. Rezultatele reconstrucþiei lingvistice nu sînt. cu o erudiþie extraordinarã. angrenînd elemente comparative din limbile romanice. sã reconstituie.INTRODUCERE unul din þelurile pe care le urmãreºte în aceastã operã este „a face etimologie în sensul ºtiinþific al cuvîntului. aducînd dovezi noi în sprijinul acestora sau corectîndu-le. Hasdeu a formulat. prudentã faþã de reconstrucþie. LIX). morfologicã. întrucît e cu putinþã. ca propoziþiune. limbi aparþinînd la cele mai diverse familii sau grupuri. devine impunãtoare. el se ocupã în Dicþionar nu numai de originea numelor 23 . un uriaº edificiu de argumente. Luînd în seamã cercetãrile etimologice întreprinse de alþii înaintea sau în timpul sãu. cît ºi de cei care. Schleicher. ajunge la un grad de aproximaþiune cu atît mai înalt. ca formã. sã þinã seamã cu severitate de acþiunea legilor fonetice specifice fiecãrei limbi atrase în comparaþie. ca sens. nici ipotetice. dar nici exacte. el cerea etimologului sã cunoascã tot ce s-a scris despre originea cuvîntului dat. degajã un farmec aproape poetic. sã apeleze la analogie pentru cazurile particulare. Hasdeu comparã formele aproximative rezultate din reconstrucþia lingvisticã cu termenii-medii cãtre care converg cifrele concrete ale statisticii în economia politicã.). incitã spiritul. în cazurile necesare. sintacticã. incluzîndu-se chiar ºi folclorul ºi mitologia. pentru cele acceptate în Etymologicum. preocuparea lui de a lãrgi la maximum cercul în care pot fi incluse. în spirit neogramatic. în opera sa de a reconstrui prototipurile. el stãruie ºi asupra inaplicabilitãþii acestei metode la o mulþime de cazuri obscure. întru totul valabile încã ºi astãzi. atît de lingviºtii care absolutizau valoarea acestui principiu metodologic (Aug. p. Evident. lãmurind prin metoda comparativã. în domeniul lingvistic indoeuropean. ci întotdeauna aproximative. dupã opinia lui Hasdeu. forma ºi sensul primitiv. Fick º. îl minimalizau sau îl ignorau cu totul. Hasdeu invocã aceste criterii ori de cîte ori e pus în situaþia de a respinge ca nefundatã o etimologie propusã înainte de el. ºi unele ºi altele fiind „unitãþi colective” necesare în planul abstract al elaborãrii legilor lingvistice. o serie de criterii. cu o mare putere asociativã ºi cu o fantezie uluitoare. Astfel. cu atît probabilitatea de a fi adevãrate (ºi deci exacte) devine mai mare: „Etimologia. XXVIII). respectiv economice. p. În cursul Dicþionarului. prin materialul comparativ util reconstrucþiei. dar totodatã sorgintea credinþelor sau obiceielor exprese prin acele vorbe” (I. chiar dacã uneori e o purã eroare. citeazã sursele exacte. prin linia de mijloc. Întreaga construcþie etimologicã hasdeianã. Prin acest principiu teoretic se justificã stãruinþa permanentã a autorului Etymologicului asupra laturii cantitative a faptelor. Cu cît acestea se bazeazã pe o mulþime mai mare de fapte comparabile reale. Pentru o etimologie proprie ridicã de obicei. e o delectare a inteligenþei. slave ºi germanice.

Ed. Cu greu se pot gãsi în cele trei volume ale Etymologicului exemple de derivate sau compuse explicate greºit. el a preferat explicarea derivatelor prin criterii interne. Înainte de a cãuta etimonuri în latinã sau în limbile de împrumut. ºi modul lor de formare. Probabil cã prin atenþia deosebitã acordatã „lucrului” se justificã ºi procedeul disocierii în articole de sine stãtãtoare ale sensurilor mai importante (dar ºi mai îndepãrtate faþã de cele fundamentale). P.P. priveºte receptarea influenþelor. care nu modificã structural limba. Hasdeu. Aplicînd cu atîta stãruinþã principiul etimologiei interne. în EMR cuvîntul nu este considerat izolat. bãieþime provin nu de la plural. B. uneori. aplicatã.INTRODUCERE comune. determinate de anumiþi factori. cãci la cuvîntul de bazã se indicã derivatele existente. acrum. Giuglea2. a obiceiurilor. XLII). de multe ori. î) ºi de morfologie (articolul. p. alimori etc. 1962. alemesc. Acad.). curente. Metoda constã în folosirea datelor extralingvistice pentru explicarea faptelor de limbã. Ed. legate de domenii speciale. iar la noi de G. la cuvinte ca acãþ. aglicã. p. S-a observat1. Evoluþie. alã. cu dreptate. Adept al teoriei limbilor mixte.. ceva mai tîrziu de R. jocuri de copii etc. Amestecul primar are loc în epoca de formare a limbii ºi este singurul de importanþã genealogicã.R. Bucureºti. a sensurilor. bãieþel. a construcþiilor sintactice. Hasdeu distinge între amestecul primar ºi amestecul secundar. care sesiza ca nimeni altul mijloacele proprii de dezvoltare a vocabularului românesc. Numeroase întrebuinþãri figurative ale cuvintelor sînt explicate. obiceiuri. Hasdeu a vãzut la proporþiile adevãrate capacitatea derivativã a limbii noastre. Cele douã idiomuri intrã în „amestecul primar” în proporþii diferite. cam în aceeaºi vreme.u. arãtînd cã cel dintîi presupune cu necesitate contopirea a douã popoare diferite care. de persoane ºi de locuri. în ciuda prezenþei lui þ dinaintea sufixelor. Analiza derivatului.a. decurge firesc din concepþia cã Dicþionarul trebuie sã aibã un caracter multilateral. Hasdeu. ca numãrul ºi gradul de culturã a populaþiilor contopite ºi gradul de rudenie a limbilor respective. Baist º. ci ºi de provenienþa elementelor fonetice (ã. un principiu de metodã se degajã din studiul despre „amestecul limbilor”. arãtîndu-se. 1968. pronumele demonstrativ. Din punct de vedere etimologic. aplicarea ei. 145. aghiuþã. 2 1 24 . G. iar în cadrul articolelor închinate acestora se face trimiterea la cuvîntul primitiv. Iorgu Iordan. Asupra caracteristicilor realitãþii exprimate se insistã ºi la termenii care denumesc unelte. 70 º. lingvist ºi filolog. de originea unor motive folclorice. bãieþicã. este. cã Hasdeu urmãreºte originea multor cuvinte în legãturã directã cu realitatea obiectivã pe care acestea o exprimã. chiar ºi intuitivã. ci de la singular (bãiat). p. pe cînd cel „secundar” este accidental. rezultat „dintr-o îndelungatã bilinguitate a unei poporaþiuni compuse din douã neamuri pe cale de a deveni un singur popor” (I. a particulelor derivate (prefixe. Bucureºti. Cicerone Poghirc. R. ajung la o „limbã nouã”. Meringer. adãmascã. dansuri. ci în cadrul întregii sale familii de derivate ºi compuse.. preconizînd astfel binecunoscuta metodã „cuvinte ºi lucruri” (Wörter und Sachen). Hasdeu considerã corect cã formele bãieþoi. deicticul -a etc. a elementelor externe. se þine seamã de particularitãþile „lucrurilor” pentru explicarea etimologicã. de Hugo Schuchardt. surprinzãtor de interesantã. formele lui a avea. prin trãsãturile specifice ale „obiectelor”. prin bilingvism. metode. ni se dezvãluie prin una din laturile cele mai realiste ale laborioasei sale activitãþi ºtiinþifice. sufixe). De pildã. prin restituirea primitivului. Lingvistica romanicã. În legãturã cu cercetarea structurii etimologice a vocabularului românesc. De exemplu. ªtiinþificã. de asemenea. a credinþelor populare etc. La Hasdeu.

Sarmisegetusa. în cazul nostru. bãlan. apar în EMR: abeº.. maghiarã. maghiarã. pãstrînd un spirit critic obiectiv în toate cercetãrile sale. Mehadia. cot (în Barba-cot). pe cînd cele datorate influenþelor slavã. cu rãspîndirea teritorialã. contribuþia substratului în „amestecul primar” al românei trebuie cãutatã nu numai în lexic. în treacãt. din domeniul foneticii. hojma. turcã) la constituirea limbii române. Argeº. Basarab. 174-176. alã. dupã concepþia lui Hasdeu. (de)avalma. turcã. dar ºi cel mai pasionant pentru Hasdeu. sînt elocvente în aceastã privinþã. Numeroase alte cuvinte traco-dace sînt cercetate în Istoria criticã. l-a ferit ºi de exagerãrile orientãrii lingvistice antilatiniste. Din lunga listã1 de termeni bãºtinaºi studiaþi de el. aghiuþã. dicþionarul lui Laurian ºi Massim ºi operele lui Cipariu. batal. criticile. a fost foarte puternicã. Elementele autohtone sînt tratate în Etymologicum întocmai ca cele latineºti. dupã ce în sistemul ei pãtrunseserã numeroase elemente autohtone. Elementele autohtone. cit. Ca metodã de lucru. nu ca sã explice un împrumut reciproc. iraniene. barã. adaosuri care nu au modificat structura de ansamblu a românei. Absenþa corespondentelor albaneze nu-l împiedica sã considere unele cuvinte ca provenind din substrat. De altfel Hasdeu considera cã în gramaticã (mai ales în sintaxã) urmele dace sînt foarte puternice. 1 Vezi Cicerone Poghirc. Hasdeu nu a cãzut niciodatã în exagerãrile premeditate ale acestora. ºi în EMR. andilandi. Pasiunea pentru adevãrul ºtiinþific. uneori cu frecvenþa. aldan. argea. la fiecare dintre ele fãcîndu-se precizãri în legãturã cu epoca ºi împrejurãrile pãtrunderii lor. el atribuie substratului vocala ã. barzã. ci ºi gramatica ºi fonologia. influenþa substratului. baltice. baºardinã. 25 . care. s-a impus ca limbã unicã în Dacia.INTRODUCERE Rezultã de aici cã. sînt reluate. Probleme de gramaticã de felul postpunerii articolului sau al omonimiei genitivului cu dativul etc. bascã. dar nici unul dintre savanþii care i-au urmat nu a adus o contribuþie pozitivã mai mare decît el la cunoaºterea acestui domeniu. sînt foarte frecvente în studiile lui Hasdeu asupra urmelor autohtone din românã. care ridica la proporþii ireale aportul influenþelor externe (slavã. fiind o sursã de prim rang pentru EMR. Astfel. p. la limbile celtice. cu forþa lor în concurenþa sinonimicã. Raportãrile la armeanã. vorbeºte pe larg de rotacismul lui n intervocalic. mai ales. aidoma.. în general cu trãsãturile pe care le implicã „adaosurile” externe. fiind într-o situaþie privilegiatã. pe cînd celelalte influenþe s-au mãrginit mai cu seamã la vocabular. bãl. cu utilitatea ºi viabilitatea lor în limbã. ci în toate compartimentele limbii. ca ºi Lexiconul de la Buda. în Columna lui Traian ºi în Cuvente den bãtrãni. Hasdeu folosea comparaþia cu albaneza (asupra cãreia era bine informat). Abrud. În alte lucrãri. nãsãrîmbã. neumbrit de interese ºi prejudecãþi strãine ºtiinþei. diftongarea lui e ºi o sub accent. neogreacã. Dupã concepþia lui Hasdeu. palatalizarea labialelor. slave etc. Într-adevãr. Nu toate rezultatele cercetãrilor lui Hasdeu asupra elementului autohton sînt acceptate astãzi. op. Deºi s-a sprijinit mult pe lucrãrile latiniºtilor. în fiecare caz în parte. care reprezintã terenul cel mai nesigur al etimologiei româneºti. de  (forte) din româna veche etc. ci ca sã reconstruiascã prototipurile în traco-dacã. maldac. tratate pe larg în studii speciale. pe care ºi în paginile Dicþionarului le adreseazã unor lingviºti ºi istorici strãini. a afectat nu numai lexicul. cu aspectul stilistic de care aparþin. alac. latina. abur. sînt considerate. posterioare epocii de formare a limbii noastre. uneori foarte aspre. Polemica cu Cihac ºi. sînt tratate în Etymologicum pe spaþii foarte întinse.

INTRODUCERE I. care circula deja. bantã în ucraineanã ºi în sîrbã. el a distins împrumuturile din bulgarã de cele din sîrbo-croatã sau din polonã. bãcie. dupã ce aprofundase o mare cantitate de concordanþe româno-albaneze. face observaþii în legãturã cu circulaþia. Hasdeu a ajuns sã accepte ºi ideea. ci ºi activ. 117 (se includ aici ºi etimonurile latineºti diferite de la un dicþionar la altul) se regãsesc în DLRM. . pãcurar au pãtruns ºi în maghiarã. printr-o comparaþie cu Dicþionarul Academiei editat de Puºcariu (DA) ºi cu cel al lui I. cu traducere ºi comentarii istorice. bizuindu-se pe fapte de istorie socialã ºi de istorie a limbii. Cunoscãtor al limbilor slave moderne ºi al slavei vechi. În EMR ne întîmpinã numeroase cuvinte atribuite prin etimologie influenþelor maghiarã. rusã. cã elemente turceºti au intrat ºi prin intermediu sîrbo-croat sau bulgar. ºi cel dintîi mare slavist al nostru. a examinat numeroase aspecte ale influenþei slave asupra românei. Astfel. în DLRM. a cuvintelor din fondul comun balcanic. cã. buciniº. Hasdeu insistã asupra epocii ºi cauzelor care au favorizat pãtrunderea acestor elemente în românã. româna s-a manifestat în cursul istoriei nu numai ca idiom pasiv. dintr-un idiom în altul. pentru 8 cuvinte nu se indicã nici o etimologie. numeroase documente slave privind istoria ºi cultura româneascã. În privinþa valabilitãþii soluþiilor etimologice din Etymologicum. pentru circa 80% din cele 150 de cuvinte-bazã antrenate în comparaþie. Din 143 de etimologii din EMR I. cu sferele terminologice din care fac parte etc. berbece. Candrea (CADE). Astfel. 31-32. În general. au intrat din românã în bulgarã. în mod special. cit. influenþînd la rîndul ei limbile din jur. iar pe toate acestea de cele din slava veche. balþ în ucraineanã. fiind cel dintîi care a studiat cuvintele româneºti din astfel de documente aflate pe teritoriul þãrii noastre. Un procent asemãnãtor se obþine ºi din comparaþia etimologiilor cuvintelor-bazã din primul volum al Etymologicului cu cele corespunzãtoare din Dicþionarul limbii române moderne (DLRM). constatã cã prin turcã au pãtruns în românã unele cuvinte din arabã (în general orientale). o puternicã influenþã latinã. baci. Hasdeu este considerat. cu valoarea lor stilisticã. filologice ºi lingvistice. ucraineanã. precum ºi în cele de sud. Hasdeu a dat etimologii bune. bale în sîrbã. cã cele turceºti propriu-zise trebuie deosebite de cele cumane. Principiile metodologice privind studierea lor sînt remarcabile. cuvinte ca arãmie. a încercat sã stabileascã cu exactitate domeniul lingvistic slav din care s-au fãcut împrumuturi în românã. Hasdeu aratã cã. pe bunã dreptate. Hasdeu a vãzut corect ºi rolul de intermediar al slavei vechi pentru unele împrumuturi greceºti din limba noastrã. numeroase cuvinte pãstoreºti au ajuns din românã ºi în idiomurile slave de nord ºi de nord-vest.a albanezã. pentru cã. receptînd influenþa celorlalte.. turcã ºi neogreacã. se referã ºi pentru unele elemente latine. baierã în polonã. el a publicat. op. s-a arãtat1. 26 1 Mircea Seche. p. acceptate în dicþionarele ulterioare. bunicã etc. Hasdeu încearcã sã precizeze sensul migraþiei. în conglomeratul lingvistic balcanic (în care sînt atrase uneori ºi limbi din vecinãtatea de nord a Balcanilor).A. cã raporturile atît de strînse dintre cele douã limbi se explicã printr-o „intimã veche conlocuire” a populaþiilor respective. De exemplu. bizantine ºi vechi greceºti. ci distinse în neogreceºti. pornind de la faptul cã aceastã limbã a suferit. Tîrziu. de timpuriu. Mai mult. Diferenþa de 26 este nesemnificativã. cã cele din greacã nu trebuie tratate în bloc. spre sfîrºitul vieþii. S-a ocupat în mod special de slava utilizatã oficial în þãrile româneºti.

întreprinsã din perspectivã lingvisticã.). complexã. concluziile cercetãrii etimologice sînt simple presupuneri. numai o parte din mulþimea de aspecte sub care se înfãþiºeazã Etymologicum Magnum Romaniae. din cauza anumitor particularitãþi de formã sau de conþinut. Cu trecerea timpului. în numeroase cazuri. în sfîrºit. Ne-am oprit numai asupra pãrþilor pozitive ale Dicþionarului. determinatã de o mare erudiþie. renunþã de a stãrui asupra lor. obiectul unor studii speciale. nici etimologiile din DLRM nu sînt convingãtoare (aliman. „aberante”. cele douã dicþionare. sugestii pentru noi studii. pe studiul amãnunþit al modificãrilor fonetice. sînt ºi astãzi în studiul lexicologilor. aidoma. Metoda lui Hasdeu în etimologie este. cu atît mai mult cu cît numai pornind de la acestea cercetãtorii de mai tîrziu au descoperit. Am cuprins în cercetarea noastrã. împreunã cu întregul material obþinut de autor prin ancheta dialectalã. baur. se preteazã greu sau nu se preteazã de loc a fi raportate la un etimon cunoscut. incomparabil mai rare. autorul nu se hazardeazã sã le stabileascã etimologia. „fanteziste”. asupra importanþei laturii filologice ºi etimologice etc. Am evitat comentarea discuþiilor care au avut loc la Academia Românã în legãturã cu elaborarea Dicþionarului. Dar chiar ºi la aceste etimologii. ci. punînd în luminã caracterul complex al operei. De asemenea. „eronate”. iar din DLRM neologismele. ca ºi în alte ramuri ale lingvisticii ºi filologiei. orice mare operã iese în afara sacrificiilor creatorului ei. Cele mai multe dintre aceste cuvinte. De aceea. acele studii etimologice ale lui Hasdeu care ajung la concluzii eronate trebuie judecate. primite cu rezerve sau. Am arãtat în ce constã bogãþia ºi varietatea listei de cuvinte. respinse sub eticheta de „neconvingãtoare”. Am procedat totuºi la aceastã comparaþie cu o anume intenþie: ca sã arãtãm cã exagerãrile sau erorile etimologice ale lui Hasdeu nu privesc decît rareori cuvintele din fondul elementar. sînt 27 . luate în sens strict. dimpotrivã. de cãtre criticii care s-au ocupat cu asprime ºi ironie de opera lui Hasdeu. prin laturile lor pozitive. scopul nostru a fost de a feri expunerea. Evident. bastara. pot constitui. cu etimologii neconvingãtoare la Hasdeu. nu ca în EMR. în unele cazuri. pe o bazã realã a faptelor. au în comun un fond lexical restrîns. iar pentru altele. alac. am insistat asupra inovaþiilor de metodã. prudent. fiind întocmite dupã criterii opuse. aghiuþã). pe comparaþia largã cu corespondente din alte limbi. observãm cã sînt sprijinite pe un material imens. de o imaginaþie de-a dreptul fascinantã. în EMR. direct la greacã sau la ebraicã. ci pornind de la observaþia cã acestea. reþinute rareori în atenþia noastrã. limitatã la analiza propriu-zisã a conþinutului lucrãrii. chiar cu riscul unor concluzii greºite. Faþã de dicþionarele de mai tîrziu. cuvintele uºor de explicat din latinã sau din limbile învecinate. ci la un intermediar slav. pentru cuvintele de care nu dispune de material faptic suficient (de exemplu abagiubã. în general. Prin urmare. dupã pãrerea noastrã. gramaticale ºi semantice. mai adesea. nu din prejudecata cã opera ar fi lipsitã de greºeli. decît abandonarea pesimistã a domeniului greu de explorat. Chestiunile de folclor ºi de etnografie. de o putere asociativã rar întîlnitã în ºtiinþa noastrã. din EMR nu au putut fi comparate cuvintele arhaice ºi cele dialectale. soluþiile corecte. E un adevãr banal cã pentru ºtiinþã e mai utilã o cercetare temerarã. de bazã. bãdoacã etc. renunþãrile la etimologie sînt..INTRODUCERE pentru alte cîteva se trimite. În acest raport de superioritate trebuie privit Hasdeu faþã de cei care i-au contestat meritele ºtiinþifice în lexicologie. aculm. de amãnunte exterioare prea puþin interesante. Am spus mai sus cã întreaga arhitecturã etimologicã a lui Hasdeu nu este în afara datelor reale ale limbii. ci pe acelea care.

atîtea domenii ale ºtiinþei. de material adunat din texte ºi din graiurile vii ºi orînduit în legãturile fireºti pe care le implicã cercetarea de dicþionar. de care s-a vorbit atît de mult. a capacitãþii de a apropia. Dacã ar fi fost terminat. de multe ori. etnografii. a puterii de muncã ieºite din comun. ipoteze. Scrisã într-o originalã limbã literarã. somitãþi ale lingvisticii epocii. Dar. Am considerat abundenþa de fapte extralingvistice ca fiind. planul grandios. Ceea ce a impresionat întotdeauna la aceastã lucrare sînt însã concepþiile îndrãzneþe. Ascoli. istoricii. ca un titan. Opera a fost elogiatã la vremea ei atît în þarã cît ºi în strãinãtate.INTRODUCERE neimportante. nesfîrºite sugestii ºi. acest thesauros ar fi conþinut nu numai o cantitate enormã de cunoºtinþe lingvistice. mai presus de toate. ci ºi un volum masiv de studii umanistice redînd inepuizabila gîndire ºtiinþificã a marelui învãþat. de o gravitate minimã. aspecte pozitive ale activitãþii ºtiinþifice a lui Hasdeu. devenite de multã vreme locuri comune în ºtiinþã sau reluate ºi adîncite de urmaºi. nu o limitã a lucrãrii. gãsesc în paginile ei un tezaur de cunoºtinþe. explicaþii. cartea atrage ºi astãzi la lectura ei pe intelectualul rafinat ca ºi pe cel în plinã formare. curajul pentru o întreprindere ºtiinþificã de atari proporþii. Musafia. Aprecierile lui Schuchardt. cu îngrãdirile unuia ºi libertatea celuilalt. Filologii. prin punctele lor comune. Gaston Paris. soluþii. o aºazã printre cuceririle de seamã ale romanisticii. a imaginaþiei fecunde. oricine poate afla în aceastã operã pe cãrturarul de tip renascentist. care. „erorile grave”. sînt. dupã pãrerea noastrã. Din anumite puncte de vedere. Nici un alt tip de operã nu-i putea sluji mai bine decît un dicþionar ca pretext pentru desfãºurarea nezãgãzuitã a erudiþiei. folcloriºtii. ci în deplinã concordanþã cu caracterul ei propriu-zis. combinatã din stilul ºtiinþific cu cel artistic. s-a încumetat sã cuprindã cu mintea lui întreaga istorie a culturii ºi civilizaþiei poporului român. geneza atîtor teorii. GRIGORE BRÂNCUª 28 .

pe de altã parte. în unele cazuri. înlocuirea operatã în ediþia noastrã.). dupã normele ortoepice actuale. a lui é prin ea în situaþia arãtatã. Hasdeu a fost un mare filolog în sensul strict al cuvîntului. dupã ediþiile curente). adicã pornind de la criteriul pronunþãrii actuale a formelor din citatele lui Hasdeu. pe de o parte. ar fi însemnat sã ignorãm ideile filologice ale autorului ºi sã desconsiderãm unul dintre aspectele cele mai importante. Varlaam etc. ca ºi în formele dispãrute din limbã (de ex. Fiind vorba nu numai de o operã de lexicologie. vocalã redatã. citatele vechi sînt reproduse în ediþia noastrã aºa cum le-a transcris Hasdeu însuºi (direct dupã manuscrise sau. cel dintîi care a aplicat la noi în mod ºtiinþific metoda transcrierii interpretative a textelor vechi. Am intervenit însã cu o singurã modificare în reproducerea graficã a citatelor de limbã veche. transcriind pe é prin ea în toate cuvintele care se scriu ºi se rostesc ºi astãzi cu ea (de ex.NOTà ASUPRA EDIÞIEI Reeditarea dicþionarului lui Hasdeu este extrem de dificilã din cauza numeroaselor ºi complexelor probleme de transcriere pe care le ridicã. nu provoacã nici o confuzie. ale acestei opere. în spiritul ediþiilor actuale de texte vechi. litera i. Astfel. Refacerea aspectului grafic iniþial. pe . socotéle etc. ºi cele de limbã modernã (sec. Prin urmare. pentru cã. citatele din dialectele aromân ºi istroromân. am considerat necesar sã facem o distincþie netã între citatele de limbã veche (sec. De aceea. Dificultãþile provin din natura însãºi a operei: un dicþionar istoric ºi popular elaborat într-o epocã de mari fluctuaþii ortografice ºi conþinînd pentru aproape fiecare cuvînt-titlu citate ilustrative din texte (manuscrise ºi tipãrituri) care aparþin la toate perioadele de evoluþie a limbii române scrise. am pãstrat pe š. modelul de transcriere al lui Hasdeu. cu semnul diacritic pentru scurtime. ci chiar ºi litera â (în citate din Coresi. utilizate în dicþionar. ž etc. prin procedeul invers. pasibilã de a fi interpretatã ca ã. în celelalte situaþii . am gãsit firesc sã nu intervenim în felul sãu personal de interpretare a grafiei chirilice din citatele de limbã veche. Substituirea graficã la care am recurs îºi are explicaþia în faptul cã Hasdeu însuºi interpreta pe é ca ea. aºa cum el însuºi nu a modificat transcrierea fãcutã de editorii altor texte vechi. nu rare sînt locurile unde autorul susþine necesitatea notãrii prin â a unei vocale mai închise decît ã ºi mai deschise decît î. Dacã am fi reinterpretat. XVIII-XIX). XVI-XVIII). iar menþinerea lui é. Dosoftei. prin ä în alfabetul chirilic.).. gréþâ=greaþâ. dupã concepþia lui. Cum nu existã nici un citat de limbã veche în care sã aparã ea. Se adaugã aci volumul impresionant de citate de limbã vorbitã obþinute prin intermediul corespondenþilor locali ºi. cel filologic. De altfel. în sfîrºit. ci ºi de filologie propriu-zisã. î sau ca vocalã intermediarã între acestea douã. Particularitãþile de interpretare caracteristice sistemului sãu filologic sînt conservate cu fidelitate. nétede.) ºi menþinîndu-l ca atare în toate cazurile în care nu mai corespunde astãzi unui ea (de ex. am menþinut întocmai nu numai pe -u ºi -Š final. De asemenea. inclusiv stilul explicativ al autorului. utilizînd însã semnul é potrivit normelor ortografice academice din jurul anului 1880. cu š (opus lui i silabic). féce etc. prin care ar fi urmat sã redãm pe š. diréptâ=direaptâ etc. ar fi fost imposibilã în cazul în care am fi generalizat transcrierea cu i ca în ortografia de azi. nota în numeroase cazuri o vocalã nesilabicã.).

Orâºtie – Orãºtie. albaþã). îmbe. ameþalã. vâi = vãi. zioa. l-am redat prin i: studiând = studiind. descriã = descrie. Am preferat formele actuale în cazul dubletelor plântã – plantã. ags‚r. apropiând = apropiind. ciobãniã = ciobãnie. întîlni. rãmînea. ridica. -ând al gerunziului verbelor cu tema în -i. ind. 30 . mãnþine. rãdica. macedoromân. mai tîrziu. prin generalizarea transcrierii cu i ºi î. dentîi. hîrdãu. pasãri. deºi nu este exclusã. mînios. atîta. al XIX-lea) ºi din colecþiile de folclor am adoptat norme unice de transcriere. la care am adãugat cîteva lucrãri de la sfîrºitul sec. ind. cîrpesc. azvîrli. pentru unele graiuri. osîndire. citeºte: agšun). menþionâm = menþionãm (constant la p. frîncii. cînta. ºi la p. mînþine etc. (doaâ). apare deseori fãrã semnul diacritic: e. are avantajul de a apropia textul arhaic. ciocîrti. cînd. cîºtiga. hîrtie. decît.NOTà ASUPRA EDIÞIEI particulare. în: adînc. taiã = taie. â:ã. gîlcevire. lebedã. voiniciã = voinicie etc. cu respectarea întru totul a realitãþii fonetice. dîlmã. am conservat grafia originalã (de ex. alâmuri = alãmuri.: pãseri. crîncen. în cazul în care am avut certitudinea cã noteazã un ã închis. Gheografie de Amfilohie). ºi rostirea cu un ã mai închis. bucuriã = bucurie. a verbelor cu tema în -i: apropiã = apropie. la finala substantivelor feminine cu tema în -i: analogiã = analogie. crîºmãriþã. înlânþuesc. În unele rãspunsuri la Chestionar provenite de la corespondenþi din Moldova. pericolul confuziei de care vorbeam mai înainte. 1884. În suf. care noteazã pe ã. pîrcalab. În citatele din Cantemir am pãstrat totuºi pe â final. Mâniceºti – Mãniceºti. fîlfãind. de înfãþiºarea graficã actualã a limbii. ziua. flãcâii = flãcãii. care l-a ºi descoperit. În cazurile în care am presupus o pronunþie bãnãþeanã. pf. Evident. dobîndi. româneºte. vâst = vãst. dâ = = dã.). 3 sg. cîtime. la fel am procedat cînd Hasdeu noteazã pronunþarea între paranteze (Agsun. deoarece. ã: e. prez. La forme ca alimânit. am pãstrat pe â la finalã de cuvînt. iar dupã alþii. pãsãri. care apare extrem de rar. se asemãneazã. cît(e). beuturi. cîntec. ã: î. cu excepþia român. întimpinã. fîntînã. blînde. cîrlanii. câi = cãi. adâst = = adãst. al XVII–XVIII-lea (reproduse dupã ediþia Kogãlniceanu). mîngîi. mîndruliþã. al XVIII-lea (Critil ºi Andronius. crîng. cîrãiturã. ºi pl. întîmpinã. tigâile = tigãile. p. se asemeneazã. identice cu cele aplicate în redarea textului explicativ al autorului. Anonymus Caransebesiensis) au fost transcrise dupã normele stabilite de Hasdeu însuºi în Columna lui Traian. mîrãind. fie remâne. sub accent: cîntâ = cîntã. 406-429. Am redat pe š prin i ºi pe â prin î în citatele din cronicarii sec. 1 pl. cîmpie. de ex. mînuind. Pentru citatele extrase din texte moderne (sec. cîmpeneascã. gîrbovit. bãuturi. întîmplãri. lebãdã. cîneascã. 3 sg. Anonymus Lugoshiensis. bîrfealã. am preferat transcrierea lui â prin ã. ºi p. mîhnit. Am conservat însã toate dubletele sau tripletele grafice care exprimã posibile pronunþãri diferite. Iatã sistemul de înlocuiri grafice pe care l-am aplicat: â:î. Buzâu = Buzãu. mîntuie. la toate acestea nu existã. cîrmuiesc. bâþul. specific graiurilor moldoveneºti. încît un cuvînt ca rãmîne e scris fie r‚mâne. plînge. prez. amîndoi. întîrzia. Trebuie precizat cã textul lui Hasdeu conþine numeroase inconsecvenþe de ortografie. înlocuirile grafice pe care le-am fãcut nu afecteazã realitatea foneticã a formelor. fãrîmele. dentãi. Cuvintele reproduse dupã dicþionarul român-latin (datat circa 1670 ºi numit de Hasdeu. s. din Uricariul lui Codrescu ºi din scrierile lui Cantemir. gînd(i). Învãþãturi de Samuil Micu. remâºiþã. ‚. unde a publicat pentru prima oarã o parte din acest dicþionar. jupîn. de ex. plugãriã = plugãrie. Aceste norme ni s-au impus prin modul cum am interpretat ortografia etimologicã a epocii.

poeziile. categorielor etc. 31 . é: a. meserii. dupã labiale ºi în toate cazurile în care a provine dintr-un mai vechi ea: véã = vazã. greºélã = greºealã. intrînd totodatã în simetrie cu substituirea lui ã prin e la nominativ-acuzativul femininelor în i: ciobãniã: ciobãnie etc. acésta = aceasta. cît mai ales pentru cã aceleaºi cuvinte apar. pétã = patã. vînt. inclusiv la Hasdeu. uneori. tãmîiet. þipînd. efigii. corespunzãtor lui ie din diverse graiuri: perdut. é: î. vãrsînd. peritor. proprii. la fel dupã º-: ºése = ºease. principiile. la formele paralele opozabile prin š: i (oamenš ºi oameni. categoriilor. trîndãvie. tîrziu. Foarte frecvent. pearã. r‚sfrînt. (v. tîlhar. care corespunde în unele graiuri cu ia: fearele. ‚ (=ã) nu e prevãzut cu semnul diacritic: seu = sãu. ca semn al pluralului sau al genitiv-dativului substantivelor ºi adjectivelor feminine ºi neutre terminate în -iu ºi -ie (deci cu radicalul în -i): bucuriile. corespunzînd unui e etimologic: avênd = avînd. studiile. toate transcrise cu ã. la iniþialã de cuvînt sau de silabã (cu excepþiile: eu. el. familii. rãzgîndi. e: e. de aceea. provinciile. puté = putea.NOTà ASUPRA EDIÞIEI rãsuflînd. dupã consoane labiale. în numeroase cazuri care presupun vocala e în etimon: cap‚tat. la formele a cãror analizã etimologicã priveºte evoluþia ºi acþiunea unui š. În aceeaºi poziþie am menþinut pe ea. Înlocuirea lui e prin i la finala acestor forme corespunde unei realitãþi ortoepice. mergênd = mergînd. în aceleaºi citate. spãimîntaþi. t‚rîm etc. e: ie. în textele dialectale reproduse fonetic. jum‚tate. grafia cu ã corespunde unui fapt real de vorbire. þérã = þarã. š: i. vo‚. r‚spîndind. am adãugat ºi un u antihiatic. nouã. érãºi = iarãºi. criterii. é: ia. fer. ºezetori = ºezãtori. La multe dintre acestea. ó: oa (paralel cu é: ea): póte = poate. ‚: ã. unde -u e asociat cu alte fonetisme arhaice sau dialectale). ori de cîte ori se insistã asupra unui fapt de rostire privind contexte fonetice cu š. vermi etc. înghšu. -u (final): zero. era). scrise ºi cu î. 8 din Chestionar. veut = vãzut. Scrierea cu ã în aceste cuvinte (care constituie lista completã din vol. sfînta. am recurs la unificarea prin î a tuturor cazurilor semnalate. I) ne întîmpinã la diferiþi autori din secolul al XIX-lea. pearã ºi piarã). pulšu. am adãugat un i în paranteze drepte. îndoélã = îndoialã. temeliile (în textul original: bucuriele. strecurînd. pentru cã la formele nearticulate am redat pe š prin i. vouã. trebue = trebuie.. este. Din cauza acestei inconsecvenþe a textelor. la iniþialã de cuvînt sau de silabã: érbã = iarbã. din întrebarea 11 din Chestionar). verguþã = vãrguþã etc. servicii. În do‚. Am preferat totuºi redarea lui ã prin î nu atît pentru a fi în acord cu pronunþarea literarã actualã. rezeº = rãzeº. chiar la aceiaºi autori ºi. p‚r. apésã = apasã. þermuri = þãrmuri. scîntei. de exemplu întrebãrile 6. þeri = þãri. e: i. sub accent. în cazurile necesare pentru evitarea confuziei de accent. 7.. frumóse = frumoase. cu e pãstrat. selbatec = sãlbatec. Nu am unificat dubletele (perde ºi pierde. îmbétã = îmbatã.). potrivit pronunþiei general româneºti: douã. nevéstã = nevastã. zeu = zãu. mésã = masã. sfîºiat. La pluralul articulat al substantivelor masculine din citatele extrase mai ales din Opincarul lui Jipescu. teu = tãu. sîcîita. cunšu. deschiênd = deschizînd. ea. tînguiesc. r‚mîne. A fost conservat însã în urmãtoarele situaþii: la formele dialectale sau arhaice în care š exprimã palatalitatea consoanei precedente. é: ea. corespunzînd diftongului ea din rostire: avé = avea. revérsã = revarsã. cu excepþia cazurilor în care grafia cu -u se justificã fonetic: întînšu. no‚. smîntînã. ºérpe = ºearpe. fizionomiile. potrivit pronunþãrii iodizate general româneºti: eºire = ieºire. notaþia foneticã e greu de distins de faptul pur grafic.

isbîndã = izbîndã. (se) dezvoaltã. în care se noteazã pronunþãri reale. Bãileºti.). pe care Hasdeu le utilizeazã permanent ca termeni de comparaþie în investigaþiile etimologice. Dosofteiu. Am preferat transcrierea prin ea pentru cã ºi astãzi scrierea cu ea. indiferinte. ind. dar conservat cînd se discutã Š ca component al diftongului. duplã (adj. incoloarã (adj. Caragia (ºi Caragea). autocton. frequentativ = frecuentativ. diferinþã. existinþa. în toate situaþiile arãtate mai sus.NOTà ASUPRA EDIÞIEI -Š: u (aŠ = au. semitice. pronunciaþiunea. archanghel = arhanghel.). consiste (3 sing.  = z (deschiênd = deschizînd). iubesce = iubeºte). slave.). gãitanŠ = gãitanu). cestiune. înnecat. maioritatea. competinte.. pronumi (pl. Am lãsat neschimbatã ortografia originalã ºi la cuvintele strãine (indoeuropene. (ne) accentat. miscell. Din considerentul cã unele neologisme circulau în secolul trecut cu forme duble sau cu forme care nu s-au impus în limbã. comerciu. coll. parentezi. cellalt.). Am contras literele duble (este mai ales cazul neologismelor): immens = imens. coincidã (3 sg. influinþã. angularã (adj.). Jorãºti. ié (a): ia (scié = ºtia. contimpuranã. ºte (sciinþifice = ºtiinþifice. adjectivii. articlu. adverbizare. amalgamã s. coordoanã (vb. = col.. genezea.. ind. prez. Seulescu. se-nparte. corespundinþã.). linguisticã.). sce: ºti. Vînãtorii (cu ºi fãrã articol). proveninþã.f. Varlam etc. Am menþinut. spanioalã. lexicã (subst. = ms. Iatã o listã. (dar: Bîrsanu). recensi- 32 . sã înpreune. intervocalic sau înainte de consoanã sonorã. cestionar.). immediat = imediat. Numele de persoane ºi de locuri le-am reprodus în ortografia lui Hasdeu: Alexandri. ceea ce.). reciproce ºi reciproace. ceša ce au fost transcrise cu ea: aceea. incompletã. Receanu. vorbšau = vorbeau ºi dupã africate ºi ocluzivele palatale. Cristeºtii. portugezã etc.). Am procedat astfel din respect pentru fidelitatea pe care autorul însuºi a avut-o pentru ortografia izvoarelor operei sale. psicologie. este dictatã de criterii morfologice. qu: cu (equaþiune = ecuaþiune. sing. circuleazã. excrescinte. Numele compuse au fost supuse normelor ortografice actuale: Vãlenii-de-Munte. tot din raþiuni fonetice. chibsuind = chibzuind. adverbi (pl. ié = ia). caracterizã. în cuvinte ca: înpãmîntenire. mss. înbelºugare. gintea. numi (pl. turcice etc. Popoviciu. archiv = arhiv). înpotrivã etc. prezinte. romanice. ghšaþã = gheaþã. Am pãstrat însã litera dublã în forme ca îmmulþeºte (cu îm. irresistibil = irezistibil. (ne) interesã.). aginte. (se) deterioarã. = miscel. s: z în neologisme. chšamã = cheamã. neologismi. scrierea cu n înainte de labiale. bilinguitate. (vom) exprime. în ciuda faptului cã pronunþãrile cu ia sînt extrem de frecvente în limbajul popular. diverginþi (pl. sci. liquidã = licuidã (dar: quasi-). prez.). excelinþã.). ºi în cuvinte vechi cu contexte fonice care au permis sonorizarea lui s: disposiþia = dispoziþia. foarte (= forte). deminutiv. aparinþã. constituã. diftongirea.). desvóltã = dezvoaltã. immaterial = imaterial. basã = bazã. germanice. ša: ea. pagine. equilibristic = ecuilibristic. la finala imperfectului verbelor de conjugarea a IV-a: sporša = sporea. bilinguicã (adj.< în-). Boiadschi. technic = tehnic. am pãstrat cu stricteþe formele particulare ºi fluctuaþiile din original: metodã ºi metoadã. de neologisme pe care le-am conservat cu toate caracteristicile fonetice ºi morfologice pe care le aveau în epocã: abundanþã. Seaca-de-Pãdure etc. independinte. potrivit normelor ortografice actuale: gšamuri = geamuri. Formele aceša (fem. dezininþã. ch = h (archaism = arhaism.

fiecare. Am restabilit locul virgulei în text dupã regulile actuale. deoarãce. Am înlocuit apostroful prin linioarã de unire la forme latineºti ca: eccu-illum. þipet. foarte puþine la numãr. Din cele douã formulãri ale titlului operei (Etymologicum Magnum Romaniae ºi Magnum Etymologicum Romaniae). întra. împregiurare.). strãcurat. Astfel. amãrunþitã. adverbele în -mente: absolutamente. prez. colecþii. cãtrã. apar între paranteze drepte. despãrut. populare sau dialectale. reviste) cu caractere cursive. bunãoarã. Toate abaterile de la normele substituirilor operate de noi s-au fãcut în sensul pãstrãrii identice a formelor din original. celalalt. dialectale sau cu totul particulare (de ex. alt-unde. a-nevoie. iar în numeroase cazuri am înlãturat. Am conservat întru totul sistemul de notaþie al autorului aplicat la cercetarea istoricã a cuvintelor ºi formelor: . cu finala în -i prin acord cu substantivele masculine). care nu afecteazã în nici un fel caracterul ºtiinþific al ediþiei. Am introdus citatele între ghilimele. preuþi.le-am reprodus într-un singur cuvînt: nepunînd. al-mai-rãu. ale cuvintelor din fondul comun al limbii. mazere. am redat într-un singur cuvînt construcþii adverbiale sau pronominale ca: altfel. tecnic. rãdica. îºi aflã explicaþia. în prudenþa noastrã de a nu interpreta neconvingãtor cazurile deosebit de dificile. ca în textul original. violinþã.NOTà ASUPRA EDIÞIEI ment. Derivatele cu ne.). numele autorilor citaþi le-am redat cu litere drepte de rînd. sînt.) etc. denaintea. Intervenþiile noastre în text. rezervînd parantezele rotunde pentru intervenþiile în citate ale autorului. Celelalte greºeli de aceastã naturã au fost corectate tacit. semnul douã puncte (:). neºte. a-locuri. nemerit. totdauna. astfel. ca inutil. viie (lat. radicalmente etc. cellalt etc. fãrã ca prin aceasta sã fie stînjenitã raportarea unui articol la altul. 33 . altele. vinea). (au) supres. niscaiva. ne-ncetat. apare pe coperta fiecãruia dintre cele patru volume. cu apostrof. în ediþia noastrã. cari (pron.de la iniþiala cuvîntului-bazã: ne-mpedecatã. Am pãstrat. ž. mînîncã. care figureazã numai dupã studiile introductive ale primului volum. proaspet. deopotrivã. trebui (vb. asemeni. pentru cã. izolate prin caractere cursive sau drepte spaþiate. Am refãcut ordinea alfabeticã a articolelor. sãptãmîne. scrierea cu linioarã a cuvintelor compuse ori de cîte ori aceastã disociere graficã e impusã de cercetarea etimologiei unuia dintre elementele componente (de ex. spre deosebire de cealaltã. celalt. Am introdus la locurile cuvenite adaosurile fãcute de Hasdeu însuºi la sfîrºitul fiecãrui volum ºi am operat în text erorile de tipar semnalate. secoli. Cuvintele discutate în text. desplãcere. am preferat-o pe cea dintîi. servã (vb. extrem de rare. cîrcimari.). iar al lucrãrilor (opere. ne-mpãcat. al III-lea sînt cîteva adaosuri comunicate autorului de Aureliu Candrea. în faptul cã privesc realitãþi lingvistice învechite. dentîi. nicãiri. Am notat sursa acestora în paranteze drepte. impers. pãºiune. part. a cãrii. totodatã. ceva. pãrete. teraþã. a-boalã. Punctuaþia a fost restabilitã dupã normele actuale. alaltã-ieri etc. menþinerea lui î. pe care Hasdeu le scria cu linioarã de unire sau. þeseturã. cîteva. nemic. în unele cazuri. unele. a-bubã. ovãs. La sfîrºitul vol. Am pãstrat întocmai fonetismele ºi formele învechite. ca de exemplu: adecã.). š. vãst (vb. a-ce. u în unele cuvinte dialectale ºi învechite). cu excepþia celor care presupun dispariþia lui î. cincisprezeci (ºi toate numeralele-adjective de la 11 la 19. eccu-istum etc. dar nesubliniate în vreun fel. apropiarea. Aceste „abateri”.

nu duce la distincþii demne de relevat. un indice de materii ºi o bibliografie a izvoarelor. la sfîrºitul operei. Cuvintele-titlu figureazã ori de cîte ori apar în cuprinsul altor articole. din 1894. G. un indice de cuvinte grupate pe origini ºi cu trimitere la volum ºi la paginã. pentru uzul ºcolarilor. De asemenea.B. În volumul al III-lea al ediþiei noastre sunt reunite volumele al III-lea ºi al IV-lea din ediþia princeps. 34 . Am întocmit.NOTÃ ASUPRA EDIÞIEI Confruntarea textului pe care îl editãm cu fragmentele „de probã” publicate de Hasdeu înainte de apariþia primului tom al EMR sau cu cele ºase ediþii de culegeri selective.

…marš ºi neatede socoteale etimologhiceºti. S. 84). I. Director general al Arhivelor Statuluš. al Societãþiš de Linguisticã din Paris. adecã tãlcuitoare de cuvinte. al Academieš Imperiale de ªtiinþe de la St. .. al Societãþilor Academice din Belgrad ºi Sofia etc. ºi nu ne temem de cuvinte carš aŠ cãpãtat de veacuri înpãmîntenirea… CAROL I. Profesor de Filologia comparativã la Universitatea din Bucureºti. Petersburg. A – AZUGA BUCUREªTI STABILIMENTUL GRAFIC SOCEC & TECLU 96. REGELUI CAROL I SUB AUSPICIILE ACADEMIEI ROMÂNE DE B. 1886.ETYMOLOGICUM MAGNUM ROMANIÆ LIMBEI ISTORICE ªI POPORANE ROMÂNILOR LUCRAT DUPÃ DORINÞA ªI CU CHELTUIALA DICÞIONARUL A M. – Strada Berzeš. – 96. PETRICEICU-HASDEU Membru al Academieš Române. Cantemir-Vodã (Chron. TOMUL I. Mãnþinem dar aceste frumoase expresiuni întrebuinþate de strãbunš.

.

pun în fiecare an modesta sumã de ºease mii lei la dispoziþia Academiei. vitejie. ºi nu ne temem de cuvinte cari au cãpãtat de veacuri înpãmîntenirea. pe cari le urmãrim cu un interes neîncetat. pe care poporul o înþelege ºi iubeºte? Mãnþinem dar aceste frumoase expresiuni întrebuinþate de strãbuni. lucrarea aceasta este foarte întinsã. va înstrãina poporului limba sa. care. care trebue sã fie scrisã pe steagul fiecãrii armate: voinicie. nepunînd o stavilã în timp.PREFAÞà Deschizînd sesiunea generalã a Academiei Române din 1884. în plaiurile mãreþe ale Carpaþilor. dacã nu ar fi folositor de a face un fel de Etymologicum Magnum Romaniae. eroism? Sã ne ferim însã de o înbelºugare de expresiuni moderne. Într-adevãr. Ce sarcinã mai dulce poate avea Academia decît a lua sub paza sa aceastã limbã veche. cînd lucrãrile de cãpetenie ale Academiei sînt istoria ºi limba. scripta manent. bravurã. ºease ani vor fi trebuincioºi. rãspîndind astfel o nouã luminã asupra trecutului neamului românesc. care îºi va ridica sieºi un monument neperitor. ºi cari au fost scoase din întuneric prin ostenelile neobosite ale membrilor ei. aceste þinuturi încîntãtoare. pentru care patru. ascunse pînã acum. Regina ºi Eu venim totdauna cu bucurie în mijlocul D-voastre. temeliile existenþei noastre naþionale? Þara datoreºte astãzi Academiei un ºir de documente istorice. va fi încoronatã de o izbîndã fericitã”. sã ne amintim însã cuvintele lui Horaþiu: Est modus in rebus sint certi denique fines. Ce limbã are norocul de a dispune de patru cuvinte pentru o însuºire. descrise cu mãestrie ºi în o limbã aºa de curatã de poetul nostru popular V. cari altmintrelea vor fi perdute pentru generaþiunile viitoare. conþinînd toate cuvintele vechi. Nu mai puþin însã trebue sã ne ocupãm ºi de viitor… de limba noastrã. cinci. care s-a pãstrat neatinsã în cîmpiile roditoare ale Dunãrei. Spre a sprijini aceastã întreprindere. Regele a rostit urmãtoarele cuvinte: „Avînd onorul de a fi membri ai acestei adunãri. Supun dar la chibzuiala D-voastre. care trebue sã fie mîndria fiecãrui popor. poate chiar nemãrginitã. Am fost îndemnat a rosti aceste cîteva cuvinte prin dragostea care am pentru frumoasa ºi bogata limbã românã ºi fiind încredinþat cã dorinþa mea – îndrãznesc a zice ºi a Academiei – nu rãmîne un pium desiderium. S. Alexandri. M. ªi cum poate sã fie altfel. . spre a asculta discuþiile ºtiinþifice. ºi sînt convins cã opera Academiei. Verba volant. Superflua non nocent.

autorul avînd o neapãratã trebuinþã de cel puþin trei tineri cari sã lucreze sub direcþiunea sa. cãrora li se va adresa un cestionar ad-hoc. Actele vechi. primind o modestã retribuþiune. se vor consulta învãþãtorii sãteºti. b) Diferitele accepþiuni cu citarea exemplelor din fîntînele indicate mai sus. dar toate cernute prin excluderea neologismelor. Spre a fi înlesnit în sarcina curat materialã. S. Dicþionarele ºi vocabularele române. Pentru limba cea veche vor servi ca fîntîne: 1. 4. 3. se vor depune în original în arhivul Academiei. c) Filiaþiunile istorico-etimologice. precum Alexandri. Academia Românã a binevoit a-mi încredinþa mie îndeplinirea Augustei dorinþe. 2. primind totodatã urmãtorul prospect. tipãrit într-un mare numãr de exemplare sub titlul de: […] Programã pentru adunarea datelor privitoare la limba românã. 2. mai ales acelea din prima jumãtate a secolului. preoþi ºi alte persoane de prin sate din toate provinciile locuite de români. pe care mã crezusem dator a i-l supune spre aprobare: „Lucrarea. ºi unii scriitori de pe la începutul secolului. locuþiuni proverbiale etc. Vechile dicþionare ºi glosare române manuscripte. Terminologia tecnicã vulgarã din istoria naturalã ºi din viaþa industrialã. ci mai ales limba cea veche ºi graiul actual al poporului cu diverginþele sale dialectale. 3. care se va executa din dotaþiunea M. Arhaisme ºi provincialisme adunate de-a dreptul din gura poporului. 4. însoþitã de un raport despre mersul ei 38 . guvernul va fi rugat din partea Academiei Române sã ia cu acest scop o mãsurã ce va crede de cuviinþã. Poeziile poporane. 5. Opera întreagã urmînd a fi terminatã în interval de 6 ani. zicãtori. scrise româneºte. Cuvinte sau locuþiuni române de prin vechile documente scrise slavoneºte sau în altã limbã strãinã. Regelui. Pentru înavuþirea ultimelor douã rubrice. întrucît graiul viu conservã pînã astãzi elemente dispãrute din limba literarã. Rãspunsurile la acest cestionar. a patra ºi a cincea. Anton Pann etc. publicate sau inedite. Stabilitã pe aceste baze. pe lîngã traducerea sensului general în limba latinã sau în cea francezã. basme. Texturile vechi române tipãrite ºi manuscripte.PREFAÞÃ Chibzuind asupra dotaþiunii Maiestãþii Sale. Scriitorii moderni foarte populari. Costachi Negruzzi. Pentru graiul actual al poporului cu diverginþele sale dialectale vor servi ca fîntîne: 1. publicate sau inedite. în fiecare an autorul va prezinta Academiei o parte din lucrare. lucrarea va da dupã putinþã pentru fiecare cuvînt. dupã ce vor fi utilizate. urmãtoarele rubrice: a) Forma cea mai rãspînditã ºi formele dialectale vechi ºi nouã. nu va avea în vedere anume limba românã literarã de astãzi.

Se zice oare: sarã. ºi care anume? 14. sau la verburi ca facu în loc de fac etc. Sînt oare cuvinte în cari lš nu s-a muiat în i. featã. fãrã a-l trece în ã. de ex. bunãoarã oameni. cunšu pentru cušu. ori altfel cumva? 20.. ori searã. Poporul de acolo cunoaºte el numai sonul z? ori cã deosebeºte pe z de dz? 19. vre (voieºte) pentru vrea. Tipãrirea definitivã se va putea începe în sesiunea generalã din anul 1885.? 10. prin intermediul mai ales al revizorilor ºcolari ºi al protopopilor. cãlcînšu pentru cãlcîšu etc. Nu cumva se rosteºte cîteodatã întreg i de la sfîrºitul cuvîntului. leage pentru lege.? 8. ori se aude mai mult numai una din ele. ºi altele? 2. ºese pentru ºease. Ce alte particularitãþi. morminte. bunãoarã dormim pentru durmim. fatã. Cari sînt anume cuvintele unde se aude dz în loc de z? 39 . Se zice oare umblu ori înblu? unghšu ori înghšu? sau cum altfel se zice? 7. stranšu pentru strašu. ºi altele? 17. Se întîmplã. Se zice oare cuvente. Sînt oare cuvinte în cari poporul rosteºte curat pe o cel neaccentat. masã etc. dupã ce Academia va fi luat cunoºtinþã de un specimen al operei. ori se aude mai mult ca ša? 15. în chipul de a rosti al poporului. În ce se cuprinde pe acolo. mearge pentru merge etc.” Îndatã dupã aceasta. ureclše pentru urechše ºi altele? 9.? 11. plãceare pentru plãcere. ca poporul sã rosteascã întreg pe u de la sfîrºitul unui cuvînt fãrã articlu. Diftongul oa se rosteºte el curat. vene. precum talšu pentru tašu. mormente. fãrã a-l trece în u. pulšu pentru pušu. de ex. mene etc. adecã aºa ca sã se auzã deopotrivã o ºi a. în chipul de a rosti al poporului. Diftongul ea se rosteºte el aºa ca sã se auzã bine e ºi a. Se aud oare pe acolo. pentru oamenš.? 12. În ce cuvinte anume poporul de acolo rosteºte curat pe a cel neaccentat. oare. measã ºi altele? 5. deosebirea între sonurile ã (ã) ºi î sau î (ä)? 3. minte. strãine limbei noastre literare de astãzi. Sînt oare cuvinte în cari se rosteºte simplul e acolo unde limba noastrã literarã de astãzi pune pe ea. se observã în privinþa vocalelor în graiul poporului de acolo? 18. mine? 13. bunãoarã malaiu. Sînt oare cuvinte în cari poporul rosteºte é sau ea acolo unde limba noastrã literarã de astãzi pune pe simplul e. mente. iar nu mãlaiu. Cari sînt cuvintele unde se aude mai bine sonul ä? 4. adecã a lungit ca aa. lšepure pentru šepure.PREFAÞÃ ulterior. român pentru rumîn etc. o ca oo etc. faci pentru facš etc. am rãspîndit în þarã urmãtorul Cestionar: 1.? 6. în loc de cuvinte. vine. precum întînšu pentru intîšu. Sînt oare cuvinte în cari lš nu s-a muiat în i. vocale lungi. Z în Dumnezeu se rosteºte el tot aºa ca z în praznic. precum omu în loc de om.? 16.

? 30. kicšor în loc de picšor ºi altele? 36. ªtiþi oare cuvinte în cari h se preface în v? 28. Poporul de acolo rosteºte el în acelaºi chip mie (1000) ºi mie (pentru mine) în fraza: „mi-a dat mie o mie de lei”? 40. Poporul de acolo nu amestecã oare pe j cu º. ori mnie. În cuvintele steaua. de pildã ghine pentru bine. nu se aude oare va pentru ua. Poporul de acolo rosteºte el oare pe bi ca ghi. deosebind adecã pe un r vîrtos. Sînt oare cuvinte în cari fše sau fi nu se preface niciodatã în hše sau hi? 25. În ce cuvinte preface poporul de acolo pe v în h. lupkš. de un r moale? 22. bunãoarã fãninã pentru fãrinã etc. hšer pentru fšer. corghš pentru corbš etc. kšept în loc de pšept. Nu amestecã oare pe s cu z? 44. de ex. hulpe pentru vulpe. ºi altele de asemenea? 31. Nu se rosteºte oare jiŠ sau chiar giŠ pentru viŠ. Poporul de acolo rosteºte el oare pe r în douã feluri. reaua etc.? 35. bunãoarã ºer sau cer pentru fšer? 26. Nu cumva se rosteºte chiar cept sau cicšor în loc de piept ºi picšor? 37. de exemplu hie pentru fie. Deosebeºte oare bine poporul de acolo pe j de ž (ß). În ce cuvinte poporul preface pe v în g. ziva ºi altele? 33. Sonurile fše sau fi nu se rostesc oare ca º sau chiar ca . În ce cuvinte poporul de acolo preface pe n între vocale în r. adecã: lupš. În ce cuvinte poporul de acolo preface pe r în n. adecã nie.? 24. ori cã le pune pe una în loc de alta. Mie ºi mšel cum oare se rostesc.? 42. lupcš sau cum altfel? 38. bunãoarã pîrã în loc de pînã ºi altele? 41.? 27. Cum se rosteºte pluralul de la lup ºi de la popã. fãrã a simþi deosebirea de sonuri. ziua. ghie pentru vie etc. În cari cuvinte anume se aude rr? 23. rãhnire pentru rãvnire etc. mnšel sau cum altfel? 39. de ex. rostindu-se bunãoarã in în loc de vin? 32. ghiŠ în loc de viŠ. hšerbe pentru fšerbe etc. de ex. Poporul de acolo preface el oare pe f în h. întrebuinþînd pe unul în loc de altul? 43. adecã steava. nšel. lukš. ceva ca rr. Nu amestecã oare pe cš cu gš? 40 . cerghš pentru cerbš. Poporul de acolo nu rosteºte el oare deopotrivã. Poporul de acolo rosteºte el pe pi ca ki. fie ºi hie sau vulpe ºi hulpe? 29.PREFAÞà 21. Un v la începutul cuvîntului nu piere el oare cîteodatã. zicînd de exemplu gšur pentru jur sau jinere pentru ginere? 34.

figurele sau asemãnãrile luate de popor din lumea mineralã. cuptoršu ori cuptor ºi alte vorbe de acest fel? 47. dîlmã. la tãria etc. bunãoarã la: mare. copiii dorm. i-am dat. plumb. vizuinã etc.? 41 .? 54.? codru. fag. mesteacãn. ce fel cu argintul. cotroanþã. Cari sînt pe acolo numirile locale cele mai neobicinuite pe aiuri ºi cum îºi explicã sau cum tãlmãceºte poporul acele numiri? 53. aur. pãrîu etc. puþin întrebuinþate pe aiuri sau necunoscute. mãgurã. stîncã. varã.? munte. Cari sînt pe acolo diferitele numiri de struguri. Rosteºte poporul pe acolo flueraršu ori fluerar. adecã pãrþile arborului sau plantei una cîte una. privitoare la climã. ne-am întîlnit etc. privitoare la minerale. noian. puþin întrebuinþate pe aiuri sau necunoscute. pãcurã etc.? vale. ajutoršu ori ajutor. Cari sînt numirile cele mai neobicinuite pe aiuri ale arborilor sãlbateci: stejar. fer. groapã.? 51. arºiþã etc. creºterea plantei etc. Cari sînt cuvintele. mînule.? 56. lespede. anin. Cari sînt pe acolo numirile feluritelor vinuri ºi cele privitoare la culoarea vinului. ºi cu ce cuvinte anume? 55. ne-am întîlnitu-ne. Are poporul pe acolo obiceiul de a zice: l-am vãzutu-l. rediu etc. mãr. polei. la gustul lui. Cari sînt exemple de toate aceste schimbãri de consoane în gura poporului. adecã la iarnã. Cari sînt cuvintele. vãgãunã. muierile tac? 49. adecã: ce fel de lucruri sau de însuºiri se asemeneazã cu aurul. cositor. ori într-altfel? se întrebuinþeazã numai o formã? ºi care? ori se întrebuinþeazã mai multe. ºi anume cari? 50.? stan. rîu. cu descrierea pe cît se poate mai pe larg a fiecãrii varietãþi? 59. Cari sînt numirile cele mai neobicinuite pe aiuri ale arborilor roditori: pãr. movilã. te-au bãtutu-te. muierile tace în loc de oamenii merg. Cari sînt cuvintele. Are poporul pe acolo obiceiul de a zice: oamenii merge. prun ºi altele? 58. i-am datu-i. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la viie ºi la lucrarea ei sau la cules? 60. zãpadã. privitoare la poziþiunea locurilor. ºi de alte schimbãri de aceeaºi fire ce se mai observã pe acolo? 46. le-au arãtatu-le. Cari sînt metaforele. cu pronumele repeþit? ori zice numai: l-am vãzut.? 57. privitoare la vegetaþiune. bolovan. copiii doarme.? 48. toi. adecã: peatrã. mîncãtoršu ori mîncãtor. pãdure. grui etc. argint.? 52. puþin întrebuinþate pe aiuri sau necunoscute. primãvarã. puþin întrebuinþate pe aiuri sau necunoscute. gheaþã. Zice poporul pe acolo mînile.PREFAÞà 45. brad etc. mînurile. Cari sînt cuvintele. toamnã. cu ferul etc. cãrºie etc. ulm.

iepure. mazere. sturz. culoarea ºi altele? 71. cu buruiana cutare etc. puþin întrebuinþate pe aiuri sau necunoscute. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la albinã ºi la creºterea albinelor? 78. vrîsta. vrabie. Cari sînt metaforele. vrîsta. Cari sînt pe acolo numirile feluritelor grîne: grîu. Cum se numesc pe acolo deosebitele feluri de ºoareci? 74. într-un numãr pe cît se poate mai mare ºi cu o descriere pe cît se poate mai lãmuritã. culoarea ºi altele? 69. culoarea ºi altele? 70. de grîne sau legume cari se întrebuinþeazã ºi pe aiuri în þarã. porumbel sau turturicã.? 66.PREFAÞÃ 61. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la bufniþã sau cucuvaie? 81. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la vultur. coroiu. culoarea ºi altele? 68. orz. de plante. Cari sînt pe acolo. ale legumelor bob. Cum se numesc pe acolo deosebitele feluri de vermi? 75. cuc. culoarea ºi altele? 72.? 79. Cari sînt pe acolo cuvintele despre urs. puþin întrebuinþate pe aiuri sau necunoscute. figurele sau asemãnãrile luate de popor din lumea vegetalã. vulpe. vrîsta lui. adecã: ce fel de lucruri sau însuºiri se asemãneazã cu arborul cutare.? 83. lebedã. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la cocor ºi la barzã sau cocostîrc? 84. Cari sînt pe acolo cuvintele în privinþa pisicei? 73. Cari sînt pe acolo numirile. pãtîrniche etc. Sînt oare pe acolo numiri de arbori. cu floarea cutare. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la corb ºi cioarã? 82. dar cu un alt înþeles? 64. ºoim ºi alte pãseri rãpitoare de acest fel? 80. ovãs etc. rîndunicã. la arici. vrîsta. ºi dacã sînt vreunele numiri neobicinuite pe aiuri? 62. Cari sînt pe acolo cuvintele în privinþa cîinelui: felurile. la viezure etc. Cari sînt pe acolo cuvintele în privinþa calului: felurile lui. veveriþã etc. cocoº ºi gãinã ºi altele? 77. Cari sînt pe acolo numirile. cerb sau ciutã ºi cãprioarã. Cari sînt pe acolo cuvintele în privinþa caprei ºi a porcului: felurile lor. fasole etc. vidrã. ierburi ºi flori? 65. vrîsta. uliu. Cari sînt pe acolo cuvintele în privinþa boului ºi vacei: felurile. numirile diferitelor buruieni. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la mierlã. Cari sînt pe acolo cuvintele în privinþa berbecelui ºi oiei: felurile.? 63. Cari sînt pe acolo cuvintele despre gîscã.? 42 . ciocãrlie. raþã. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la broascã ºi felurile ei. ale feluritelor fiare ºi dobitoace? 67. Cum se numesc pe acolo deosebitele feluri de insecte? 76. lup.

lucrat ºi nelucrat? 103. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la vînãtoare? 91. un mozoc sau un altfel de cîine de stînã? 98. Cum se numesc. Cum se numesc uneltele de zidãrie. la omidã. Cum se numesc deosebitele feluri de cîmp.? 87. lipitoare etc. la scoicã. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la ºopîrlã cu felurile ei ºi la ºerpi cu felurile lor? 86. materialul ºi apucãturile la lucru ale dulgherilor? 109. Cari sînt metaforele. Cum se numesc uneltele de ferãrie. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la melc sau culbec.PREFAÞà 85. deosebitele pãrþi ale plugului? 105. raþa mãcãieºte ºi aºa mai încolo pentru toate animalele. vorbe despre pãºiune. una cîte una. Cum se numesc. Cum se numesc deosebitele mesteºuguri sau meserii cunoscute pe la þarã? 108. Cum se numesc uneltele de dulgherie. la pãianjen. Cari sînt þipetele sau strigãtele ce obicinuiesc vînãtorii. flutur. Au oare ciobanii cuvinte pe cari nu le întrebuinþeazã ceilalþi sãteni? 101. în privinþa cãrora se aflã în popor cîte o vorbã deosebitã? 90. lãcustã. Cum se cheamã pe acolo sonul sau glasul ce scot feluritele fiare sau dobitoace. la rac. deosebitele pãrþi ale cãruþei? 106. materialul ºi apucãturile la lucru ale ferarului? 110. Ce deosebire fac ciobanii între un dulãu. bunãoarã: boul muge. materialul ºi apucãturile la lucru ale zidarului? 43 . Cari sînt pe acolo cuvintele în privinþa pescãriei? 94. bunãoarã felurile de locuinþã ciobãneascã. Cum împãrþesc ciobanii ziua ºi cum se cheamã la ei fiecare parte a zilei? 99. figurele sau asemãnãrile întrebuinþate de cãtrã ciobani în privinþa deosebitelor lucruri sau însuºiri? 100. una cîte una. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la ciobãnie. furnicã. Cum se numesc deosebitele unelte sau scule de plugãrie? 104. figurele sau asemãnãrile luate de popor din lumea animalã. una cîte una. puþin întrebuinþate pe aiuri sau necunoscute. grier. adecã: ce fel de lucruri sau însuºiri se asemãneazã cu fiara cutare sau cu dobitocul cutare? 89. Cari sînt pe acolo numirile feluriþilor peºti? 88. Ce fel de numi dau ciobanii vitelor ca sã deosebeascã pe una de alta? 96. Ce fel de numiri se dã pe acolo cîinilor ciobãneºti? 97. despre brînzeturi ºi lãpturi cu felurile lor ºi cu chipul de a le face etc. uneltele obicinuite de cãtrã ciobani. Cari sînt metaforele. privitoare la plugãrie? 102. Cari sînt pe acolo cuvintele. deosebitele pãrþi ale moarei? 107. fie în a cîinilor de vînat? 92 Ce fel de numi se dã pe acolo cîinilor de vînat? 93.? 95. fie în privinþa vînatului. Cum se numesc.

precum la: zid. Cari sînt pe acolo. puþin întrebuinþate pe aiuri sau necunoscute. mese. Cari sînt pe acolo numirile mai deosebite ale mîncãrilor? 121. beci. Cum se cheamã deosebitele unelte de tors. Ce fel de jocuri copilãreºti. numirile hainelor la sãteni. cînd este vorba cã mãnîncã un om ºi cînd este vorba cã mãnîncã o fiarã sau un dobitoc. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la jocul de cãrþi? 131. veri ºi alte rude. începînd de la logodnã pînã la sãvîrºirea nuntei? 124. puþin întrebuinþate pe aiuri sau necunoscute. Cari sînt pe acolo cuvintele. privitoare la ale casei. puþ. oale etc. ferestre. Cum se cheamã deosebitele arme cu cari se servesc sãtenii? 115. Cari sînt pe acolo numirile podoabelor femeieºti. pentru punerea lor pe masã ºi pentru ducerea lor la cîmp? 128. Oare se întrebuinþeazã acelaºi cuvînt. scaune sau laviþe. una cîte una.? 117. Cari sînt cuvintele privitoare la înrudire. precum: salbã. privitoare la plutire. inele etc. ori altfel se numeºte mîncarea de om ºi altfel mîncarea de animal? 118. þesut ºi cusut? 113. covoare. precum luntre. cunoaºte poporul de acolo? 132.? 114. Cari sînt pe acolo cuvintele. Cari sînt pe acolo numirile deosebite ale bãuturilor? 122. Cum se numesc vasele pentru gãtirea bucatelor. brãþãri. Cari sînt cuvintele privitoare la cãsãtorie. trupeºti ºi sufleteºti? 123. Face poporul vreo deosebire între suflet de om ºi suflet de dobitoc. Ce fel de cuvinte s-au pãstrat printre sãteni despre armele obicinuite la români în trecut? 116. cu cuvintele privitoare la ele. acoperiº. adecã despre pãrinþi. pînzeturi etc. poartã.? 120. fraþi. Cari sînt pe acolo cuvintele cu privire la gãtirea bucatelor ºi la tot ce se þine de aceasta? 129. fie femeieºti? 119. Ce fel de danþuri. fie bãrbãteºti.? 112. curte sau ogradã. Cum se numesc deosebitele feluri de cîntece ce le cîntã poporul pe acolo? 130. cu pãrþile fiecãruia? 133. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la înmormîntare? 134. Ce fel de ocãri întrebuinþeazã poporul de acolo? 126. Cum se cheamã deosebitele feluri de þesãturi þãrãneºti. pat.PREFAÞÃ 111. vîslã etc. ºi cum se numeºte aparte fiecare din ele? 44 . Ce fel de jurãminte întrebuinþeazã poporul de acolo? 125. Cum se numesc pe acolo deosebitele instrumente de muzicã. cu cuvintele privitoare la ele. vatrã. cunoaºte poporul pe acolo? 127.

Cum înþelege poporul frumosul. La nunþi sau în alte întîmplãri se cîntã oare despre „Lada” ºi „Mana”. a gîndirii etc. lucrurile cele mai frumoase în lume? 138.? 139.PREFAÞÃ 135. a minþii. Ce povesteºte poporul despre Zburãtor ºi cum îl mai numeºte? 157. Ce este Brezaia? 159. Ce povesteºte poporul despre Ursite ºi cum le mai numeºte? 152. una cîte una. Cum se cheamã la popor. Ce se povesteºte despre zîna Cosînzana sau Sînzana ºi ce alt nume i se mai dã? 146. Ce povesteºte poporul despre Joimariþa ºi cum o mai numeºte? 154. Ce este Papaluga sau Paparuda ºi cu ce fel de obiceiuri e însoþitã? 156. Care este pãrerea poporului în privinþa stelelor. pe care unii o numesc Calea lui Troian. Ce povesteºte poporul despre dracul ºi cum îl descrie? 151. ºi ce se zice despre fiecare din ele? 140. despre natura lor. Ce sînt vîrcolacii dupã credinþa poporului ºi cum se mai cheamã? 143. ºi prin ce se deosebesc aceste fiinþe unele de altele? 150. ºi ce sînt acestea? 148. deosebitele stele. Cum se petrec pe acolo Colindele? 45 . Ce sînt Borboasele? 160.? 137. ºi ce povesteºte despre ei? 145. Cari sînt credinþele poporului în privinþa cugetului. ºi ce se povesteºte despre ea? 141. Ce povesteºte poporul despre Drãgaica? 149. ºi cari sînt. Ce credinþe ºi obiceiuri are poporul în privinþa zilei Sîntului Ioan Botezãtorul? 155. scopul etc. Cum înþelege poporul aºa-numitul diochiu ºi ce povesteºte în aceastã privinþã? 144. Cunoaºte oare poporul vreo zînã cu numele de „Filma”? 147. Ce fel de zîni ºi zîne cunoaºte poporul. Ce povesteºte poporul despre Iele sau Dînsele ºi despre Iezme ºi cum le mai numeºte? 153. Cum priveºte poporul eclipsa ori întunecarea soarelui sau a lunei ºi ce povesteºte despre acestea? 142. Cunoaºte oare poporul de acolo vreun obicei sau vreo credinþã cu numele de Turcã sau Þurcã? 158. bunãoarã: omul moare ºi dobitocul cicneºte? 136. Cum se cheamã partea cea albicioasã a cerului de noapte. Ce povesteºte poporul despre strigoi sau strigoaie ºi despre stafie. dupã pãrerea lui. Este oare vreun cuvînt deosebit cînd se vorbeºte despre moarte de dobitoc. cum îi numeºte pe toþi unul cîte unul.

– punerea cuþitului ºi darea de argint-viu? 185. Ce zice poporul despre fiecare zi a sãptãmînei. Dacã pe acolo zioa dîntîiu a fiecãrii lune nu poartã o numire deosebitã. Ce povesteºte poporul despre Sînta Miercuri. Cari sînt pe acolo cuvintele în privinþa boalelor de vite? 167. movile sau altceva pe care poporul le priveºte ca sfinte? 177. Cari sînt prejudecãþile poporului de acolo în privinþa vîntului? 181. a holerei. a lui Mãrþiºor etc. ºi ce anume? 164. Ce alþi sfinþi sînt mai socotiþi de cãtrã popor ºi pentru ce anume sînt mai socotiþi? 171. Cari sînt pe acolo cuvintele în privinþa boalelor de om? 166. Zorilã ºi Murgilã? 179. Poporul priveºte el oare ca sfinþi pe Soarele ºi pe Luna? 178. Sînt oare locuri.? 173. adecã le socoteºte pe toate deopotrivã. Cum povesteºte poporul de acolo despre Sîntul Ilie? 170. ori face între ele vreo deosebire? 174.? 168. Cum povesteºte poporul de acolo despre Sîntul Petru? 169. necunoscînd împãrþirea precisã în ore sau ceasuri? 172. dupã pãrerea poporului de acolo. Cum împãrþeºte poporul ziua ºi noaptea. pricina frigurilor. Ce este Mama pãdurii? 187. Este oare pe acolo vreun blãstem cu pomenirea Dunãrii. Ce sînt. ape. Sînta Vineri. Ce înþelege poporul prin fapþi. Ce însemnãtate au în basmele ºi credinþele de acolo zmeii ºi balaurii ºi cum sînt descriºi de cãtrã popor? 163. Cum se numesc pe acolo deosebitele vînturi? 182. a ciumei etc. Sînta Duminicã etc. Sînta Joi. Poporul de acolo povesteºte el ceva despre „oamenii roºii”. pãduri. Care este.? 175. Cum îºi explicã poporul cãderea stelelor? 184. Ce obiceiuri sînt pe acolo în privinþa vrãjilor? 165.PREFAÞà 161. a epilepsiei. bunãoarã: Sîn-vãsia lui Faur. Ce povesteºte poporul despre Pricolici sau Tricolici ºi cum îl mai numeºte? 162. Ce este ºi cum se face legarea sau dezlegarea ploiei? 186. Ce este Ciurica ºi ce sînt Circovii? 46 . dupã pãrerea poporului de acolo. bunãoarã: batã-te Dunãrea! sau altfel cumva? 180. Ce fel de dobitoace sau pãseri socoteºte poporul de acolo ca mai plãcute lui Dumnezeu? 176. Cunoaºte oare poporul de acolo niscaiva rugãciuni afarã de cele bisericeºti? 183.

dar în cari totuºi ea îºi recunoaºte pe deplin individualitatea: cum 47 . topice ºi culturale. aºa cum l-a plãsmuit o dezvoltare treptatã de optsprezeci veacuri. multe bunicele. aºa cum s-a strãcurat el prin mii ºi mii de înrîuriri etnice. unele ceva mai ºterse de vechime sau de împregiurãri. 2. Ce e iarba fearelor? 198. Ce sînt pocînzeii ºi colãcerii? 199. Ce e focul lui Sîn-Medru? 197. În interval de un an. trecut ºi prezinte. aproape nici unul din care sã nu se tragã o brumã de folos. fonetica poporanã. a Bobotezei. a Lãsatului de sec? 189. Ce crede poporul despre Vremea d-apoi?… În acest Cestionar predomnesc douã puncturi de vedere nouã pe cari mi le împunea starea actualã a ºtiinþei limbei ºi cari sînt cu totul strãine lexicografiei de ºcoala clasicã: 1. credinþele cele intime ale poporului. Ce credinþe ºi obiceiuri are poporul asupra Anului Nou. Ce este vîntul turbat? 192. tot ce se numeºte astãzi – în lipsã de un alt cuvînt mai nemerit – cu vorba englezã f o l k l o r e . Ce se înþelege prin Craiu-nou? 203. Voiam sã cunosc pe român aºa cum este dînsul în toate ale lui. Ce credinþã are poporul despre raiu ºi despre iad? 201. Ce e ceasornicul casei? 200. Cum îºi explicã poporul ieºirea cu plin – ieºirea cu sec? 204. mi-au sosit teancuri de rãspunsuri de pe la preuþi ºi mai ales de pe la învãþãtori sãteºti: vro cîteva adevãrat preþioase. Ce înþelege poporul cînd zice: „pe celalt tãrîm”? 202. aºa cã s-au mai grãmãdit un nou teanc din epistole primite. temelia d i a l e c t o l o g i e i . În cazuri dubioase sau puþin lãmurite. Ce crede poporul despre curcubeu? 194. În limbã o naþiune se priveºte pe sine însãºi într-o lungã galerie de portrete din epocã în epocã. Ce sînt pasãrile cu ciocul de foc? 191. De la primele pagine ale Dicþionarului – oriunde indic în parentezi numele corespondentului ºi localitatea – se vede modul în care m-am putut servi de acele rãspunsuri. De ce scot babele ochii la sfinþii zugrãviþi pe bisericã? 190. trimiteam o cartã-postalã cu întrebãri suplementare. suspinele ºi bucuriile. Ce este Spiriduºul? 205. Ce sînt cãpcîunii sau cãtcãunii ºi cum altfel se mai cheamã? 206. pe lîngã cari unii mi-au împãrtãºit plante ºi chiar minerale în naturã. unele foarte bune.PREFAÞà 188. Dicþionarul unei limbi trebui sã fie pentru un popor o enciclopedie a traiului sãu întreg. ºi mi se rãspundea prin scrisori. obiceiele ºi apucãturile sale. Ce înþelege poporul prin toaca din cer? 193. Ce este rodul pãmîntului? 195. Ce e mînicãtoarea? 196. împreunã cu nomenclatura.

vor putea chiar sã vorbeascã.PREFAÞà a fost din leagãn. cum a crescut. P. cele mai învechite din acele portrete vor cãpãta un colorit de viaþã. cele mai nouã. cum a ajuns acolo unde este. Bucureºti. fiecare cu timbrul sãu propriu. H. cum a mers înainte ºi iarãºi înainte. B. Graþie Cestionarului meu. 15 mai 1885 48 .

care ghicise de pe atunci aproape tot ce distinge metoada linguisticã contimpuranã. 1844. între celelalte. Nemuritorul Turgot a scris. el le numeºte „étymologies”. Oeuvres. se vede silit a le boteza „fragments”. t. la romani. într-o contradicþiune flagrantã cu imensul progres în studiul limbei. de aci nu urmeazã ca acelaºi sens îngust sã aibã anatomia actualã. compusã din ºease numere. cãci el încurcase în secolul trecut pe unul din oamenii cei mai geniali. dintre cari primele trei se referã la originea unor cuvinte latine. Prin perifrazã. 6. ÎN CE CONSISTà FIZIONOMIA UNEI LlMBI? I Ce este etimologia? Termenii tecnici în genere ar trebui totdauna sã-ºi întinzã accepþiunea în mãsurã cu treptata lãrgire a acelei sfere ºtiinþifice sau artistice. numai cu c u v î n t u l ºi iarãºi cu c u v î n t u l . CUM SE AMESTECà LIMBILE? III. I. o scurtã bucatã intitulatã: Etymologies et fragments sur les langues. astfel cã dacã 1 2 Quinctil. Romanii explicau pe grecul ™tnmolog…a prin: „quae verborum originem inquirit”1. Dacã la cei vechi ¢natom» însemna o simplã disecþiune. De ce însã nu orice derivaþiune linguisticã? Cum sã numim oare. pe care o avusese cu sute ºi chiar cu mii de ani înainte de naºterea linguisticei. iar restul la originea unor construcþiuni sintactice ebraice.ÎN LOC DE INTRODUCERE I. Turgot. Ei bine. 2. are a face numai cu verbum.. Aceasta rezumã cît se poate de bine aplicaþiunea cea tradiþionalã a termenului. 28. ba încã foarte neperfectã. negãsind nici un termen propriu. CE ESTE ETIMOLOGIA? – II. . p. derivaþiunea unei construcþiuni sintactice? Menþionãm anume cazul sintactic. ca ºi la greci. care. Cînd Weil probeazã cã construcþiunea englezã: The king’s eldest son has given a feast to the citizens derivã din amestecul construcþiunii franceze: Le fils aîné du roi a donné une fête aux citoyens cu construcþiunea germanã: Des Königs ältester Sohn hat den Bürgern ein Fest gegeben. Pe cele dentîi. ca ºi la noi toþi pînã acuma. etimologia este „derivaþiunea unei vorbe”. expresiune pe care ar fi putut aplica mult mai bine la o grãmadã de petre sau de geamuri sparte! 2 O derivaþiune sintacticã este e t i m o l o g i e cu acelaºi drept ca ºi o derivaþiune lexicã. din care ei fac parte. etimologia mai pãstreazã pînã astãzi accepþiunea cea rudimentarã. de exemplu. pe cele din urmã. 754-6. Paris. Inst.

formele gramaticale. Leipzig. poate sã treacã la semnificaþiunea de „ceva ce ne atrage prin plãcere”2. 3: „Denn unabweislich ist trotz alles Zweifels und Spottes das Streben dem Ursprung der Wörter und ihrer Verwandschaft unter einander nachzuspüren. p. mergînd mai departe. den wahren und eigentlichen Gehalt derselben. dacã este e t i m o l o g i e de a zice cã cuvîntul francez charme „ceva ce ne atrage prin plãcere” vine din cuvîntul latin carmen „cîntec”. în fine.vine din sonul latin c-. Mai pe scurt. 5. 4. doctrina semnificaþiunilor nu exista de loc. Cînd citãm pe un Pott ºi pe un Curtius. ci încã sonurile. 355. toate sînt deopotrivã e t i m o l o g i e . zu ergründen…” – (Cf. 10. 3. 8. 5. orice alt ingredient al limbei. t. ed. Tobler. 2.ÎN LOC DE INTRODUCERE vom exprime ordinea cuvintelor în cea francezã prin: 1. et les consonnes font peu de chose”. formele gramaticale se expuneau atunci în paradigme. oder wie es der Name unserer Wissenschaft so treffend bezeichnet. 1861. în radicala cas. 47. va fi tot e t i m o l o g i e dacã. cînd linguistica d e r i v ã nu numai cuvintele. Littré. das seiende. care nu diferã întru nemic de etimologia lexicã: useful = use + ful. ca la germani. Paris. ed. sonurile nu aveau pentru ºtiinþã nici o geneze hotãrîtã: „les voyelles ne font rien. atunci tot e t i m o l o g i e este de a constata cã sonul francez ch. semnificaþiunile. 10. 3. se cuvine oare ca „etimologia” sã mai rãmînã închisã nestrãmutat în cercul cel strîmt al „cuvintelor”? ªi totuºi anomalia nu înceteazã. t. dupã faimoasa glumã a lui Voltaire. graþie semnificaþiunii intermediare de „fermec prin cîntare”. p. ca ºi cea ideologicã. 185: „die Etymologie. ca ºi cea foneticã. 8. 2 Cfr. part. 1. regulate sau neregulate. Pe acelaºi temei. 7. iatã tot ce fãcea ºi tot ce putea face etimologia. în Zeitschr. se rezumã în urmãtoarea ecuaþiune: The king’s eldest son has given a feast to the citizens = Des Königs ältester Sohn + a donné une fête aux (=à les) citoyens. ca la francezi1. regulele sintactice constituiau de asemenea un fel de codice dogmatic. 7. Völkerpsych. 1869. Paris. Etudes et glanures. 10. În fond. 5. f. Etymologische Forschungen. Curtius începe clasica sa operã prin aceea cã „etimologia este ºtiinþa menitã a urmãri originea c u v i n t e l o r ºi filiaþiunile lor reciproace”3. 11.ºi sufixul -men. 6. 4 Pott. Versuch eines Systems der Etymologie. dar fãrã nici o analizã geneticã. ºi iarãºi e t i m o l o g i e este de a arãta cã semnificaþiunea „cîntec”. Grundzüge der griechischen Etymologie. Lemgo. 1 50 . De l’ordre des mots dans les langues anciennes comparées aux langues modernes. 9. 2. das œtumon. Etimologia sintacticã. 7. a deriva darã o vorbã dintr-o altã vorbã sau – cel mult – a o deriva din oarecari elemente constitutive înþelese în modul cel mai confuz. iar în cea englezã: 4. 6. sub forma cea veche casmen.. 3. 2. Pînã la naºterea linguisticei. 11. 1880. Pentru Pott. Astãzi însã. în cazul de faþã. ajunge. vom avea atunci în cea germanã: 4. 9. 9. 3 Curtius. p. 2. 3. – el ne dã o etimologie întocmai ca ºi cînd ar explica pe englezul useful prin francezul user ºi anglosaxonul ful. tot aºa înþelegeau e t i m o l o g i a Ménage ºi chiar Cicerone. 8. ºi apoi: 6. construcþiunile sintactice. 9. ca ºi cea morfologicã. 1. 1869. derivaþiunea sintacticã. 2. etimologia este „descompunera c u v i n t e l o r în radicale ºi elemente formative”4. Weil. vom descompune pe latinul carmen. p. 11. p.

Tranziþiunea lui dicere habeo în dirai constituã: o etimologie foneticã prin r din cr = c‚r. l e x i o l o g i a cu cuvinte. al cuvintelor etc. m o r f o l o g i a cu forme gramaticale. toatã deosebirea consistã în procedurã. p. derivînd din latinul dicere habeo. Nedomerirea trebui curmatã o datã. ca un mijloc metodic de a ajunge la þintã. uneori abãtîndu-se chiar peste sfera linguisticei. tonicã.. de vreme ce sensul de prezinte se schimbã în sensul de viitor. în care ne spune. iar generalmente cauzele ºi efectele se împletecesc pe toate aceste terenuri. ci aparþine linguisticei întregi. al sintaxei. Aceste douã silabe se descompun în dire-ai. und es fragt sich. se traduce totuºi prin: „prêtre vénérable que je chéris comme mon père”! 2 În scurt. cum cã existã o „etimologie filologicã” (étymologie philologique) ºi o „etimologie linguisticã” (étymologie linguistique). die zu ihnen. atunci ea nu formeazã o ºtiinþã separatã ºi nu face parte dintr-o singurã ramurã a ºtiinþei. Ceea ce speriase atît de mult pe Hovelacque ºi i-a produs chiar un fel de confuziune în spirit se pare a fi tocmai identitatea cea fundamentalã. La cei noi ºi la cei vechi deopotrivã. Un Pott sau un Curtius. prin scãderea lui habeo la un simplu sufix. WurzelWörterbuch. întocmai ca -bo în dicebo sau -sw în lšxw. Oriunde linguistul nu se mulþumeºte de a înregistra un fapt. negreºit. care. 51 . scopul este derivaþiunea unui cuvînt. deºi nu e decît un cuvînt. ba încã mai recurg nu o datã la sintaxã. 18-9. apoi cu cît mai vîrtos ne va fi imposibil de a mãnþinea etimologiei un caracter numai lexic. o etimologie ideologicã. o etimologie morfologicã. hinzutreten…” 1 Hovelacque. ea reprezintã în genere derivaþiunea în oricare ramurã a ºtiinþei limbei. p.. p. ambele foarte primejdioase. Essai politique sur le royaume de Nouvelle Espagne. pe care am constatat-o noi mai sus în rolul cel mãrginit al „etimologiei” la cei vechi ºi la cei noi. Humboldt. El aduce ca specimen de cea dentîi derivaþiunea lui cadaver din caro data vermibus. urmãrind întrebuinþarea cuvîntului în frazã. ap. die Lehre freilich nicht bloss von den Wurzeln. iar ca specimen de cea a doua pe latinul forma din grecul morf»1. i d e o l o g i a sau s e m a s i o l o g i a cu semnificaþiuni etc. întemeiazã o derivaþiune lexicã pe fonologie ºi pe ideologie. o etimologie lexicã. al semnificaþiunilor. cînd ne vom apuca de mexicanul notlazomahuizteopixcatatzin. în orice caz. sondern auch von den Bildungselementen. fie pe al formelor gramaticale. el face e t i m o l o g i e . fie pe terenul sonurilor. 5. Pott. t.h. XXII. Sã luãm pe francezul dirai.. dar derivaþiunea sonului ºi derivaþiunea sensului.. unter welcherlei Bedingungen.ÎN LOC DE INTRODUCERE Hovelacque a scris un paragraf întreg întitulat Pericolele etimologiei. 2 A. Dacã etimologia este d e r i v a þ i u n e . ca ºi-n reducerea lui hàbeo la ai. numai ca un instrument. cît se atinge însã de e t i m o l o g i e .etc. La linguistique. cãci perderea lui ce în dire = dìcere se datoreºte conservaþiunii accentului pe prima silabã latinã. fiindcã dirai este un singur cuvînt. Dacã e atît de omnilateralã derivaþiunea disilabicului dirai. ci cautã a stabili raportul între o cauzã ºi un efect. îi preocupã abia pe un plan secundar. am mai putea adãuga încã o etimologie. 81. Cu acelaºi d. între celelalte. f o n o l o g i a se ocupã cu sonuri.

Leipzig.ÎN LOC DE INTRODUCERE temei. prototipul bh. se reconstruieºte de exemplu. toþi linguiºtii pînã la unul admit r e c o n s t r u c þ i u n e a f o n e t i c ã : din corelaþiunea sanscritului bh cu grecul f. cu Brugmann în frunte. ªcoala linguisticã germanã cea numitã nouã. din care t r e b u i a sã se fi nãscut toate.. 39: „Man hat sich nach dem ganzen Entwicklungsgange dieser Disciplin (der Sprachwissenschaft) daran gewöhnt. 1876. Din acea împregiurare cã sanscritul am în áçvam corespunde grecului on în †ppon. cãci nu se poate invoca în favoarea unei singure specii de reconstrucþiune nici un argument care sã nu militeze în acelaºi timp pentru reconstrucþiunea în genere. Vrînd cineva sã-ºi explice originea francezului fais din facio. dar nu le urcã prin comparaþiune la un pãrinte comun ksvaks. cu goticul b. deºi ambele cãrþi sînt absolutamente de aceeaºi direcþiune d e r i v a t i v ã . grecul Fšx. Ei bine. p. ci trebui sã alerge la Gramatica istoricã! Etimologia actualã. bei den einzelnen Formen der Einzelsprachen immer zunächst an die Ursprache zu denken etc. cîte un prototip comun. pe cînd sanscritul am în pîdam corespunde grecului a în pÒda. sanscritul ºaº. ceea ce se poate demonstra tocmai asupra ºcoalei lui Brugmann.” – Cfr. de exemplu.. sînt forme colaterale. care se pare cîteodatã a fi atît de ne-mpãcatã în aceastã privinþã1. n-o gãseºte în Dicþionarul etimologic. nach d e r m a n d i e S p r a c h e n u r a u f d e m P a p i e r b e t r a c h tet. poate fi etimologicã ºi o gramaticã. t. Este un fel de contradicþiune. 1.” 52 . cã latinul sex. cea adevãrat ºtiinþificã. întrucît el este diferenþiat în mai multe exemplare. Pott nu r e c o n s t r u i e º t e niciodatã prototipurile lexice. dar iarãºi numai pe terenul lexic. Brugmann conchide cã prototipul lui am = on diferã de prototipul lui am = a. p. adecã a gãsi pentru fiecare fenomen. IX: … „nur derjenige. Untersuch.. se aratã uneori chiar ostilã reconstrucþiunii. Sã examinãm. Oricine respinge în linguisticã o reconstrucþiune de un fel este dator a respinge totodatã orice altã reconstrucþiune. alles in Terminologie. welcher sich für immer lossagt von jener früherhin weit verbreiteten. zendicul kºvas etc. Die Deklination im Slavisch-litauischen und Germanischen. care se închidea oarecum ermeticeºte în cercul lexic. Morphol. întituleazã o carte a sa Dictionnaire étymologique de la langue française. Leskien. catã nu numai sã îmbrãþiºeze un cîmp fãrã asemãnare mai vast decît etimologia cea empiricã din trecut. Tot aºa prin an = on în bháranti = fšronti faþã cu an = an în asánti = œanti el reconstruieºte 1 Brugmann-Osthoff. iar o altã carte Grammaire historique de la langue française. dar totodatã trebui sã tindã a f i r e c o n s t r u c t i v ã . rezultînd din corelaþiunea diverginþelor. El constatã. reconstrucþiunea foneticã duce necesarmente la reconstrucþiune lexicã. Cuvintele însã fiind compuse din sonuri. cînd Brachet. aber auch jetzt noch anzutreffenden Forschungsweise. Formel wesen und grammatischen S c h e m a t i s m u s a u f g e h e n l ä s s t etc. bunãoarã. cu care un dicþionar poate fi etimologic. cu latinul f etc.

iar îndrãzneþul sãu urmaº Saussure merge la „foneme” > > cu mult ºi mai complicate ca a1O sau a2 O. 83. bien habillé? Sans doute de vaillant on est venu à habile (bravo en italien a cette acception). lipsindu-ne semnele tipografice întrebuinþate de Brugmann. n2. sei es nun als unserem gesammten Indogermanischen Sprachstamme vorausgegangene allgemeinsame Urmutter. L e s e n s p r i m i t i f est sauvage. ºi sã rezulte numai din date pozitive. în fond.1 Sã mai vorbim oare de r e c o n s t r u c þ i u n e a i d e o l o g i c ã . Avem astfel patru nazale. de vreme ce i se prezintã la tot pasul. dass man.3 Cam tot aceasta. p. bas-latin bravus. în graiuri congenere sau chiar în aceeaºi limbã. Es wird aber dringend nöthig sein. negreºit. n2. in welchen sich die Sprache. Bonn. al. Kruszewski. Cînd noi auzim la operã strigîndu-se bravo în loc de „foarte bine”. beau. dur. a2 etc. oder als Ahnin bloss einzelner Familien innerhalb desselben befunden haben mag. prin comparaþiuni foarte ingenioase. méchant. de care se izbeºte mereu orice linguist. sã nu amestece cele sigure cu cele nesigure. care este o r e c o n s t r u c þ i u n e i d e o l o g i c ã aproape tot atît de îndrãzneaþã. la o sorginte de unde sã se desfãºoare treptat diverginþele? Sã luãm cuvîntul brav. so weit dies möglich. 21. bien habillé…”2. p. 119: „Auch habe ich nichts dawider. fiind dator a le reduce la un punct de plecare comun. vrînd-nevrînd. 3. 412. cuprinde în sine pe cea foneticã ºi implicã pe cea ideologicã. care nu se poate despãrþi de cea morfologicã. m2. sauvage. unul din cele mai norocoase. 1861. – Cfr. Etymologisches Wörterbuch.. 1 De Saussure. al. Diez. 1. nu contestã totuºi legitimitatea reconstrucþiunii linguistice în genere. I. Leipzig. courageux. De aceea însuºi Pott. iar în orice caz de aceeaºi naturã. provençal brau (féminin brava). d’où on passe facilement au sens de vaillant. sau chiar bravissima în semn de cea mai deplinã mulþumire sufleteascã pentru arta unei gingaºe cantatrice. Dict. ca ºi un k2a1twAa2rals pentru quatuor! Reconstrucþiunea lexicã. r2.ÎN LOC DE INTRODUCERE douã prototipuri diverse pentru posteriorul an. puis bon. În acelaºi chip.? Iatã cã ºcoala lui Brugmann. Warszawa. sã se întrebuinþeze atunci cînd trebui sau acolo unde trebui. p. p. mai departe. brave. Mais d’où vient celui de beau. care în scurt timp a reuºit a se rãspîndi din Occidinte în limbile cele mai eterogene din Europa ºi din America. a2. n1. Admiþînd dar pe una din ele. admitem eo ipso pe toate. 1880. fougueux. Wurzel-Wörterbuch. Vine însã întrebarea: cum de se zicea pádam = pÒda ºi celelalte în epoca lui m2. 1-13. Dupã Diez. Lingvistieskiša zam¡tki. deºi nu reconstruieºte niciodatã cuvintele. el reconstruieºte rl. dass man mit enthaltsamer Bescheidenheit verfahre. t. pe cari sã le formulãm prin m1. catalan brau. Cfr. ca ea sã fie pe cît se poate mai metodicã. nu ne gîndim. o vorbã cu douã sau mai multe semnificaþiuni diverse. 1879. la s e n s u l p r i m i t i v de „sãlbatec”. Mémoire sur le système primitif des voyells. p. wie 53 . dur. 2 Littré. Littré zice: „Français brave. cu multã dreptate. t. 3 Pott. din cauza r e c o n s t r u c þ i u n i i f o n e t i c e se vede dodatã împinsã la r e c o n s t r u c þ i u n e l e x i c ã – ba încã ce fel de reconstrucþiune! – dîndu-ne neºte prototipuri curat inexprimabile. precum este bunãoarã pentru quatuor: k2a1twAa2rals. cerînd însã. und nicht. auf Ermittelung derjenigen Urzustände Bedacht nehme. espagnol et italien bravo.

wer dagegen von den historischen Formen aus sogleich zur Ursprache überspringt und mit Hülfe dieser Formen Grundformen erschliesst. p. combinînd formele ºi elementele diverselor limbi ario-europee. O reconstrucþiune abstractã este aproape singurã posibilã pe terenul sintactic. la rîndul ei. poate fi c o n c r e t ã . 3 Pentru prima oarã. t. în privinþa cãrii. de exemplu. V. alãturîndu-se coastã la coastã aceºti trei nominativi: sanscritul aan. die nie bestanden. Cu toate astea. cînd alta. a fost Chavée2. 9. begeht bei weitem nicht so leicht folgenschwere Irrtümer wie ein solcher. Gewisses mit Ungewissem oder gar Falschem. cel întîi însã cãrui i se datoreºte aplicaþiunea acestui principiu pe o scarã vastã este Schleicher3. reconstrucþiunea cea expresã. der sich immer erst durch den unmittelbaren und offenkundigen Augenschein so zu sagen darauf stossen lässt. de asemenea. Ascoli probeazã într-un mod irezistibil cã: „Reconstrucþiunea în stare latentã e cuprinsã în orice comparaþiune stabilitã pe criterii riguroase. sofort auch daraus herleitet. insistînd anume asupra pericolului unor reconstrucþiuni pripite. 9 (1876). Paris. 1849. apoi fiind constatat cã vocala cea primitivã se pãstreazã mai bine în sanscrita. was sich lautgesetzlich aus einer d e n k b a r e n ursprachlichen Form herleiten lässt. ori a b s t r a c t ã . fãrã îndoialã. ehe er an die Ursprache denkt. el lucreazã în fapt la o ne-ncetatã reconstrucþiune. Cînd Bopp. an Associationsbildung zu denken. p. unde ne interesã într-o frazã mai puþin cuvintele cele întrebuinþate decît modul 54 leider noch so oft geschieht. pe cînd în latina a rãmas s. mai în specie a reconstrucþiunii lexice.” 2 Chavée. din toate ramurile linguisticei noi n-am atins numai sintaxa. greaca a compensat perderea totalã prin lungirea lui o în w. faþã cu tulpinele lor respective: aant – ¢gont – agent. ne aratã mereu cum ele. cînd una. Bonn. 1877. ºi cã din grupul t + s. 1 Cel întîi. XI-XII. 4 Ascoli. was er auf den erschlossenen Grundform aufbaut. ca o încercare „ipoteticã” (mutmassliche Grundform). p. în Fick ºi-n ceilalþi. ob sie nicht analogische Neubildungen sind. grecul ¥gwn ºi latinul agens. Aºa. în Formenlehre der kirchenslawischen Sprache. irrt nicht bloss in Hinsicht auf jene einzelnen historischen Bildungen. astfel cã toate se completeazã oarecum reciprocamente. adecã finalul tulpinei ºi dezininþa cazualã a nominativului. ori s u b î n þ e l e a s ã ca în Bopp ºi în Pott. Denn wer irrig eine Associationsbildung statuiert. 1 Brugmann. în Curtius. ca în cazurile de mai sus. sanscrita n-a mãnþinut nemic. sondern auch in Hinsicht auf alles Weitere. und im Uebrigen alles. Lexiologie indo-européenne. care emisese principiul reconstrucþiunii în linguisticã. Reconstrucþiunea poate fi e x p r e s ã ca în Schleicher. 320 nota: „Wer die Sprachformen. iatã cã avem de la sine reconstrucþiunea agant-s…”4 În dezvoltãrile ce preced. deºi nu se-ncearcã a ne da rezultatele acestei operaþiuni sub o formã lexicã expresã. nicht thatsächlich Gegebenes und bloss Erschlossenes oder wohl gar nur leichtsinnig Ersonnenes und Geheischtes mit wilder Haft und ohne Unterscheidung beständig durcheinander rüttele und schüttele”. p. Studien. Studj critici II. Torino. irrt nur insofern als er eine einzelne Form oder eine Reihe von Formen noch nicht an der richtigen Stelle untergebracht hat. 1852. Nasalis sonans. reprezintã mai bine cutare sau cutare condiþiune originalã. . etimologia catã sã tinzã a fi reconstructivã.ÎN LOC DE INTRODUCERE o doreºte ºcoala lui Brugmann. cã consoana guturalã în greaca ºi-n latina e mai veche decît consoana palatalã în sanscrita. immer zuerst darauf ansieht.

În mecanicã. Totuºi nu este nici ea exactã. În loc de bh poate sã fi fost ph. Verificarea poate fi c o m p l e t ã . oricare ar fi altmintrea expresiunea lor cea concretã. Die Katze im Sacke kaufen. ureche. oreille. întemeiatã pe un material suficiinte. Paris. nu ne trebui ºi nu sîntem în stare de a da o reconstrucþiune concretã a frazei romanice faþã cu cea germanã. S A cal alb. de exemplu. Sã ne întrebãm acuma: care este valoarea reconstrucþiunii în linguisticã? în ce anume se cuprinde utilitatea ei ºi chiar necesitatea? cari sînt marginile sferei sale de acþiune? O reconstrucþiune etimologicã corectã.ÎN LOC DE INTRODUCERE distribuirii categoriilor gramaticale sau a celor logice. 7. Germ. nu este ipoteticã. La logique de l’hypothèse. intenþionalã. din care sã se vazã pe de o parte ceea ce este comun sintaxei romanice generale în opoziþiune cu cea germanã. Aproximaþiunea nu rãpeºte faptului caracterul sãu ºtiinþific pozitiv. un  pentru o normã indiferinte. o e t i m o l o g i e s i n t a c t i c ã întocmai cu acelaºi drept cu care latinul auricula este o e t i m o l o g i e l e x i c ã pentru rom. un A + S. O presupunere o datã verificatã înceteazã de a fi ipotezã. mînã dreaptã etc. ci aproximativã. fr. sau ceva intermediar între bh ºi ph. devenind f a p t . luîndu-se zicala: Rom. Astfel. ori numai a p r o x i m a t i v ã . Fr. deºi Regnault a demonstrat cã ea nu este decît a p r o x i m a t i v ã 1. În linguisticã sute de experimente confirmã reconstrucþiunea ario-europeului bh din grecul f – sanscritul bh – latinul f – goticul b etc. 55 . ci ne ajunge vreo formulã abstractã. Acheter chat en poche. Comprare la gatta in sacco. pentru o normã A S contrarie. forþa elasticã a unui gaz variazã în raþiunea inversã a volumului pe care-l ocupã”. cum cã „temperatura fiind egalã. ambele dobîndite prin r e c o n s t r u c þ i u n e a unui prototip comun din comparaþiunea faptelor omogene pozitive. Un S + A este pentru om bun. Ital. iar pe de alta sã se arate diverginþele între sintaxele romanice cele speciale. ci totdauna aproximativã.. provenþ. verificã presupunerea. ital. Un S + A este o reconstrucþiune sintacticã abstractã pentru un grai în care norma cere punerea substantivului înainte de adjectiv. aºa-numita lege a lui Mariotte. orecchia. accidentalã. bunãoarã. Ipotezã se cheamã o presupunere la mijloc între douã observaþiuni: prima observaþiune. dar iarãºi nici exactã. 1880. conservã o deplinã valoare. de exemplu la întrebuinþarea articlului. aurelha etc. dã naºtere presupunerii. p. de exemplu poziþiunea verbului. a doua observaþiune. Argumentul cã f = ph se aflã numai la greci 1 Naville. A cumpãra mîþa în sac.

t. explicînd o mulþime de fenomene. ºi mai cu deosebire Fick. reto-rom. Unii linguiºti susþin cã fãrã prototipuri intermediare parþiale n-ar fi cu putinþã a reconstrui un prototip definitiv total. totalã. cu cît comparaþiunea cea metodicã se exercitã asupra unui numãr mai mare de fenomene înrudite. dacã vom compara numai formele occidentale: span. ureiglia. oreja. Un pretins prototip leto-slavic aman „nume”. lîngã pretinsul prototip franco-spano-portugez orelia. pe cari le reconstruieºte mereu cu atîta facilitate Schleicher. airoaillè. alãturi cu un pretins prototip greco-italic gnôman „nume”. în loc de un singur prototip ario-europeu gnîman – nîman. d-a dreptul la o concluziune. la un prototip comun. œcij. Arhiva istoricã. servã în linguisticã tot aºa de bine ca legea lui Mariotte în mecanicã. Aproximaþiunea bh. formele sarde orija. reto-rom. portug. ne dau un prototip comun ario-europeu aghis – anghis „ºearpe”. orecchia ºi oreglia. slavo-leto-germanice etc. zend. care ar fi de tot greºit faþã cu macedo-românul ureacle. catã sã ne urcãm de la formele cele sigure. lat. ceva de cea mai înaltã aproximaþiune. 140. vom imagina un prototip special franco-spano-portugez orelia. äjð etc. ajunge la un grad de aproximaþiune cu atît mai înalt. litv. aurelha etc. maravilha = reto-rom.ÎN LOC DE INTRODUCERE nu e decisiv. ital. ureiglia ºi franc. gr. marveiglia din mirabilia. ºi faþã cu italianul colateral oreglia. 1. origa ºi orecla. Daco-românul ureche cu forma cea veche ureacle. macedo-rom. 1.. care deja la romani ºovãia spre oricula. pe fr. în loc de un singur prototip romanic orecla – aurecla. de la neºte fapte bine constatate. întreagã. însuºind un înalt grad de aproximaþiune. angis. provenþ. Nu aceasta ne trebuie! Pentru ca o reconstrucþiune sã fie adevãrat ºtiinþificã. sp. Tot aºa sanscritul ahis. part. în opera sa de a reconstrui prototipurile. iar nu bucãþitã. merveille = port. unc. oraile ºi altele. ca exemplu. oreille cu formele dialectale areille. portug. oreille. vechi-slav. corespunzãtor deminutivului latin auricula „urechioarã”. vechi-germ. p. azhi. . ar trebui sã reconstruiascã un prototip special italiano-român orechia. cuvîntul ureche. nici latinul ferunt nu se reduc la 56 1 Hasdeu. pe sp. Etimologia. dupã cum nu e decisiv contra primitivitãþii lui a într-un grup de cuvinte ario-europee cazul cînd îl pãstreazã numai sanscrita. paja din palea etc. fr. a cãrii valoare scade cu desãvîrºire prin trunchiarea materialului în prototipurile cele intermediare ale lui Fick. ureacle. pentru care am gãsi. dupã cum se mai zicea încã ºi-n Moldova nu mai departe decît în secolul XV1. reconstruiesc toate la un loc prototipul comun romanic aproximativ orecla–aurecla „ureche”. fãrã a fi în dizarmonie cu vreunul din ele. este – mai repetãm încã o datã – întocmai ca pretinsul prototip româno-italic orechia. ca paraleluri fonetice. orelha. „Fãrã o treaptã mijlocie greco-italicã feronti – zice Leo Meyer – nici grecul fšrousi. Aproximaþiunea are graduri. anguis. orelha. oreja. Cam de felul acesta sînt închipuitele prototipuri speciale greco-italice. care astfel sã rezulte imediat dintr-o realitate aºa-zicînd concentratã. Comparîndu-l cineva numai cu italianul orecchia. Sã reluãm. Pe de altã parte.

corespund toate unor prototipuri cu -us. . . Cu cît expresiunile cifrice sînt mai numeroase. Un exemplu. Fãrã termen-mediu. 4718 . mai ales. . noi sîntem departe de a-i micºura aproximaþiunea. lat. cuprinde deja în sine diverginþe dialectale. . . . . Vergleichende Grammatik der griechischen und lateinischen Sprache. 2800 . . . a cãror deplinã învingere e necesarã pentru ca sã poatã reuºi într-o reconstrucþiune”2. . . 5000 Venitul anual în t e r m e n . lat. 1878. p. . îl împedecã de a trece cu uºurinþã peste dificultãþi fonetice ºi de altã naturã. . levis din leguis = scr. . . tenuis = gr. scos din ele. o cifrã aproximativã cãtrã care convergesc toate cifrele cele concrete. . . . 2 Delbrück. Einleitung in das Sprachstudium. 4500 . zendicul bárenti. . laghus = gr. suavis din suaduis = sanscr. . brevis din breguis = gr. . . . svâdus. . . . „Reconstrucþiunea – zice Delbrück – nu ne procurã nici un material nou. care însã nu este bháranti. ™lacÚj etc. 53. . sau cel puþin ambele împreunã. berätð (= berontš) etc. O moºie a adus proprietarului ei în curs de cinci ani urmãtorul venit: Anul Anul Anul Anul Anul I II III IV V . Berlin. . . ci bhéronti. . fšrousi cu doricul fšronti. cu atît ºi termenul-mediu.m e d i u este dar de fr. . p. este de o aproximaþiune mai înaltã. . 1. gurus = gr. . 1861. . pe care catã a nu-l nesocoti. pentru ca sã reconstruim d-a dreptul. vechi-slav. fr. . de vreme ce orice grai. . . . . . . dar servã a da o expresiune plasticã rezultatului cercetãrilor noastre. tanÚ-. . fãrã nemic intermediar. ºi. diferenþiate prin concursul unor împregiurãri speciale explicabile: secete într-un an. barÚj. un prototip comun ario-europeu aproximativ. lat. . Cînd ni se înfãþiºeazã neºte forme pozitive ca gr. . care rezumã un ºir de expresiuni cifrice diverginþi de aceeaºi ordine.ÎN LOC DE INTRODUCERE prototipul bháranti”1. apoi numai doarã termenul-mediu. 57 . .. sanscritul bháranti. cãci lat. Ea joacã în linguisticã acelaºi rol ca curbele ºi alte procedimente intuitive analoage în statisticã. Pe lîngã aghis – anghis n-ar fi de mirare sã mai fi existat o nuanþã aghus – anghus. statistica n-ar 1 L. . . lat. . 4620 . bracÚj. latinul ferunt. abundanþã într-un alt an etc. 22. fr. . Este un mijloc de expoziþiune foarte util. . . . fr. Reconstruind un prototip în douã feþe. . Dacã este în statisticã ceva asemãnat cu reconstrucþiunea în linguisticã. fie cît de primordial. lat. gravis din garuis = scr. Meyer. Este o învederatã eroare. . . . îndemnul de a reconstrui formele fundamentale sileºte pe linguist a sta pururea la cumpãnã pentru a nu lua cumva o formaþiune modernã drept o formaþiune primitivã. . Leipzig. . fr. bunãoarã aghis – anghis. ne ajunge a ºti din fonologie cã f = f = b reprezintã un son primitiv transcris prin bh. . fr. prin care ni s-ar explica latinul anguis. . Paralelismul între reconstrucþiunea linguisticã ºi curbele din statisticã nu e corect. 43273/5. . . În acelaºi timp. pinguis = pacÚj.. . t. . .

Leipzig. prin care o caracterizã în totalitate ºi de care se apropie orice membru al ei în parte. Lipsa de orice construcþiune. noi nu avem dreptul de a Cfr. deºi nici unul poate sã nu coincidã exactamente cu acea expresiune generalã aproximativã. deºi lesne putea sã se întîmple oriunde pe o cale independinte. s. In der Malerei spricht man von Farbentönen. dupã cum face paleontologul. Forma masculinã. 1880. de unde apoi. o. ca ºi cînd linguistul ar fi ºi el un fel de Cuvier r e c o n s t r u i n d fiinþele cele ante-deluviane. Izvorul totuºi e foarte ºovãitor în fluiditatea sa. d. Clarus wird sowohl bei clara vox als clara lux gebraucht etc. va fi adus mai tîrziu uniformarea lor sub raportul genului în Italia ºi-n Provenþa. 48: „Die Analogie der Wahrnehmungen durch Gesicht und Gehör zeigt sich sehr häufig. Paleontologului i se dau neºte fragmente de oase. Astfel termenul-mediu pentru formele romanice ureche – oreja – oreille etc. reprezintat prin italianul orecchio ºi provenþalul auril. linguistica capãtã ºi ea u n i t ã þ i c o l e c t i v e . este aceea care face atît de anevoios controlul grupurilor etimologice în operele lui Pott ºi mai cu seamã ale lui Diefenbach. masculini în toate graiurile romanice. t. linguistul nu potriveºte un singur corp lipit bucatã cu bucatã într-o ordine oarecare determinatã. t. cari toate împreunã îl implicã. London.Vorlesungen über lateinische Sprachwissenschoft. italieneºte occhio. a. se clatinã nu numai între orecla ºi aurecla. care ar corespunde unui latin auriculus. pe care lesne s-o compare apoi cu altele obþinute pe aceeaºi cale. z. ci extrage prin analizã din întreaga serie un t e r m e n . 1. o. poate fi de o proveninþã posterioarã. fie zis în parentezi.m e d i u . 1874-80. aber das Ursprüngliche ist ein heller Ton von hallen. studiind lacunele ºi completîndu-le cu m. Introduction to the science of language. ºi totodatã – dupã cum a observat-o foarte bine Delbrück – pînã la un punct o controleazã.1 Însã între reconstrucþiunea etimologicã ºi reconstrucþiunea paleontologicã nu se aflã de fapt nici o asemãnare. Oare tot aºa procede etimologia în ceea ce se cheamã „reconstrucþiune”? Din ureche – oreja – oreille etc. orecchio dupã occhio fiind specific italian ºi auril dupã oil fiind specific provenþal. hell wird von der Farbe gebraucht. r e c o n s t r u i e º t e pe mastodont. provenþaleºte oil. fãrã ca aceasta sã se fi întîmplat ºi pe aiuri. dar mai admite încã probabilitatea masculinului oreclu – aureclu – auriclu. n. nãscîndu-se la italieni ºi la provenþali prin a n a l o g i e cu „ochi”. Sayce. pe cari sã le figurãm prin: t. În acest mod. Cuvîntul r e c o n s t r u c þ i u n e pe terenul linguistic nu e tocmai fericit. p. Intima corelaþiune între ochi ºi ureche.” 2 1 58 . pag. l. Haase. de unde i-a ºi venit numele de „reconstrucþiune”. Tocmai acest exemplu însã ne aratã reversul medaliei în reconstrucþiunea etimologicã în genere. este de a fi privit ca izvor al grupului omogen de elemente concrete. El s-a luat din paleontologie. t. cari o ajutã în comparaþiunea ulterioarã. Prin reconstrucþiune. Cfr. B. el le coordoanã într-un schelet neisprãvit: -astod-n-. Particularitatea cea distinctivã a „termenului-mediu” în linguisticã.ÎN LOC DE INTRODUCERE putea sã reducã diferite ordine de fenomene la cîte o u n i t a t e c o l e c t i v ã . ca douã pãrþi ale capului ºi ca organe ale celor douã sensuri principale2. 346.

noi cãpãtãm o genealogie foarte complicatã: auris auricula (o)cul(us) aurecla. oricum s-ar numi. prin simpla a n a l o g i e cu oculus „ochi”. ºi nu pentru orecchio. însã poate ºi nu.. la naºterea cãrui s-a amestecat oil. pauper-culus. va fi împins graiul poporului roman la uniformarea sufixului. de un termen-mediu. dar nu în schimbarea genului. Prin aceeaºi corelaþiune. forma cea reconstruitã aurecla – orecla este prototip pentru ureche – oreja etc. numai prin reducerea grupului întreg la un singur prototip aurecla – orecla iese la ivealã cu deplinã plasticitate în formele cele nereductibile. Utilitatea metodicã a „reconstrucþiunii” în linguisticã apare darã chiar acolo unde. dar cu o nuanþã deminutivalã despãrutã cu desãvîrºire deja în cea mai veche limbã latinã cunoscutã. ca în cazul de mai sus. arti-culus etc. aºa cã auris „ureche” a trecut d-a dreptul în auricula „ureche”. Prototipul ideologic pentru „ureche” sã fie oare „urechioarã”? Poate da. ca în homun-culus. Corelaþiunea între „ochi” ºi „ureche”. auril ºi orecchio. ci în modificarea sensului. deminutiv de la un perdut ocus. iar nu „urechioarã” ca latinul clasic auricula sau oricula. o abatere interesantã pe care linguistul ar fi dispus altfel a o trece cu vederea ca ceva de tot indiferinte. sau mai bine a terminaþiunilor. în care poporul a luat drept sufix pe -culus. În acest caz. deºi c în oc-ulus aparþine tulpinei. Nu mai 59 . Ceva mai mult. fãrã a se atinge diferinþa genurilor. reconstrucþiunea ideologicã „ureche” din „urechioarã” ar fi o greºealã. nu „urechioarã”. nãscut prin amestec cu occhio. Iatã darã cã-n loc de un prototip. ci numai îºi va fi adaptat un sufix feminin corespunzãtor terminaþiunii masculine devenite incoloarã din oculus. de o reconstrucþiune. clasic oculus.. între oculus ºi auris. Romanicul orecla – aurecla însemneazã „ureche”. deminutiv de la auris. nu „ochiºor”. tragerea unui termen-mediu este împedecatã de factori etimologici de altã naturã. La romani „ochi” este oclu. dar nu ºi pentru auril. „ochiul” se pare a fi exercitat o influinþã linguisticã asupra „urechii” încã la romani. de vreme ce romanicul orecla – aurecla nu va fi avut niciodatã vreun sens deminutival. orecla (o)il aurelha ureche oreja oreille ureiglia orecchia (occh)io auril orecchio În aceastã genealogie. În adevãr.ÎN LOC DE INTRODUCERE le cãuta un prototip romanic.

4 Curtius. 2 1 . que d’en a c c u m u l e r u n g r a n d n o m b r e . bunãoarã. a-l trece în registru ca un simplu material. mãrginindu-ne a constata faptul. în privinþa baladei Cucul ºi turturica ºi a Povestii numerelor 1. Din cele zise rezultã cã: 60 Cuvente den bãtrãni. 2. în altele.ÎN LOC DE INTRODUCERE puþin simþite sînt serviciile procedimentului reconstructiv în cealaltã ramurã a filologiei comparative. p. Cfr. instrumentul cel mai perfecþionat al filologiei comparative în genere. excelentele observaþiuni ale lui Johannes Schmidt. pe care l-am citat la începutul acestei introducþiuni. nu se adapteazã însã la toate fenomenele linguistice. „Le grand objet de l’art étymologique – adaugã el – n’est pas de rendre raison de l’origine de tous les mots sans exception.”3 Aproape tot aceea zice Curtius: „Scopul ºtiinþei nu este de a satisface curiozitatea sau de a gãsi loc pentru jocul unor presupuneri mai mult sau mai puþin ingenioase. op. se depãrteazã de etimologia cea trecutã mai mult de cum se depãrteazã în ºtiinþele fizice ºi biologice observaþiunea microscopicã de observaþiunea cu ochiul gol. a spus de demult cã ceea ce e mai de cãpetenie în etimologie este de a ºti unde sã se opreascã. 501-608. sîntem siliþi a o întrebuinþa numai în parte. fie chiar numai a t u t u r o r cuvintelor în sensul cel îngust al etimologiei din trecut. ca sã zicem aºa. 744.2 ªi aceasta nu e tot. Turgot. 3 Turgot. 44: „Die Wissenschaft hat nicht den Zweck die Neugier zu befriedigen oder für mehr oder minder geistreiche Muthmaassungen einen Spielraum zu gewähren. catã sã n-o întrebuinþãm de loc. Cet art est principalement recommandable en ce qu’il fournit à la philosophie des matérieaux et des observations pour élever le grand édifice de la théorie générale des langues: or. printr-o riguroasã alãturare a literaturelor poporane sau a obiceielor. i l i m p o r t e b i e n p l u s d’employer des observations certaines. et j’ose dire que ce serait un but assez frivole. A pretinde cineva cã a gãsit derivaþiunea a t o t ce se aflã într-un grai. pour cela. iar nu numai la cercul curat lexic. p. adecã de la orice derivaþiune linguisticã. se pot reconstrui prototipurile lor. Grundz3. Die Verwandtschaftsverhältnisse. unde aproape în acelaºi mod. în ceea ce se cheamã etno-psicologie sau folklore. ºi mai ales al linguisticei. În multe cestiuni. aplicatã la totalitatea limbei. p. p. dupã cum ne-am încercat de a o face noi înºine. sau ca o problemã a cãrii explicaþiune sã rãmînã în sarcina viitorului. este o prea multã uºurinþã în privinþa subiectivã ºi un bogat repertoriu de greºeli sub raportul obiectiv. sondern das Reich der Wahrheit zu mehren und das des Irrthums in engere Gränzen einzuschliessen”. Aceastã preþioasã unealtã. precum am vãzut în cele ce preced. Foarte adesea trebui sã ne abþinem de la orice etimologie. cit. c i d e a m ã r i s f e r a a d e v ã r u l u i º i d e a r e s t r î n g e c e r c u l e r o r i i ” 4. t. 28-31.. Reconstrucþiunea este. un instrument prin care etimologia contimpuranã.

frate = frater. sintacticã. el pe gramatica o înlãturã mai cu desãvîrºire. tatã = pater (!). On the existence of mixed languages. spanioalã sau portugezã. ideologicã. ºi gramatica în genere e tot aºa de romanicã ca ºi cea francezã. pînzã = pannus. apoi. cap = caput.ÎN LOC DE INTRODUCERE 1. tinde a se servi mai cu seamã de reconstrucþiunea unui prototip pentru fiecare grup omogen de fenomene. conservatistul: m-am îndatorit. autorul pleacã de la principiul cã într-o asemenea problemã catã a fi considerate nu numai gramatica unei limbi. fie lexicã. cînþi = cantas. qua în pa. muma = mater (!). dar încã vocabularul ºi pronunciaþiunea. ba chiar recunoaºte cã „acolo amestecul nu e tocmai prea mare”2. Cresswel Clough. 1876. Sînt multe cazuri rebele nu numai la reconstrucþiune. p în t (!). stil tînãr românesc sau francez ºi stil vechi românesc sau conservativ. copt = coctus. Prin e t i m o l o g i e se înþelege în linguisticã orice d e r i v a þ i u n e . 3. italianã. pept = pectus etc. ci chiar la etimologia în genere. întrucît condiþiunile particulare ale fenomenelor n-o silesc a recurge la alte procedimente. sã ne înþelegem bine asupra punctului în dezbatere. în generalitatea operaþiunilor sale. precum ct în pt ºi ft. Aºa. a publicat nu demult o carte întreagã întitulatã Despre existinþa l i m b i l o r a m e s t e c a t e . Pentru a demonstra aceastã tezã. pe colea asupra pronunciaþiunii – se þine aproape exclusivamente în sfera vocabularului. francezomanul: m-am engajarisit. lapte = lac. p. linguistul mãrginindu-se docamdatã a descrie faptul aºa cum este. În vocabularul James Cresswel Clough. Temelia limbei române e latinã.: apã = aqua. aºteptare = expectare. masã = mensa. 4: „Grammar. de ex. fie foneticã. fie morfologicã. Prezintele indicativ este latin: cîntu = canto. Un englez. în care el declarã cu tãrie cã pretinsa axiomã. cîntã = cantat etc. iapã = equa.. Etimologia. Ibid.. II Cum se amestecã limbile? Mai întîi de toate.. doftor = doctor. and is often found so. puristul va zice: m-am obligarisit. o putem judeca dupã urmãtorul §-f despre graiul românesc: „Românii au trei stiluri: stil purist sau latin. susþinutã de cei mai mulþi linguiºti. cum cã „o limbã amestecatã este o imposibilitate”. 2. London. m în t (!). keptu = pectus. domn = dominus. 2 1 61 . pref. de ex. Ca ce fel înþelege Cresswel Clough „limba amestecatã”. ºi – alunecînd pe ici. iar în dialectele sudice (sic) încã p în k ºi ct în p (!). în aplicarea principiului. though not to any very great extent”. unde se vãd unele schimbãri consonantice curioase. bun = bonus. trebui întoarsã pe dos: „imposibilitate este o limbã neamestecatã”1. can be mixed. then. fiu = filius.

La linguistique. stînd în acelaºi raport cãtrã Austria ca românii cãtrã Turcia (?!) ºi popoarele cele subjugate gravitînd totdauna unul cãtrã altul (!?). A manuel of comparative philology. care este o imitaþiune a francezului de moi. precum smîntînã = rus. 48. Ca exemple. p. Toatã lumea ºtie foarte bine ºi nimeni nu s-a îndoit în vecii vecilor cã orice popor împrumutã c u v i n t e de la alte popoare. the blood and soul of the language”. 18. atunci se întîmplã adesea schimb de idiotisme între ambele dialecte. cfr. dacã o asemenea bilinguitate ia o întindere însemnatã. nu aceasta însã avea în vedere ilustrul linguist de la Oxford cînd a contestat existinþa „limbei amestecate”. London.. bob etc. precum drum = drÒmoj ºi zamã = zoumi ”. . 1866. 1877. verigã = rus. în loc de 1 2 62 Ibid. 173: „we cannot have a mixed grammar”. Principles. ci anume g r a m a t i c a ºi iarãºi g r a m a t i c a . pe care o numeºte „sîngele ºi sufletul limbei”3.. Sayce stabileºte însã unele rezerve. nu e de mirare cã literatura ºi cugetarea maghiarã (!) n-au fost fãrã influinþã asupra României. p. L’anglais. p. cari în fond distrug aceastã teorie. 10. Aºa ponos = ung. cã „o gramaticã amestecatã e peste putinþã”6. ºi. 7 Ibid. Lectures. n’en demeure et n’en demeurera pas moins jusqu’à son extinction une vraie langue germanique…”5 Cel dentîi linguist care a supus cestiunea „limbei amestecate” unui studiu mai pe larg a fost Sayce. panasz. De asemenea Papillon: „Studiul linguistic nu aratã nici o urmã de un aparat gramatical amestecat într-una ºi aceeaºi limbã”4. par exemple. Il n’y a pas. Müller. On ne saurait imaginer une langue indo-européenne dont la grammaire soit en partie slave. to me. 1-t series. p. Mai este încã un element strãin. Învecinaþii unguri. p. muncã = munka. mai multe vorbe neogrece s-au întrodus în limba românã. M. notamment d’éléments français. 174. poruncã = parancsolom. p. oþel = aczél etc. ca sã nu zicem prevenþiunea. iar împreunã cu idiotisme se deschide o uºcioarã pentru întroducerea nouãlor forme gramaticale”7. 6 Sayce. bob = rus.ÎN LOC DE INTRODUCERE român se aflã o seamã de elemente slavice. 39. p. veriga.. (?) smšetana. Hovelacque se rosteºte ºi mai lãmurit: „Jamais on ne parviendrait à créer une l a n g u e m i x t e . Sayce aduce genitivul ºi dativul englez al pronumelui personal of me. i l n e p e u t y a v o i r d e l a n g u e s m i x t e s . bunãoarã: „Vecinãtatea a douã limbi face cã o parte din poporaþiune e bilinguicã. p. 77: „languages are never mixed”.1 Negreºit. 5 Hovelacque. 3 Ib. ed. chez lequel se sont introduits un si grand nombre d’éléments étrangers. en partie latine. 78: „the grammar. London. consacrîndu-i un capitol întreg în Principiile de filologie comparativã. à moi. 1874. Împãrtãºind ºi el credinþa. 4 Papillon. nu printr-o asemenea procedurã se poate zgudui categorica aserþiune a unui Max Müller cã „limbile nu sînt niciodatã amestecate”2. Creºtinii români fãcînd adesea cauzã comunã cu grecii contra turcilor (?).

176. mai mult a zdruncina decît a întãri pretinsa axiomã. Citînd pe Sayce. London. 4 Delbrück. 1880.. „languages” este un franþuzism nu numai lexic. aproape tot aºa ca Max Müller sau Hovelacque. 177: „On the whole. declarã cã „limba amestecatã” este încã o p r o b l e m ã . O apãrare atît de elasticã a curentului celui la ordinea zilei a fost menitã. de exemplu Miklosich. 12. p. cfr. con quella serena larghezza che gli è propria.4 Alþi linguiºti. 20. 49. p.. cã „în tezã generalã realitatea confirmã negaþiunea cea absolutã. 19. aºa face Miklosich în studiile sale asupra þiganilor5. Wien. Torino. 64 etc. therefore. me. 175 sq. dar probele aduse despre aceasta nu mi se par a fi pe deplin mulþumitoare”3. 2. precum vom vedea îndatã mai la vale. trecut de la români la bulgari: lék-ãt = omu-l. deºi fenomenul e de tot strãin familiei linguistice slavice etc. la riazione celtica sul latino. p. Nici un dialect germanic nu formeazã pluralul prin -s. seguíto ora. Ibid. Una lettera glottologica. Ueber die Mundarten und die Wanderungen der Zigeuner. Ei bine. t. p. 5 Cfr. profesorul Delbrück. aºa face Ascoli în ceea ce el numeºte „la riazione etnologica” sau rezistinþa limbei cucerite contra celei cuceritoare6. mai adãogînd cã despre aceastã problemã nu s-a scris docamdatã nici o lucrare temeinicã. p. anche da un valoroso indigeno. le ragioni autottone che agiscono sulla riduzione della parola latina in parola rumena. 17. Einleitung in das Sprachstudium. p. part. o il Miklosich scruti. cu totul Ibid. Ascoli. un alt linguist englez observã: „Doctrina cea predomnitoare despre imposibilitatea gramaticei amestecate p o a t e fi adevãratã. Este curios cã un adevãrat amestec de gramaticã figureazã tocmai în fraza prin care Max Müller neagã radicalmente un asemenea amestec. pe care linguistica o opune vechii noþiuni despre amestecul formelor gramaticale” 2. di quello che facesse il Nigra: Celticae gentes. întrebuinþarea unui articol postpozitiv. Tot atît de pãzit. latinam linguam magna ex parte mutuati sunt et proprio ingenio usuique accomodaverunt…” 2 1 63 .1 ªi totuºi el conchide. negreºit. l’Hasdeu.ÎN LOC DE INTRODUCERE forma anglo-saxoanã min. 19. 3 Le Marchant Douse. the evidence before us will confirm the absolute denial which Glottology gives to the old notion of a mixture of grammatical forms”. Nessuno però ha affermato. con molto zelo. Dar ce zic! Însuºi Sayce. con maggior coraggio e maggior nitidezza. wenn bis jetzt eine gründliche Behandlung dieses Problems vorläge”. 6 Ascoli. Torino. aºa fac mulþi dintre cei mai de frunte. pare a fi renunþat mai tîrziu la dogma „neamestecabilitãþii”. Studj critici. a cãrui carte este cea mai nouã întroducere generalã la linguisticã. El zice: „Languages are never mixed”. Aºa face Schuchardt în clasicul Vokalismus ºi-n lucrãrile posterioare. 1881. 43: „così lo Schuchardt pensi di continuo alle ragioni celtiche delle trasformazioni per le quali si determina il galloromano. Grimm’s Law.. 1877. despre expresiunea timpului viitor la þiganii de pe Peninsula Balcanicã ºi la cei din Rusia. dar ºi g r a m a t i c a l totodatã. admit posibilitatea amestecului gramatical al limbilor ca ceva care nici cã s-ar fi contestat vreodatã. 121 nota: „An dieser Stelle wären auch die Mischsprachen zu erwähnen gewesen. pe cînd în limba englezã aceastã formaþiune eminamente francezã. fãrã a dezbate mãcar cestiunea. p.

confundînd funcþiunile celor douã forme.1 Un adînc cunoscãtor al limbei engleze în dezvoltarea ei istoricã. 2-ded. amestecîndu-se apoi prin împrumut cu graiul M: 64 1 Earle. pe cari le face o limbã. fãrã ca fenomenul sã fi fost preces sau sã fie însoþit de contopirea popoarelor. p. franco-normanzii obicinuiau denaintea infinitivului o prepoziþiune. poate fi de douã feluri: p r i m a r ºi s e c u n d a r . p. Numim „amestec primar” pe acela cãrui i se datoreºte naºterea unei nouã limbi din douã graiuri diverse. Relaþiunea posesivã sau cea genitivalã între numi se exprima la anglo-saxoni printr-un posesiv regulat sau prin dezininþa cazualã a genitivului. mai bine. Anglo-saxonii nu aveau nici o prepoziþiune denaintea infinitivului. foarte analoagã cu gerundiul latin ºi privitã de cãtrã unii ca un caz dativ al infinitivului. cînd nu este unit cu verbul auxiliar. 84. În adevãr. p. numim „amestec secundar” împrumuturile cele posterioare. ele nu sînt prea multe sau prea importante pentru ca sã schimbe caracterul general al sintaxei engleze. . Philology of the english tongue.” 2 Din datã ce cade închipuita axiomã despre neamestecul gramatical al limbilor. iar nu prin neºte adverbi cu sens de magis ºi maxime. care în foarte mare parte rãmîne anglo-saxoanã. este bine a se indica cîteva criterii preliminare. p. substituite unor inflecþiuni natale. 48.ÎN LOC DE INTRODUCERE necunoscutã anglo-saxonilor. cîteva prolegomene pentru acest nou studiu. la franco-normanzi. 20 nota. englezii dentîi au supres caracteristica terminaþiune gerundialã. amalgamînd sau. numai prin prepoziþiune. laud. cfr. ci infinitivul lor era o formã verbalã specialã. îl preced de o prepoziþiune. este cea normalã. cãpãtînd astfel un curat infinitiv. sau – cu alte cuvinte – sînt specimene de amestecul a douã gramatice pro tanto. 350-2. englezii au primit ambele metoade. întrebuinþînd pe cea franco-normandã mai cu preferinþã la adjectivii cei lungi. op. altoitã acolo prin influinþa franco-normandã. Amestecul între limbi. pe care apoi. London. 2 Marsh. 1862. dîndu-ne în acelaºi timp urmãtorul frumos specimen despre modul cum se petrec lucrurile în realitate ºi cum se pot surprinde asupra faptului: „Anglo-saxonii formau gradurile de comparaþiune prin schimbarea terminaþiunii sau a inflecþiunii. în genere.. sînt de ajuns însã pentru a proba cã doctrina imposibilitãþii radicale a amestecului gramatical este o generalizaþiune de tot pripitã ºi cã întinderea amalgamãrii sintactice nu este în fapt decît o cestiune de dozã relativã. 74-5 ºi p. Aceste ºi alte cazuri de aceeaºi naturã sînt exemple de combinaþiuni gramaticale strãine.. franco-normanzii le formau prin aceºti adverbi. Graiul A s-a nãscut din amestecul graiurilor B ºi C. fie de altã naturã. protestã cu multã elocinþã contra teoriei aºa-numitului neamestec gramatical. fie gramatical. The origin and history of the english language. americanul George Marsh. deschizîndu-se astfel un vast cîmp pentru dezbaterea ne-mpedecatã ºi nepãrtenitoare a problemei. citat de Le Marchant Douse. englezii întrebuinþeazã ambele moduri.

welche von einem anderen Volke. 2. credem noi. 3 Cfr. încît în cele mai multe cazuri nu e chip de a-l înlãtura fãrã a distruge prin aceastã violinþã întreaga economie a organismului. 2 1 65 . Ungleichheit menschlicher Rassen. 214: „Eine T o c h t e r s p r a c h e ist eine Sprache. în care se ramificã în aºa fel în toate direcþiunile. dacã ne supãrã. ap. din 1/3 B + 2/3 C. Elementul Humboldt. ºi tot încã ne e peste putinþã a ne da seamã de încolþirea sîmburelui celui viu. adecã în linie verticalã. nach einem neuen Principe entwickelt. cel mult. care se dezvoaltã dodatã sub diverse forme în organismul limbilor celor din nou înflorite. este de o însemnãtate g e n e a l o g i c ã . Un principiu intern. reconstruindu-l în fiecare din limbile cele derivate într-un alt mod…”1 Aci noi vedem o naºtere în toatã puterea cuvîntului. 6. iatã cã cuprinde edificiul cel descompus. Cuvente den bãtrãni. p. elementul anglo-saxon ºi elementul franco-normand se contrabalanþau sub raportul culturei. din 1/4 B + 3/4 C.h. Pott. linguistica va ajunge. În naþiunea englezã. ca un fel de abces. Steinthal. Werke. dar de cari îl desparte individualitatea 2. nu ºi cel secundar sau în linie orizontalã. ba chiar necesarã prin claritatea imaginii. face parte din însãºi natura limbei. oricît era de viteaz. aber mit fremden sehr einflussreichen Stämmen vermischten Volke.3 Amestecul cel primar se opereazã în diferite proporþiuni de n u m ã r ºi de c u l t u r ã . atît prin numãr cît ºi prin culturã. Numãrul prea covîrºitor sau cultura prea superioarã a unuia din cele douã ingrediente îi vor înlesni. pe cari le-a îndurat limba latinã în scãderea ºi dispariþiunea ei. Amestecul primar. de a considera în rezultatul unei asemeni naºteri pe un copil produs de doi pãrinþi. Detmold. o hotãrîtã predomnire în amalgamã. p. clãtinînd oarecum continuitatea dialectalã cea ne-ntreruptã. 648-56. t. de exemplu. sîntem în stare a mai adãoga cãtrã acestea amestecul ulterior al elementelor strãine. umgeformt worden ist”.ÎN LOC DE INTRODUCERE A M B C Numai amestecul cel primar. însã cel dentãi întrecea de sute ºi mii de ori pe celalt în privinþa numãrului. Lui mai cu seamã. 33-4. 1856. În naþiunea bulgarã. lipsit mai-nainte. fãrã ca desfiinþarea lui sã tragã dupã sine vreo consecinþã gravã sau durabilã. Un A poate sã rezulte din 1/2 B + 1/2 C. dacã nu exclusivamente. oder auch von letzterem. fireºte. a-i atribui o particularitate foarte bine observatã de Humboldt în privinþa dialectelor romanice: „Noi sîntem în stare a urmãri diferitele ordini de schimbãri. d. el ne apare ca o boalã externã. t. Cfr. ºi – orice ar zice Fuchs – este o metaforã permisã. stetea foarte jos faþã cu elementul indigen slavic de peste Dunãre. als dem sie ursprünglich angehört. Amestecul secundar poate ºi el sã se înrãdãcineze într-o limbã: generalmente însã este ca o moadã. p. din contra. elementul turanic cel venit de la Volga. îl putem stîrpi. pe care. pe care un popor o îmbrãþiºeazã ºi o pãrãseºte cu o deopotrivã uºurinþã. cu cari îl leagã filiaþiunea.

cel slavic în Balcani. Un trib de galibi. Lucian Adam aruncã cel dentîi o luminã pozitivã. Copiii creºteau cu ambele aceste graiuri.ÎN LOC DE INTRODUCERE vechi roman. acidul azotos. din acelaºi azot ºi din acelaºi oxigen luate în cîtimi variate? Sînt acum cîþiva secoli. dezlipindu-se de asemenea de restul triburilor galibi de pe continent. 80. Dar a fost cu neputinþã de a mãnþinea mult timp separaþiunea cea aristocraticã între ambele graiuri. În studiul limbei amestecate la sãlbateci. era mult mai mic prin numãr decît poporaþiunile autoctone. aºa zicînd sexualã. cel latin în þãrile romanice au copleºit elementele antagoniste? Am fi în drept a ne mira mai curînd cã copleºirea totuºi n-a fost nicãiri completã. p. venit de pe continentul american. Roma cucerise Elada ºi a stãpînit-o în curs de secoli. ci fapte. unde rãmase ºi mai rãmîne pînã astãzi grosul triburilor arruace. Se ºtia de demult cã la caraibii de pe insulele Antile bãrbaþii ºi femeile vorbesc douã graiuri diferite1. Sayce. De aci bãrbaþii vorbeau într-o limbã: dialect galibi. dar în acelaºi timp se rãdica dasupra lor ca un gigant prin mãrimea culturei. rezervatã numai pentru fete. Comparînd cele douã limbi. exterminînd întreaga poporaþiune bãrbãteascã ºi apucînd pe femeile celor mãcelãriþi. iar elementul arruac în cel femeiesc. Principles. un început foarte remarcabil se datoreºte eminentului linguist francez Lucian Adam. Amestecul e nu numai lexic. dar nici latinii greci. apoi în raportul lor comun cãtrã alte dialecte americane. în Dacia. à-posteriori. citatã din timp în timp ca o curiozitate. . a nãvãlit sã cucereascã acele insule. asupra procesului general al formaþiunii „limbei amestecate”. de a observa amalgamarea linguisticã a douã triburi sãlbatece de aceeaºi forþã numericã ºi culturalã. iar femeile într-o altã limbã: dialect arruac. Graiul bãrbãtesc ºi graiul femeiesc al caraibilor sînt ambele produsul aceloraºi elemente constitutive. insulele ocupate mai în urmã de caraibi aparþineau unui trib de arruaci. bunãoarã. Bãrbaþii galibi au luat. de la femeile arrua- 66 1 Cfr. mai cu deosebire. oriunde se aºeza: în Galia. acolo ºi numai acolo un asemenea fenomen este aproape imposibil. nici grecii însã n-au devenit latini. care ne aduce aminte din chimie formaþiunea substanþelor atît de diferite în aparinþã ca protoxidul de azot. cu acea deosebire totuºi cã elementul galibi predomneºte în graiul bãrbãtesc. Aci nu mai sînt raþionamente sau probabilitãþi. acidul azotic etc. astfel cã cu încetul fiecare din ele a început a revãrsa cîte ceva în celalalt. fiind însã oprit bãieþilor de a vorbi în limba mamelor. Cît priveºte douã popoare deopotrivã înaintate în civilizaþiune. fiecare din cele douã graiuri fiind compus din elementul galibi ºi elementul arruac. n-a fost urmãritã pînã acum într-un mod ºtiinþific. – douã dialecte eterogene. Este oare de mirare cã elementul anglo-saxon la Tamisa. Ar fi interesant. dentîi în relaþiunile lor reciproce. în Spania. luate însã în proporþiuni diverse. aceastã bilinguitate însã. Cum s-a întîmplat oare acest ciudat fenomen. ci m a i c u s e a m ã g r a m a t i c a l .

urmeazã cã o „limbã amestecatã” rezultã generalmente. n. distincþiunea genurilor. Ce renversement des rôles tient sans doute à ce que les femmes des Caraïbes étaient exclusivement chargées de l’éducation des enfants des deux sexes jusqu’à l’âge de neuf à dix ans. 12 (1879). dezininþa viitorului. Du parler des hommes et du parler des femmes dans la langue caraïbe. dans le double parler caraïbe ramené à ses origines. p. dacã nu chiar totdauna. fait une nation nouvelle. fãcînd ca unele puncturi diverginþi sã disparã cu desãvîrºire din ambele limbi. va sosi un moment aºa-zicînd mijlociu. d. adecã: A=a+e+f Adam. l. 275-304. p. l’influence prépondérante ait été exercée par l’idiome des vaincus. et que ce soit particulièrement dans la sphère des relations qui constituent la grammaire que les forts aient subi la loi des faibles. dintr-o îndelungatã bilinguitate a unei poporaþiuni compuse din douã neamuri pe cale de a deveni un singur popor. on est en droit de se demander si le nombre des nations et des langues de l’Amérique n’a pas été accru considérablement par des causes identiques ou analogues à celle qui a produit la nation et la langue des Caraïbes . Lucian Adam conchide: „Il est remarquable que dans cette fusion du galibi et de l’arrouague qui a donné naissance au caraïbe. Pînã la deplina identificare a celor douã graiuri. dacã graiul A consista la început din a. fiecare din ele mai întîi se modificã treptat din ce în ce mai mult în sensul celuilalt. cînd A va primi de la M pe g ºi l. f. t. augmentul a la infinitiv. ca în ecuaþiunea de mai sus. d’une partie des hommes de la nation conquérante et d’une partie des femmes de la nation vaincue. qui a dû produire pacifiquement les mêmes effets sociaux que le droit de la guerre pratiqué à outrance. le phénomène instructif de la formation d’une langue par l’effet d’une conquête qui.ÎN LOC DE INTRODUCERE ce unele pronumi. la science saisit sur le vif. s. În acest chip. 1 67 . j’incline néanmoins à penser que la supériorité grammaticale de l’arrouague sur le galibi n’a point été un facteur indifférent. dînd lui M pe b ºi c. încît vom avea: A=a+d+e+f +b+c+g+l M=n+p+r+s Vom mai adãoga cã succesiva amalgamare a douã asemeni graiuri îmmulþeºte numãrul puncturilor comune nu numai într-un mod absolut. de exemplu d din A ºi p din M. o formã posesivã. c. dar ºi într-un mod relativ. verbul cauzativ etc. e.”1 Alãturîndu-se acum rezultatele studiului lui Lucian Adam asupra graiului caraibilor cu observaþiunile lui Marsh despre engleza ºi cu unele rezerve ale lui Sayce. iar graiul M din g. Quoi qu’il en soit. mãrindu-se astfel proporþiunea puncturilor comune între ambele. Comme les populations américaines ont été soumises durant des siècles à la loi de l’exogamie. r. în Revue de linguistique. b.

studiate de cîtva timp în specie de Adam. Amestecul cel primar putînd a se întîmpla între limbi eterogene sau între limbi omogene. consiste ea în forme speciale. despre cel olando-portugezo-indic. Sayce observã cã „n-are genuri. În a doua sa operã el nu mai atinge aceastã cestiune pe terenul teoretic. deoarãce ea trebui cu orice preþ sã exprime într-un mod. ci parte negriteanã. 7-9) sunã aºa: „Yon femme. dînd pe ºease pagine „specimene de graiuri amestecate”. t. Jésis dîe li: Bâmoèn boèr. ºi anume: maltez. parte francezã. negro-englezo-olandez de la Surinam. negrospaniol de la Curaçao. de a fi „aproape lipsitã de gramaticã”. Despre cel negro-danezo-olandez. ºi ea în mare parte. dar în orice caz este g r a m a t i c ã . parte sui generis. în orice altã procedurã. O limbã. numere. n-are cazuri. vinî haler dleau. cã „este aproape lipsit de gramaticã”. declinaþiune ºi conjugaþiune”. p. negro-danezo-olandez din India. nu este nici negriteanã. qui yon Juif. 219-25. Unele din aceste graiuri sînt vorbite de cîte o poporaþiune de peste 100 000 suflete. cã „a perdut cazurile. ºi ea a fost acuzatã adesea. în termeni atît de generali. dar probeazã într-un mod aºa-zicînd practic adevãrul teoriei opuse. oare nu s-ar putea zice ºi despre limba englezã? ªi ea n-are genuri. unde o amalgamare a douã limbi sã fie radicalmente peste putinþã. În dialectul negro-francez de la San-Domingo. din datã ce servã ca mijloc de înþelegere mutualã pentru o comunitate umanã. qui yon femme Samaritaine? pâce Juifs pas ca méler épîs gens Samarie…” Aci gramatica. neapãrat. este tot gramaticã. olando-portugezo-indic de la Ceylan ºi negro-francez de la San-Domingo. nici francezã. Introd. ar trebui sã ne întrebãm dacã este vreun grad de eterogenitate. nu poate sã nu aibã gramaticã.”1 Dar toate acestea. ca mander dleau poû boèr nans lamain moèn. Gramatica.. mai cu 68 1 Sayce. de Coelho. 1. în regula poziþiunii cuvintelor în frazã. sufixuri verbale etc. mai ales dacã o alãturãm cu celelalte graiuri germanice.ÎN LOC DE INTRODUCERE +b+c+g+l M=n+r+s Acum o nouã cestiune.. un pasagiu din Evangeliul St-lui Ioan (IV. Alosso. despre cel negro-englezo-olandez. gens Samarie. sufixurile verbale etc. acele relaþiuni fãrã cari o înþelegere mutualã ar fi peste putinþã. fie cît de neperfect. femme Samaritaine la dîe li: coument fair ous. . º-apoi omogene ºi eterogene în plus sau în minus. Discipes li étant té aller nans boûq la gagnèn povisions. uneori lãudatã. Am spus mai sus cã Sayce pare a fi renunþat la prejudecata contra amestecului gramatical al limbilor. Limbile creolice. în varietatea intonaþiunii.

2 Dacã cuceritorii germani într-o parte a Franciei ºi la nordul Italiei nu s-ar fi amestecat cu poporaþiunea indigenã de acolo. Consecinþa este darã cã o „limbã amestecatã” se poate naºte printr-un deosebit concurs de împregiurãri din fuziunea graiurilor celor mai eterogene. în Kuhn. în care t o a t e se aflã în cea mai strînsã corelaþiune. nu este uºoarã. Cu fiecare pas înainte. unde însã trebui fãcute multe rezerve. Sã ne explicãm.. încã o observaþiune. dupã cum am mai vãzut. Limbile cele eterogene produc în mare parte prin fuziune ceva care nu seamãnã cu nici una din ele. Humboldt. în Werke. jedes ihrer Elemente kündigt sich nur als Theil eines Ganzen an”. 11–24. într-un mod astfel încît un dialect teutonic ºi un dialect latin sã se vorbeascã cîtva timp 1 Cfr. limbile cele omogene. p. ce se desfãºurã din ea. 3. Dacã e adevãrat. Dar dificultatea cea mai serioasã e de o altã naturã. atunci numai prin amestec primar. t. produc prin fuziune. fie eterogene. atît de nedisolubil. Cu cît mai vîrtos din cele omogene! Fie însã omogene. cu mai multe forme disparate. prin necontenite frãmîntãri aºa-zicînd ecuilibristice ale elementelor sale constitutive. despre gramaticã. revarsã luminã din ce în ce mai vie asupra acestei probleme. capãtã o expresiune caracteristicã u n a . Bilinguitatea în mersul sãu cãtrã unilinguitate înzestreazã pe limba cea nouã. poate sã treacã dintr-o limbã într-o altã limbã. atît de c o r e l a t i v . cari se obicinuiesc una lîngã alta în concurenþã. 5. 2 Cfr. Zeitschr. Sub raportul „limbei amestecate” s-a vorbit mult despre foneticã. din contra. orice nu se împacã cu acest tip normal se înlãturã sau se modificã în sensul cel predomnitor. o simplã idee sau asociaþiune de idei. p. pînã ce totalitatea limbei. niciodatã prin cel secundar. nemic însã sau mai nemic despre s e m n i f i c a þiune. Müller. cum cã douã graiuri nu se contopesc într-unul singur decît în urma unei prelungite bilinguitãþi a douã neamuri întrunite. din gegen „contra”. Ueber das vergleichende Sprachstudium. se începe prin întrebuinþarea în acelaºi timp a douã limbi diferite de cãtrã o poporaþiune compusã din ingrediente etnice diverse. mai ales a celor gramaticale. dezbrãcatã de cuvîntul în care fusese întrupatã. Ueber deutsche Schattirung romanischer Worte. ceva care seamãnã prea mult cu ambele.ÎN LOC DE INTRODUCERE deosebire de Schuchardt. 252: „Es giebt nichts Einzelnes in der Sprache. De aci încolo. o semnificaþiune. 69 . Orice limbã este un t o t armonios. devine din ce în ce mai greu a supune unei analize riguroase pe acest complex atît de solidar. M. precum rezultã din toate dezvoltãrile de mai sus. despre lexicã. t. În fine. recunoaºterea proveninþei precise a elementelor constitutive într-o „limbã amestecatã”.1 Amestecul primar al limbilor. S-a constatat de mult – ca sã dãm un exemplu – cã francezul contrée ºi italianul contrada derivã din latinul contra prin imitaþiunea germanului Gegend „þarã”. iarãºi în mare parte.

distanþate prin lungi perioade. c i r c u l a þ i u n e a are douã sensuri: dentîi. sensul adevãrat ºtiinþific de miºcare productivã a valorilor. în fine. au venit apoi sã se amalgameze romanii cu celþii. legea corelaþiunii. Pott. pe care am atins-o mai sus. Paris. t. o stricã mai degrabã ºi mai lesne de cum s-ar strica ea cãlãtorind de la New York pînã la Benloew. Pe de o parte. 1872. 18 (1840). Lemgo. Exemplul Franciei. Encykl. Studj critici. 1 70 . Cu toate astea. din ce în ce mai foarte în limba francezã. pe o întindere teritorialã mai mult sau mai puþin însemnatã. pe de alta. ale cãrii urme destul de vederoase s-au pãstrat dupã secoli în franceza ºi-n italiana de astãzi. o monetã sau o marfã iute se învecheºte. a fãcut ca elementul covîrºitor. p. cãci ea presupune cã acela care a zis cel dentîi contrée din contra ºtia cã nemþeºte Gegend vine din gegen. 2-te Sekt. p. dupã cum am mai spus-o. s-au mai amalgamat germanii. printr-un interval de bilinguitate. sucind ºi rãsucind mereu jucãria. 20. p. O asemenea multiplã amalgamare ar fi trebuit sã spulbere cu desãvîrºire continuitatea cea ne-ntreruptã dialectalã ario-europee în genere ºi pe cea romanicã mai în specie. caracterizat. Etymologische Forschungen. 2. îi întreceau departe prin culturã. el singur. Aperçu général de la science des langues. t. chiar dupã ce latinii propriu-ziºi de demult despãruserã de pe scenã. ºi Indogermanischer Sprachstamm. în Ersch u. Ascoli. ªi nu e necesar ca acest fel de circulaþiune sã se petreacã prin mai multe mîni: copilul. fie într-o proporþiune cît de micã dintr-o parte. 139-45. sã devinã. adicã ºtia nemþeºte. cari mai pe dasupra. se nãscuse dintr-o amalgamã ante-istoricã a unui trib ario-europeu cu un trib turanic1. cel latin în ultima instanþã.. t. 478. sau mai bine din loc în loc. dass sich im Celtismus auch eine dem Sanskritismus f r e m d e r e Seite zeigt…” Cfr. III În ce consistã fizionomia unei limbi? În economia politicã. ca sînge ºi ca limbã. mai cu seamã. Nemþii erau în Francia ºi-n Italia un pumn de oameni faþã cu milioanele de indigeni. Circulaþiunea în linguisticã se apropie pînã la un punct de ambele aceste sensuri. amestecurile au fost prea disproporþionate prin numãr ºi prin culturã totodatã. o asemenea imitaþiune ar fi fost absolutamente imposibilã.ÎN LOC DE INTRODUCERE totodatã de cãtrã ambele neamuri puse în contact. se ºterge. 2. sensul vulgar de trecerea unui lucru din posesiune în posesiune. prin ecuilibrarea succesivã a pãrþilor totului. 1836. al doilea. ne aratã cã o limbã poate fi rezultatul mai multor amestecuri primare. între ambele elemente s-a întîmplat totuºi un adevãrat amestec primar.. perde lustrul. 37: „Noch immer aber gebe ich zu bedenken. Faptul însã dezminte aceastã aparinþã. Prin multã circulaþiune materialã. p. Gruber. Unii linguiºti nu înceteazã a bãnui cã gintea celticã.

que celle-ci l’emploie tout de suite à acheter une aune de toile. ªi fãrã monetã. Ionel etc. La différence des services rendus par cette pièce de monnaie dans le courant des deux journées est très sensible. fie în linguisticã. Pentru ca francezul Pierre sã se metamorfozeze în vro douã sute de forme. adecã nu trebui neapãrat sã se exercite în totalitatea graiului unui popor. Mult mai important. pour la société en général. circulaþiunea în economia politicã nu e altceva decît o neastîmpãratã locomoþiune. astfel cã din doi m unul face 12. p. 1.ÎN LOC DE INTRODUCERE Bucureºti. 71 . Dans la première journée. chiar dacã în sînul naþiunii ar fi puþine asemeni familii. la pièce d’un franc a fait la fonction de sept francs. tot aºa în linguisticã graiul este mijlocul universal al circulaþiunii ideilor ºi impresiunilor. Ioniþã. parce qu’elle a servi à faire sept achats consécutifs. 297-9. ideile ºi impresiunile fãrã grai. În acest înþeles. Ionaºcu. în Mém. que le boucher la dépense dans la boutique d’un marchand de vin. pe cînd altul numai 1 sau chiar zero. Acest paralelism odatã stabilit. bunurile ar circula. în cari se aflã cîte un Pierre sau Ioan. este cellalt fel de circulaþiune: m i º c a r e a p r o d u c t i v ã a v a l o r i l o r . et que le marchand de bois la retienne pour une dépense à venir et la laisse sans emploi dans le courant de la journée suivante.. Precum în economia politicã moneta este mijlocul universal al circulaþiunii tuturor bunurilor. et peut être exprimée par des chiffres. dar cu mult mai greoi. Niþã. Aceasta s-a observat de demult ºi s-a spus de mai multe ori. que le marchand de toile fasse avec cette même pièce de monnaie sa provision de viande dans la boucherie. t. on peut même dire avec raison que. que le marchand de verreries la dépense en pain. le boulanger en bois. o formã gramaticalã. un cuvînt. car elle est c o m m e s e p t à u n . identice sub orice raport. fie prin concurs colectiv. fie în economia politicã. cu mult mai greoi ar circula de asemenea. o semnificaþiune. fie prin mijloace individuale. sã lãsãm acum textualmente sã vorbeascã economistul cel mai competinte în materia circulaþiunii. Linguistique. que celui-ci l’emploie à l’achat de bouteilles. În linguisticã. Iancu. „Supposons – zice Skarbek – qu’une pièce d’un franc soit remise dans la matinée de la première journée par un habitant de la capitale à une laitière en échange du lait qu’elle apporte au marché. Ceea ce a scãpat însã din vedere linguiºtilor este cã întrebuinþarea cea deasã nu trebui sã fie neapãrat colectivã. în puterea carii douã lucruri. de la Soc. deºi tot ar circula. pentru ca Ioan sã devine la români Ion. la différence des services rendus par la 1 Les noms familiers. au lieu que dans la seconde journée elle n’a représenté qu’une unité dans les mains du marchand de bois. pe cari le enumãrã Robert Mowat1. pentru toate acestea ajunge acþiunea cea dezmierdãtoare a cîtorva familii. Si celui-ci n’en fait point usage dans le courant de la seconde journée. orice alt element al limbei se deterioarã tot aºa printr-o deasã întrebuinþare. reprezintã totuºi neºte valori foarte disproporþionate.

Cu aceastã ocaziune. ºi anume dupã litera iniþialã a cuvîntului: A. cari i-ar fi ajuns abia pe o sãptãmînã pentru plata garnizoanei. Coquelin. 1855. Sa valeur. cari cheltuiau apoi banii pe la cîrcimari. du pain et du bois achetés consécutivement avec la même pièce d’un franc. Idée générale de la circulation.2 În acest chip. F. D. du vin. Pe la jumãtatea secolului trecut. ed. iar cîrcimarii împrumutau mereu aceiaºi bani comandantului.”1 Rezumînd ºi completînd aceastã particularitate în douã cuvinte. G. de unde a rezultat cã limba englezã posedã 13 330 cuvinte germanice ºi 29 854 cuvinte romanice. on se convaincra aisément qu’il faudrait dépenser sept francs pour pouvoir acheter toutes ces choses simultanément. Autorul unei scrieri despre fuziunea limbei franco-normande cu limba anglo-saxoanã ºi-a dat osteneala de a distribui dupã proveninþã respectivã cele peste 40 000 de cuvinte din dicþionarul englez al lui Robertson. cu atît mai multe bunuri ºi servicii se pot cumpãra cu ea ºi cu atît mai puþin numãrar se va cere pentru întreaga circulaþiune dintr-o þarã”. B. Conticini. et il est facile de s’en convaincre en rassemblant tous les produits qui ont été achetés par son moyen: car en évaluant la valeur du lait. H. Dict. 1. trad. I. 370-1. et l’effet est le même que si elle n’eût point existé. parce que. de l’Econ. étant restée inactive dans les mains du marchand de bois. des bouteilles. politique. dans la première journée. 2 Rau. .ÎN LOC DE INTRODUCERE même pièce de monnaie dans les deux journées est c o m m e s e p t à z e r o . Genova. El a susþinut totuºi asediul în curs de ºeapte sãptãmîne. elle n’a point rempli sa fonction comme instrument d’échange. 1854. Corso di economia politica. el citeazã un fapt foarte instructiv. comandantul unei cetãþi asediate nu avea la dispoziþiune decît 7 000 fiorini. dacã în graiul comun al poporului circuleazã de zece sau de o sutã de ori mai mult în acelaºi interval de timp. est égale en services rendus à celle de sept francs. p. ap. de la viande. E. din douã l u c r u r i l i n g u i s t i c e de o valoare intrinsecã identicã. un alt economist observã: „Cu cît mai des o monetã trece din mînã în mînã. 7 000 de fiorini au reprezintat valoarea de 49 000! Întocmai în acelaºi mod. unul poate sã aibã o valoare utilã înzecitã ºi chiar însutitã decît cellalt. de la toile. p. Germanic 392 1 210 680 637 297 853 594 729 250 Romanic 2 230 846 3 630 2 757 1 810 1 171 679 613 2 608 72 1 Skarbek. 367-8. t. plãtind regulat soldaþilor sãi. C.

102-3. care concurge la avuþia naþiunii. repetat la tot momentul. un basm sau un cîntec. N. Prin urmare. dar încã pe de o parte s-au ramificat în numeroase familii etimologice. L. care este o adevãratã utilitate. Dacã Thommerel. O. Muncã colosalã.V. el s-ar fi încredinþat cã aproape toate vorbele de origine germanicã se bucurã acolo de o circulaþiune duplã. S. iar nu de a socoti cu d-amãruntul întregul numãrar dintr-o þarã. în care cuvintele întrebuinþate o datã pe an figureazã alãturi cu cele întrebuinþate în toate zilele. germanismele din limba englezã nu numai s-au ros. adecã corespunde cu peste 40 de cuvinte deosebite! Nu este oare curios de a pune pe germanicul to get. Paris. W. triplã. astfel cã verbul to get. ca ºi cînd ar fi 1 = 1. în loc de a despuia un dicþionar. 1841. dar uitînd a distinge mai pe sus de toate moneta care circulã în realitate. de exemplu. p. de mai multe ori mai mare decît cele 30 000 de romanisme. o utilitate naþionalã.ÎN LOC DE INTRODUCERE Germanic 165 500 555 244 478 171 163 499 1 973 697 1 332 834 61 16 13 330 Romanic 13 636 1412 375 594 1 545 169 1 926 2 411 1 107 3 221 81 „ „ 20 29 8541 K. Y. s-au tocit. Q. Prin necontenitã întrebuinþare. cele 13 000 de germanisme din Robertson reprezintã o valoare. decît vorbele de origine romanicã. decuplã. iar pe de alta s-au diferenþiat fiecare într-o mulþime de semnificaþiuni. M. T. Ar fi trebuit sã adauge cã este anume o statisticã foarte viþioasã. R. clasificîndu-l dupã diferitele efigii ale suveranilor. U. fãrã rezultat serios! Important este de a cunoaºte miºcarea cea productivã a valorilor. 1 73 . s-au redus generalmente la monosilabe. Recherches sur la fusion du franco-normand et de l’anglo-saxon. Z. pe cînd romanismele sînt mai toate lungi. în aceeaºi cumpãnã cu vreo raritate ca dissembarrassment sau imprescriptibility ori jactitation. are peste patruzeci de sensuri diverse. P. deoarãce în dicþionar ele apar fiecare ca o unitate egalã? Un dicþionar – zice Steinthal – este „o statisticã a limbei”1. ar fi luat mai bine un text englez poporan. un fel de recensiment unde Thommerel. de cãtrã moneta cea îngropatã fãrã folos în pãmînt sau ascunsã în lãzile cîtorva zgîrciþi.

dar nu se aratã de loc rolul fiecãrui individ în societate. XII. VII. mormînt = monumentum. locuind acolo. în = in. ºi tocmai aceasta este punctul cel esenþial. nu ne dau c i r c u l a þ i u n e a limbei. aºa cum s-au fãcut pînã astãzi. 3 Burada. vin = venio. pãmînt = pavimentum. Dicþionarele. d’étymologie daco-romane. nici chiar în Dobrogea aritmetica lui Cihac nu se potriveºte. de = de. am. culeasã de neobositul Teodor Burada: „Vara vine. ba ºi atunci numai doarã pentru bisericã. perd = perdo. . Vai de mine. negru = nigrum. l-am perdut! L-a mîncat negrul pãmînt. cine = quinam. e pus pe aceeaºi linie cu un vagabond despreþuit sau cu un cãlugãr ce-ºi scoate nasul din chilie abia la zile mari. trec = trajicio. cuprinzãtor de „elemente latine”.ÎN LOC DE INTRODUCERE poporaþiunea se împarte dupã origine sau dupã religiune. Abriss der Sprachwissenschaft. iarnã = hibernum (tempus). bisericã = basilica. veris. cel mai cãutat de cãtrã toþi pentru necontenitele sale servicii. e gioi de mene…”1 1 2 74 Steinthal. dupã Cihac. 35. Ei bine. la = „un l euphonique (?) préposé à la préposition a = ad”. mai = magis. vai = vae. p. nu = non. deºi coincidã cu slavicul MENE. din o 1/5 latinã. O cãlãtorie în Dobrogea. limba românã se compune. N-am cu cine mai petrece. fiind uitat numai mine. o 1/5 turcã ºi 2/5 slavice. totuºi nu se poate despãrþi de vechiul italian mene: „Lontano son de gioi. cu = cum. afarã de o 1/5 eterogenã. Iatã o scurtã doinã românã dobrogeanã. el = ille. asigurîndu-ne cã: „L’élément latin de la langue roumaine ne représente guère aujourd’hui qu’un c i n q u i è m e de son vocabulaire. ºi = sic. Cihac. a comis-o Cihac în privinþa limbei române. 1880. avut. într-un strîns contact cu bulgarii ºi cu otomanii. p. ºi gãsim acolo: varã = ver. Dict. aºa cã cetãþeanul cel mai folositor. p. Iaºi. E mai pe sus de orice îndoialã cã nicãiri ca în Dobrogea românii n-au fost expuºi la o mai mare influinþã slavicã ºi turcã totodatã. t. petrec = pertrajicio. 2. mînc = manduco. 10. Aceeaºi eroare ca Thommerel. avea = habeo. iarna trece. ªi cu cine am avut. tandis que l’élément slave y entre pour le d o u b l e ou pour 2/5 à peu près…” ªi mai departe: „Les éléments turcs – presque un c i n q u i è m e du vocabulaire roumain…”2 Cu alte cuvinte. dar pe o scarã mai întinsã. care însã. La bisericã-n mormînt!”3 Luãm primul tom din dicþionarul etimologic al lui Cihac. în curs de cîþiva secoli.

în care toate cuvintele sã fie numai slavice sau numai turce. Suplem. Chiar dacã toate derivaþiunile turce ºi slavice ale lui Cihac ar fi corecte. Un calcul serios în linguisticã.ÎN LOC DE INTRODUCERE Cîte cuvinte. Drãguþul meu sufleþel. sau mãcar sã compunã el însuºi în proazã o frazã româneascã de cinci ºiruri. Cînd ieºeai afarã În revãrsatul zorilor. Le origini della lingua poetica italiana. în care sînt destule cuvinte nelatine: „Drãguþul meu bãrbãþel. ele se perd aproape cu desãvîrºire faþã cu latinisme. Firenze. iar elementul slavic „y entre pour le d o u b l e ”. 210. Cînd þi-a veni dorul Sã iei drumuºorul. pentru motivul arãtat mai sus al unei influinþe turco-slavice mai pronunþate. în miºcarea cea organicã. ªi din gurã tu ziceai: Þa Plevan ªi hais Joian. necum a reduce pe acesta din urmã la o biatã pãtrime în alãturare cu celelalte douã. 1880. p. Cu gurã nu grãiam. nu sînt puþine. Negreºit. ci v a l o a r e a d e c i r c u l a þ i u n e . are în vedere nu unitatea brutã. fãrã nici un amestec strãin. În cîntatul paserilor. pe cînd în realitate cele mai multe pãcãtuiesc contra ºtiinþei ºi contra metodei2. Cuvente den bãtrãni. tot încã nu s-ar putea zice cã ingredientul slavic ºi cel turc luate la un loc sînt egale la români cu ingredientul latin. nu vã daþi ªi la greu nu mã lãsaþi. Pluguºorul înjugai. adecã în activitatea cea vitalã a graiului românesc. la tom. absolutamente nici unul! Ar fi putut oare Cihac sã ne gãseascã tot aºa un cîntec românesc pe jumãtate mai scurt. ºi chiar turcismele. 1 2 Caix. Cfr. Neagrã brazdã rãsturnai. 75 . În ºuierul vînturilor. Hai cu tata. ca ºi-n economia politicã. passim. I. urmãtorul bocet sau cîntec de jale. în c i r c u l a þ i u n e însã. sau numai slavice ºi turce? de vreme ce dupã el – elementul turc în limba românã este egal la numãr cu cel latin. Sã-mi stingi focuºorul? Astã primãvarã. Sã luãm tot din Dobrogea. Brazda toat-o rãsturnaþi! Eu cînd te-auzeam. atîtea latinisme. slavismele la români.

întrate în limba românã prin amestec secundar. 1673. pe care însuºi Cihac. sînt 155 de cuvinte. prin urmare. Dict. deºi scena se petrece tocmai în Dobrogea. Sã le poarte fetele. 4 Psaltire a sfîntuluš prorocŠ DavidŠ. Afarã de aceasta. ps.. Pe rãzoare m-am uitat Sufleþelul mi-am s t r i g a t : Spune-mi. precum ºi la moldoveanul Dosofteiu: dinð zuwr de känd mã mäiek4. atît la transilvaneanul Silvestru: ºi din zuori rowa naºterïi tale3. ºi anume: 1 vorbã greacã. Ca apa de m a l u r i !”1 Prin litere cursive noi am însemnat cuvintele nelatine.ÎN LOC DE INTRODUCERE Mã luam.. 1651. cari însã în orice caz nu sînt nici slavice. Singuricã fãr’ de r a z i m ! Valuri mari mã-nvãluiesc. Ca vîntul de d e a l u r i . dragã. am fost mai pãrtenitori pentru strãinisme decît pentru latinisme. dintre cari. 266. p. Sã mai observãm cã din numãrul vorbelor latine noi am ºters pe strig. am trecut la cuvinte slavice pe zori. indicã mai curînd originea din latinul dies. îl derivã din latinul exquirito2. CIX. nici turce. Bãtutã-s de gînduri. Prin litere rãrite am indicat 7 cuvinte. alãturi cu vechea formã cunoscutã zuwa = ziua. N-am cum sã mã s p r i j i n e s c . Bãrbatul mi-a putrezit! Timpul coasei c-a s o s i t ªi la cîmp cînd am ieºit. Fetele. un cuvînt Sã pot trãi pe pãmînt! Am rãmas fãrã de s p r i j i n . . nevestele. despre originea cãrora nu e aci locul sã discutãm. sau cel puþin un compromis poporan între vorba latinã ºi cea slavicã. Cihac. cit. ps. Mã sculam ªi-n grãdinã mã duceam. Uniev. 3 Psaltirea ce sã zice cãntarea. p. nu se ºtie prin ce minune foneticã. Peste tot. 1 2 76 Burada. 265. t. 3 vorbe maghiare ºi 18 slavice. mãcar cã forma zuori. 1. LXX. Floricele semãnam. Mai pe scurt. Florile au înflorit. Apoi nici un singur turcism la 155 de cuvinte. în cîntecul întreg. adecã elementul latin întrece m a i m u l t d e c î t d e c i n c i o r i pe toate celelalte împreunã. op. numai 29 nu sînt latine. Bãlgrad.

k etc.ÎN LOC DE INTRODUCERE Circulaþiunea relativã a elementelor linguistice se recunoaºte prin întrebuinþarea lor mai deasã sau mai rarã într-un text. Aºa Curtius. sînt ca 100. tripol ºi cine mai ºtie cîte altele. figureazã ca 1 = 1 alãturi cu a. un z. cu atît mai mult ne întîmpinã forme strãine uneori cu desãvîrºire graiului comun. un cu etc. întîmpinîndu-ne de 3 ori. Dupã Cihac. sau mai bine proprii numai limbei latine literare. Româneºte. ca ºi gramatica. este ºi el o statisticã de aceeaºi naturã a proviziunii fonetice a unei limbi. Curtius. 414-5. deºi în circulaþiunea dialectelor slavice ele sînt o curatã excepþiune. adecã: 50 (1 a + 1b + lc…) = 1s  50. Curtius ne strãmutã din sfera dicþionarului în a gramaticei.. adecã cele mai u t i l e din elementele slavice în limba românã. dass n u m e r i s c h eine grosse Zahl von Bildungen mehrere vereinzelte nach sich zieht. sau cel puþin neajunse încã a deveni vulgare. Völkerpsych. 83. în Zeitschr.. ºi o statisticã tot atît de vicioasã. p. Alfabetul. pe care o avem noi înºine în vedere. Studien zur griechischen und lateinischen Grammatik. În alfabetul latin z sau y. de exemplu. 1. – Cfr. la zece ani o datã. un w. Ce însemneazã aceastã dilemã? Ea stabileºte din punct în punct ecuaþiunea. cu totul exotice pentru vechii romani. în care orice element. urmãritã în texturi poporane. Cele mai circulãtoare însã. Principiul circulaþiunii în limbã. Misteli. ca sã nu mai vorbim despre cele turce. un cã. cãci în cele literare. poate. das e i n e s e h r v i e l g e b r a u c h t e und deshalb dem sprechenden besonders lebhaft vorschwebende Form ihn von der Tradition abirren lässt”.. Lautgesetz und Analogie. t. b. Astfel în cîntecul de mai sus slavicul drag. sau cînd ea este foarte întrebuinþatã”1. dar nu ºi c i r c u l a þ i u n e a lui. t. Precum dicþionarul este statistica cuvintelor. vorbind despre posibilitatea ca o formã gramaticalã sã modeleze dupã sine alte forme gramaticale diferite. t. XI (1880). de asemenea gramatica e statistica formelor de relaþiune. pe cînd celelalte sînt izolate. Aceasta ar putea scuza pînã la un punct pe Thommerel ºi pe Cihac. un F. Sã nu uitãm însã cã unii dintre corifeii ºtiinþei l-au presimþit de demult. adverbii în -mente sau adjectivii în -abil sînt deocamdatã literare ºi numai literare. 1878. ºi anume: 1 franc cu o activã circulaþiune face cît zece franci circulînd fiecare de zece ori mai puþin. dacã indicã numai existinþa elementului cutare sau cutare. ca 1 000 cãtrã 1 chiar în privinþa unui drag. Morphologische Untersuchungen auf dem Gebiete der indogermanischen Sprachen. se considerã ca atîtea elemente deosebite. Leipzig. 232 nota: „sei es. de cîte ori se repetã. sei es. ca ºi dicþionarul. în sensul m i º c ã r i i p r o d u c t i v e a v a l o r i l o r . pe cari noi – românii – le auzim. un asemenea drag nu este decît 1 = 1 cãtrã predmet. sãdelcã. noi a trebuit sã-i dãm valoarea de 3. bunãoarã. 1 77 . f. p. 9 (1876). un sã. sau chiar o ficþiune. Acþiunea unei forme gramaticale în 50 exemplare este pentru Curtius deopotrivã cu acþiunea unui singur exemplar circulînd de 50 de ori în intervalul cînd cele cincizeci exemplare au circulat numai cîte una datã. faþã cu vorbele cele puse numai cîte o datã = 1. rãtan. Zicem ºi aci „texturi poporane”. n-a fost pînã acum niciodatã formulat în linguisticã. p. zice cã aceasta se întîmplã în douã cazuri: „sau cînd o formaþiune este foarte numãroasã. cu cît ele sînt mai literare. În alfabetul cirilic un å. fãrã cari nu e chip a construi o frazã românã. ºi Brugmann. Un ºi. posedã totuºi o valoare mult mai micã decît cele latine.

3. prin urmare. în latina 27. System. 8. pe cei 5 i din latinul difficillimi. afarã de vro cincisprezeci excepþiuni2. în elena sînt 18 n ºi numai 4 m. 163-79. el urmãreºte în latina un caz de c i r c u l a þ i u n e s i n t a c ticã. .. pe care nu-l au de loc mexicanii ºi chinezii. 36-44. Un asemenea tabel al circulaþiunii relative a sonurilor ne dã o noþiune vie despre caracterul fonetic al unei limbi. sau alte 4: ruse. În elena dar. t. adecã adevãrata valoare sau utilitate a unui son. Niciodatã printr-o simplã enumeraþiune a sonurilor cunoscute într-un grai noi nu vom înþelege. În acest mod. O încercare de acest fel a fãcut-o de demult Förstemann. La români sonul r. texturile sînt unicul mijloc de a constata circulaþiunea. 3 Heyse. utilizate fiecare numai cîte 1 datã pe zi. g. Sã presupunem un moment cã circulaþiunea lui j ar fi la noi tot aºa de deasã ca a lui r. în elena sînt numai 7 i. întrebuinþat de vro 2 ori la 150 de consoane? Ba chiar toate guturalele ºi palatalele la un loc: h. în latina 14 n ºi 12 m.. trait d’esprit ºi bon mot pentru 1 singur german Witz. k. p.1 În latina. . valoreazã mai puþin decît 25 ingrediente 1 Förstemann. La 100 consoane. pentru care în deºert am cãuta o paralelã în elena ºi-n mai multe alte limbi. de exemplu. de pildã. proporþiunea celor douã nazale în limbile elenã ºi latinã. 1. ibid. Sã luãm. În circulaþiune darã ºi iarãºi în circulaþiune se oglindeºte faþa cea fonicã. fourberie. la rãspîndirea mai mare sau mai micã a diferitelor categorii ideologice. ºi j. în Mém. ca ºi-n privinþa cuvintelor sau a formelor gramaticale. t. Putem oare sã-i dãm aceeaºi valoare ca lui h. ca ºi cea lexicã a unei limbi.ÎN LOC DE INTRODUCERE ocupã în alfabet un loc identic cu sonurile cele mai rãspîndite. Cfr. un alfabet – nu ne spune nemic. în Kuhn. p. deºi sînt 6 la numãr. fãrã nici o asemãnare cu ceea ce este astãzi. totuºi circuleazã în limba românã mai puþin decît singurul r. p. La 100 vocale. p. 2 Bergaigne. la orice altã secþiune a studiului linguistic în genere. saillie. friponnerie ºi espièglerie pentru 2 germane: List ºi Betrug3. Zeitschr. 100 de ingrediente. de Ling. Numerische Lautverhaeltnisse. Essai sur la construction grammaticale. Cînd Bergaigne constatã cã-n a doua carte întreagã din De bello gallico Cesar pune totdauna verbul la sfîrºitul propoziþiunii. 2. ca ºi cea gramaticalã. încît sã se zicã cu drept cuvînt: 1j = 1r.. Aci. el surprinde un fenomen de c i r culaþiune ideologicã. Cînd Heyse ne spune cã francezii au 4 cuvinte: pointe. atunci însã tipul fonologic al graiului românesc ar fi cu desãvîrºire altceva. de la Soc. un i are o u t i l i t a t e aproape de 4 ori mai mare ca în elena. Pretutindeni în linguisticã un ingredient întrebuinþat de 4 sau de 6 ori în intervalul d are o valoare utilã duplã sau triplã decît un ingredient identic întrebuinþat numai de 2 ori în acelaºi interval d. 78 . se repetã cel puþin de 15 ori la fiecare 100 de consoane. un n v a l o r e a z ã de 41/2 ori cît un m. Cele de mai sus se aplicã deopotrivã bine la construcþiuni sintactice. t. 242.

Onomastica unei þãri de o întindere oarecare constituã în totalitatea sa un dicþionar mult mai voluminos decît dicþionarul cel mai complet al graiului comun de acolo. se reproduce aceeaºi pe fiecare punct al þãrei. într-un caz extrem. p.1 Pentru singura onomasticã topicã a României n-ar ajunge 100 000 de numere! Mapa cea mai amãrunþitã. de 20 de ori mai numãros ca cifrã brutã posedã totuºi prin circulaþiune o valoare de 40 sau de 100 de ori mai micã!… În linguisticã marele principiu al c i r c u l a þ i u n i i . Limba onomasticã totalã a aceleiaºi þãri fie de 200 000 termeni. acoperind cu litere aproape imperceptibile un pãrete întreg. mai cu seamã. uitat pînã aci aproape cu desãvîrºire. Dîmboviþa. s-ar putea privi ca peatra cea angularã a edificiului. Olt. Botoºani. Cfr. ca o micã frînturã aºa-zicînd dintr-un colosal mozaic. Leipzig. Fãlciu. ceea ce constituã. Ialomiþa. pãrîiaºe. Die Heiligen und die Teufel mit Himmel und Hölle in den geographischen Namen. Suceava. nu ne împãrtãºeºte decît notabilia. Tecuci. adecã m/10. so unzählbar sind auf unserer Erde die Städte. ºi mai toate numai din Germania. Vaslui. Dorohoi. La 1 000 de cuvinte din limba comunã. va avea o proviziune lexicã de m/2. p. Dörfer. Tutova. Rîmnic. Berge und Wälder. Vlaºca. IX. mai toate personale. poate chiar cea mai mare. Iaºi. Ilfov. abia m/400. fel de fel de accidente teritoriale. Lemgo. Flüsse. Muscel ºi Vîlcea. din aceastã imensã nomenclaturã e cu totul strãinã limbei comune a þãrei. pe cari sã le reprezintãm prin m. c i r c u l e a z ã în conversaþiune 5. Iatã cum un element. Vro 9 000 de numi proprii. Dolj. astfel cã – un exemplu foarte caracteristic – din cele 30 districte ale României: Mehedinþi. numai cele 3 din urmã se pot înþelege r o m â n e º t e .ÎN LOC DE INTRODUCERE utilizate fiecare de cîte 5 ori. fãrã a se putea pogorî la atîtea movile. 1866. stînci. raportul numilor proprii. Buzãu. Putna. maximum 10. pentru cari la faþa locului existã generalmente cîte un nume propriu. abia ca o încercare. die Ströme. – se naºte fireasca întrebare: cum oare graiul poporului nu se afundã întreg sub un amestec ibrid atît de covîrºitor? Tot ce-l scapã de potop este principiul c i r c u l a þ i u n i i . Roman. Bacãu. Covurlui. au fost explicate de cãtrã Pott. 3: „Wie die Sterne am Himmel und die Sandkörner am Meeresgestade nicht zu zählen sind. 2 Dacã ne aducem aminte cã o mare parte. ªi o probã irezistibilã în aceastã privinþã este. Gorj. E ceva spãimîntãtor. ba încã în Vîlcea din vãlceà = vallicella s-a mutat accentul. Limba comunã. fie chiar 25 de numi proprii. Argeº. Romanaþi. Flecken. atunci orice individ. Neamþ. cunoscînd numai jumãtatea cea mai întrebuinþatã. 1859. iar Neamþ e de origine slavicã. locale ºi personale. Teleorman. Brandes. Prahova. cãtrã graiul comun al unui popor. Weiler. und alle haben ihre Namen bekommen. Dacã vom admite cã ea posedã 10 000 cuvinte. adicã 20m. Die Personennamen insbesondere die Familiennamen. Individul cel mai familiar cu nomenclatura personalã ºi localã a þãrei sale ºtie cel mult 1 000 de numi proprii. abstracþiune fãcînd de ºovãiri dialectale. und nicht allein jene sondern auch fast jeder Fleck in den Feldmarken und Waldrevieren ist benannt worden…” 2 1 79 . chiar din gura acelui individ excepþional. Ceea ce se Pott. Aceasta încã nu e tot. Brãila. nu existã însã nici un punct unde aceastã maninã sã fie cunoscutã întreagã. Bäche.

pour moi. pe care el ar fi putut s-o explice: „par l’impression f r é q u e n t e e t h a b i t u e l l e de certains phénomènes matériels et psychiques”. ar fi nedescriptibilã. astfel cã se poate întîmpla. nu numai originea vorbelor române ca materie. – se aplicã pe deplin la fizionomia unei limbi. ideologicã. nu ºtim însã pînã la ce punct cea sintacticã sau cea ideologicã. deºi fizionomia sa lexicã e hotãrît latinã. ca ºi a unui individ. întrucît e cu putinþã. fãrã care orice caracteristicã totalã sau parþialã a unui grai e radicalmente falsã. din datã ce se constatã printr-o proporþiune aproximativã valoarea cea utilã a fiecãrui din acele elemente… A face e t i m o l o g i e în sensul ºtiinþific al cuvîntului. 80 . Cuvintele lui Rousseau despre fizionomia individualã: „On croit que la physionomie n’est qu’un simple développement de traits déjà marqués par la nature. din contra. sintacticã. ea se descrie însã aºa zicînd de la sine. ca propoziþiune. în adevãr. dar toate circulaþiunile speciale la un loc concurg într-o singurã fizionomie generalã. lexicã. ca sens. a m e s t e c u l p r i m a r . C i r c u l a þ i u n e a ºi numai c i r c u l a þ i u n e a dã o dezminþire aforismului lui Humboldt cum cã fizionomia unui grai. Aceasta este þinta pe care ºi-o propune Etymologicum Magnum Romaniae . care i-a dat naºtere. dar totodatã sorgintea credinþelor sau obiceielor exprese prin acele vorbe. are în întregime o fizionomie u n a . bunãoarã. rezultînd fiecare dintr-o circulaþiune deosebitã. les t r a i t s d u visage d’un homme viennent insensiblement à se former et à prendre de la physionomie par l’impression fréquente et habituelle de certaines aff e c t i o n s d e l ’ â m e ”. ºi multiplele a m e s t e c u r i s e c u n d a r e . de exemplu. dacã noi ne mãrginim a cunoaºte natura brutã a elementelor sale. lãmurind prin metoda comparativã. A dezvãli adevãrata f i z i o n o m i e a graiului românesc: ceea ce circuleazã în el ºi ceea ce nu circuleazã sau abia circuleazã. de un caracter celtic foarte pronunþat. A discerne în limba românã. Limba francezã. aºa cum o gãsim în monumente vechi ºi-n gura poporului. prin cari se caracterizã viaþa-i ulterioarã în curs de veacuri. Fizionomia totalã a limbei se compune din fizionomiile sale parþiale: foneticã. O fizionomie e nedescriptibilã.ÎN LOC DE INTRODUCERE cheamã fizionomia unei limbi nu este altceva decît rezultatul circulaþiunii. ca fizionomia foneticã sau lexicã sã nu fie de aceeaºi naturã cu cea sintacticã sau cu cea tonicã. pe cînd fizionomia foneticã este. ca formã. ca ºi cea tonicã. morfologicã. rãmînînd a se decide problema prin criteriul circulaþiunii. tonicã. je penserais qu’outre ce développement.

feminin. adv. revista Columna lui Traian. M. l. art. s. substantiv. . Arh. pr. n.: „Varlam 1643” însemneazã Cazania mitropolitului Varlam tipãritã în Iaºi la acel an. sau masc. f. m. a manuscriptelor. interj. conj. adjectiv. plural. n. Stat.PRINCIPALE PRESCURTÃRI adj. comunã. Bud. plur. articulat. A. nume propriu. verb. revista Convorbiri literare. articlu. cf. bãtr. Arhiva Statului din Bucureºti. t. sau fem. artic. participiu. Alexandri. loc. interjecþiune. part. Alex. Col. N. iar „Coresi 1580” = Omiliarul etc. prepoziþiune. Tr. manuscript. L. Lit. sau Lex. ms. singular. demonstrativ. B. scrierile mitropolitului Dosofteiu ºi alte vechi tipãrituri dupã anul publicãrii lor. v. Arhiva istoricã a României. sau subst. Cogãlniceanu. Lista amãrunþitã a cãrþilor consultate. Cuvente den bãtrãni.I. Conv. L. c. vezi. prep. comparã. Ne-am ferit în genere de prescurtãri cari ar putea îngreuia lectura. sau cfr. 1.R. Dicþionarul ºi Glosarul de Laurian ºi Maxim. „Coresi 1577” = Psaltirea lui Coresi. sing. a documentelor ºi a corespondenþilor se va publica la finea operei. Vom mai observa aci cã cronicarii moldoveneºti sînt citaþi dupã 1-ma ediþiune de d. local. Cuv. pron. demonstr. neutru. masculin. sat. de ex.B. vb. Dicþionarul român din 1825. sau com. d. pronume. conjuncþiune. cronica lui Moxa dupã Cuvente den bãtrãni. adverb.

de unde grecul alpha. fie cu tot felul de semne. cît ºi ca sunet. ceea ce însemneazã „eu”. este de gen masculin: un a mic. p.. iar românii de la Pind îºi bãteau capul cu a l f a . „Prima literã din alfabetul român ºi prima din cele cinci vocale clare ale limbei române. 77. Lexiconul slavo-român. Azbuchi. În curs de veacuri.M. s-a întrodus la români ºi a durat. – Azbucoavnã. šar la limba sloveneascã loc-de-nume eu…” v. s u n e t etc. nu vice-versa ca în latinul XI. pînã în secolul nostru. Ca literã. aceastã literã se cheamã azŠ. – AzŠ. Preces de semnul sau . 2. Statistica Moldovei. atunci se respectã genul acestor vorbe: litera a e tonicã sau netonicã” (L. .A 1A. a stã în fruntea alfabetului fenician ºi a mai tuturor alfabetelor derivate. Petru-vodã. cînd însã se pune cu una din vorbele l i t e r ã . În pipãiturile de ortografie româno-latinã. a. fie duplicat. doi a mici. românii din Carpaþi învãþau la a z . la azbuchile sloveneºti numele slovei dentãšu. circa 1670 (ms. fie simplu. nu numai pentru sonul propriu a. s e m n . a în scrisoarea cirilicã însemneazã 1 000. bãtr. dar ºi pentru varietãþile aºa-numitei vocale confuze. Spre a se deosebi de literã. trecînd de la greci la slavi. Diferitele forme ale lui a în paleografia românã se pot vedea facsimilate în Cuv. de la slavi apoi. dintre cari numai în cel sanscrit ºi-n cel latin el se numeºte prin însuºi sonul sãu: a. I. începînd de pe la finea secolului trecut. scriitorii s-au servit de a. 1. semiticul aleph. a. În combinaþiunea pentru u n s p r e z e c i se scria întîi a (1) ºi dupã aceea ï (10). În alfabetul cirilic al slavilor. d.). al Societãþii arheologice din Moscva): „ A z Š . trecut ºi la români. de ex. Atît ca semn. lettre et voyelle a. Întrebuinþarea lui a ca cifrã pentru u n u l . iar în celelalte are drept nume cîte un cuvînt început prin a. mai mult sau mai puþin. cînd se ia absolut. în Academia Românã): „Tutuva þinut ãtaï (1311) oameni cu sãraci…” 3. peste cifrã se punea deasupra semnul ~: ã. s e m n g r a f i c . 1591 (Arhivul ms. împreunã cu cãrþile bisericeºti. I.

în loc de bãrbat ºi cãlare. iar mai vîrtos urmîndu-i nazalã ºi o altã consoanã: pãgîn=paganus. m).. ºi Papiu. cu sau fãrã accent. adecã e = %a + %i. cãrþi din carþi etc. p. v. cari sînt nu mai puþine în latina ºi-n fiicele neolatine din Occidinte.. lînã=lana etc. Lautl. Sub raportul fiziologic sau al foneticei generale. s-a întrebuinþat â pentru vocala confuzã. La începutul cuvîntului. cãci i ºi u trec prin y (š) ºi w (Š) în sfera consoanelor. pe de altã parte. Vocalele e ºi o se nasc din apropiarea între a ºi i pe de o parte. 44). sanatòs. Despre aceste sisteme ortografice. ºi mai cu seamã prin acþiunea acomodativã a consoanelor ºi vocalelor învecinate. Tes. ªincai. Cipariu. atunci trebui justificatã prin vreo analogie. ba chiar ºi cel accentat cînd îi urmeazã o nazalã (n. nu vor rãmînea decît vro zece cuvinte. 10 sqq. pe cînd în fenomenul românesc general: feþe din faþe. p. acest = ecciste. Într-un act de la 1660 (Dim. ºi Cipariu. addeverátà tà láuda etc. Sturdza. o nepoatã a lui Mihai Viteazul iscãleºte: Pentru dialectul macedo-român. nu numai a se conservã. cea latinã (Bojadschi) pe a ºi â. Sub raportul istoric sau al foneticei române speciale. vocalã i n d i f e r i n t e . dacã nu e un neologism. v. afarã de cazul cînd precede nazalei însoþite de o altã consoanã. 17 sqq. I. Dialekte I. Budai etc. ca în îmblu = ambulo sau înger = angelus. p. fãcîndu-se încercãri de a scrie româneºte cu litere latine. la moldoveni în barbat sau calare. Gramm. în Col. 82). 1877. vedem scris: cápraa. l. este aceea din care se pot desfãºura ºi la care se pot întoarce cele cinci vocale clare (v. pe cînd a nu-ºi perde niciodatã natura sa muzicalã. dacã vom scoate cîteva vorbe împrumutate de la greci. de ex. Tr. mai cu seamã în dialectul macedo-român: aumbrã = umbrã. asun = sono. mulþimea cuvintelor începãtoare cu a. neaccentatul a din mijlocul ºi de la finea cuvîntului scade mai totdauna la vocala confuzã ã sau î (â). Deja în secolul XVII. iniþialul e tinde a trece în a. aºa cã vorba tatã se scrie prin douã feluri de a: t£tv sau tatâ. a. de monum. tonicul a scade la e ºi ã prin acþiunea urmãtorilor e sau i. aleg = eligo etc. 84 . ci încã.. Vocala confuzã ã sau ä. judecãþii din judecatei.A Astfel în Molnar.. Principia. dã limbei române în alãturare cu graiurile învecinate slavice o fizionomie atît de individualã romanicã. între a ºi u pe de alta. pe de o parte. dupã cum au numit-o unii. În paleoslavica. alavdare = laudare etc. a este vocalã prin excelinþã. sînt foarte dese cazuri de prepoziþionalul a ºi de un a curat inorganic. 1. netonicul a se mînþine prin înrîurirea combinatã a licuidei ºi a tonicului a din silaba urmãtoare. 3. rum. p. Techmer. Miklosich. Phonetik I. Clain. 2. arici = ericius. iar o = %a + %u. blînd=blandus. grafica greacã (Kavalliotis) admite a ºi v. p. încît e ciudat cã fenomenul n-a fost observat pînã acuma. 92. ca în acel = = ecc-ille. Sub raportul statisticei fonetice. d. 301 sqq. II. Orice excepþiune de la aceastã normã.. din contra. e l e m e n t f o n e t i c .

II. de povaþã lipsit. În graiul poporului român. Mostre II. 15 cu a-.. pentru a ne spune cã ºoaricele sãri în sus ºi-n jos pînã ce într-o sãriturã ajunse la arborele. cel daco-român ºi cel macedo-român. ne cutremurãm de mare ºi de nepurtat greuinþa care asuprã-ne vine. mai cu preferinþã 85 . erau supãraþi pe marea rãspîndire a iniþialului a. se aude: harbore. ºi aºé la doritul popas ºi odihnã sã nu putem agiunge…” Sînt 135 cuvinte. Un þãran din Prahova (Vãlenii-de-Munte) vorbeºte aºa: „Hin-cã ne cunoaºtem ãla p-ãla d-atîþia ai dã zile. cã n-am strigãt tare. din cari 19 cu a-. p. Petrescu. Aproape aceeaºi proporþiune în aceleaºi condiþiuni ne întîmpinã în marele dicþionar bohem al lui Jungmann. Poloneºte. d-aia-þi scrisei mai bine carte rumâneascã…” (Jipescu. începãtoare cu a. p. Mai avuþi în aceastã privinþã nu sînt nici bulgarii. La macedo-români în specie. am tot dat sã mã riped pîn’la dumneata acasã. ºi hindã-cã nu mã ieartã nici timpu. nici pãsurili. În termen de mijloc. consoanele h ºi d se aninã la iniþialul a fãrã nici un motiv etimologic. nici ali treburi sã ghiu ieu p-acolo. cît nu fãrã mare fricã primejdia ni este ca nu cumva. Aºa. 65: „Aratã-se greutatea aceºtii istorii: Mãrturisim ºi. pe care Cicerone îl numeºte oareunde „littera insuavissima”. ºi multe ºi împletecite împiedecãturi înnaintea paºilor ni se aruncã. Deja vechii romani. în care întrã în mare parte cuvinte de proveninþã turcã. harmasar etc. adecã 1/7. pîrtea rãtãcind ºi cãrarea pe care a merge am apucat pierzînd. litera A ocupã materialmente a zecea parte din întregul vocabular. ca o reacþiune instinctivã contra monotoniei. Un frumos pasagiu din Cantemir. se poate zice cã în limba românã dupã ambele dialecte a ºeaptea parte din cuvintele în circulaþiune se încep cu a. precum ºi monosilaba a cu feluritele ei înþelesuri. numai 81/2 aparþin lui A. Proporþiunea creºte ºi mai mult în vorbire. ºi ca troénii omeþilor. din contra. în parte cunoscutã neolatinilor din Occidinte ºi chiar altor familii linguistice. . cursul istoriei noastre în adînci vîrtopi ºi neumblaþi codri. sînt dintre cele mai întrebuinþate. Chron. Opincaru. abia 361/2 sînt consacrate literei A.A cel mult. sã cadã. Serbeºte. pe de o parte. îºi dedeau osteneala de a înlãtura acest neajuns.ca s-auzi d-aci dîn ãi Bucureºti togm-acolo la-nfundãturã dã munte ce-aveam sã-þi înºir. prin mãiestria stilului. grãmãdirea vorbelor cu a. la 850 pagine din Karadzi€. º-apoi chiar între acelea maioritatea cuvintelor sînt neologismi. harici. – cã mi-e glasu necãcios ºi secãþiv. de vifor ºi viscol în toate pãrþile spulberaþi ºi aruncaþi. adecã ceva ca 1/5. peste tot vro 4 000 pagine. luîndu-se ambele dialecte. nu fãrã puþinã tînguialã. ºi calea chronicului nostru slobod a alerga tare astupã. din punctul de vedere estetic. un basm de la Cruºova zice: „ºoariclu arsãrì arûp de arupãzînã ºi cu puþin arstrisãrmintu ajunse sum arburle…” (V. cãrãrile céle mai denainte de alþii cãlcate atîta le acopãr ºi le ascund. 3). Bunãoarã. 19). carile ºi paºii înnainte a-i muta ne opresc. Scriitorii latini. cãci mari stînci în mijlocul drumului ca neclãtite stau.merge adesea pînã la urît. cãci cuvintele cari se încep cu a. La români. harc. La 79 cuvinte. la ºease tomuri din Linde.

poate.A acolo unde dupã a urmeazã r. sc. davut… v. IV). sc. dar tot faþã cu un ce supãrãcios: „Florica: I! cînd aº fi de capu meu. m-aº face vivandierã. P-a mea care-a-ntrecut-o? dar tot nu poci sã mor! A! de-i mai þinea minte Atîtea jurãminte. daºa. – A! voi ocãrîþi pre domnul vostru! strigã acesta…” (C. 2A! interj. cãci buzduganul armaºului. pãcatele mele…” (Alex. XI). generalmente numai în cîntece: dalb. Sensul fundamental al interjecþiunii a! este s u r p r i n d e r e a . (bea) A!… bun îi…” (Alex. a! cuprinde o pãrere de rãu pentru ceva care nu trebuia sã se întîmple. – D. daleu. – Oa. Se poate însã ca s-o însoþeascã miºcarea opusã de p l ã c e r e : „Arvinte: Mai întîi sã ciocnim cîteva pahare! Pepelea: Sã ciocnim. 86 . dalt.. Unul din sensurile sale apare destul de bine în versul fabulistului Donici: „A! ce nãcaz. surprinderea e întovãrãºitã ºi chiar precumpãnitã de d e s p l ã c e r e . ce osîndire! Asupra gînºtelor ce crudã prigonire!…” (Gînºtile) Cu o adevãratã melancolie. Alexandrescu: „A! cît de mult amarã Viiaþa o sã-mi parã! Minuturile – veacuri o sã le socotesc. Arvinte ºi Pepelea. ºi milostivul Dumnezeu sã te întãreascã în gîndul ce ai pus de a nu mai strica pre boieri ºi a bãntui norodul…» N-apucã sã sfîrºeascã. îl oborî la pãmînt. Îmi vei pãstra tu. A orcãrii zi razã Noi lacrimi o sã vazã. tot. lovindu-l drept în frunte. giupîne! Noroc ºi întru ceas bun! Arvinte: Amin. – Ea. în Inima mea e tristã de Gr. Cu o supãrare împinsã la furie: „Veveriþã rãdicã pãharul ºi închinînd zise: «Sã trãieºti întru mulþi ani. mãria-ta! sã stãpîneºti þara în pace. pre legea me. Cînd pe streine þãrmuri strein o sã trãiesc!… Durerea cea mai mare Nu poate sã omoare. Colivescu (viind pe portiþã): Florico… Florica: A! tot aici eºti? Colivescu (oftînd): Tot. Negruzzi.. o urmã de amor!…” În exemplele de mai sus. pe de alta. Florin ºi Florica. În exemplele ce preced. Cu sensul de mirare mai pronunþat. H. Alexandru Lãpuºneanul III).

îmi va…. se va….. îþi va etc. deschiderea gurei ºi ieºirea din gîtlej a sonului a la vederea unui lucru surprinzãtor este un fel de gest vocal firesc al copilului ºi al sãlbatecului. de ex. Aa! – Ah! – Ahi! – Aho! – Ama! – Aos! – Au! pentru va. acolo unde metrul permite numai una: s-a…. Sã ºtii. v. fiecãrui sens ºi fiecãrii adumbriri de sens corespunde o altã intonaþiune ºi o altã duratã. ci comune tuturor popoarelor. mai ales cînd forma întreagã va ar cere douã silabe. c-oi muri…” Balada Mioriþa: „Fluieraº de os. frate. Prin ele-a rãzbate…” Într-o comedie de Alexandri. deºi în manuscripte figureazã ambele exclamaþiuni. Mult zice cu foc! Vîntul cînd a bate. mi-a. verb auxiliar la formarea viitorului singular de a 3-a persoanã.A În vorbire. þi-a… Balada Codreanul: „Pe Codreanul nu-l ierta. nici române în parte. sã zicã: „ah!… bun îi…” Între a! ºi ah! fie latineºte sau româneºte. Dinarchus cînd sãrutã pe Phronesium: „ah! hoc est mel melle dulci dulcius!…” ar fi mai corect de a citi: „a! hoc est mel…” A pune aci ah! în loc de a! este ca ºi cînd am face pe Arvinte. Interjecþiunea de uimire a! nu trebuie confundatã cu interjecþiunea de durere ah! dupã cum le confundã latineºte editorii lui Plaut ºi ai lui Terenþiu. E des în cîntecele poporane. este o mare deosebire psicologicã. Mult zice duios! Fluieraº de soc. Cît pentru cea dentîi din ele. frate. Ambele însã nu sînt nici latine. o voroavã între doi þãrani: „Gheorghe: Îi privighetor mãi. Cã el capul þi-a mînca ªi foc tîrgului þi-a da ªi pe doamna þi-a fura…” Balada Inelul ºi nãframa: „Aurul cînd s-a topi. cînd bea ºi-i place vinul. îi subprefect d-nu Rãsvrãtescu!… are putere. 3A 87 .

Am spus cã diferenþiarea „a venit el – a u venit ei”. de ex. 4A. II. – O. alt. poporan avet. el se întrebuinþeazã ºi la plural. ºi s-o alege cu atît” (L. v. „easte venitu”: „Eu din cor nu-mi mã despartu. a fugit”. Tocindu-se finalul u în grai. a u fugit” sau „venit-a u . c. ca ºi la plural. va e afirmativ. cã de-al de Rãsvrãtescu se schimbã pe toate lunile. fugit-a u ” la singular ºi la plural deopotrivã. acel. însã nici pentru singular ei nu cunosc pe a. la cei vechi ne întîmpinã uneori o frumoasã diferenþiare de sens între a ºi va: Neculce. acest. Au. cumãtri. s-a nãscut românul a u = av(et). Cã-mi easte venit bãrbatlu…” (V. întrebuinþeazã pe a u numai la plural. În pãrþile Þãrei Româneºti pe unde se aude în grai a în loc de a u . M. 310. la un. ºi tot a u = av(ent) trebuia sã se nascã din pluralul latin habent. I. dar vreo raþiune etimologicã ea nu are. partic. în adevãr. enclit. în cazul oblic din . la ãst. Macedo-românii. verb auxiliar la formarea preteritului compus singular de a 3-a persoanã: „a venit. o fugit”. O vocalã emfaticã. 70) 5A. ãstui-a. e frumoasã ºi va rãmînea. Cu sens dubitativ e ºi mai obicinuitã în popor contracþiunea lui va în o: „dacã n-o putea. Untersuch. Cron. Din latinul singular habet. astei-a. – Voi. 78). 2. ajutîndu-se în locu-i cu „are” ºi mai ales cu „easte”: „easte fugitu”. – v. „de a hi aºa. prin care auxiliarul v o i r e se confundã foneticeºte cu auxiliarul a v e r e la preteritul de a treia persoanã: „o fãcut” pentru „a fãcut”. Formã literarã modernã. va da samã lui Dumnezeu…” În acest pasagiu. dar care e aproape necunoscutã poporului ºi vechilor texturi. cãci monosilaba a nu scade la o decît prin contact cu o consoanã sau o vocalã labialã. ãºti-a. a fugit” (L.A Veveriþã: Las’.: „as-noapte a întrat luchi[i]-n zãvadã º-a mîncat vo trei oi…” (T. care se acaþã: 1. cest. a u fugit”. ãstor-a…. ci a se aplicã la plural ca ºi la singular: „o votã foºt-a trei fraþ. dar nici acolo nu se face deosebire între ambele numere. ast-a. M. ãl. aste-a. Lupºeanu).) în opoziþiune cu pluralul: „ a u venit. 88 în cazurile direct ºi oblic din ambele numere la masculin ºi feminin: ãst-a. cel. unde ne întîmpinã „ a u venit. Theodorescu. doi orb ºi ur n-a vãjut…” (Miklosich.). s-a tocit deopotrivã la ambele numere. O. cît. – Au. Mostre II. Rum. poporul n-ar putea sã aibã forma contrasã o. atît. foarte rãspînditã: „el o venit. este unica formã românã organicã. Petrescu. Ialomiþa. admisã în limba actualã literarã. a este dubitativ. În scurt. Dacã n-ar fi a u la singular. n-o veni. deja foarte înrãdãcinatã ºi destul de nemeritã. Ca mîni a vini altu ºi ne-a zice alte poveºti…” În conjugaþiunea românã existînd un viitor propriu-zis sau afirmativ ºi un viitor dubitativ cu funcþiunea de prezinte optativ. a u la singular. Tot aºa în dialectul istriano-român se zice „a venit.

primitivul -ša s-a redus pe aiuri la -a. atuncia. acesta. aiure-a lîngã aiure. nicãiri-a etc. care reapare în a i a = a-ia de la a ºi-n a c e i a = = acea-ia de la acea. amîndoi. Stud. acel-a. ™keinos-…. 316). una din trãsurile cele mai caracteristice ale graiului românesc între limbile surori. deºi românii n-au împrumutat aceastã particulã de la greci. al patrule-a…. acum-a. dar -ša. pe o scarã mult mai întinsã. 5). aiuri-a. la nimene. Emfaticul -a este pe deplin un element pronominal demonstrativ. dar ºi-n macedo-româna: atunci-a. aquel. românul -a pare a fi de aceeaºi origine cu vechiul grec -i. al treile-a. 3. litvan ji(s).. iar nu o particularitate morfologicã proprie graiului român. În toate aceste cazuri emfaticul -a este netonic.A ambele numere ºi genuri: unui-a. 6. la ordinalul masculin: al doile-a. cel-a lîngã cel. dar poate ºi materialmente prin -… = -a. unde -i. 606) a identificat pe emfaticul i al grecilor (v. alšur-a. sanscrit ya(s). latin i în is.nu este un adaos eufonic pentru înlãturarea hiatului din aa ºi aceaa. Prin urmare. aist-a. de exemplu. de unde prin muiare trebuia sã fie ’ša. abes…. cãci forma-i primitivã nu e -a. ™keinhs-… etc. fiindcã româneºte hiatul în asemenea cazuri se înlãturã nu prin -i-. nimenui-a. amînduror-a. adecã generalmente sau prepoziþiunea ad. dupã expresiunea lui Miklosich (Lautl. basma-u-a etc. nu ’a. la mult. Chiar etimologiceºte. Sã fie oare o rãmãºiþã dacicã?… 89 .. aieve-a. paleoslavic i. sau ac. aØth-•. cest-a lîngã cest ºi altele. acelaºi rol pe care-l avusese în vechea aticã lungul i în oØtos-… lîngã oátoj. I. zendic ya.. un oØtos-… este paralel cu românul acest-a sau acel-a nu numai prin funcþiunea de demonstrativ emfatic. unor-a…. unei-a. tot. sau vreun alt ingredient analog de asemenea romanic. tout-… lîngã toàto. acest-a. De aceea vedem. id etc. touton-… lîngã toàton. unde nu e decît diftongirea vocalei scurte accentate. Windisch. stea-o-a. aimintere-a. zi-o-a. (ša). Altfel e în aºa = aºia din aºì ºi în abia din abì. fenomen fonetic cunoscut limbilor neolatine. cu acea deosebire cã acesta din urmã îºi atrage accentul. aci-a. pe care-l regãsim în dialectele neolatine occidentale: aquest. la mai mulþi adverbi: aici-a. El joacã în limba românã. no. în Curt. Tot astfel de o altã naturã este iniþialul a în aºa. ca în stea-u-a s.. asemene-a. pe cînd celalalt întãreºte demonstraþiunea fãrã a zgudui tonul. pe cînd nicãiri în Occidinte nu gãsim o paralelã pentru ãst-a lîngã ãst sau pentru atunci-a lîngã atunci. în fine. acela etc. în ambele cazuri ale singularului: nimene-a. în cazul oblic plural masculin ºi feminin: multor-a. pretutindene-a. II.sau -o-. abia. 5. unde însã – încã o datã – nu ne întîmpinã nicãiri emfaticul -a. atunci-a. 4. a doile-a. nu numai în daco-româna. O datã primit pentru emfaticul -a prototipul -ša (ya). a treile-a etc. asi. adunque. purure-a. Relativpronomen. atît de puþin studiat ºi deja aproape dispãrut: acmoce-a lîngã acmoce. tuturor-a. aºijdere-a. Conservîndu-se darã în a-ia ºi-n acea-ia. un „cuvînt deictic” (deiktisches Wort). anci-a lîngã anci. cã a s c h a lîngã a s c h i existã ºi la reto-romani. cu care deja Curtius (Grundz.. ne gãsim faþã-n faþã cu pronumele demonstrativ indo-europeu foarte cunoscut ya. ºi chiar în dialectul istrian. întãrind cuvîntul fãrã a atrage accentul asuprã-ºi.din ecce ori eccum. alãture-a. ci prin -u. întocmai dupã cum s-a redus la -’a articlul nostru feminin postpozitiv din latinul illa.

iar la macedo-români a c e a : cea frumoasã. tot aºa la istriano-români. Nu vede. de ex. astfel cã în loc de „pîinea a bunã” se aude: „pîinea aia b u n a ”. III. ºi se fericeºte Cã ea bãrbat are bun peste mãsurã: Ca pîinea a bunã…” (Prov. 20). Dumitrescu. acea muºatã „la belle”. 90 . din a se face aia. p. n-aude ºi nu-i bagã-n seamã. Cu particula emfaticã -a. Zmãrãndiþa. unde nu diferã întru nemic prin sens de obicinuitul: „fuga c e a mare…”. cea muºatã. 97) Se zice proverbial: „ei trãiesc împreunã ca pîinea a bunã…”. Cînd la ale se acaþã emfaticul -a. ºi atunci generalmente se lungeºte în graiul poporan ºi adjectivul care urmeazã. circuleazã în multe locuri forma a. adesea preces de prepoziþiunea partitivã d e . ca niºte ciomege…” Ar fi totuna a zice: „vorbe de c e l e nodoroase”. Ne întimpinã des la Anton Pann: „ªi în fuga lui a mare Îl prinzi cu mîna cãlare…” (Prov. sã facã: Bãrbatu-i la toate ca mutul sã tacã. macedo-româneºte „fuga a c e a mare…” „…ce o vrea. 344). p. II. „e bun ca pîinea a bunã: îi iei îmbucãtura din gurã…” (Pann. ªi dacã gãseºte vreun lã-mã-mamã. Legende. cu sensul aproape superlativ de „foarte bunã”. article féminin adjectival. atunci se adaugã mai totdauna articlul postpozitiv la adjectivul urmãtor. 100: „Vro cîteva vorbe trînti dupã lege D-ale nodoroase. 28). II. 107). mai ales în Þara Româneascã ºi peste Carpaþi. Denaintea adjectivului. De pãrere bunã – pe care-ntîlneºte κi laudã casa. Pann. în gura poporului însã. III. Sau într-un basm din Mehedinþi: „Apoi fãcu o nuntã d-alea î n f r i c o º a t e l e : aºa nuntã º-aºa veselie mai la rar…” (Ispirescu. iatã cum vorbeºte un þãran din Ilfov: „Mi-aduc aminte dã vorbele ei alea d u l c i l e ca mierea…” (I. care aparþine în specie posesivului. 135. La plural este ale.A 6A. singurul articlu feminin întrebuinþat în limba noastrã literarã veche ºi nouã este c e a . II. dîndu-i-se articlul postpozitiv.

cfr. La plural face ale. p.. – Cel. pron. 54).. – Ãl. 1884. Corespunde masculinului ãl. devenind aia. 34): „Casa în carše ºedše stãpîna gãitanuluš îš tãtã din oasše de om. ms. La genitivo-dativ face alei. 84) Locuþiunea „a minune” a devenit stereotipã. În basmul Poveste þãrãneascã: „Orbul se minunã ºi zise fie-sei sã se ia dupã dînsul a doua zi ºi sã vazã d-a minune ce face argatul…” (Ispir. comunã tuturor dialectelor române. În fraze ca cele citate de Dr. reprodus cu toate particularitãþile dialectale de cãtrã Picot (Dialectes roumains. cînd un flãcãu se plînge de iubitele sale: 91 . 7A. 263. fém. de ex. articlul adjectival a (ãl) va rãmînea totdauna un provincialism faþã cu forma literarã c e a (cel). langues romanes. despre cari vezi la locul lor. te curãþeºte.n e v o i e „epilepsie”. 7 A. Demonstrativul a nu trebui confundat din uºurinþã cu articlul adjectival a. În ša ºedše numa o babã cu fata šeš ha frumoasã…” ªi mai jos: „Io mã duc naintše sã vãd tºinše o fost nšetršebnicu ahîla carše furã pre vîrušca mšea ºi tãtše lucrurile šeš hîle frumoasše…” Deºi foarte rãspîndit ºi chiar mai eufonic. Bibicescu. 142). 30.. ia ne spune. celle-là. La I.: „muiere! dã-mi a sapã” (Revue d.n e v o i e sau ha.b u b ã „cancer” ºi a.). ci catã a se traduce: „femme. demonstrativul a se adaogã cu emfaticul -a. celle. 157) Pentru ºi mai multã demonstraþiune. ca ºi în a c e e a din a c e a . mai cu seamã în Banat ºi-n partea sudicã a Transilvaniei. Demonstrativul a deveni parte integrantã în douã numiri poporane de boale: a. I. ib. Doine din Transilvania (Col. cînd se pune singur sau dupã substantiv. În vechile texturi necunoscut.. donne-moi la pioche” e necorectã. I. Prov.A Pe alocuri. a ºi ale se aud aspirate ca ha ºi hale sau chiar hãle. „Te spalã. démonstr. ori hîle. în graiul însã al poporului se aude adesea în Muntenia ºi peste Carpaþi: „O-ntreb: Stano. donne-moi cette pioche-là” sau „la pioche que tu sais”. Cã merg sã-þi cumpãr cãmaºe Ca sã lepezi ale faºe…” (Pann. traducerea „femme. v. Obedenaru. p. rostit mai adesea ali. Într-un basm temeºean. Cã vrem sã ºtim a minune: Bãrbatul tãu ce fel fuse Acum cu noi cînd se duse?…” (Pann. Leg.

mãi!” 92 (Jarnik-Bîrsanu. Coºereni). Cã mierliþa gãlbioarã P-aia-o are surioarã ªi pe sturzul gãlbior P-ala-l are frãþior…” Jarnik-Bîrsanu. 99). c. mînã. III. 362) . A din vale m-a lãsat. Dar nici el nu e ca mine: ª-ala are p-oarecine. a c e a s t a etc. ca ºi pronumii feminini a c e e a . Tot aºa. d-oi prinde-o. care însemneazã: ceea ce te aºtepþi tu. Povestirea þãrãneascã din Ialomiþa (T. nu se va întîmpla. – v. cînd se vorbeºte despre un om care a pãgubit din prea mare lãcomie de a cîºtiga.. funcþioneazã ades ca un neutru cu sensul de „hoc” sau „illud”. cînd viniam acasã. Nici aia nu e strãinã Cã-i pãmînt ºi rãdãcinã”. 198: „Numai biata ciocãrlie Aia-mi cîntã-n pribegie…” Proverb: „Culcã-te pe urechea aia…” (Pann. Ialomiþa. ª-a din capul satului – Aia m-a dat dracului…” Tot acolo plîngerea unei copile: „Strãinã-s. fecior de popã – cum îi zice poporul – adecã fiinþã lacomã. care a înghieþat prinzîndu-i coada sub ghiaþã” (D. Un strigãt de danþ în Transilvania: „De ce joc.A „A din deal s-a mãritat.. aluziune la o anecdotã poporanã despre urs: „ursul. 30). o s-o bat cu vergeaoa aia dã hšer dî la puºcã pân-o striga la sãpun…” Emfaticul aia. ºi-a pierdut coada mergînd sã vîneze peºte într-un lac. Transilv. Aºa e în proverbul: „d-aia n-are ursul coadã” (Pann. III. c. Lupºeanu): „asearã. strãinã Ca º-o floare din grãdinã. mãi! Pare cã-s fãcut aºa. Georgescu. Numai cucul din pãdure. …………………………… „Maicã! strãinã ca mine Nu e nimenea pe lume. Urs. Mînã. m-a muºcat cãþeaoa lu moº Neagu de ñš-a rupt icrele dî la chicioru drept. maicã. Teodorescu. d-aia-aº juca.

dupã ahaša (ahaia) am dat la birul sforãlor orþi 2. Nu e tot una cu articlul adjectival a ºi cu pronumele demonstrativ a. cînd þãranul zice cã cineva. Aºa. 8A. La plural. 93 . – Lu. 1. h ã i . ae: „Nu e vorba aia. 2. pe cînd la masculin: „acest bou este a l meu”. ºoptindu-i verzi ºi uscate. e peste putinþã de a pune pe „acele” sau vreun alt cuvînt în locul lui ale. bãtr. dupã ahaša (ahaia) am dat la altã rumtore costande 2…” (Cuv. El corespunde masculinului a l ºi se prepune numai: 1. n-o poate înlocui trisilabicul sinonim a c e e a . ahîle. fémin. possessif. a h ã l a . se zice cînd cineva vorbeºte altfel de cum înþelegem noi. II. îi toacã la ureche c î t e a l e t o a t e ” (Prahova.A Prin acomodaþiune cu -š-. h a i a . demonstrativul a se aspirã în ha. nu sufere trecerea lui a în ã ºi nu se amplificã prin emfaticul -a. iar cu atît mai vîrtos forma sa emfaticã neutralã aia. d. numãrului ordinal: a doua „la deuxième”. v. la plural: „aceste vaci sînt ale mele”. – Cel. 31): „acuma tše cunosc ca pre ahaša carše-š stãpîna îñimi mšele…” O notiþã din secolul XVII: „dupã seama cea mare am dat la o ruptore costande 2. Alea fac pãcatele!…” (Jarnik-Bîrsanu. II. pe care adesea. de a se rãspîndi în grai ºi a se înrãdãcina în literaturã. posesivului propriu-zis: a mea „la mienne”. „aceºti boi sînt a i mei”. la plural: hale. Prov. de exemplu. hîlea. – Hale… art. apoi cu prepozitivul a. este menit. Proverb: „Omului de ce-i place. ºi nici într-un caz nu poate fi înlocuit prin c e l ( c e a ). 3. – Ãl. emfaticul -a se acaþã la forma ale: „Ochii ºi sprincenele. a h a i a etc. Demonstrativul a. mai mult decît corespunzãtorul masculin ã l ºi ã l a .. iar nu sporadic. 15) În unele locuri. 134). Al. sub raportul energiei. aie e vorbã…” (Pann. genitivului: a omului „de l’homme”. Alea-mi mîncã zilele!…” (Ibid. Afarã de aceasta – douã criterii nu mai puþin importante – articlul posesiv e comun tuturor românilor. ºi ar fi însã pãcat de a perde din limbã un asemenea idiotism. ahîlea. Denaintea pronumelui posesiv feminin: „aceastã vacã este a mea”. despre cari vezi mai sus. de unde cu emfazã haia. d-aie se-ngraºe…” (ib. fiind de pe acuma stereotip în unele expresiuni.. 615). Într-un basm temeºean (Picot. ca la articlul adjectival ºi la pronumele demonstrativ: h ã l . emfaticul a din aia scade la e în forma aie. – Aia. – Ahaia. Vãlenii-de-Munte). mai cu deosebire în Banat. II. 81). Niciodatã în gura poporului articlul posesiv nu se aspirã în ha. Dialectes roumains. 8) sau: „Calul bun ºi mîndrele. forma ahaia.

Tot aºa în Moldova. în popor ºi-n vechile texturi a se întrebuinþeazã adesea denaintea genitivului concordat nu numai cu femininul plural. 1620. Mehedinþi.. moldov. I. A patra zi iar Lucra în zadar!…” (Balada M-rea Argeº) 94 „ A z e c e a ” cu sens de dare sau contribuþiune „decima. a patrulea ºi a patra etc. 1. denaintea genitivului.. a bãrbaþilor ºi a muerilor. a mele etc. 1646. R. începînd chiar de la 1: a întãnša. R. toþi îngerii omeniloru. 1620.. Cloºani). Cu toate astea. a doilea ºi a daoa. 1610 (A. Popescu. care bani vor fi lãsaþ de cineva…” Docum. mergu la Dumnedzeu…” În dialectul macedo-român. 94): „ºi a z é c e a de an încã sã dea Troiþénii…” „A doua oarã” se contrage în limba veche într-un singur cuvînt: Moxa.. pe cînd la masculin: „bou a l lui Petru”. I. p. singurul articlu cu putinþã este numai a. I. cazul oblic se formeazã prepunînd pe „lu” la nume . 382: „în zilele lu Costantin înpãratŠ ºi a Irinei…” Docum. la plural: „vaci ale lui Petru” sau „ale lui Petru vaci”. Dialectul macedo-român nici nu cunoaºte o altfel de construcþiune decît: a meu. 136): „Þiganul šaste a mãnãstirii…” Apocalipsul Apost. astfel cã a se prepune dopotrivã ordinalului la ambele genuri. Paul. cînd se concordeazã cu un nume feminin nearticulat: „vacã a lui Petru” sau „a lui Petru vacã”. ca ºi denaintea ordinalului. vali a lu Petru. d. dar ºi la dativ. 393: „atunce prâdarâ ruºii pre ºchéi adoarâ…” În dialectul macedo-român nu existã masculinul al. dîme”: Docum. p. Denaintea numãrului ordinal de la 2 în sus: „A doua zi iar. circa 1650 (A. c. în Transilvania. 22): „un gard bãtrân a Petricanilor înpreunâ cu a Ingâreºtilor…” Moxa. callu a lu Petru. circa 1550 (Cuv. II.. 17: „omulŠ învãþatŠ într-acestŠ meºterºugŠ a furtuºagului…” Ibid. I. bãtr. În dialectul istriano-român. 1639 (A. a treilea ºi a treia. 1. 23: „cela ce va strica niscari bani a beséricii. de ex. 415): „deca apune soarele. A treia zi iar. I. moldov. (Bojadschi). vor fi venit cinci capre a mele…» (R. 2. dar ºi cu masculinul la ambele numere: Pravila Moldov. zicîndu-se dopotrivã: vaca a lu Petru. a mei. 1. I. R. în Banat.A Totuºi în popor nu e rar de a auzi pe a denaintea posesivului de ambele genuri pentru ambele numere: „Þãranii aice zic a mele în loc de ale mele. „boi a i lui Petru”. mold. f. ºi tot aºa nu numai la genitiv. cãllši a lu Petru. fie dupã un nume articulat sau nearticulat. Denaintea genitivului. (Bojadschi). f. 3.: «ale cui sînt caprele?» – «a mele.

Funcþioneazã ca articlu definit. dar aproape toate aparþin graiului copilãresc. fémin. lu casã = a casei sau casei… Denaintea unui l u se mai poate prepune a: a lu omu. sînt 9A. ca în vechea francezã „la pape” în loc de „le pape” sau în provenþala „la propheta” pentru „el propheta”. frumosu-l bade… Este remarcabil cã limba românã a conservat acestor cuvinte genul bãrbãtesc ºi chiar articlul masculin la plural. (Miklosich). joi ºi vineri. a lu casã etc. Veneris (dies). 2) articuleazã unele numi cu forma pluralã. v. ºi în alte cîteva. la plural direct -le. genit. postpositif du substantif. nen-ii. dar ºi printr-o vocalã excrescinte. plural taþi ºi tãtîni. „le père”. frumoas’-a casã „la belle maison”. cari îmi scapã din memorie. poporul ar vrea bucuros sã scape de acest prisos cam complicat. venere. pe care-l vom cerceta la cuvintele Popã ºi Tatã. bãdiþ-ãi „le frère ainé”. macedo-româneºte -ilši. bãbac-ãi. precum ºi la adjectivul cînd se pune denaintea unui substantiv fãrã articlu: cas’-a „la maison”. postpozitivul -a ne mai prezintã urmãtoarele particularitãþi sporadice importante: 1) funcþioneazã la singular ca articlu masculin. o slugã. dîndu-le articlul feminin la singular. lu omiri = a oamenilor sau oamenilor. frumoas’-a mea „ma belle”. Din cele de mai sus rezultã cã daco-româna ºi macedo-româna. Este nu mai puþin interesantã întrebuinþarea articlului feminin singular în numile primelor cinci zile ale sãptãmînei. Martis. uneori badiul. acãþîndu-se numai la substantiv sau la o parte a cuvîntului luatã substantival. a lu omiri. 3) în contact cu vocala finalã a cuvîntului înlãtureazã hiatul nu numai prin eliziune. deºi anglo-saxoana avusese patru articli. 2. La cazul oblic singular: -ei. genit. 4) în limba arhaicã poate sã articuleze infinitivul fãrã a-l substantiva. ’-l. postpozitivul -a þine totuºi loc de articlu masculin în: pop-a. 6A. dar încã în cîte trele se manifestã ºi-n mare parte s-a ºi îndeplinit tendinþa de a reduce toate formele lui flexionare (al. uneori tatãl. Întrucît înþelegerea n-ar fi împedecatã prin lipsa lui a l . bad-ii. marþi. – 7A. care astfel devine un articlu indeclinabil pentru ambele genuri ºi numere. Corespunde masculinului -lu. îºi reia rolul articlul masculin -l: „înþeleptu-l popã. ai. de ex. -ii. nu numai întrebuinþeazã dopotrivã articlul posesiv feminin a (al). Noi nu cunoaºtem în limbile romanice ceva paralel cu un tatã – tat-a – tat-ei – taþi-i. care însã e foarte elegant ºi se petrificã din ce în ce prin limba literarã. Mercurii. niciodatã popãl. întocmai ca Anic-ãi de la Anic-a. la plural însã popi. nene-a. pop-ei „le prêtre”. pe cînd alte vorbe analoage prin terminaþiune ºi prin sens bãrbãtesc au schimbat în acelaºi timp genul: o calfã. genit. o tendinþã analoagã aceleia pe care englezii au ºi reuºit s-o realizeze pe deplin cu articlul lor „the”. a i ºi a l e . -le. Jovis. tat-a. cari sînt neºte genitivi latini petrificaþi: Lunae sau Luni. art. o gazdã.A nearticulat. bade-a. Italieneºte în dialectul veneþian: luni. În albaneza însã existã un paralelism. luni. zoba. vorbire-a „le parler”. bãdiþul. mercore. În construcþiune cu adjectivul prepus. 1. Deºi feminin. bunu-l tatã. pînã la un punct ºi istriano-româna. Afarã de întrebuinþãrile sale normale. 95 . lu omu = a omului sau omului. ale) la singurul a. miercuri. -elšei. oblic -lor. bãbac-a „le père”. bãdiþ-a. marti.

Este o simplã scãpare de condei. bãtr. vineri-a. La întîlnire cu e. Exemplu de forma nearticulatã: Neculcea. ºi-n acest caz devenea lung în limba veche. d. marþ-a etc. Vocala excrescinte o sau u dispare în flexiunea cuvîntului dupã dialectul daco-român.A masculini. Acest caz e obicinuit în macedo-româna: stea-o-lši. 60) vede în macedo-românul vinir-a = vineri-a pe emfaticul -a ca în acest-a. vorbiri-le. Tiktin. unde -a nu poate fi altceva decît articlul postpozitiv. Stud. se contopeºte în diftong: vorbirea = vorbire-a. sau sora = sor-a = soru-a. abaua = aba-u-a. – v. º-apoi: luni-a. 22). fiind numai o propaginaþiune de la nominativul articulat (v. ci latinul pila. mercuri-a. marþi-a. stea-u-a. ºi cum au eºit afarã. giorno. vedem franþuzeºte. Philol. vorbir-ii. deºi vocala excrescinte nu mai servã aci la înlãturarea hiatului. de ex. cura-o-lši. sp. I. Genul termenilor speciali regulîndu-se darã în aceastã privinþã dupã genul termenului general. vorbiri-lor. ar trebui sã fie feminin prin originea sa din lat. la St. De asemenea la întîlnire cu i în cuvîntul ziua = zi-u-a. iuvã etc. ºa-o-lši. jour. bãtr. a trecut româneºte în pivã. bunãoarã. Postpozitivul a nu sufere hiat. mergerea = mergere-a. devenind feminine numile unor sãrbãtori curat bãrbãteºti: la St. cu v = ll ca în mãduvã = lat. într-un document din 1571 (Cuv. Forma pivã se întrebuinþeazã pînã astãzi mai des decît pio. Jovia (dies). La întîlnire cu ã ºi u. dar în limba veche el articula ºi pe infinitivul funcþionînd ca mod verbal. în fapt însã aci n-a fost de loc vocalã excrescinte. fiindcã masculin este acolo termenul general de „zi”: fr. sau zioa = zi-o-a. 3. hiatul se înlãturã prin excreºterea vocalei u sau o: steaua sau steaoa = stea-o-a. Postpozitivul a articuleazã nu numai pe infinitiv atunci cînd acesta se ia ca substantiv feminin flexibil: vorbire-a. 251) genitivo-dativul singular vãlceaoi = vãlcea-o-ei în loc de vãlcelei sau valcealei. La întîlnire cu un alt a. au început a î n c ã l e c a r e pre cai ºi au purces cu toþii în gios. II. medulla sau stavã = medio-lat. earã Petriceico-vodã au rãmas 96 . articulat pioa = pio-a. iar româneºte termenul general „zi” fiind feminin. 8A. I.) avem forma pio. mai bine pilla contras din pisula. îi elide: casa = cas-a = = casã-a. vãlceaoa = vãlcea-o-a. mãcar cã în texturi vechi ne întimpinã excepþionalmente. joi-a. 227: „ªi aºa toþi boierii ºi cãpitanii au purces cela dupã cela pre rînd a s e î n c h i n a r e ºi au eºit afarã. stalla (v. „festa”. I. termenul general de „sãrbãtoare” fiind feminin: „fête”. it. 1Aa). mãsea-o-lši. cînd Miklosich (Rum. vechi daco-român vãduo = vãduvã. Georges. dia etc. la piemontezi giobbia. Din contra. I. mãcar cã dupã fonetica francezã finalul -che se poate naºte numai din femininul -ca. în acelaºi mod s-a nãscut nearticulatul pio din articulatul pioa = pi-o-a. În aparinþã. noi zicem într-o vineri. Unters. pe cînd e masculin „dimanche”. d. sufrãncea-o-lši (Bojadschi. H. scriindu-se chiar uneori: casaa = cas° (v. iuo = macedor.. 4. 303). Apoi prin vocalizarea lui -vã în -o (cfr. rumän. într-o marþi. deºi zoba. Tot aºa la macedo-români: luni-a. La toþi neolatinii din Occidinte zilele sãptãmînei sînt masculine. întrebuinþatã alãturi cu forma organicã zi. Cuv. 26). z. „fiesta” etc. de unde – specimenul fiind unic ºi poporul considerînd în principiu numai pe -a ca articlu – s-a croit o formã nearticulatã inorganicã zio. Jean ºi altele.

p. ºi span. cu cît articlul postpozitiv îºi perde individualitatea. de unii ca aceºtea toþi sã nu cutéze a s e c h e m a r e .a preoþi…” 97 . f. derivînd din lat.. mai ales însã prepoziþiunea genitivalã d e .a . f. 72: „de va fi acel trimis om ca acela sã fie destonicŠ de a-l p u t e a c r é d e r e . 10A. la ºi ella etc. 71: „cãndŠ va lua mušarša al doile bãrbat. 362: „ºi-i era gata sabiša a t ã š a r e . este preces în dialectul daco-român de prepoziþiunea a: a f a c e . dupã cum ºi este la pronumele personal ea = illa. trecînd în limbile romanice ca articlu ºi ca pronume totodatã.A numai singur. a s e f a c e . p e n t r u . 10A. p. II. 1640. f. În dialectul sicilian. 1646. ºi foarte des îºi asociazã prepoziþiunile s p r e . 1643. a bedda… Româneºte o asemenea tocire foneticã era cu atît mai de aºteptat. Principia. afarã numai atunci cînd înceteazã de a fi infinitiv prin unire cu auxiliarii a m ºi v o i : aº face. – Ei. numai cu Hãbãºescul hatmanul ºi cu casa lui. ºi dupã º t i u : ºtiu face. Încã o observaþiune. cu infinitivul întreg articulat ºi cu d e -. socotind cumŠ celŠ dentãi šaste mortŠ. a nu ne mai tot face…. voi face. 17: „nu mai pârâsiša de-a î n v â þ a r e . ital. préposition servant à marquer l’infinitif. Pravila Munten. articlul devine tocmai a: a donna. pentru a face rãu. – Lu. iar în limba veche nu mai puþin des se întrebuinþa dupã a un infinitiv întreg articulat. cu care se uneºte în d e-a sau d-a: de a face. Acest fenomen este iarãºi fãrã paralelã în celelalte limbi neolatine. f ã r ã : spre a face bine. s-a diferenþiat pretutindeni în douã forme: franc. fãrã d e . 1620.a …” Mai iatã exemplul cel mai remarcabil.a în bošari…” Varlam. ar trebui sã fie -ea (-ia). illa. ºi mai jos la prepoziþiunea infinitivalã a. p.. 2.ºi cu infinitivul întreg nearticulat. a s e f a c e r e . de va putša arãta înaintša gšudeþului cu mãrturii ca acéle destonici de-a s â c r é d e r e . – Le. a fimmina. întrucît funcþioneazã ca mod verbal. 195–6. anume cel palermitan. Postpozitivul -a. fãrã d e . ºi atunci cînd urmeazã dupã verbul p o t : pot face. 3. gãndindŠ în mentša sa…” Pravila Moldov. 19: „…surdŠ sau fišu de a treša nuntâ sau nãscutŠ întru amestecãcšune de sãnge. ºi au început a p l î n g e r e ºi a b l ã s t ã m a r e …” Exemple de forma articulatã: Moxa. a nu ne mai face.. Sã nu uitãm însã cã latinul illa. v.a ”. a f a c e r e . Mold.a …” Alte exemple vezi la Cipariu. de-a face. Orice infinitiv. fãrã a face ceva. Acest a poate fi despãrþit de infinitivul sãu prin unele elemente adverbiale ºi pronominale monosilabice: a mai face. la ºi elle. Exemplele de mai jos au în vedere numai cele trei întrebuinþãri arhaice ale infinitivului a: 1. în care infinitivul scurtat figureazã în concordanþã cu infinitivul întreg articulat: Prav. ci încã „a f a c e r e . adecã în loc de „a face” se zicea nu numai „a f a c e r e ”. 5. d-a face. a ne mai face.ºi cu infinitivul întreg articulat.

a f a c e r e . dar încã scurtaþi: „a face” ºi „a lega”. 1680. 1 (ap. se învedereazã pe deplin cîtetrele prin urmãtorul pasagiu din Psaltirea slavo-românã a mitropolitului Dosofteiu. Prin d e ºi prin articulare. alegãndŠ sã nu fie fãcut pace cu dãnsa. kaˆ toÝj ™ndÒxouj aÙtîn ™n ceiropdaij sidhra‹j toà poiÁsai ™n aÙto‹j r‹ma Ÿggrapton…” „…ad faciendam vindictam in nationibus.. R.a ºi carte domneascã de moºie…” Originea prepoziþiunii infinitivale a.. CXLIX.a întru dânºiš gšudeþul cel scris…” În textul slavic. atunce orcãndŠ o va gãsi atunce sã o omoarâ. în care „a facere-a” se pune aºa-zicînd în concluziune dupã doi infinitivi nu numai nearticulaþi. se apropie de forma greacã cu toà. p. unde latineºte: „non erat autem aqua populo a d b i b e n d u m ”.. 14): „š-am vãndut eu de a mea bunã voe ºi cu zapisul mieu sã aibã a -º i f a c e r e . II. aºa cã ultimul infinitiv se înzestreazã cu un spor de energie. ps. Exod.a …” Neculce.A Pravila Moldov. din 1581. sînt doi infinitivi în toatã puterea cuvîntului: sŠtvoriti ºi sviezati. Cu prepoziþiunea d e . ™legmoÝj ™n to‹j lao‹j toà dÁsai toÝj basile‹j aÙtîn ™n pšdaij. 1620. I. pe cînd articularea lui. dupã care traducea Dosofteiu. Cip. cã daca va face pace nu šaste vréme d e -a o m a i u c i d e r e . 57: „nu sã va certa bãrbatulŠ curvei de o va omorâ pre dãnsâ înpreunâ cu cela -au curvit cu dãnsâ. a l e g a pre-mpãraþâš lor în obedzi ºi slãviþiš în cãtuº la mânŠ de herŠ. ad. XVII. 195): „acolo n-avea nãrodulŠ apâ de-a b é r e . punîndu-se în paralel cu contexturile grec ºi latin: „…a f a c e rãscumpãrare întru pãgîni. p. I. în Palia de la Orãºtia. 352: „nãscu anume Alexandru.a ”. 1646. 1. Princ. Iatã contexturile grec ºi latin: „…toà poiÁsai ˜kdikhsin ˜n to‹j œqnesin. înfruntãri în nãroade.a …” Moxa. de unde-i vine materialmente prepoziþiunea a = lat.a ”. ºi-i fu milâ a-l p i š a r d e r e . cu atãta veþi ºti a vã f e r i r e de primejdii ºi veþi fi mai învãþaþi a d a r e rãspunsuri la sfaturi…” Panã armaºul din Tîrgoviºte. românul „de-a b e r e . ca ºi cînd s-ar zice: „ad faciendum-illud”. Este însã mai cu seamã instructivã gradaþiunea. pe de altã parte. coconŠ fromoºel. 196: „cu cãt vã veþi îndemna a c i t i r e pre acest letopiseþ mai mult.a ” exprimã cu un fel de întãrire: „de-ad bibendum-illud”. 1627 (A. din cari unul e tradus dentîi prin „a f a c e ” ºi dupã aceea prin „ a f a c e r e . p. natura în genere a infinitivului român ºi funcþiunea articlului infinitival postpozitiv -a. f. increpationes in populis: ad alligandos reges eorum in compedibus. šarâ de va scãpa mušarša pãnâ va ucide pe curvaršu. . et nobiles eorum in manicis ferreis: ad faciendum in eis judicium conscriptum…” 98 Infinitivul român funcþioneazã darã întocmai ca gerundiul latin în -dum.

Infinitivul „de-a fire-a” figureazã în limba veche ca un curat adjectiv indeclinabil cu sensul de „nobil”. la Froissard: „se doubterent de lors corps et de lors biens a perdre” etc. Românul „om d e . Godefroy. sã fie scos ºi gonitŠ…” În acest pasagiu „om de-a f i r e . l’anc. „a facere”. acšasta sã înþelége de va fi o m Š d e o c i n â . 1646. Mostre II. În balada Pãunaºul codrilor: „Puse prunca a c î n t a .a contras în d a . 1–2). În vechea francezã e încã foarte deasã. „nel e s s e r suo è rispettato da tutti” (Tommaseo).a . d. denaintea infinitivului se întrebuinþeazã atît a precum ºi compusul d e . Codrii puser-a s u n a …” macedo-româneºte: „ªezu feata s ã c î n t ã . – v. sã-lŠ scoaþâ den loculŠ lui o samâ de vréme. În italiana. deºi în limbile neolatine occidentale a dispãrut astãzi aproape cu desãvîrºire sau a devenit rarã. Curiile ahurhirã s . sau în vechiul drept feudal: „il est du lignage et e s t r e ” (Littré). šarã de va fi fãcutŠ acšasta noaptša ºi de va fi cumŠ amŠ dzisŠ omŠ de-a f i r e .a r s u n ã …” (Petr. sã-l batâ ca pre unŠ furŠ ºi sã-lŠ trimiþâ la ocnâ cãtâva vréme. 18: „CãndŠ va fura neºtine de sparge vreun zid sau uºe sau secrišu sau altâ asémenša acestora. – Hireº. 10) În balada Mãnãstirea Argeº: „Pîn-om hotãrî În zid d e .a z i d i Cea-ntîi soþioarã…” 99 . cu care se poate alãtura pînã la un punct infinitivul francez être. La Villehardouin: „alerent a veoir Constantinople”. f. – v. italieneºte: „acqua da b e r e ”. de ex. – Fire. (v. langue franç. Italieneºte un sens foarte apropiat are e s s e r e „a fi” în vechile locuþiuni: „giovani d i grande e s s e r e ”. astfel cã numai printr-o construcþiune conjunctivalã ei pot traduce pe daco-românul „a face”. devenit substantiv ºi chiar adjectiv. „moglie d i piccolo e s s e r e ”..A Fãrã articulare.a ” se comenteazã prin „om de rod bun” ºi „om de ocinã”. iar macedo-românii l-au perdut de tot.a fire-a” cu înþelesul din Pravila lui Vasile Lupul s-ar putea zice italieneºte: „uomo d a onorare”. šarã de va fi omŠ mai de gšosŠ. Fireº. „de-a face”. sã-lŠ scoaþâ den ocinile lui cãtâva vréme cãtu va fi voša gšudeþului. în traducerea reto-romanã dupã dialectul de la Engadin: „qua non eira aua da b a i v e r …”. I. 9A. de va fi fãcutŠ acšasta dzua ºi de va fi o m Š d e r o d b u n Š . „de-a facere”. fãrã ca sã mai vorbim de arhaicul postarticulat „de-a facere-a”. cu cît chiar la noi poporul îl înlocuieºte mai adesea în grai prin conjunctiv.. Pravila Moldov. la Chartier: „estoient nes seulement a boire et a manger”. Dict. la Fénelon: „ô le plus ê t r e de tous les ê t r e s ”. Prepoziþiunea infinitivalã a – nu ºi articlul infinitival a – este romanicã generalã. Treptata ºtergere a infinitivalului a la neolatinii din Occidinte e cu atît mai puþin de mirare.

face parte integrantã din aproape toate numirile j o c u r i l o r c o p i l ã r e º t i . d-a portiþa. Aceastã prepoziþiune nu trebuie confundatã nici cu d e . 2. de-a ineluº-învîrtecuº”. s ã r i r e ºi orice fel de u m b l e t . de-a þencuºa. în viul grai poporul englez întrebuinþeazã des: „ f o r t o ” = „spre a” sau „ d e a”. Se ºtie cã anglo-saxonii nu aveau infinitiv. pop. 11A. ele se numesc: de-a mijoarca. of engl. Poez. Hist. de-a scãpãtorile. d-a fetele furate. Alexandri. d-a mãrul putred. d-a purceaua.A macedo-româneºte: „Pînã þe s-apofãsim Tu stismã s ã s t i s m u s i m …” (Ibid. language. de-a dracul. E adevãrat însã cã un infinitiv analog existã ºi în limbile scandinave: „ t i l a t ” sau „ f o r a t ”. pe cînd în grai ambele închipuiesc o strînsã unitate d e a sau d a . Pietroºiþa). pe care-l înlocuiau printr-un gerundiu. d-a cîrligelele ºi altele” (D. de-a surduca sau de-a cotca. d-a dovlecei. nici cu simpla prepoziþiune a. 100 de-a pitelea. de unde englezii ºi-au tras o formã infinitivalã. de-a puia-gaia. Tot aºa în Muntenia: „Jocurile copilãreºti sînt d-a vaca. de-a balanea. D-). d-a petrecu. literalmente „ d e a d ”. de-a ºinterul. d-a muierea în tîrg. Negoescu. de-a boul. unde ambele ingrediente sînt foarte separabile ºi unirea lor mai adesea e facultativã. 10A). exprimã în genere o m i º c a r e v i e sau p r e l u n g i t ã . d-a gîsca cu bobocii. de-a stata. com. Ceva mai mult. a p u c a r e . Sub raportul formei. de ex. d-a lupul cu oile. de-a baba-oarba. de-a halea-malea. d-a pînza încurcatã.a denaintea infinitivului (v. de-a purcica. d-a sulul. d-a mija ºi mija alergatã. Dîmboviþa. compus din aceleaºi elemente latine d e . préposition marquant surtout un mouvement vif ou continu.a . 47). De asemenea peste Carpaþi: „Pe aice jocurile copiilor se cheamã: de-a hoborocul. 393: „Giocurile copiilor români sînt foarte diverse. de-a cucelea. d-a ciosvîrta.. de-a boata. În acest mod englezul „ t o make”. for to make = de a face. d-a ineluº. de-a brãzdiþa. d-a ulceluºele. d-a varza înghieþatã ºi targã. de-a 11A . astfel cã numai grafica le mai desparte în d e . de-a pãretele ºi de-a iucra. p. d-a rischitorul. d-a pãmîntul furat. d-a moara. încît în engleza poate sã fie o influinþã romanicã ºi danezã totodatã. prepuindu-i pe t o „ad” prin imitaþiune dupã franco-normandul à. urmeazã dupã verburi cu sensul de m e r g e r e . ºi tocmai de aceea: 1. întocmai ca italianul d a . 125) Un paralelism perfect cu infinitivalul daco-român a ni se înfãþiºeazã în englezul t o : „a face” = „ t o make”. d-a þurca. sub raportul semnificaþiunii. Marsh. d-a robul.. de-a sîta cumetrei. d-a petricelele.a sau d . întocmai ca ºi românul „a face” reprezintã pe latinul „ad faciendum” (v. d-a dãsãgeii. (DE-. despre care vorbim mai jos (v. de-a tri-sprijonitele.a d . 12A) ºi care numai într-un mod incidental îºi poate asocia pe d e . d-a gaia. aceastã prepoziþiune a ajuns a fi neseparabilã de prepoziþiunea d e . d-a boul. de-a bastonul. de-a þiganul.

poporul îi zice cã muºcã de-a-furata ca cînele…” (M. Teodorescu. 125: „Cã þi-oi da opt turmi de oi. de-a baba sau de-a bolobica cu cuþitul. Prost cu-nþelept sã adune…” O expresiune copilãreascã foarte rãspînditã e „de-a dura”. Olteanu. Toate cu miei ochiºei. de-a bunã-i calea prin cetate. Juica. Trupul metanii fãcea…” Balada Radu Calomfirescu: „ªi capetele zbura. înrãdãcinîndu-se în graiul poporan din toate zilele ºi chiar în limba poeticã. „Poporul. Marian. de-a goanþa. Într-un picior se-nvîrtea ªi da una de cea grea: Capul turcului sãrea ªi de-a dura se ducea…” (Pompiliu. Zbura pe scãri de-a dura: Cînd Buzeºti peste Cãpleºti. Sibiu. 132) descrie în urmãtorul mod pe copilul Amor: „Adesea la ochi se leagã ªi la hori.” (V. de-a împãratul roºu ºi de-a împãratul verde. de-a cocaia. 24) De aceeaºi origine copilãreascã sînt o mulþime de alte expresiuni. de-a þuþuluºu. de-a vîrtelniþa etc. Bucovina I. de-a dracul cu îngerul. Anton Pann (Prov. dintre cari unele par a fi perdut urma acestei proveninþe. cred cã Tricoliciul se preface din om în lup dîndu-se de trei ori de-a-curu-n-cap. „Celui ce face vreun rãu pe sub ascuns. de-a hoþii. Transilv. de-a clincea. de-a bobîrnacul.. de-a rapu sau de-a masa. Transilvania. Balada Codreanul: „Capul de-a dura sãrea. De-a dragul sã caþi la ei!…” 101 . Srediºtea-Micã). II. la nunþi se duce D-a-mijile sã apuce Bun cu nebun sã-npreune.A orgeanul sau de-a ogoiul. Haþeg). ºi apoi iarãºi dîndu-se de trei ori de-a-curu-n-cap redevine om…” (Stareþ G. de-a piua cu maiul. mai ales ciobanii. Cînd Cãpleºti peste Buzeºti…” O baladã din Transilvania: „Paloº de argint scotea. Galaþi). Sîngele bolborosea.

III.. Aºtepþi d-a gata sã-þi vie…” Neculce. Pann. Surugiul). Legende. 89: „sã o ša ºi fãrã de voša ei. d e -a dreptul. 28: „Vei. Fata.A Pann. de felul celor de mai sus. „Se topea d-a-npicioarele bietul împãrat sã aibã ºi el. dar ºi cu î n . „…Miºcã. a se aglutineazã nu numai cu d e .. Sub o înrîurire directã a jocurilor copilãreºti. „…apoi rupînd d-a fuga. 1646. sã te pãzeºti pîrleo. en culbutant…” (I. Costinescu. Prov.. d-a-ndoasele = de a îndos… etc. à la renverse. d e -a a trecut în graiul poporan ºi la jocul de cãrþi. Vorbi cu Fãt-Frumos d-a-ncãlarele ºi se înþeleserã la cuvinte…” (Ibid. Sã se observe cã în unele construcþiuni. o fãcut hîc ºi o cãzut de-a rostogolu…” (Alex. mãcar o stîrpiturã de fecior…” (Ispir. bãiete!… sã mi te duci de-a ruptu capului!” (Alexandri.. nu vei. 14. Caracterul copilãresc al lui d e -a dispare cu desãvîrºire cînd e vorba nu de o miºcare vie. cum îl vãzu. 15. ci de o miºcare prelungitã într-o direcþiune oarecare: d e -a lungul. f. p. I. Ciocoii.. d-a roata. nu-ºi mai umple sacul” (P.. 268: „…l-au purtat tot tîrgul cu lacata de-a grumazii ºi apoi l-au spãnzurat…” Pravila Moldov. O locuþiune proverbialã bãnãþeanã contra cartoforilor: „cine joacã d e -a-duracul. d-a rostogolu. 361). III. d-a-ncãlarele = de a încal…. ce sã dzice cu de-a sila…” Pann. 18). „Atunci Fãt-Frumos cãlare întrã în palaturi ºi se opri la scarã. III. „…d-a berbeleacu: peste cap. Vocab. d e -a rîndul etc.. 41). Chiriþa în voiagiu). 276: „Sãvîrºindu-se aceastã ceremonie.. ca toþi oamenii. Balada Badiul: 102 . Durac. formînd astfel în rostire o monosilabã d a n . Pãturicã se trase puþin d-a-ndaratele…” Locuþiunea proverbialã: „toate merg d-a-ndaratele” (Pann. Chron. compusã din trei cuvinte deosebite de-a-în: d-a-ndaratele = de a îndãrît…. el cu d-a sila Face musca cît cãmila…” „Cînd i-am tras un pumn. Pintea. 194). Nevrincea). c. Prov. cã-i sfîrîia cãlcîiele de iute ce se ducea…” (Ib. Prov. 74: „Scriptura ºi sfînta lege D-a-ndoasele n-o-nþelege…” Filimon. ieºi afarã. d e -a latul. I. 288). Ib. – v. Prov. 93: „În lene ºi-n trîndãvie.

– Tot-de-a-una. postarticularea e de vigoare. d a fratello. unde la prima vedere se pare a fi aceeaºi prepoziþiune de miºcare a ca ºi-n „de-a-rîndul”. pop. 53: „Luai þara în lungiº. Negreºit însã cã aci. Pîn’ nu-þi pun un gloante-n piept…” Balada Mogoº Vornicul: „L-am trimis în iad d-a drept. i fanciulli vestono d a donna. ci furiºatã prin analogie în forma normalã „de-una” ºi „tot-de-una”. 131: „Pe nimeni nu osebeºte: La toþi d-a rîndul zîmbeºte…” Caranfil. – De-a-una. în: „de-a lung” sau „de-a drept”. Cu ºapte paloºe-n pept…” Aci e locul de observat cã în „de-a-una” ºi „tot-de-a-una”.A „Fã la apã cã purcezi. numai ca o licenþã poeticã. Sã nu m-ajungã bãrbatul…” Pann. Alex. În acest sens o au ºi italienii în: far d a santo. v. 55: „Dolca vesel se scula. macedo-româneºte „totu-di-unã” (Bojadschi) ºi „de-unã-unã” (Kavalliotis) sau „unã-unã” (Daniil). Poez. în realitate ea nu este organicã. întocmai ca ºi-n privinþa infinitivalului d e -a 103 . (Tommaseo). De. 124: „Întindeþi podul de-a latul Ca sã trec mai iute vadul. II.2. Bucovina I. lipsind uneori. În lungiº ºi-n curmeziº: ªi de-a lungul ºi de-a latul În sãc îmi fuse umblatul!…” În toate construcþiunile cu 11A. ªi-n fugã sã te repezi Pe la gura pivniþei Tot de-a lungul uliþei…” Marian.. Prov. trattare d a amico. Sensul fundamental romanic al prepoziþiunii compuse d e -a este acela de m i º c a r e i m i t a t i v ã . Cîmpul de-a lung apuca…” Balada Jianul: „Trage podul mai d-a drept. d a signore. d a cavaliere etc. Valea Prutului.

se pot clasifica în cele relative la: 1. I. de ex. (Machado y Alvarez). care nu e strãin neolatinilor din Occidinte. – Codomelc). a la pille. ºi mai ales în vechile texturi. nici unul nu se începe cu d e . fie materialã sau moralã. a concurs apoi a-l rãspîndi treptat în limbã cu cele douã sensuri de m i º c a r e v i e ºi m i º c a r e p r e l u n g i t ã . Distincþiunea între a ºi „în” lesne se observã chiar în privinþa noþiunilor imateriale. „ a d certum reperire”. c u etc. a la prime. În latina se prepunea de asemenea a d : „quum in quodam convivio a d l a t r u n c u l o s luderetur…” (Vopisc. Firm. care foarte rar îºi asociazã pe d e . los soldados etc. de ex. mai toate de naturã mimicã. cã au fostu stricatu-se de tot de n-am avutu ce prinde a mãnâ. I.. sau cu simpla prepoziþiune a. Prin acest sens. a la triumphe” ºi aºa mai încolo. XIII). Bucovina II. „ a d voluntatem”. Franþuzeºte. a corespunde latinului a d în: „ a d manum habere”. E mai bine-n satul tãu Cu colac de mãlai rãu…” Docum. I. Acest de-a al copiilor pare a fi specific românesc. care este proprie graiului românesc: d e -a bere(-a) = d a bere. 1. al nostru „ d e -a petricelele” se cheamã italieneºte „le pietruzze”. 2Armãºie. d e -a împãratu(-l) = d a signore. 197: „Decît în þarã strãinã Cu colac de grîu a mînã. Toate întrebuinþãrile acestei prepoziþiuni. 1627 (A. româneºte ar fi: „ d e -a hoþii”. v. R.. pe care ne-o dã într-un loc Rabelais (Gargant. timp. Marian. 10A. 1. cãci italienii se mulþumesc în asemeni cazuri cu numele jocului fãrã prepoziþiune. transilv. 3. trãsure caracteristice ale jocurilor copilãreºti. în lunga listã de jocuri copilãreºti. 104 aºa sã ºtiþi…” 12A . pe cînd „în” serveºte a indica o poziþiune i n t e r i o a r ã . În limba literarã modernã aceastã prepoziþiune s-a înlocuit aproape pretutindeni prin sinonimul l a . ci toate numai cu a: „au flux. în Sicilia „a li baddi” (Pitrè). p r e . Din sensul fundamental de miºcare imitativã. Stereotiparea lui d e -a la români în graiul copiilor. 22).A (v. 2. cari în principiu – dupã cum o vom constata adesea – pãstreazã cu multã stãruinþã unele elemente foarte arhaice (v. Î n l e g ã t u r ã c u o m .: „ia a-minte” nu e tot una cu „bagã-þi î n minte”. loc. 10A). a la vole. – De. se pãstreazã însã mai cu stãruinþã în graiul poporan. paralelismul italian nu merge pînã la articulare. 93): „cãndu mi le-au adus (zapisele). s-a nãscut la români în specie întrebuinþarea lui de-a în numirile jocurilor copilãreºti. la arboleda. Funcþiunea ei fundamentalã este de a exprime p o z i þ i u n e e x t e r i o a r ã . „ a d miserationem inducere”.. în Toscana „delle buche”. – 12A. préposition servant à exprimer certains rapports de position. om. ori cu d e fãrã a. n-am avut ce prinde a mãnã. Spaniolii nu pun generalmente nici mãcar pe a: la cadena. – De-a. – D-a. „ a d arbitrium” etc. „ a d subtile examinare”.

99: „…acmu Hanul avãnd a ochiu pre Nicolai-vodã. care precizeazã o poziþiune individualã. de au scos domniea þãrii lui Dumitraºco-vodã…” Predicã. 1619 (Cuv. ps. 89: „zicea Nicolai-vodã cã nici un folos dintr-a cele pîri nu aduc dupã sine þãrii.. II. f. în Acad. fiindu-i Capi-Chihae. 7: „ªi de nu v-eþ întoarce cãtrã pocãinþâ.). A-mînã. Anume. Mehedinþi. Aminte. 120): „bine socotiþi ºi loaþi a mente ce grãšaºte Domnedzeu…” Varlam. III. miscelan. 9: „lacrâmi pre fšaþele noastre vãrsâm. Chron.. šarâ sãtulul rãmase flâmãndŠ…” Dosofteiu. îl priveºte a milã. ªiºeºtii-de-Jos). neavãndŠ nemic a mãnâ…” Moxa. ce mare scãdere ºi stricãciune. din sec. circa 1550 (Ms. Nu ºtiu sã o spui p-a-nume. Bis. 67: „Vine peste noi ce vine. Pann. O funcþiune destul de înruditã cu a-nume ni se înfãþiºeazã în a-ievea ºi a bunã seamã… Balada M-rea Argeº: „O ºoptã de sus A-ievea mi-a spus. scoase din tulbiþâ. I. 392: „ºi celuša ce avea pâne de saþiŠ. se apucâ de a mãnâ-i ºi se sãtura ai lui. Tot aci s-ar putea pune a-nume. XVII (Cod. 2: „ša a mente ruga mea…” v. Rom. ºi a ochiu luatã la Împãrãþie þara…” Ibid. 152: „sã sculâ ºi încâ ºi patul sãu râdicâ-lŠ ºi-l luâ a umârŠ de-lŠ duse. 1643. bãtr. Prov.A Viaþa S-tei Maria Egipteanã. LX. cînd un om vede pe altul cãlare pe un cal bun. in-4. p. aºa. Noaptea s-a surpa…” 105 . Costin. Varlam. Nicolae din Braºov). Cã n-am mai vãzut în lume…” v. ªcheian. c. 1673. „Pe aici calul este animalul cel mai iubit de popor. cãndu ne aducemŠ a mente de chinurile ºi de moartša cea amarâ…” Psaltire. cum n-are hi fostŠ nice dãnãoarâ bolnavŠ…” Nic. Ionescu. 1620. Are sâgeþ a-mânâ. d. II. Arcul întins în coardâ. 1643. aflat-au vreme acel Daul Ismail Aga prin mijlocul Hanului. Cã orice-am lucra. p. ºi de pe faþã-i se poate citi dorinþa de a avea ºi el un cal bun…” (Preut C. St. 392: „cum veri sâpa sã faci groapâ. lancša strãlucšaºte De stricâ ºi rãstoarnâ în ce sâ opršaºte…” v.

credem a bunã seamã. împãrþirea curat româneascã a zilei. graiul 106 . Ca indicare de o poziþiune oarecare. ca astãzi în „cu amãruntul”. pe care nu trebui sã-l amestecãm etimologiceºte cu „astãzi”. despre cari vom vorbi la locul lor. A-greaþã. eatã cã au ºi sosit Bekir Aga…” Moxa. iar forma „la n-a-miazi” s-ar traduce literalmente prin „ad-in-ad-meridiem”. Cantemir.M. – Achindie. – Amproor. De aceeaºi naturã este: a-mãrunt. 1620. mai cu seamã peste Carpaþi. a-vecerne sau a-chindie. 504): „nu cu evangheliša numai strigâ. – Pãr. cuprinde în sine. deºi un l a lîngã un a este ca ºi cînd am pune lãtineºte: „ad-ad-meridiem”. v. care în limba veche nu era postarticulat ºi nu avea trebuinþã de prepoziþiunea suplementarã „cu”. – Asfinþit. „ a d meridiem”. din Isaia VIII. aºa e a bunã seamã. Dosofteiu. pe: a-prînjor sau a-prînziºor. – Amurg. acolo unde în Vulgata: „et non deficiet qui in angustia fuerit usque a d t e m p u s …” Nic. „ a d coenam” etc. v. – Aprînz. XVII (Cod. „ a d diem”. Fir. 2. „ a d horam”. poporul începînd a zice: „la a-miazi” sau „la n-a-miazi”.A „…ºtiu a bunã seamã. ei întrarâ ºi-l prinserâ…” Pînã astãzi. – Avecerne. ºi pe ce vréme. Aieve. 382: „cãndŠ durmiša înpãratul a-miazâzi. 1672. O noþiune aºa-zicînd superlativã a „a-mãruntului” ni se prezintã cu dupla prepoziþiune a în: „a-fir a-pãr”. „la-a-sfinþit” sau „pe la a-sfinþit” etc. – Aprînjor. tot aice întrã: a-lene. ms. sinonim cu a-miazi. pe colea þãranii. din sec.. 76: „Numitor stînd în doinþa gãndului ºi a lucrului. – Seamã. I. „ a d prandium”. – Azi. ºi de toate de a-fir a-pãr povestindu-i…” v. p. Î n l e g ã t u r ã c u t i m p .. Amãnunt. Chron. – Amiazi. Tot aci aparþine a-zi = lat. a corespunde latinului a d în: „ a d lucem”. v. 125: „cãnd au fost sîmbãtã pe a-prînzul cel mare. vã înºelaþi a bunã seamã. Zi.. miscel. Chron. aºa cum o mai pãstreazã pe ici. dupã norma latinului „ad horam”. aducînd ºi pre Romulus cu sine ºi spuindu-i toate di-nceput. 23. a-nevoie. Cuvîntul lui Ion Crisostom. Braºov. iatã soséºte ºi pãstoriul Favstus. p. ad-diem. 22: „ºi nu va rãspunde cela ce-š în strîmtoare pînã a timpŠ…”. În toate aceste numiri s-a uitat cu timpul individualitatea prepoziþiunii a. a-mproor. darã cam în acelaºi înþeles se zice mai mult: de bunã seamã” (L. despre cari vezi la locul lor. Prin acest sens. f. apoi de la dînsul. precum i-au aflat.). afarã de a-prînzul cel mare. ce ºi cu dumnedzeeºtii prooroci ºi cu de Dumnedzãu grãitorii ai sãi ucenici a mâruntŠ spune…” v. Costin. ºi de hrana lor întîiu de la lupoaicã. – Asearã… În unire cu noþiunea de o a r ã . nu e aºa a bunã seamã. ºi alte cîteva expresiuni analoage. a-murg sau a-sfinþit ºi altele. a-tocma.

au aduce-vošu a miljoc ºi toþi proorocii?…” unde „miljoc” pentru „mijloc”.. ce sã dzice a-laturša. XX. Fãr’ mai este-un brad a munte Ca bãdiþa meu de frunte. „ a d latus”. miscel. Simu.ºi postarticulat al c e a s u l u i . este ca la macedo-români. Prin acest sens.. – Aori. 1620. Ba ºi jos a-uneori!…” (Jarnik-Bîrsanu. R. ms. ms. Cuvîntul lui St. Transilv. Oarã. dupã cum s-a redus ºi uneori = a-uneori: „Pe vatrã ºi pe cuptori. Sina). I. 443) În limba veche mai era un adverb de timp: a-ori.. deci a-orea-lŠ biruiša.A românesc a format prin prepoziþiunea a pe: a-dese-ori. 55: in illa hora). 83) observã cã la istriano-români: „a se zice în loc de l a . scurtat apoi în adese sau ades. „ a d sinistram” etc. 26: 107 . f. Radu. 1574. 5–6: „šarã eºi na al ºasele asŠ. XVII (Cod.). Dobre. din sec.. – Ades. „ a d dextram”. British Mus. ºi na al noaole asŠ fãcurã aºijdere. Floca. Rãposatul I. sã va certa dupâ voša gšudeþului…” Caranfil. Î n l e g ã t u r ã c u l o c . în Jeiune: a munte în loc de: l a munte. Mat. Maiorescu (Itin. ºi au fãcutŠ rãzboae cu ºchéii ºi frãncii ºi cu turcii. încît în vechile texturi o gãsim cîteodatã aglutinatã cu î n sub forma na (= in-ad) denaintea numãrului pre. 1646. a-orea-i biruiša…” v. – Apurure… Prepoziþiunea a pãrea atît de trebuincioasã la indicarea timpului. a corespunde latinului a d în: „ a d locum”. 6: „juca fata Irodiadei a mijlocŠ…”. com. Transilv. 1574 (Ms. 390: „lãsâ înpãrâþiša lu Leu fišu-sãu. Pravila Moldov. Moxa. Harl. Braºov. întru na al uînsprãzécele as…” Tot acolo: „în a acela asŠ” (Ibid. 6311 B. Radu din Mãniceºti. Transilv. pe la noi se zice: aghše am sosit de a munte…” (Învãþãtorii I. – Auneori. 118: „de sã va înpreuna trupéºte cu fata mãtuºe-sa. – Arareori. Dar nici bradu Nu-i ca badiu…” (Col.. ce šaste obrazŠ de stâ de o parte. p. Valea Prutului. p.. I. pe a-rare-ori.). în Istria. Ion Crisostom. Radu din Mãniceºti.. XIV. unde în Vulgata: „saltavit filia Herodiadis i n m e d i o …” „Bãdiºor ca badiu meu Nu-i cît þine Dumnezeu. 510: „šaste-ne destulŠ acšasta. corespunzãtor pe deplin latinului „ad horas”. întocmai ca la moþi în Ardeal”. de ex. redus mai tîrziu la rareori. cu metateza lui l. Mat. Orlat) „În loc de: abia am sosit de la munte. 3.

. Alãturi. devenind împreunã cu vorba cãrii se prepune un singur substantiv. adecã cu trei prepoziþiuni: de-în-a-. se confundã sub raportul formei cu prepoziþiunea de miºcare 11A. – Adins. Lugosh. p. sau ºi mai des: din-a-dreapta. – Alocuri. 4. 108 . nov. d. circa 1670. în cari prepoziþiunea 12A. Ea se pricepe nu mai puþin atunci cînd a îºi perde cu totul individualitatea. I. aprînzul „le midi” etc. zicîndu-ºi: nu-mi pasã. Tr. Prov. S-a pus sã culeagã. „a-minte-a”. Ararul. 1697.. La gropana cu cinci ulmi…” v. 424) ºi a-densul „serio. În limba veche s-ar fi zis: a spinare. 1620. c. în „a-prînzul cel mare” postarticularea se explicã prin calificativul ce-i urmeazã ºi fãrã care se zice nearticulat: a-prînzu. l. Prahova. un caz interesant de amestecul lui 11A cu 12A ni se prezintã în: a-dreapta ºi a-stînga. vãzu floricele. Zilot. Postarticularea nu se justificã însã în urmãtoarele cazuri: Dosofteiu. Cu mîinele goale tot nu merg a-casã…” v. bãtr. 87: „Privind împrejuru-ºi. 1883. Acasã. de-a stînga. 29: „nu numai nu fãcea vro împedicare pazvangiilor. circa 1560 (Cuv. Sînt cîteva vorbe. ci încã pe a-locuria unii din ei se ºi întovãrãºia cu dînºii la prãzi ºi la jafuri…” Moxa. „a-munte-le”. din-a-stînga. Catechism. p. În fine. Synax. mai ales prin aceea cã cuvîntul se postarticuleazã. 1875. în Transilvania. cu toporu d-a spinare…” (Jipescu. „a-cas-a” etc. menitã a exprime o poziþiune. de pildã: amurgul „le soir”. 15: „s-au tras un ºšarpe mare bãlaurŠ pre a-furiºul º-au întratŠ în vistšaršulŠ celŠ împãrãtescŠ…” De asemenea în adverbii bãnãþeni: a-rarul „raro” (Anonym. acest din urmã în loc de nearticulatul: a-dins. – Furiº. pe cînd la 12A postarticularea e contrarie spiritului limbei: nu se poate zice „a mîn-a”.. II. p. aflarâ unŠ capŠ de osŠ…” Pann. Vãlenii-de-Munte). – Lupiul… Tot prin confuziune cu 1lA s-a nãscut d e -a în: „…mã pominesc pã uºã cu gãliganu dã morar. C a z u r i î n d o i o a s e . Dintre exemplele precedinþi. 1683. v. – Afund. 103): „sã sui în ceršu ºi ºãdea a dereapta Tatãlui…” În graiul poporan ºi chiar în limba veche se aude mai mult: de-a dreapta. în Col. Chron. ª-apoi mãri se-ntorcea La a-lature de drum.. ex proposito” (Viski. 152). „a-fundu-l”.A „Pradã la lupi îl lãsa. 356: „sãpândŠ temeliša a-fundŠ în pãmântŠ.

Unul alb ca omãtul. „sunã a-”.). Cel negru a jelanie. fãrã a-ºi asocia alte elemente prepoziþionale. Balada Iordachi al Lupului: „Dar ascultã-mã pe mine. „este a-”. ar trebui re-nviatã în literaturã. Cãci ce simþ eu. de unde apoi. „esse ad aliquid” n-a cãpãtat nicãiri o asemenea dezvoltare. Desi derivã din latinul a d . a-ochi. Marian. Bucovina II. mãcar cã toate s-au nãscut deopotrivã din aceeaºi sorginte.vãz. a-munte. 50: „Cu trei steaguri de mãtasã: Unul roºu ca focul. 1. aceastã prepoziþiune s-a specializat la români într-un chip de tot original. a-timp etc. 13A. dupã simþul o d o r a t u l u i . sã poatã completa fraza într-un mod aproximativ. Suceava. se diferenþiazã dupã cele trei simþuri mai puþin materiale . – Stînga. auz ºi odorat: „seamãnã a-”. ªi cel alb a bucurie…” 109 . Toate adumbririle acestei prepoziþiuni se desfãºurã din înþelesul fundamental „est ad aliquid”. Oricine lesne va recunoaºte. un tremur o cuprinde în tot trupul ºi ochii i se pãinjinesc. nu era a bine!…” (Creangã. Unul negru ca corbul. – La. dupã simþul a u z u l u i . o locuþiune în care b u n ã nu este adjectiv feminin.A ªi italieneºte: „ d a sinistra”. ºi mai ales prin postarticulare. nu v-a fost a bunã…” (L. fãrã a auzi mai departe. de-a-dreapt-a ºi de-a stîng-a formeazã o trecere cãtrã 11A. a-mijloc. „Despre curcubeu poporul zice cã e a vreme bunã…” (G. de exemplu. picioarele i se taie. pentru ca românul. „…nu-þi e a bunã. et surtout un pressentiment. nici în limbile surori din Occidinte. avînd f i i n þ a ca punct general de plecare. Prepoziþiunea 12A în expresiuni ca: a-mînã. cã a-ori întrece în eleganþã ºi energie pe „cîteodatã” sau „uneori”. v. ci un substantiv neutru corespunzãtor pluralului latin b o n a . „miroasã a-”. v. diferind cu desãvîrºire sub raportul funcþiunii de 10A. Capra cu trei iezi). ªi ce era. E destul a zice cineva: cîntã a… sau: trage a…. Nici în latina. Ad. préposition servant à exprimer un sentiment d’aise ou de malaise. Ea urmeazã d-a dreptul dupã verb. Cel roºu-i a bãtãlie. aproape totdauna la a treia persoanã a prezintelui indicativ. A-bunã. nu-i a bine…” „Un fior rece ca gheaþa îi trece prin vine. – Dreapta. nu vã e a bunã. a-ori. 11A. Popescu.M. c. 11A ºi 12A. Prin aglutinare cu d e . v. Mãlini). dupã simþul v ã z u l u i .

Lugoº.. I. Galaþi). ce ºi dzilele ºi aii ºi viaþa…”. Miron Costin. ghen. Toma. „Sãtenii considerã ca un semn meteorologic cînd rîmele umblã a ploaie” (S. adevãrate ori pretinse. Þigãu. zice poporul despre un om cu aspiraþiuni superioare. „latrã a-”. locuþiune proverbialã în privinþa unui beþiv: „Mustãþile îi cautã a oalã”. doarã de vei vedea ceva aºa care sã semene a sat…” (Ispir.M. cel de rãsãrit.M. VII: „Bine se mai priface a boier!” 3. dar atunci se presupune verbul e s t e . c.). Chron. Dupã simþul vãzului: „seamãnã a-”. a rãu…” (N. ºi tot într-acelaºi an lãcustele. Puieºtii). Alexandri. f. „Poporul de aice priveºte eclipsa de soare sau de lunã ca un semn rãu. neauzite veacurilor. care toate semnele bãtrãnii ºi astronomii în Þeara Leºascã a mari rãutãþi cã sãnt acestor þeri menia…” 2. „calcã a-”.M. Ca sã pari un biet sãrac. „urlã a-” etc. de ex. astã copilã nu seamãnã a moartã. unde însã întorsãtura frazei nu e tocmai poporanã. 336). într-un copaci mare. Prov. 225: „…a nimicâ altã nu sã asamânâ isprâvile noastre într-acšastâ lume. Dupã simþul auzului: „sunã a-”. 1643. leicã. 323: „…foarte groznicã întunecare în postul cel mare într-o vinere. Florin ºi Florica. Sã nu semeni a Novac. „ªi ce nu ie sãtean. „…vasul acesta sunã a spart. c. Portretul S-tului Vasilie la Dosofteiu. adecã a bãtãlii. ºi nu numai isprâvile noastre. spun cã este a bine. c. Prahova. frunaoa încreþitâ ºi sãmãnândŠ a omŠ gânditoršu ºi grijlivŠ…” Într-un basm din Mehedinþi: „Urcã-te. Tutova. „Vîntul de cãtrã apus se cheamã Bistra. Varlam. sãmãnaþi a adevãraþi smintiþi…” (L. semn a bucurie etc. Mohor. c. a holerã ºi altele. Synax. a dogit. Docanii). cel de nord – Mesteacãnul. Covurlui. 111. Gradiºte). Tutova. Legende. I... Corciovã. „umblã a-” etc. Cã nu-i turcilor pe plac…” „…a ce seamãnã purtarea voastrã? ast copil seamãnã a mort. cînd sunã în pãretele unde stau icoanele. Banat. numai fumului. sc. „cîntã a-”. .). „calcã a popã” sau „nu calcã a popã” (L. a lipsã. „cautã a-”. povestind cã atunci vîrcolacii mînîncã soarele sau luna…” (P. Gureanul. a moarte. în stînga – a 110 rãu…” (Preut I. „Cucuvaia cîntã a moarte. ºi te uitã în toate pãrþile.: vînt a secetã.A „La sãteni c e a s o r n i c d e c a s ã se zice cã este un sunet în pãrete. a secetã ºi a biuºag. Folteºti).) Pann. cucul cîntã în faþã ºi în dreapta a bine. c. Uneori a urmeazã dupã un nume. Vãlenii-de-Munte). Trimbiþoniu. Balada Novac ºi corbul: „Hainele sã-þi primineºti. iar cînd sunã spre uºã se zice sã este a moarte…” (M. I: „sprâncšanele rãtunde. a crepat…” (L. îi nãluceºte cam a ciocoi„ (Jipescu.

ªi url-a morþiu…” 4.). Cobia). „Despre bufniþã se zice în popor cã e cea mai cobitoare. Transilv.. „…tragi tot a calic. În basmul despre Gheorghe cel viteazu: „…luînd buzduganul. Balada M-rea Argeº: „Un zid pãrãsit ªi neisprãvit: Cînii cum îl vãd La el se rãpãd. Dîmboviþa. put a pîrci. Istratescu.. B. îl aruncã în slava cerului. Col. „pute a-”. a usturoi.M. „…miros a ºofran. 36: „Dragu mi-i badiu din joc. oleo hircum…” (L. vã miroasã gura a ceapã. Transilv. Da el cîntã a pustie…”. a sãrãcie…” (L. Cã miroasã-a busuioc!…” ºi mai jos: „Lelea cu mãrgele multe Amiroase-a flori mãrunte De pe vale. trãgînd a pustietate. II. despre corb ºi cioarã – cã ele trag a stîrvuri…” (St. nu pute a nas de om.M.. a cuiºoare. c. Dar cea cu mai puþintele Amiroase-a floricele De la munte.G.. de la munte. „…ce spui tu. Prov. ªi latr-a pustiu. Acum ce sã facã? Sta în loc ºi fluiera a pagubã…” (Ispir. ms): „Eu iubesc o copiliþã Sã-i miroase gur-a þîþã ªi buzele-a lãmîiþã…” 5. 34. Bibicescu (Transilv. 106: „Eu gîndeam cã-mi cîntã mie. astfel cã se poate aplica dupã împregiurãri la simþul cutare sau cutare: „trage a-”. cînd cãzu jos. Legende. Dupã simþul odoratului: „miroasã a-”. 80: „A mîncat urdã cu usturoi ºi cere sã-i miroase gura a lapte…” Jarnik-Bîrsanu. Ceva vag. a calicã.). din vãlcele…” I.A Jarnik-Bîrsanu. 139). Pann. se turti. ºi.). îl lepãdã ºi pe acesta. 111 . a sãrac. miroasã a fripturã…” (L. oleo croccum.

ale). luîndu-se drept termen de comparaþiune o fiinþã cu totul fantasticã. ps. este însã foarte permis ºi foarte româneºte: „calul meu seamãnã a ºoim”. ps. prin prepunerea lui a la singular ºi la plural denaintea genitivului ºi mai cu deosebire denaintea dativului: a om „d’homme” ºi „à homme” (articulat: omului). ne-aš urnit aºša departe De nu-ntorcš precum ne-aš fost cu bunãtate? A-ce. Doamne. Limba românã. În Psaltirea versificatã. Într-o construcþiune interogativã. – Miros. singurele cari se potrivesc cu tendinþa cea idealistã a lui 13A. Doamne. cãci între cal ºi ºoim nu existã nici o asemãnare m a t e r i a l ã . ai. din 1673. Tu tragi tot a sãrãcie. literalmente „ad quid”. auzul ºi mirosul. un fel de adulmecare proprie ori figuratã. Este. care ne întimpinã foarte des în scrierile mitropolitului Dosofteiu. totdauna cu sensul de „pentru ce”. Aºa în Psaltirea slavo-românã. „quem ad finem”. mai materiale decît vãzul. – Trag… 6. Rãºinar): „Sãracã pãlãrie. 76: „A-ce. El se potriveºte însã foarte mult. Acest idealism se aratã pe deplin cînd punem faþã-n faþã pe „seamãnã a–” lîngã „seamãnã cu–”. din 1680. A cè. a oameni „d’hommes” ºi „à hommes” (articulat: oamenilor). – Caut. ªi direapta þ-aš închisu-þ cea-nduratâ?…” v. ša-mš a-minte. a-ce mã pãrãsâº?…”. cu rolul 112 14A . presimþire. – Seamãn. prevestire. a urmat de „ce” se pune înainte de verb: a ce seamãnã acest lucru? a ce miroasã? a ce sunã?… De aci s-a nãscut conjuncþiunea de întrebare „ a c è ”. – Cale. unde în Vulgata: „ q u a r e me dereliquisti?” În psalmii 41–42. funcþiunea lui 13A este de a exprime mai mult prevedere. care dupã dialectul macedo-român se prepune nu numai genitivului. aceastã conjuncþiune se repetã de vro ºease ori. 8A). Dar cãciula cea buhoasã Aduce de dulce-n casã…” În exemplele de mai sus nu figureazã simþul pipãitului ºi simþul gustului. prin funcþiune ca ºi prin origine. îþ laº mila de-š tãšatâ.s e iuþeala calului. 21: „Dumnãdzãul mieu. i d e a l i z î n d u . préposition servant à marquer le génitif et surtout le datif dans la déclinaison indéterminée. decît o senzaþiune de-a dreptul ºi lãmuritã. dar ºi dativului determinat: a omlui. – Cînt.A Proverb ciobãnesc din Ardeal (Orlat. Nu se poate zice: „calul meu seamãnã cu ºoimul”. v. cea dentîi procede. adecã a-ce. posedînd o declinaþiune nearticulatã alãturi cu o declinaþiune articulatã. mai ales în texturi vechi dupã dialectul daco-român. E ºi mai învederatã i d e a l i z a r e a în: „calul meu seamãnã a zmeu”. Acest a (= ad) n-are a face etimologiceºte cu articlul a (al. a oaminlor (v. În scurt.

pe atîta de ades ne întimpinã în vechile texturi a la dativul nedeterminat. Dosofteiu. 21: „vor vesti direptatea luš a popor ce sã va naºte…”.. 1646.). l’anc. aºa cãt n-au rãmas loc deosebit pentru hrana ºi agonisita pe dînsul tîrgurilor. între suflet a om ºi suflet a scroafã nu éste darã nice o deosebire”. Pe cît de rar este genitivalul a. ºi anume cînd substantivul atribut este preces de o vorbã ce exprimã numãr sau cantitate. f. deºi tocmai aceasta în limba actualã e aproape fãrã exemplu. 1620. a figureazã dentîi de trei ori la dativ nedeterminat. unde în Vulgata: „ p o p u l o qui nascetur…” 113 . M. adecã: a boieri ºi a cãlugãri = l a boieri ºi l a cãlugãri. cum sã fie vreo vrajbâ ca acéša de moarte…” Moxa. a slujitori (= à soldats). I. 1680.. Tr. În graiul actual: „relaþiunea atributivã a unui substantiv cu alt substantiv se exprimã cu prepoziþiunea a singurã foarte rar. ce sã dzice între cãsari. ºi alte multe fãcša cu caldâ inimâ cãtrâ Dumnezeu bunâtãþi…” În urmãtorul pasagiu din cronica lui Nicolae Costin. apoi de douã ori la genitiv: „…pentru hotarele tîrgurilor domneºti. domn a multe turme de oi. În graiul vechi. Entre ame a homme et ame a truie N’a doncques point de difference…” (Godefroy. cum: vitele a patru sate. d. în vechea francezã: „Car certes s’il n’est autre vie. Ms. cãte coºure umplutŠ de fãrãme de luatŠ?… darã cãndŠ ºapte a patru mie. ps. p. 1574 din British Museum (Col. p. dar totuºi e destul de micã. Pravila Moldov. 94. franç. cãte coºure înplutŠ?…” În Biblia de la 1688 este: „la cele 5 000” ºi „la cei 4 000”. Oricum. Hãrãzit-au locuri ºi domnii cei vechi a boieri (= à nobles). 1882. 243): „cãndŠ cinci pãini sfãrãmii a cinci mie. averea a cinci familii. 82: „de sã va afla în mijloculŠ a bãrbatŠ ºi a fãmée. carã nu aºa aproape de oraºe cãt sã n-aibã tîrgurile deosebit hotarele sale nesupuse zeciuelilor a boieri (=de nobles) ºi a cãlugãri (= de moines)…” Chiar însã în ultimele douã cazuri. de ex. noi nu sîntem pe deplin siguri dacã n-ar fi cumva ºi aci neºte dativi. Dict. a pentru d e nu e des. pentru slujba ºi credinþa spre stãpãni. sfera lui a la genitiv nedeterminat nu e tocmai atît de restrînsã ca astãzi. domn a toatã þara româneascã” (L. 397: „cine va vrea sã se adeveréze a mare credinþâ ce avea: besérecâ prea frumoasã zidi lu sveti Gheorghie. p. chiar dupã vechile texturi.AA datival ºi chiar genitival pe care-l are sau avusese latinul a d în limbile romanice din Occidinte. de la o vreme se deprinsese domnii cei mai de curãnd a da: ºi a boieri (= à nobles) ºi altora. 3) Aceste versuri s-ar putea traduce în româneasca din secolul XVII cam aºa: „sã amu nu éste altã višaþã. l. în româna ca ºi-n limbile surori. spusa a cîþiva bãtrîni.

1: „cade-sã a tot plugaršul sã-º are ºi sã-º lucrédze pãmãntulŠ…” Ibid. XXVII. mai cu seamã cea poeticã. p. 393: „crãma ºi sfatulŠ dedése a neºte ticâiþi ºi nebuni de-l þinea…” Varlam. 175): „îmblã diºugubinarii în toatã vremea de facu nãpãºti a fãmei ºi a fete de oameni buni ºi a sãrace…” Noul Testament. bunãoarã la Varlam.. 80: „sã nu fie þie Dumnezeu nou. care pare a fi dispãrut din grai. nice prorocii nu puturâ vendeca ranele rodului omenescŠ…” Ibid. f. ºi chemâ pre GhermanŠ patriarhul de vru sã-l înpreunéze a rãu sfatul lorŠ. Sf. sã va certa mai rãu de cãndŠ are fi fost fatâ mare de vrãstâ…” Moxa. unde dativul nedeterminat cu a este fãrã doarã ºi poate mai nemerit de cum ar fi: „unui mare Dumnezeu se închinã”. 347: „omŠ a om nu putu folosi.. 1628 (A. I.. sec. 1620. 1577. nece sã te închini a Dumnezeu striinŠ…” Pravila Moldov. a mulþi fãcša cazne réle…” Ibid.. in -4 al Biser.. 109: „cela ce va face silâ a mušare vãduo. 1643. 379: „elu (Leu) se fãgâdui. Nicolae din Braºov). 332: „sã ruga de dzicša sã tremiþâ pre LazarŠ în casa pârinþilorŠ sãi sã mãrturisascâ a cinci fraþi ce are. 1643. ps.. sã judece a toatâ lumea în dereptate ºi oamenilorŠ în derepþie…„ Ibid. II. ce luš Dumnezãu…” Ibid. uneori într-un mod foarte elegant. p. sã va certa cu bani dupâ destoniciša acelui obraz…” ªi mai jos: „Oricine va face silâ a feoarâ micºoarã. sã nu vie ºi ei într-acel locŠ…” Ibid. I. nice pârinte a fecšor. nice putu izbâvi. prin a cãrui prepunere capãtã funcþiunea de dativ numele nearticulat ce-i urmeazã. 357: „acesta (AugustŠ) dentãšu cãndŠ ºedša. I. 1648. ms. p. 4: „cãce aš pusŠ acestŠ lucru în inima ta.. ce-l foarte înfruntâ…” Ibid. ps. 10: „cãndŠ va tãša unŠ omŠ niscare lemnŠ în pãdure. I.. f. I. šarâ pãrintele nu-i déde nice a grãi. miscelan. II. n-aš minþitŠ a oameni. 1. ºi ºoþŠ înpârãtescŠ sã se chéme. Dimitrie. 64: „nice frate a frate va folosi. 1646. 75: „putemŠ cunoaºte cã a mare Dumnedzãu sã închinâ acesta…”. f. 93: „la mai mare cinste sã se spodobascâ de la însuºŠ înpãratul ºi a mai mare deregãtorie cu mari daruri ºi avuþie sã fie dãruit. 97: „vine sã judece pãmântului. decãtŠ a šuþi munci sã fie dat ºi spre amarâ moarte…” Miron Vv. încâ sã nu fie de 12 ai.. Literatura românã modernã. Apostol V. R. XVII (Cod. dzi a îngerŠ blãndŠ sã ša cu pace sufletulŠ mieu…” Viaþa Sf. nice bogatŠ a sâracŠ…” Ibid. 53: „întrarâ în oraºulŠ svãntŠ ºi sâ arãtarâ a mulþi…” În vechile texturi din toate provinciile daco-române sînt sute de exemple de o asemenea întrebuinþare a lui a. Genitivul însã 114 . pušul aspideei nepoþilorŠ nâprãceei. nice légša. Movilã. ar putea sã recheme la viaþã pe dativul nearticulat cu a.. 14: „îndurate Doamne. f. p. Mat.A Coresi. sau va dãrãma a niscare dobitoace ºi va cãdša asupra vreunui dobitocŠ ºi-l va omorâ…” Ibid.

. 1580 (Cuv. din a paatra paarte a paatra paarte de saatu. el se construieºte mai bine cu prepoziþiunea d e . numai doarã italienii pot rivaliza în bogãþie cu românii. 46): „bine sã ºtiþi. 1877. goraa. d. – Ade… }. apoi capetile voastre vor ºti…” Inventariul Galatei. iar pe lungul a (°) în specie prin aa. 243): „ sã fie taare ºi putérnic cu cartea domniei méle a opri ºi a þinea o parte de moºie – zãlojitâ de fraate-sãu Ursul ºi apoi au rãscumpãrat-o Neculašu ºi cu fraate-sãu…” Nicolae Arbure. . ºi mai ales în acte rustice. R. R. ºi cu baaltã ce šaste pe aa paarte ºi cu tot vinitul acei pãrþ. – lAc. în acest. silaa º. (v. II. – De.. 1. munten. 1662 (A. bãtr. d. straah.. Ad. – 1Ad. 34–7). fie cu litere latine. din e c c e . În prepoziþiunea propriu-zisã. voyelle longue. aara etc. ° î n v e c h i l e t e x t u r i . au reprezintat lungimea vocalei în genere prin reduplicarea literei respective. (v. bãtr. 127): „sã n-aibã treaabã a merge sã-i judece sau sã-i praade…” Într-o scrisoare de la o jupîneasã Stana. bãtr. din 1609 (Cuv. d. 264): „… am vãndutu dumisaale lui Lupaaºco Murguleþ – din saatu din Žumãtaate de saatu din paarte de sus. naatam. „cice bucatele ºi vinul ºi de alte vaase…” Dabija-vodã. Storia della preposizione a e de’ suoi composti nella lingua italiana. sau la unguri: haasfa. afarã de cele cîteva cazuri aºa-zicînd stereotipe. a vine din a d . din a b . bãtr. care paarte šaste alšasã dintr-alte…” Acest aa = ° ne întimpinã numai în manuscripte. I. Melchisedec. deoarãce. v. cã de se va strica fãntanaa. I. în aridic este o vocalã excrescinte etc. Astfel a fost la vechii romani în cele mai antice inscripþiuni: faato. pe larg în Cuv. d. în ainte. fie cu cele cirilice: stkaar. bãtr. Bianco Bianchi. III. d. naarffa etc. De aci urmeazã cã de cîte ori în scrisoarea românã cirilicã ne întimpinã un a a . 1588 (Cuv. °. fiecare într-un mod neatîrnat. 1A. 452 pagine!) v.a. Huº. 1698 (A.. Originea ºi natura lui aa sau ° în limba românã trebui urmãritã îndeosebi în vechile texturi pe de o parte ºi-n graiul viu pe de alta. I. – Ab. paastores. III. servant comme moyen de compensation phonétique et ayant une portée symbolique.AA nearticulat cu a e cam de prisos. I. I. ci 115 1AA. p. I. tot aºa la vecinii noºtri serbi. adicã cele scrise de oameni necãrturari. Firenze. laan. 206). 15A préfixe d’un emploi très fréquent et de provenance très-variée. Legenda St-ei Vineri. 152): „duserã sfãnta Veneri în cetate ºi deºchiserã portaa ºi o duserã cãtrã zmeu sãmta Veneri…” Docum. Sub raportul prepoziþionalului a. 173): „mã închin cu capul la pãmãntu la dumnitaa ºi la jupãneasaa dumnitale – eu astãzi sãntu în polaa dumnitale…” ªtefan-vodã Tomºa. 1622 (ap. el înfãþiºeazã anume pe °. Apend.. pe cari îi stãpînea nu o ortografie tipicã. Mai toate sistemele grafice. 1602 (Cuv. Cron.

Întîlnirea lui în unele cuvinte cu lungul a latin. perderea lui h în ircus pentru hircus fãcuse a se furiºa h în hinsidiae pentru insidiae. pe care nu poate sã-l aibã decît numai un popor înzestrat cu mult spirit. dar nu se observã. Deasa trecere în vocalã confuzã ã sau â micºurînd din ce în ce sfera lui a în fonetica românã (v. Afarã de cazul prin compensaþiune încruciºatã. vaas = lat. de ex. ci se datoreºte unui principiu de reacþiune. „Vocalele se prelungesc atunci cînd þãranul vrea sã arate o acþiune continuã. c. Un asemenea ° sau aa se aude pînã astãzi în gura þãranului. În acelaºi mod la români. pare a fi o simplã coincidenþã. în engleza. Prahova. taare = lat. 1876. fr°ter. Botoºani. ° î n g r a i u l v i u . 1A). Tonicul aa în paarte. ºi din aceeaºi cauzã era lung ºi e în cazul oblic. fraate = lat. se rostea fãrã cea mai micã îndoialã ca o vocalã lungã. graiul poporan l-a adaos în fraate sau dumnitaale. fiindcã nu se poate supune la o normã. viul grai al poporului mai posedã un aa sau ° de o naturã simbolicã. mai cu seamã la munte ºi peste Carpaþi. Iordãchescu. în Coresi bunãoarã la tot pasul: caseei. 36. jupãneasaa. care ºi-n texturi tipãrite se scria foarte des prin ee = ‘. de ex. tinde a se întroduce în altele. 2. – Aapã. 599) a studiat-o în limba englezã ºi a numit-o foarte potrivit „compensaþiune încruciºatã” (Cross Compensation). ºarbeei. l-a acãþat dodatã la et-cetera. Mãgureni). cãci lungimea-i rezultã din contracþiunea a douã vocale: portã + a. London. v. c.: taai lemne toatã ziua!… el mã ceartã ºi eu taac!…” (C. poporul. În latina rusticã. despre care s-a vorbit mai sus. – H. pronunþînd and-ceterer. ºi anume ori pe unde ea poate sã reziste. Lungirea vocalei pentru a exprime durata acþiunii este iarãºi un proces comun tuturor popoarelor. dumnitaa ºi altele. p. dispãrînd a în mînã sau pãgîn. încetînd de a pronunþa pe r în father. 116 . nu este organic. Ca mijloc simbolic. aceeaºi lege. Românul însã mai întrebuinþeazã pe aa la un altfel de simbolism. al nostru taai = „tai mereu” nu diferã de mexicanul aahuiltia „umblu mereu” de la ahuiltia „umblu”.: Faa. Este ceva propriu naturei umane în genere. féþeei etc. Este aceeaºi lege prin care Curtius explicã fenomenul cã aspiraþiunea în greaca ºi-n latina. v°s. t°lis etc. Acest ° sau aa este curat românesc. saatu. polaa. aci este ° sau aa prin compensaþiune foneticã directã. În tipãriture nu-l mai gãsim. pe care Le Marchant Douse (Grimm’s law. de ex. Netonicul aa în numi feminine articulate: portaa. vin-aice! Aadã apã!…” (I.AA deprinderea lor proprie de a rosti sonurile. „Cînd cineva e mînios sau nãcãjit. Aamu. Cristeºti). ºi nu prea în texturi transcrise cu o îngrijire oarecare. unde lungirea era înlesnitã prin accent.. fraate. – Aºaa. trebuia î n t ã r i r e a acestei vocale ameninþate. Dermonescu. În limbile primitive reduplicarea silabei a fost ºi este unul din mijloacele obicinuite de a forma imperativul ºi vocativul. lungeºte vocala. polã + a. atunci cînd slãbeºte sau se perde în cuvintele unde e organicã. În scurt. privit ca o particularitate individualã a vorbitorului. jupãneasã + a.

În acest pasagiu aa în aam provine prin contracþiune asimilativã din „o am”. c. c. Banat. Lungirea monosilabicã poate sã meargã chiar pînã la aaa! fãrã a se schimba totuºi caracterul interjecþiunii. Vasilescu. c. v. Dolj. sau: taare bine! adecã nu prea bine…” (G. archaisme pour: o am. de pildã: a! a! bine þi-a fãcut… sau: a! a! nu þi-am spus eu sã te fereºti?…” (Dîmboviþa. scris în Prahova (c. ci din partea unei a doua persoane. Într-un act din 1596. a! a! devine o altã interjecþiune. d. adecã: „ºi o am prinsu ºi datoria…” În acelaºi document.. aa! adecã °! este aceeaºi interjecþiune cu a! numai ceva mai intensivã. Exclamînd a! a! noi ne bucurãm de pãþeala cuiva. „Se aude a! a! cînd zicem cuiva cã i s-a întîmplat aºa cum îi prevestisem. Cînd e disilabic. ceva mai sus. Timiºoara). 2A! – Aaoleo! – Aha! – Ã! – Ãã! – Ei! – Na!… AAIII! interj. cînd vrea sã-ºi exprime regretul: aaiii! rãmasãi pe urma tutulor!…” (S. Se pronunþã disilabic: aa-iii. „Auzi pe sãtean. el ameninþã atunci repetînd interjecþiunea: „þi-oi da eu a! a!” sau: „vei vedea tu a! a!” Într-un document francez din 1373: „Adonc icellui Fatroulle va sacher s’espée. se citeºte: 117 2AA! . uimite prin o întîmplare neaºteptatã pentru dînsa ºi de demult prevãzutã de cãtrã noi. forte quod evaginatus terrorem incutiat”. c. et dist à son compere: N’aprochiez de moy. de ex. 605) explicã prin: „vox interjectionis.o este una din cele mai obicinuite. car se vous aprochiez. Aa! – Aaii! – Aaoleo! A! A! interj. atunci el se mirã în modul acesta: aaa! haida sã-l vãz ºi eu…” (Ialomiþa. 2A! – 2Aa! – I! – Ii! AAM. ceea ce Du Cange (ed. de ex. Carpent. Pietroºiþa). Seaca-de-Pãdure). Seaca-de-Pãdure).AAM „Vocala a se lungeºte mai ales cînd se exprimã o mirare sarcasticã. noi zicem a! a! cînd vedem pe aproapele nostru ajuns la a! La þarã interjecþiunea a! a! cu sensul fundamental de a i p ã þ i t . Glodeni): „n-am avutu cu ce plãti. 72). Cu alte cuvinte. Trailã. I. Întrucît nu trece peste o silabã.: „Vine cineva ºi spune unuia cã în cutare sat s-a nãscut un copil cu patru capete. însã nu subiectivã. „A! a! degeaba fusãºi acolo!” (Dolj. Grindu). O admirabilã ironie printr-o singurã vocalã! v. O explicaþiune mai potrivitã se cuprinde în românul: a! a! v. je vous donrai de ceste H a a ”. qua ensem nostri significarunt.: maare lucru! adecã nu prea mare. Dacã acela cãruia i s-a zis un asemenea a! a! se supãrã. III. bãtr. ºi aam prinsu ºi datoria cša véche tot într-acei bani…” (Cuv. prin care cel ce o întrebuinþeazã nu-ºi aratã nici o surprindere a sa proprie ca în °! dar surprindere tot este. ci am vãndut ocina aasta care šaste scrisã maš sus dereptu ughi 18.

trei ºi mai multe forme pentru a exprime cîte o finã adumbrire a emoþiunii fundamentale. – v. – Am. despre nenea Ion este vorba?” (D. Folteºti). pe auxiliarul a cu iniþialul a al verbului ce urmeazã. Alb. archaisme pour: a p ã . Pe lîngã mulþimea interjecþiunilor deosebite. Alb. puteau sã-ºi exprime fiecare miºcare de simþimînt printr-o altã interjecþiune. zice: -ca de lapte. adecã aa monosilabic. tot aºa precum în loc de: o oca de lapte. v. Covurlui. c. Hahn. Ca prepoziþiune. unde aa în c a a u vine iarãºi prin contracþiune asimilativã din ãa. Pînã astãzi.. abš. Gramm. cu cît e strãin limbei latine. Mihãescu. în care prin lungirea lui a a crescut expresiunea surprinderii (v. cu un o lungit” (P. Reisig. aa reprezintã pe °.. lAa. Zat. tot atît de vioi pe cît de magistrali erau romanii. préfixe. abe).: „°dus lemne = a adus lemne. Forma istriano-românã pentru alb. 118 . abat. poporul uneºte adesea în rostire într-un singur lung °. Sprachwiss. AAOLEO! interj. – V. Se pronunþã trisilabic: aa-o-leo. Cihac (I. Grecii. scãzînd în acelaºi timp noþiunea mîhnirii. üb. din contra. iar cel de al doilea pe jumãtate. Este o interesantã nuanþã a interjecþiunii de pãrere de rãu „aoleo”. Ainte. latinul a b n-a trecut de loc în limba românã ºi a lãsat prea puþine urme chiar în totalitatea dialectelor romanice. iar nu douã silabe. sînt în aceastã privinþã albanezii. exclamã femeile. 1) îl crede conservat numai în: ascund. Fenomenul e cu atît mai instructiv. O vom constata adesea în cursul acestei opere. papae etc. 2A. apoi fiecare din ele se mai diferenþiazã în cîte douã. Apã. §161. dintre cari însã – dupã cum vom vedea mai jos – abia cazul dentîi e pe deplin sigur. Vechii romani erau de tot sãraci în interjecþiuni ºi-ºi cîrpeau acest neajuns împrumutînd de la greci pe: euge. iu. – Oab. io. abã. pr. AB (fem. Aci e locul de a indica în genere extrema bogãþie a sferei interjecþionale în graiul poporului român. ºi anume: „cã au datu…” În ambele cazuri. Bunãoarã: aaoleo! bine zici. „Aaoleo. sau: °juns la tîrg = a ajuns la tîrg. v. AARON. Antofe. Vorles. AB. v. 2Aa). Stud. Braila. de ex. plur. Nu mai puþin avuþi decît grecii ºi romanii. într-un mod analog. Aron.. 105 sqq. arunc ºi ameþesc. evoe. n. v. – Appã. adj.AAM „caau datu pãrinþii lor bani”. Aoleo! – Ãoleo! – Alei! – Alelei! – Valeu!… AAPÃ. Ca prefix. Ceacîru). c. cînd îºi aduc ceva aminte. v.

scriitori ºi gramatici. românii ºtiau foarte bine cã abà ne vine de peste Dunãre. plur. I. hàbã. fem. precum ºi d i m i e . f. p. Toþi din marginile lumei. cu libadea de aba albã împodobitã cu gãitanu negru. 421): „Aba. 5). În Del Chiaro (Ist. tot aºa la serbi ºi la bulgari. mã! cînd ai venit?… A-ba. della Valachia. S o p h i e n s i s ”. 1884. Stat. de aci: „S-au dat pe o bucatã de aba neagrã de s-au fãcut dulamã luš Climent cãlugãr…” 119 . Pannus rusticanus. abale). ºi cu un cauc ascuþit îndesat pe cap…” Beldiman. pot fi aspirate: habà. în stare proastã. Elem. s-a întîmplat ºi la români: alãturi cu abà s-a nãscut àbã. ms. Venezia. 724): „S-au dat pe o pãreche cizme i pe o bucatã de aba neagrã i nãdragi moºului Rafail…”. Ciocoii. a b a g i u . Turcul ’abã. În secolul XVII însã. v. neicã! de ce mai vorbeºti ºi d-ta? mai totdauna în propoziþiuni interogative ºi-n asociare cu un vocativ” (G. de proveninþã arabã. Türk. Tr. v. circa 1670 (Col. Socoteala M-rii Cãluiul. Constantinescu. cu caravani (nãdragi) de pînzã albã de casã. l. de unde apoi.). Veniþi goli. aceastã exclamaþiune exprimã mirare amestecatã cu o îndoialã oarecare. care are aproape aceeaºi însemnare. vorba abà se aude mai numai la românii din România liberã. s-a rãspîndit de prin secolul XVI în întreaga Europã orientalã: la neogreci ¢mp©j. la ruteni haba (Miklos. În Transilvania se aude între puþini numai habà = pãnurã albã” (L. la ruºi a$a ºi (a$a. Poloneºte acest cuvînt s-a diferenþiat în haba „postav prost” ºi chaba „hainã proastã”. Cuvîntul e cunoscut românilor de vro trei secoli. 1718. drap trés commun et sorte de manteau rustique.. abaua sau abaoa. în abale îmbrãcaþi…” Generalmente abaua este albã.. „A-ba. p. 1738–39 (Condicã de socoteli. la unguri aba. abà ºi àbã. sensul de „sãrãcie” (Linde). prin intermediul de „zdrenþe”.. Dicþionarul bãnãþean. p. ºi ziceau cã anume din Sofia. îmbrãcat cu anteriu de dimie verde. O diferenþiare de formã.ABA A-BA! interj. cu tîrlici ºi iminei roºii în picioare. Ca ºi derivatele sale: a b a g e r i e . Poporul o întrebuinþeazã foarte des în Oltenia ºi-n Vlaºca. Abo! – A-ma! ABÀ (artic. „Pãnurã sau þeseturã din fire de lînã gros toarse. astfel cã se vede pus între „parole valache le quali hanno corrispondenza colla lingua latina ed italiana”. Craiova). Compusã din a! (v.. în Moldova adunaþi. Nu puteai a mai alege pe cei mari dintre cei mici. ºi-n parte de sens. 237) el figureazã nu numai ca românesc. subst. étoffe grossière. despre care vezi mai jos.. poate sã fie însã ºi de alte culori mai ales neagrã ºi roºie. 2A!) ºi din negativul ba. M. mai jos: „S-au dat pe 2 bucâþi aba neagrã lui Onofrie cãlugãru…”. Filimon. bure. 269: „Înlãuntru era aºternut fîn peste care era pusã o scoarþã (covor) roºie cu vãrgi. 215: „Mai erau încã ºi alþii. dar încã ca ceva foarte vechi în limbã. Ambele forme. Tragodia. Arh. pe care ºedea un boierinaº de provincie.

Dobrescu. – Abãioarã. adecã abagiar. c. f. – Uricesc.. de unde. deºi vechile texturi nu le confundã niciodatã. abaua este ºi a fost din vechime la noi o industrie localã a þãrancelor române pe care numai în micã parte o sporea importul din Turcia. masc. mai ales în Oltenia. iorgan.” (M.. de 7 bucãþš 1 leŠ vechšu…”. II. fem.) = lat.. – Pãnurã. boutique ou atelier d’abas. laud. domnise cînd în Moldova. 2Abagiu. covor de lînã etc. v. – v. panula. despre care în Socoteala M-rii Cãluiul (loco cit. de cînepã. 1740 (Cod. ABAGÈR. este p ã n u r ã (Lex. Bud. Astfel a b a u a a gonit pe p ã n u r ã . ªi tot în Ialomiþa: „Felurite þeseturi þãrãneºti sînt abale din lînã sau d i m i e . Mai era un fel de aba numitã u r i c e a s c ã .ABA Socoteala M-rii Hurezu. ABACIU. abager e cunoscut mai mult prin derivatul sãu a b a g e r i e . – Dimie. scoarþe alese. housse. schabraque. abãi). scoarþe vãrgate. ABAGERIE. v. pãstratã pînã astãzi pe alocuri. În interval de trei veacuri. foiþe. ne-a venit însuºi numele lucrului. Format din a b a g i u prin sufixul -ar = -arius.. de unde apoi. – 2Abagiu. pînzã de in. abager. nici un element însã. aba roºie. care a ºi reuºit deja a-l goni din unele districte. c. chilim. – Abagerie.. Abai. – Abai. macat. A. Foarte rar întrebuinþat. mai ales peste Carpaþi. subst. subst. Dudeºti). adecã abaua roºie de douã ori mai scumpã decît cea albã. de bumbac. commerçant ou fabricant d’abas. ABAE (plur. – lAbagiu. 323): „Aba albã. ºtergare. iar în altele poporul întrebuinþeazã astãzi cu acelaºi înþeles ambele vorbe. de 14 bucãþš un leu vechšu. abale…” (C. din abà s-a nãscut la români o familie întreagã de derivate.): „S-au cumpãrat 6 bucãþi de aba uriascã de s-au fãcut dulãmi la dãrvari ºi la alþi þigani…” Ca toate þeseturele sãteneºti. în a doua jumãtate a secolului XVII. 678): „La 2 abale négre dã s-au fãcut haine lui Nictarie…” În tarifa vamalã moldoveneascã din 1761 (Cogãln. cînd 120 în Muntenia. o datã înrãdãcinat într-o limbã. – 1Abã. foiþe. Dintr-o abagerie s-a rãdicat un arnãut care. tailleur. scoarþe. ºi cît p-aci era sã fundeze o . de cînepã. ba chiar peste o parte din Polonia sudicã. Abager. numai doarã în Moldova. – Abaluþã. De cîtva timp cuvîntul abà se aflã ºi el în luptã cu un alt termen turcesc: d i m i e . fem. nu dispare cu desãvîrºire. iar pe ea o goneºte d i m i a . Aºa de exemplu în Ialomiþa: „Deosebitele þeseturi femeieºti se numesc pe aici: pînzã de bumbac. Teodorescu. prin desul contact cu serbii ºi bulgarii. de in. velinþã. – v.R. ms. subst. Ciochina). Abagerie. Vorba româneascã cea strãbunã. cu acomodaþiunea vocalicã.

ºube…” Astfel în Mehedinþi. Muste. alaŽa etc. 1681 (ms. La serbi ºi bulgari: abaŽiša. ºi de copil mic viind aice în þarã în zilele lui Vasilie-vodã. Îmbrãcatã-n habagiu. (habagìu. atunci este simplu meseriaº croitoriu. Format din a b a prin sufixul turc -Ž i. commerçant. Dimia de lînã se face de femeile sãtenilor ºi se vinde la abagii cu 2 pînã la 2 1/2 lei cotul. 696–8): „Abagiul este un meseriaº care croieºte dimie de lînã ºi de bumbac. Rev. apoi Vasilie-vodã l-au luat în casã…” Format prin sufixul -ie = lat. de unde apoi -giu printr-o scãdere foneticã foarte normalã (cfr. Abagiul face haine simple sau cu cheltuieli. Inventariul M-rii Cotroceni. Straiele ce fac abagiii sînt tuzluci.. despre neºte locuri în Bucureºti: „den gardul lui Drãgan šuz(baºa) pãnã în casa lu Petco abagiul…” Pe abagiii din Oltenia îi descrie Ion Ionescu (Mehedinþi. foarte puþin se întrebuinþeazã boitã negru sau roºu. Dacã abagiul are capital de cumpãrã dimie. vitreg din vitrec. iar dacã lucreazã pre bani materia ce i se aduce. Nic. dar nu viceversa. deºi în loc de a b à poporul a început a zice numai d i m i e . cu atît mai vîrtos cînd media învecinatã b ar fi concurs a mãnþine pe media g. Dimia este albã. E de observat cã în abaciu. habacìu). ci este deminutivul unguresc abacse (abae) „abaluþã”. ci cu -ciu. v. Stat. subst. 1 habaciu de aclazu neblãnitu…” (Tiktin. aprig din apric. 9: „Duca-vodã era de moºie de la Rumele din Þara Greceascã. 11. alagea din turc. masc. harag din harac. 121 . Bucov. De aci rezultã cã forma cea mai veche a cuvîntului nu este cu -giu. o coasã ºi face haine cu cari se îmbracã oamenii din sate. -ia din a b a g e r . sorte de manteau de femme. pe cînd e peste putinþã a presupune filiaþiunea contrarie prin urcarea lui gi la ci. „Frunzã verde clocotici! N-aþi vãzut mîndra pe-aici? – B-am vãzut-o ici-colea Moartã batã de cafea. masc. Chron.. p.. subst. 2ABAGÌU 1ABAGÌU. 224) Într-o foaie de zestre din Moldova de la 1669. mintene scurte pînã la brîu. – Abager. Abà. pintre alte haine pe cari o vãduvã de domn le da fiicei sale: „1 habaciu de ºahmara cu spinãri de sobol. astfel cã – în scurt – un abaciu poate deveni abagiu. epingele. Abager. atunci este meseriaº ºi neguþitor. în Tocil. adecã cu cusãturi de gãitane ºi bucmea de mãtasã ºi de lînã.ABAGIU dinastie.. tailleur. totuºi cuvîntul abagiu a rãmas. v. Arh. p. 339). o lucreazã ºi o face gata de vîndut. II.). III. Moartã batã de rachiu…” (Marian.). Cuvîntul nu vine d-a dreptul din a b à ºi n-are a face cu omonimul a b a g i u . f. nãdragi. au fost la dugheanã la abãgerie. fabricant d’abas.

fortune” ºi Lade „caisse. ABÀLDà (plur. Îl gãsim numai la Sava Bãrcianu (Vocab. Dim. 2 abai zerbap cosit. Aba.n e g r u sau m ã l i n i þ ã . ABÀI. dépôt” (v. ºi mai jos: „on abai sirma i cadife…” Cuvîntul derivã numai indirect din turcul ’ab°. nom d’un arbrisseau: troëne. rodind broboane acriºoare gustoase? Italienii îl numesc: giuggiola. Rom. – Arºea. 137). ºi anume prin serbul abaša care însemneazã arºea.): „1 abai cadife roº cu sirma cosit. Abà. Într-un inventar din 1579. Sturdza. adecã tocmai ceva care se depãrteazã de a b à . 2 gugiman sobol. Dupã sens ºi dupã formã. Ar trebui mai întîi de toate sã se constate adevãrata formã ºi adevãrata semnificaþiune a cuvîntului. Francezii n-au descoperit încã etimologia sinonimilor „troëne” ºi „frésillon”. sînt ambii de asemenea de proveninþã turcã. ABAGIÙBÃ. 1 birin galbin matasã.. 1850): „abaldã. housse. Ladã).. Türk. – Abãioarã. Cunoscutã numai peste Carpaþi. precum dovedeºte deminutivul a b ã i o a r ã . 122 îi corespunde Hab-lade. deminuþiunea indicã nu o micime materialã. 1 abai cadefe ne(gru?)”. die Niederlage der Waaren”. 1. v. Miklos. ba ºi acolo prea puþin. 1 boh€a. cfr.ABAGIU ca ºi-n rudele sale a b a l u þ ã ºi a b ã i o a r ã . abalde). 1 abai cadife roº. Rainweide”. apoi cu timpul orice învãlitoare. Cruºova). frésillon. Iutza. subst. 5). adecã Ligustrum vulgare. douã puncturi esenþiale. vorba a trecut la masculin în textul de mai sus: „on abai” = „un abai”. un copãcel ca ºi mãlinul. Fie-ne permis ºi nouã de a nu ºti de unde vine enigmaticul abagiubã. lieu de dépôt pour les marchandises. – Cioltar. déºi-i conservã numele. 1 arºaf cosit matasã. entrepôt. care nu existã. Cuvîntul pare a fi întrebuinþat abia într-o micã parte din Transilvania. E interesant cã la noi ceilalþi doi sinonimi ai cuvîntului: a r º e a ºi c i o l t a r . subst.. 4 arºaf cos. Se gãseºte ºi la braºoveanul Isser (Wörterb.J u j u b a (Rhamnus zizyphus. Tot aºa la Polysu revãzut de Bariþ. scris cu însãºi mîna lui Petru-vodã ªchiopul (Col. care trãia la Rãºinar în regiunea Sibiiului ºi care-l identificã cu m ã l i n . . v. în care aba-ša este forma articulatã: „l’aba”. abaša. – Abãioarã. jujubier). e turcul ’abà trecut prin limba albanezã. despre cari vezi mai jos. care-l traduce prin: „horreum. Lemn cînesc. fem. Existã însã pînã astãzi la românii din Macedonia forma femininã abae (M. Abae = serb. fem. fie cît de preþioasã ºi chiar auritã (v. Serbeºte abaša e feminin.. v. dar calitatea superioarã. mai finã. care a existat odatã ºi la noi. în privinþa cãrora Bãrcianu a putut sã greºeascã.. Elem. subst. – lAbagiu. schabraque. – Cîne. p. – Abaluþã. nemþeºte „Mundholz. dintr-un tip latin deminutiv: jubiola. dentîi îmbrãcãminte de cal fãcutã din aba. mai subþire. I. p. de la Habe „biens. couverture. Fîntîna de unde luãm cuvîntul este Lexiconul Budan. cioltar. Nu cumva sã fie abagiubã = a r b o r . în Acad. Pontbriant îl derivã dintr-un grec ¥baltoj. româneºte. Kronstadt. emporium mercium”. aceastã vorbã e de proveninþã germanã.. masc. despre care mai jos.

1 sãcrešaº de abanos ºi polieitu…” Aci e vorba de adevãratul abanos. blato. orice lemn negru ºi tare care se poate dobîndi printr-o procedurã artificialã. Prov. în Tocil. al cãrui lemn înfãþiºeazã o frumoasã culoare neagrã ºi o mare tãrie totodatã. Românul crede cã: „din stejar se face abanos. ébène. masc. Abà. Theodorescu. abanos. afarã de al lui Polysu. tot aºa la portugezi ºi italiani. Originar din India. Vechiul francez benus. La serbi – zice Kara€i€ (Lex. nu din vechea greacã se trage neogrecul œmpanoj. v. Deminutiv din a b à . arabii în veacul de mijloc l-au rãspîndit d-a dreptul în Occidinte. iar prin turci în Europa orientalã. ci se datoreazã turcilor. nu mai ai haz. ¢mpanÒj. nu slãbeºte. fem. II. mantelet.” (Stareþ G. II. Cuvîntul este la noi atît de poporan. Trecerea finalului -bladã în -baldã este întocmai ca în rom. Þapãn ºi vîrtos…” (Pann. Galaþi). deºi nu se prea gãseºte în texturi. Rev. Gîndeai cã chipu-þi frumos O sã stea tot abanos…” 123 . Împrumutînd apoi cuvîntul de la greci sub forma ebenüs. nu numai noþiunea de lemn. dar ºi acea de n e g r u au despãrut cu desãvîrºire. 1ABANÒS. 2 lãzi verzi mari. de la cari de asemenea românii. din vechimea cea mai depãrtatã se fãcuse cunoscut în Europa prin comerciul fenicienilor. Cuvîntul e destul de întrebuinþat. Diospyros. foarte negru ºi tare. 1 sãcrešu všarde. acest cuvînt însã înseamnã la noi. Pe de altã parte. – Abãioarã. bulgarii ºi serbii au cãpãtat pe abanos. ebenus. 159) În acest adverb.. ebano. format întocmai ca m a n t a l u þ ã din m a n t à ºi avînd acelaºi înþeles. acest arbore. cuie la aceleaºi instrumente ºi la flaute etc. ¢mpanÒzi. ca ºi la vecinii noºtri de peste Dunãre. subst. cînd ºeade o sutã ani în apã.. 340): „2 sãpete mari. Te-ai trecut. toute sorte de bois noir et dur. nu se moaie. de unde lat. 98) zice cãtrã o fatã: „Cît sã te dregi la obraz. poporul îi zice: „ªade tot abanos. span. Ar fi important de a consulta în aceastã privinþã numeroasele subdialecte sãseºti din Transilvania. nu din latina. Din limba fenicianã a trecut la eleni însuºi numele lucrului: œbenoj.ABANO S adecã „garde-marchandise”. cit. I. Cînd cineva nu se schimbã. baltã = slav. subst. din acest abanos se fac apoi gîturile la ghitare ºi la scripce. Într-o foaie de zestre moldoveneascã din 1669 (Tiktin. ABALÙÞÃ. I) – a b o n o s se cheamã „lemnul care prin ºedere în apã se întãreºte ca o peatrã”. vin din araba. ebenos. Anton Pann (op. ba l-au uitat ºi dicþionarele. – 2Abagiu. încît a ajuns a se întrebuinþa ºi ca adverb.

en persistant. vb.ABANOS A ºedea abanos. mor dupã tine. însemna pe de o parte s t e j a r . Festino. circa 1670 (Col. În acest mod. ºi chiar anume stejar împetrit. Lãtineºte robur. cu cît numele arborelui în cestiune. cu cele douã înþelesuri de „robus” ºi „robustus”. vîrtos. ne dã: 1. ºi de aci «pãs. a sta abanos. confundîndu-se în grai din cauza identitãþii materiale. 1. Trebui sã mai adãugãm pe: 3. adv. grijã mare.. Prov. 93: „Eu leºin. Deverto. no. 421). a se þinea abanos. temere»: abar n-am de tine = nu-mi pasã de tine. este o expresiune cu atît mai interesantã. deºi în unele cazuri e anevoie a-i despãrþi pe unul de altul. durable. Din aceste patru numere. dar prin prepoziþiunea a d . ªi tu habar n-ai de mine…” v. 4 vin din acelaºi battuo. Abat. 2ABANOS. o veche vorbã indigenã. Tr. Vocabularul româno-latin scris în Banat.. apoi no. Înainte de a fi cãpãtat de la turci pe abanos. Abat. (abãtùt. Incidit. 1Abanos. (Vient dans l’esprit). Abat. cel dentîi singur derivã cu certitudine din latinul rustic battuo prin prepoziþiunea a b . românii catã darã sã fi avut. Sub aceastã formã limba românã posedã patru verbi foarte diferiþi prin semnificaþiune ºi-n parte chiar prin origine. souci. 4. abàtere). în fine. care se explicã la români printr-o asociaþiune de idei curat romanicã. (S’arrêter en passant). ABÀR.). vorbã turceascã. care înseamnã «ºtire».2. ca ºi spaniolii. (Hâter). iar pe de alta t ã r i e . 1883. un termen latin. adjectivul roblizo „þeapãn. II. deºi a cãlãtorit foarte mult. fãrã a aparþine cutãruia sau cutãruia pe deplin. n. abar de grijã sã n-aveþi de ameninþãrile lui = de loc sã n-aveþi grijã de ameninþãrile lui. 2 ºi no. totuºi n-a dat nicãiri naºtere la o asemenea adverbizare. abar n-am avut de ce-mi spuneþi voi = nici prin minte mi-a trecut de ce-mi spuneþi voi” (L. Diverto. oricît de turcesc prin formã. Abate. v.M. inquiétude. p. subst. 3 pare a fi rezultatul compromisului între a d ºi 124 a b .3ABÀT . Pann. l.. „Abar ºi habar. Habar. abanos este la noi latin prin fond. locuþiunea fuerte como un roble „a se þinea abanos”. pe cari ambele dupã aceea le-au altoit cuvîntului împrumutat de peste Dunãre. d’une manière forte. (Écarter). – Haber. adicã calitatea de a fi: „……abanos Þapãn ºi vîrtos…” De aci spanioleºte substantivul roble „stejar”. forma veche robus. 2. „abanos”. abanos”.

1577: „ f e r é º t e -te de rãu ºi fã bine”. ºi dupã viaþa lui sã fie feciorii lui neschimbaþi. ºi iarãºi visã acelaºi vis…” (Ispir. 1688. Aceastã corespundinþã a lui abat în vechile texturi cu „declino” fãcuse ca însuºi termenul gramatical „declinatio” sã fie tradus româneºte de cãtrã unii prin: „abat cuvînt. N. lAbat = écarter. 2. Dict. Ca reflexiv: „…nu ne vom abate niciodatã de la datoria noastrã.M. abãtu din drum ºi dete iarãºi pe la copaciul cu pricina. 1577: „blãstemaþii ce l e p â d a r â-se de légea ta”. mã întorc. p. abatu-mã într-o parte = secedo” (Bobb. mã plec.” Biblia ªerban-vodã. unde în Vulgata: „ d e c l i n a a malo et fac bonum”. „ p ã r ã s š a º t e -te de rãu. 1. 1680. Sturdzan.A B AT Sub raportul etimologic. cã noi nu abatem” (L. se traduce în trei feluri: „ p l e a c ã -te de rãu” „ l a s ã -te de rãu”. mã depãrtez. cu elipsa obiectului real: abateþi din drum. abatu-mã de la bunãtate = a bono deflecto. din sec. de nu se vor abate din obiceile ce sãnt tocmite ºi scrise…” Dosofteiu. 125 ..). unde în Vulgata: „maledicti qui d e c l i n a n t a mandatis tuis”. Grec de-acuma la domnie nu veþi mai avea nicicum. Vechile texturi întrebuinþeazã darã ca sinonimi la reflexivul mã abat pe: mã feresc. Beldiman. 2). 1651: „ î n t o a r c e -te despre rãu ºi fã bine”. I.. cei patru verbi se reduc darã la trei. ps. Legende. mã leapãd. in-4. La Coresi. dévier. Interesul e al vostru. Dar sã vã pãziþi credinþa. mã las. nu te abate de la adevãr. a abate un car din drum. 52: „…Domn sã fie neschimbat. abatere cuvîntului” (Bobb). Tot aºa la Dosofteiu. pe cînd alþii îl traduceau prin „plecare” (ªincai). 1651: „blãstãmaþi-s carii sã d e p a r t â de porãncile tale”. 33: „abate-te de la rãu ºi fã binele”. v. ps. sã n-o abateþi din drum…” Într-un basm din Transilvania: „a doua zi mergînd iarãºi cu vitele la pãscut. 1680: „blãstãmaþi-s cariš sã abat de la poruncile tale”. abatu-mã de la rãu = declino a malo. „…abatu-mã din cale = de via deflecto. cari urmeazã a fi studiaþi îndeosebi. Chron. toate exprimînd sensul latinului declino. Rom. în Acad. XVII (Ms.M.). Acelaºi pasagiu la Coresi.). iar la Arsenie de la Bisericani. pe lîngã cari s-ar mai putea adãoga arhaicul: mã delung. I. de aci în înþeles moral: a abate un om din calea binelui ºi a adevãrului. mã pãrãsesc. Tragodia. Muste. ºi iarãºi se culcã la tulpina lui. se cuvine sã-l pãziþi. Ca activ ºi mai ales ca neutru: „…a abate un rîu din albia sa. 3735: „Taina vreau sã se pãzeascã ºi numai voi sã o ºtiþi. 118: „blãstãmaþi ceša ce sã abat de cãtrã poruncile tale”. la Silvestru. La Silvestru. 231). v-aþi abãtut din calea binelui…” (L.

ce pãzi de noì acša spãrturâ de cetate…” Viaþa S-tei Vineri. 1. groapa adãîncãndŠ. 1643. acest abat n-a despãrut din graiul sãteanului român. aceeaºi noþiune se cuprinde în imperativul foarte obicinuit pe la þarã: „abate de porneºte! = age moveas. abdo. se zice adesea: „abat de vin curînd” = cito venire conor (Bobb I. Avuþiia lui curge pã rîuri ºi pã pîraie. abduco. sãparâ…” Varlam.). mucoºi[i]. Vãlenii-de-Munte). II. 1823. În Transilvania. din sec.. trachte dass du aufbrechest” (L. o nuanþã de sens din „presser” – „activer”. indicînd î n l ã t u r a r e . Iatã cum descrie pe Dumnezeu un þãran din Prahova: „Ãl mai muncitor creºtin. ºi într-acéša amu aceša abãturâ ºi. au încungiurat cetatea unde era închis Despot-vodã. Cine e mare ca el. abeo etc. f. 28 dec. ºi zise unora sã sape o groapâ adãîncâ ºi acolo sã bage acelŠ trupŠ înpuþitŠ. f. Cu acelaºi sens. e Dumnezeu. prefixul a. miscel.: „oblicindŠ episcopulŠ. vine deci neapãrat din lat. dupã izbînda cu noroc ce au înºelat pre Viºnoveþki. šarã aceša foarte cu osrãdie ascultarâ elŠ cumu i învâþâ. dãpã faþa pãmântului. Gheorghie) de vãndu ce avu ºi déde sãracilorŠ…” Ibid. 75: „stlãpniculŠ încâ nu putea rãbda atãta putoare a acelui trupŠ. drãguþu! El pururea lucreazã ºi nu sã osteneºte. abigo. s-au întors spre Suceava. presser. p. p.. 386: „šarâ Theofil atunce abâtu de nu cãuta sã râmãe ceva din avuþie-ºŠ. s’empresser. ºi au abãtut puºcele de o bãtea…” Moxa. 1620. ºi cîte n-or hi ºi în air în sus. Fãrã continuitate.. p. Chron. Ureche. abãtu de botedzã pre toþ…” Uitat în limba actualã literarã. ºi însuºi înpãratŠ întãšu creºtinescŠ. stringãnd þeara. D-aia e aºa dã puternic ºi cu dare dã mînã. XVII (Cod. mereu ºi fãrã pregit.A B AT În lAbat. II. vorba ghine.B. 2Abat = hâter. ºi se srãguiša în lucru.. p.. 72: „ºi de srãgŠ abâtu (sf. Foarte des în limba veche. 184: „Tomºa. Ca impersonal. ºi nevoitŠ fu diîn stlãpŠ a deºtinge. cu aceeaºi funcþiune ca în: absum. 364: „décii mérse (ConstantinŠ Marele) ºi birui pre toþi. 2). ab. sã-nþelenim cu mîinili-n sîn?…” (Jipescu. unili averi ºed negurã pã faþa pãmântului ºi-nãuntru lui. noi. românii de peste Carpaþi mai au imperativul reflexiv: abate-te! pe care Clemens (Wrtb. stã-n fundu mãrilor. 29: „prinsâ de véste ºi svãntulŠ Nicolae ºi puse într-ãnima sa sã izbâvascâ acéle trei suflete diîn mãnule diavolului.. 4) îl traduce nemþeºte prin „fort!” 2. ºi abâtu de legâ într-o mâhramâ 300 de galbeni…” Tot acolo cu acelaºi sens ne întimpinã abãtu de trei ori pe foaia 30. pînã dîncolo de vîntu turbat! Dacã el abate pã nerãsuflate. 126 . Synax. Dosofteiu. Braºov). II. Aci abate se explicã prin „pururea lucreazã”. ºi. altili ies dîn pãmânt. ºi abãtu de surupâ caselé idolilorŠ ºi astupâ capiºtile…” Id. Ca neutru. ms. în loc de: „mã silesc sã viu curînd”. dîn cer ºi dã supt soare.

Marian. cã ci-cã-i bun dã nãjit.A B AT Un idiotism greu de tradus într-o altã limbã. Franþuzeºte aceastã situaþiune se cheamã t r a v a i l . De exemplu. Lupºeanu). acest abate se leagã cu abat = h â t e r . sãnãtos ºi voinic ca tatã-sãu…” (Ispir. parcã ar zice: uite cã din nemic iase ceva! Ca sã ne rezumãm. englezeºte l a b o u r . c. În sfera moralã.. dintr-un tip latin a d .b a t t u o s-a format românul abat cu sensul fundamental de „dau înainte. luîndu-se graba în rãu. În sfera materialã. venitã în grabã nu se ºtie de unde. de unde s-a desfãºurat etimologiceºte.). 203). o poznã. Theodorescu. b) la trecut demult: „la vrîstã de patruzeci ani îi abãtuse sã se-nsoare…” (Au mai pãþit-o.M. mînca-l-ar mãicuþa. impersonalul abate nu exprimã de loc vreo noþiune de m u n c ã . ce i-au abãtut tãtãni-meu sã vie sã ºeadã toatã vara aice?…” (Cîrlanii. ºi mai multe nu! Mult te þine cînd îþi abate?…” (L.. pe de o parte neutrul abat „lucrez iute ºi mult”. Trei exemple din Costache Negruzzi: a) la trecut: „eu nu ºtiu. c) la viitor: „de-mi va abate vrodatã sã-mi vînd moºia…” (Scrisoarea VIII). pe de alta. 65). ci numai pe aceea de c a p r i c i u . românul priveºte lucrurile dintr-un punct de vedere curat satiric. se zice abate la orice durere grabnicã ºi de care nu ºtim bine sã ne dãm seamã. „Într-una din zile. ºi nãscu un dolofan de copil. Leg. cugete ºi rezoluþiuni subite ºi capriþioase: Ce þi-a abãtut sã pleci? Þi-a abãtut sã te-nsori. Într-un caz ca ºi-n celalalt. o copilãrie”. „Ca netransitiv. 27). abate însemneazã o cugetare sau o voire nemotivatã. Bucovina II. 3Abat = s’arrêter en passant. Peste Carpaþi se întrebuinþeazã ºi fãrã nuanþã ironicã: „abate-mi-se în minte = in memoriam venit” (Bobb). grãbesc”. o sã iau niºte cîrpã dî la pãmãtuf ºi baliga dîn zioa dã Mãrina º-o sã-l afum la urechie. Tot aºa abate se aplicã la momentul cînd femeia începe a simþi durerile facerii. e i m p e r s o n a l . nãscutã pe neaºteptate. cã dã pustišu d-ala-l doare urechia…” (T. dar aceasta rar. Mãi bãdiþã. o þãrancã din Ialomiþa povesteºte despre fiu-sãu: „Lu Ionicã al nostru nu ºtiu ce i-a abãtut la o urechie cã-l doare urechia. de aci apoi. bade hei! Ian te-abate pe la noi ªi-þi dejugã bieþii boi…” 127 . româneºte. Prin elementul „grabã”. Mai totdauna se întrebuinþeazã ca reflexiv. În fond. „i-a abãtut sã facã un copil” nu diferã de: „i-a abãtut sã facã o glumã. prin elementul „nu se ºtie de unde”. luîndu-se graba în bine. dã nu sã poate odihni dã loc. 103: „Frunzã verde lemn de tei. în care se întrebuinþeazã mai cu deosebire. se zice de dorinþe. iatã cã ºi nevestei îi abãtuse sã facã. impersonalul abate „vine ceva pripit”. III.

ºi ori încotro sã vrea abate ºvezii. Aen. Pentru 2Abat: „abate callu cît poþi cama cu de-alaga” = „ h â t e z votre cheval autant que possible”. tot ars ºi stricat era…” Cantemir. Maiorescu. iar abat cu a b „pousser de côté”. elementul a d predomneºte. cãci deºi se aratã un fel de tendinþã. I. abatir. cari zic ºi ei la infinitiv abãteare. p.: „abãtui tutã geana ºi cu de-aghia vidzui piºtireaua” = „ j ’ a i t r a v e r s é tout le plateau. a da jos” adecã ceva care româneºte nu se exprimã niciodatã prin abat. iar prin urmare a d . et c’est à peine que j’ai trouvé la grotte. Românul: „bine cã te-ai abãtut pe la noi” s-ar traduce în limba lui Terenþiu: „bene factum te a d venisse”. strãine limbilor surori din Occidinte. ital. ceea ce se exprimã prin a b .A B AT Balada Badiul: „Alei. Ceva ca sã mai rãmîie. Macedo-românii mai întrebuinþeazã pe abat cu sensul de s t r ã b a t . În macedo-româna se zice la infinitiv mai mult abãteare. cã numai la români verbul b a t capãtã totdauna în compoziþiune sensul de „pousser”. Cauza diverginþei este cã-n al nostru abat elementul principal. Oricum însã. Pentru 3Abat: „abati-te ºi la noi” = „ p a s s e z aussi chez nous”. cumnãþica mea! Rãsãrit-ai ca o stea! Ce vînt dulce te-a bãtut La noi de te-ai abãtut?” Beldiman. dar totuºi nu este o venire de-a dreptul sau cu hotãrîrea de a rãmînea. span. În macedo-româna nu existã numai impersonalul abate. cel puþin aºa cum se vorbeºte la Cruºova (M.. a umili. Chron. în: strã-bat. Iutza). Astfel abat cu a d însemneazã „pousser en avant”. Istriano-românii. e peste putinþã a decide dacã prefixul a vine din a b ori din a d . ci pe acela de „împing”. nu lasã. 69: „Aceºti doi pomeniþi domni troadeani. celelalte sensuri ºi nuanþe de sens sînt toate bine reprezintate. E foarte important de a constata cã nici unul din cele trei sau chiar patru sensuri ale românului abat nu corespunde francezului abattre. unde nici bucate nici hranã de cai nu gãsia. Muste. semnificaþiuni specifice româneºti. cari toate însemneazã: „a doborî. Tot aºa latinul: „Quis deus Italiam. rãz-bat. Chron. s-au abãtut în pãrþile unde acum iaste þara veneþiianilor º-au descãlecat acea þarã…” În zicerea: „mã abat la cineva”. vînslind spre ltalie. quae vos dementia a d egit” (Virg. de-ar fi putut. 1221: „Iau ce vor fãrã cruþare. 83). n-are în compoziþiune înþelesul de „lovesc”. v. în expresiunea: „cãzut-a ºi s-a abãtut pre mãnã” (I. întrebuinþeazã acest verb ca reflexiv cu sensul de s c r i n 128 t i r e . de ex. . ci numai în trecere ºi din lature. 42: „Pentru aceea era mare nevoie ºvezilor mergãnd în urma oºtilor moskiceºti. abbattere.” Aceasta întãreºte ºi mai mult ceea ce am spus noi mai sus. z-bat. a dãrîma.) nu e departe de al nostru: „ce vînt v-a abãtut”. de ex. Istria. Tragodia.. Pentru 1Abat: „abati-te din cale” = „ é c a r t e z vous”. b a t . oriunde s-au abãtut…” N.

ABÃIOARÃ. – v. Pentru istoria cuvîntului.. Arh. Bat. – Zbat. passe-temps. v. fem. adj. Episc. ºi niciodatã pe acela de grãbire. dar nu din 2A b a t . subst. fie serbi sau poloni. Deminutiv de la a b a e .. subst. fie unguri. plur. în Bucureºti. ABÃGERESC. àba. Cu alte cuvinte. ci prin mijlocul altor vecini. veillée rustique où l’on travaille en s’amusant.. Accentul în àbã ne face a crede cã cuvîntul nu vine d-a dreptul din turcul ’ab°. cu care-l confundã Lexiconul Budan ºi d. t. v. În forma aspiratã habã. deosebindu-se astfel de sinonimul sãu sub raportul calitãþii” (I. Stat. Într-un act scris în Argeº. Acest sinonim cu c l a c ã ºi cu º e z ã t o a r e n-are a face cu lAbã. écart. abe). subst. Fapta de a a b a t e sau de a s e a b a t e : înlãturare materialã sau cãlcare moralã. déviation. h nu este protetic. singurã pe care o cunoaºtem. 4. Rev.). mantelet de femme. ºi au fost l dulamã de zarba pre trupu cuptoºitã cu atlaz roºu. bure de couleur blanche. Rareori are sensul de venire uneva sau la cineva în trecere (Lex.. Tîrnava). v. Bianu. avînd aproape acelaºi sens.. 1Habã. (art. pãnurã albã.. între tezaurele lui Darie se pomeneºte la f. cari accentueazã aceastã vorbã totdauna pe prima silabã. Sub forma aspiratã se aflã în Lexiconul Budan (p. subst.. Aba. ªaineanu (Tocil. 259): „habã. unul l-au dat nunul. ABÃGER. 1Ac. În Transilvania. fem. derivã mai cu seamã din 1 A b a t ºi-n parte din 3 A b a t . altul l-au dat jupãneasa Chera a Gãei. Epitetul de abãgeresc se dã mai cu seamã la un ac mare. ºi šar o dulamã de zarba cuptoºitã cu bogasiu. appartenant au métier d’abager. ºi o abãioarã vechi ºi spartã. v. de Bucur Grãmãticul din Fãgãraº (ms. Abagerie.). 50: „20 000 de abãioare de piei de péºte de mare. panula. mantelet de cheval. Argeº LXIX): „ºi aŠ fost într-ace rãcliþã 2 pãhare de argintu ce au fost dãruite la nunta cuconii comisului. Bud. abàteri). „abã a cãpãtat prin diferenþiare sensul de þeseturã mai finã. Stat. ABÀTERE (plur. fem. 1ABÀ . aceste s-au aflat…” În Alexandria scrisã la 1704. – Strãbat. acolo unde în originalul 129 2ABÃ. 651).ABÃIOARà v. ci organic. ºi acela nicš un her nu-l tae…”. pãstrîndu-se în acelaºi timp vechiul român p ã n u r ã = lat. Se întrebuinþeazã în Transilvania. Abager. – Abãioarã. p. fem. pannus albus”. la 1621 (Arh.. numit în alte locuri: ac þ i g ã n e s c . Abat. – Rãzbat. ABÃGERIE. – v. – Pãnurã.

B. I.: „abãtãtoare. v. Mold. 1ABÃTUT. fem. 373–78. „Într-acea vreme – zice cronica munteneascã (ap. – v. care sat au fostu a lui Gavril hatmanul. part. – v. C. 18) – 130 2ABÃTÙT . a însoþit la 1711 pe acest ilustru principe în Rusia. Lex. III. într-o „foiþã de zestre” scrisã la 1689. Abai. Mateiu Basarab se urcase pe tronul Þãrei Munteneºti graþie unui Abaza-paºa. Abaza-Mohamed paºa etc. diversorium”.I. p. surtout dans le sens d’écarté. 1Abat. Miklosich. diversorium” (L. Bud. diefqarmšnh d• ™j tosoàton kaˆ d i e n e g k Ò s h …” v. Papiu. însã atîta-i de stricatã ºi abãtutã. ABÃLÙÞÃ. II): „D£kej d• crîntai fonÁ paraplhs…v tÁ ’Italîn. Negruzzi. pr. – v. „Loc de abãtut. cu abãioara šarã cu flori de sãrmã…” Cuvînt foarte eufonic. šar pre urma lui Gavril hatmanul au fost rãmas acel sat pre mãna a fiorilor lui Gavril hatmanul Radul ºi cu Abãza…” Abãzeºtii erau încuscriþi cu Sturdzeºtii. 25. – 2Abagiu. Abãtãtoare. Moþoceºtii ºi alte neamuri boiereºti din Moldova. (Hammer). (-ã). dã între altele fiicei sale Elincãi: „…carãta cu 6 telegari. 244): „acela sat (Pãstrãvénii) šaste la þãnutul Neamþului. 3Abat. cfr. ºi acolo a ºi rãmas. II. auberge. chakizmo). Arhiv. cît de-abiia poate sã înþãleagã italul…”. Cantemir. Abaluþã. – Abaluþã. Moscva. Prin „Abazoestii” începe Cantemir (Descr. Ilie Abãza. deversorium. Vita Constantini Cantemiri. adecã „arºele” (Jagi. supin d’ a b a t . 1867.. unde traduce pe’ bizantinul Chalcocondylas (lib. Opisi i izvodi I. pe care cronicarul Neculcea (Let. nom d’une famille noble moldave. unde l-au purtat mai multe personage istorice: Abaza-Hasan. n.. 366) îl numeºte „vornic despre doamna” pe lîngã Dimitrie-vodã Cantemir. se citeºte: „chakyzmŠ konskïch”. v. 1 cal de ginere cu rafturi. p. La plural: Abãzeºti.). subst. gîte.. v. 114) lista familiilor boiereºti moldovene din epoca sa. ABÃZÀ. deversorium. v. ajungînd colonel în armata lui Petru cel Mare.R. Lex. Despa logofeteasã a lui Vlad Cocorãscu. Abãzà este unul din numile personale cele mai obicinuite în Turcia. abãtãtori).ABÃIOARÃ slavic. Într-un act de la Dabija-vodã din 1662 (A. Format prin acelaºi sufix ca în latinul diversorium. ABÃTÃTOARE (pl. 127: „a dachilor limbã samãnã-º cu a italilor. scris în Moldova la 1562 pentru M-rea Neamþ. abãioarã n-ar fi trebuit sã disparã din limbã. ed. loc de a b ã t u t . Scrisoarea XIV: „Prin abãtut înþelegeþi aceea ce francezul zice prin é c a r t é ”. passé d’ a b a t .. cu ºa cu florile de sãrmã. Cipariu. Chron. 1783. Alexandria. Unul din ei.

bãnãþeanul abeº vrea sã zicã literalmente: „ad fidem”. Banat). Disilabic: a-bia. unul vorbind ceva. Abià.. ms. subst. tot aºa la albanezi nu-l mai conservã astãzi decît dialectul toschic. 1883. pe cinste. Dupã cum la români cuvîntul s-a pãstrat numai în Banat. atît de des în dialectul macedo-român (v. Tr. dar lãsat fãrã traducere.. 283) – „ºi-au adus doamnã pre fata unui Mãrzac din Þeara Cerchezascã” iar cu dînsa au venit ºi o seamã de circazieni: „cerchezi de a lui Vasilie-vodã” (Ibid. ABȪ. Pînã astãzi se aude foarte des în partea rãsãriteanã a Banatului. cu un a prepoziþional sau numai protetic. I. cã nu-i zic în zãdar. de la b e s s ã „credinþã”. „Abia pot sta pe picioare. ceilalþi în Dacia. unde e scris Abesh. abia 131 . care – zice Miron Costin (Let. com. ABEARE. Iutza.: abeº cã-i zic oamenii prost. 1A). à peine. anume pe timpul lui Vasilie Lupul. ca sã aducã pre Mateiu aga…” În regiunea Caucazului este o provincie întreagã ocupatã de poporul numit Abazi (Schiefner).. 106). p. adecã întocmai adverbul afirmativ albanez: bess! bessã! ºi chiar cu reduplicare: bessã pãr bessã! (Hahn. ABIÀ. celalalt afirmã vorba. nici viceversa.. Aceastã familie s-a aºezat în Moldova nu înainte de jumãtatea secolului XVII. Nici albanezii n-au luat cuvîntul de la români. – v. adv. Prin urmare. Cruºova). de la „potus” = b e u t u r ã . l. De asemenea. v. bibere. 305). v. – Nuntã. ma foi. ABGÈ. Cuvîntul vine învederat din b e a r e = lat. Cuvîntul se gãseºte deja în Dicþionarul româno-latin. Tot abeare se cheamã masa pe care dupã nuntã o primeºte mireasa sau „nveasta nao” de la neamurile ei (Id. en vérité.ABIA fiind pre marginea Dunãrei un paºã ce-l chema Abaza-paºa. – v. singurul intermediar posibil între ambele aceste naþionalitãþi în cazuri de împrumut. De acolo veniserã la noi ºi Abãzeºtii. E foarte remarcabil cã ºi la vechii romani se fãcea dupã nuntã un prînz. „Abeº se întrebuinþeazã în vorbire ca adverb afirmativ. terme macédo-roumain pour banquet. 421). lîngã Oraviþa. în timpul cãruia mireasa cãpãta daruri de pe la rude ºi care se numea „repotia”. Liuba. abia se miºcã. II. cãci în dialectul macedo-român. pe credinþã”. sau trisilabic: a-bi-a. – Cerchez. Rezultã darã cã albanezii ºi românii l-au moºtenit deopotrivã. Arapu. Pocînzei. fem. Maidan. abia s-a culcat ºi a adormit. abeº lipseºte cu desãvîrºire. De ex. Abià. Românii adãugîndu-i prepoziþiunea a = a d . abia se poate crede ce spui tu.. ºi înþelegãnd el pentru aceastã sãracã de þarã cum au spartu-o domnii cei streini cu grecii þarigrãdeni. fãcut-au acesta paºã sfat. nu ºi cel gheghic. ABÌ. zicînd: abeº!” (Sofr. abeº însemneazã: „pre lege. „Iraþš la vãr-nã abeare? = fost-aþi la vro petrecere?” (M.). circa 1670 (Col. unii în Epir. adv. din substratul ante-roman tracic.

Chron. 1673. Legende. fãrã ca prin aceasta sã se atingã cît de puþin înþelesul: 132 .). Dosofteiu. abia rãsãrise soarele. îndatã. greul consistã în nerãbdare. ps. 38: „abia începuse a gusta dulceþile unei cãsãtorii potrivite cu întãiul ei bãrbat. primul abia însemneazã „anevoie” al doilea – „pe datã ce”. de mica ta guriþã. 113: „picã poamele cînd se coc. Abia eºti de o palmã. ºi vrei sã te slãvesc! De ochii tãi albaºtri. 40: „Cã pizmaºiš. 96: „Într-acea zi se tîrîrã. Alergare. sã te þii. abia îºi tîrîie ºi el viaþa de azi pe mîine. abia mã arãtam înaintea vrãjmaºului ºi.. Prov. Cuvîntul are douã adumbriri de sens fundamentale: abia = anevoie. Abia duce trupul meu…” Moxa.ABIA întrasem la dînsul. Gr. Mulþumirea: „Aºa! Îmi trimiþi daruri. abia miºcînd pomul la rãdãcinã…” Cost. În limba armoniei îþi place sã-þi vorbesc…” Aice abia însemneazã ceva mijlociu între „cu greu” ºi „pe datã ce”. pentru care p-aci – p-aci eram sã-mi perd viaþa pînã l-am dobîndit. „ªoimuleanul meu. În acest pasagiu. p. Alexandrescu. 12). eš mi sã-mbuneadzâ ª-abše-aºteãptâ în rãu sã mã vadzâ…” În oricare din cele douã sensuri.M. Cu vai. 1620. pîrleo! îi sfîrîia cãlcîiele dinaintea feþei mele…” (Ispir. cînd îl vãzui sãrind asuprã-mi. cînd plecã la cîmp…” (L. III. abia poate sã-ºi asocieze prepoziþiunea d e . Negruzzi. cu greu. p. ºi abia = pe datã ce. într-o dorinþã prea vie de a vedea ceva realizîndu-se mai curînd. ºi moartea îl secerã sub zidurile Silistrei…” Uneori nu se poate trage o sigurã linie de despãrþire între ambele sensuri. Dupã cum ºi hotãrîrã. În zicerea „abia aºtept”. cu chin ºi abia…” Aci „cu vai” ºi „cu chin” figureazã ca sinonimi cu abia. este un rãpciugos. iubitã copiliþã. Altãdatã. înpãratul încã abiša scâpâ…” Pann. 383: „perirâ mulþi greci. Cu sensul de p e d a t ã c e : Zilot.. chiar în momentul acela. Cu sensul de a n e v o i e : Balada Blãstemul: „Murgu-i mic ºi drumu-i greu. a îmbãtrînit ºi el.

de-aci veînrimu în locul cela…” 2.. Îl zgudui.ABIA „De-abie cresc ºi mã fac floare. venit-am la un locŠ oarecarele…” În latinul v i x se gãsesc ambele adumbriri de sens fundamentale ale lui abia. Aprodul Purice. XVII (Cod. nelãsãndŠ pre noi vãntul. Apost.. Leg. în fabula Peptenul: „Cã cum abia-abia de pãru-i s-au atins. p. et v i x juxta navigantes. 7–8): „et v i x devenissemus contra Gnidum. miscel. Sensul de „cu greu”: „v i x me contineo. ºi abiša trecãndŠ pre lângâ ša.. cînd voim a arãta o acþiune petrecîndu-se mai repede. ms. decembre 10: „ºi c u d e -abiša âlŠ înduplecarâ în sfatulŠ lor. nelãsândŠ pre noi vântul. Poez. prin abia se traduce totdauna latinul v i x . din sec. 232) Moxa. de-aci nutãmu în Critu ºi ceša diîntru Salmonu. Synax.2. Copilul de dureri au ºi strigat cu plîns: Ce pepten îndrãcit!…” În Sînta Scripturã. în Acad. cã nu nã lãsa noi vãntulu.): „…abia fumu întru Chindu.. Biblia ªerban-vodã. 154: „toatã cetatea plãnge ºi de-abiša te aºteaptâ…” Pentru a exprime un adaus de greutate. ºi abia. am trecutŠ pre lângã Crit despre Salmoni. Nicolae. îl scuturã. Noul Testament Silvestru. 96: „D-abea dobele ºi surle semnul bãtãii vestesc.. prohibente nos vento. venimus in locum…”. se vede tradus: 1. vãnslãm în Crit lãîngâ SalmonŠ.) = „abia mã stãpînesc ca sã nu te înhaþ de chicã”. abia alésemu margirea. ªi pe mine cade-ndatã Umbrã neagrã-ntunecatã…” (Alex. ºi abiša abãtându-ne de la ša. 1688: „ºi abiša sosind spre SenidosŠ. ºi le dzâsâ de-š fšacerâ a colibiþâ. sensul de „pe datã ce”: „v i x agmen 133 . Tot aºa se reduplicã abia pentru noþiunea de „pe datã ce”. p. 370). Donici. abia se deºteptã…”(Ispir. o micâ cãºoarâ…” Mai adesea însã noþiunea superlativã de dificultate se reprezintã prin reduplicarea materialã a lui abia: „Se duse sã-ºi deºtepte ucenicul.. Aºa. Abie mã-ncãlzesc la soare. venimŠ la unŠ loc…” 3. 379: „cu mare chin ºi meºteºugŠ de-abia dobândi cetatea…” C. 1620. Acesta dormea mort. abia poate sã-ºi asocieze douã prepoziþiuni: c u d e -. Braºov). pop. Negruzzi. Dosofteiu. adnavigavimus Cretae juxta Salmoneum. Codex Voronetzianus. Rom. circa 1550 (ms. Îndatã cu toþi-n oastea ungurilor nãvãlesc…” Viaþa St. quin involem in capillum…” (Ter. pasagiul din Vulgata (Act. 1648: „ºi abiša sosim lãîngâ Cnida. XXVII.

La noi forma organicã abì = lat. Stud. „a lucra abia” – „far v e s ” (Carisch).. – Aºa. de aci apoi o formã scãzutã abiè paralelã lui a º è . v. Lupºeanu). Sub raportul consonantic. 5A. com. porunghš…” (Învãþãtorii Floca. În Poema del Cid. ad-vix au pãstrat-o pînã astãzi mehedinþenii (cfr. Theodorescu. Sibii. spaniolii zic pînã astãzi mal-a v e s sau mal-a v e z . com. în ambele cazuri prin acomodaþiune între i ºi a. 589–91: „Falido ha à Mio Cid el pan è la cebada. din secolul XII. comuna Sîn-Giorgiu).. . filol. v. în unele locuri abghšè prin fuziunea ambelor forme abše + aghše (cfr. Aproape în toatã Moldova se zice aghšè. quum Galli cohortati inter se…” (Caes. în fine. abià a trecut dupã localitãþi în: aghšã sau aghšè. monosilaba diftongitã finalã -ia s-a dezvoltat mai departe în disilabicul -iša: abišà = abià. II. aghše am sosit de a munte. În Transilvania: „La noi se zice: el vorghi ghine. de ex. În poeziile lui Gonzalo de Berceo. bãtr. a d -v i x . deºi latina preferã aci reduplicarea logicã: „vix et aegre” sau „vix aegreque”. Deja Diez (Etymol. Radu ºi Dobre. Sina).. corbgi = corbii. Ialomiþa. 218–19). Din abì prin diftongirea vocalei scurte tonice s-a fãcut abia. II. Wtb.ABIA novissimum extra munitiones processerat. sic – a º i a . 98) a observat cã de vechiul spaniol a b e s nu se poate înstrãina reto-romanul v e s = abia. bunghš. deja în latina rusticã se formase a b i s . una tienda ha dexada. d.) = „abia a treia ceatã ieºise din tabãrã. aghša se cîrnšeºte…” (T. – Aºi.) = abia-abia. ºi apoi de aci prin asibilare abgè. Burlã. 87). Las otras a b e s lieba. în comunele ªaru-Dornei ºi Broºtenii din districtul Suceava. oaia cea niagrã abgé o scãpat 134 din apã…” (A. acelaºi cuvînt ne întîmpinã sub forma a v e s . pe care vechea spanioalã îl conservã aproape intact. a fost silit a pãrãsi un cort ºi plecã înainte. unde se rosteºte: bgini = bine. abghšè ºi chiar abgè. rãmas fãrã proviziuni. ambele venind din lat. – 1I. cînd iatã galii sfãtuindu-se…” De asemenea ºi reduplicarea materialã „v i x v i x q u e ” (P. de pe la jumãtatea secolului XIII. În Muntenia: „. Cuv. abia ducînd cu sine celelalte lucruri. La reto-romani „a merge abia” se zice „ir v e s ”. De guisa va Mio Cid…” Poetul zice aci cã Cid. Din v i x cu prepoziþionalul a d . ea înãlghi pînza. a º i = lat. Valea Someºului. abgè = abšè… Tot aºa vorbesc ºi ardelenii în regiunea Nãsãudului: „În doo sãptãmîni de-abgé m-am fãcut sãnãtos. Albinov. Mniculai de-abgè mere de slab. Transilv. Pentru reduplicatul abia-abia. albginã = albinã. deºi pe simplul a v e s l-au înlocuit de mult prin a p é n a s . Pop. care se apropie mai mult de românul: c u c h i n ºi abia.bati-l-ar mama lu Dumnezeu de Grecu dracului! de gras ce-i. întocmai ca din.

unde þi-i abiruirea…”. clas. v.cînd se acaþã la o tulpinã cu finalul tonic à. abaluþã etc. fiind înlocuit prin neogrecul b…a ºi prin albanezul me-zíe. cînd zãršeºte d-abšeluºa. Format prin sufixul –uºã. d. rust.. Abieluºa. cutie – cutiuþã ºi altele. fie prin son. pe cînd la o tulpinã cu -ià sau -à se acaþã sufixul -luþã. de ex. Abieluºa. fie prin sens. adv. ºi finalul a rãmîne invariabil. bãtr. Termenul se întrebuinþeazã pînã astãzi în Banat. – v. 5A). Într-un text circa 1600 (Cuv. ves rom. ad + vix = lat. cu tonul pe i. întrebuinþat cu acelaºi sens. abia s-a perdut. Banat. 50).: apa e abiuþa sau abía. 81): „ºi cãzu întru ce nu ºtiša. presque” prin acãþarea emfaticului a (v. niciodatã -uþã: abieluþã.. dar totodatã ºi abía „a peu près. însemneazã «de tot puþin». adecã a b i a cãlduþã” (S. întocmai ca din a c í – a c í a . s-a format la români nu numai prin diftongire abšà „à peine”. fem. conservat în Mehedinþi. diminutif d’abià. Tot aºa prin sufixul -uþã s-a format deminutivul a b š e l u þ a = a b š à . abes reto-r. unde þi-i mortša acolo. abis span. subst. „Abiuþa ºi abía. adv. com.u þ a . „…e ca vãzu orbeþului. ABIRUIRE. alãturi cu abšà ºi fãrã a se confunda cu acesta. – v. adv. Abià. deºi ambele cuvinte se aseamãnã atît de mult. Maidan). ABIELÙªA. Opincaru. ca ºi-n deminutivul abiuþa. Liuba. II. victoire. ca prin sitã or ca pîn cšur…” (Jipescu.l .ABIRUIRE Din prototipul abì. – Abieluþa. frînghie – frînghiuþã. abì + a = abía abišà aghšè abghšè abŽè În macedo-româna. Genealogia cuvîntului se rezumã darã în urmãtorul chip: lat. ABIELÙÞA. ABÌA. faþã cu 135 abšè abšà aghšà . care totdauna îºi asociazã pe -l. Accentul e totdauna pe i. cu sufixul -uþã adaos cãtrã o tulpinã cu ie. Din abí s-a format abía prin emfaticul a. ca în Marie – Mariuþã.

p. Abaddier. Rev. 20). care lumina nãuntrul casei mai abitir ca sute de lumînãri” (Calendarul basmelor. – Biruiesc. t. vodevil în 2 acte (Buc. adv. ba…tuloj. ABITÌR. unde citeazã din Mythogr. Cfr. deºi nu totdauna el însemneazã s t r ã l u c i r e m a t e r i a l ã . (B): „gemmam quam Abidir vocant”. basm.ABIA paleoslavicul pob‚da „victoria”. ci încã adesea noþiunea generalã de ceva f r u n t a º sau a l e s . este „lapis aërius”. Dacã abitir ar avea în adevãr înþelesul fundamental de „strãlucit” ºi mai ales de „peatrã scumpã”. p. Wölfflin.. Abidir. În basmul despre Omul-de-flori. plus transparent”. 104. s-a vãzut acum în braþele unui om. Substantiv format într-un mod anormal din infinitivul întreg luat împreunã cu prepoziþiunea infinitivalã a: a-biruirea. brillamment. I. pe lîngã cari putea sã fi fost în latina rusticã ºi forma Abatir sau Abitir. 10A. Dumitrescu. XXXVII. basm.. Nat. care-l þinea mai abitir ca tatã-sãu chiar…” (S. 435. p. 1855). f. 1887. Abadir. p. 55). 1875. p. I. Arch. Sub raportul categoriei gramaticale. . atunci s-ar identifica cu o altã vorbã orientalã. p. ªaineanu (Tocil. ªaineanu conchide cã abitir derivã din comparativul persian abeter „plus clair. 651) citeazã urmãtoarele trei pasage din basme muntene: „…petre de berliant. Meteorstein. 1875. Bilciureºtii). De aci d. v. D. très-bien. excellemment. I (1884).. 1881. peatrã cãrii romanii îi atribuiau o putere divinã de a birui pe vrãjmaºi (Plin. lat. „… o luminã ce strãlucea mai abitir ca un soare” (Cal.. Zmãrãndiþa. Hist. 26: „E drãgãstoasã fata pîndarului mai abitir decît toate fetele…” Balada Mizilic-crai: „Atunci Mizilic-crai În casã cã mi-ºi întra ªi din gurã cuvînta: – Ce e groaza lupului. – Bir. IV. Cuvînt întrebuinþat aproape exclusivamente în Muntenia. 5). 135). Stãnescu. extr. Lexikographie.Vat. cunoscutã deja vechilor romani ºi chiar întrodusã tocmai în mitologia latinã. „… o coroanã care lumina mai abitir ca cele mai scumpe petre” (Cal. Mai abitir a împãratului…” (Þara-nouã. din Dîmboviþa: „Bãiatul care pînã aci plînsese de udase pãmîntul ºi slãbise de rãmãsese scîndurã. Deasa întrebuinþare a lui abitir în basme pare a mai întãri proveninþa-i mitologicã. com. adecã: „peatrã scumpã numitã abidir”. cu forme colaterale Abaddir. 252) Trecerea substantivului abitir „pierre précieuse” în adverb cu sensul de „excellement” ar fi pe deplin de aceeaºi naturã ca trecerea substantivului a b a n o s „bois 136 dur” în adverb cu sensul de „perpetuellement”.

(-ã). ABOR. fig. Precum în limbile neolatine din Occidinte cuvîntul corespunzãtor e de proveninþã arabã: franc. Rev. Ca acolo sã rodeascã. nu ne-a venit prin intermediul relativamente modern al turcilor. ºi port. E de crezut cã aceastã vorbã. ebraº. A-ba! A-BOALÃ. ci în veacul de mijloc prin cumani. În Dicþionarul latino-român bãnãþean. – v. Abur. argilio. Mai des se zice b o a r e : „bate boare” (Lex. A-nevoie. cheval nuancé de taches blanches” (ªaineanu.ABRAª nu este nici o deosebire între: „Ion se þine mai a b a n o s decît Barbu” ºi: „Barbu se þine mai abitir decît Ion”. malencontreux. ital. adj. ABORE. – Aburez. Abur. Aºa se cheamã calul cu o patã albã sub coadã. Abanos. circa 1670 (Col. IV. Abur. de mauvais augure. Într-o uraþie de nuntã sau „conocãrie” din Moldova: „ª-am venit cu potcoave de-argint Sã scoatem floricica din pãmînt. – v. în Tocil. Admirantis particula”.. Sinonim cu adiare. ª-aºa plecarãm ªi venirãm Pe stelele cerului. – Fedeleº. 1883. fem. – Boare. subst. argel. foarte rãspînditã în dialectul daco-român ºi necunoscutã în macedo-româna. Raportul între abo! ºi a-ba! este acelaºi ca între interjecþiunile a h a ! ºi a h o ! – v.). – v. com. Pãºcani-Stolniceni) v. ABRAª. v. ABOARE. Tr. Bãlãnescu. span.. S-o scoatem din rãdãcinã S-o rãsãdim la-mpãratu-n grãdinã. p. 421): „Abó. Suceava. Pe faþa pãmîntului…” (N. Pe aboarea vîntului. – Cobzã. – Cuc… ABO! interj. Se zice ºi iabraº. Locul sã-i priascã. de la turci d-a dreptul par a o fi primit 137 . cheval arzel. cîteodatã ºi cal pãtat pe la ochi. Oricum însã. tot aºa arab e ºi românul abraº: arabeºte ebreº. malheureux. Bud. bigarré. 652). souffle du vent. Sã nu se veºtezascã. arzel. Este un simplu variant al interjecþiunii: a-ba! despre care s-a vorbit la locul sãu. din arabul arŽel (Devic).. abraº „bariolé. l.

Roman. „…iabraº = cal deochiat. Pontbriant: „iabraº. ensorcelé”. Cu acest sens ne întimpinã adesea la Alexandri. – Cãrãrat. c. în munþii Apuseni ai Ardealului. II. Suceava. com. aºezat lîngã rîul Ampoiu. nom d’un bourg très historique en Transylvanie. ceva ºi mai mult: vorba a r g e l însemneazã în acelaºi timp „cheval balzan” ºi calitatea de „être i n f o r t u n é ”. Mãciºeni. Macsenu). Iaºi. abraº a trecut ºi la om.. – Ciacãr. Buzãu. – Tãrcat… ABRÙD. 162). mergînd cu o treabã. Stud. – Breaz. che con proprio vocabulo chiamiamo a r z e g l i o .). Cînd românul zice cã „catîrii sînt abraºi” (L. el n-are în vedere ibridismul lor. „Poporul crede cã oamenii cu pãrul roºu sînt pociþi. negreºit. se zice buzat sau strãnut. Bondescu. dacã. „Calul se cheamã abraº cînd are o patã albã sub coadã” (E. „Cînd calul are vrun semn bãlan la buzã. este punctul de cãpetenie 138 . com. Galata. Bãlþat. într-un text din 1562: „Chi saprà mai trovar la cagione perchè il caval balzano del piè destro di dietro.M. „De oameni cu pãrul roºu sã te fereºti cã sînt oameni abraºi…” (Preut V. Ionescu. întocmai ca la noi abraº. La francezi: „les cavaliers superstitieux ne montent jamais de chevaux a r z e l s un jour de combat. com. com. tacheté de blanc (sub coada cailor). E necontestabil cã vorba abraº e arabã. „Hojma unii scriu. cãci acolo nu s-a diferenþiat ca la noi în mai multe sensuri. ils les croient i n f o r t u n é s ” (Rolland. nu arabã însã.. Coman. I. Iaºi. – Dereº. IV. loc. ºi nu s-a împleticit cu vechi credinþe naþionale. Copou). fig. ex. sia d i s a s t r o s o ?” (ap. Vînãtorii). Brãilã. ci credinþa poporanã cã ei sînt de piazã-rea. întimpinã în drum vrun om roº. La italiani. un alt cuvînt. Neamþ. Covurlui. bulgarii ºi albanezii (Cihac. Faune popul. v.M. n. se zice cal iabraº…” (N.). La spanioli.ABRAª serbii. Tot mojicul s-aibã parte! Numai noi sã fim abraºi: Liude printre calaraºi…” (Alex. Orãºelul Abrud. Prin noþiune de n e n o r o c o s .: amîndouã iepele sînt abraºe” (L. Mironescu. Sandu Napoilã) Românul însã aplicã mai cu preferinþã acest epitet la oameni roºcaþi. ba chiar în douã forme. 541). – Peag. n-o sã izbuteascã în cele dorite.). N. pr. I. rãcnesc Sã nu fie boieresc ªi pãmîntul sã se-nparte. la cari ea poate sã fie mai nouã decît la români. cînd fruntea ºi ochii sînt cãrãraþi. pentru care mai-nainte avuseserã. com. Giurgeºtii etc. Mircea. ci curat latinã este asociaþiunea între „patã albã sub coada calului” ºi între noþiunea de „nenorocos” astfel cã românii n-au fãcut decît a îmbrãca într-o hainã orientalã o veche idee romanicã. Böhmer. le mai zice cã sînt abraºi…” (V. 277).

transcris cu ortografia ordinarã: „Care casã n-au avut. tipãritã cu ortografia ungureascã. 114) observã cã între Abrud ºi A l b u r n u s este o 139 . a dat naºtere în Ardeal la o locuþiune proverbialã: „sãnãtate de la Abrud = moarte”. N. Dacã nici lui nu i s-a sfeti sã poatã aduce paloºul. Basmul Busuioc ºi Mãgheran. 174): „A venit acum ºi rîndul leului. ªi-i mai fãlos decît noi. întîmplate în diferite timpuri la Abrud între unguri ºi români. peste Aiud. Du-te-n crîºmã unde-s ei. sub titlul: „Vérsu Kotrancí in sztihurí álketuit de P e t r u F u r d u i délá Abrudfalva lá Annul 1818 18 zilé December”. Împreunã cu localitãþile învecinate: Buciumeni. scrise între anii 140–160 dupã Crist. Într-o doinã de lîngã Sibii: „Peste-Abrud. fãrã indicaþiunea locului. Dalelei ce drum bãtut!” (Pompiliu. Sibiu. 4). sub Iancu ºi Balint la 1848. Deja Massmann (Libellus aurarius. 1883. ªi cere vin ungureºte. de peste Carpaþi (Familia din Pesta. Cãrpeniº. Densuºianu. Iatã un pasagiu din Furdui (pag. Întreaga regiune de-mpregiur poartã la popor numele colectiv de „Munþii Abrudului”. adecã nu mult dupã colonizarea Daciei. Care nici nu cuteza În crîºmã a se bãga.ABRUD al minelor de aur de acolo. ºi din cari rezultã cã aceastã localitate se numea atunci A l b u r n u s . Abrud a jucat un rol însemnat în mai toate miºcãrile revoluþionare din Transilvania. apoi s ã n ã t a t e d e l a Abrud!…” Abrud avusese un fel de poet al sãu. Roºia ºi altele. Horia. Papiu. de la care existã o broºurã. iar locuitorii se fãlesc de a fi moþi (v. ªi cîntã ºi duhãneºte: Ado vin Cã banii vin! Ördög atta Bani[i]-s gata…” La 1786 s-au descoperit la Roºia (Verespatak) lîngã Abrud preþioase table cerate romane. ªi conšhã. mai ales sub Horia ºi Cloºca la 1784. pe care de aceea ungurii îl numeau în latina lor oficialã: A u r a r i a m a g n a . ºi grajd de boi. 24) Vãrsãrile de sînge. distinse prin poziþiuni strategice ºi prin bãrbãþia locuitorilor. nemþeºte „Gross-schlatten”. Curte cu poartã au fãcut. Abrudenii amestecã în vorbire cuvinte ºi chiar fraze ungureºti. p. Dacia Superioarã). Cã-s dupã masã temei.

Abrud. mai existã însã altele de o circulaþiune mai restrînsã. Puiu mamii. Creºti luminos 140 . – v. (Du Mont. Cucã-te tu pititel ªi te scoalã plugãrel. pe cînd la slavi ºi la germani îi corespunde „lulli”. Pentru locuitorii din munþii Abrudului în genere. iar neogrecii „nanar…qw”. refrain de certaines berceuses. ºi subst. ªomcuta-Mare) În acest variant abua figureazã ca ºi cînd ar fi un verb: „a se abuà =a adormi”. admiþîndu-se o formã intermediarã A l b r u d .n a n i . Cãrpeniº. fãrã mai nici o modificare foneticã. Inscript. Cucã-te ºi te-abuã ªi te scoalã mîni la zuã!…” (c. „bašu” la ruºi etc.. 2Ardeleneasca.ABRUD prea mare asemãnare. Iatã trei varianturi din Ardeal: „Bua. bua. unde se bãtuse împãratul Deciu contra goþilor. appartenant à Abrud. Drag frumos. sorte de dodo. „eia popeia” la germani. ABRUDEAN (-Ã). p. Se zice în loc de n a n i .. În Satmar: „Abua-te cu mama Cã mama te-a legãna. habitant d’Abrud. bua. Prin abrudean se înþelege numai cineva sau ceva din A b r u d în sensul restrîns al cuvîntului.. 76). care este pentru cîntecele româneºti de leagãn termenul cel mai obicinuit. Cu alte cuvinte. BUA. dar pe de altã parte. v. întocmai dupã cum din „nani” italienii au fãcut „nannare” ºi „ninnare”. – 2Moþ. Abrud ar putea sã fie numele dacic al localitãþii. ABUA s. ABRUDEANCA. se întrebuinþeazã mai mult numele de m o þ i . el atrage în acelaºi timp atenþiunea asupra numelui oraºului tracic din Mesia A b r u t u m . de la Thrace. Noi vom adãuga cãtrã aceasta cã în Tracia exista oraºul 'Abrolšba. iar printre acestea ºi abua sau bua la românii din Austro-Ungaria. Buciumeni etc. dar numele dacic poporan A b r u d a v a s-a conservat pînã astãzi. de unde Abrud. adecã prin obicinuita confuziune paleograficã greacã L = D: Abrudeva sau Abrudava. precum este „dodo” la francezi ºi-n parte la germani. adj. de la Roºia. fãrã accepþiune verbalã. rãspîndit de asemenea la toate popoarele neolatine ºi la neogreci. Forma mai întrebuinþatã este bua. Pe lîngã aceste douã expresiuni tipice. pe care colonii romani prin asonanþã au numit-o apoi A l b u r n u s . Ar urma de aci cã numele roman oficial A l b u r n u s s-a uitat.

1891. Haide luicã De mi-l culcã. Sã trãieºti nepãcãtos. Sã te mãresc!” (Cohalm) „Bua. Pentru tine mã nãcãjesc ªi în lume mã amãresc. Sã te mãresc. ªi tu raþã De-l rãsfaþã ªi tu þarcã De-l îmbracã. puiul mamei. Pe lume sã vecuiascã!…” (Tot de acolo) „Bua. Dragul mamei frumuºel. bua. Pentru tine mã cãsnesc Ca sã te cresc.ABUA ªi sã fii prea norocos. ªi sã-mi iei boul de corn ªi la-ntors ºi la ogor. bua. bua. cu mama. Puiºor º-al meu drãguþ. Numai mare sã se facã. Sã te cresc. bua. Dragul mamei copilaº! 141 . 32) Iatã ºi un variant din Banat: „Bua. Sã-mbãtrîneascã. Sã creascã. Pînã-i creºte mãricel!…” (Gazeta Transilvaniei. ªi tu peºte De mi-l creºte. Ionaº. Ficior fã-te mare mãriºor Ca sã-mi fii de ajutor. bua. nr. ªi tu cioarã De mi-l scoalã. Cã mama te-a legãna ªi frumos þi-a descînta: Bua.

Bubã nemþascã. Bubã neagrã. prin M u n d f ä u l e . omul moare peste o sãptãmînã. 62). C. Budae. buš însemneazã „dormi” (Hahn. dupã dialectul gheghic. ba chiar prin piºcãtura muºtelor cari supserã din sîngele unor asemeni vite (Littré-Robin. Dr. spécialement pustule maligne. fem. ci-i zice numai: a c e e a . bua. p. Pe-al ei pept te-i odihni! Bua. cunoscut deja în latina rusticã este b u b ã . este ceva curat þãrãnesc ºi mai ales ciobãnesc. vorba se întrebuinþeazã mai mult în oraºe. 1875. 16) v. Numele românesc cel mai vechi al acestei boale. Mama bunã te-a pãzi. Bubã oiascã. Alb. sing. Bubã româneascã..t r î n j i l o r ºi pe care a descris-o pe larg Dr. Bariþ. subst. Prin urmare. p. p. – Nani... Vernav (Physiographia Moldaviae. Polysu (Wrtb. cu pieile lor sau cu lîna. M. care de fricã se sfieºte mãcar a caracteriza aceastã boalã printr-un epitet.. Bubã porceascã. iar cînd este numai „în gurã”. Bubã rã. însã teribil: dupã ce s-a arãtat buba. 1836. 261). e aceeaºi boalã care în Moldova se cheamã mai adesea b u b a . Bubã vînãtã. 142 . De aci groaza românului. maladie cancéreuse. Scumpul mamei îngeraº!…” (Familia din Peºta. Bubã vãceascã.n e a g r ã (L. Sub termenul tecnic de „pustule maligne” medicina înþelege o boalã care se naºte la om anume prin contact direct sau indirect cu vitele atinse de dalac. Wtb.ABUA Taci ºi dormi încetiºor. I. În cazul al doilea. foarte rar pe la þarã.. Sufletul meu puiºor. pustule). 74) Albaneºte. Se accenteazã ºi a ºi u. 2) traduce acest cuvînt nemþeºte prin K a r b u n k e l cînd e vorba de a-bubã în genere. v. Într-un descîntec din Banat se înºirã: „Bubã blîndã. Bubã ungureascã. Bubã cãiascã. À-BÙBÃ. Liuli. ed. Bubã galbãnã. Pînã ziua te-a trezi. Stud. pãunaº. adãugînd cã ea este proprie anume poporului de jos: „morbus est quem solummodo plebi proprium novi”. În cazul dentîi.

una le întrece pe toate: i se zice adesea b u b ã . ca ºi cînd celelalte ar fi bune în alãturare cu ea. zicînd însã: nu-þi e a-bunã. În unire cu prepoziþiunea de prevestire a.b o a l ã sau a-nevoie. pe care de aceea o ºi numeºte în acelaºi fel: a . Bubã de n o u ã . buba ºtiutã de toþi. bubã armeneascã. prin pluralul sãu bona. Peste Carpaþi se zice adesea: „a face ceva c u buna”. Maidan) La un alt capãt al pãmîntului românesc. dar fondul este acelaºi. buba kat\™xoc¾n. iar dupã negaþiune: „animus praesagit mala”. Vãlenii-de-Munte).. nu de frica legilor. „…ghisai as-noapte un pustiu dã ghis urît – scuipaþi-vã-n sîn ºi hie dãparte d-ãst loc! Dîn asta. adecã a c e a . bubã albã.b u b ã . a trecut la români din neutru în feminin: b u n ã . 236). specificate dupã fantazia poporanã prin culori. II. exprimãm o pãrere. Liuba. Bud. Ei bine.z e c i ºi nouã de feluri… (S. a-bunã este singurul care-ºi mai asociazã uneori într-un mod arbitrar pe d e . buba cu pociturã. bubã þigãneascã. – 2A-nevoie. buba cu-ntîlniturã. bubã cu n o u ã z e c i º i n o u ã de junghiuri. fãrã a se confunda cu adjectivul propriu: bunã „bonne” sau cu adjectivul substantivat: bunã „grand’mère”. nu-þi e a-bunã cã te scoli noaptea ºi nu dai pace altora sã doarmã. – Bubã-neagrã. din cauza prea rarei întrebuinþãri a substantivului separat b u n ã . 383). Substantivul latin bonum. Tocil. Din toate cuvintele cu prepoziþiunea de prevestire a. bubã jidovascã. – Bubã. „Aspru cu românu tãu ºi blînd cu lepra! Bine-þi ºade! De þi-ar hi d-abunã numa… (Jip. ci din fire”.M. – Dalac. Cînd zicem: nu-þi e folositor.A-BUNÃ Bubã sãlbatecã. fiind tractat întocmai ca a în abia = de-abia. din acele bube o sutã fãrã una. I. Prahova. „… nu e a-bunã copilului cã tot plînge. 7A. încît foarte corect s-ar putea scrie într-una: abunã. 143 . în Moldova. în înþeles de: „placidis mediis” (Lex. IX): „jus b o n u m q u e apud eos non legibus magis quam natura valebat” s-ar putea traduce româneºte: „ei trãiau drept ºi cu buna. descîntecul sunã: „… buba cu sãgetãturã. Asemenea teroare românul o resimte numai doarã denaintea epilepsiei. a moarte. Întrebuinþarea negativã e cea mai deasã. Vãlenii-de-Munte).). com. afirmãm. Teamã mi-e cã m-oi prãpãdi…” (Jipescu. bubã neagrã. cãci. acest bunã devine adverb cu sensul de: „animus praesagit b o n a ”. Pasagiul din Sallustiu (Cat. Rev. a secetã etc.r e a . nu mi-e a-bunã. atîta rîs sã dea Dumnezeu sã vã fie a-bunã” (L. bubã româneascã”… (Ap. prin vietãþi ºi prin neamuri. V. precum: a bine. à bon présage. A-BÙNÃ (DE-). adv. ca într-un vers din Staþiu. natura prepoziþionalã a lui a în a-bunã nu se mai simte.. o presupunere. o bãnuialã. a rãu. cei mai mulþi însã abia o indicã cu fiori fãrã a-i da vreun epitet: a -bubã. bubã vînãtã..

– 2Bunã. Aºa: baie de abur. mare: ceaþa ºi negura nu sînt decît deºi aburi. Apoi r ã s u f l a r e a se cheamã de asemenea abur (Polysu). prin cãldurã mare nu numai apa. într-un descîntec din Transilvania ne întimpinã: „Fugi deochi fierbinte. muºchii i se întinseserã ca coarda unui arc. v. 1673. încã ºi oblojind ºi cu fãinã de orz sau cu tãrîþe sau cu smochine sau cu nalbã. Astfel. 7). com. cari rãciþi se fac iarãºi apã. masc. circa 1650 (ms. ºi apoi cînd aburii vinului ºi ochii crîºmãresei au produs efectul lor.M. În medicinã. articulat însã poporul zice numai aborul sau aburul. ploaia ºi roua se nasc tot din aburii scoºi din sînul pãmîntului. în Acad. ºi aburi groºi ieºeau din el…” (Id.. Alergare. Vocab. 134: „Gurâ aŠ ºi nu pot sã grãšascâ. (plur. poporul crezînd cã un copil se poate vindeca de deochi. 13A. Rom. vapeur. Dosofteiu. sã-l aºezi încã în abur fãcut de ierburi moicioase: de nalbã. cum metalele de exemplu.A-BUNà „Bucuria ce avea nu era d-abunã = nu-i prevestea sfîrºit favorabil”. 1577: „nece šaste s u f l e t în rostulŠ lorŠ = Arsenie de la Bisericani. de muºeþel. se pot preface în abur” (L. rîuri. cãldura soarelui scoate aburi din lacuri. Nice aburš nu le šaste-n budzâ…”. 39). Scrisoarea XXVIII).).. Stat..): „nice šaste s u f l a r e întru gurile lor”. rîsurile. Mai lipseºte aburul c a l u l u i : „… calul era numai spumã. subst. încep horele. Cu ochš sînt ºi nu pot sã zãreascâ. Orlat) 1ÀBUR . Într-un tractat medical din secolul trecut (ms. Simu. ci ºi cele mai solide corpuri. nuorii încã se formeazã din aburii scoºi prin cãldura soarelui din apele pãmîntului. Se pronunþã de asemenea abor. aburi). (Costinescu. acolo unde la Silvestru. de sãmînþã de in…” La sãteni însã. Arh. „… aburi ies din apa ce începe a da în fiert. tropotele…” (C. Sibiu.. ps. dacã tata sau muma îi va sufla peste cap. Cã te-ajung aborii de pãrinte…” 144 (R.. Negruzzi. Urechš aú ºi nu pot sã audzâ. apoi abure ºi abore. niciodatã aburele sau aborele. chiar în medicinã abur exprimã mai mult noþiunea de s u f l a r e . 1651: „nici šaste r ã s u f l a r e în rostul lor” = Coresi. În enumeraþiunea de mai sus lipseºte aburul v i n u l u i : „…. prin abur se înþeleg mai în specie gazurile scoase prin evaporaþiune.): „udã un burete în apã ºi în untdelemn adeseori ºi încãlzeºte cu el pe deasupra partea cea cu poroi.

ci numai abor ca cînii” (A. com. Sultãnica. com. deja la Cantemir. ci numai abure. comuna Cotnarii). nobis a n i m u m quoque…” (Juven. „Despre omul ce jure strîmb. În toate provinciile Daciei lui Traian.R. iar sufletul omului este neperitoriu. 246). II. persistînd însã ºi dupã moarte.ABUR Alãturi cu fum. com. se zice: ãsta-i numai cald. care piere o datã cu dobitocul. Iaºi. aburul este unul din simbolurile nestatorniciei lucrurilor. Întru puþin sã aratâ ºi în degrabâ pišare…” De aci. poporul zice cã acela n-are suflet ca oamenii. iar despre un om rãu: ãsta are numai abur ca cînii” (T. 148) 145 . abur însemneazã „âme des animaux”. rareori i se zice cã „a murit”. ambele avînd de asemenea înþelesul fundamental de „vînt”: ¥nemoj. f. dar vãzul e tot vãz…” (De la Vrancea. Omul singur avea „animum”. afarã de mai multe alte expresiuni ca: „a crãpat”. celelalte fiinþe. a pierit un bou. Vaidarecea). La munteni: „ªi de cum se apropie de ea. ci numai un fel de abur. 128): „aburul dobitocului. FumŠ šaste višaþa aasta. sau: numai cît are suflet în oase. com. Popoviciu. Neamþ. XV.. Banat.. Transilv. „Strigoii ºi strigoaiele sînt un soi de oameni carii au coadã. Rosescu. mai totdauna însã abur. c-o fi avînd dobitocul abur în loc de suflet. Tot aºa se vorbeºte pretutindeni în România. a ieºit o oaie” (C. „a ieºit” etc. ci mai ales: a p i e r i t . cu pulberea ºi cu cenuºa. Tincova). Criºianu. „A murit un om. În Moldova. toate. „Poporul zice despre dobitoc cã nu are suflet. ºi deaca se desparte de trup se duce la D-zeu pentru ca sã-ºi ia rãsplatã” (Preut D. Ioan din Vinþ. pe cînd fiarelor ºi dobitoacelor le acordã numai o suflare trecãtoare. numitã uneori b l e a s c = „scînteie”.. fãcînd o deosebire între principiul vital la om ºi la celelalte vietãþi. muritor ºi în nemicã întorcãtor…” Dupã credinþa poporului român – ceva cam darvinist – o fiinþã intermediarã între om ºi dobitoc este s t r i g o i u l . Murga se trase înapoi spãimîntatã d-aºa mîndreþe. Cugieru). „a cicnit”. ies din mormînt în chip de abur…” (C. Transilv. care tocmai de aceea n-are suflet. Bunea. aburŠ ºi þãrãnâ ºi cenuºe. 1689.I. „animam”: „… Indulsit communis conditor illis Tantum a n i m a s . pe care-l crede nemuritor.. adecã omul nãscut cu coadã. iar cînd animalul înceteazã de a trãi. ºi dupã ce mor. La români între s u f l e t ºi abur este acelaºi raport psicologic ca la vechii romani între a n i m u s ºi a n i m a . „Despre un om foarte slab. prin cari se stabileºte ºi mai bine credinþa poporanã despre deosebirea între cele douã principii vitale. poporul român recunoaºte omului s u f l e t propriu-zis. 111: „Cale scurtâ šaste pre care alergãmŠ.. Liciu. Bistricioara). în Divanul lumii (A.

177) Sã se observe cã latinul „vapor” n-are niciodatã sensul de s u f l u . II. Tot aºa zice românul: „Dobitocul este fricos ºi supus omului fiindcã n-are s u f l e t .. iarãºi nu este corect. atît de esenþial în românul abur ºi pe care lãtineºte noi îl putem traduce numai doarã prin s p i r i t u s .: aestivus vapor. vapor. e înrudit al nostru v ã p a i e . non a n i m u m ”. E cu atît mai regretabil.ABUR Numai „animus” era nemuritor: „nihil est nisi mortale et caducum praeter a n i m o s ” (Cic. Aºa. dissiliunt vapore saxa. Busuioc. cu „voluntas”. abure”. Pe aboarea vîntului…” (N. Neamþ. derivã dintr-un prototip cvapos = litv.. Miklosich (Alban. în b. Teodorescu. Forsch. Suceava. însã fãrã a se fi putut naºte unul din altul. cînd alþii le identificã fãrã nici o rezervã. dar abur – nu. Völkerkunde I. de ex. 12). cu perderea iniþialului v. pop. De Rep.ºi cu trecerea lui p între vocale. Neamþ. cu „consilium”. arhaic vapos. rom. com. A trage darã pe abur din „vapor”. în: „animae ventorum”. Pe aburii vîntului…” (G. Doamna) sau: „Pe razele soarelui. deorãce vapor. Apoi „animus”. pe de altã parte. Pãºcani-Stolniceni) iar în altele: „Îndatã pornirãm ªi venirãm Pe faþa pãmîntului.. latinul vapor trebui lãsat cu totul la o parte. alb. Pe lîngã abur cu sensul de „suflare”. Între ambele cuvinte nici mãcar o depãrtatã filiaþiune ario-europee nu existã.D. Poez. 69). kvápas. dupã ce pune alãturi: „lat. în acelaºi cîntec de nuntã se aude în unele locuri: „ª-aºa plecarãm ªi venirãm Pe stelele cerului. ambele întrebuinþîndu-se deopotrivã în privinþa vîntului. este nu numai contra foneticei române. Constantiniu. Diefenbach. are bunul-simþ de a adãuga cã nu e sigur de înrudirea lor: „die Zusammengehörigkeit dieser Wörter ist nicht sicher” (cfr. cercetîndu-se apoi numai legãtura între abur ºi albanezul avul. 11. . com. mai este forma aboare. cari sînt în 146 adevãr de aceeaºi origine primitivã. Pe aburul vîntului…” (G. dar încã ceva pe care nu scuzã nici mãcar o deplinã corespundinþã de sensuri. vapor amorque torret etc. prin el domnea omul asupra naturei. com. cã românii au împrumutat pe abur de la albanezi. fiind sinonim cu „sollertia”. fiindcã aceºtiia au pe „avul”. Resmiriþã. din aceeaºi rãdãcinã cu grecul kapnÒj. ci numai abur…” (D. 243). de ex. în care predomneºte noþiunea de c ã l d u r ã . Cu „vapor”. sau chiar prin a n i m a . avul. Mai întîi. Dar a pretinde. Vînãtorii) = „a n i m a m tantum.

fiindcã derivã din aceeaºi rãdãcinã ario-europee: av. Griech. Et. Nu l-ar avea. – Aer.). aÜra ¢»r etc. n-are a face cu grecul boršaj sau bo·¸©j „crivãþ” = alban. n e g u r ã . În româna însã. abur are o mulþime de sinonimi.. – v. toate cu digamma. nici daco-românii. pe cari nu le au de loc albanezii. nici în grecul boreas. Acea rãdãcinã ario-europee av ni se prezintã ºi-ntr-o formã metateticã va. ¥oj = aFoj „suflet” (Hesych. – Aburez etc. bureazã. borã sau vorã „zãpadã”. latinul: aura ºi aër. despre dezvoltarea cea independinte a lui abur la români pe de o parte. poate ºi prin finalul r. semnificaþiunea însã de cãpetenie este a d i a r e … Familia românului abur: aburesc. din care este grecul ¥w = aFw „suflu”. afiliatã cu albanezul „avul” ºi cu familia grecului ¢Fw. – Boare. dar nici cu slavicul burša „furtunã” n-are a face. dar nici românii nu l-au luat de la albanezi. probabilmente. 49). abureazã. nici în slavicul burša. – v. rostit ºi àvãl. În orice caz. e tracic ºi abur la români. subst. Catã sã fi avut totuºi odatã sensul fundamental de s u f l u . nici albanezii de la români. p r o m o r o a c ã etc. Trãsura caracteristicã a lui abur este o suflare linã. b u r e a z ã .A B U R AT Albaneºte àvul. fem. v. ci încã ºi cu latinul b r u m ã . borilã etc. v°mi „suflu”. românii posedã forme colaterale b o a r e . f u m . Aburit. ceea ce nu se cuprinde nici în latinul vapor ºi bruma. Aburel.. aceasta este încã o probã. aburez. pe cînd albanezii l-au perdut. dupã cum crede ºcoala lui Rösler. însemneazã „vapeur. adj.). de unde apoi. iar a lui „avul” la albanezi pe de alta. niciodatã „souffle”. oarecum suplementarã.. În românul abur. boare. din care se trage sanscr. uneori „fumée” (Camarda). frînge nã cãrvelše ºi va sã vedzi cã scoate aburi…” La abur din apã: „cãpachea tingerilšei se-umplù de aburi…” (M. producîndu-se prin ciocnirea tuturora o confuziune oarecare din cauza asemãnãrii fonetice ºi a apropierii de sensuri. La abur din corp: „nši spilai niheam mînšile ºi vedzi cum nši-es aburi…” La abur din pîine: „pîinea e caldã. adecã: ab‘r = av‘r. care prin latina s-a rãspîndit mai în toate dialectele romanice. Prin diferitele sale accepþiuni. aboare. aboare. derivate din va  av . Dial. deºi forma româneascã este mai primitivã prin sens. lat. exhalaison” (Dozon). – Bureazã. aburi. ¥ella – aFella. Nu cunoaºtem însã la macedo-români nici un exemplu de abur cu sensul de „suflare”. prin împrumut de la greci. În laconicul ¢b»r = lesbiacul aÜhr (Ahrens. – Suflet… ABURÀRE (plur. Iutza. alteori: c e a þ ã . n o r . abia cãlduþã. 147 . ambele aceste curenturi eterogene s-au întîlnit nu numai cu tracicul b o a r e .. Macedo-româneºte se zice ca ºi la noi: abur. aburãri). Aburez. ventus ºi altele (Curtius. pe care ei par a-l fi perdut din grai prin contact cu albanezii. ne întimpinã trecerea lui v în b. sau mai mult cu o rãcoare plãcutã. Cruºova). Dacã darã „avul” este tracic la albanezi. sã fi venit aci de peste Dunãre tîrziu în veacul de mijloc. rãdãcina av ºi-a conservat sensul fundamental de „suflu” ca ºi la greci. ABURÀT (-Ã). Uneori el însemneazã p a r ã . dor. ceva mai mult încã. – Aburesc.

Format din acelaºi sufix ca în: rãcealã. de la nord. Lex. Dupã Cihac: „aburel = petite vapeur” (?). Transilv. Bud. ci anume de „suflu”. – Aburel. În îmbi umerei Doi luceferei.D. v.. de la apus. indicã pe aginte. Barcianu etc. crivãþul. Polysu (ed. Iordãchescu. exprimã acþiune. aburealã este aproape sinonim cu a b u r e l ºi cu b o r i l ã : „Vînturile se numesc: crivãþ. Un frumos pasagiu din Dosofteiu. roâ înfocatâ. zefir…” (A. într-o colindã din Muntenia: „În spatele lui Soare cu cãldura.. com. Botoºani. nu cu focŠ de cesta ce arde ºi veºtedzšaºte. poporul ºi-a croit în limba poeticã cuvîntul v ã z d u r e l . f. compus ca: Zorilã. vîntul Braºovului. Bariþ. aburealã exprimã stare. pe cînd a b u r i r e sau a b u r a r e . Bunea. Gãiceana) = „vîntul de miazãzi sau b o r i l ã . apoi b o r i l ã . ca infinitiv substantivat. Sensul fundamental însã pentru aburel. roaâ nu umãdâ ºi cu aburelŠ de v â n t Š pemintescŠ. Deminutiv din a b u r sau a b o r . 86: „…priimiþŠ roaâ a Duhuluš svântŠ.. b o a r e a . De exemplu. Fãgãraº. în fine. pop.. ca ºi pentru întreaga familie a lui a b u r . vîrtej ºi aburealã” (Miron. – Borilã… ABURÈL (plur. nu este de loc acela de „ceaþã”. surzealã. Latinu) = „Numirile vînturilor la noi: austrul. Teodorescu. Frãþilã. – cfr. gravir. vîjelie. com. vb. Dupã Dr. ce focŠ luminãtori ºi întrãmãtori…” Prin analogie cu aburel. vîrtej. austru. brise. furtunã.. Cristeºtii). brise. souffle continu.: „aborealã. Murgilã. fem. aburcat). ºi aburel cînd este prea mic” (T.. aburèle). în urma cãruia se aºteaptã numaidecît ploaie” (S. Se rosteºte ºi aborealã. s. ca deminutiv de la a b u r „nor”. 49) . de la rãsãrit. ce roaâ înfocatâ cu aburelŠ dumnedzãescŠ ce s u f l ã cu focŠ. furtunã. Poez. monter.ABURC ABÙRC (aburcare. – Boare. fierbinþealã etc. s’élever. Tecuci. 1683. Se rosteºte ºi aborel. vineþealã. zéphyr. ABUREALÃ (plur: abureli). deminutivul a b u r e l este ceva mai puþin sau ceva mai trecãtor decît celelalte toate. 2). vaporatio. Surzilã etc. fiind „suflare”. de la sud.. – v. com. Toate v ã z d u r e l e …” 148 (G. vîntul Sibiiului. Braila. Constantiniu. avînd acelaºi înþeles cu b o a r e : „Deosebitele vînturi se cheamã: crivãþ. com. Jur-prejur de poale Cerul plin de stele. Sensul fundamental. subst. p. Burec. aburel mai însemneazã „noriºor”. exhalaison. Polysu. – Aburesc.n. Vaidarecea). Abur. ca ºi pentru a b u r . evaporatio”.

3. a scoate aburi: caii de multã fugã abureau înfricoºat. – Boare. dupã zile ºi nopþi cãlduroase. cu care se confundã în grai. v. Aboare. ital. lit. abureºte. – Vãzdurel… ABURÈSC (aburit. ca franþuzeºte în: selon = secundum + longum. Abur. com. mã pîrleºte…” (Preut S. abureau un fum ce se-nãlþa alene.). Tot mã frige ºi mã arde. Neamþ. Se rosteºte ºi aborez. 1885. souffler doucement. exhaler. Gîrcina) Într-o doinã tot de acolo: „Bate vîntul. cletãnat de adiere…” (De la Vrancea. v ã z d u r è l ) este vãzduh + aburèl (plur. prin fuziunea a douã cuvinte. italieneºte stamberga = stanza + albergo etc. exhaler. înainte de a se trage. ABURÈZ (aburat. sau: refuser = refusare + recusare. a-l trece prin aburi: mulþi oameni.ABUREZ Curiosul v ã z d u r è l e (la sing. ca intranzitiv. Sibii. Acelaºi sens ca în a b u r e s c .. 51). vaporiser. „D-o sãptãmînã ºi mai bine zãpada se topise. – Aburez. aburare). – Aburez. se aburesc. pãrþi vãtãmate de ale corpului. dimineaþa.. se aburesc bine. mai rãspînditã ºi singurã cunoscutã în macedo-româna. „1. v. souffler doucement. a sufla încetiºor. aburire). Se zice ºi: aboresc.. vaporiser. Teofanescu. un fenomen linguistic foarte interesant. muºcelele. rîurile aburesc. Sensul de s u f l a r e predomneºte. vb. Sultãnica. ªi mi-o fost pomu-nflorit. vb. aburèle). 45) Într-un „bocet” din Moldova: „Dincotro vîntul mã bate. Dincotro el abureºte Tot mã arde. aburesc se confundã cu forma colateralã a b u r e z . – Abur. pe care l-a studiat mai cu deosebire Caix (Studi di etim. 2. acoperite d-o pojghiþã verzurie. 199–203). Într-un cîntec poporan din Transilvania: „Sub un pom am adormit.M.. pentru multe neputinþe. 455) În grai. 149 . ª-un vînt cald ce-o aburit Florile le-au oborit…” (Pompiliu. vorbind de vînturi: un dulce vînt abureºte despre meazizi” (L. a expune ceva sau pre cineva la aburi. Puiul se cãlãtoreºte ªi mîndruþa mi-l jeleºte…” (Conv. Ca tranzitiv..

ºi cum se lasã Ipate din joc. fierbinte ºi-nainte-i pus…” Dosofteiu. vin aburit = tare ºi aromatic. 37: „ªi vãzînd gîscanul în gheveci adus. 1673. Tr.ABUREZ Alexandri în Sentinela românã: „Lat e cîmpul celei lupte. circa 1670: „aburãdz. – Burez… ABURÌT (-Ã). 421). Lat ºi plin de arme rupte. 1883. ropai. part. Idiotisme: fripturã aburitã = bine rumenitã ºi cu miros plãcut. abureadzã. – Aburesc. ªi tropai. spirituºul dracului îi zice: . Chirica era 150 ºi el pe-acolo. Banat. ba… cum e treaba flãcãilor. Ca de vin ce-š aburit ºi ºumân. sensul fundamental este: î n s u f l e þ i t . f. „apa caldã se-abureadzã…” (M. Maidan). passé d’aburesc. care nu mai are s u f l u . Liuba. ba o cãlca pe picior. aburat sau aborat. În multe locuri se aude cu dz: aburedz. p. 143: „ªi domnuluš i se fšace milâ Vãdzând cã le fac pizmaºiš sâlâ.M. deºi sensul fundamental este de asemenea „suflare”. se zice promoroacã” (Preut N. încãlzit sau muiat prin aburi” (L. În înruditul b u r e a z ã . Plin de trupuri sfãrãmate Care zac grãmãzi culcate. tropai. Prov. astfel cã ambele cuvinte. abureazã se întrebuinþeazã adesea impersonal. com. Ca ºi b u r e a z ã . Abur. prin opoziþiune cu r ã s u f l a t . ªi ca din somn sãri domnul rumân. ropai! i se aprind lui Ipate al nostru cãlcîiele. v. expus la aburi. l. Dorohoi. ªi dšade-n pizmaº cu rãzboš šute…” „…ba o strîngea pe fatã de mînã. Sandovici. faþã aburitã = roºitã prin emoþiune. – Burã. Pann. diferenþiate prin formã. – Boare. Dicþionarul româno-latin bãnãþean. Iutza. Tîrnauca). În toate aceste expresiuni. cînd numai abureazã” (S. Aburit.. totuºi prin noþiunea intermediarã de „rãcoare” s-a dezvoltat sensul ulterior de „ploaie de tot mãruntã”. Macedo-româna cunoaºte numai forma aburedz: „pînea cu de-aghia se-aburã…”. com. Efflo” (Col. „Aburit sau aborit. I. Vaporo. Cruºova).). cînd b u r e a z ã din pîclã. Plin de sînge ce-l pãteazã ªi vãzduhul abureazã…” „Boare se numeºte vîntul lin de varã. s-au diferenþiat ºi prin înþeles: „…la noi.

com. ce zici. puþin luminat” (L. – Aburesc. întunecos. poporan: acu. parcã te-ai cam aburit la faþã. cu auritul vãl de betealã rãsfirat pe un biniº de suvai alb…” v. p. – v. I. se zice: în b r î n c i ” (S.AC – Ei. Banat. Pîn-oi prinde-a numãra…” (D. se zice cã îmblu abusãlea. Creangã. 151 . p. aiguillon. Adjectiv cu dibãcie întrebuinþat de A. ori cînd cãzînd se opresc pre mîni. nu ºtiu cum. Abuºile. vaporeux. l. Covurlui. cu care se coase. pronunþînd s în loc de º. 2. 1883. Stan Pãþitul).). BaŠ-late. „Instrument de fer. Tr. Buº. aiguille. dupã cum se cheamã un joc de copii.M. Aci douã observaþiuni: 1. macedo-rom. acul. à quatre pattes. p. subþire. 1AC (artic. Mastacani) Format prin prepoziþiunea de miºcare a (v. cunoscut mai ales în Moldova ºi-n care se rostesc urmãtoarele cuvinte: „AŠ-late. Nu þi-i fricã cã te-oi bate? Din codiþã. Aceeaºi acþiune are un alt nume cînd e vorba de copil ºi altul atunci cînd se vorbeºte de cei în vrîstã.. „Pruncii cei mici cînd îmblu pre mîni ºi picioare. 11A). Copilul de tot mic. 86: „Mugurul liliacului se despicã ºi înverzeºte sub aburoasele sãrutãri ale soarelui de aprile…”. Odobescu în Pseudokynegetikos. ace ºi acuri). s. 17: „tînãra fecioarã se arãtã cu conciul semãnat cu diamanturi. A c în g h i c i t o r i . forma abusãlea pentru abuºile este rezultatul influinþei graiului copilãresc asupra limbei pãrinþilor. ºi-n Mihnea-vodã. acest adverb îºi asociazã aproape totdauna prepoziþiunea d e : d-a-buºile. aclu. Maidan). circa 1670 (Col. stãpîne. v.. adv. Oamenii mari cînd îmblu. Cu -abuºile nu trebui a se confunda: de-a b u º i i . Abur. v. Dicþionarul româno-latin bãnãþean. 421): „Abuºile.M. plur. com. plin de aburi. ABÙªILE. aºa-i cã-þi vine la socotealã?…” (I. ascuþit. adj. 2. ABURÒS (-Ã). din codà. Alboteanu. Infantium incessus quadrupes”. ABÙSÃLEA.).. Liuba. cu aburosul zovon de filaliu. rar ºi afînat ca aburii. – Buºã.. 3.n. Abur. se împunge sau se înfige” (L. „Aburos ºi aboros: 1.

32) O altã cimiliturã: „Ce fuge mereu la vale ªi-ºi lasã maþele-n cale…” despre care d. Din dao-trei maºi una fac. F e l u r i de ace. 1884. muierea sã scoaþã cu acul. Pãnã-ci-ºi di coadã ascap…” (M. drac nši-escu. tîrîndu-ºi maþele dupã sine”. 47) sau: „Ce e mic-mititel Îngrãdeºte frumuºel…” (Ispirescu. Cruºova) adecã: „drac în iad. 106). Ca instrument de cusut femeiesc. Macedo-românii au ºi ei douã cimilituri despre ac: „Nšic nši-escu. S-easte vãr-nã coadã nši trag. Ma tutã lumea eu u-nvescu…” (M. foarte ingenioasã ºi-n care chiar prin rimã este indicat ac: „Drac tru chisã. 216) observã cã: „în Mexic se gãseºte o ghicitoare asemenea acesteia tot despre ac: cine aleargã printr-o vale. ac a dat naºtere la proverbe: Despre femei lenevoase: „Cînd eram la mama. 137). Pri-šu-cido cu coada mi bag. din douã-trei numai una fac. A doua cimiliturã macedo-românã. Iutza. dar scumpe haine coase” (Pann. 123). un fel de ghicitoare ºcolãreascã: „De unde au luat Adam ºi Eva ac ºi aþã de au cusut frunzele de smochin…?” (Cost. II. în rai tot drac. cã mama împungea ºi eu trãgeam acul…” (Pann. ºi eu ºtiam sã cos. G. dacã trag dupã mine o coadã. Cum am învãþat româneºte). III. Negruzzi. I. p.AC Cimilitura poporanã a acului: „Am un om mititel Face gardul frumuºel…” (Revista popularã. Iutza. Cruºova) care exprimã aceeaºi idee ca în proverbul daco-român: „acul este mic. 152 . II.. tot se isprãveºte…” (Ibid. Teodorescu (Poezii pop. Prov. Despre femei lucrãtoare: „Bãrbatul sã aducã cu sacul. pînã ce mã scap ºi de coadã”. Pilde. apoi ori unde mã bag. În fine. Prov. ‘n cer tut drac..D.

În unele districte (Dolj. Într-un act din 1686 despre „hainele ºi sculele ale jupãnései Ilincãi fata jupãnései Neacºãi ot Petreºti. prin opoziþiune cu un ac mic: a c u þ . Ac = m i c . 9) distinge: „ac cu ureche” = de cusut. Sineºtii. — Ptiu! nu e ãsta…” (Ispirescu. Abãgeresc. iar un ac mare. 2 ace mari de argint de învãliturã…” (M-rea Cotrocenii. 25) În alte varianturi: „acul d o a m n e i cu fir roºu…” (G. Pîroºi) se cheamã acu-doamnei floarea Scandix-pecten. românul distinge pe cele întrebuinþate de croitori. Teodorescu. în Banat ºi-n Haþeg: a c o n š u .. de-a puia-gaia etc. – Cinghel. Mîine furã un gînsac…” (Ibid. – Andrea. fireºte.D. – Þigãnesc… III. „ac cu craci” = de pãr. Jocul copilãresc de-a baba-gaia. Olt. a c u l e þ sau a c º o r . se zice: a c o i . „ac þ i g î n e s c ”. babo? — Acul doamnei. 68) 153 . II. Polysu (ed. com.. crede cã cel mai frumos din toate acele trebui sã fie acela al doamnei. 5). Din ace bãrbãteºti. com..). com.): „10 ace de cãrpã de argintu”. pop. care s-au dat de pomeanã dupã moartea eš”. span. II. În „acu-doamnei” se înþelege anume „ac de pãr”. ne întimpinã afarã de „ac de argint” în douã rînduri: „2 ace mari de argint cu mãrgãritar ºi cu turchšaze. numitã ºi lãtineºte: Acula. Dr. numindu-le: „ac a b ã g e r e s c ” (Olt. com. numit pe-alocuri: de-a cloaþa. Jucãrii. o unealtã de cochetãrie deja la vechii romani: „comas a c u comentibus” (Quinctil. com. Arh. dar cunoscutã mai mult sub poeticul nume de „peptenele-Venerei” (Pecten Veneris). Prov. Risipiþi. aguglia. v. I. Stat. Bozia). în genere. – Igliþã. Vlaici).. cojocari. se începe în Muntenia printr-un dialog între copilul care face pe cloaºca cu pui ºi între acela care face pe baba: „— Ce cauþi. 89) Cine furã azi un ac.AC Din ace femeieºti. 198). Stat. Poez. În unele locuri cinghel sau cangé „crochet” se cheamã: acu-c i u r u l u i (Iaºi. „ac cu gãmãlie” = bold.) etc. Bariþ. ªi acum te joci cu banii Turnîndu-i din sac în sac…” (Pann. – Cange. (Iaºi. p. cizmari ºi alþii. Poporul. aguja. Într-un document scris în Argeº la 1621 (Arh. p. Ca ceva foarte neînsemnat ºi foarte ieften. ital. — O fi ãsta (arãtînd piciorul drept). ac a dat naºtere la o mulþime de locuþiuni: „Ei încã numãr ºi anii Cînd n-aveai parà de ac. – Acoi.

I. Italieneºte se zice: „dare un ago per aver un palo di ferro” (Tommaseo). ni se înfãþiºeazã iarãºi. U r e c h e a a c u l u i . A c u m i n v e n i s s e s …” În: „ai înghiþit un ac ºi ai sã scoþi un fier de plug” (Col. Golescu. Într-un act moldovenesc de la vodã Alexandru-Iliaº. sau: „orbul îºi cautã acul în aria cu paiele. 68). „Cauþi acul în caru cu fîn…”. decãt bogatul întru înpãrãþiša luš Dumnedzãu a întra”. c-am înþeles cum sãnt la tine în prinsoare. din 1621 (A. 154 . Du Cange. postquam ei rei operam damus… …s i a c u m c r e d o q u a e r e r e s . Conv. III. 1874. ºi surdul îl povãþuieºte unde sunã…” (Pann. 8 sqq): „Nam quid modi futurum est illum quaerere? Hic annus sextus.I. în Codicele Teodosian: „Si praeter haec tria crimina repudium marito miserit (uxor).. p. pãn la un cap de ac…” Expresiunea: „pîn’la un cap de ac” este o întorsãturã posterioarã în loc de vechiul „pîn’ la un ac de cap”. La Plaut (Men. Nãpãrci ca andrelele! Acum toate au crescut ªi de spaimã s-au fãcut: Broaºtele Ca ploºtele.AC „Te slujeºte norocul cît umbra acului pe croitor” (Ispirescu). Nãpãrci ca buþile…” (Burada. o locuþiune ajunsã a fi juridicã. 24: „mai lesni šaste cãmilei preîn uršachea aculuš a tréce.R. XIX. ªerpii ca ºi acele. 216): „dãmu-þ ºtire de rãndul celor slugš -au înblat de-au luat bucatele lui Dumitraºco ªepteli. ªerpii ca grinzile. într-o frazã întocmai ca cea de mai sus. II. Asociaþiunea de idei între cãutarea acului ºi „ceva foarte greu” este veche romanã. v. lit. Acucula). Alãturi cu asociaþiunea de idei romanicã: „acum quaerere”. o asociaþiune de idei romanicã. 130). oportet eam u s q u e a d a c u c u l a m c a p i t i s in domo mariti deponere” (Ap. 153) IV. Noul Testament. 4. dificultatea de a face ceva se mai exprimã printr-o imagine ebraicã: „a trece prin gãurica acului”. Dobrogea. deci sã-i faci sã întoarcâ tot -au luat de la casa lui. 1648. pe care Evangeliul a rãspîndit-o în toate limbile ºi care s-a ramificat pretutindeni în mai multe varianturi poporane. II. III. Franþuzeºte: „chercher une aiguille dans une botte de foin” (Littré). O altã antitezã: „Erau broaºtele Ca muºtele. ca antitezã între ac ºi „drugã de fer”. pe care o gãsim lãtineºte. Mat.

Bãileºti).AC Coresi. ºi în coadã acul cel mai otrãvitor” (Col. Prov. Golescu). „Rãu întrã-n trupu omului ca pîn urechili acului. Prahova. Pann. Pann. 112: 155 . „– Mendicus es? – Tetigisti a c u . „ªiretul se strãcoarã ca prin urechile acului” (P. Teleorman. Dolj. Tot aci vine un alt obicei. Ispirescu). Româneºte. Ispirescu). „Aºteaptã sã vinã luna lui Fluieraru. Ca instrument ascuþit. com. Prov. iute îºi trimite una alteia cîte un ac. Poppescu. „a c u tangere”. Verdeanu. III. Am eu de cojocul tãu ac…” (Pann. Dacã cumva se întîlnesc. se numeºte ac boldul unor insecte. ac a produs o altã locuþiune metaforicã. Carligii). Ac = î m p u n g ã t o r . româneºte: u r e c h e . deºi se vorbeºte despre un singur ac. Ca simbol de respingere. noi îl ameninþãm cu pedeapsa: „Asta e boalã cu leac. Prov. ºi nu-l încape nici caru. Deja la vechii romani. ªtefãnescu. Traian). Varianturile poporane ale pildei evangelice: „Boala întrã cu caru ºi iese prin urechile acului” (M. 128. Rud. 2). aguijon). 1580: „prea bunâ amu ºi minunatâ šaste pilda aasta: cumŠ nu poate încãpea cãmila preîn urechile acului dereptŠ multâ strimturâ ºi pentru multa grosimé a cãmileei. – Videtur digna forma…” (Plaut. Prin proprietatea de a î m p u n g e . fiindcã nu este a bine. cînd cineva se poartã rãu sau ne supãrã. aguglione = sp. V. cfr. I. în care simbolismul e ºi mai pronunþat: „În Bucureºti femeile lehuze se feresc a se întîlni una cu alta. Vãlenii de-Munte). cînd te urmãreºti sã-l scoþi” (Jipescu. Neamþ. „a atinge cu acul”. mai ales al albinei. care bagã omãtul pe boarta acului în casã…” (I. însemna: „a lovi tocmai unde doare”. mai rar: gaurã sau bortã. II. aiguillon = it. ca sã scape de piezu” (I. aºa ºi calea céša ce duce în viaþâ nu poate încãpea pre bogatulŠ pentru strimtura ei ºi pentru multa grãsime a bogatului…” Spanioleºte se zice „o c h i u l acului”: „por el o j o de una aguja”. Acul a l b i n e i . Omiliar. 130: „Lesne a bãga în urechile acului cînd vezi…” V. femeile aruncã ace cu gãmãlii pe jos. com. VI. 68) sau: „Am eu ac ºi aþã de cojocul tãu” (Col. mai ades la plural u r e c h i l e . acul figureazã în urmãtorul obicei: „La noi întîlnirea cu popa este privitã de popor ca piazã rea. Golescu). com. Ceea ce are bãiat trimite un ac c u g ã m ã l i e iarã ceea ce are fatã trimite un ac c u u r e c h i ” (P. III. „Albina în gurã þine mierea cea mai dulce. latineºte: aculeus (fr.

agulha = span. Lãtineºte sînt acus (gen. c£rax bumb-ac = gr. v. este una din ramificãrile sufixului -c (-ka. Albina a rãspuns: – Pre cine voi împunge cu acul meu. ºi-au format cuvîntul dintr-un tip latin deminutiv: acucula = acicula. Aºa la români el este: a) ario-europeu în: bui-ac = sl. lungi sau scurte. suffixe s’attachant aux substantifs et aux adjectifs. sã ºi moarã. p. f. a întrebat pre fiecare cã ce putere voieºte sã aibã. f.. italieneºte: aghi. Acest sufix existã deopotrivã în toate limbile ario-europee ºi-n toate limbile turanice. Iaºi. aiguille = prov. (-àcã). -uc etc. Studii asupra genului. La români ºi la italieni ambele forme s-au contopit. – 1Hac. acul rãzbunãrii etc. bamb£kion etc. -ec.AC „Viespea. Suceava. Transilvania. aguaiglia etc. se mai zice ac ºi [la] vîrful spicului de grîu. de D-zeu nu-i este dat sã împungã”. Florescu. Sare ºi te împunge cu ace…” O legendã poporanã: „Cînd a fãcut D-zeu toate vietãþile. b) turanic în: bãrd-ac = turc. prin cari se leagã cu rãdãcina sau cu tulpina cuvîntului. bušakŠ ciorp-ac = sl. Dobrin. 150: „pre însãºi neascultarša morþiš ºi aculŠ î n º e l ã c i u n i š ºi legãturile šaduluš în IordanŠ afundãndu-le…” Ibid. Fãgãraº. Celelalte graiuri neolatine: fr.3). prin asociare cu diverse vocale. -oc. Atunci D-zeu a zis: Mai bine sã mori tu! ªi aºa se vede pînã în zioa de astãzi cã îndatã ce înghimpã cu acul sãu albina pre cineva. 1689. lîngã acuri (v. cãpãtîndu-se la plural: româneºte ace. stãpîna albinelor. La figurat: Ion din Vinþi. Românul a observat însã cã „matca”. n-are ac. astfel cã într-un caz concret proveninþa lui poate sã fie cu totul de o altã naturã decît în cazul concret cutare sau cutare. Ruginoasa). com.. kosakŠ har-ac = gr. alãturi cu vechiul agora. VII. D e r i v a þ i u n e a l e x i c ã . -k°).. 2-ÀC 156 . Voila). Sufixul nominal -ac. -ic. Gruber. 32). 177: „aš veselit cu nãdéjdea învieriš pre ceš vãtãmaþi cu aculŠ morþiš…” Tot aºa: acul pizmei. aceris) neutru. acus) feminin. ºi acus (gen. aguglia ºi agocchia. com.. ca ºi ital. miere dupã ce nu face. 1884. ci numai albinele cele de rînd (Preut V. Dupã Bobb (I. šrpakŠ cos-ac = sl. moare ea însãºi” (G. aguja = reto-rom. Forma pluralã „acora” catã sã fi existat deja în latina rusticã. diferenþiat în: -ac. primar sau secundar ºi totdauna tonic în limba românã. de unde îi place a trage cã: „cine e mare ºi tare. bardâq cap-ac = „ qapâq cerd-ac = „ ârdâq con-ac = „ qonâk iat-ac = „ ïatâq etc. Aþã.

puþinica ºi b u d u l a c a mea vorbire cu ande hinu mšeu Moþãilã n-or hi-n placu multor duhuri mari…” (Jipescu. „Cînd eºti mic.. mintea pururea c r u d a c ã a fetilor…” (Id. Poez. vãzut-ai cã te hãrtãpãlesc toþi?” (Id. lum-aca) etc. 1858.-AC Latineºte. Eustathiu în scholiile la Homer ne transmite vorba tracicã mand£khj „desmÒj cÒrtou” „legãturã de fîn” (De Lagarde. În maioritatea cazurilor. sufixul -ac pare a fi suferit. 1865). e foarte interesantã întrebuinþarea curat deminutivalã a sufixului -ac de cãtrã þãranii noºtri într-o mulþime de vorbe plãsmuite de dînºii ºi pe cari nu le cunoaºte sau le nesocoteºte graiul cãrturarilor. ba.). sag-ax. 195). Vãlenii-de-Munte). Mueller. Ausspr. horde-ac-eu-s. akÒj. Dacia. Abhandlungen. Gesamm. apoi adaos cu alte sufixe. Das Suffix kÒj (ikÒj. -i-lus. p. ukÒj). deminutivis. dis£kion. (Cfr. Pestriºorule. o scãdere consonanticã la -ag. pe de alta. 605). despre care vorbeºte Pliniu cel Tînãr într-o scrisoare cãtrã Traian. „… îndrãzneala tinerilor.). sufixul -ac pare a se fi acãþat în dialectele tracice la tulpine nominale cu finalul t sau d.. Spart-oc lîngã Spart-ac etc. întroduse în limba românã. Porumbacule. Sufixul român -ac ne-nfãþiºeazã sub raportul formei urmãtoarele: 1. mai ales însã sub forma -ax = ac-s: ed-ax. cum vorbeºte un sãtean din Prahova: „Dacã uscãþiva. 8): „Ba. pop. Bith-oc.. pe de o parte.2. se poate zice cã-n latina literarã sufixul propriu -ac devenise foarte rar. În „mãld-ac” = mand£khj se învedereazã pe deplin caracterul deminutival al sufixului -ac la traci. Iatã. -°co) ne apare în: mer-acu-s. de la daci sau din latina rusticã. ten-ax. Drãguºorule…”. Ori de unde ar veni. Din cauza acestei sufixaþiuni suplementare ºi din cauza trecerii flexionare a lui -ax în -ace-. 280). fug-ax. Nu te-oi asculta. grece ºi turce.2. acest sufix (-°c. Cu toate astea. G. Spara-doc. -ellus ºi -ior = lat. Tinde a scãdea consonantic la -ag. Lips. pe cînd în latina literarã acest caracter se perduse aproape cu desãvîrºire. ciner-ac-eu-s. numele unui dac. deºi trebui sã se fi pãstrat mai bine în latinitatea rusticã. dupã cum ne întimpinã prea puþin ºi-n cuvintele slavice. 157 . dur-ac-inu-s. unde deminutivalul -ac corespunde deminutivalilor -el = lat. desag sau desagã = gr. lim-ax (= it. de exemplu. ca în: halven-ac-iu-s. tili-ac-in-eu-s etc. de ex. Budenz.. fer-ax. De linguae lat. 2. (Tocilescu. Frumuºelule. t. cucule. s c u n d a c . aud-ax. rap-ax. ca în Susag. 672). în care sufixul -ac s-a pãstrat intact ºi pe care au moºtenit-o românii în cuvîntul mãldac „petit tas de foin” (Cihac. loqu-ax. (Corssen. În balada Cucul ºi turturica (Alex. gallin-ac-eu-s. o scãdere vocalicã la -oc: Amad-oc. lingul-aca etc. La daci ºi la traci în genere.. II. Götting. Sad-oc. halven-ac-us.

toate din latinul ecc. – -eac.trecut în acelaºi cuvînt în trei forme: acãtare. questo = eccu-istum.redus la a-: aist = ecc-istum. aqueste = eccu-iste) alãturi cu simplul ist = istum. eccistam „aceastã” = ecce-istam etc. colo = acolo… 3. acel = lat. cutare. pe care-l au românii în: acest = lat. cotale)… 4. O ciudatã contracþiune poporanã din a 3ÀC-. 3. gînsoc = gînsac (cfr. 52–3). eccu-modo (= friul. vb. ecco) servea a mai întãri alte elemente demonstrative. de ex.. de ex. ãl = illum. préfix s’attachant aux pronoms et adjectifs demonstratifs. -ag. – -ug. d u c . – -oc. cel = acel. apporter. ecc-istum (ital. În adverbul coace = eccu-hacce. ital. aqui = eccu-hic) ºi altele. pronumele demonstrativ ecc. κi adaugã un alt sufix. 4. de ex. v. fundac etc. „Tu-l mîi la foc ªi el þi-ace busuioc…” (G. ecco.. acumò). întrebuinþatã numai în unele forme ale verbului. dispãrutul a reapare numai în construcþiunea într-acoace. italianul qu. – -ig. Quintescu. – -uc.D.redus la c-: cest = acest. iniþialul e.a trecut în -a. Teodorescu. spaniolul aqu-. accussì)… 2. ecc-illum (span. 5. perzînd atunci accentul. – -eag. questi = eccu-iste. De observat: 1. atare = eccu-talem (= ital. Astfel prefixul român ac-. 62) Balada Gelip Costea: „Azi e luni ºi mîine marþi. quello = eccu-illum) alãturi cu simplul el. Tinde a scãdea vocalic la -oc. v. acum sau acmu = lat. aºi = eccu-sic. Iacã. Latinul ecc. lîngã macedo-românul acºi (=sicil. Vine Costea din Galaþi ª-ace sare 158 . quegli = eccu-ille. din: gîndàc – gîndãcèl = gînd-ac-èl. din: prostan – prostãnac = prost-an-ac.etc. ac. totodatã. Iubeºte tulpinele nominale cu finala dentalã. – -ic. ac. Deja în latina arhaicã. mãldac. deºi de secoli s-au despãrþit de dînsul prin diversitatea funcþiunilor. În limba latinã rusticã s-a rãspîndit cu timpul din ce în ce mai mult acest mod de a procede ºi. p. ºtergîndu-se cu încetul în asemeni compuse individualitatea lui e c c e sau e c c o . ecc-hic (span. – -og. se identificã prin origine cu adverbul nostru iacã = ital. lîngã acest. Se adaugã la un alt sufix. Proverbe.(ecce. aquel = eccu-illum. cu cari se aglutina într-un singur corp. ecco). span.. De aci prefixul ac-.-AC 2.(ecce. aci = lat. La Plaut nu o datã ne întimpinã: eccillum „acel” = ecce-illum. De deminutivis. ca în: scundac. 4AC.

subst. 365: „acar = macar. formaþiuni gramaticeºte corecte. avînd acelaºi sens ºi abia diferind prin formã. Alva. adicã: (pecten) a c u a r i u m (cfr.. acare). fabriquant d’aiguilles. a c a r se identificã cu m a c a r . probabil „peptene”. trecut în Francia prin Spania (Littré). – Acãriþã. . În realitate însã. – Vare. f. n’importe (qui. „caramel” a strãbãtut prin Germania (Karmelzucker) pînã-n Polonia (karamelek). acar-cine = quicunque”. s. Bud. Latineºte ar fi: acuarium. p. care e de asemenea arab. l. v. fieºte-”. s-acã (sã aducã)”. circa 1670 (Col. 3: „acar-cã = etsi. 219: „unul crede cã e slobod acar-ce a mãnca. Întrebuinþat numai la românii de peste Carpaþi. Sive. Bobb. v. D.). 1648. v. acar este din punct în punct maghiarul akár „n’importe”.. – Aconiþã. – Acarniþã. 422): „Acar. M. s. La cîrlani…” unde d.). comment etc. Teodorescu (Poez. -ar). akár-mi = acar-ce. Cuvîntul ne-a venit prin turci din arabul ’akîde „sorte de sucrerie” (ªaineanu). fie. conj. Alboteanu.. dar sunã româneºte tot aºa de bine ca ºi franþuzeºte „caramel”. caramel. „Uneltele de cusut: ac.. G. 4ACAR. acari). šarâ altul slab mãîncã vérze…” În aparinþã.. s. ceea ce aratã cã se presupune înainte un 159 substantiv. fem. 1Ac. 1883. ba încã a c ã r i e „fabrique d’aiguilles” (Cihac).. – Ori. ori. Noul Testament. Dicþionarele mai dau pe a c a r „fabricant d’aiguilles”.n. Vel. acar-ce = quidcunque. batãr. Quicunque. ºi chiar acolo rar. 1ACÀR. ACADEÀ (plur. akár-hól = acar-unde etc. degetar. deocamdatã în lipsã. foarfece. ca în s-ac (s-aduc). pe cînd acadeà nici mãcar în România n-a putut sã aibã o lungã duratã. Graþie cofetarilor italieni. v. Dicþionarul româno-latin bãnãþean. ambele cuvinte sînt cu totul strãine unul altuia prin origine. 514) observà: „sincopare în loc de º i a d u c e .. „Vorbã turceascã. dar nedovedite ºi cari nu vor deveni o realitate decît numai dupã ce se vor înfiinþa mai întîi în România neºte f a b r i c e d e a c e . în compoziþiune: akár-ki = acar-cine. Mãcar. étui à aiguilles. – Acar-care. – 2-ar.. com.m. instrument en fer employé pour séparer les cheveux de la fiancée. De la ac cu sufixul adjectival ar = lat. Tr. 3ACAR 2ACÀR (plur. (plur. 2Acar. acadele). Mastacani). aþã.ACAR La mieoare ªi bolovani. În Lex. – Alviþã. cunoscutã numai în România liberã” (L. pînzã…” (D. dintr-o rãdãcinã curat ungureascã cu semnificaþiunea de „voire”. -arium. quoi. acar. Quivis”..n. Covurlui. pop.

foarfecile etc. încep druºtele ºi cu nevestele cele tinere. avînd astfel forma unui corn (chiflã) de mîncare. – Conciu. p. Acarniþã. Se aplicã mai cu seamã la construcþiuni cu dependinþele lor. ACARÈT (plur. Ciocoii vechi. boîte. étui à aiguilles. Sinonim cu a c ã r i þ ã ºi a c o n i þ ã . 379: „Dupã ce s-au adunat toþi cei ce au avut sã se adune. care rãmîne dubioasã. Stamati (Muza românã I. din care s-a format prin sufixul slavic -niþã. v. p. com. invariabil ºi avînd cele douã elemente ale sale constitutive cu atît mai strîns unite. lãtuþã de un deget. Enache Cogãlniceanu. Se aude ºi ecaret. 1. 200. n. Marian. dar au eºit din ºesezeci pungi de bani ºi i-au rãmas ºi toate acareturile.2. 105: „Ei bine.ACAR S. întru carea se pun acele. . chez. la ambele capete rãtunzitã ºi adunate niþel spre olaltã. cu cît prepoziþiunea separatã a (v. totuºi a-casã a ajuns a fi un adverb în toatã puterea cuvîntului. v. slavo-român.3 ACARIU. à la maison. teaca or þava cea prinsã cu curéle. ºi cu a c a r . Lohan. ACÀRNIªTE. ad-foras.F. – 2 -niþã. din 1778 (Bibl. vorbind despre Lupul-agã sub Constantin Mavrocordat: „pãn’ la cea de pe urmã au scãpat cu vieaþa.f. acarniþe). adecã a-i face cãrare cu un fel de unealtã de fier numitã acar. Binà. – v. bienfonds. casam. 12A) a despãrut din limbã aproape cu desãvîrºire. ms. care ne aduce aminte de h a s t a c o e l i b a r i s a romanilor…” Apoi mai jos: „Acarul este o unealtã de fier ori ºi de aramã.. a-i despãrþi pãrul. Cron. acarniºtea. Venit la români prin turci din arabul ‘akâret (ªaineanu). cutia sau traista. ca ºi-n sara premergãtoare. ne întimpinã numai la ieromonahul Macarie. 1Ac.” (V. a pieptãna pre mireasã.. – Hei.. 2Acar.. s. adv. Nunta la români. dar avînd un înþeles ceva mai întins: „La ciobanii de pe la noi acarniþã se cheamã locul. stãpîne! Trebuie sã facem cercetare pe la toate aceste acareturi. înlocuindu-se finalul -iþã prin sufixul slavic –iºte. Pe lîngã acest acar se construieºte conciul ºi peste dînsul se pune mai pe urmã învãlitoarea…” v. ad ºi casã = lat. unde ei þin acele. f. acareturi).3 Acar. care foarte bine s-ar 160 putea scrie: acasã. în acelaºi mod e adverb a-casã. s. cãci poate sã fie cãlcate de vecini…” Cost. Precum este adverb: afarã = a-farã = lat. Deºi compus din a = lat. care nu se pot arãta cu scrisul cîtã rãsipã ºi pagubã au avut…” Filimon. despre cari vezi mai jos.2. Format din a c a r n i þ ã . ACÀSÃ. ACÀRNIÞÃ (plur. Buciumii). 526) îi dã ca sinonim: h e i u r i . Lex. 1. s. acaršul. Centralã din Bucur. Aceastã formã. undrélele…” v..): „Þava acelor. sac ou étui à aiguilles. Iaºii. p.

cuºmelie. coºmagã. 17: „n-au primit Grigorie-vodã. acasã-þi etc. acasã uneori îºi perde în grai pe finalul -ã. ca: stînã. bordei. 309). Limba românã. 43). p. dupã cum se perde în: afar’ = afarã. p. 355: „Dumnezeu i cruþâ. ºi totuºi cei ce petrec în ele sînt: acasã... cort etc. Pare cã-i o mogîndeaþã…” (Ibid. cã-i gâsi unŠ porcaršu anume Festul ºi féce bine cã-i duse acasã-ºi…” Pravila Moldov. Poate sã fie cineva acasã în pãdure sau într-o peºterã. acasã ºi-l asociazã sub forma encliticã: acasã-i. zãvadã.. ª-acasã chisãliþã…” sau: „Umblã pe drum cu alai ª-acasã n-are malai…” (Pann.ACASà În acasã noþiunea de „edificiu” e accidentalã. colibã. gîndind la scena ce vãzuserã ºi temîndu-se sã nu gãseascã asemene priveliºti pe acasã-le…” În proverburi: Despre fanfaronadã: „Pe uliþã Chiriþã. surlã. 71: „Toþi alergarã pe acasã cu pãrul zburlit. pe cînd într-un alt cîntec tot de acolo: „Ce folos cã trag acasã. Într-un cîntec poporan din Transilvania: „De nu-i iaz ªi nici pîrlaz. Au mai pãþit-o ºi alþii. cu grija în suflet. 88: „mušarša cãndŠ nu sã va pleca nice va asculta de beséricâ. românul zice: „Nu-mi sînt toþi boii acasã” (Baronzi. Negruzzi. Totuºi niciodatã nu s-ar putea zice: „boii î n c a s ã ”. Moxa. Pentru a arãta cã e supãrat sau nemulþumit. 1620. cobîrnã. 1646. Cost. 183) În legãturã cu pronumele personal sau reflexiv. dacã acolo îi este ºederea. cocioabã. ºatrã. carele o cere ºi o chšamâ sã vie acasã-º ºi sã lãcušascâ înpreunâ…” N. 160) 161 .. I. Cã n-am nevastã frumoasã: Strîng în braþã sloi de gheaþã. cãndu-i va dzice sã margâ dupâ bãrbatu-ºŠ. Muste. devenind: a-cas’ sau acas’. bojdeucã. Limba românã posedã o mulþime de expresiuni pentru neºte locuinþe. tîrlã. rugãndu-se vezirului sã-l lasã sã margã acasã-ºi în Þarigrad…”. cu groaza în inimã. Cron. Sã trec la mîndra acas’…” (Jarnik-Bîrsanu. pe cari niciodatã nu le numeºte „casã”. Ca adverb.

Craiu nou. Îndatã apoi ce unul din ei a zãrit vînatul. vulpea sau alt animal. el strigã mereu: ocol. Poppescu. dupã ce ºi-au ales timpul. Nunta þãrãneascã. cel puþin în Þara Româneascã. Pleniþa). Auzind darã cã omul „se întoarce acasã”. c. nu se mai miºcã. „Gaitanis: Iert tot. Poporul e sigur cã fiarele ºi dobitoacele înþeleg limba omeneascã ºi sînt chiar în stare de a vorbi o datã pe an (v. aleargã spre locul arãtat…” (I. Ionescu.. Acest strigãt cu „acasã” e un fel de conjuraþiune: „La vederea vînatului. aideþi acasã!” (M. urmat de ogar. c. Dolj. Hunedoara). Sã vie ºi devreme acasã…” (Ib. 5) În fine: „Cînd eºti poftit la vro masã.. . un idiotism care însemneazã: „aºa-mi place sã fii”. aidi acasã! ºi la acest semnal toþi ceilalþi.. Piscu). Borîneºti). ºi pleacã înºiraþi astfel din distanþã în distanþã încît sã se poatã vedea unul pe altul. sc.. precum ºi cînii. zberetul vînãtorului este: ocol. com. III. II. sc. Ionescu. IX). ºi deci e împuºcat. avînd fiecare cîini de vînat. exclamaþiunea „haide acasã!” însemneazã cã vînatul e prins. Degan. se întrunesc de la trei pînã la ºease. „Draga mea Anicuþã! Ian sã te privesc în hainele aiste… Aºa þãrance mai vin de acasã… sã ai ºepte sate pline!” (Alex. În graiul vînãtoresc. Transilv.ACASÃ Despre o oaie bunã ºi o nevastã harnicã: „Lînoasã ºi lãptoasã ºi grasã. An-Nou). strigã: tut puiu! ºi: ocol. com. Pleacã sãtul de acasã…” (Ib. Dolj. gãseºte vînatul. 162 vînatul se amãgeºte. Bãlþaþii). Alecu: Aºa mai vii de acasã…” (Alex. Ciocãlteu. În Dolj: „Cînd vînãtorul este însoþit de ogar ºi vede iepurele. II. 113) Despre cei ce cãlãtoresc fãrã folos: „A lipsit de acasã nouã ani ªi s-a întors cu doi bani…” (Ib. aidi acasã! ocol. X) În blãstemuri: „Duce-te-ai în sus ºi-n jos. aid’ acas! crezînd cã atunci iepurele sau vulpea sau alt ce va fi se opreºte pe loc de se poate da cu puºca” (N. Rîioasa). „Cînd vînãtorul. strigã: ocol. 105) ºi atunci acel ce te ospeteazã va putea sã zicã: „aºa mai vii de acasã”... Panaitescu. Tot aºa în Ialomiþa (C. aidi acasã! pînã ce-l prinde…” (I. Aºa în Teleorman: „Pe la noi vînãtorii. º-acasã sã nu mai vii!” (A.

dar încã francezului „chez”. quem b a r r i t u m vocant. de unde în special. ACATASTASÌA. propriu: care nu se pune jos. lorsqu’on veut lancer un lièvre (Littré). se ne andò per ragunare più forze a c a s a ” (Tommaseo). non ante debet attolli quam utraque acies se junxerit” (Veget. În dialectul vallon (Grandgagnage. ºi în cursul cãruia toþi oamenii stau în picioare. terme ecclésiastique. Adverbul acasã. domum” cãci nu numai corespunde italianului ºi spaniolului: „a casa”. aºa fãcea! Aºa acatastasie. ca termen bisericesc: 1. 3. neºte paraleluri romanice. care nu ºeade jos. rugãciunile. ceea ce nu are a face etimologiceºte cu z b e r a r e = lat. (ex) balare „bêler”. per timore di questa lega. fem. – Ocol.).: am sã dau acatiste pe la toate bisericele ca sã te blasteme” (L. aºa fiind moda în epoca fanarioticã. 2. n.c a s a m pentru clasicul „domi. Casã. Cel mai vechi Acatist românesc tipãrit este acel moldovenesc al mitropolitului Dosofteiu. 21) în loc de „chez” se zice „amon” = = „à-mohon” (à-maison). Italieneºte. cronicarul Zilot (p. Nici cã prin gînd îi trecea! Care mai de dimineaþã I se arãta în faþã. trebui sã fie latin rustic: a d . de ex. – Zberet. M. în genere. v. în acelaºi timp cu Psaltirea în 163 . orice rugãciuni ºi cîntãri cãtrã Nãscãtoarea de Dumnezeu. Ce-i zicea. care n-a circulat niciodatã în gura poporului român.. schimbîndu-se cuvîntul principal. ieºit in-4 la Uniow în Galiþia la 1673. cel puþin ca fond dacã nu ºi ca formã. De e strîmb sau dupã lege. Grecul ¢katastasˆa. „Aide acasã!” sau „aide î n p a t !” exprimã aceeaºi noþiune de: „aide la o d i h n ã ” prin care vînãtorul crede a înºela pe iepure. I. de aci. Vînãtorescul: acasã! îºi gãseºte ºi el. într-un text medieval citat de Littré: „vos voliez venir à nos e à ceaus qui sont à c h e s nos” = „voiaþi a veni la noi ºi la cei ce sînt acasã la noi”. vechi „à ches” = „ad casam”. Aºa scîrnavã domnie…!” ACÀTIST (plur. cîntãrile. în orice caz. acatiste). cari ne permit a bãnui o veche origine latinã: „Au lit! au lit. la Macchiavelli: „Il Re. „ 'Ak£qistoj..A C AT I S T E foarte interesant cã strigãtul vînãtorului se cheamã la olteni z b e r e t . care face aceste rugãciuni ºi cîntãri. de ex. – Vînat. ci este vechiul roman (ex) barritus „cri de guerre”. 45) îl întrebuinþeazã vorbind despre Mihai-vodã Suþul: „Unde iese ºi cum merge. bouleversement. subst. rîcnetul ce izbucnea tocmai atunci cînd legionarii nãvãleau asupra duºmanului: „clamor autem. s.). dar rãmînînd aceeaºi construcþiune ºi aceeaºi idee ca în acasã. chiens! exclamations pour faire quêter les chiens. désordre. serviciul bisericesc care în seara vinerii din a cincea sãptãmînã din Pãresimi se face în onoarea Nãscãtoarei de Dumnezeu. ceea ce se dã preutului. dar pe care totuºi.

A se vedea la fiecare din aceste cuvinte. M. tãlmîcit de pre limbã slovenšascã pre limbã rumãnšascã trudolšubiemŠ i tŸaniemŠ preosvšaŸennago kyr otca Dosotheša.). în Oltenia: d a f i n . 1883. macédo-roumain: saisir. Robinia pseudo-acacia. ps. acãþu-mã = applicor. Acacia blanc. se acaþã de orice-i vine înainte. în multe locuri se pronunþã: acaþat. prin scãderea lui c între vocale la g: agaþ. agîþ. Arbore cunoscut la noi mai mult sub numele de s a l c î m .. În Dicþionarul româno-latin bãnãþean. (acãþat. În Moldova. ªi þi-ar cãdea unghile Sã n-acaþi cu dînsele!…” În Psaltirea transilvanã a lui Corbea. dupã localitãþi. în Banat: b r a g h i n . în unele locuri: a r c a þ . agãþat. cu care uneori îl confundã poporul. Tr. Rok 1673. m a g r i n . ºi s-o-nãlþa Cît de cer s-o acãþa…” 2ACÀÞ 1ACÀÞ 164 .). acaþare. sau: acîþ. attraper. (plur. acãþare). „Cel ce e pe cale de a se îneca. akátz) se întrebuinþeazã mai mult în Transilvania. LXXXVIII: „ªi într-a ta bunã vrére ªi cornul nostru putére Va lua. vb. in-16.m. se acaþã de forma veºmintelor mele. kanonŠ voskresenŠ i proiša spasitelnyša molby kŠ Gospodu naŸemu Iisusu Christu. s. mitropolity Suavskago i vseša Moldavskia zemlša. acaþi). Termenul acaþ (= ung. Specimen din text: „Bucurã-te cã pre filozofš nemãestri š-arãtaº. daco-roumain: suspendre. Rom. acãþat = applicatus”. agãþ. în Acad. Titlul. 422): „acãþ = applico. fãrã a trece pe netonicul a în ã. Românii din Macedonia zic: cãtuºa acaþã ºoareci = mîþa sau pisica p r i n d e ºoareci” (L. Neavînd ce sã-mi împute. Se mai zice la prezinte indicativ: acãþ. 107). l. p.A C AT I S T versuri. În balada Corbac. prin epenteza lui r ca în a r þ a r .. din 1700 (ms. b a g r i n .. din contra. circa 1670 (Col. este curios prin amestecul limbei paleo-slavice cu româna: Preestnyš AkathistŠ i molebenŠ presv‚tyi Bogorodici. accrocher. pe care nu-l cunoscuse Cipariu (Principia. Se rosteºte de asemenea. blãstem asupra corbului: „Ori de mine tu-þi baþi gioc? Rãmîneare-ai fãrã cioc. agãþare. V Monastiru UnevskomŠ typom izobrazisša. bucurã-te cã pre ceš meºterš de cuvinte necuvîntãtorš š-aŠ vãdit…” Cel întîi Acatist românesc cu litere latine este: Acathist sáu cárte cu múlte rugatsúni pentru evláviea fiestequarui crestin. publicat de celebrul Samuil Klain (Micul) la Sibii.. 1801.

tot aºa româneºte acãþare se trage din prepoziþiunea a = „ad” d-a dreptul din c a þ ã „croc”. zinele se ciudirã de necaz cã nu puturã sã-l p r i n z ã …” Apoi idiotismul: acaþã fricã = p r i n d e fricã. bãþul cu cîrlig în vîrf prin care pãstorii p r i n d oile acãþîndu-le de lînã sau de picior. Mostre I. zinele se nîirirã cã nu puturã sã-l acaþã…” „Eu nu sunt tatãl tãu cel adevãrat. iar infinitivul substantivat acãþare se aduce o datã ca: „appensio” ºi altã datã ca: „haesitatio”. – Atîrn. Dobrogea. Proverbial: „Se acaþã de om ca scaiul de oaie” (P. s’accrocher” vine de la „croc”. de ar fi cît de avut: „Ciobanii lui Dobriºan. În texturi noi n-am putut constata pentru acãþare aceastã desfãºurare a unui sens secundar de „gîngînire.ACAÞ „Gherghino. Caþã. ªed în c a þ ã rezemaþi. Simu. 46) Acaþ este în limba românã un rest din viaþa pastoralã. Haþeg). passim): „Eu nu escu tatãl a teu acel de dialihia. Nu lipsesc însã paraleluri pentru o asemenea asociaþiune de idei. De aci. haesitator”. Orlat). Ei sînt boieri de divan. com. Transilv. haesitans. II. Cîte-o peatrã nestimatã.i aninatã…” (Burada. a prinde cu vorba. Petrescu. Cu caftan toþi îmbrãcaþi. 5) reflexivul: acaþu-mã se traduce prin „haesito”. Chiar lãtineºte 165 . ci te-am acãþat pe arîu… Cum îl vãzurã ascîpat. com. 185) A prinde oaia cu c a þ ã . Olteanu. „houlette”. tatã! ado toporaºu sã bat un cui colea lîngã sobã sã-mi agîþ a ghebã sã sã usuce. a înºela pe cineva. Prov. de unde apoi adjectivul a c ã þ ã c i o s „haesitabundus. cã-i plinã dã apã…” (T.. Macedo-româneºte dupã basmul despre Fãt-Frumos (V. Lupºeanu). În dicþionarul lui Bobb (I. „Sã nu mai umbli cu c a þ a ªi sã-mi amãrãºti viaþa…” (Pann. v. Teodorescu. pe cînd pentru noþiunea proprie de „nexilis. se cheamã ciobãneºte a acãþa. Transilv. vom vedea mai jos cã unul este iarãºi de origine ciobãneascã. connexivus” se dã a c ã þ o s . a umbla cu minciuni. ci te-am p r i n s pe rîu… Cum îl vãzurã scãpat. Ciobanul nu face un pas fãrã c a þ ã . Ialomiþa. De plãteºte lumea toatã Sus pe c a þ ã . Din cei doi sinonimi ai lui: a t î r n ºi a n i n .. Precum franþuzeºte „accrocher. a fi greoi la vorbã sau la hotãrîre” din sensul primar de „aninare”. se zice: „a umbla cu c a þ a ”. „S-a acãþat ca o veveriþã” (R.

de frica cînilor…” ªi ceva mai jos: „… cum vine duminicã. Pare a exista numai în dialectul daco-român.. înot. Explicaþiunea din urmã ni se pare a fi mai probabilã. v. ºi atunci racãþ ar putea fi dacãþ.. not etc. p. Dupã fonetica istriano-românã. acãþãrare). în Ciubãr-vodã (Muza I. viºinap ºi vin! Cîþi marþoli s-au rãdicat. ce sã vadã? vede un bãiet cã se acãþera pe stîlpul porþii. pe de altã parte. rescuþ = desculþ. 29). de ex. 95): . p. 7): „…eš se cãþãra cu šuþime asupra acestorŠ stîncš. Româneºte aceeaºi bifurcare de sensuri ne întimpinã mai jos în a t î r n . oare ce ar socoti în gîndul lor despre prezidentul din Roman?…” Sau în Critil ºi Andronius (Iaºi. Cu a-: La I. Creangã. rãmîne numai caþ. pe care I. În dialectul istriano-român se zice acaþ sau acãþ cu sensul de „prind.. Fãrã a-: La Alexandri. cu perderea iniþialului a-. III): „Cînd m-ar vedea înpricinaþii cãþerîndu-mã zi ºi noapte pe scarã. albesc. cum îi treaba bãieþilor. dar nu sigurã. dupã cum în istriano-româna el s-a perdut în forma c a þ în loc de a c a þ (Miklos. Stamati. se acãþera pe cele garduri ºi se hlizea cu ceilalþi bãieþi…” (Conv. în Povestea lui Stan Pãþitul: „…. Mai curioasã este forma istriano-românã racãþ. ACÀÞÃR (acãþãrat. perzîndu-se iniþialul a-. 111) o explicã prin prefixul re-. ca în: rentše = înainte. Pentru cei ce vor putea Sã se caþere pe ei! 166 . mai adesea însã. p. ne duce iarãºi la o formã istriano-românã racãþ. Ipate ºi cu Chiricã se ieu ºi se duc la horã în sat. de unde derivã.. Untersuch. format prin analogie cu: înãcresc. I. dar care poate sã aibã ºi alte explicaþiuni. respart = despart. cu prefixul d. fiind însã chiar aci mai rar decît simplul a c a þ . Chiricã. Mai adesea se zice caþãr. ºi cînd se uitã mai bine. se rãped cînii sã rupã omul. 1794. înhaþ”. nu altceva. pe de o parte iniþialul d trece uneori în r. 1877. – Agãþ.ACAÞ haesito nu este decît intensivul lui haereo. ca ºi-n macedo-româna. care era neapropišate pentru mine…” Strînsa legãturã de sensuri între acaþãr ºi a c a þ se învedereazã mai ales cînd ambele vorbe ne întimpinã alãturi. vechi haeseo „anin”. 23. De a cãrora vîrf nalt Nãfrãmi cu bani s-au legat. vb. bunãoarã la C... Se întrebuinþeazã mai totdauna reflexiv: a se acãþãra. Acaþãr. înãlbesc. Înfingîndu-i în pãmînt. Maiorescu (Itin. lit. un prototip înacãþ.: reschid = deschid. grimper. în loc de simpli: acresc. 18).La cîte buþi s-au dat cep De mied. în Scara mîþei (sc.

f.. Cuvîntul n-are a face cu ac „aiguille”. étui à aiguilles. 2-ac. ACÃ-. – Caþã. v. Acaþ. s. croitorie din croitor. tique des moutons. a c o n i þ ã ºi a c a r . -ulo. A c ã þ î n d pe vîrful lor Stegurele fel de fel…” Cine se acaþãrã nu face altceva decît a se acãþa mai de multe ori. lãdiþã etc. Taslãu). de fluturi). Neamþ. – -ur. – Caþãr. „Uneltele de cusut sînt: ac (cojocãresc. 2Acar. Iser. fabrique d’aiguilles. c. întocmai ca: abagerie din abager. mic. c. Trecerea la feminin în acãriþã din forma organicã „acar” se datoreazã analogiei sinonimului c ã p u º ã . Pe carii i-au rãsãdit Pe drumuri ºi prin oraº. s. – v. Sufixul verbal -ãr reprezintã aci pe -ur = lat.acarn i º t e . ¥kari. de unde ºi italieneºte: a c a r o dei montogni.este orga167 2ACÃRÌÞÃ. trecerea la feminin în acãriþã se explicã prin analogia altor cuvinte cu un sens apropiat: cutie. este de aceeaºi naturã morfologicã ca în scut-ur din scot = lat. aþã ºi acãriþã” (C. urmeazã trecerea lui u în ã ºi chiar în e: acaþ-er.. acãriþe).” (Cihac). ACÃRÌE. „Ciobanii poartã uneltele lor de cusut într-o acãriþã” (Mironescu. Rîmnic-Sãrat. pentru a exprime noþiunea frecuentativã. aiguilles en général. Bogza). (plur. -ÀCÃ. sau în turb-ur din turb = lat. – Acãtare.ACÃRIÞà Cîþi brazi din munþi s-au adus. turbo. cãpuºã. 1ACÃRÌÞà (plur. acãriþe). pediculus ovinus. „grimper”.. 4: „acãriþã.. ar trebui sã fie a c ã r e l . 97). Lungimea materialã în acaþ-ãr din a c a þ . Ca deminutiv din a c a r . v. t.f. Termen întrebuinþat mai cu seamã în Transilvania ca sinonim cu c ã p u º ã : „acãriþã. Schaaflaus”. în care -r. de unde apoi. cizmãrie din cizmar etc. Wtb. despre cari vezi la locul lor. 3. mare. „quincaillerie. goangã ce se face pre oi cu foale mare” (Lex. Explicînd pe franc. prin acomodaþiune cu i din þ = ti. Littré observã: „on s ‘a c c r o c h e pour g r i m p e r ”. acarus = gr. 3ac-.f. Negoescu.. s. acarniþã. Sinonim cu . excutio. Forma organicã e acaþ-ur. Format din a c a r „fabricant d’aiguilles”. ci derivã d-a dreptul din lat. De aci apoi prin analogie cu acãriþã. Bud. 2Acar. – v. de zool.. v.

158 b. 168 . 1883. ºi la ce l-au adus pãcatul…!” [Dupã comunicarea lui Aureliu Candrea. Filiaþiunea morfologicã este darã: acar + cãpuºã acarã acãriþã + miel mielãriþã E foarte interesant a urmãri asemeni cazuri de analogie. cu ec. acest – cest. 4): „îngerulŠ Domnuluš pogorîša în acãtare asuri în lacŠ ºi turbura apa…” = span. pe care ne-o dã Anton Pann (Prov. II. 1648. unde -r. dar care nu o datã ne întimpinã în vechile texturi.2 I. Deja Lexiconul Budan (p. pron.. l. cu însemnarea de „bon.). 442): „Acãtare. descia em c e r t o tempo”… Evangeliarul transilvan. se zice ºi m i e l ã r i þ ã (L. 129): „eu acãtare poamã nu sînt. Vorbã pe cale de a dispare din grai.III. cari ar rãmînea pentru totdauna enigme din punctul de vedere curat fonetic. Ioan din Vinþi. XI. v. ºi gros. s-a conservat latinul t a l i s cu sensul de „excellent”. precum bãnuia Diez (Wtb. B. ªi ce gîndia el sã facã. indeterm. Cu acelaºi sens în Transilvania: „La noi mai auzi pe bãtrîni zicînd despre o persoanã sau un lucru: nu-i acãtare. f. (Io. Tr. ºi la ce se ispitia. excellent. – Mielãriþã.nu se putea naºte pe calea curat foneticã. Q u i d a m ”. Luc. Ambele însã nu derivã din lat. descendía en c i e r t o tiempo = portug. ci numai doarã prin aninarea analogicã a finalului -ãriþã din acãriþã. dar nici fiece pasere nu mã mãnîncã”. ci din eccu-talem. Forma amplificatã acãtãrilea (= acãtare-le-a). numai îºi cernia barba. ca în: talis vir.sau în cîn toate limbile romanice: acel – cel. burduhos ºi bãtrîn. În locuþiunea proverbialã munteneascã. Bianu. un certain. zise unulŠ deîn uceniciš luš cãtrã elŠ” = et factum est. 245. V. m. 1689. quum esset in q u o d a m loco orans… = ™n tÒpJ tinˆ… Italieneºte acest pasagiu se poate traduce foarte corect: „in c o t a l e luogo”. descrie în urmãtorul mod pe domnul moldovenesc Duca: „Era om nu prea înalt.. circa 1670 (Col. talis et tantus etc.s. Cãpuºã. 3) a observat identitatea între românul acãtare ºi italianul c o t a l e . quidam. 143).ACÃRIÞà nic. Cronicarul Neculce. precum ºi la noi în adjectivul t a r e . ACÃTÀRE. exquis”. cumŠ pãrãsi. talis dignitas. I: „ºi când sã ruga elú în acãtare locŠ. În Vocabularul bãnãþean.devenit prefix ºi trecut în ac. pe atîta se cunoºtea cã nu avea acãtare minte sau frica lui Dumnezeu. mai circuleazã în Moldova. p. adecã: nu e mare treabã de el” (I. aequetalem. Tîrnava). acolo – colo etc..

„c u t a r e loc” = „à savoir tel lieu”. pe cînd românul acã.. acãþãri). atal) Accentul pe a treia silabã. 422): „Acãþat. ACÃÞÀT. O datã tripletul dobîndit. a provocat perderea uneia din silabele anterioare netonice: (a)cutàre ºi a(cu)tàre. De ex. Macedo-româna a pãstrat numai o formã: ahtare.pe un albanez a k ã -.. Alãturi cu acãtare. part. v. – Atare. c u t a r e : „à savoir tel”. – Ahtît. Dar atunci de ce oare sã nu se pretinzã cu acelaºi drept a fi albanism ºi italianul c o t a l e ? v. „a t a r e loc” = „un pareil lieu”. Genealogia lexicã este: eccu-talem *acotare *acutare acãtare cutare (it. sem.. sem. derivate dopotrivã din lat. sem. eccum ne apare nu numai în acãtare.. a redus în forma cea mai completã pe vocala clarã la vocalã obscurã: acotàre – acutare – acãtare. 3ac-. 466: „… da ce sã nu fie un lucru acãtãrilea?…” Ibid. 169 . pe de o parte. 290: „… dupã Irina ceea nu-i niciodatã borºul acãtãrilea…” Ibid. 293: „… somnul ce-l pãlea mereu nu-i pãrea acãtãrilea…” Ibid.f. Tr. 6: „… aºa li se cade. Vocabularul bãnãþean. ne mai întimpinã: c u t a r e ºi a t a r e . fãrã care ar fi fost de prisos ºi trebuia sã pearã douã din cele trei forme. a t a r e : „un pareil”. v. circa 1670 (Col. – Cutare. între cîtetrele este aceeaºi legãturã ca între acest. p. I. s. ACÎÞ A ACÃÞÀRE (plur. 1883. I. acum. aci etc. acest. iar pe de alta. acel. – Atît. ci într-o întreagã familie de cuvinte curat romanice: acolo.. VII. De aci rezultã cã graiul românesc poate sã aibã nevoie de cîtetrele. Applicatus”. cã. s-a operat apoi o micã diferenþiare de sensuri. Agãþare. Sub raportul material. – Tare… ACÃÞ v. Agãþat. eccu-talem limba românã a cãpãtat un triplet foarte interesant. Astfel acãtare însemneazã: „un certain”. cotale) atare (span.= lat. II. l.A C Ã Þ AT Contemporanul V. de-i femeia acãtãrilea. E curios de a vedea pe unii cãutînd în macedo-românul ah. „acãtare loc” = „un certain lieu”. ecc-istum. infinitif substantivé d’a c a þ : action d’accrocher. Acaþ. nãscutã prin scãderea guturalei din acãtare. -ã. passé d’acaþ. cest ºi ast sau aest. o ucid…”] Din lat.

271). fem. s. Vine d-a dreptul din ungur. Bobb. p. v. Hîrdãu. denier.n.. Acaþ. – v. întrebuinþat mai ales în Transilvania pentru acele fire a c ã þ o a s e ale viþei. acceaua. sou. „Acãu. seau. 104-9) a înlocuit pe b a n prin „a r g i n t ”. ªaineanu (Elemente turceºti. lit. cari mai obicinuit se cheamã cîrcei. explica legenda de mai sus prin: „b a n cu marca Moldovei”. – v. a k ó „seau. v. Bud. literal170 mente albicios. ACCÈ (art. – v. baquet.. ACÃÞÃTÙRÃ. monnaie. 5: „acãþele. t. într-o notiþã comunicatã lui Papiu (Tes. plur. – Cîrcel. ACÃÞÃTOARE.) se zicea „capreolus”. Cuvînt aproape necunoscut în România. o mãsurã de 40 de cupe” (Lex. Cãþãrãtoare.. Termen foarte frumos.. de botan. accele). ACÃÞÃTÒR. III. ACÃU (dupã Iser. cu litere cirilice: akce.. 1884. plur. Acest cuvînt. 28). muid” (Cihac). plur. figureazã pe banul moldovenesc din 1573 al lui vodã Ion cel Cumplit: Rãposatul Laurian. Agãþãtor.ACÃÞÃCIOS ACÃÞÃCIÒS v. vrilles ou mains de vigne. Latineºte (Varro. Papadopol-Calimah (Conv. fiindcã se a c a þ ã r ã ca o caprã. o mãsurã de patru vedre” (Pisone). Acaþãr. Plin. ACÃÞÒS A ACÃÞÃRÀRE v. Agãþãturã. ACÃÞÈLE. 7) a zice: „acceá. ACÃÞÃRÀT A ACÃÞÃRÃTOARE. „Acãu. s. subst.: acoae). cîrcei la viþa de vie”. I. Acaþ.f. – v. într-un studiu intitulat: „Despre moneta de a r g i n t accé a domnului Moldovei Ion-vodã…” Aceastã eroare a împins apoi pe d. – Acaþãr. Agãþãtoare. D.. numele monetei de a r g i n t a lui Ioan-vodã cel Cumplit din anul .A.

6: „Acè mã tem la dzuâ cumplitâ…?” Ps. fie de argint sau de aramã. Uebersicht d. 132 a: „Acè þ-ântorcš mâna de la arme De nu-þ laº direapta sã-š destrame?…” F. „ªi-š va mustra de ocarâ Pentru carša-l supãrarâ. În adevãr. ci numai de a r a m ã (Sturdza.Acè vã uštaþ munþŠ închegaþ…?” „Q u a r e tristis es. (Zenker). 248). Doamne. Aslam. A-CÈ. cari stãpîniserã Moldova în curs de veacuri. fie de aur. 91. XLII. ACÈ. ticãloºiš.. XLII. Codex Cumanicus. Doamne sfinte. Este întocmai ca un „sou” francez de cinci centime.. XLI. Deºi darã turceºte aka însemneazã „blanchâtre” ºi „argent monnayé”. Cu mânie le va dzâce: Acé stãturâ cu price?…” F. sufletulŠ mšeu. -aci. -ÀCE. – v. 69 a: „Acè. 2: „Acè mâ urniº ºi acè trist îmblu…?” Ps. în dialectul turc al cumanilor. p. în care el sã ai bã sensul general de monetã. 2 b. 171 . cu atãta greaþâ. Münzen. Ne-aš pãrãsât ºi nu þâi parte…?” F. din 1680: Ps. 130 b: „Acè. 151. Este una din vorbele cumanice rãmase în limba românã pînã în secolul XVI ºi mai încoace. În Psaltirea slavo-românã.A-CE 1573”. 1Aceea. XLIII. 17:. anima mea et q u a r e conturbas me…?” „Q u a r e me repulisti et q u a r e tristis incedo…?” „Q u a r e faciem tuam avertis…?” „C u r timebo in die mala…?” „Ut q u i d suspicamini montes coagulatos…?” În Psaltirea versificatã. – v.. 5: „Acè mãhnit eºtú. pourquoi? à quoi bon? Necunoscut astãzi. accé însemna „pecunia”. – 2Acel. v. XLVIlI. adv. Faptul este cã de la Ion-vodã nu existã nici o monetã de argint. ºi acè mã turburedzŠ…?” Ps. acest frumos adverb de întrebare e foarte des în scrierile mitropolitului Dosofteiu. 92. din 1673: F. 24: „Acè faþa ta o întorcš…?” Ps. Bud. LXVII. ci din vreo altã limbã turanicã. 1880. 43). – Sim. ne-aš urnit departe. totuºi nu de la turci d-a dreptul au putut moldovenii sã ia acest cuvînt. þ-ascundzi sfânta faþâ De noš. „ban” (Kuun.

qua re”. de Domnš tare. dar atunci ar trebui accentat: acè. De-š mustrâ pentru gudšaþe Bãnuindu-º schimbând fšaþe. ªi-š cuprinde fricâ De nu pot nemicâ. – Drep-ce. – Derept-ce. Cît staŠ de sã mirâ: Acè sã-nglotirâ?…” În Paremiarul din 1683. a ce ºi înþelepurea sufletului.pentru ce”. El este mai elegant ºi mai energic decît construcþiunile actuale „la ce”. sã aflu a ce dorišamŠ sã audzŠ…”. ªi le grãšaºte cu scrãbâ: Acè faceþ lšage strâmbâ?…” F. II. pe cînd. în Sinaxarul din 1683. de ex.q u i d . Într-o predicã mãhãceanã din 1619 (Cuv. 1Aceea. la 24 novembre: „am întrat în curabie sã mãrgu la IerusalimŠ. în cari totodatã urechea simte cele douã elemente.A-CE Cât sufletul nostru în prav sã sgrãcšaºte ªi vintrele nostru-n pãmânt sã lipšaºte…?” F. 69). pe care o gãsim chiar la mitropolitul Dosofteiu. de asemenea dispãrut din grai.. 121) ne întimpinã ceva analog: „Evanghelie dzice: tatãlŠ nostru cel ce eºti în ceršure. XLI. . – v. 172 ACEÀ. Cã-ce. în a-ce ele s-au contopit pe deplin. ci numai doarã prin „qua de re”. – 2Acel. unde lãtineºte nu se mai poate traduce prin „quare”. anume „derept-ce” sau „drep-ce”. v. ºi înirema sã înralþi asuprã de ceršu. 2 a: „Acè ghremetirâ limbile ºi nãroadele?…” Alte exemple vezi mai sus la 13A (p. „de ce”. mitropolitul Dosofteiu întrebuinþeazã un alt adverb. 148 b: „Dumnedzãu stãtu-n zbor mare De Dumnedzãš.c e mãhnitŠ înblu…?” „Q u a r e oblitus es mei? Q u a r e contristatus incedo…?” Adverbul a-ce reprezintã pe latinul a d . Nemic nu ne-ar împedeca de a-l scrie fãrã trãsurã de unire. 75 a: „Cînd eš sã adunâ Domnul îi detunâ. d.. Precum franþuzeºte nu se confundã adverbul „pourquoi” cu construcþiunea „pour quoi” sau lãtineºte „quare” cu . cã Domnedzeu elu au faptu ceršulu ºi pãmãntulu…” Ca sinonim cu a-ce. bãtr. tot aºa vechea limbã românã poseda ºi ea alãturi cu adverbul a-ce construcþiunea „a ce”. 10: „Acè mã uštaºŠ ºi d r e p . – 1Acel. pentru a se înlãtura în lecturã posibila confuziune cu pluralul de la a c . f. Ps.

Doamne Sfinte. avînd o funcþiune intermediarã între pronume ºi adverb. ca unul ce servã a exprime o situaþiune mai apropiatã. poate sã-lŠ ucigâ fãrã nice de o certare…” Ibid. f. Aceea. f. – Iasta… ACÈEA. v. E învederat cã în fraza: „ai jucat prea mult.ACEEA ACEALA. aceasta se întrebuinþeazã foarte rar. 82 a: Ps. 1646. sã nu-i vorovascâ cu mušarša. invariabilã. ceci. – Aiasta. Deus. de va face aasta de doâ. De-aasta-m daš bucurie Inemiš ºi veselie…” Dosofteiu. Dumnedzãule.. Acela. 5 b: „Iarã spre noi. cînd umblã mult”. f. Dumnedzãule. Deus. certarša lui sã fie moartša…” Ib. De ne-ntoarce la blândšaþe. f. în primul caz însã noi avem a face cu un element neutru invariabil. virtuti tuae: confirma h o c . Etimologiceºte. ci o locuþiune neutrã. pe cînd în cazul al 173 .. 1673. tinerš ºi bãtrâniš…?” Ib. 1680. nice feorii lui nu vor încãpša sã moºneneascã acéle ocine…” Dosofteiu. ça. aasta caré o lucraº întru noš…” „Manda. LXVII. aceea în propoziþiunea: „fiindcã am umblat mult. întocmai ca ital. întaršaºte. ça. cu acesta scoposŠ cumŠ sã cadzâ pre mãna lui. i a s t a . fiind înlocuit mai mult prin a s t a . a i a s t a . quod perfecisti in nobis…” În viul grai. Þ-aš însãmnat de mainte Strãlucoarša sfinteš fšaþe. – Asta. f. cari însã ºi ele circuleazã mai puþin decît a c e e a cu varianturile lui. nice el. Corelativ neutrului a c e e a . cu putšarea ta. „nom général de chose” (Littré). ºi el tot va vorovi. f. aceasta sã n-o mai faci” nu este un pronume demonstrativ feminin ca în: „femeia a c e a s t a joacã prea mult”.. sã are fi ce bošarin. „nom général de chose” (Littré). fie apropiarea în faptã sau numai în cugetare. ACEASTA. de aceea sînt obosit” nu diferã de a c e e a în fraza: „femeia a c e e a oboseºte. 24: „… de va fi fãcut una ca aasta ºi se va adevãra cu mãrturie oameni de cinste ºi credincšoºŠ. cela. 2 a: „Ce poate fi de povšaste Ca aceasta ºi de všaste De sã zborârâ pãgâniš. 57: „… cela ce va dzice gšupãnu-sãu. – v. Gloate. 29: „Poruncšaºte. de vréme ce sã va arãta lucrul c-au fãcutŠ una ca aasta. 49: „… cela ce va ucide pre altulŠ -au fost tiindŠ moºiile cuiva. ciò. Pravila Moldov.. aceasta e ceva mai demonstrativ. de trei ori.

Astfel. în Psaltirea ªcheianã. În vechile texturi e mai cu seamã des: „drept aceia”. 324). šarã acum ei nu se pot rãpoosa de voi. II. în cari printr-o formã femininã se exprimã o funcþiune neutralã. ºovãieºte între adverb ºi pronume.I. plecîndu-se mai mult în partea celui dentîi. „aceša mãnãîncã carne de om d e r e p t u ace se muncescu…” (Ib.. d e r e p t u aceša se muncescu aºa… (Cuv. 23: „dereptu ae audzit-ai glasul rugãciriei méle…” „…non apponat ultro magnificare se homo…” „…ideo exaudisti vocem orationis meae…” Un act moldovenesc de pe la 1650 (A. XXX. auziþi unele lemne þipînd ºi videþi strecurîndu-se din ele o apã ferbinte?…” Nu o datã în loc de aceia vechile texturi ne dau: acé. I. spre aceea = adeo. . Negruzzi. d e r e p t u ace se muncescu…” (Ibid. De exemplu.R. „…îngerii tremurâ înaite cruciei.R. cã.. scrisã circa 1550: „… aceºte sãntu ceša ce n-au crezut în tatâl ºi în fišulŠ ºi în duhul sfãntŠ. aceea are o funcþiune curat adverbialã: drept aceea = ideo..R. ºi locul sã-º þie cãlugãrii pre unde le spun dirésele ºi pre unde le-au hotãrãt hotarnicii ºi le-au pus stãlpi.ACEEA doilea este un pronume demonstrativ cu flexiune ºi cu moþiune. ce-u priimitu blãstemul pãrinþiloru. luat-aþi seama cînd e ger iarna ºi vîntul vîjie. direptu aceša nime sã nu cutéze a þinea sau a opri…” Într-un act muntenesc din 1649 (A. dupã aceea = postea. d. în Cãlãtoria la iad a Maicei Domnului. 108): „… am înblatu tinderele de-am însãmnat º-am stãlpit cum au fost învãþãtura mãriei-sale lui vodã. „… aceºte sintu carii n-aŠ ascultatŠ de tatã-seu ºi de mumâ-sa. de aceea = propterea… Rolul pronominal dispare aproape cu desãvîrºire. dacã vã puneþi la vatrã dinaintea focului.I. ce-º pãzescŠ lucrul ºi biserica cumsecade.I. Rom. ca ºi alte numeroase formaþiuni analoage în limba românã. din secolul XVI (ms. I. dupã aceša s-au tocmit cu •upãnesa Lenþoe – într-aceša ei º-au cules viša ºi o au dat în mãna gšupãneséi Vrãnceneséi…” Într-un document moldovenesc din 1708 (A. III. bãtr. Acad. „… aceša rãu au grâitu cum voru curvi ºi au fãcut curvie. Într-un act moldovenesc din 1639 (A.5A). 316). 107): „… ni o rãutate niménile de la ei n-au vãzut. 271): „datam carté domnii méle – spre acéša ca sã fie volnici cu cartša domnii méle a chema ºi a strãnge oameni streini…” Cost. într-aceea = interea. III. 214): „…š-aŠ fostu fãcut zapis pe sine pré ace dãtorie. d e r e p t u aceâ se muncescu aºa…” (Ibid.R.): Ps. derept acéša etã cã vã scriŠ…” Într-o mãrturie scrisã în Cotnar la 1618 (A. 39: „se nu adaugã-se dupã acé se mãreascã-se omul…” Ps. 87): „… ºi sã ša ºi acea pãine sã o dea cãlugãrilor.). IX. Scrisoarea XII: „… De aceea.I. 326). d e r e p t u ace sã muncescu…” (Ib.I. 326). adecã fãrã emfaticul -a (v. I.R. într-acé s-au aflat avãndu ºi mãnãstirea Pãngãraþul o bucatã de hotar…” În toate locuþiunile de mai sus. Neutrul aceea. arâ omenii o þinu a-mânã ºi •urâ pré ša strãm174 bu.

Mangiucã înrudeºte pe aceiez cu ital.R. Pann. Ca ºi pronumele feminin a c e e a . mãriša-ta sã nu le crezi…” Foneticeºte aceea „ça” coincidã nu numai cu a c e e a „celle-là”. cã d-aia bieþii români La cîte o întîmplare zic vorba celor bãtrîni…” Picot. ACEIÈZ (aceiat. de Paºti etc. primul element perzîndu-ºi individualitatea prin tocirea consoanei finale. passé d’a c e i e z . 67). a se îmbrãca. vb. Acelaºi. 27: „ajungînd acolo. attillarsi „se parer. Mangiucã. aceiare). ingenioasã la prima vedere. festlich kleiden. endimancher. d. neutrul aceea se rosteºte în graiul poporan nu numai ceea. se cîntã: 175 . Aceiez.” (S. ºi nu e permis de a nu-i acorda un loc separat în repertoriul limbei. într-un document moldovenesc din 1610 (A. cu perderea iniþialului a-. prin funcþiune însã e ceva tot atît de independinte ca ºi adverbul latin „eo” faþã cu cazul pronominal „eo”. Prin deasã circulaþiune „drept aceea” ajunsese a deveni un singur cuvînt. aproape de Cãlãraºi. Acela. Familia. clãtind cu capul. dar poate nu cu totul necunoscut în România. Cuvînt întrebuinþat mai cu deosebire în Banat. ACÈIAªI. cãci italianului attillare corespunde spaniolul atildar. Maidan). – v. ambele din medio-latinul attitulare. 5: „ªi ziceam. mettre les plus beaux habits. ACÈIA. Aºa. dar se mai înlocuieºte încã prin aia ºi ahaia. Ahaia. pronunþînd ca serbii în sonul è (Picot. aceä ºi mai ales: ace. e greºitã chiar în cazul cînd forma organicã ar fi ateiez. – v. Într-o colindã din Ialomiþa. considerînd pe t ca primitiv. Moº Albu I. de ex. Dialectes roumains. îmbrãcat în haine curate” (S. vãdzu cã ahaša ce strãlucša aºa de tare îi un gãitan de aor…” v. Cele douã forme: aceiez ºi ateiez se explicã prin particularitatea foneticã a graiului din Banat de a confunda pe t cu  denaintea lui e ºi i. 13). – Ceea. – Aia.I. în loc de forma cea corectã aceiez. aceiat. De aci. ACEÌAT.A C E I EZ ªi altele vro douãzeci de pasage. 22): „d e r e p -acé sã are ei ºi aduce nescare urice sau alte ispisoace.. s’orner avec trop d’affectation”. Caransebeº. A. Petru s-a ateiat de bisericã. part. p. Liuba. ci încã ºi cu a c e i a „ceux-là”. „Cuvîntul ateiá înseamnã: habiller solennellement. Dialectes roumains. 1884. aceà. Faptul însã este cã ateiez e un simplu rezultat de confuziune dialecticã între te ºi ce. de unde e peste putinþã a trage pe românul ateiez. I. Aceastã derivaþiune. în cari aceea e scris: acaà. – v. com. „A se aceia.

acele).f. Ci sînt ciobãnei. În cãþi rãzimaþi. 1Ac. ca în: albiturã. s. D. Caransebeº. Maidan). Oricum însã. ACEA (plur. vicina acea bunã. 1009: 1ACEL. unele strîmte. pop. s p i n d u l a t u s . Tragod. într-un text adus de Du Cange (v.. Teodorescu. „Aceiat însemneazã înschimbat în haine curate sau aceieturi” (S.. com. o indicaþiune directã la o persoanã. déf. 75) E cam anevoie a se rosti într-un mod hotãrît dacã ialomiþeanul „acioat în glugã” este aceiat „paré”. de ex. vicinile acele bune. v. usque in hunc diem jacuerat”. . Dar nu-s colpãnei. mitratus. un prelat îmbrãcat în hainele cele solemne se zicea „épinglé”. in qua a die primae sepulturae suae intactis membris. acelši. Vorbã bãnãþeanã. Se întrebuinþeazã mai mult la plural. Ci-s cãrunþi de oi: Prin dalbele oi Negri colpãnei. unde româneºte nici am putea sã zicem altfel decît aceiat. cu hainele cele scurte ºi lungi suprapuse. sau a c i u a t „abrité”. cu podoabe. prin aceasta nemic nu se schimbã. A aceià este „a prinde cu ace”. ACEIETÙRÃ (plur. sau „spindulatus”. vicinlši acelši bunš. ba nici nu stã bine denaintea unui adjectiv. Aceiez. Liuba. La macedo-români se zice: vicinlu acelu bunu. art. v. – v. de l’adjectif en macédo-roumain. – Spilcuit. Ceva 176 macedo-român este la prima vedere în urmãtorul vers din Beldiman. Dacã astãzi un bãrbat se îmbracã cît de bine fãrã a avea nevoie de multe a c e . formatã din participiul lui a c e i e z prin sufixul -urã. la bonne”. vecina c e a bunã = „le bon. Poez. Aciuiez. sã nu uitãm cã nu aºa era în trecut. altele largi. În daco-româna: „vecinul a c e l bun” nu existã iar în: „vecinul a c e l a bun” se cuprinde un curat pronume demonstrativ. „ a s p i l c u i ”. nu un articlu. ci trebui sã-ºi asocieze atunci pe emfaticul -a: a c e l a . acolo unde dialectul dacoromân pune ca articlu adjectival pe cel: vecinul c e l bun. Spinula): „Lanfrancus autem Archiepiscopus in tabula plumbea ponderosa valde inventus est. habits de fête.ACEIEZ „Vezi-mi au nu vezi Acei munþi Cãrunþi? Nu-s cãrunþi de fel. Un om aceiat este cineva „tiré à quatre é p i n g l e s ”. ceprazuri ºi cheotori. În glugi acioaþi…” (G. aceieturi). tiviturã etc. În evul mediu.. „spinulatus”. pe cînd acel funcþioneazã la noi numai ca pronume demonstrativ.

pus excepþionalmente fãrã emfaticul -a. plur. De-acolo îl iau în pazã. bãtr. curundu a c e º t i oameni toþi cãtrã domnezeul ei face-e-va de pleca-se-vor. demonstr. 71: „cãnd va lua mušarša al doile bãrbat. Ca sã-i facã cercetare acea mai cu dinadins…” În realitate însã „cercetare acea mai” este aci în loc de „cercetarea c e a mai”. Legenda Sîntei Vineri. d. acei. ªi atunci dzise Aclit înpãrat cãtrã slugile lui: tãšaþi-i capul curundo. fãcãtoršul ceršului ºi al pãmãntolui! audzi-mã ºi ascultã-mã. îl bat în cît le-au plãcut. ca în: „acei români ce nu înþeleg a c e s t e adevãruri”. – Cel. ªi vãzu acelŠ înpãrat muîncitorii lui cã perirã. socotind cumŠ celŠ dentãi šaste mortŠ. ce vošu face c e º t i i magheniþi? ªi dziserã cãtrã élu: sã nu-i tãere capul. ca în: „acel arbure se vede din a c e a s t ã fereastrã”. II. ªi sfãnta Veneri ruga-se acelor muîncitori ºi dzise: lãsaþi-mã ºi ogodiþi-mi sã fac rugãcšuni.177 . a c e l e a . v. dar ºi ideale. îi rup barbã. Doamne. ºarba ta. ªi duserã sfãnta Veneri cãtrã focŠ ºi cãtrã cãldare ºi ce sta înaintré toþi.ACEL „Îi rup plete. ACEÀ (plur. Domneziul mieu. a ta rudã ace mai de aproape?…” Un articlu adjectival acel s-ar pãrea de asemenea a se fi furiºat în urmãtorul pasagiu din Pravila Moldov. ci numai un pronume demonstrativ. ªi sfãnta Veneri sta acii ºi ruga-se cu psalom din sãltiri. în opoziþiune cu a c e s t pentru lucruri mai apropiate. cã spre tine upovãšaºte sufletul mieu! ªi la sfrãºitul rugãcšuniei psalomului zise: amin. ªi dziserã ei: rogã-te curundu. 285): „Copilul meu! fiiul meu! vrei sã ai cunoºtinþã Cu mine. cet. multã silã i-au fãcut. 154–5): „ªi atunci mãnie-sã acel înpãrat cu amarŠ. 1646 f. Ca sã spuie adevãrul. Stamate (Muza. ºi chemã slugile lui toate ºi întrebã ei ºi dzise: spuneþi-mi. În cazul oblic sing. celui. ºi încon•urã-i acei muncitori ºi arserã toþi într-acel as. acelor.. de va putša arãta înaintša gšudeþuluš cu mãrturii ca acéle destoinici de-a sâ créderša…” În fapt însã nici aci nu e vreun articlu. ºi fricã mare fu spre elŠ. aºa dzicea: milušaºte-mã. într-a c e s t a as. 2Acel. acelei sau acei. ªi atunci sfãnta Veneri ruga-se cu lacrãmi ºi plãngea ºi dzicša: Domne despuetoršul. acele). acelui. Aratã ceva mai departe. ºi bage acša fatã în cãldare sã fiarbã în trei zile ºi în trei nopþi. circa 1580 (Cuv. ºi atuînci zise muîncitorilor lui sã aducã o cãldare ºi sã piisedze petri ºi seu. – Acela. ºi se aducã blumbu ºi smoalã. rogu-te sã faci meseréré ta ºi sã dai mãriša-ta celora ce vorŠ face poménâ mie ºi prinosul ºi letur. ºi spãrie-sã. Depãrtarea sau apropiarea pot fi nu numai materiale. ªi doserã sfãnta Veneri sã-i tae capul. ºi eºi o parã diîn focú mare diîntr-acel foc al lor.. ca o licenþã poeticã pentru a cîºtiga o silabã. Tot aºa numai prin nevoia metrului se explicã la C. pron. sã mã rogu cãtrã Hs. cãci în altele cincizeci de pasage din aceeaºi Pravilã figureazã totdauna denaintea adjectivului: a c e l a . pãrintele a tut þinotul. 2ACÈL. ºi l-au dus de l-au închis.

ºi fiorii lor. I. E de observat. cã la Plaut e c c i l l u m (= acel) ne întimpinã de vro ºeapte ori. Numai emfaticul a c e l a . ne mai apare raportul numeric între ambii demonstrativi. ºi holdele lor ºi dobitocele lor toate. et si domus super semet ipsam dispertiatur. nu poate sta acéša casã…” „… si regnum in se dividatur. În graiul românesc însã fiind o tendinþã foarte pronunþatã de a postpune elementele pronominale.ACEL ghie ºi lumãnare. precum vom vedea mai jos. Negruzzi) Peste putinþã de a zice: „la crîngurile acele. ºi poate chiar mai mare. 24–5: „…de va împãrãþiša de ša-ºi înpãrþi-se. ºi de va casa de ša–ºi înpãrþi-se. Harl.. afarã de cazul cînd acele e o scãdere foneticã poporanã din a c e l e a .: „Cine vorbeºte? – A c e l a ” sau. afarã de corelaþiunea logicã între acel ºi a c e s t . Domne. a c e i …. Alexandrescu) sau: „Acel ºes. în gura poporului circulaþiunea lui acel cu diferitele lui varianturi faþã cu circulaþiunea lui a c e s t cu varianturile lui este cam ca 7 cãtrã 3. acea dumbravã ºi colnicele cernite Îl privesc. L-acele crînguri. blagoslovéºte-e.: Dosofteiu. De ex. ºi fãrmãcãtoarele. de ex. În adevãr. în treacãt. ci numai: a c e l e a . de aci urmeazã cã circulaþiunea lui acel e rarã în comparaþiune cu a lui a c e l a . 1673. „Omul a c e l a vorbeºte”. 2: „…maš vrãtos ca ºi într-a c š a š a noapte întru carša patina cša de bunâ voae au suferit…” Sau: Act moldovenesc din 1639 (A. ºi fugã de ei toate duhurile réle. casele lor. I. pe cînd e c c i s t u m (= acest) abia dacã va fi de vro douã. R.. non potest domus i l l a stare…” 178 . l-acel izvor…” (Gr. ºi de-a lui jale parcã-s ºi ele mîhnite…” (C. nu poate sta î n p ã r ã þ i š a acèia. ºi vor cinsti a  a s t a dzi. gîndea cu jale L-a tinereþei veselã vale.). III. p. la dumbrava acea”. ºi sufletele lor sã fie luminate. „Ne-ncetat tristã. 6311 B. Simplul acel trebui pus totdauna denaintea unui substantiv sau adjectiv. poate sta singur sau a urma dupã un nume. niciodatã singur sau la urmã. pref.. e cela ce nu o va cinsti aasta dzi venerea mare…” În acest pasagiu. 94):. Marc. la izvorul acel.…pentru a c e l a loc au avut cãlugãrii de Beserecani pãrâ cu Dumitraºco…” În urmãtorul pasagiu din Evangeliarul de la 1574 (Ms. În limba veche a c e l a uzurpã adesea locul lui acel pînã ºi denaintea numilor. British Mus. non potest regnum i l l u d stare. despre care mai jos. a c e l a .

în Povestea lui Harap-Alb (Conv. 149): „ºi acelu înpârat vãdzu ace cšudã mare…” E de menþionat cã în acelaºi text. 156): „ºi dupâ a c e grãi svãnta Veneri…” (v. el sau quel ºi altele derivã din lat. 31): „au întrebatu pe oare cineva din oameni: a cui este moºiša pe acelu vãrfu frumosu? le-au spusu cineva-º cã este a nostrã moºtenilor Brãneºti. dumnélor auzindu aºa. au venitu la noi ºi ne-au întrebatu: moºilor! a dumnévostrã este moºiša pe acel vãrfu?…” În macedo-româna forma trisilabicã s-a conservat pînã astãzi.. Românul acel. vechi acelu. Kavalliotis scrie: atzšlou. 181): „…apoi aceluia om nu-i trebuie altã negustorie mai bunã…” În graiul nostru vechi. ci numai acè. ca ºi paralelurile sale occidentale: ital..: . eccillum = eccu-illum. deºi mai rar. 1) „ – Ubinam est is homo gentium? – E c c i l l u m video…” (Mercat. quello. silaba finalã rãzãmîndu-se pe accent. 2) „Apud nos e c c i l l a festinat cum sorore uxor tua…” (Stich. a scãzut ºi el în grai la acè.. 1) „ – Toxilo has fero tabellas tuo hero. 3) „ – Filiam ex te tu habes? – Immo e c c i l l a m domi…” (Aulul. II. Aceea). lit. aquelle. 10) „Habeo e c c i l l a m meam clientam…” (Mil. Femininul acea. R. p. într-un loc scade la a c è pînã ºi emfaticul a c e e a (ibid. pe care nu o datã îl gãsim în Plaut. se mai rostea uneori trisilabic: acelu.Sed generum nostrum ire e c c i l l u m video…” (Trin. II. care ne oferã pe trisilabicul acelu. într-un zapis moldovenesc din 1622 (A. fãrã a perde o silabã ca în acel din acelu. 1) 179 . – Abi! e c c i l l u m domi…” (Persa II. IV. III. I. span. bãtr. aquel.ACEL întrebuinþarea emfaticului acela dupã ºi înainte de nume prezintã un chiasmus adevãrat clasic: împãrãþiša aceša acéša casã În limba poporanã de astãzi: I. Creangã. portug. Moldovenii mai niciodatã nu rostesc: acea. În Legenda Sîntei Vineri (Cuv. IV. III. Bojadschi: acelu. reto-rom. de ex. Aºa. d. I. 1877.

care indicã obiecte mai apropiate. f. Rom. demonstr.). de ex. British Mus. cã acelora e înpãrãþiša ceršului. cã aceluša šaste marša ºi acela o au fãcut pri-nsã…”. Ca specimen de energia lui acela se poate da urmãtorul pasagiu de pe la 1650 din Arsenie de la Bisericani (Ms. la Dosofteiu. – Acela. poate fi controversã. acelea). p.. 12 a: „S-avem bucurie de-a sa mîntuinþâ Sã vedem pizmaºiš afundaþš în sâlþâ.). p. Acest pronume compus diferã de simplul a c e l prin mai multã emfazã. – Cela… ACÈLA. din Acad.. cã a l u š šaste marša ºi e l Š o aŠ fãcutŠ…” Radu din Mãniceºti. Învãþãturi. pe cînd c e l a cãpãtat rolul de articlu adjectival. XCIV: „întru mãnule lui-s marginile lumii. Pravila Caragia (1818).. 1680: „…în mânule lui-s hotarãle pãmântuluš. Despre celelalte forme: al (a). acela se aflã în opoziþiune cu a c e s t a . cã a l u i šaste marša ºi î n s u º š au fãcut pre însa…” Silvestru. ori dupã un nume. ãl. Cã-n laþul acela care eš gãtarâ Li s-au prins piorul de sã încurcarâ…” Samoil Clain. ºi nalturile munþilor a l u i sânt.. tot acea înclinare au ºi fiii cei de suflet cãtrã sufleteºtii lor pãrinþi. 81: „Orice înclinare ºi datorie au fiii cei fireºti cãtrã pãrinþii lor. – Cel. totuºi cu timpul ele s-au diferenþiat în dialectul daco-român prin funcþiuni: acel pãstrîndu-ºi caracterul propriu de pronume demonstrativ în corelaþiune cu „acest”. pentru îndreptarea oamenilor: în toatã viiaþa – zice – trebue a învãþa a 180 muri…” . 1651: „ . între alte ºi foarte înþelépte învãþãturi ale sale. Harl. Sturdzan. 1784. aceia.ACEL Din lat. Ferecaþi ceša ce plãngu-se. acolo unde se exprimã cu mult mai moale: Dosofteiu. 20: „Seneca. pe care-l datoreazã particulei enclitice -a (v. ACÈEA (plur. de unde apoi prin emfaticul -a: a c e l a (a c e e a ) ºi c e l a (c e e a ). ahãl etc. celui-là. v. V. pron. Mat. Blaj. ºi vãrfurile munþilor a l e l u š sãntŠ. ºi aceasta au lãsatŠ în scrisorile sale. 5A). 5: „Fericaþi méserii cu sufletulŠ. precum vom vedea mai la vale. ca în pasagiul de mai sus. Deºi acel ºi c e l sînt perfectamente identice prin origine. eccillum (eccillam) românii au tras d-a dreptul dubletul: acel (acea) ºi c e l (c e a ). printr-un grad mai înalt de demonstrativitate. ºi a c e º t i i a cãtrã aceia…” Poziþiunea normalã a lui acela este la finea propoziþiunii. cã aceša mãngãšase-vor…” „Beati pauperes spiritu: quoniam i p s o r u m est regnum caelorum. 6311 B. marele acela între romani filozofŠ. 3. ºi nâlþimile mãgurilor aceluša sânt. ps. 1673. 1574 (Ms. acolo ºi colo etc. Beati qui lugent: quoniam i p s i consulabuntur…” Arãtînd ceva depãrtat.întru a luš mãnâ sãntŠ toate adãncile pãmãntuluš. întocmai ca: acest ºi cest. 1Acel.

: Pravila Moldov. III. cu o a m e n i ca aceša tocmiþŠ de ucidere…” Ibid. I. 106): „…sã fie opriþi de lége ºi de besérecã. I.: Constantin-vodã Brîncovanu. Poporul însã niciodatã nu va zice altfel decît: „acela care…” De asemenea numai acela poate sã înlocuiascã un nume. f. în texturi poporane ºi mai ales în viul grai. Tot acolo. f. 1646. Stat. I. ºi acela popã ce-š va priimi la besérecâ încã sã fie proclét…” ªtefan-vodã Gheorghie. ci numai pe acela.. Letop. ºi într-acel satŠ vor fi toþŠ rãz麊. preceasã de un nume sau de numeralul u n u . e cu mult mai mare decît a lui a c e l . f. milâ ºi sporšu mare…” Constantin Brîncovanu. Stat.. aceša vor fi ºi fii lui D-zeu…” În limba veche nu o datã emfaticul acela înlocuieºte pe simplul a c e l chiar denaintea unui nume. O particularitate a limbei române este construcþiunea lui acela cu conjuncþiunea c a . 1631 (A. f. 60: „…va fi mãrsŠ asuprã-i cu armele goale ºi cu soþii multe ca nu altâ datâ. ºi acelŠ locŠ va fi a totŠ satulŠ…” Ibid. pun uneori: „a c e l care…”. 12: „…sã plãteascã preþulŠ aceii pagube…” În genere. 1695 (Cond. dar încã adesea pe „celui” ºi pe „cet”. de ex. nici dupã substantiv sau adjectiv. unde aceii este un genitiv emfatic în loc de simplul a c e i . 15: „De sã va prileji neºtine sã fie lãcuitoršu într-un satŠ.. 1673. 178): „Precum ºi apostol Pavel grãšaºte. ºi alesŠ cãndŠ va fi o m c a acela sã-i fie de pururša dragâ svada…” 181 . Arh. I. 241: „…a doua zi l-au legat hinu-seu ºi l-au dus legat la Schindir-paºa. El traduce nu numai totdauna pe francezul „celui-là”.. p.. 7: „…acša vitã de o vor strica gadinile. f. Scriitorii moderni. fiind deprinºi cu francezul: „c e l u i qui…”. circulaþiunea lui acela. ms. în Arh. R. 230): „…zicãndu bošarinul nostru Pelin vistišarnicul ºi cu Gherman ºi cu Simion de ªileºeu cum acela sat Mihalul le šaste lor drept de moºie…” Chiar în cazul oblic ne întimpinã uneori. p. 34 b: „U n u l c a acela de la Domnul are Dar ºi bunãtate. O! sã-l batã Dumnezeu h i n c a acela!…” Dosofteiu. Miron Costin. câþ vor sta cu duhul lui D-zeu..ACEL A Nici la capãtul frazei. 1646. 1656 (A. spiritul limbei române nu admite pe a c e l . 1696 (Condica Brîncoveneascã. bunãoarã: Mitropolitul Atanasie. 100): „Pus-am g â n d c a acela ºi dentru toatã inima noastrã am voit a rãdica sfântã mãnãstire aicš pre pãmãntul þãrãi…” Mai cu seamã în: Pravila Moldov. ºi de va cunoaºte vreun l o c Š c a acela bunŠ de moarâ. f. chiar dintre cei mai buni. sã arate stãpãnului sãmnulŠ aceii vite perite…”. de ex. R. ms. 82: „…sã vorŠ despãrþi încâ mai vrãtosŠ de cãndŠ o are bate..

53: „…de-l va fi prea trecãnd cu bãtaša.. saŠ de totŠ cu totulŠ sã fie l u c r u c a acela nice de o treabâ ºi cumu-i mai grozav…” În toate aceste pasage. 113: „…cãndŠ va mãrturisi moaºša. construcþiunea „c a acela” cuprinde în sine ceva superlativ. f. saŠ cu tot trupul. Bacch. „Oameni c a aceia tocmiþi pentru ceva” nu sînt numai „engagés” ci „e x p r e s s é m e n t engagés”. „Om c a acela bun” este mai puþin decît „omul cel mai bun”. cu v r ã j m â º i e c a acéša ºi cu arme. cumu šaste fata întreagâ. f. „q u a m barbarus” (Pl... care însã poate sã fie presupusã numai. bun de gurã” = „quelqu’un qui a la langue très bien pendue” etc. Versul lui Plaut: „Nimis q u a m formido. paralelismul româno-latin se mãrgineºte aci numai în rolul lui c a = q u a m de a da locuþiunii un sens oarecum superlativ..ACELA Ibid. o vom créde. I. corespunzînd astfel. latinului q u a m în: „q u a m saevus” (Plaut. nice šaste cu ºtirša domniei. Aceastã construcþiune se pune generalmente dupã un substantiv ºi înainte de un adjectiv sau de o altã expresiune calificativã. pre aceša sã-i cérte ca ºi pre ucigãtorii de pãrinþŠ…” Ibid.. adecã ceva intermediar între „mai cinstitã” ºi „cea mai cinstitã”. fie dupã nume. de sã va afla pentru u n e c a acélša sã fie luatŠ platâ.. Amph. f. dar mai mult totuºi decît: „omul mai bun decît cutare”. mai mult decît: „u n om ca acela bun” sau: „o m u l …” Func182 þiunea superlativalã e mai puþin simþitã. carele va fi nãscut cu niscare s é m n e g r o z n i c e c a acélša cum are fi cu capulŠ ca de dobitoc. ºi aasta când va fi m u š a r e c a acéša de cinste moaºša…” Cîteodatã chiar de douã ori în acelaºi pasagiu: Ibid. pînã la un punct. face prepusŠ ºi acesta cum sã fie elŠ furatŠ…” Ibid. I.. Unul c a acela. f. 51: „…slugile ce vor înbla ºi în susŠ ºi în •os gãtãndŠ t r é b e c a acélša ršale pentru sã sã facâ ucidere. Quasi-superlativul „c a acela” este un idiotism românesc pe care n-ar trebui sã-l nesocoteascã limba literarã. dupã cum rezultã din context. ba cîteodatã nu se aflã de loc. atunce poate fišulŠ sã sã rãdice asupra tãtâne-sãu…” Ibid. „Femeie c a aceea cinstitã” este „femeie foarte cinstitã”. 53: „orcine-º va ucide feorulŠ. II.. 2) etc. Expresiunea e mai cu seamã energicã atunci cînd substantivul nu e articulat: „o m ca acela bun” e mai foarte. f. 35: „…cela ce va avša în casa sa c i n i i b u n e c a acélša de furtuºagŠ. ne manifesto hic me opprimat…” (Mostell. ce sã dzice vamâ. Aºa.. ca sã i se tae capulŠ…” Ibid. 25: „…orcare vameºŠ va cére vamâ de niscare lucruri ce n-aŠ fostŠ obicéšul sã sã dša vamâ. 72: „…de va fi acel trimis o m Š c a acela sã fie destonicŠ de a-l putša créderša…” Ibid. fie dupã numeral. 2) s-ar fi putut traduce în Pravila lui Vasile Lupul: „fricã mš-e c a aceša mare sã nu mã apuce…” Negreºit. f. la Miron Costin în: „sã-l batã Dumnezeu hin c a acela” se subînþelege „viclean”. 3). chiar atunci cînd superlativul lipseºte în formã. f. în con- .

e foarte obicinuitã. iºtie. Scãderea foneticã a pluralului masculin aceia la acie. sã se scoaþâ amãndoi…” Aci. 344: „Cã fericiþi sînt acie ce sînt fãcãtori de pace. lit. aceala. f. III. 1640. încã sta ºi împrotivã. aproape de bãtrîneþe. cele. f.ACEL A strucþiunea lui „ca acela” cu numeralul u n u . ca în pasagiul de mai sus din Enache Cogãlniceanu. Femeieºti: asta. ca sã-l lase împãrat în locul sãu. dupã moartea sa. fiind pusã dupã substantivul „popã”. aieste. subînþelegîndu-se la urmã: „cu totul nedestoinic”. Teodorescu. De asemenea. 227: „…nu se supunea. fãrã nici o demonstrativitate concretã. vorbind de cei nedemni de preuþie. a scris carte frãþine-sãu craiului. aista. tot acolo.: „PreotulŠ de va fi meºterŠ a lucra în cetate ºi va cerca sã se boereascã ºi va umbla cu nuºii. îndatã chiemã tustrei feciorii înaintea sa ºi le zice: iaca ce-mi scrie frate-meu ºi moºul vostru. care pe u n i i c a acie îi punea Lupul la falangã…” Pravila Munteneascã. pe cînd aceia scade la acie. cee. Stamate. acele…” (P. mai ales în Moldova. construcþiunea „c a acela” îºi recîºtigã intensivitatea. astfel cã mai adesea se poate traduce prin „pareil”: Enache Cogãlniceanu. Pravila zice: „Oarece episcopŠ pentru plata de va pune unŠ p o p â c a acela. Miroslava) O naraþiune despre stafie în graiul din districtul Suceava: 183 .. unde apare mai mult comparaþiunea. Cost. Deci le dau sfat c-ar fi bine ca ºi ei sã se împace…” Tot în Moldova însã. p. „La noi demonstrativele se rostesc aºa: Bãrbãteºti: ista. de nu se va lãsa de unŠ l u c r u c a acela sã nu-lŠ ca mai facâ…” În urmãtorul pasagiu din Povestea lui Harap-Alb de Creangã (Conv. 19 b. Muza. alegãndŠ fãrâ de o nevoe oarecaré de-i va fi lui. 173). aiºtie. dar rãmînînd totuºi un simplu demonstrativ: „…împãratul acela. acee. Iaºi. aiasta. 1877. 26 a: „…pãnâ la moarte însãºi sã aibâ certare ºi despãrþire de bisérecâ sã aibâ. ieste. singularul masculin acela se urcã în graiul poporan la aceala. ori sã se lase de u n e l e c a acélša…” Dar pe aceeaºi paginã. ceala. ºi va mérge în sãborŠ cu oameni proºti sau cu bošari. iasta. com. Craiul primind cartea. Letop. sã-i trãmitã grabnic pe cel mai vrednic dintre nepoþi. cãzînd la zãcare. u n i i c a aceša ori sã se scoaþâ. ne întimpinã acela construit cu „ca”. acie. cie. Care dintre voi se simte destoinic a împãrãþi peste o þarã aºa de mare ºi bogatã c a aceea…?” Din datã însã ce vom pune: „þ a r ã c a aceea mare ºi bogatã” devine un superlativ: „f o a r t e mare ºi f o a r t e bogatã”.

e din silaba precedinte nu trece în ea. Bondescu.ACELA „Staciia-i o nãlucâ ºî sâ diosãgheºti di strîgoi. ca ºi cînd ar fi douã cuvinte deosebite. în combinaþiune cu intensivul -ºi = lat. pãstreazã întocmai flexiunea primului element. com. Cã eu cînt. iar acee pentru sing. Prin forma poporanã acele în loc de acelea se confundã la feminin plural emfaticul acela cu simplul acel. aceea. a i a . Nici în texturi. însâ nici aciala cu umbra luatâ nu mai trãè dicît 40 dzîli. adecã noul cuvînt. a h a i a etc. da staciia-i numa o aratari.. aceleia-ºi. Numai ca acelaºi sau acela-ºi. ca în naraþiunea suceveanã de mai sus despre stafie.. ci numai acelaºi. aceluia-ºi. ci rãmîne acel-a = acelu-a.. acela mi-i drãguþ. Iarà mai di mult obicei di sâ lua umbra unui om sau altui doghitoc ºî sâ punia în zîdiri ca sâ þîe multâ vremi ºî sâ cii aparati di cumpeni. acelea-ºi. nici în viul grai. Transilv. nu ni s-a întîmplat a întimpina undeva pe un „ãlaºi” sau „ahãlaºi”. Poporul mai înlocuieºte pe acela prin ã l a . Deosebirea însã. 217: „Mult mã mir eu de-a h ã l a Care nu ºtie-a cînta Cum îºi petrece lumea. pronunþîndu-l a c e l i . a h ã l a . Zãu.ã l a d-atîþia ai dã zile…” (Jip. eodem etc. fem. cãci altfel fonetica românã cere neapãrat ca silaba e. Mai pretutindeni în vorbirea poporului vocala din -ºi. acee-ºi. Cã zãu ã l a mi-i mîndruþ…” „Hincã ne cunoaºtem ã l a p . aceea-ºi. Opincarul.” (I. finalul rãmînînd imobil: acela-ºi. 19). Jarnik-Bîrsanu. Sufletu lui sâ ducè în a c e l i zîdiri etc. acelora-ºi. acele = acelea ºi acie = aceia se datoreazã principiului de acomodaþiune vocalicã progresivã: e + a = e + e sau i + e. acela nu poate fi înlocuit cu ã l a sau a h ã l a . cindr’ câ strîgoiu-i cu trup. despãrînd ca formã. aceia. sã se urce la ea. pe acolo se pune ºi-n combinaþiune cu -ºi: acie-ºi. dacã-i urmeazã imediat o silabã cu ã sau a. a despãrut apoi cu desãvîrºire. ejusdem. Oriunde se rosteºte acie pentru plur. al cãruia feminin plural este într-un mod normal acele. zãu. 38: „Bãdiþa cel sãrãcuþ. pronunþîndu-se: acelaº. În „acele femei” este un demonstrativ simplu. graiul poporan mai scade la rîndul sãu pe simplul a c e l e . În vechile texturi . Urcarea: aceala din acela rezultã din perderea totalã a independinþei emfaticului -a. Ba chiar sub raportul formei. tot mereu ª-o petrec destul de rãu!…” sau tot acolo. sic. Giurgeºtii). Scãderile: acee = aceea. dupã ce se redusese 184 dentãi la š. acolo pe unde emfaticul acelea scade la acele. Suceava. se conservã totuºi ca sintaxã. masc. Compoziþiunea este de aceeaºi naturã ca în sinonimul latin: idem = isdem. compus din douã elemente. Numai pe cît timp se mai simte individualitatea acestei particule. în „femeile acele” e demonstrativul emfatic.

– Acestaºi.) ne întimpinã cuvîntul de d o u ã ori sub d o u ã forme. a c c e p t a r e = prov. – Ca-mai. – Ãla. t o t într-aceiaºi vreme asemenea înºtiinþãri mergînd Porþii ºi dupã la alte oraºe…” v. v. circa 1620 (Ms. Rom. Nu e neologism.): „…grãšaºte dar Solomon nu pentru înþelepcšune adecã filosofia elinilor. se poate pune: „t o t acelaºi”. „le même”: Samoil Clain. p. celui-là même. aceiaºi. pron. ms. Învãþãturi. Aceea. iarã mai mare parte în rea lucrare…” 2. La pag. n-au zãbovit a înºtiinþa Porþii apucãturile lui Pazvantoglu.). 1695 (Cond. vb. 24: . – Ca. sumo ºi recipio. avoir envie de prendre. Brîncovanu. cã adicã calcã oamenii lui þara ºi o jefuiesc. p. (plur.. Rom. dã vréme ce acéšaºš šaste rãtãcitã ºi deºartã…” În acest pasagiu s-ar fi putut zice aceia.. de unde frecuentativul „accepto”. – Aia. sinonimii latini: praehendo. de ex. ACÈEAªI. forma cea organicã. p. accepter. Paleoslavicul „ašati” însemneazã „a spera” (Miklos. deosebirea între acela ºi acelaºi e atît de micã. capio. Ca formã. Acad.diîntr-acelaºi rostu esu urãcšurile ºi blãstemul…” „…ex i p s o ore procedit benedictio et maledictio…” sau tot acolo.). acceptar = span. La pag. în Codicele Voroneþian... 171: „aetŠ aceaptã (acèptã)”. însã intensivul -ºi dã afirmaþiunii mai multã putere. 21: „…precum acelaºi filosof (Seneca) într-altŠ loc foarte înþãlepþéºte ºi adevãratŠ grãiaºte: mare parte a vieþii oamenilorŠ tréce fãrã de nici o lucrare. ca sã nu se confunde cu „celui-là”. românul aceptare este învederat lat. Acela. Zilot. În ambele cazuri e tradus slavoneºte.ACEPT însã ne mai întimpinã uneori tetrasilabicul a-ce-la-ºi.. acept (acæ pt) a lua”. Cron. ACÈPT (aceptat. 170: „ašu vŠspriati. aceleaºi). demonstr. Stat. le même. „celui-là avec plus d’affirmation”: Const. Sturdzan. – Ahãla. circa 1550 (ms. ci din contra un venerabil arcaism despãrut din grai. – Cela… ACÈLAªI. de care se apropie ºi ca sens. p. 18: „Deci vãzînd domnul Ipsilant cã s-au lãþit nãravul acelor hoþi ºi nici cu strejuirea nu face nimic. în Acad. aceptar etc. – Acel. În glosarul slavo-român muntenesc. aceptare)... – Ahaia. constatãm cã el cuprinde în sine 185 . în Arh. 25: „…. Oricum.doarã izvorul diîntr-acéšaºi curere izvori-va dulce ºi amaru…” „…numquid fons de e o d e m foramine emanat dulcem et amaram…” Compusul acelaºi însemneazã: 1. ceea ce garanteazã cã nu este vreo eroare graficã. – Ceea. Cînd alãturãm cu „accipio”. încît pentru sensul de „le même”. ou plutôt: s’attendre à recevoir.

Omiliar. p. 745): „ e k a š u t Š na nego i o×idašutŠ…” Ruteneºte  e k a t i (= polon. acìrã (acírä). 147).. În privinþa formei. În adevãr. cei ce acirâ ºi aºteaptâ de ce-au lucratŠ pentru acea dulceaþâ ºi viaþâ ce va sã fie…”. unde în Omiliarul rutean publicat de mitropolitul Petru Movilã (Kiev. tonul este pe prima silabã: a‚r = àcer. fùlger etc. vb. acerat în loc de a c e r e r e . cãci implicã voinþa altuia de a da sau de a nu da: „quod dat. Expectatio. E învederat cã àcer este mai organic decît acìr... Grupul fonetic sp nu trece în . a aºtepta sau a cãuta. Aceastã noþiune a devenit precumpãnitoare în derivatul român acept din cauza asemãnãrii formale cu vorba a º t e p t . accentul în acer trebuia neapãrat sã fie pe penultima: àcer. A‚ratul. „ašanie. quatern. Aºtept. ne întimpinã deja înlocuirea lui acept prin a º t e p t : „ašu vŠspriati. Acept. nu acirã la mîna altuia…” E peste putinþã a trage pe acer din latinul aspiro. în care elementul speranþei e ºi mai pronunþat. într-o redacþiune circa 1670 a aceluiaºi material glosografic slavo-român (ms. p. ms. de unde îl vedem trecut în Dicþionarul rãposaþilor Laurian ºi Maxim (t.” Cu e scãzut la i. l. Pe cînd în vocabularul bãnãþean. Sub raportul sensului nu se prezintã nici o dificultate. de unde apoi trecerea în prima conjugaþiune: acerare. intonîndu-se astfel dupã analogia tuturor verbilor terminaþi prin -ir: înºìrã. rãsfìrã etc. al Societãþii arheologice din Moscva. poporul confundîndu-l ºi ajungînd a-l identifica cu a º t e p t . acerare). 2Cer. I. v. 1). a umbla sã capete de la altul: cînd omul are al sãu. acer se aflã deja la Coresi. solliciter. Vorbã conservatã în Dicþionarul româno-latin. a c e r u t . a aspira. Astfel se explicã apoi însãºi dispariþiunea ulterioarã a lui acept. el se aude la popor ºi-n preajma Bucureºtilor. adecã pe i scãzut din e: acìr. f. I. 1637. Noi credem cã acer nu poate fi decît o compoziþiune curat româneascã din a = lat. accipimus” (Cic. XXXII.ACEPT totdauna noþiunea de speranþã. a º t e p t u a lua. ad ºi c e r = lat. Tr. Sub forma: acir. ACEPTÀT A ÀCER (acerat. 16: „…priimitŠ amu šaste anulŠ acela ºi cu pohtâ ºi cu dragŠ derepþilor. s’attendre. 186 . quaero. mìrã. circa 1670 (Col. a º t e p t a r e ” v. 421): „A‚r. Expecto. p. 1883. dèger. 24): „Acirare. czekaŽ) însemneazã „exspecto”. 1580. acirat.. la Coresi el ne apare pe a doua. ca în toþi verbii români disilabici terminaþi prin -er: sècer. désirer. ACEPTÀRE v. Acest interesant cuvînt nu e numai transilvan. circa 1670. Fam.

àcerã este din punct în punct lat. fie apropiarea sau depãrtarea reale. Gîndiri de melancolie În inimã-mi învia…” (Gr.F. pagirã. I. I. Burlã). Barcianu). Îl are însã istriano-româna: „acest. într-un act moldovenesc din 1612 (A. aquila. acesti. M. ACERÀT A ÀCERÃ (plur. aceste). 71): „…cum ºtiu ei toþi a e º t i omene cu sufletele lor cã dinnaintea lor s-au fãcut aceastã tocmalã ºi aceastã scrisore. Afarã de forme de mai sus. Sinonim cu v u l t u r ºi p a j u r ã . cet (cette). aceºti. cãci altfel spiritul limbei române cere pe emfaticul acesta. iarã în România-Micã a c i r ã ” (comunicat de d. S. nu singur sau la urmã. aigla. plur. în Codicele Voroneþian. i s t . pajirã. de ex. În vechile texturi apare din cînd în cînd forma organicã întreagã: acestu. Ornitol. pajerã. Marian. àcere). ce. Pajurã. a h ã s t . R. o face ºi el tot aºa. Poetul se poate folosi cu intenþiune de mulþimea formelor. în opoziþiune cu a c e l pentru lucruri mai depãrtate. aigle. Aºa. Acer. Aratã ceva mai apropiat. c se pronunþã cu un sunet ce e un mijloc între ce ºi þ” (I. aigle etc. ACEASTÃ (plur. Rom. numitã în unele locuri pajorã. 51: 187 . cînd nu ºtie care anume din cele multe forme e mai potrivitã. În expresiuni ca: a s t ã d a t ã . fr. ACÈST. pron.. a c e º t i i a . „Acera. I. v. Maiorescu. pasere rapace din familia falconilor. mai adesea îl înlocuiesc forme mai scurte: a s t . aguila..). ºi chiar atunci cînd trebui sã se întrebuinþeze. s. ºi boul mi l-au biuluit aceiºti omene buni…” În macedo-româna acest nu existã. Alexandrescu) Poporul. fie ele numai în cugetarea vorbitorului. ci numai a i s t . der Adler” (S. deºi fãrã intenþiune. circa 1550 (ms. despre cari a se vedea la locurile lor. a s t ã v a r ã ºi altele..ACEST ACERÀRE v. provenþ. demonstr. prin o escepþiune singularã. Noaptea care mã-nvãlea. 137: „Pajurã. corelativ emfaticului a c e l a . Dupã fonetica românã. f. Itin. în toate aceste. à q u i l a = span. E neromâneºte a zice: „omul acest” sau „oamenii aceºti” în loc de a c e s t a . i s t .). ca un mijloc de varietate: „A s t glas. a s t ã n o a p t e . 83). în Acad. ba pînã ºi pe a s t ã o mai reduce uneori la a s ’ noapte etc. se zice ºi simplu c e s t .. pentru tãria ºi ageritatea sa numitã regina paserilor” (L. Ca ºi corespunzãtorul a c e l . poporul niciodatã nu va întrebuinþa pe aceastã. ã s t . graiul poporan mai posedã încã alte varianturi ca: c e s t . aceastã cîmpie. „Acerã. p. a i s t etc. acest trebui pus totdauna denaintea unui substantiv sau adjectiv. Tocmai de aci vine în grai puþina circulaþiune a lui acest în alãturare cu a c e s t a . V.

acesta se rapoartã 188 cãtrã a c e s t întocmai ca a c e l a cãtrã a c e l în privinþa lucrurilor mai depãrtate. chiar pe aceastã…” v. ºi deaca-i fu spus de aasta de înger în somnŠ cum šaste diîn Duhul sfãntŠ întru ša. aceºtii case (nu: casã). – Certe e c c i s t a m . scelus viri. demonstr. În graiul vechi însã. Aºa. habet enim aliquid indicare illi. questo = reto-rom. ms. . – Nullam abduxi. aquest = v. XXIlI. – Cest. De exemplu într-un act moldovenesc din 1703 (A.. – Aist. al Bis. Apost. Acel. 268): „eu Ursul Murguleþ pãrcãlabul scriu ºi mãrturisãsc cu acestu adevãratu zapis al mieu…” Se pare cã anume la acuzativ trisilabismul reuºise a se mãnþine mai mult timp. într-un text circa 1600 (Cod. et ait: Vinctus Paulus rogavit me h u n c adolescentem perducere…” „…invenimus h u n c hominem pestiferum…” Dar pînã ºi-n secolul trecut se mai rostea încã uneorí trisilabic: acestu. – Ãst. dupã analogia numelui bãrbãtesc preces de „acestui”. ecc-istum = eccu-istum. acestea). – Ast. Et ille quidem assumens eum. celui-ci. Sf. p.” (Curcul. dupã ce perise la nominativ. – Ist… ACÈSTA. I. acestei sau aceºtii la singular. – Ba iatã-o. ecc-illum. 5A). est sau quest = v. tot aºa acestu nu e decît lat. Pronume compus. 2) adecã: „– Ce fel de fatã ceri tu de la mine? – Pe care ai luat-o astãzi de la Hotru. Nicolae din Braºov. cã oarece-i va se-i spue lui. franc. În Plaut: „– …quam te virginem Me reposcis? – Quam ab Lenone abduxti hodie. video. elu-l luo ºi-l duse la mišaºul. ceea ce nu se face dupã masculinul acestui. În privinþa lucrurilor mai apropiate. portug. – Aest. acestor la plural. – Ahãst. Cazurile oblice sînt: acestui. Dupã femininul acestei sau aceºtii numele ce-i urmeazã se pune generalmente în cazul oblic nedeterminat: acestei femei (nu: femeie).. miscel. icest etc. de-acii dzise: Pavelu fuglul chiemã-me de me rugã se aducu acestu gšure…” Ib. XXIV. V. dupâ scrãba céša ce aflâ nedeºartâ cocoana Domnului. deoarãce nu existã la noi declinaþiune nedeterminatã pentru genul bãrbãtesc. ticãlosule! – N-am luat pe nici una. numele femeiesc preces de „acestei” sau „aceºtii” poate sã conserve forma nominativã. el au proslâvitŠ pre Dumnedzãu ce l-au spodobitŠ pre elŠ a sluji aceºtii b u n â t a t e prea mare ºi aceºtii t a i n â dumnedzešascâ…” Precum a c e l u vine din lat. R.ACEST Act. pron. de unde se trag de asemenea ital. datoritã particulei enclitice -a (v. ACEASTA (aceºtiia. 5: „aflãmu acestu bãrbatu pierdzãtoršu…” „…ait: Adolescentem h u n c perduc ad tribunum. III. duxit ad tribunum. questo = provenþ. 48): „Iarâ cãnd venise acasâ-º IosifŠ de la lucrul sãu. care se deosebeºte de simplul a c e s t prin mai multã energie. 17: „ºi dzise: du acestu gšure la mišaºul.

acesta se aude foarte rar. – Cesta. de ex. emfaticul -a tinde a scãdea la -e prin acomodaþiune regresivã cu vocalele învecinate. I. – Ãsta. De aci o confuziune formalã între a c e s t ºi acesta. 7: „Acesta miºel strigat-au ºi Domnul audzâtu-l-au…” „I s t e pauper clamavit. acesteaºi). 1646. în loc de „acestea”.). scoþîndŠ v-un izvod den svãnta carte a-l scrie supt numele a de mare cinste Scaun…” Acelaºi. iubiþilor creºtini. Aºa într-un document moldovenesc din 1622 (A. ªcheian. 1784. a e s t a . Acela. pretutindeni adecã unde spiritul limbei române nu sufere pe simplul a c e s t . R.: În Psaltirea circa 1550 (ms. demonstr. ACEASTAªI (aceºtiiaºi. toujours celui-ci. – Ista… ACÈSTAªI.A C E S TA ª I Poziþiunea normalã a emfaticului acesta este dupã un nume. sau la finea propoziþiunii. pe cari vezi-le la locurile lor. acestaº pišarde tot venitulŠ…” Ibid. de douã ori: „…cire e acesta înpãratul slaveei…?” „…quis est i s t e rex gloriae…?” Dosofteiu.. au pus D-zeu pre om în lumea aceasta ca într-un oraº de negoþitorie…”. – Ahãsta. Blaj. în cazul oblic feminin la singular: acesteia sau aceºtiia. 2: „Întru acesta chip. fãrã de voša gšudeþului. iar „acesta chip” este o abatere înadins pentru a da afirmaþiunii mai multã forþã. devenind astfel: aceºtie ºi aceste. 49: „…cãnd va fi un om bolnav. I. XXXII. 96): „eu Mihãil deîn Groºani scriu ºi mãrturisescŠ cu acesta al mieu zapis…” Samoil Clain. Scãderea finalului -a la -e ne întimpinã deja în vechile texturi þãrãneºti. pref. pe cînd în: „femeile aceste”.: „acesta obicšaš šaste din bãtrãni. ºi va lãsa cuiva sã moºneneascâ multŠ-puþinŠ ce va avša ºi-i va face ºi zapisŠ ºi acestŠ moºnšan nu va griji de dãnsŠ sã-i aducâ 189 . 29. în Acad. sic. I. XXIII. unde „lumea aceasta” e o construcþiune normalã. R. În acelaºi timp. 1680. a h ã s t a etc. 1673.. – Acest. despre care s-a vorbit deja. ori în locul unui nume. A zice: „omul a c e s t ” sau: „i-am vãzut pe a c e º t i ” nu e româneºte. pron. este emfaticul acesta. unulŠ dentr-ãnºŠ va mérge de va secera pãmãntulŠ sau va culége viša. a i s t a – a i a s t a . aceºtiia. ps. celui-ci même. I.: „cãndŠ vor avša doi oameni pãrã pentru vreo vie. – Aesta. precum ºi la nominativul plural de ambele genuri: aceºtiia ºi acestea. Aratã un lucru mai apropiat. Pravila Moldov. E compus din emfaticul a c e l a ºi din intensivul -ºi = lat. et Dominus exaudivit eum…” Într-un act muntenesc din 1669 (A.. p. În vechile texturi ºi-n viul grai emfaticul acesta înlocuieºte adesea pe simplul a c e s t chiar denaintea unui nume. f. ºi pãnã a sã pãrâ. 31): „noi aceºtie moºteni ot satul Brãneºti…” v. ci trebuie: acesta. Rom.. Învãþãturi. 38 b: Ps. f. f. sau pentru vreunŠ pãmãntŠ. În popor. dupã cum corelativul a c e l a º i indicã tot aºa un lucru mai depãrtat. fie substantiv sau adjectiv. – Aista. În: „a c e s t e femei” e simplul a c e s t . fiind mai totdauna înlocuit prin ã s t a – a s t a .

într-o scrisoare din 22 iuniu 1475.A C E S TA ª I vreun vra bun sã-l pãzascã cãndai doarã l-are tãmãdui. et per aquam et per terram et ita dicunt. cu oastea lui…” Compus din ak „alb” ºi kerman „cetate”. Letop. 479). t. – v.. p. Sufixul -achi ne întimpinã nu numai în însuºi numele 190 . Unul din cei mai însemnaþi cronicari moldoveni din secolul trecut a fost Enachi Cogãlniceanu (1733–1774). Acest sufix se acaþã mai cu seamã la numi de botez. acestor-a-ºi… În grai acestaºi e mai puþin întrebuinþat decît corelativul a c e l a º i . vestind Ungariei expediþiunea turcilor asupra celor douã cetãþi. 1694 (Cond. p. mai înainte de ce au eºit din þearã. v. el sã-º þie moºiša…” Zilot. -Achi. 276… „earã Hanul. ms.” (Vigna. I. – Acest. Codice diplom. – Acesta. de jurãnd într-acestaº chip. ºi aºa au rãmas pre mãna turcilor pãnã astãzi” (Ureche. ºi de va muri bolnavulŠ. Stat. p.. 3. ce-l va lãsa aºša negrijitŠ ºi nesocotitŠ. 40: „deci într-acestaºi chip au fost ieºirea pazvangiilor ºi de la ªegarcea…” În declinaþiune. Acherman este o traducere turcã a unui vechi nume românesc. Însuºi ªtefan cel Mare. dar a început a cãpãta din ce în ce mai mult o nuanþã oarecum ironicã. Aconiþã. Enache Cogãlniceanu. 134). zice: „Turci veniunt ad nos contra nos et contra terram nostram. el devenise foarte rãspîndit în epoca fanarioþilor ºi n-a mai despãrut din limbã. située à l’embouchure du Dniester. quod valida classis precedit cum maximis munitionibus bombardarum magnarum expugnare A l b a m et Chiliam:. avînd un sens micºurãtor sau dezmierdãtor. suffixe servant à former certains diminutifs. p. Cron. acestaºi urmeazã simplului a c e s t . de la Movila Rãbãei cum au simþit. Chiliea ºi C e t a t e a A l b ã . Întrodus în graiul românesc abia de prin secolul XVII. ville de Bessarabie. le-au grijit cu oameni. n pr:. -ÀCHE. „Aºa ªtefan-vodã au curãþit þeara de vrãjmaºi. Akkerman. ACHÈÞ. îndatã au fugit spre Acherman. emfaticul -a ºi intensivul -ºi rãmînînd invariabili: acestui-a-ºi. nu au putut sã le mai scoatã de la turci. acestaº va pišarde moºneniša ºi vor fi toate bucatele ºi ocinile domneºti…” Constantin Brîncovanu. Cetatea-Albã. 94): „…ºi am dat domniša mea Radului ªtirbéšu légea þãrãi. cu pucte ºi cu bucate de agiuns. cum sã jure el înpreunã cu frate-sãu Costandin vel clucer ºi cu vãru-sãu – cã n-au luat nicš un ban de la soacrã-sa Ilinca vorniceasa pentru aastã moºie Negrénii. ACHERMÀN. v. p. Acela. acestei-a-ºi. în Arh. Letop. III.. cã ei. earã cetãþile care le-au luat turcii.. – v. -ÀCHI. tauro-ligure.

adj. Carm. destul de numeroase în limba românã. -achi ºi-a trãit traiul. Aºa în capitolul VII (Letop. Auzind vorba lor…” (Gr. În numele istoricului Hurmuzachi. EÙstaq£khj „Gewrg£khj kaˆ Farm£khj ” (Passow. ªi la români acest sufix a reuºit a trece peste sfera nomenclaturei personale. III. în care el se prezintã sub forma -£khj în numi proprii: Dhmhtr£khj. de Alexandri.. (Mullach. Iordachi Cantacuzino. românul îl întreabã: „Care moºii. ce ºedea la o parte Ca simplu privitor.ACHILIMIT lui de Enachi. Agachi.. negreºit. Iordachi Genetu. – ? – 191 . ca în: „Enãcachi Cãminarul”. Fotachi. Vorbã bãnãþeanã: „dacã nu eºti achilimit = dacã n-ai tot ce-þi trebuie acasã”. Iordachi Mananu paharnic. 225–234). este acelaºi sufix. „Cãþelul Samurache. al poetului Conachi ºi al publicistului Asachi. Iordachi Manã vel agã. ayant ses aises. ca o trãsurã incidentalã a unei epoce. Manolachi Costachi vornic. dar în viul grai se va pãstra pe ici. Alexandrescu) În Covrigarul. Bãlãsachi vel agã. el va rãmînea pentru totdauna în istorie. cilibidachi?” Cel mai uricios din toate sufixele deminutivale. Spatarul Manolachi socru lui Stavarachi. trapez£ki „mesuþã”. Gramm. Dizarmoniosul -achi ne vine din neogreaca. Spatarul Niculachi Ruset etc. – Samurachi… ACHILIMÌT. ca sã ne mãrginim cu unul singur din cele cincisprezeci.podar£ki „picioruº” etc. fie în epitete ca Samurachi. gãsim: Iordachi Spatarul fecior lui Stãvãrachi. Cîteodatã sufixul se reduplicã în acelaºi nume. com. Sãrdarul Mãzãrachi. v. ca în: Enãchiþã = Ene + achi + iþã. alãturi cu: „Domnule cutare”. pe colea numai doarã la luarea peste picior. 168) ºi altele. (Liviu Iancu. dar încã la tot pasul în cursul cronicei sale. fie în locuþiuni ca „înghite Agachi”. iar sub forma -£ki în termeni comuni ca: paid£ki „copilaº”. Caraº-Severin.. – Beicachi. Costachi Razu. Lãscãrachi Genetu. unde Enãcachi este: Ene + achi + achi! Uneori îºi asociazã un alt sufix. Gr. 171). un grec plîngîndu-se de luarea moºiilor mãnãstireºti. Visagu). dupã cum a ºi ajuns deja pînã la un punct în: „Cucoane Mihalachi” sau „Cucoane Petrachi”.

toaca. „Poporul împãrþeºte ziua ca ºi ciobanii: de-a prînzu cel mic. la ameazã.ACHILIMIT Pentru a ne rosti asupra originii acestui cuvînt. în ianuarie: la zori corespunde cu oarele 61/2. pe la 9 sau 10 ceasuri dimineaþa. Chindie. ceea ce docamdatã ne lipseºte. vêpres. dînd astfel vorbei o formã de tot româneascã.M. la 4 – achindei…”. c. Lohan. în unele locuri poporul îl înlocuieºte cu „în”. 192 . Tecuci. dimineaþa. În adevãr. achindii. prînzu-mare. zic: mînecate. c. înainte de apusul soarelui se zice: soarele î n t i n g h i e . pe la 2. „…dimineaþa. Cãlineºtii). Buciumii). Rarinca. Cîrjoaea. Iaºi. totuºi e anevoie a crede cã românii vor fi luat aceastã vorbã de la turcii propriu-ziºi. c. Torceºti). ad. prînzu-mic. turc.. amiazã. trebui sã cunoaºtem mai întîi toate formele ºi accepþiunile lui în cutare sau cutare regiune a teritoriului românesc. Deºi turceºte i k i n d ì însemneazã „le temps entre le midi et le coucher du soleil” (ªaineanu. cu 101/2. pe la 4…” (Botoºani: I. „dies ad occasum inclinatus. Cristeºtii. Telejna). Forma obicinuitã a cuvîntului e chindie sau chindii. ci mai curînd din dialectul turcesc al cumanilor.. cu 2 oare p. prin aceeaºi analogie. sub-ameaze. care presupune un verb. Elem.). p. „Ciobanii împãrþesc ziua astfel: cînd se scoalã cu 2 ceasuri înainte de a rãsãri soarele. pe la 12. a-prînz. achindei…” (Iaºi: I. 30). aprînzul mic. adecã: a-chindie. S. aprînz. c. Achindie. cu 9. Prin analogie însã cu: a-meaz. la achindie…” (V. dupã-ameaze. dupã rãsãrit: soarele d-o suliþã. c. „Zori de ziua. Tîrnauca). de-ameazã. Dorohoi. – v. Mironescu. (N. Iaºi. a-murg. Cuvîntul e atît de rãspîndit în România ºi atît de poporan. Gheorghiu. ªipotele). Gheorghiu. fãcînd totodatã din c h i n d i e – t i n g h i e : „înainte de rãsãritul soarelui. la cumani aceeaºi parte a zilei se chema: e c h i n d ü ºi e c h i n d ä (Kuun. În achindie fiind prepoziþionalul a. revãrsatul zilei ºi dimineaþa e timpul pe cînd rãsare soarele. Iordãchescu. se zice: timpul p-în-ziori. adecã încã de prin secolii XIII–XIV. ºi-n fine în timpul apusului: soarele în scaun…” (Preut G. „…în zori-de-ziuã. apoi cum este soarele vara pe la oarele 8: d-ameaza. ameazã. îl trece la masculin: achindei. pe la 6 ceasuri. mai ales în Moldova. ACHINDÈI. – Zi. achindii). Sandovici. Cumanicus. cu 12. de-a prînzu cel mare. c. 80). m. zic: aprînz. Cod. v. achindii. pe la oarele 3–4: timpul d-ameazã-n-de-searã.. timp al zilei ce cade la mijloc între ameazi ºi apusul soarelui” (L. ba încã uneori. c. poporul foarte ades zice: achindie. la 12 ceasuri: ameaze. aprînzul mare pe la 8. G. Bîncescu. a c h i l i m e s c . ceea ce ne-ar explica adînca-i înrãdãcinare în graiul þãranilor ºi al ciobanilor. c. cu aproape 4…” (Preut N. Vaslui. pe la 11: ameaze. la toacã. de ex. încît rãposaþii Laurian ºi Maxim îi cãutau o proveninþã latinã. de-achindie…” (Bottez. f. c. s. „Ziua se împãrþeºte în urmãtorul mod. ACHINDÌE (plur. Roºcanii).= lat.

de billard: acquit. p. ºi cã românii. Gramm. Pann. fugaci = fugacem. care nu-l utilizeazã cu o funcþiune determinatã la formarea unor nouã cuvinte.ACI ACHIPÃIÈSC. Sinonim cu t a c . v. 315). hrãnaci „vorace”. rom. voracem… În vorbe împrumutate întregi din afarã. en ce moment. Se aude mai ales în Moldova. italieneºte si portugezeºte la ambele genuri: fugace. iar cu sufixele -ac ºi -aº se înrudeºte numai în parte sau indirect. Ianov (Conv. trãgaci = trahacem. lit. Una de alta nu ºtiu. ci. Acest adverb se întrebuinþeazã în privinþa locului mai puþin.. II. Prov. decît în acea a timpului. Sufixul -aci = lat.n. Forma -ace conservîndu-se la feminin: „femeie fugace. 2-ac. 1867. Alexandrescu: „Vîntul. – v. Vine din francezul a c q u i t (ªaineanu. Sînt tînãr de moda nouã: Cred în cãrþi ºi în achiu!…” v. ACHIU (plur. stîngaci „gaucher”. – 2-aº. II. -a c e m .. t. ca lãtineºte în: mordacem. dar uneori chiar în cuvinte. dupã cum utilizeazã. achiuri).. pe slavicul -nik sau pe turcul -Ž i u. Cînd cu firea-nbãrbãtatã noaptea o va face zi. de ex. dupã cum s-ar pãrea la prima vedere (Diez. o aplecare la ceva. vacã trãgace”. ci din -a c e m (-a x ). 212): „Amoreze am vro douã. Dict. bunã sau rea. sufixul românesc -aci indicã mai totdauna un nãrav. bunãoarã. bellacem. poate. ici. de ex. s. I. aci iar se ascunde: 193 . Nu derivã din latinul -aceum. finalul -aci nu e sufix din punctul de vedere al limbei române. „copaci”. Luna aci s-aratã. -ÀCE.: bãtaci „batailleur”. edacem. au învãþat biliardul în timpul ocupaþiunilor ruseºti. suffixe servant à former des adjectifs et marquant surtout un penchant.. de ex. umbra mã-nºalã. 2Tac. ACÌ adv. Ca ºi lat. bou trãgaci”. „cîrpaci”. mai cu samã moldovenii. audacem. cînd crez a o vedea. 3). fiind adesea sinonim cu a c u m . sã observãm însã cã bãþul cu care se joacã biliard se cheamã ºi la ruºi k i š „bâton”. gonaci etc. masculinul s-a disimilat în -aci: „om fugaci. germ. 91: „Munca pe om niciodatã nu-l lasã a flãmînzi. Aºadar d-aci-nainte sã nu ºedem lenevoºi…” Gr. „gîrbaci”. cu care se întîlneºte nu numai în funcþiune. -a c e m n-are de loc a face cu sufixul -aþ. linguacem. Apipãiesc. pungaci „disposé à frapper des cornes”. – -aþ. -ÀCI.

aci aratã nu numai cã cineva sau ceva se aflã lîngã noi. dar pe care e greu a o lãmuri. zise Doroftei. aci plecam capul la dreapta ºi la stînga…”] Noþiunea timpului e tot atît de pronunþatã în aci. a-mbãtrînit ºi el…” Aci… aci. Ispirescu. funcþionînd atunci ca interjecþiune. Isverna) Ca adverb de loc. care începuse a cînta. Scrieri II. 12: ªoimuleanul meu. mai avem în româneºte ºi reduplicatul „p-aci – p-aci”. „dès ce moment”. Prov.M. cam fãrã voie. I. ºi aci sãream într-un picior. (Preut R. aci pe cellalt…” Creangã. hasta a q u í (ate a q u í ) = pîn-aci.ACI Abia cîteodatã întunecul pãtrunde. etimologiceºte aproape identici. legãnînd capul. III. aci în celãlalt. ªi norii înainte-i se pun ca o perdea…” (Aºteptarea) sau: „Aci se opreºte. v. „jusqu’à ce moment”. eroul îi rãspunde: „d’a q u í sea mandada” = „þi-o dau chiar de a c u m . nu însã ºi-n idiotismul: „cît p-aci = peut s’en faut”. pentru care p-aci – p-aci era sã-mi pierd viaþa pînã l-am dobîndit. [Dupã comunicarea lui Aureliu Candrea. În portuge- . 65: „…þiind la urechi cîte o lespegioarã fierbinte de la soare. cu însemnarea francezului „tantôt… tantôt”: De la Vrancea. com. dar 194 încã servã pentru a-l atrage spre noi.: „Porcului aci îi dai bice ªi el se-ntoarce ºi zice: Anþãrþ mã bãtea p-a i c e …” (Pann. Popescu. aci este adverb de loc. cu argint printr-însele. Pe lîngã idiotismul „cît p-aci”. precum este noþiunea locului în a i c e . Nimica nu-l face a se depãrta…” (Cînele soldatului) În construcþiune cu d e ºi p î n ã . Aºa peste Olt auzi pe alocuri þãrani întrebîndu-se: „– Vi-s aci? – Ni-s a i c i ”.: „cît pe aci era sã caz” (L. de ex. Sultãnica. 237: „Hai sã spunem ghicitori. care ºi el se aplicã mai mult la noþiunea timpului: de a q u í adelante (d’a q u í em diante) = de aci înainte. aci p-un umãr. Legende. astfel cã ambii aceºti adverbi. de ex.” În construcþiune cu p e : „pe aci = par ici”. românul aci corespunde pe deplin spaniolului ºi portugezului a q u í . În poema lui Cid. 543). aci se aºazã. 180. Mehedinþi. pot fi puºi într-un fel de opoziþiune. o evreicã cerînd o blanã în dar. cu aceeaºi însemnare de „peu s’en faut”. 36) Chiar cînd se întrebuinþeazã ambele întocmai cu aceeaºi nuanþã de sens. totuºi în gura poporului aci ºi a i c e alterneazã uneori dupã o normã foarte interesantã.

v. Voineºti). de quid (Cihac). catã sã fi fost o datã ºi variantul c i pe lîngã forma întreagã aci. ACÌA. În acest caz „deci” nu se urcã la un prototip latin. În simplul a c i ambele funcþiuni se mai ecuilibreazã încã. avînd cîte o formã scurtatã fãrã a-: acolo – colo. putîndu-se întrebuinþa aproape dopotrivã nu numai în înþeles de: a i c i ºi a c u m . tot aºa conclusivã trebuia sã fi fost ºi construcþiunea: „de c i ”. Acia. de aci am cunoscut cã… = d e c i . ºi anume de locul cel mai apropiat de vorbitor. Iatã de unde derivã – credem noi – conjuncþiunea d e c i „ergo”.. se dezvoaltã din ce în ce mai mult funcþiunea adverbialã de timp. Precum construcþiunea „de aci” e conclusivã. în ramura „a c i ”. am cunoscut” etc. nu ºi a i c e .= lat. urmeazã cã…. quì ºi ci. aice – ice. v. atît lui aci. cu cît vom vedea mai jos lîngã emfaticul a c i a = aci + a forma scurtatã c i a = ci + a.A) se naºte forma: a c i a .. Din lat. prin emfaticul -a (v. ci încã în loc de: a c o l o ºi a t u n c i . acel – cel etc. care de aceea nici nu se gãseºte în celelalte graiuri romanice. e c c u m . – Ci. trecînd peste marginea strictã a apropierii. Muscel. portug. adv.ACIA za a q u í figureazã în chemarea de ajutor: „a q u í del rei!” = „au secours!” În spanioala: „a q u í aquí!” Vînãtorii români în strigãtele lor îi dau mai cu seamã acest sens. Dîmboviþa. ci este o formaþiune posterioarã româneascã. „daher” ºi engl. care presupune un prototip latin amplificat: ecc-hicce (ec-ice). – Deci. Format din a c i prin emfaticul -a (v. ci. cu forma mai rãspînditã a ì c e = ecc-hicce. aqui. com. Pe cînd ramura „a i c e ” conservã în toate varianturile sale funcþiunea adverbialã de loc.d e !” ar fi o interjecþiune independinte în toatã puterea cuvîntului. din contra. c. Din douã prototipuri latine rustice: ecc-hic (eccu-hic) ºi ecc-hicce (eccu-hicce) se nãscurã doi adverbi româneºti: a c ì = ecc-hic ºi a c ì c e . dacã n-ar pãstra ambele accente: a c ì . iqui etc. 5.d è . care scade în gura poporului la a c i e ºi a c i i . în emfaticul acia. Aceasta e cu atît mai sigur. ecc-hic (ec-ic) = eccu-hic (ecu-ic). de unde ºi ital. Acest „a c i . Aldoiu. de aci se vede cã… = d e c i . y.. en ce moment. mai cu seamã: c h i a r a c o l o . precum ºi lui a i c e cu toate varianturile lui. ici. c h i a r atunci. aquí. despre cari vezi mai la vale. funcþiunea 195 . dar totodatã el are o însemnare ºi mai mlãdioasã. franc. immédiatement là ou alors. Aproape toþi adverbii ºi pronumii româneºti compuºi cu ac. „de aci” ºi d e c i sînt ca ºi sinonimi în: „de aci urmeazã cã… = d e c i . În adevãr. Sau amplificat cu intensivul „de”: „Aci! aci! aci-de! aci-de! sînc pã el!…” (S. cel puþin în vechile texturi. span. Din aci apoi. Cobia). derivã la români numai aci. „Þipetele vînãtorilor obicinuite sînt: iacã-l! iacã-l! iacã-l! ia! aci! aci! iacã aci!…” (I. 5A). „therefore” iar nu din construcþiunea „de ce” = lat. se vede cã…. iar acea de loc se tot lãrgeºte. acest – cest. acia e mult mai des în circulaþiune. printr-o tranziþiune logicã întocmai ca în germ. – Cia. dacã nu în viul grai. Istratescu.

d. Moxa. VIII. ºi nu aciša-l va scoate elŠ…” „…ubi enim est thesaurus tuus. aciša va fi ºi inima voastrã…” Mat. XLIX. În Codicele Voroneþian. VI. în Acad. circa 1550 (ms. 1620. ce šaste gãtitã lor în vecia veacului. 1680.. 1574 (ms. ps. funcþiunea de loc în genere ºi acea de timp apropiat în specie dispar mai-mai cu desãvîrºire. ºi amu de-acia cu bucurie nesfrãºitâ bucura-se-vorŠ. ca ºi întinderea funcþiunii de loc. ceea ce la Dosofteiu. p.. Apost. 19: „pristoi întru Efesu ºi aceša lãsã acie. I. 14: „ca multe dzile prebãndi acie…” Ib.ACIA de timp începe a precumpãni. 20: „ºi šuo amu sãntŠ doi sau trei adunaþi în numele mieu. 388: „nu numai ca pãnâ aciša. 16: „ºi de aciša socotiša podoabã vréme sã el vãnzã…” Marc. 6311 B. bãtr. R. et non c o n t i n u o extrahet illum…” Emfaticul -a scãzînd la -e prin acomodaþiune regresivã cu -i-. XIV. XXVIII. rezultã forma acie = acia.. Rom.): Act. British Mus. aciša sãntŠ eu…” Mat. ipse vero ingressus synagogam…” „…et i b i inveniens centurio navem…” „…et i n d e quum audissent fratres…” „…quum dies plures i b i demorarentur…” „…statuerunt consilium navigare i n d e …” .): Mat. sunã: „ºi a c o l o . Rom. 12: „sfãtuirã-se cum se 196 vãînslédze de acie…” „…devenitque Ephesum. în amplificatul a c i a º i . XXV. ce arã arde aciša…” Psaltirea Scheianã. II. pe care-l vezi mai la vale. 31: „ºi o lãsã ša focul aciša…” Luc. circa 1600 (Cuv. ºi amu de-acia greaþâ de nimenilša nu vorŠ avea…” În Cãlãtoria la iad a Maicei Domnului. 1662 (A.. e însuº întrã întru gloatã…” Ibid. I. scrisã circa 1550 (Cuv. pãnã-i va întoarce Ursul banii. et illos i b i reliquit. de aciša îº va lua moºiša…” O predicã transilvanã.). 346: „pãnâ aciša rãotãþi hitléne în inima lui nu era…” Ibid. i b i est et cor tuum…” „…ubi enim sunt duo vel tres congregati in nomine meo. III. Acad. XXVII. cineºŠ cu meserearea sa. circa 1550 (ms. 330): „…sã s-erâ aprinde casa acelora de tute patru šunghšurele ºi sã o încun•ure foculu ºi n-arã pute eºi afarã. Harl.. 6: „ºi acie aflã sutaºul corabie…” Ibid. XXVII. bãtr. ce încâ neºte spurcâcšuni réle fãcša…” Istrate Dabija-vodã. XVIII. XXVI. 243): „…sã aibã a þinea moºiša. 15: „ºi acie fraþii audzirã…” Ib. 226): „…toþi vorŠ sta. XVIII. 21: „ºi io šaste comoara voastrã. i b i sum…” „…et e x i n d e quaerebat opportunitatem ut eum traderet…” „…et c o n t i n u o dimisit eam febris…” „…c o n f e s t i m stetit fluxus sanguinis ejus…” „…cujus vestrum asinus aut bos in puteum cadet.. 5: „carele deîn voi feorŠ sau bou în puþŠ va cãdea. 44: „aciša stãtu cursul sãngelui ei…” Luc. p. II. care nu rareori ne întimpinã în grai ºi-n texturi.š calša cu care vošu arãta…” = et i l l i c iter… = ™ke‹ ÐdÕj… La Radu din Mãniceºti. partea Ursului cu tot vinitul. 23: „…ºi acia cale cu ce ivescu lui spãsenia mea…”. d.

între a c u m ºi a t u n c i pe de alta. acii este curat un adverb de timp. 29: „unde frica lui Dumnezãu nu šaste. acii e foamete mare de viaþa de vecie…” Alãturi. acia funcþioneazã aproape întocmai ca adverbul de timp „atunce”. kaˆ st»sontai ™ k e ‹ met¦ soà. kaˆ lal»sw ™ke‹ met¦ soà…” De asemenea. Aºa. Zilot. h i c habitabo…” „I b i suscitabo cornu David…” Astfel a i c e a este „hic”. ºi vorŠ sta aciš cu tine. ba poate chiar mai presus de sensul local de „acolea”. precum vedem tot la Dosofteiu. trisilabicul acie scade apoi prin asimilaþiune la disilabicul aciš (= acii). ci cu acel de „acolea”. a cãtâ frãmséþe vor fi acel ceršu ºi pãmãnt nou. cum surpase ºi stricase ºi celelalte împãrãþii ºi crãii ale Evropei. nice schimbare de vremi ºi nice se vor acoperi cu nori întunecoºi ºi trãsnet ºi fulger ucigâtoršu. 63: „… numai ce-þi cugetâ.de faþa ta încãtruo sã fugŠ? sã suire în ceršu. dar era mai mult slujbele ºi îndatoririle ce fãcuse el Rosiei. aciš eºti…” Deosebirea între emfaticul acia din aci ºi emfaticul a i c e a din a i c e se aratã mai apriat la Dosofteiu în psalmul CXXXI: „Aasta-š odihna mša în veacul de veac. kaˆ katab»somai. atît de bine scris. sã deºtinsere în šadŠ. CXXXVIII:. În scurt. 1683. ºi mã voš pugorâ ºi voš grãi a c o l š a cu tine…” „…¥xeij aÙtoÝj prÕj t¾n skhn¾n toà martur…ou. o funcþiune intermediarã între a i c e ºi a c o l o pe de o parte. unde nu sã sécerã spicul curãþiei ca al grãului. de-aº pugorâ-mâ în šad. tu a c o l o eºtŠ. ca mai lesne sã o surpe. aciša eºti…” Dosofteiu. care lucru simþindu-l Ipsilant ºi fãcîndu-i-l 197 . ca adverb de loc. 1577: Ps. CXXXVI: „La rãulŠ Vavylonului. ºi adecâ de acii nu vor mai fi pre el fšeri šuþi…” În acest pasagiu. aciš ºedzum i plânsãm…” „…de faþa ta încãtro sã fugŠ? de m-oš sui în ceršu. p. era adevãrat ºi a trahtaturilor ºi a hatihumaiunurilor. în Paremiar. p. f. dar nu tocmai cu sensul de „acolo”. a i c š a m-oš sãlãºlui…” „Aciš vošu rãsãri cornŠ luš DavidŠ…” „Haec requies mea in saeculum saeculi.ACIA Nãscut prin acomodaþiune din acia. sinonim cu „atunci” ºi avînd drept corelativ. în vremile acelea cînd Napoleon umbla cu toate meºteºugirile sã surpe ºi pe Rosia. pe a c o l o .. în Omiliarul de la Govora. dar plecîndu-se totuºi mai mult spre a t u n c e ºi spre a c o l o . 1642. în acelaºi Omiliar. cã šatâ de acii nu va fi nice o fricâ. acia pare a avea. tu eºti aciša. ºi pe tainã umblînd a ridica ºi pe turci asupra ei. p. ca derivat emfatic din a c i .. iar acia – „ibi”. 103 a: „…sã-š aduŠ în cortulŠ mãrturieš. 83: „… pricina de se punea Rosia pentru Constantin-vodã Ipsilant. gata avînd rãzboiul ºi cu dînsa. Cron. de acii vedére înfricoºatâ nu se va arãta a c o l o . Coresi. acii mare foamete šaste de lucruri bune. 1680: „La pãraole Vavilonului. aºijderea ºi pãmãntul se va lumina cu frãmséþe de flori cu bunâ mirizmâ. aciša ºezumŠ ºi plânsem…” Ps.

Aricescu). sta Rosia pentru dînsul a nu se miºca din domnia sa. voivoda de la Giurgiov. îl explicã „acicuri. 800 tal. 58 b: „ºedeþŠ aciš cu asâna. s-au dat la Ibraim Aga.: sorte d’ambarquement. v. Un fel de º a i c ã . Maiorescu. al cãriia editor. bãrci cu cîte o vãslã sau pînzã largã în formã de ºeici”. f. c a i c e ºi b u r a z a n i : „Cheltueala acestor bani de birul º e i c i l o r care scrie înapoi unde s-au dat. 198 . Rosia foarte s-au fost îndatorat lui.. „d e a c i i ” se poate înlocui mai bine prin „d e a t u n c i ” sau „d e a c o l o ” decît prin „d e a i c e ” sau „d e a c u m ”. šarã eu ºi coconulŠ om tršace pãnã c i š a …” La macedo-români pare a nu exista simplul a c i . ºi anume cu o nuanþã „intermediarã între a i c e ºi a c o l o ”. 180. mînã dreaptã avîndu-l la aceasta. – Aice. Parem. A. d. X. 2085 tal. care ne întimpinã nu o datã în Condica Vistieriei din 1693 (ed. ajuns însã rar chiar în vechile texturi. Dosofteiu. s-au dat darurile Ibraim Agãi. în Istoria anilor 1769–74. – Cia. pentru deresul b u r a z a n i l o r cu sebepi-takrir. pe cum aratã în jos anume: 5000 tal. – 1Turc. Acic se aflã ºi la Dumitrache Stolnicul.. În Berdo în Istria se zice ºi c i a tot în aceastã însemnare” (I. fiindu-i cel mai trebuincios la acele îngrozitoare pentru dînsa vremi…” În acest pasagiu. s-au dat ear la Ibraim Aga pentru deresul acicurilor celor vechi cu sebepi-takrir. s-au dat pe cheresteaoa ce s-au cumpãrat de la Giurgiuvéni. 83). afarã den ce i s-au dat den haraciu. Precum lîngã simplul a c i s-au pãstrat urma unei forme scurtate c i . v. 1440 tal. deoarãce figureazã pe prima linie. 1683. Urechia (Anal. 1751/2 tal. cînd au venit aicia de s-au luat socotealã pentru cheresteaoa ce i s-au dat pentru acicuri ºi pentru alþi bani ce i s-au dat. s. Aci. dar pînã ºi forma scurtatã c i a : „Acia. – Acice. di acia = autÒqen.. n. aice. 1035 tal. cum ºi la arãdicarea sãrbilor împotriva Porþei. ot – de au fãcut 1370 de opacine de le-au dat la Cãpitan-Paºa de Dunãre pentru acicuri ºi pentru º e i c i …” Cuvintele din urmã ne-ar face a crede cã acic era ceva mai mult decît º a i c ã . Acia se aude ºi în Ardeal ºi în alte pãrþi. – Acolo. Acad. t. ºi de acii. pre acia = ¢pautoà” (Bojadschi). Rom. de mar. 470). Itin. acicuri). unde se menþioneazã alãturi cu º e i c i . mai ales pe pag. – Acolea. scînduri ºi crivaci ºi cuºaclîcuri de s-au dat pentru 20 de acicuri.ACIA cunoscut. ªaicã. În istriano-româna însã ne întimpinã nu numai acia. – Cice. – Ci. p. aci. tot aºa emfaticul acia are alãturi pe scurtatul c i a . însã ceva mai la o parte. Cuvînt turcesc. V. – Ice… ACÌC (plur. s-au dat la Hagi-Ali pentru gãtirea celor cinci c a i c e ce se gãtesc cu bani de haraciu. ci numai emfaticul acia: „trâ acia = di¦ aÙtoà. s-au trimis la Sterie Cãpit.

al Bis. ici. 1642. adv. 1574 (ms. 4: „bine este nouo acicea a fi. Nicolae din Braºov. Sinonim ºi dublet etimologic cu a i c e a . 146): „… nu mi se cade numai acicea sã fiu ºi sã lãcuescu. p.. 116 b: „… célša ce au acicea sfrãºit. aceša întru sâlaºul ceršului veseli-se-vorŠ. acicea învaþâ pre noi Hs. fie moldovene sau muntene. pare despãrutã din grai deja de vro doi-trei secoli. circa 1580 (Cuv. cã DomnulŠ m-au mânatŠ pãnã la IordanŠ…” b) Din manuscripte: Moxa. bãtr. 132: „… ce fericiþi carii nu se-au îndulcitŠ acicea. 1640. ghen. ACÌCEA. 5A).): 199 . sã vei sã facem trei colibi…” Ibid. a c o l o în vecie bucura-se-vor…” Ceea ce explicã dispariþiunea lui acicea din grai este cã era de prisos. înralþã noi acicea în dãrnire sã avemu upovãinþã tare…” Legenda Sîntei Vineri. p. a c o l o în vecie odihnise-va. ce mi se cade sã mã ducŠ sã propoveduescu…” Codicele ms. – v. 6311 B. 399: „… pãnâ acicša s-au scosŠ dentr-alte cãrþi sloveneºti pre limba noastrâ…” Predica mãhãceanã. Harl. D. cã a c o l o îndulci-se-vorŠ. a) Din tipãrituri: Coresi. de unde s-a fãcut acicea prin emfaticul -a (v. 125): „… a ta šaste înpãrãþiša ºi sila ºi slava în veciša veacului aminŠ. Acicea. ºi cine se va usteni acicea. ca sã fimŠ curaþi ºi gãtiþi…” Ibid. Omiliar. carii se vor plãnge acicea. f. British Mus. quatern. nu crédeþi…” Evangeliarul transilvan. p. bãtr. forma amplificatã acicea a perit ºi ea. Parem. d. 1: „zice Hs. dupã ce-ºi înfipsese urma în mai toate scriptele române din secolii XVI ºi XVII. miscel. 58: „… sã va zice cineva voao: šatâ acicea e Hristos. Cron. cãci niciodatã el n-are în vreun text un alt sens decît acela de a i c e a . 10: „… sã lepâdâmŠ acicea pãcatele noastre. XVII. hinc. în eastâ Evanghelie cã unde sãntŠ comoarâle voastre acolo sãntŠ ºi inimile voastre. II.. 1683. šarã a c o l o fãrã de sfrãºit ºi sãntŠ neînpuþinate…” Omiliarul de la Govora. 1648. 1580. cãci n-o mai gãsim nicãiri în texturi. lãtineºte h i c . p. Forma simplã a c i c e . nu numai spre dare ºi spre pace…” Pravila Munteneascã. St. huc. cine se vorŠ pocãi ºi se vorŠ curãþi acicea. p.... 20: „treci de acicea c o l o …” Dosofteiu. XVII. 30: „dzâsâ Ilie cãtrã Eliseš: ºedzŠ darã acicša. II. quatern. A. Radu din Mãniceºti. d. Mat. dar cu mult mai tîrziu. din 1619 (Cuv. Ne-ar fi anevoie a reproduce mãcar a zecea parte din pasagele cu acicea.ACICEA ACÌCE. fie transilvane. 1620..

146. instantanément. šarâ acišaºŠ eºi véste pretutindinea de elŠ. 25: „cãnd ai fostŠ acicea…” „…bonum est nos h i c esse…” „…dicetis monti huic: transi h i n c illuc.ACICEA Mat. ce ca pre un adurmit…” . XVII. 79: „… pãrea-i cã zboarâ pre suptŠ ceršu. înplu-se de mânie. – Cice. dar a despãrut ºi el demult din limba italianã. de ex. ºi de pãrérea bunâ ºi de bucurie elu se mira cumŠ va mai face. ce aciiºŠ sãri în corabie…” p. la Dosofteiu. forma plinã aciiaºi ºi forma scãzutã aciiºi figureazã alãturi: „… aciiºŠ nerugatŠ mérse sfântulŠ ºi se rugâ cãtrã Dumnedzãu. Derivat din a c i prin forma emfaticã a c i a ºi din intensivul -ºi = lat. 1683. XXVI. emfatic: c i c e a . 156 b: „Cine šase în deºãrtŠ dinŠ ceša ce aleargâ în beséreca ta. ºi învãþâ aciiº sã fie adus sfântul cãtrã el…” p. p. cu finalul -ce ca în a t u n c e = lat. ºi acišaºŠ tremése…” p. Omiliar. fiind ºi acolo de prisos. quatern. XIII. 248: „… deac-au nãscutŠ. iulie 20. Nicolae din Braºov. ºi acišaº învise-l. Sf. întocmai precum a despãrut acicea din româna. 38: „aºteptaþi acicea ºi prevegheaþi…” Luc. XVII. 1580. – Cicea. 19: „zicere-aþi codrului acestui: treci de acicea încolo. cu tot sufletul.. eccu-hicce) care ne mai întimpinã la Dante. În vechile texturi române mai este ºi forma scurtatã c i c e . – Ice… ACÌE v. 90: „… aastea deaca auzi Maximišan. 200 nu ca pre un mortŠ. subitement. 31: „te du de acicea…” Io. nu derivã din lat. ºi ceršulŠ sã întunecâ de nuori…” Scurtatul c i c e (= lat. Aice.. Parem. adv. ecc-hic. D. aciiaºi e foarte des. à l’instant même. f. 5: „… întrâ întru o casâ. p. VI. 110: „… de aasta aciiºŠ de nâprasnâ spãmãntaþi furâ ºi cãzurâ cu faþa la pâmãnt…” p. f. cã no se putea ascunde lumina céša marea a înþeleptului…” Ioan din Vinþi. ºi arŠ tréce…” Ib. Aci. ca ºi forma scãzutã aciiºi: p. Nãscãtoare de Dumnedzãu. care a dat naºtere numai lui a c i (= ec-ìc). ºi sã nu dobãndeascâ acišaº vindecare?…” În Codicele ms. 164: „… šarã sfântul nemica nu pesti. scris în secolii XVI ºi XVII. aciiaºi (= ecc-hic-a-sic) a perdut aproape de tot caracterul local. miscelaneu al bis.. 21 a: „ºi când fu pãnã c i c š a ºi pãnã ciša. sic. funcþionînd numai ca adverb de timp. ACÌIAªI. de unde emfaticul acicea. et transibit…” „…sustinete h i c et vigilate…” „…vade h i n c …” „…quando h u c venisti…” Forma a c i c e . 1689. ACÌI A ACÌ-DÈ! – v. Coresi. 4: „bine šaste noao acicea sã fimŠ…” Ib. tuncce. v.. ecc-hicce) corespunde lui q u i c i (= lat. ci din prototipul amplificat ecc-hicce (= ec-ìce). Acia. acišaºŠ pusu-l-au în šasle…” Într-un loc.

Acad. A. ºi acišºŠ stâtu curãrša…” „…¼yato toà kraspšdou toà ƒmat…ou aÙtoà. opunîndu-l lui a i c i al moldovenilor: „Graur: Fa. rîde de acilea ca de un muntenism.. povestit de d. 338 a: „…sã atinse de poalele veºmentelorŠ lui. d.. ici. 32: „déci acieºi luo voinici ºi sutaºi… ” Ib. Florica: ª-apoi ce? Graur: Multe sînt ca tine a i c i în sat? 201 Florica: Unde?… Acilea? . de ex. ci numai acãþarea analogicã a finalului -lea din „acolea”. 6: „ªi sãtenii auzindu-i. XXII. Pann. scris cam tot pe atunci (ms. bãtr. 29: „acieºi se deluîngarã de elu…” „…et s t a t i m clausae sunt januae…” „…s t a t i m assumptis militibus et centurionibus…” „…p r o t i n u s ergo discesserunt ab illo…” Pretutindeni aciiaºi (acieºi. în Codicele Voroneþian.ACILEA Varlam. nu numai pe aciiºi.. în Cinel-Cinel (sc. nu fii slobod la gurã. v. adverbul cel mai apropiat prin sens ºi-n care -le derivã pe cale organicã din latinul -i l i c . ca în pasagele de mai sus. V). XXI. B. acilea figureazã lîngã a i c i : „… mai sînt p-acilea ºi fete mari. II. cãci slavicul „d e n ã p r a s n ã ” exprimã mai mult noþiunea de „fortuitement”. ªtefãnescu (De la Vrancea). Gîndind cã din sat d-acilea a cãzut vrun dobitoc…” Într-un basm. neavînd nici un adverb poporan pentru noþiunea de „instantanément”. Ap. f. ca forme fonetice scãzute. ACÌLEA. 226): „… ºi aciiºŠ î n t r u c l i p i t u l o c h š u l u i …” Limba noastrã literarã de astãzi. Rom. ºade rãu. aciiºi) ne întimpinã cu unul ºi acelaºi înþeles. Floricã! Florica: Ce-i? Graur: Ian uitã-te la mine. zise Þuguia. 263. într-un text circa 1550 (Cuv. adv.). dar ºi pe acieºi. Aci. ci. unde cuvîntul este tetrasilabic: Act. au luat funii pe loc.. care se aratã ºi mai limpede în Predica transilvanã. 1643. Sultãnica. II. circa 1600 (Cuv. bãtr. p. kaˆ paracrÁma œsth ¹`rÚsij…” Precum a c i a scade la a c i e ºi a c i i .. aiurilea etc. Moº Albu I. 30: „ºi acieºi închiserã uºile…” Ib. tot aºa aciiaºi posedã. bãtrînul aciiaºi are dreptul de a fi rechemat la viaþã. În acilea nu este articularea lui a c i dupã analogia altor adverbi ca: almintrelea. a i c i nu e cumetrie cu chief ºi cu lãutari…” Alexandri. d. – Acia – Nãprasnã. 291): „acieºi-l tremese elu suptu întunerec…” De asemenea.

aºa cum se cîntã în Dobrogea (Burada. ms. Cãdélniþã de argint prost. d. ps.. caþãr. 697): „…3 tingirš maš micš ºi 2 capace dã aramã. s-a dezvoltat mai mult noþiunea de timp decît acea de loc. apoi mai jos. ambilã.. circa 1600 (Cuv. métal mélangé. acilea este o formaþiune nouã. II. f. Jacinthe (Scilla. ACINTÙª. Sinonim cu z a m b i l ã . bronze. în care finalul -thus se pronunþã -tuº. Aci. Cãdélniþã de acioae. care este deja un pas cãtrã a c o l o .. Florica: Ha. în Acad. cioae”. 230): „…arzându-i cu cãrbuni vii de focŠ nestinºi. CVI: „…c-au zdrobit porþile céle de cioae ºi rãtédzele de fier frãmtu-le-au…” „…quia contrivit portas a e r e a s et vectes ferreos confregit…” Într-o predicã transilvanã. colo. mestecându-i în râºinâ cu pišatrâ puoasâ ºi topindu-i în argint ºi în aurŠ ºi în cšuai (cüai)…” În graiul de astãzi: Balada Mihnea-vodã. Stat. perzîndu-se iniþialul a. Clopotiva). f. Termen întrebuinþat pe alocuri în Transilvania (Haþeg. – Acolea. – Spiritus. 81 b: „ilectron. poate prin intermediul formei ungureºti. dar curat poporanã. 84: „ilectron. 729): „Sfeºnicel de acioae la proscomidie. cel. p. în Bibl. Cãlãt. Sturdzan. 83): „… idol vãrsat de argint sau de altã oarece cioae. v. În inventarul de averea mãnãstirii Arnota.. cum era în zilele vechš”.. p. de botan. ca un adverb menit a indica anume gradul cel mai intim de apropiare. v. în a c i . 1651. colea. În redacþiunea circa 1670 a aceluiaºi material glosografic slavo-român (ms. auoae (acuwaæ)…” Silvestru. la p. Cu creºtetul naramzat.. Prin a i c e nu se înþelege o apropiare imediatã. Este o formaþiune poporanã din „Hyacinthus” gr. Hyacinthus). 205): 202 „Este-un cort mare rotat. ha. . circa 1620 (Ms. cutare etc. ha. com. Ø£kinqoj. s.ACILEA Graur: Ba a i c i . Societãþii arheologice din Moscva). moldoveanu dracului!” Negreºit. pe de altã parte. ca ºi cînd ar fi un deminutiv românesc. airain.. Ne întimpinã în grai ºi-n texturi sub douã forme: acioae ºi cioae. 3 sféºnice dã acioae…” În inventarul mãnãstirii Polovraci din acelaºi an (ibid. t. Arh. poporul a crezut de cuviinþã a forma pe acilea. bãtr. în acest mod. cu atît mai puþin prin a c o l e a . 5 candele de acioae…” În glosarul slavo-român.prin analogie cu: cest. întemeiatã pe o adevãratã trebuinþã. Rom. p. 1741 (Cond. ACIOAIE.

Alexandrescu. Arghirescu. Pardoseala era de cleºtar. vel cuprum ad coquendum”. p. f. ce sã vezi dumneata? Bogãþia de pe lume era acolo. din epoca numeroaselor colonii genoveze pe tot litoralul Mãrii Negre. Pãreþii numai în aur poleiþi. însuºi clopotul a început pe alocuri a fi numit acioaie sau cioaie: „Clopotul la caii înhãmaþi la trãsurã sau în herghelie se zice cihoaie…” (D. „Locuinþa la ciobani se cheamã: colibã. în Sultãnica. ci prin comerciul italian de pe la finea evului mediu. – Cioaie. 294): „Cînd întrarã în palat. Tot de acolo avem ºi a l a m ã . Dealu). 59: „Pãrãsind vatra pãrinteascã. c. Dîmboviþa. numai De la Vrancea (B. Legende. a c i a r i u m se trage ital. ACIOÀLÃ (plur. iarã învãlitoarea era de acioaie ºi de plumb…” „Bronzul sau amestecãtura de aramã ºi de cositor se cheamã la noi acioaie…” (A. a c c i a i n o „amnar” etc. acioalã…” (S. Moscu). era a c i e r e r i u s (Du Cange. Cu þãruºii de argint Cum n-a fost nici cã mai sînt. Cuvîntul acioaie nu ne vine d-a dreptul din latina. 154: „… Mai trecu ce trecu ºi-apãi auzi bãlãncãnindã un clopot dã acioaie…” Dupã metal. – Spijã. Jipescu. pe cînd Psaltirea din 1651 dã acelaºi nume aramei. care numeºte aºa pînã ºi pe ½lektron. În literaturã. Sinonim cu a d ã p o s t . cu acoperiºul alipit de pãretele casei sau al unui coºar. s-ar putea discuta numai doarã atunci cînd germanii sau un alt popor oriºicare ar numi vreun fel de metal S p e i s e „mîncare”.. Alamã. Baicoi). perdea. s. argumentatã prin aceea cã numele german al aceluiaºi metal: „Glocken s p e i s e ” însemneazã literalmente „mîncare de clopot” (Cihac. a c c i a r o „sabie. însemna în genere „orice ferãrie”. armã de metal.ACIOALÃ Cu sforile de matasã Împletite toate-n ºease. arainum. „Acioalã este o ºatrã. Bobocescu. o compoziþiune din aur ºi argint. Iliescu. adecã „oarece cioae”. acioale). chalet. ad voc. II. 203 . fãrã ca acioala sã aibã pãreþi…” (G. com. v. un adãpost pentru vite. dar numai atunci cînd e acoperit. Opincaru. Sãrdanu). Oricine „haberet in fusina sua aliquod ferrum. Covurlui. 356). Prahova. c. Latinul vulgar a c i a r i u m . Dar de unde vine cuvîntul? Derivaþiunea din latinul c i b u m „mîncare”. ªtefãnescu) a ºtiut sã utilizeze aceastã frumoasã vorbã ciobãneascã. la plural a c i a r i a . Cu maiugi de acioi Cum nu s-aflã pe la noi…” Basmul Cotoºman nãzdrãvan (Ispirescu. secure. a c c i a i o „oþel”. dupã expresiunea lexicografului slavo-român circa 1620. Dîmboviþa. fãrã a mai adãuga determinaþiunea cea esenþialã: G l o c k e „clopot”.). Din lat. pl. abri.

. q u i ‘ r e . furc-ul-iþã. Dîmboviþa. Aciuez. abriter. vb. „Pe unde se acioalã nevãstuica. ca sã se acioleze ºi cei strãini…” (A. Aciuez. strîns înlãnþuite atît în privinþa foneticã precum ºi-n acea semasiologicã. precum se zice deopotrivã: „lucru” ºi „lucrez”.. Acìi (aciiat. Acer. I. vb. – v.. mettre à couvert. cor-olla. reposer. Schuchardt. p. 1810. – Hioalã. ACIÒL. XXXIII). ca în: hom-ullu-s. abstehen” în a 2-a [conjugaþiune] dupã norma lui t a i (ibid. Cuvîntul ni se prezintã sub patru forme. – -ulã. ACIUÈZ. aciolare). La prezinte indicativ se poate zice ºi aciòl. p. Iliescu. Paraschivescu. ruhen.ACIOALà pustie dã farmecile d-odinioarã. ed. cãuta drumul muntelui Popãu…” Acioalã derivã din a c i š „reposer” prin sufixul deminutival -o a l ã . în Cuv. – v. aciòli. arhaism menþionat de gramaticul Pompejus. „lucri” ºi „lucrezi”.. pers-olla etc. Sprachl. despreþuind rãsplata viitoare. deoarãce la noi e foarte popular ºi-l auzi la sãteni în toate convorbirile.. com. aciiare). de ex. Sinonim cu a d ã p o s t e s c .. ce i sã înfãþiºa ca o minciunã dãºartã. 227: „În mahalaua noastrã abia se aciolase cîþiva sãteni de pe la Sohat…” Cuvîntul întrã ºi-ntr-o locuþiune proverbialã. ACIOLÈZ (aciolat. pe care românii l-au moºtenit întreg din latinul -ulla. c. Supl. Apr-ulla. 229) pune pe „acii. – v. dar numai într-un loc acoperit. Cat-ullu-s. M-am servit înadins de verbul „se acioalã” sau „se acioleazã”. însemneazã: pune la adãpost sub un acoperemînt a unei fiinþe sau a unui lucru în timp de intemperie…” (Preut A. bãtr. dar înlocuit în latinitatea clasicã prin inchoativul „acquiesco. ACIOARE. Derivã d-a dreptul din a c i o a l ã „abri”. Muscel. musc-ul-iþã ºi altele (cfr. Acelaºi sufix este la noi în: zi-ul-icã. 171). – Buºdulã. – -oalã. deºi lãtineºte el era compus. abriter. Aciolez. ACÌR. – v. – Aciuez. -olla. acii (aciiare) este din punct în punct latinul acquieo (acqui‘re) din a d ºi q u i e o . Prin sens ºi prin formã. corolla = coronla = coronula. fugind de orce acioalã omeneascã. Valea-Mare). „lucrã” ºi „lucreazã”. poporul pune furci cu zgrebeni de cînepã prin toate colþurile coºarelor. acioalã. zicînd cã ea fuge de furcã ca dracul de tãmîie. Sãrdanu). ACIUÈSC. Aciolez. Molnar (Wal. Sultãnica. d. v. 204 quiesco”. reposer. . De la Vrancea.. care caracterizã ospitalitatea poporului: „d-aia face omu patru pereþi.

II. acioare). s-a format a c i o a l ã „chalet” ºi apoi a c i o l e z „mettre à couvert”.. acioat ºi acioare. – Aciolez.D. 304: „… de cãlcãturile ºi îmbletele lor (tãtarilor) locurile Þãrii Moldovei despre Nistru. Cron. mai mult pustie ºi de moºnénii 205 . Doi puiºori suri Sus într-un norel P-un fulg daurel. Galaþi. Covurlui. la cîmp ºi deschise fiind. -o l l a . fiind pus peste ploile din cer…” (Stareþ G. se datoreazã aceluiaºi proces fonetic ca în zioã în loc de zie = latin diem. Mavromol). Poez.ACIUEZ Din acii. Theodorescu. Braniºtea). curmez lîngã curm etc. prin sufixul -o a l ã = lat. Într-o colindã din Ilfov: „La Mãrul rotat La Cîmp-rourat. ºi acolo se ieu la harþã. 68) Într-o colindã din Ialomiþa însã acioat poate sã nu fie „abrité”. ne prezintã a doua treaptã din istoria cuvîntului. reposer. bãtîndu-se cu buzduganele ºi rãcnind din gurã. Acièz (acioat. com. 75) Cantemir. Aceiez): „Dar nu-s colpãnei. Unde mi se bat Doi pui de vulturi. „…Dupã ce zmeii au fost izgoniþi de Fãt-Frumos de pe-n codri.. doi termeni cãrora noi le-am consacrat mai sus un loc aparte. înfãºez lîngã înfãº. Teodorescu. cari distrug totul pe unde se acioazã ei…” (I. „…ºoarecii mici se acioazã prin locuinþele oamenilor ºi împrejurul locuinþelor. foarte rãspînditã în popor ºi prin concurenþa cãriia organicul acii = lat. cei mai stricãtori însã sînt ºoarecii cei mari cît purcelul de o lunã ºi cu coada lungã de o palmã. Pe de o parte. Ci sînt ciobãnei. v. ei se duse în ceriuri. Tacu. în loc de aciiat ºi aciiare. abriter. Acolo-am plecat ªi m-am acioat Sub umbrã de fag…” (G. ci o eroare în loc de a c e i a t „paré” (v. Acioalã. a c q u i e o deveni de tot rar. În cãþi rãzimaþi În glugi acioaþi…” (Ibid.. pe de alta. Eu cã mi-am aflat. ei nu se pot acioà decît dupã ce Sîntilii (= Sfîntu Ilie) îi stropeºte cu apã. pop. Aceastã formã. aciez lîngã acii este ca: lucrez lîngã lucru. aceastã hãrãþealã zmeiascã se numeºte tunet ºi fulger. sau în chiotoare = cheitoare. I.

bucium = bucin.. XXII. sileºte pre toþi a-ºi cãuta aciuare prin chilii…” Idem. în loc de aciue. unde sã pot aceoa de rãutatea lor…” Sã observãm cã în originalul manuscript. Îl turburã. pe care-l explicã prin: „hãlãduinþã. ªi nu-l lasã pãn’ nu-l face de se varsã piste mal: Cîmpiile se îneacã. 88. pe cînd la Pralea ea pare a fi numai o imitaþiune rãu broditã.. Se întrebuinþeazã mai totdauna reflexiv. De asemenea. circa 1670 (Col. tendinþa grupului disilabic –io. iar pãstorii spãimîntaþi S-aciuiazã cu-a lor turme în munþii învecinaþi…” Varlam. ci: acioa (acïwa). la Coresi însã trecerea lui e în o se explicã prin acomodaþiune regresivã cu -u-. p. l. f. Stamate (Muza. ca în vechiul zuã = zìoã.. 1883. iar cu atît mai vîrtos cînd i nu este susþinut prin accent. Aciuèz (aciuat. Basarabeanul C. ºi trimise Dumnezeu de céle de pre pãmântŠ de toate vitele ºi fieri ºi paseri de se auarâ cu nus în corabie…” Coresi. 1620.. contegor”. astfel cã Dicþionarul ms. abriter.ACIUEZ sãi de cîþiva ani pãrãsitã este. 2. ca în: ciumpoi = cimpoi. aciuoaie = acioaie etc. la Pralea (Psalt. p. ne aminteºte prin finalul -o pe acio din Pralea. 371 a: „…eºti streinŠ pre pâmãntŠ: ca unŠ omŠ nemérnicŠ te auedzš priîn lãcaºuri omeneºti…” Cantemir. adãpost. vîntul stînge luminele. nu este: aceoa. Gr. 348: „Noe întrâ în corabie cu feorii ºi cu nurorile. deoseb de slujitori cãlãraºi. p. Douã tendinþe fonetice au concurs a trece pe aciez într-o nouã fazã: 1. 1643. 1827). mai dîndu-ne ºi o formã: acìo. plecarea lui  de a dezvolta dupã sine pe paraziticul u. Cost. Cron. 1580. aciuare). quatern. b: „acioare. Se topeºte ºi s-asvîrle ºiroi iute furios În pîrãul care curge pintre flori în vale jos. ciucoare = cicoare. în Acad. III. ce stau pre acea margine pe la Orhei.. ºi ploaia vãrsîndu-se cu ºiroaie.de a scãdea la monosilabicul -šu-. Moxa. f. 442) nici nu ºtie altfel decît: „Aciuedzu-mã. bãnãþean. Tr. supunere-ascundere”. de unde: aciuez = aciez. 526) aduce între cuvinte vechi infinitivul substantivat: acioare. Tocilescu. controlat de d. oploºire”. pe care o vom atinge mai jos. îl ãmflã cu al sãu val. ºi d-a lui Febus calde raze sãgetat.. 5): „… de ochiul zavistii supt scutul umilinþei auîndu-mã…” 206 . ca în aciuat = acioàt. 10: „… fišului lu Dumnezeu ce n-au avutŠ unde nice capulŠ sã-ºŠ auo (acuw). Scrisoarea VI: „cînd iacã cerul se întãrîtã. Istoria ieroglificã (ms. acestuša ºi robilor lui rãvnitori sã fimŠ ºi multeei ºi nespuseei bogâþiei a lui sã jeluimŠ…” Forma aciuo. pe la Soroca ºi pe la alte trecãtori. Aprodul Purice: „…primãvara omãtul cel adunat Pintre ripi. îl mãreºte. Rom. Omiliar. cãci el cunoºtea Omiliarul din 1580. Negruzzi. p.

tranzitiv. aciiare „reposer” acioalã „chalet” aciolare „mettre à couvert” acioare „abriter” aciuare „abriter”. nici o aiuare sau suptŠ pãmîntŠ fugire…” Cantemir darã întrebuinþeazã totdauna pe aciuare în construcþiune cu s u b : „supt scut”. -olla rom. 94: „Cine darã în lume. avînd fiecare o altã nuanþã de sens. ACIUÌT A 207 . 125). adecã: „abriter” în înþelesul strict al cuvîntului. colindeazã de aci în a patra prin: IV. Aceastã formã e adusã de Baronzi (Limba românã. abriter. aciuiesc este mai mult „abriter quelqu’un”. aciuire). În basmul ªearpele unchiaºului (Calendarul basmelor.56): „Vãzînd ºi vãzînd cã nu le era cu putinþã ca sã vazã ºi ei în bãtãturã un copilaº se hotãrîrã sã aciuiascã pe lîngã casã un dobitoc. ce o fi…” Iatã darã genealogia foneticã. pe cînd pentru noþiunea de „reposer” el pune pe acioare: „a se acioa de cineva”.ACIUIT Ibid. Principia. p. Aciuez. „sãrãcesc eu”. „adaugere” în „adãugare” ºi „adãugire” etc. o pisicã. 4) m e s e r e z însemna. p. un cîine. „supt aripe”. carele sã socotiascã sau sã grãiascã cã cel înpotrivã de supt braþul leului va putea scãpa. refléxif. „supt pãmînt”. acquiêre „reposer” rom. 1882. tot aºa aciere din a doua conjugaþiune. transitif.. În grai. o priatinilor! atîta de scãmos la minte ºi strãmþos la cuvinte sã va afla. sau cel supt aripile vulturului auat cã în primejdie va întra?…” Cantemir. ACIUÌRE v. p. Divanul lumii. aciuare ºi aciuire. pe cînd m e s e r e s c . dupã cum „adevãrare” a trecut în „adeverire”. nici o ºuvãire. intranzitiv. f. În fine. 114 a: „… nice o pricinã de price le va folosi. dupã ce nemerise în prima prin: aciuare. despre cari vezi la locul lor. Formele: aciere.. -oalã lat. morfologicã ºi semasiologicã a cuvîntului: lat. nu mai puþin a c i o a l ã ºi a c i o l a r e . „sãrãcesc pe altul”. 1698. meritã cîtetrele de a rãmînea în limbã. fãrã ca sã citeze exemple. aciuire „abriter”. Tot aºa în limba veche (Cipariu. iar aciuez „s’abriter soi même”. p. Aciuièsc (aciuit.

Se ºtie demult cã a c u m este lat. dar într-o compoziþiune diferitã: acnù = lat. ACLÀZ. ci neºte forme cu totul independinþi. ça. acùm. Legile fonetice ale limbei române opresc cu desãvîrºire trecerea labialului -mîn n sau r. 5A). Cuvîntul se vede trecut ºi-n Gramatica lui Diaconovici-Loga (Buda.ACIUOAIE ACIUOAIE. adecã dupã o consoanã. ACMOACE v. toate pentru acum. Aºadarã acnù ºi a c r ù nu sînt varianturi d-ale lui a c u m = a c m u . Formã organicã din latinul e c c . acoace s-a conservat în grai numai în compoziþiune cu „întru”: „vino într-acoace” = „viens de ce côté-ci”. – v.h o c c e = e c o c e . adv. Elem. – v. Caransebeº. Grupul -mù. În Banat. 7). acnù. 1822. a c n u m a = lat. ACNUMA. 208 . îndatã…” Afarã de acnù. de proveninþã arabã (ªaineanu.n u n c . cu scurtatul a c ù .. iar cu atît mai vîrtos cînd se aflã în poziþiune foarte. cu acelaºi înþeles. e c c u . par ici. – v. oarecînd profesor la Arad: „acù. urmat de emfaticul -a (v.nu se poate dislabializa. idiot”. ACNÙ.: „vino-n c o a c e ” ºi „vino-n c o a ”. Acioaie. Nu este „aice”. adv. -Ã. la locul lor. ACOACE. adj.m o d o . 148).. turc. mai ales cînd m se razimã de vocala tot labialã ºi chiar întonatã ù. acuma” (S. Liuba. novice. Acolo.. – Acum. 3ac-. ACMÙ A ACMÙªI. se mai întrebuinþeazã. Turcul a h m a k „sot. pe lîngã a c u m . Acum. Tot latinul „eccum” figureazã ºi-n celelalte forme..n u n c . Cuvînt aproape necunoscut în popor ºi-n literaturã. v. com. p. à présent. e c c u . Maidan). dar aratã direcþiune sau miºcare „spre aice”. Atlaz.m o d o . Acnu. se mai aude la bãnãþeni: „a c n u m a . de ex. Amuºi. de suite. corespunzãtoare formelor scurtate c o a c e ºi c o a . ACLÒ v. Despre a c r ù ºi a c r u m a . ACLÒCI A ACMÀC. – v. e c c u . acnù. a c r ù ºi a c r u m a . maladroit.

ACÒI (plur. Acum spune-mi. Acolea. par là” = lat: eccu-illoc (eculloc). 3ac-. – v. cãruia-i corespunde forma scurtatã c o l e a . adecã ceva mijlociu între ambele. ACOLÈ. s-ar putea figura astfel: 209 . acè = aceà etc. Tr. s. de ex. ea vine din eccu-i l l i c = e c u . Scara mîþei. – v. Marin: Într-acoace?… cînd te scoborai de sus?… Ba m-a ferit Dumnezeu…” Cuvîntul e trisilabic ºi disilabic: acoace sau acoaci. din a c i s-a format a c i l e a . sau cel puþin mai intim decît a i c e a .. considerîndu-se vorbitorul în centru. Acus magna”. În Dicþionarul româno-latin ms. ACOACI. Alexandri..l l i c .. là. dupã Polysu: acoiuri). fãrã -a.: „ce tot alergaþi într-a c o l o ºi-ntr-acoace…!” Formele scurtate: „în c o l o ºi-n c o a c e ” cuprind aceeaºi noþiune. în Iorgu de la Sadagura. Un sufix înrudit. Un ac mare. grande aiguille à passer. circa 1670 (Col. Peste tot. v. dar într-un mod mai general. III: „Magdian: Iatã-o chiar sub ochi. 423): „Acony. 1Ac. de-ci de-là”. „agone” = *aconem. prin care se exprimã ceva mai apropiat. – Acolo. adverbii acoace ºi a c o l o traduc pe francezul „par-ci par-là.ACOLEA Lui acoace e corelativ a c o l o „là. cu mult mai rãspîndit este emfaticul acolea (v. Acoace. dar mai departe decît a i c e . adv. Prin analogie cu acolea. astfel cã gradaþiunea între cei patru adverbi. dacã n-ar fi mai probabil cã românii ºi-au format cuvîntul deja în epoca post-latinã. de unde ar ieºi „acolà”. – Acolea.. de ce côté. – Coace. ceea ce însã întrã în sfera sistematicã a scãderii finalului -eà la -è în graiul moldovenesc: vedè = vedeà. În Moldova se aude mai ales acolè. pe cînd vorba românã ar presupune un prototip *aconium. – Coa. – -oi. 1883. l. niciodatã acolè. ne întimpinã în sinonimul italian. dar nu acelaºi.este organic. fãrã a indica anume puncturile între cari se produce miºcarea. ACOLEÀ. 5A). dar mai aruncã-þi ochii ºi-ntr-acoace…” Numai asociaþi cu î n t r u . Este o formaþiune româneascã din a c prin sufixul augmentativ -o i = = -o n š u . în care -le. mijlocie ºi ea prin sens între scurtatele c o l o ºi i c i : Acolè nu poate fi latinul eccu-illac (Cihac). traiste etc. sc.. atunci cînd aratã ºi el direcþiune sau miºcare în sensul opus: „repede-te iute într-a c o l o . dupã Cihac: acoaie. sc. aiguille d’emballage. v. vãzut-ai ceva mai adinioare… într-acoace? (aratã scara). VIII: „Dec! se scoalã flãcãu de la masã ºi vine-ntr-acoaci…” Id. n. fabricat chiar la þarã de ferari ºi cu care se coase saci. Forma aconšu s-a conservat pînã astãzi în Banat ºi-n Hunedoara. p. Aratã o poziþiune mai aproape decît a c o l o .

I. ca sã se ajutoreascã de a c o l o …” Jarnik-Bîrsanu. fãcãnd mare obidnuire domnul pentru doamna. cãte se vor vende acoleá în sat ºi în Þigãnie.R.. Cã doar nu eºti fica mea!»…” Ibid. 1627 (A. vãzãnd ºi auzãnd cã este golit de tot agiutorul. Letop. s-au pogorit la Chilia ºi de a c o l o s-au dus la Împãrãþie. Zburai la maica-n fereastrã. pentru cã am ertat domnia mea…” Enache Cogãlniceanu. egumeni ºi preoþi fãr’ de numãr. Letop. acolea rãmãneþ pânâ veþŠ eºi de a c o l o …” Ureche. sã poatã apuca pre Alexandru-vodã acolea. I. mîndrã. 171: „Mã fãcui o pãsãrea ªi zburai la maicã-mea. ºi au pogorit la Iaºi. Maica-n casã mãtura: «Hîº! pasãre de-acolea. 1648. Marc. I. Ce duci. la care cetind oasele cu mari cãntãri ºi împãrþiri de bani la sãraci ºi la tot norodul ce se afla a c o l o . 179: „… s-au gãtit de isnoavã (Despot-vodã) asupra lui Alexandru-vodã. pe sub salbã C o l e a -n iiºoara albã? – Da doi pui de turturea. de acole au luat boierii cu toþi pe domnul ºi l-au dus la curte…” Evangeliar transilvan.ACOLEA Alexandru-vodã Radu. III. 400: „– Frunzã verde foi de nalbã. Fulg de pasãre mãiastrã. Transilv. 210 . apoi la Huºi.. 10: „vare-unde veþ întra în casâ. mergãnd ºi domnul cu toate gloatele pe gios pãn la mãnãstirea Goliei. 231: „… a doua zi cu mare cinste ºi jale au rãdicat boierii cei mari oasele (doamnei Soltana) cu mare adunare de vlãdici. 105): „…nemic de vinure. sã nu dea. ni sã meargã pãharnicii a c o l o . ce Alexandru-vodã. au îngropat-o acole denaintea Precistei. VI.

bade. – Colea. creºtinu lui Dumnezeu? Nu-þi spusei cã ieram o fîþã. iar de francezul „que v o i l à !” se apropie acolea în: „– Pasã-mi-te nu pricepeai cã te chiamã sã-þi dea mere dulci din sîn? – Dã unde. I. Cihac (II. 42). – Acolo. ºi dupã stãpãnirea veche ce-au trecut atãþia ani. ºi au purces pe Bahlui în sus. vb. cela încâ nu sã va da…” Un act moldovenesc din 1631 (A. 106): „… au venit la mene Gheorghie Pãngaraanul ºi cu carte de la egumenul Nil ºi de la tot soborul. întorsãrâ de-l blãstãma dzâcândŠ: maledicte. însã într-un mod mai stãruitor ºi cu gînd rãu. reflex. cã numitul egumen de Hangu rãu se acoliseºte de moºia Berbeºtii…” Cuvîntul acolisesc e de origine greacã. 632): „kollî. martie 14 (f. s’accrocher à quelqu’un ou à quelque chose. 35 a): „draciš.: a s e acolisi. – Colo… ACOLISÈSC (acolisit. dar cu mult mai vechi în România decît epoca fanarioþilor. f. acolisire). Un copil s e l e a g ã de alþi. I. dupã ce au vãzut cã nu mai au merinde pentru oºti. Sinonim cu a s e l e g a de cineva sau de ceva. s’attacher. nu prin visurš. cum aflã vreme neprietenul de-ºi isprãveºte trebile lui. 60: „Eatã ce agoniseºte zavistia. ºi nerãspundzându-le. Acilea. Cã nu-s pentru dumneata…” Cost. nefiindu-i cela nice cu o dealâ. ne pas laisser tranquille. ™kÒllhsa tÕ kakÕn. 391): „dupã a noastrã cunoºtinþã ºi cercetare ce am fãcut pe scrisori ºi dovezi ce ne-au arãtat Bosieasa prin vechilul sãu pe aceastã moºie Berbeºtii. era prieten Tomºii-vodã. 233: „Earã cine era vizir la Împãrãþie. 66: „…Cãndu sã va acolisi unŠ omŠ de altulŠ. ce avidomâ i se arãta sã-l îngrozascâ de-š audzâša ºi alþâš strigând benedicte. compus de asemenea din: „vezi” (vois) + „acolea” (là).. ed. aºša numai într-o pizmâ va vrša sã-l ucigâ. Opinc. benedicte. gîndind c-or gãsi de toate. dar acolea sã videþi! Vodã din lagãrul turcilor. III. – Aice. de-acolea. Negruzzi. Muste. Synaxar. Uricar V.. draga mea! – Bibi. aºa am socotit. cum au auzit de aceasta.ACOLISESC – Dã-mi-i mie. 1683. cã aceste toate. pricepînd lucrul: Ce se acoliseºte Radul-vodã de acel sãrac?…” Un act moldovenesc din 1765 (Codrescu. se communiquer. Letop. j’ai pris le mal”. un nod acolea? Ce sã cunosc eu ce-i plesnia muieri[i]-n cap!…” (Jipescu. nu s-ar fi fãcut…” Miron Costin. ºi s-au acolisit de mene se-l scriu…” Mitropolitul Dosofteiu. Pravila Moldov. I. 211 . ™kÒllhsa. de nu s-ar fi acolisit Constantin-vodã Brãncovanul domnul muntenesc de Mihaiu-vodã. 1857. Avînd o accepþiune juridicã. R. un ºiret se acoliseºte. 140: „ – ªi ce fac acum leºii la Iaºi? – Este o sãptãmînã de cînd s-au dus. v. Letop. ce te acoliseºtš de noš?… ” N. ºi au zis vizirul. ºi au adus un uric peatluit ºi nescris. 1646. p. au ºi pornit dupã dînºii…” Exclamaþiunea: „sã vezi acolea!” corespunde pînã la un punct francezului: „et v o i l à !”. aor. coller.

cînd zicem: „el stã c o l o sus”. d e acolo. lîngã a c o l e a – a c o l e – c o l e a (c o l e ). – Agonisesc… ACOLISÌRE v. 309): „s-au fost ocolisind Bazga ºi Apostol Beþivul de locul svintei episcopii fãrã ispravã ºi cu mare napaste…” v. înþelegem acea depãrtare în genere. acolisiture). 100). -OARE. Beldiman. iarâ pentru acolisitura luš scula-sã-va ºi-š va da… „…e„ kaˆ oÙ dèsei aÙtù ¢nast¦j di¦ tÕ enai f…lon aÙtoà. s. Descriptio Moldaviae. Noul Testament. Tragod. Luc. afarã de vechiul a c i c e a (a c i c e . 2777: „Din turci peste patru sute. effronterie. cu scurtatul c o l o . di£ ge t¾n ¢na…deian aÙtoà ™gerqeˆj dèsei aÙtù…” v. Acolo.. ACOLISÌT A ACOLISITÒR. ACOLÒ. pernicieux. lîngã acolo–c o l o ..M. fãrã un punct anume. Roman.). Cînd noi zicem: „el stã acolo sus”. lîngã a i c e a – a i c e (a i c i ) ºi i c e a (i c e . indicãm în depãrtare un punct unde se aflã cutarele. Acolisesc. Aºa. sînt singurii adverbi de loc cari niciodatã nu-ºi acaþã 212 pe emfaticul -a (v.. c i c e a . î n t r -acolo” (L. Cînd are nevoie de întãrire. – Acolisiturã. acolo îºi asociazã prepoziþiunea . Între acolo ºi c o l o este o umbrã de deosebire logicã. adv. importunité. ACOLISITÙRà (pl. Acolisesc.a c i ºi a c i a cu vechiul c i a .f. adecã a se lega de cineva nu d-a-dreptul. în acel loc unde nu sînt nici eu. ci pe încungiurate. adj. Bez cãlugãrii ce vremea afarã i-au apucat. acolo aratã ceva mai departe decît a c o l e a . Acolisesc. ªi ºeasesprezece tocma volintiri ºi arnãuþi. 5A).ACOLISESC acolisesc pare a fi o rãmãºiþã din influinþa dreptului bizantin.. care iarãºi e mai departe decît a i c e a . într-un crisov de la Duca-vodã din 1681 (Melchisedec. Acolisitor. – Acolisiturã. În marea bogãþie de colorit a adverbilor româneºti de loc. là. I. c i c e ). 8: „…sãvaš nu s-arâ scula sã-š dea luš pentru ce e prišatin luš. care ºi el e mai departe decît a c i l e a . „Acolo. p e acolo. i c i ). Cantemir. puþin oreºice mai mulþi. Chron. De care au sã dea seamã grecii acolisitori ªi d-un sfînt lãcaº mult vrednic fãr cuvînt supãrãtori…” v. Care fãrã nici o vinã în sabie au picat. Este curios cã graiul prefãcea pe acolisesc în ocolisesc printr-o etimologie poporanã de la o c o l e s c . v. în Moldova mai cu deosebire (cfr. p. là-bas. XI. 1648. nici tu. Fiecare din aceºtiia mai are cîte una-douã nuanþe: lîngã a c i l e a .

Silvestru. bãtr. ºi le-am arãtat eu drumu î n t r -acolo. În istriano-româna acolo a despãrut. acolò. com. ª-acolo este-o chilie Cu muºcatã ºi tãmîie: Dragu meu acolo scrie. ca ºi a c o l e a . colà. 193): „… dus la préstolul heruvimilor. Sã aº lua arepile zorilorŠ ºi aº lãcui în marginša mãrieš. ºi lor le-a pãrut grozav dã ghine cã ne-am întîlnit cu toþi[i].. span. accullà. Sf. Variantul macedo-român acloci presupune un prototip latin: e c c u ..ACOLO î n t r u .l l o c ). sã vošu pogorâ în iadŠ. acolo veri secera lacrâme ºi plãngere…” Jarnik-Bîrsanu. miscel. fãrã sã fi fost în pericol de a se perde. Românul acolo reprezintã pe latinul vulgare c c u . 257 b: „Unde mâ vošu duce denaintša duhuluš tãu? ºi denaintša féþeš tale unde vošu fugi? Sã vošu sui în ceršu.i l l o c (= e c u . cã aminteri ar hi umblat toatã noaptea orbocãind…” (T. Care s-au dus dup-a i c i …” O naraþiune þãrãneascã din Ialomiþa: „Asearã m-am întîlnit cu niºte oameni care greºiserã drumu la Cãlãraºi. circa 1600 (Cuv. Transilv. tu acolo eºti. f. 1673. 596: „…a c i c e a veri semãna mârâcini cu rãsul ºi cu glumele. cari toate derivã din eccu-illac (= ecu-llac). 1651. În daco-româna. acolo eºti. 39 a: „Mi-š acoperi-mâ în cãmar-adîncâ. strãbunul acolo a susþinut luptã contra sinonimului slavic „tamŠ”. Theodorescu. ª-acolo sub fagii mici Sînt morminte de voinici. „poporul rosteºte pe alocuri acoo. Receanu. p. care la rîndul sãu e mai precis decît: „du-te-n c o l o ”. II. Lugoº. XVII al Bis. Nicolae din Braºov. în loc de acolo” (D.i l l o c c e . Zicînd: „du-te î n t r -acolo”. aculu amu mira-se toate silele ceršului de Avram…”. mai avînd ºi o formã scurtatã: c u l ò = c o l ò . d. acolo încâ mãna ta m-are duce pre mine ºi dereapta ta m-are þinša…” Dosofteiu. portug. Bucova). Acolo pizmaºiš n-or putša sã-m strice…” Cod. mi-š sui pre stîncâ. apoi în Banat. care se încerca cu orice preþ 213 . ms. 314: „ªi mã scoate pîn’ la Tisã C-acolo-i tabãra-ntinsã. Lupºeanu). În macedo-româna se zice: acolò ºi aclò. com. 38: „Cîntã cucu-n par de vie. noi ne rostim cu mai multã demonstrativitate decît în: „du-te acolo”. E curios cã la noi. rãmînînd numai scurtatele c o l o . f. o formã scãzutã aculù ne întimpinã în Legenda lui Avram. c o l e a . ªi cînd scrie mã mîngîie…” Ibid. despãrþindu-se astfel de ital. saec. Sã fiŠ fãrã teamâ.

cãnd sau zavistia d e s c o p e r i n d u . 2: „…cã nemicâ nu šaste acoperit care sã nu sâ d e s c o a p e r e …” „…oÙdn d sugkekalummšnon ™stˆn Ó oÙk ¢pokaluf q»setai…” 214 Cantemir. Moxa. Rom. acopãr este în antitezã cu d e s c o p ã r . Derivat din a c o n š u = a c o i „grande aiguille” prin sufixul -i þ ã . Liuba. a acoperi. ACÒNIU. Cron. c. Tot în Banat se mai aude cu acelaºi sens vorba a c h e þ: „pînza se coasã cu acul ºi aconšul.ACOLO a-l înlocui în limba oficialã. 1Acãriþã. În toate accepþiunile sale. Ambele forme sînt de tot provinciale. Acad. – Acia. acoperire. pre atîta mai tare sã d e s c o p e r e …” ªi mai jos: Ibid. aconiþe). cacher. p. degetariu. tot aceea numai dasupra. Istoria ieroglificã (ms. cu î n v ã l e s c . 1648. Dragalina. 52: „… precum focul în piatra mai vîrtoasã ºi în fierul mai îndesat ascuns fiind dintr-acélaºi ºi mai tare lovindu-sã schinteiazã. deºi scris de þãrani.I. aconiþã. – Colea. I. În sensul propriu al cuvîntului. vb. c. p. totuºi ne întimpinã: „… în tocmala nostrã au fostu Toder Buzdug din Sãlãvestre ºi Bãloº o t t a m ºi Ghiorghe de acolo ºi Bogdan o t t a m ºi poppa Matešu o t t a m …” Trei t a m la un singur acolo! v. acest cuvînt se întrebuinþeazã numai în Banat: „ac. sau vicleºugul cu un cuvînt a adevãrului acoperind. Acoi. couvrir. étui à aiguilles. I. aºea ºi sufletul plin de vrednicie... 348: „deci slobozi Dumnezeu sloata ceršului ºi se vrãsarã ploi de acoperirâ pãmântul…” În rugãciunea Sf-lui Sisin. Aci. voiler. 53: „… zavistnicul ºi viclianul numai atuncea grãiaºte adevãrul. cu a s c u n d .s ã spre rãu nu sporéºte. Dicþionarele ne mai dau ºi forma acoperšu. – Acoi. spre mai mare rãu pre altã datã îl opréºte…” Diferitele accepþiuni ale lui acopãr decurg toate din sinonimica sa: pe de o parte. acoperire). unghiþã…” (Preut M. II. Maidan). text circa 1580 (Cuv. acele se þin în a c h e þ …” (S. î n f ã º a r e însã este punerea unui ce peste altceva de giur împregiur. – Acilea. – Acolea. pe de alta. s. v.R. î n v ã l i r e este aceeaºi acþiune dasupra ºi pe mãrgini. 1620. care la rîndul sãu e sinonim cu î n f ã º a r e . ACÒPÃR (acoperit. 291): „ºi cinstitul veºŠmântul ce acopere cinstitul capul lui…” .f:. – Aice.). d. Noul Testament. – Acicea. pre cãt mai mult sã acopere. bãtr. care însã e îndoioasã. p.. 71). Aºa într-un zapis moldovenesc din 1612 (A. – Colo… ACONÌÞà (plur.. e sinonim cu î n v ã l i r e . Borlova). XII. fiind a pune sau a întinde un ce peste altceva. Luc. – v.

. tot le-au dat foc. III. „Dac-am vãst cã nu mai vii. p. luînd seama cu amãruntul nu numai cã dreptate sau semn al dreptãþii n-am vãzut. 83 b: „ºi acoperišu cu postŠ sufletul mšeu…” Fiindcã omul dentîi îºi a º t e r n e ºi apoi se acopere. satele dese cu case multe. 125 b: „… pentru tine am suferit bat•ocurâ ºi acoperi ruºinša faþa mša…” Moxa. care ºi mãnãstirea Goliei. aºijderea ºi alte sate pin pregiur. ci încã mai vîrtos. Urîtul mi-l a º t e r n u i . 270 a: Ps. 74: „… au prins puþinei robi ºi au dat foc satului. au cãzut toate cubelile mãnãstirii peste dãnºii…” De aci figurat: „Dacã vreo cugetare C-o umbrã de întristare Fruntea mea acoperea…” (Gr. 192: „În zilele lui Grigorie Ghica s-au fãcut º-un cutremur mare. cã arsãse în zilele lui Constantin-vodã Mavrocordat. Letop. ca sã iau ºi eu pricinã a lãuda dupã a mea putere. chiar atunci cînd acþiunea nu e de loc materialã. Transilv. Muste. rãu au vrutŠ tréce preste sufletulŠ mieu…” Ibid. 1620. 8: „cela ce acoapere ceršulŠ cu noori…” „… qui c o o p e r i t coelum in nubibus…” N.ACOPÃR Silvestru. Jînduit am fost de cînd cu mergerea în vîrstã. care au þinut un minut de ceas. 372: „biruise rãulŠ pre bine ºi acoperise strãmbâtãþile pre dereptãþi…” O figurã de tot îndrãzneaþã: Dosofteiu.. Letop. s-a nãscut o corelaþiune figuratã între acopãr ºi a º t e r n . 144) 215 . 1680. ºi mare spaimã au cãzut asupra norodului. CXLVI. fiindcã o tocmia într-acea varã ºi o acoperia cu fer alb. f. f. p. Cu dragul m-acoperii…” (Jarnik-Bîrsanu. f. 25: „Ah. Pusei dorul cãpãtîi. trecutã peste 20 de ani. ºi multe ziduri au cãzut. 1651.. Alexandrescu) Zilot. – oarecum mi s-au arîdicat perdeaoa minþii. care la copilãreasca vîrstã acopere înþelegerea cea desãvîrºitã – a cunoaºte pe vreun stãpînitor al ei cîtuºi de cît urmãtor al dreptãþii. în care pînã la vîrsta care sînt. potopul nedreptãþii acoperindu-o ºi aproape a îneca pe ticãloºii lãcuitorii ei. 243 a: „… atunci apele ne-au vrutŠ acoperi pre noš. amar mie! cum m-am nãscut într-aceastã Þarã Rumâneascã. f. Cron. ºi fiind meºteri unguri din Þara Ungureascã. 1651. III. cãt acoperise vãzduhul de fum…” Enache Cogãlniceanu. Focul eu învãluii. dar iarãºi amar mie! cã pricinã de laudã n-am putut afla mãcar una…” Silvestru.

Iar nu sã defãimez Pe cei d-un neam cu mine. 90 b: „Hie-þ milâ. din 1700 (Bibl. f.. nu sã vorŠ certa…” 2. Ist. doaã vicleºuguri sã poþi a º t e r n e ºi cu doaã rãutãþi sã te poþi acoperi…” II. f. acoperire e în acelaºi timp sinonim cu a s c u n d e r e . 87: „Dator aº fi s-acoper. Ca mijloc de „ascuns”. 21: „Un tatâ saŠ feorii lui. 24–25: „… În inima ta aceasta ascuns avãnd ca. În sens bun: Psaltirea transilvanã a lui Corbea. dacã tinde a înºela. Rom. 216 . ps. p.ACOPÃR Cantemir. aºa ºi pre bine vrãjmaºii…” Pravila Moldov. f. În sens rãu: Moxa.. ªi miºelul mieŠ de suflet þie caŠtâ Sã-l acoperš cu a r ì p a ta cea latâ…” Sau fãrã nici o imagine: Dosofteiu. 1673.). acoperire se poate lua în sens rãu. 1620. cãci un ce nu se mai vede cînd peste el se pune sau se întinde altceva. f. cu o voroavã vicleanã ºi cu un obraz ce nu ºtie a sã ruºina. 1680. hie-þ milâ. p. de vorŠ avša dentru dãnºŠ vreunul sã fie furŠ ºi de-l vorŠ acoperi ºi nu-l vorŠ spune. 1673. frate! ohtez. Cron. Sinonim cu î n v ã l i r e . Cã spre tine mi-š nedšajdša cînd am sâlâ. 48 a: „ªi de turbureala omeneascâ Sã-š acoperš sã sã odihneascâ…” Ibid.. ce-l vorŠ ascunde ºi pre dãnsŠ ºi furtuºagul lui. 1646. Domne sfinte. dar ºi în sens bun. 99 b: „ªi de pizmaºiš âm derãdicâ Miºelul suflet fãrã de fricâ. Acad. 367: „soarele acoperŠ nuorii.. ier. p. Dar greu. cînd protege. LXIII: „De adunarea Viclénilor rea Sã mã acoperš ªi sã mã a p e r š …” Dosofteiu. 73 b: „acoperi-m-oš într-acoperemântul a r i p i l o r tale…” Id. 1. Cã n-am altfel cum face. f. un frate sau mušarša sau alte chipuri asémenša acestora.. ªi sã m-acoperš de ata strîmbâ Ce daŠ cu mulþâš sã-m sae-n grãbâ…” Zilot.

Aceastã înlocuire la Moscopolis ºi în genere la românii de la cîmp s-a ºi fãcut. pe cînd celalalt poate fi luat într-un înþeles mai larg de locuinþã sau adãpost. se înlocuieºte mereu prin anvãlescu. ad. „Cuvîntul acopir. cu deosebire însã cã acesta din urmã se aplicã numai la acea parte superioarã a unui edificiu care se mãrgineºte prin streaºinã. f. acopirãmint. forma participialã a c o p e r i t o r sau a c o p e r i t o r i u în loc de slavicul „ocrotitor”. la macedo-români. prin prepoziþionalul a = lat. Hasd. p. cooperire vine românul c o p e r i r e = it.: acoperemînturi. f. couvrir. 194 b: „… scoale-sâ ºi sã vã a•ute voaâ ºi vâ hie voaâ acoperitori…” Arsenie din Bisericani. III. XVII. 12: „ºi puse untunérecŠ c o p e r i m â n t u l Š sãu. vechile texturi întrebuinþeazã foarte des. Enache Cogãlniceanu. 1673. Forma acoperire este deja proprie româneascã. În istriano-româna se zice numai c o p e r . dupã L. p. – Copãr. v. cubrir = fr.). acopir. 164: „…tu eºti acoperitorul mieu.-ntr-acoperemînt. Sturdzan. dar mai rar. couverture. – 1Acoperit. mai jos: „… c o p e r i i cu ajunatul sufletul mieu…” Din lat. coprire = span. p. toiture. 42: „…ceršulu e voao acoperemãnt ºi pãmãntul masã. c o p e r i ruºinea faþa mea…” Tot acolo.. Supt sfînta ta àripâ všaþâ pre pãmînt…” E nu mai puþin întrebuinþatã forma fãrã prepoziþionalul a-: c o p e r e m î n t = = lat. 1642. 96: „Petrecînd în casa ta. La Coresi ne întimpinã însã o deosebire oarecare logicã între acoperemînt ºi c o p e r e m î n t : Ps. 1680. s. ploaša ºi vãzduhul šaste hrãnitoršul vostru…” Dosofteiu. Iutza.ACOPEREMÎNT Silit sînt d-adevãr: El îmi zice a scrie Toate pîn’la un pãr…” Cu acest sens. anvãliº. din pântecele mašcã-mša tu-m eºt acoperitoršu…” Ibid. Dosofteiu. Cruºova). împrejurul lui acoperemântulŠ lui…” „…et posuit tenebras l a t i b u l u m suum: in circuitu ejus t a b e r n a c u l u m ejus…” 217 .. circa 1650 (Ms. – Învãlesc… ACOPEREMÎNT (plur. Omiliarul de la Govora. de la tine e cãntarea mša pururša…” Alãturi cu acopãr se întrebuinþeazã cu acelaºi sens. 1577 (ed. 86 b: „pre tine m-am rãdzâmat din zgãu. devenit însã din ce în ce mai rar. în Acad. Acoperiº. cooperimentum. aºa încît acum abia se mai aude acopir” (M. de am a c o p e r i t . ca adjectiv sau ca substantiv. Letop. Coresi. f. Rom.n.B. forma c o p ã r . – Ascund. 232: „…ºi eu am fost orãnduit asupra acoperemãntului bisericii cei mari.. 178): „… derept tine priimii împutare. dupã Cihac: acopereminte).o dupã cum se vede pãnã astãzi…” Acoperemînt e sinonim cu a c o p e r i º.

. nu foarte le ascultâ ºi mai aléne se îndeamnâ…” Pravila Moldov. caché. – Acoperemînt. Rom. ieroglif. Ist.: „acopirãmintul i ciuruc di tut.…e cãndu vã postiþi. uneori seninã. 7–8): acoperiº de oalã „testum”. (ms. ce sã dzice cu tâlcuri ca acélša pentru sã nu înþeleagâ toþŠ. nolite fieri sicut h y p o c r i t a e tristes…” 218 . Iutza. avînd drept margini streaºina. Doamna Chiajna.. allégorique. dupã deosebitele patimi a sufletului…” Coresi. XXIX. 48: „…în casele domneºti. p. acoperiºul casei „culmen. British Mus. n. M-rea Dealul) 1ACOPERÌT. se cheamã acoperiº întreaga învãlitoare a edificiului. împrejurul trupului împodobit al rãposatului. stau adunaþi. Radu din Mãniceºti. Dupã Bobb (I. uneori acoperitã. însã tocma la þénchiul adevãrului dusã ºi nemerite…” De aci în graiul vechi adjectivul acoperit are înþelesul de „ipocrit”. „Precum o sentinelã pe dealul depãrtat Domneºte mãnãstirea. quatern. toit. ca adjectiv. Acopãr. – Învãlitoare… -Ã. 6311 B. 1646. 96: „fruntea este ceriulŠ minþii. cu o cucernicã smerenie. f.. dupã Cihac: acoperiºe ºi acoperiºuri). de ex. 39: „…cuvinte oplite ºi supt pilde oarecum acoperite. În acest sens.” Accepþiunea din urmã e cea mai rãspînditã. de cari se apropie ºi prin sufixul -iº (= -uº). s. passé d’a c o p ã r: couvert.ACOPEREMÎNT Macedo-româneºte: acopirãmint are sensul mai restrîns de a c o p e r i º . acoperiºul þîþelor „mammilare”. 1580. Acopãr. Acad. Cînd e vorba de un edificiu. acoperiº este sinonim cu î n v ã l i º ºi a s t r u c u º . ACOPER̪ (plur. ºi zidu-i cel înalt Se-ntinde împrejuru-i. 135: „cuvinte acoperite. Alexandrescu.. voilé. Odobescu. nu fiþi ca acoperiþii ce se întristeazã…” „…quum autem jejunatis.): Mat. VI. 16:. p. Dezvoaltã. toate cãpeteniile þãrii…” v. – Învãliº. šarâ numai cei învãþaþi…” Cantemir. pustii ºi învechit. v. toate accepþiunile verbului a c o p ã r . de muºchi acoperit…” (Gr. ACOPERÌRE. – Astrucuº. couvercle. 1574 (Ms. – Acoperiº. 15: „oamenii pildele ºi cuvintele célea acoperitele multu le socotescŠ ºi multu le ispitescŠ ºi întreabâ. al cãror lat acoperiº de ºindrilã se-ntindea jur împrejur cu streºini largi ºi revãrsate. Cruºova). p. De aci figurat: Critil ºi Andronius (Iaºi. acoperiºul capului muieresc „rica”. Acopãr. începu sã cazã din toate pãrþile…” (M. 1794). acoperiº de pele „obstragulum”.). hypocrite. šarâ carele sãntŠ grãite ašavea ºi curatŠ. – v. Harl. De iedera bãtrînã. Omiliar. part. acãþã s’chicã tu tute pãrþile = acoperiºul casei e stricat de tot. acoperiºul fîntînei „puteale”.

ACRIME Acelaºi pasagiu în Noul Testament. ACOPERITÙRÃ. II.). Acad. 1648: „darâ cãndŠ postiþ. A c r e a l ã se datoreºte unei acþiuni 219 . aciduler. sauer. „…in circuitu ejus t a b e r n a c u l u m ejus…” s. 421): „Acresc. Tr. pe cînd acrime. ACRICIÒS. aratã o mai mare intensivitate a stãrii. Acad. pe nesimþite te arde…” (Conv. vb. 75). Tectum. acest participiu se întrebuinþeazã ºi ca substantiv: Ps. Coopertura. acrime e mai constantã. bãnãþean. 1883.. l. Vorbã rar întrebuinþatã... Acoperitoare. În Psaltirea ªcheianã. aigrir. acrimonie. – v. ACRÌME (pl. couverture. Acoperitoare.. f. s. fiind înlocuitã prin compusul n ã c r e s c = î n ã c r e s c . A c r e a l ã poate fi trecãtoare. Acru. p.. Acrime.): „Fãþarnicul. 1883. ACOPERITOARE (plur. – v. – v. mit…” v. aigreur. ca un cãrbune acoperit. acrire). p. ACREAÞÃ A ACRÈSC (acrit. lit. Acrescu-mã. l2: „împregšurul lui acoperitul lui…” 2ACOPERÌT.. Rom. ACREALÃ v. Sinonim cu a c r e a l ã . Dicþionarul ms. Tr. l. Polysu. – v. 81: „În oalã acoperitã nimenea nu ºtie ce fierbe…” Iordachi Golescu (ms. p. XVII. circa 1550 (ms. 1874.. care însã prin sufixul -lã exprimã numai o stare în genere (v. Aburealã). nu fireþ ca cei f â þ a r n i c i triºti…” Cu acelaºi sens în proverbe: Pann. Acoperemînt. s. – Coperitoare. acoperitori). v. Acidum reddo.n. 10: „mi s-a acrit cu cutare = es kommt mir schon zuwider. Vocabularul româno-latin. avînd sufixul colectival -i m e . rendre aigre. ACRICIÙNE. Acrime. tot aºa precum „nãspresc = înãspresc” a scos din grai pe simplul „aspresc”. 422): „A c o p e r e m e n t ..f.” Sinonim ºi cu a c o p e r i t u r ã . toiture. acrimi). 1Acoperit. Idem. circa 1670 (Col. ms. Acru. circa 1670 (Col. Prov. Acredinem contraho”. – Nãcresc. Rom.

cu acrime. Acru. vechi franc. se înrudesc între sine ºi cu românul acriº numai prin tulpina a c r o -.n. Ribes grossularia. acrime vine mai mult din însãºi natura lucrului. aigret..) ºi chiar agrij (Col. boh. rumex a c e t o s a sau a c e t o s a pratensis. dovedesc cã noþiunea de a c r u este cea fundamentalã. v. Acresc. – Jintiþã. macrum).B. care totuºi în Lexiconul Budan (p. cu totul independinte. 367) figureazã ca „mãcriºu-calului”. ambele puse în Dicþionarul Ieromonahului Macarie. Acru. ital. Bibl.. 2ACR̪. Tr. agresto etc. agrest. Tot aºa la Porcius (Flora Nãsãudului. cu trecerea iniþialului ac. 2. Centralã Bucur. polon. – -eaþã. – Aguridã. Rumex acetosa. groseiller à maquereau. 1882. 1ACR̪. întocmai ca în 1Acriº.).. nu ºi prin sufix. Format din a c r u prin sufixul deminutival -iº. Albanezul ghreŸtã pare a fi luat d-a dreptul din italiana. span. franc.. . v i n e t t e . Ostrovel. Suseni. Un al treilea sinonim este a c r e a þ ã = ital. 43). 2) aduce ambele forme pentru „oseille”. uva acerba. În forma italianã aceastã analogie a modificat pînã ºi sufixul. oþãtos…” v.: oseille. pretutindeni prin analogie cu agrestis „sãlbatec”. fiind comun întregei familii neolatine. Copãcel). iar de la slavi la unguri: egres. – 1Acriº – 3Acriº. ogresta. Este învederat cã în aceastã nomenclaturã graiul poporan a fuzionat pe a c r u (= lat. p. dar care în daco-româna mai cã nu se întrebuinþeazã. Poporul pronunþã mai adesea agriº (L. dar pune numai pe acriº la „acriºu-calului”.n. agrezza. s. Lisa. raisin vert. s. cu a c r e a þ ã . Numirile strãine ale plantei: lat. a i g r e t t o .n. cu a c r i c i u n e . de botan. t.ca ºi-n toate celelalte graiuri romanice. petit lait aigri servant en place de vinaigre. t. II. Acru.. Se zice mai des macriº sau mãcriº. Sensul cel mai vechi este acel de „aguridã”. de botan. Sinonimii romanici occidentali: span. – Agriºã. a c e t o s a ºi a g r e t t o . singurul pe care-l au macedo-românii. S a u e r a m p f e r sau S ä u e r l i n g . – Nãcresc. – -iº. Buc. Din Italia a trecut la slavi: serb. v i n a g r e r a etc... p. ACRÌRE. Bobb (I. 1885. precum nici sinonimul al patrulea: a c r i c i u n e . germ. agreŸt etc. Fãgãraº. c. trecerea la m a c r u fiind deja ceva posterior. Cu toate acestea. provenþ. s. Aºa numesc mocanii în unele locuri zerul înãcrit sau jintiþa pe care o fac într-adins pentru a o întrebuinþa în loc de oþet la înãcrirea bucatelor (Banat. ital. din 1778 (ms.în ag. c. agraz. l. nãscutã printr-o etimologie poporanã. – Acrum. 9.: 1.. v. Românul acriº este o formaþiune proprie. – Agurizar. Transilv. Sibiºel etc. 220 înlocuind aproape cu desãvîrºire pe organicul acriº pentru diferitele specii din genul 3ACR̪. 83–4) „berberis vulgaris” se cheamã în acelaºi timp acriº-roºu ºi macriº-spinos. acrum) cu m a c r u (= lat. verbo „kislŠ”: „acru. forma macriº a devenit cea mai rãspînditã.. – Agriº. – Zer. – -ealã. – v.ACRIME externe.

Filip. Berberis vulgaris. – Nãcresc. ACRIª-PÃSERESC. Acresc. în Arh. terme familier: volée. – Acriu. – v. s. v. Corodeºtii). Acru. alþii acritoare…” (Preut I. Acru. cu istoria lui 3acriº. ACRÌT. unii îi zic salatã. îi zic cã a mîncat o sãferdè. trecut în macriº. – v. s. cãci drege foarte mult acritura sau amãrãciunea fierii la cei sîngeroºi ºi mãnioºi ºi la cei buhavi…” v. – Macriº-spinos. S a u e r d o r n etc. afarã de alþi termeni. de botan. trecut în agriº.. Macriºu-calului. ACRIªU-CALULUI.f. Acru. – -oare. iar prin urmare o þ e t (v. râclée.): „…din praful acesta sã ia de trei ori pe zi. Alãturînd acum istoria lui 2acriº.ACRITURÃ „Rumex”. – -urã. alþii naframã. Acru. „tocitoare” = ceva care toceºte etc. St.: épine-vinette. precum „învãlitoare” e ceva care învãleºte. Despre trecerea formei acriº în macriº. acrituri). action de rosser quelqu’un.. o x y a c a n t h a . 221 . lAcriº). ACRIª-ROªU. – v. avem un frumos specimen de diferenþiare analogicã: acru + iº agrestem + acriº + macrum agriº macriº v. – Dracilã. – Lemn-galben. com. doreºte ºi acrituri…” Tractat de medicinã popularã din secolul XVIII (ms. ACRITOARE. t.. Pann. ACRITÙRÃ (plur. – v. II. – 2Acriº. Franþuzeºte se zice „donner du v i n a i g r e ”.f. apare aceeaºi noþiune de a c r u .. Literalmente: ceva care a c r e º t e . 116: „Omului de orce bine îi vine înbuibãturi: De dulceþuri greaþã-i vine. – 3 Acriº. Acru. poporul însã întrebuinþeazã acritoare numai într-un sens ironic: „Pe la noi. Macriº-pãseresc. cînd este cineva bãtut de cãtrã altul. vezi mai sus la: 2Acriº. – Macriº. ªi-n numirile strãine ale acestei plante. – Macriº-de-rîuri… ACRIªÒR.. Tutova. Se mai cheamã: macriºspinos ºi macriº-de-rîuri. chose aigre en général. v. precum: s p i n a a c i d a . Prov. cînd sileºte cineva pe copil a sãri iute ºi de multe ori peste coardã.

ACROI. La români -c. – -iu. pe cînd cele douã dentîi indicã un alt gust „dînd în acru”. Transilv. Ca epitet specificativ. Fiind compus din a c r u prin sufixul cel intensiv -oi (= lat. dacã în amar sau în dulce se amestecã o acriciune oarecare. a c r i º o r ºi a c r u þ . acru întrã într-o mulþime de termeni ca: a) L a p t e -acru „oxygala”. -ÌE. precum ºi ital. Jarnik-Bîrsanu. agre etc. Aºa un lucru poate fi amar-acriu sau dulce-a c r i c i o s . adj. acru e în opoziþiune cu d u l c e . Pann. destul…” Pentru þãran. -Ã.. Opinc. adicãtele alde ãi îmbrãcaþi în acre. Oancea). Dar eu de ea sînt sãtul: I-am cunoscut bunãtatea. ÀCRU. Mironescu. Se întrebuinþeazã în graiul românilor din Selagiu (Tribuna din Sibii VII. provenþ. Rar sã puie ochi buni þãranu pã cîte un orãºan…” (Jipescu. Acru. -oneus). aigrelet. c. ªi nici cînd nu-s sãturat!” 222 . 114: „Mulþi doresc singurãtatea. aigre. Sinonim cu a c r i c i o s . Dar acuma însurat Trãiesc ca º-un împãrat. de unde atît sinonimul francez. acelaºi sens fundamental de „înþepãtor la gust”. acroi este mai mult decît acriu. sînt acre pînã ºi hainele acelora pe cari îi considerã ca „ciocoi”: „Negustoru. deºi nu tare. Din latinul acrum.. âcre. Mi-a venit acrã. îi sînt negri înaintea ochilor. 394: „Hop sãracã mîndra mea. Un contrast ºi mai energic cu noþiunea de d u l c e exprimã asociaþiunea: a m a r ºi acru. Covurlui. cu deosebirea însã cã aceste douã din urmã însemneazã „puþin acru”. De mîncat îmi aducea L a p t e -acru-ntr-o mãrgea. 10). v.. dar fãrã vreun alt gust. „A veni cuiva acru de ceva sau de cineva” este o locuþiune proverbialã pentru a arãta dezgust. Pretutindeni.a trecut în -gnumai în derivatul a g r i º . cînd zicem însã a c r i º o r sau a c r u þ . -OAIE. agro. agro. Poporul zice: „acru ca o þ e t u l ” sau „acru ca b o r º u l ” mai ales cînd se vorbeºte despre vin. 333). Acriu. adj. v. Ca ºi a m a r . très aigrelet. II. în albastre.. adj.. dregãtoru. iar într-un sens superlativ: „a fãcut un borº c a t r a n de a c r u ” (E. Mîncam ºi-mi mai rãmînea.ACRIU ACRÌU. e numai acru. span. boieru.

Fãgãraº. Sinonim cu l a p t e -acru este „lapte-c o v ã s i t ”. Acrum). Acest termen se aplicã în graiul poporan cãtrã soacre. Pann. 181): „Glegorcea L a p t i acru…” b) P e a t r ã -acrã „alaun. soacrã. Georgescu. Maidan). ºi-i cere inima m e r e acre…” Alexandri. într-un document moldovenesc din 1620 (A. 193: „Frunzã verde l a p t e -acru. I. Liuba. II. Alexandri. Poez. 237: „Soacrã. Poamã dulce nu te-ai face…” Marian. R. lua-l-ar nãbãdaicele! cã m-am sãturat de dînsul ca de m e r e acre…” Se zice de asemenea: mere p ã d u r e þ e ºi mere m i s t r e þ e . mai des la plural: m e r e -acre „care nu sînt bune la mîncare ºi din care se face must acru. De te-ai coace cît te-ai coace. Nunta þãrãneascã. Ca mãicuþa nu te-i face. verjus”.. P o a m ã acrã. Prov. pommes à cidre” (Costinescu. I. Scorei). c) A p ã -acrã „eau minérale” se întrebuinþeazã în unele locuri peste Carpaþi: „borvizul la noi se cheamã a p ã -acrã” (I. Prov. c. nu-mi mai pomeni de caþaonul cel de dascal. Ca nume personal. 183: „Soacrã. 87). II. 150: „N-are dinþi sã roazã pîinea. În Basarabia existã o familie de boierinaºi: Meriacri = M e r e -acre. în care epitetul specificativ vine din slavicul kvasŠ „fermentum” (Miklosich). De te-ai coace-un an º-o varã. 92: „Mai bine v a r z ã acrã cu-nvoialã Decît zahãr dulce cu cîrtealã…” f) P o a m ã -acrã „fruit aigre. dar avînd ºi unii sinonimi provinciali. pop. soacrã! P o a m ã acrã! De te-ai coace cît te-ai coace. În Banat „se zice la alaun: c i p s ã sau ºi p e a t r ã -acrã” (S. Pann. Buc. Termen întrebuinþat de toþi românii.2. c. II.ACRU Ibid. sc. v. alumen”. Tot vei rãmînè amarã…” Bietelor soacre li se cîntã acest cîntec chiar la nunþile þãrãneºti: 223 . d) M ã r -acru. Vocab. I: „Mãri. Caransebeº. III. e) V a r z ã -acrã „choucroute”. Mã bãgai slugã la dracu…” Într-un text latin medieval: „et pastores dabant nobis a c r u m l a c bibere” (Du Cange.

de méd.n. varzã ºi poamã. pe care ne-o aducem aminte. Singura excepþiune. troahnã. Dr. com. millet. gîlci. chelbe. – Mãr. apã. umflãturã de þîþã. t. – Acriu. aphthe. ciumã. printr-un fel de afinitate electivã. Bogeºti): „Poporul de aicea numeºte boalele astfel: poalã-albã. treapãd. Cu primele douã sensuri: Pontbriant: „acrumu. Polysu: acrum. p o a m ã acrã! De te-ai coace cît te-ai coace. 1. aphtes. c. Neamþ. – Borº. De te-ai coace-un an º-o varã. sorte de sel médicinal. bubã neagrã. gãlbãnare. Perian (Tutova. holerã. plecate. friguri. 167). Cã-þi vine cheptãnãtoare Sã te cheptene pe cap C-o lobdã de lemn de fag. durere de cap. însemnînd ambele „puþin acru”.2ACRÙM . soacrã. muguet. cari însemneazã: „dînd în acru”. dropicã. rîie. Constantiniu. s. – Brînzã. 3. Jîpai. marasme infantile. Acresc. com. Poamã dulce nu te-ai face. – Acriº.– Acriturã. 2. I. verme.– Lapte. Deminutivele lui acru sînt: a c r u þ ºi a c r i º o r . tifos. – Catran. – Peatrã. petit ulcère dans la bouche”. mãr. oftigã. vãrsat. bube dulci. rast. Este foarte interesant cã. u n f e l d e b o a l ã c a r e s e 224 î n t i n d e p e s t e t o t c o r p u l ” . albaþã la ochi. – Soacrã. – Acrime. jîpai peste cap!” (G. Tot eºti acrã ºi a m a r ã !” Apoi ca un fel de consolaþiune comicã: „Frunzã verde de cicoare! Bucurã-te. ºi acrum l a c o p i i . Acum.: 1. acru întrã în compoziþiune intimã numai cu vorbe de viþã latinã: lapte. Caransebeº. cîrcinul sau broascã la ochi. – Mistreþ. Gr. strîns. Mundfäule der Kinder”. Maidan). Liuba. rohini. probablement sulfate de magnésie.ACRU „Foaie verde iarbã latã! Soacrã. vãtãmãturã. diochi. coriu. – Poamã. peatrã. (plur. durere de ochi. – Oþet. – Pãdureþ. – Varzã… ACRÙ. boale lumeºti. plãscaghiþã. acrumuri). iar amestecul lui acru în alte gusturi produce pe a c r i u ºi pe a c r i c i o s .. giunghi. potciturã. die Aphthen. buba cea rea. soacrã mare. v. Doamna) De aci ºi proverbul: „s-a sãturat soacra de p o a m ã acrã” (Pann. – Apã. – v. – Acritoare. este: g) B r î n z ã -acrã: „aºa se cheamã în Banat brînza închegatã de sine din laptele înãcrit” (S. tabes meseraica. maladie de la bouche chez les enfants.

iar ca medicament extern. sã-l pisezi acrumul sã-l faci praf. e trist ºi abia se mai miºcã”. Stat. copilul se unge cu o alifie din „200 dramuri untdelemn ºi 15 dramuri spirt de vin”. s’io ridico. A molti fia savor di forte a g r u m e …” (Parad. Þãranii scaldã pe micul bolnav în apã din „scuturãturã de fîn de ºes”. Din latinul „acrumen” descinde italianul a g r u m e . XVII. Cuvîntul darã e deopotrivã cunoscut în România întreagã ºi oricare ar fi organul cel atins – se aplicã deopotrivã la o b o a l ã c o p i l ã r e a s c ã . 1. în care se amestecã „cu o lingurã de lemn nouã” cîte un dram sau douã de scorþiºoarã. cîte de douã ori pe zi. de unde românul „acrime”. d. e g r u n ºi românul acrum. Italieneºte a g r u m e însemneazã legumele ºi fructele cele acre sau acriºoare. ea ajunge însã pentru a se bãnui cu multã probabilitate cã e vorba de sulfat de magnezie. XVIII (ms. „în douã zile pe sãptãmînã. a picioarelor ºi a braþelor. Oare de unde vine? Din aceeaºi tulpinã „acro-” ºi prin acelaºi sufix „-men”. care ne interesã aci mai în specie. ºi-n fine pelea începe a se zbîrci puþin pe partea spinãrii. nici maghiar sau grecesc. puþintel pîn-a nu suge þîþã. ferte foarte bine la un loc cu cîte „trei pumni frunze de rugã uscatã. toate pisate ºi cernute. iar figurat orice lucru neplãcut. terminul acrum cu cele trei înþelesuri ale sale. ºi cît iei pe o parà sã pui într-un feligean cu puþinã apã. la ºeapte luni ºi la noã. are lipsã de sînge. nucuºoarã. e g r u m . dimineaþa ºi seara”. îl þin totdauna la cãldurã. nu figureazã de loc în repertoriul lui Cihac. sã bea dimineaþa pe nemîncate. duhul îi este greu.): „Bun este ºi acrumul sã ia femeia cînd este grea. Într-un text medical din secolul XI: „nullum a c r u m e n detur antequam febris absolvatur” (Du Cange. Copilul þipã întruna. limba latinã vulgarã îºi formase douã cuvinte: dentîi „acrimen”.). compus din „80 dramuri miere curatã”. apoi a c r u m e n . fiecare dezvoltîndu-se pe o cale proprie. „sînge de nouã fraþi” etc. Nefiind nici slavic sau turcesc. se învineþeºte în timpul plînsului cînd este lovit de aceastã boalã. cît un grãunte de meiu…” Descrierea nu e destul de lãmuritã ca sã ne permitã o identificare sigurã. ba mãcar cu unul singur. Cu al treilea sens: Tractat de medicinã popularã din sec.. Perian ne dã urmãtoarele amãnunte: „Acrùm bîntuie mai cu deosebire pe copiii rãu tractaþi. în vîrstã pînã la 15 sau 18 luni. cuiºoare. 117) 225 . Ambele accepþiuni se combinã la Dante în: „E poscia per lo ciel di lume in lume Ho io appreso quel che. vechiul francez a i g r u n . trei cepe albe ºi trei cãþei de usturoi”. în Arh. ad voc. într-o zi sã ia ºi în alta sã nu ia. ºi-i dau un medicament intern.ACRUM Într-o scrisoare ad-hoc. cîtetrele aparþinînd sferei medicale. adecã miercurea ºi sîmbãtã. Avem darã trei cuvinte acrum. a turului. apoi dupã un timp oarecare cade într-o mare slãbiciune.. aºijderea ºi cînd naºte copilul sã dea ºi copilului o datã.

ACRÙMA. Peu penser. v. a i g r u n . dupã cum observã Godefroy (loco cit. Dict. Sufixul latin -men cu cele trei forme ale sale amplificate:-a-men. dar încã exprimã noþiunea generalã de ceva n e s ã n ã t o s . agrume este deja aproape sinonim cu b o a l ã . – Acrime. Aºa la Marot (+1544): „Dames pourtans atour ou couvrechief. ºi cu italianul a g r u m e în înþeles de vegetaþiune. -u-men n-a conservat nicãiri urma lui -e-. Sub raportul curat fonetic. v.). – -ime. – Acru. Aigrun). deoarãce asemeni sãruri implicã în însãºi compoziþiunea lor prezinþa unui a c i d . – Legumã. legumen = fr. Si vous voulez d’honneur venir à chef. Acum. – -ame. – Spuzealã. car ce vous est a i g r u n Plus que poison…” sau într-un vers din Charles Fontaine (1555): „Car en courant on s’eschauffe et enflambe. malaise”. – -ume.ACRUM 2. -i-men ºi -u-men a trecut la noi: -i-men în -i m e : acrime. Acru. Cît se atinge de aplicarea cuvîntului la o sare medicinalã. a c r u m e n = fr. cruzime etc. légume. Dechassez la (l’oisiveté). astfel cã franþuzeºte ea se cheamã muguet „clocoþel” sau millet „mei”.. „chose propre à aggraver un mal. acrumen = ital. vechi arame = lat.. -a-men în -a m e ºi -a m ã : aramã. Acriu. c’est a i g r u n pour ma jambe…” În ambele aceste pasage. Arriere donc. din latinul a c r ù m e n . poet din prima jumãtate a secolului XV: „Mais il te faut garder d’e s g r u n . cãci una din cele douã boale copilãreºti numite acrum consistã tocmai din neºte parazite vegetale. maladie. aceasta nu are trebuinþã de justificare. Românul acrum cu înþeles de „mal. pe de altã parte. devenit -ã la feminin: legumã = lat. 226 ACRÙÞ. . limba românã nu putea sã facã decît acrùm. E de crezut darã cã. înainte de a fi devenit termen medical. ªi mai mult la Alain Chartier. care însã e înrudit prin sens. querir compaignie…” De aci darã avem mai puþin de un pas pînã la: 3. – v. avînd ºi un aspect vegetativ. iar nemþeºte Schwamm „ciupercã”. În vechea francezã a i g r u n vrea sã zicã nu numai „toutes espèces de légumes à saveur âcre” (Godefroy. asprime. aeramen. acrum însemna ºi la noi o clasã de legume. francezul aigrun = lat. – Limbariþã. iar prin urmare la masculin trebuia sã disparã de tot: acrum = lat. une maladie”. – v. masculin în franceza ºi-n italiana. fie sulfat de magnezie sau altã.

Cînd mergeau la rugãciune. „Robul luã îmbe trupurile-n spate. – v. ACUFÙND (acufundat. ºi în apa Dunãrii spumate El le azvîrli. Aculeþ. – v. fãrã ca sã avem nevoie de a reconstrui un prototip latin cu: ad + con… Se întrebuinþeazã ca activ ºi ca reflexiv. nãscutã prin amestec cu sinonimul a f u n d . t. ºi au purces mergãnd în biserica cea mare domneascã. Numai biet popa Stoian Cu luleaua de cocean.m. plonger. Enache Cogãlniceanu.. scoþindu-i Evangheliea înainte dupã obiceiu. – v. pomenindu-l…” Cuvîntul aksion a trãit cîtva timp în România. Ca ºi a g h i o s . III. Letop.ACUFUND ÀCSION. Nu se vedea om cu om. Aghios. ca ºi a l i l u i a . cãntãnd aksion. acsion a cãpãtat la noi o întrebuinþare glumeaþã. ACÙ. ºerbet ºi fumãtoare. chant de l’église grecque. de botan. ºi earãºi sculãndu-se au mulþãmit Domnului. dans lequel se répète le mot ¥xioj „digne” (Cihac). 251. Acum. Toþi luau cîte-un tãciune. dupã cum trãiesc astãzi „bonjour” sau „adieu”. ACªÌ v. 1Ac. ªi-ndatã ce-a nopþii umbrã se ivi. povestind urcarea pe scaunul metropolitan din Moldova a lui Gavril Calimah (1759): „apoi i-au adus cafe. 95: „Popii de la Richiþele Toþi aveau ciubuce ºi lulele.. s. Cînd era pe l-A g h i o s . – Aliluia. Formã moldoveneascã în loc de c u f u n d . Aºa. ACªÌCE A ACªÒR. ACU-DOAMNEI. Snoave. vb. dar românesc n-a devenit niciodatã. p. Iarã cînd pe l-Acsion. Merse. 227 . astfel cã: acufund = a(fund) + cufund. acufundare). Ispirescu. dulceþi.” v. enfoncer. P. Ieºea fumul gros.

împreunã cu-al sãu tatã. 1883. B. dacã poþi…” . Corssen2. inclino (L. zi-ul-icã etc. aculeþe). ACÙM. – -eþ. à présent. ªalul negru) „Sfîrãia ca ferul roº În apã acufundat…” (C. – -ul. Cuvînt care trebui încã verificat. aculmare).. adv. Sufixul -ul în -uleþ nu reprezintã de loc articlul din acul. se pencher. În celelalte douã. Acum joacã. Creangã. κi spuneau fãr’ sã grãiascã de nenorocita fatã Prin duioasã cãtãturã a ochilor lãcrãmaþi…” (Id. 486): „Eu am venit înaintea judecãþei sã capãt dreptate. 149). maintenant.. Acufund. -ulla (-olla).n. În texturi nu l-am gãsit. – -ol. în val îngropat. musc-ul-iþã. vb. – Cufund. Donici. Afund. Forma acmù a despãrut din grai. sub raportul formei. propendeo. s. numai a c u þ are un singur sufix: -uþ. ºi vãd cã dumneta. v. Ciubãr-vodã) „Tocmai atunci a sa maicã. Sinonim cu a c º o r = a c u º o r ºi cu a c u þ . – Fund. Din cele trei deminutive. deoarãce ne întimpinã ºi-n forme feminine ca furc-ul-iþã.). ACMÙ. – -or. II. mai rãu mã acufunzi…” v. ACUFUNDÀRE v. iar în opoziþiune cu augmentativul a c o i „grande aiguille”. Funcþionînd numai ca adverb de timp. al sensului ºi al regiunii unde se întrebuinþeazã. care era compus din tematicul -on ºi din -ul (cfr. aiguillette. camion. Stamate. ªãzind amîndoi pe vatrã. ci este deminutivul latin: -ullus (-ollus). sufixurile sînt duple: a c u º o r = ac + uº + or. Culme. în Cinci pîni (Conv. lAc. acum exprimã noþiunea de ceea ce este. aculeþ = ac + ul + eþ.. – -uº. lit. Negruzzi. ACÙLM (aculmat. Gafiþa) I. de suite.. care ºtii legile. ACUFUNDÀT A ACULÈÞ (plur. ª-a mea bucurie s-au acufundat…” (C. în gînduri acufundaþi. faþã de ceea ce nu mai e sau care nu este încã.. v.ACUFUND Ah! cu trupul grecei. – Acioalã. astfel cã vorbele româneºti ca aculeþ etimologiceºte cuprind în sine chiar trei sufixuri. s’incliner (Pontbriant). Grierul ºi furnica: 228 „Ai cîntat! îmi pare bine. Latineºte ar fi: acullitium = ac-on-ul-itium.

ACUM Pann, Prov. II, 98: „Fost-ai lele cînd ai fost, Dar acum eºti lucru prost; Ai fost floare trandafir, Dar acum eºti borº cu ºtir…” De aci: „vreme de acum” în antitezã cu trecutul ºi cu viitorul. Gr. Alexandrescu, Meditaþie: „V r e m e a d-acum, trecutul, a-l ºti avem putere, Numai ce-a sã se-ntîmple noi nu putem vedea; Dar cînd ceasul soseºte, cînd nãlucirea pere, Se trage deodatã ºi vecinica perdea…” Pravila Moldov., 1646, f. 31: „acestŠ obicéšu au fost legšuit de legšuitorii cei bãtrãni, šarâ în v r é m š a de acmu ceºt mai tineri s-au tocmit toþŠ înpreunã º-au schimbatŠ acea tocmalâ…” Caragea, Legiuire (1818), p. 64: „Sã fac daruri ºi pre v r é m e a de acum, ºi pe vréme viitoare…” Dintre ceilalþi adverbi de timp, acum este într-o corelaþiune mai intimã cu atunci. Moxa, 1620, p. 356: „puserâ nume beséreciei Capitol, ºi de a t u n c e pãnâ acum noi chemâm besérecile latineºti românéºte capiºte…” Dosofteiu, 1673, f. 84 a: „…pentru viþãiš oltaršuluš de-a t u n c e , acmu sînt mieluºeiš luš Dumnedzãu ceš cuvîntareþ…” Cuvîntul Sf-lui Ion Crisostom despre rãbdare, text din sec. XVII (Cod. ms. miscel. al Bis. Sf. Nicolae din Braºov, p. 515): „…multâ depârtare vâzŠ de cãtrâ acei pâstori ce-au fostŠ a t u n c e de ceºtea ce sãntŠ acum; nice sãntŠ aceºtea de acumŠ ca ceša de a t u n c e , câ aceša era hrâbori, šarâ ceºtea de acum fugâtori…” Cînd se repetã: acum-acum, sau cînd îºi asociazã prepoziþiunile „de” ºi „pînã”, acum devine sinonim cu a c i întrucît acesta funcþioneazã ca adverb de timp. Neculce, Letop. II, 374: „Nãdejdea Domnului este ca sãninul cerului ºi ca încetul mãrei: acum este sãnin ºi se face nour, acum este marea linã ºi se face furtunã…” Gr. Alexandrescu, Meditaþie: „Dar astfel umbra-nºalã zadarnica-þi silinþã: Acum din mîni îþi scapã, acum iarãºi o vezi…” Moxa, 1620, p. 350: „ºi rãspunserâ: nice tu nu veri domni d e acum, ºi-ºi aléserâ pre o slugâ a lui SolomonŠ…” Noul Testament, 1648:
Act. Ap. IV, 17: „d e acum sã nu maš grãšascâ…” „…ne u l t r a loquantur…”

229

ACUM Act moldovenesc din 1610 (A. I. R. I, 22): „…pre acolea sã hie ºi d e acmu hotarul…” Omiliarul de la Govora, 1640, f. 75 a: „… ce šatâ d e acmu a ºti de tine nu vošu ºi nice dinãoarâ d e acmu întru nevoile tale nu te vošu asculta…” Psaltirea ªcheianã, circa 1550 (ms., Acad. Rom.): „ºi p o n ã acmu spunšu minunile tale…” În aceste ºi asemeni pasage, acmu ar putea fi înlocuit prin: „a c i - a c i , de a c i , pînã a c i ”, care însã are totodatã funcþiunea de adverb de loc, ceea ce lipseºte lui acum. Aºiºderea construcþiunea foarte întrebuinþatã: „de acum î n a i n t e ” nu exprimã altceva decît: de a c i înainte, franþuzeºte „dorénavant” = „de hore en avant”. Mateiu Basarab, 1649 (A. I. R. I, 107): „… šarã voi sã cãutaþi de acum î n a i n t e foarte sã vã feriþ de mãnãstire…” Un act moldovenesc din 1669 (A. I. R. I, 140): „… sã-i hie de acmu î n a i n t e egumenului direaptâ ocinâ ºi cumpârâturã în véci…” În „d e acum”, se poate ca cele douã vocale sã se contracteze, ca în Pravila Moldov., 1646, f. 111: „certarša ce se dâ în vaculŠ deacmu celuša ce va face silâ vreunii muieri, šaste dupã voša •udeþului”; sau poate sã disparã iniþialul a-, ca într-un zapis moldovenesc din secolul XVIII (A. I. R. III, 224): „de d e ‘cmu sã nu avem a pãrã unul pré altul…” La mitropolitul Dosofteiu, mai ales, ne întimpinã: a) Contracþiunea prèkmu = p r e acmu: „ºi pãnâ pre-acmu voš vesti miratele tale” (1680, f. 87). Tot aºa în documentul moldovenesc din 1617 (A. I. R. I, 1, p. 13): „voi foarte sã daþi pace sã þie cãlugãri de la Sãcul cum au þãnut ºi pãnã pre-acmu…” Construcþiunea „pînã pre acmu” sau „pînã pe acum” astãzi nu se mai întrebuinþeazã, ºi nici chiar „pe acum”. b) Eliziunea kakmu = cã acmu (1673, f. 106): „Ni-š pãþâ c-atunce sã te îngrozascâ, C-acmu vine Domnul sã te milušascâ…” c) O reduplicare curioasã a prepoziþiunii d e : dæ dèkmu = d e acmu: „ce noš ceºtš viš vom blagoslovi pre Domnul d e d e -acmu ºi pânâ în véŠ” (1680, f. 150). Vechile texturi ne dau cîteodatã forma organicã trisilabicã acumu. Legenda Sf-ei Maria Egipteanã, text din sec. XVII (Cod. ms. miscel. al Bis. Sf. Nicolae din Braºov, p. 392): „…acumu e vréme sã faci cumu þi s-au zisŠ…” Cuvîntul Sf-lui Ion Crisostom (Ibid., p. 478): „…cela ce-m era eri de trupulŠ mieu, acumu-lŠ privâscŠ ca unŠ striinŠ…” Un tractat teologic, tot acolo, p. 630: „… ce mâ vošu face, cã acumu m-au ajunsŠ asul cela înfricatulŠ de carele de multe ori auzišam…” Legenda lui Avram, circa 1600 (Cuv. d. bãtr. II, 192): „de acomu nice diriorâ nu te vošu vedea…” În forma întreagã acumu tonul era nesigur: putea sã cazã pe a doua sau pe a treia silabã, adecã acùmu ori acumù, cãci numai prin aceastã incertitudine tonicã se explicã 230

ACUM cele douã forme scurtate: acùm (=acùmu) ºi acmù (=acumù), cari sînt dopotrivã vechi. În unele texturi ambele se gãsesc la un loc. Aºa, în Cãlãtoria la iad a Maicei Domnului, circa 1550 (Cuv. d. bãtr. II, 346, 860): „acmu nu se roagã dereptu pãcãtoºi…”, dar ºi: „acum vedemu tine, roditoare Domnului…” Din forma acmù, prin asimilaþiune regresivã s-a nãscut amù; din forma acùm, prin perderea consoanei finale: acù. 1. A m ù : Jarnik-Bîrsanu, Transilv., 165: „Foaie verde, verde panã, Astã iarnã era iarnã, Bãtea vîntu ºi ningea ªi badea la noi venea; Amu-i varã ºi-s Rusale, Punte nouã peste vale, Amu-i cald ºi amu-i bine ªi bãdiþa nu mai vine!…” „În loc de acum, la noi se zice amù, dar asemenea ºi acù…” (C. Teodorescu, Vaslui, c. Lipova). Deja la mitropolitul Dosofteiu, 1680, ne întimpinã de douã ori amù scurtat din acmù:
Ps. XLIII: „Darâ amù urniº ºi ruºinaº pre noš…” Ps. CXXVIII: „dzâcã amù IzrailŠ…” „N u n c autem repulisti et confudisti nos…” „…dicat n u n c Israel…”

2. A c ù : O naraþiune þãrãneascã din Moldova de pe la începutul secolului XVIII (A. I. R. III, 278): „… pãnã acù n-am vinit la dãnsul ºi viindu nu l-am gâsit…” Enache Cogãlniceanu, Letop. III, 226: „…mai pe urmã au scos ºi goºtina întreitã, cîte 11 parale de oae, care nu se arãta semne bune, cã-l blãstãma þara, cãci se uitasã aceastã slujbã întreitã, iar acu iar au gãsit-o de au scos-o la medean…” Un þãran din Prahova: „Da bine, naº Gligore, cu ce ne aleserãm noi din rãzboiu dã fu mai acù? – Pãi de, hine! Ne aleserãm cu ce au dat împãrãþiile, nu cu ce a vrut Dumnezeu…” (Jipescu, Opinc., 135). I. Creangã, în Capra cu trei iezi (Conv. lit., 1875, p. 339): „Bun! zise el în gîndul sãu. Ia acù mi-e timpul…” ªi mai jos (Ib., p. 343): „… mi-aduc aminte ca acù cã l-am întîlnit o datã prin zmeuriº…” În loc de m a i acù = „récemment” ºi c a acù = „comme si c’était présent”, se poate pune ºi m a i acum, ca acum, dar mai bine emfaticul a c u m a . În poezie, acù în loc de acum permite a cîºtiga o silabã prin eliziunea vocalei iniþiale a cuvîntului ce urmeazã sau prin contracþiune. De exemplu: Beldiman, Tragod., v. 745: 231

ACUM „De-acu-i vreme sã purceagã ºi sã meargã toþi în jos…” Pann, Prov. I, 39: „Þi-l dau d-acu-n mînã fãr’ sã mã sfiesc, ª-o pungã de galbeni încã-þi dãruiesc…” Gr. Alexandrescu, Cîinele izgonit: „Dar dupã o lungã vreme, Sãtul în zadar a geme, Jalbã cîinele a dat, Zicînd cã d-acu-nainte Toate îi vor pãrea sfinte, Numai sã fie iertat…” O doinã din Basarabia: „Frunzã verde poamã coarnã, Astã iarnã era iarnã ªi ningea ºi viscolea, Bãdiþa la noi venea; Dar acu-i senin ºi bine ªi bãdiþa nu mai vine…”
(Alex., Poez. pop.2, 405)

În poezia poporanã forma acù se mai utilizeazã ºi pentru rimã. Marian, Bucovina, 1, 140: „Ce feliu de voinic eºti tu De te-ai lãsat tocma-acù, În floarea vieþii tale, Sã fii cãlcat în picioare?…” Tot aºa la Iancu Vãcãrescu, p. 37: „ªi gîndului acù Sã tacã îi plãcu: Vorbirea s-a-nceput L-al inimilor fund; Spun ele ºi rãspund Cu glasul lor cel mut…” În fine, acù este indispensabil în idiotismul poporan: acu-i acu! care aratã sosirea unui moment decisiv de a face sau de a se face ceva. I. Creangã, în Dãnilã Prepeleac (Conv. lit., 1876, p. 457): „– Mãi omule! Stãpînu-meu s-a rãzgîndit; el vrea mai întîi sã ne cercãm puterile º-apoi sã iei banii. – Ia acù-i acu, zise Prepeleac în gîndul sãu, oftînd…” Acelaºi, în Stan Pãþitul (Conv. lit., 1877, p. 32): „Mai iscodeºte ea pe ici, pe colea sã vadã n-a putè afla ceva despre copil, dar copilul parcã întrase în pãmînt. – 232 Ei, ei! Acù-i acù. Vai de mine…”

ACUM În acest idiotism, acù nu poate fi înlocuit decît numai doarã prin emfaticul a c u m a (v. Acuma). A se zice acum e acum sau amù-i amù n-are destulã energie. Construcþiunea „de-acu” sau chiar „de-cu”, foarte deasã în graiul þãrãnesc, însemneazã un viitor apropiat, pentru care însã limba francezã se mulþumeºte mai adesea cu „à present” sau „maintenant”. Iatã cîteva exemple din Tutova (C. Mironescu, com. Ibãneºtii): „Poporul pe aici, mai ales femeile, cum vãd vreun þigan cu ursul, îl cheamã sã-i joace ursul ºi sã i-l vîre ºi-n casã; ºi deacã o întrebi: pentru ce? ea-þi rãspunde: aºa-i ghine sã hie numai giocuri ºi veselii în ograda me, iar din casã ursul nš-o scos faptul ºi d e -cù are sã-nš meargã ghine…” „Cum vede primãvara cocori ºi berze, poporul zice: Mãi vere, iote trec cucoarãle la vãratic, d e -cù ne-am mîntuit de iarnã…” „Pe brotãcel, cum îl aud cîntînd, zice: i-auzi bre, cum cîntã hojma broºticul? d e -cù sã ºtii c-are sã ploaie…” Sã se observe cã poporul numai pe acù îl construieºte cu prepoziþiunea d e , mai niciodatã pe amù, deºi ambele varianturi se pot întîlni în aceeaºi frazã, bunãoarã: „amù-i aºa, dar d e -acù sã vezi…” Forma amù din acmù nu trebui confundatã cu vechiul adverb amù = lat. a d m o d u m , astãzi despãrut din grai, însã des în vechile texturi, totdauna cu sensul de actualul „darã”. În loc de „acum d a r ã ” strãbunii noºtri ziceau: „acmù a m ù ” , iar pentru: „iatã d a r ã acum” se putea zice: „adecã a m ù acmù”. Coresi, Omiliar, 1580, quatern. II, p. 15: „a c m u a m u mestecaþi sãnt derepþii cu pãcâtoºii, šarâ atunce foarte bine despãrþiþi fivorŠ…” Ibid., quat. XI, p. 12: „…apa vie šaste céša ce se varsâ ºi curâ, apâ vie dulceaþa duhului sfãntŠ, cã în toate chipurile cheamâ-se, dupã cã ce în multe chipuri lucreazã, a c m u a m u cheamâ-se apâ, aorea focŠ…” Legenda Sîntei Vineri, din sec. XVI (Cod. ms. miscel. al Bis. St. Nicolae din Braºov, p. 72): „…pãnâ amŠ înblatŠ în pustie, tine amŠ avutŠ ajutâtoare, šarâ acmu cãtrâ lume m-amŠ turnatŠ, ce ajutoršu-mi trebušaºte de la altŠ cineva fãrâ de la tine? a c m u a m u , înpãrâteasâ, stãi dereptŠ mine, sãraca de eu, ºi-mi fii ajutâtoare…” Predica transilvanã, circa 1600 (Cuv. d. bãtr. II, 228): „…de pre zeu, te pãrâsirâ tine toþi ºi trecurâ ca umbra, ºi a d e c ã a m u acmu aceša de sine-ºŠ stau, e tine pãrâsirâ toþi ºi te-ai înplutŠ plinŠ de amarul adului…” În Codicele Voroneþian, circa 1550 (ms., Acad. Rom.): p. 130: „a m u acmu ciînre grãšaºte…” p. 131: „a d e c ã a m u acmu, bogaþii, plãngeþi-vã…” v. Adecã. – Amù. Un alt idiotism arhaic foarte interesant este „iar cînd a fost acum” sau „iar cînd acum” cu înþeles de „récemment, depuis peu”. Un act muntenesc din 1630 (A. I. R. I, 32): „…dupã aceša c â n d u a u f o s t acum, šar dumnelui vornicul Hreza mi-eu dat banii cãt amu dat eu…” Badea Bãlãceanul, 1679 (A. I. R. I, 61): „…un loc ce au cumpãrat Necula log de la Nedélea fratele Calii dreptu ug 3 ºi þine scaune pe acel loc, šar c ã n d a u 233

ACUM f o s t acum, fiind casa pãrinþilor Calii aproape de acel loc ºi acum šaste pe seama ei, nu sã sufere sã fie scaunele acolea înaintea casii ei…” Tudor Logofãt, circa 1584 (Cuv. d. bãtr. I, 38): „…šar c ã n d u a u f o o s t u a c u m , šar se au apucatu aceºtii boerii ce sãntu maii sus ziºi, ºi cu egumãnul, de acestu þigan Calul feorul Opréi de sã-l šaa…” Constantin Brîncovanu, 1694 (Cond. ms. Brîncoveneascã, în Arh. Stat., p. 86): „…ºi tot le-au þinut bošarinul domnii méle cu bunã pace, šar cãnd au fost acum, dupã ce au trecut 5 ani, venit-au Mihalcea ºi Moise înpreunã cu Dragomir cãpitan înaintea domnii méle în divan de s-au întrebat de faaþã cu bošarinul…” Aceeaºi Condicã Brîncoveneascã, p. 108: „…šar c ã n d a c u m în zilele domnii méle, šar au venit Panã Logofãt…” Cu un sens ceva apropiat, dar nu acelaºi, se zice: „acum de la o vreme”. Gheorgachi, Letop. III, 311: „ºi dupã masle mergea boierii de-ºi lua de la domn ertãciune; dar acmu d e l a o v r e m e s-au rãdicat ºi acest obiceiu…” Din latinul vulgar e c c u - m o d o , cu un accent nesigur, s-au nãscut: pe de o parte românul acumù = acmù ºi acùmu = acùm; pe de alta, cu aceeaºi bifurcare tonicã: friulanul acumò = lat. eccu-mòdo = rom. acumù, ºi sardul còmo = lat. eccù-modo = rom. acùmu. Aceastã observaþiune a fãcut-o deja de mult Ascoli (Kuhn’s Z. f. v. Sprachf. XVI, 123). Sardul zice: „dai c o m o innantis” (Spano, 164), italianul: „da q u i innanzi”, cel dentîi corespunzînd românului „de acum înainte”, iar cellalt: „de a c i înainte”, ca ºi cînd graiul nostru ar concentra în sine la un loc neºte varianturi pe cari le gãsim numai împrãºtiate în limbile surori din Occident, ba încã unele – ca forma acrum, despre care mai jos – nu se mai gãsesc nicãiri. Din variantul acumù prin intermediarul acmù vine scurtatul amù; din acùmu – acù. Macedo-româna ºi istriano-româna posedã numai forma acmu, pe care au amplificat-o în acmoce, acãþînd pe - c e dupã analogia lui „atunce”. Pe acmoce istriano-româna îl mai reduce la: cmoce (Miklosich, I. Maiorescu). În acest mod, cuvîntul român n-are de loc a face cu vechiul grec ¢km»n „tout-à-l’heure, encore”, deºi se aseamãnã atît de mult prin funcþiune ºi prin formã. Neogrecul ¢kÒmi sau ¢kÒma a perdut pînã ºi sensul de „tout-à-l’heure”, dezvoltînd numai pe acela de „encore”, astfel cã pentru a exprime noþiunea de prezinte trebui sã-ºi asocieze pe tèra: ¢kÒmi kaˆ tîra. Tot aci vine albanezul akoma „încã”. Genealogia cuvîntului: lat. eccù-mòdo lat. eccù-mòdo

friul. acumò

A
eccù-modo rom. acùmu acùm acù

<
rom. acumù acmù 234 amù

:
sard. còmo

ACUMA În graiul din Banat, de exemplu lîngã Lugoº, mai existã formele acrù, acrum ºi a c n ù . Trecem peste a c n ù = lat. eccu-nunc, despre care am vorbit la locul sãu. Forma acrum însã aparþine aci ºi este de o importanþã extremã, ca un adevãrat rest aºa-zicînd fosil din latinitatea cea mai depãrtatã. Pe lîngã e c c e , latina vulgarã avea variantul e c c e r e , care ne întimpinã des la Plaut: „Prandi in navi, inde huc egressus sum te conveni. – E c c e r e , Perii misera!…”
(Menaechmei II, 3 v. 50)

„Jam, enim e c c e r e ibo in forum…”
(Trucul. II, 2 v. 68)

„Mihi praedicas? – E c c e r e ! jam tuatim Facis, ut tuis nulla apud te sit fides…”
(Amphitr. II, 1 v. 4)

Precum în compoziþiune e c c e devine e c u - în toþi pronumii ºi adverbii romanici derivaþi, tot aºa e c c e r e catã sã fi avut în compoziþiune o formã e c r u -, de unde e c r u - m o d o alãturi cu e c u - m o d o . Din e c u - m o d o vine acum; din e c r u - m o d o – acrum. Din variantul acmù, prin intensivul -ºi (lat. sic), s-a format vechiul a c m u º i , astãzi a m u º i ; din variantul acùm, prin scurtatul acù, s-a nãscut intensivul a c u º i cu deminutivul a c u º i c ã , iar prin particula emfaticã -a: a c u m a . v. Acnù. – Acuma. – Acuºi. – Amù. – Amuºi. – Atunce. ACÙMA, adv.; tout-à-l’heure, à présent. Format din simplul a c u m prin emfaticul -a (v. 5A), acuma circuleazã în concurenþã cu formele scurtate a c ù ºi a m ù , dar geograficeºte e mai rãspîndit decît ele. În Dicþionarul ms. bãnãþean, circa 1670: „Acmu. Nunc. Acuma. Nunc”. Pann, Prov. I, 99: „Nevasta l-acea-ntîmplare Începu a se-nchina, Zicînd cu mare mirare: U i t ã - t e acuma, na!…” Pompiliu, Sibiiu, 25: „De-aþi fãcut voi cuiva bine, Faceþi º-acuma cu mine!…” Zilot, Cron., p. 112: „Cine sã latre? Cei ce împarte 235

ACUMA Cu lupii turma ª - a t u n c i º-acuma?…” Iancu Vãcãrescu, p. 16: „Iar acuma fãr-a prinde Eu de veste nicidecum, Fãrã arcu a-mi întinde Fugar m-am trezit pe drum…” Þãranul din Prahova: „Acuma ie acuma, hine Moþãilã! Strîngi-te la piept ºi ia-þi cãciula…” (Jipescu, Opinc., 97). Emfaticul acuma se poate pune aproape pretutindeni unde se întrebuinþeazã simplul a c u m , dar mai ales în locul energicului a c ù : A c ù - i a c ù = acuma-i acuma; Uitã-te a c ù = uitã-te acuma; A c ù , de! = acuma, de… v. Acum. ACÙR (acurs, acurgere), vb.; accourir. Arhaism trecut în Lexiconul Budan. În texturi nu-l gãsim. Numai în aparinþã îl poate bãnui cineva la Coresi, Omiliar, 1580, quatern. XXVII, p. 11: „…mulþi nevošaºte, ce mai vrãtosŠ lenivoºii ºi šuþii spre cuviinþa céša buna ºi spre spãsenie a c u r â (akoyrä)…”, cãci contextul probeazã cã aci este vechiul infinitiv „a curã” = lat. currere, iar nicidecum compusul acur. v. 2Cur. – Curg. A-CURMEZ̪. – v. Curmeziº. – De-a. ACÙS v. Acusat. ACUSÀRE A ACUSÀT, -Ã, adj.; constaté, reconnu, prouvé par serment. Acest cuvînt este un adevãrat mãrgãritar, gãsit din întîmplare într-o claie de fîn. Pintre documentele inedite ale mãnãstirii Bistriþa din Oltenia, conservate în Arhivele Statului din Bucureºti, se aflã o epistolã de la Petru-vodã Mircea cãtrã „jupan Neagoe marele ban al Craiovei”, scrisã întreagã slavoneºte cu mîna vel-logofãtului Bogdan. Actul poartã numai data lunarã: „30 octobre”; anul însã nu poate fi decît 1560, cãci din alte documente se ºtie cã atunci anume era Neagoe pe scaunul bãnesc ºi Bogdan la logofeþie (v. Venelin, Vlacho-bolg. gramaty, p. 177). În acea epistolã, Vodã scrie lui Neagoe cum cã cãlugãrii de la Bistriþa ar pretinde a fi ale lor trei familii de þigani, pe cari le stãpînesc Laþco ºi Panga, ºi deci – urmeazã epistola – „dacã cãlugãrii vor putea sã jure cã aºa este, atunci graþiozitatea ta sã le dai pe acei þigani menþionaþi mai sus ca sã fie ai mãnãstirii, iar lui Laþco ºi lui Panga sã cauþi a le da alþi þigani la numãr în locul acelor þigani pe cari graþiozitatea ta îi vei fi gãsit acusaþi: tæh aþigaii cto æsi iaºæl tvoa milostð akusaþi”. Neºtiind cum sã-ºi exprime ideea într-o limbã 236 ce-i era strãinã, scriitorul a vîrît în textul slavic termenul juridic curat românesc:

ACUªI acusatu, acusaþi, cu sens de „recunoscut, constatat, dovedit prin jurãmînt”. Sub raportul fonetic, acest acusaþi, cu s ca în „casã”, „nas”, „pus” etc., nu cu z ca în neologismii luaþi din franceza sau italiana, reprezintã din punct în punct pe latinul a c c u s a t u s . Sub raportul logic însã nu se potriveºte de loc cu latinitatea clasicã, în care cuvîntul nu are nicãiri sensul de „constaté”, ci numai cu latinitatea vulgarã, de unde ne întimpinã aceastã accepþiune în francezul a c c u s e r ºi italianul a c c u s a r e . Franþuzeºte: a c c u s e r son age, a c c u s e r sa maladie, a c c u s e r réception d’une lettre, a c c u s e r son jeu… Italieneºte: a c c u s a r ricevuta, a c c u s a r una lettera, a c c u s a r un dolore. În terminologia jocului de cãrþi, occidentalul a c c u s a r e este mai-mai tot aceea ce fãcuserã cãlugãrii de la Bistriþa în privinþa celor cîteva sãlaºe de þigani: „În alcuni giuochi, accusata dicesi di quelle verzicole (tre o più carte) che vengono accusate o sia d i c h i a r a t e da’giuocatori, a tenor delle regole del giuoco, p e r t i r a r n e q u a l c h e v a n t a g g i o ” (Boerio, Diz. Veneziano, v. Acuso). Româneºte însã se pare cã acusat era anume cel „dovedit prin jurãmînt”, „et jurata fuit accusa”, dupã cum se zicea în latinitatea medievalã (Du Cange, v. Accusa). v. Rãu. ACÙªI, adv.; sur le champ, de suite, à l’instant. Format din a c ù (= a c u m ) prin intensivul -ºi (=lat. sic), acuºi exprimã un viitor imediat. Pann, Prov. I, 97: „Nevasta lui mai în grabã Cãldarea la foc puind, ªi el umblînd dupã treabã, De caii lui îngrijind, κi întrebã pe nevasta: Puseºi, dragã, ce fãcuºi? Ea îi rãspunse l-aceasta: Da, da, bãrbate, acuºi…” „În sãptãmîna Paºtilor merg copiii seara în cimitir ºi bat toaca, zicînd: Toaco tocorezele C-au trecut botezele, Toaco tocoriile C-au trecut floriile, Toaco tocoruþele C-acuºi vin pãscuþele…”
(P. Olteanu, Hunedoara, Haþeg)

I. Creangã, Povestea lui Dãnilã Prepeleac (Conv. lit., 1876, p. 459): „Mãi omule, zise dracul. Tu cu ºmichiriile tale ai tulburat toatã drãcimea; da acuº am sã te vîr ºi eu în toate grozile morþii!…” Alecu Vãcãrescu, p. 28, rãu a pus pentru rimã pe acuºi în loc de a c u m : 237

ACUªI „ªi tu limbã, ce tãcuºi, Ca o mutã pãn-acuºi…” Numai cînd se repetã, acuºi aratã o activitate febrilã în prezinte, nu în viitor: „Pe cînd soacra horãia, dormind dusã, blajina norã m i g ã i a prin casã; acuº la strujit pene, acuº îmbala tortul, acuº pisa malai ºi-l vîntura de buc…” (Conv. lit., 1875, p. 284). Prin emfaticul -a (v. 5A), acuºi se amplificã în a c u º a , fãrã a se modifica sensul. „Cînd ameninþã pe cineva cu bãtaie, poporul zice: Lasã cã-þi voi arãta eu Bacãul a c u º a !…” (Preut G. Palladi, Tutova, c. ªendreºtii). Din acuºi, dupã analogia lui „atîtica” din „atît”, se formeazã deminutivul a c u º i c a , care se poate aplica dopotrivã la prezinte ºi la viitor imediat. „…o sã-þi dãsluºesc, pã cît m-o tãia puterea, atîtea º-atîtea-ntrebãri ºi nepriceperi, trecãtoare dã multe ori pîn mintea ta-ntunecatã ºi nedãslegate pîn-acuºica de judicata ta nedãprinsã…”
(Jipescu, Opincaru, 20).

v. Acum. – Amuºi. ACÙªA v. Acuºi. ACUªÌCA A ACUªÒR v. Aculeþ. ACÙÞ A préfixe. Devenind prefix, prepoziþiunea latinã ad ne apare în graiul român: 1. redusã la a-, fãrã a se reduplica urmãtoarea consoanã, dupã cum se reduplicã în italiana: afum = it. affumo, afund = it. affondo, alin = it. alleno, alint = it. allento, alung = it. allungo, amorþesc = it. ammorto, aplec = it. applico, apun = it. appono; 2. rãmasã ad- denaintea vocalei: adaog = lat. adaugeo, adãp = lat. adaquo, adun = lat. aduno; 3. amplificatã printr-o vocalã iraþionalã denaintea consoanelor labiale: adevãr = = lat. ad-verum, adãpost = lat. adpositum, ademînã = ad-manum. v. 15A. s. n.; enfer. Astãzi se zice numai i a d . Predica transilvanã, circa 1600 (Cuv. d. bãtr. II, 228): „deci acolo în lãunŠtru întru adŠ întunérecul ales fi-va, chinŠ cumplitŠ ºi durére nespusâ; cã acolo vare-ce veri simþi ºi vare-ce veri auzi, totu þi-e urâtŠ ºi de totu te îngrozeºti; ºi vare-ce veri atinge sau se va atinge de tine, de toate te vatãmi, cã adul šaste plinŠ de amarŠ fierbinte…” Cod. ms. miscel. sec. XVII (Bis. Sf. Nicolae din Braºov), p. 652: „beséreca sa, caré nu o va învince uºa adului…” 238
2AD, lAD-,

ADAM Dosofteiu, 1680, f. 110 b: „izbãviº sufletulŠ mšeu din adul cel maš de desuptŠ…”; dar ºi cu forma i a d , f. 150 a: „toþ cariš sã pugoarâ în š a d … ” Paleoslavicul adã din grecul ¤dhj. Cuvîntul vechi românesc, rãmas de epoca pãgînã pentru a exprime aceeaºi noþiune, este t a r t a r = lat. tartarus (= gr. t£rtaroj), de ex. în Cugetãri în oara morþii, circa 1500 (Cuv. d. bãtr., 465): „…o, amar ceša ce nu se pocâescu de pãcatele sale, cã aceša toþi se ducu în foculŠ nestinsu ºi în vermii neadurmiþi ºi în t a r t a r u …” v. Genune. – Iad. – Tartar. – Tãrîm.
3AD!

– v. Aduc.

ADÀM, n. pr.; nom du premier homme, personnification sémitique et chrétienne des origines de l’humanité. Numele primului om, dupã Biblie. Arãbeºte: a d a m „om”. Abia în secolul trecut românii au început a întrebuinþa data creºtinã în locul cronologiei bizantine de la zidirea lumii, presupusã a se fi întîmplat cu 5508 ani înainte de Crist, ºi care se numea „cursul anilor de la Adam”. Nic. Costin, Letop. II, 77: „…ºi l-au rãdicat pe Mihaiu-vodã din scaun, ºi cu mare mãnie ºi grabã l-au cuprins, în 14 zile, fiind vineri, fiind Mihaiu-vodã la bisericã la Trii-sfetitele, fiind în zioa sãrbãtoarei a Prepadoamnii Paraschevii, fiind c u r s u l a n i l o r d e l a Adam 7218, iar de la Hs. 1710…” De aci locuþiunea poporanã: „de cînd cu moº Adam”, pentru a arãta o vechime extremã a unui lucru, ceea ce se zice italieneºte: „da A d a m o in qua”. În Moldova: „de la Adam b a b a d a m , adecã „babà Adam”, cu turcul sau tãtarul b a b à „tatã”. v. Veleat. Nemic nu era înainte de Adam. Numai el se nãscuse fãrã pãrinþi. Singur pãmîntul i-a fost tatã ºi mumã. Aceste credinþe sînt exprese prin douã ghicitori ajunse a fi poporane, deºi sînt învederat de o proveninþã cãrturãreascã: „— Cine nu s-a nãscut ºi a murit? — Adam strãmoºul. — Cine la moartea lui a întrat în pîntecele maichi-sii? — Tot Adam strãmoºul” (A. Pann, Moº Albu I, 28). D. G.D. Teodorescu (Poez. pop., 250) aduce urmãtoarele paraleluri strãine, al cãror numãr s-ar putea înzeci: „— Quel est l’homme qui n’a pas eu de mère? – A d a m . — Quel est l’homme qui est mort sans être né? – A d a m . — Wer gestorben und nit geboren sey? – A d a m . — Nun nascíu, nun addatau, senza nasciri muríu. – A d a m o .” Alte ghicitori, de aceeaºi naturã, v. la Dr. Gaster, Liter. pop., 230, unde ne apare totodatã figura lui Adam în literatura noastrã poporanã cea popeascã, adecã muncitã ºi-n mare parte tradusã din slavoneºte sau din greceºte de bieþii dascãli bisericeºti, 239

ADAM dar îmbrãþiºatã ºi rãspînditã pe la þarã. Aºa este, de exemplu, o Poveste despre „Adam” ºi Eva ºi Versul lui „Adam” (op. cit., 276 sqq.), care se începe prin: „Veniþi toþi cei din Adam ªi cu fiii lui Avram, Sã cîntãm versuri cu jale Pentru-a lui Adam greºale…” Tot de origine dãscãleascã, însã îmbrãcat ceva mai româneºte, ni se înfãþiºeazã Adam în colinde ºi-n cîntece de nuntã. Într-o colindã, culeasã de d. I.G. Bibicescu în Transilvania (Col. ms.), „Ion sînt-Ion ºi cu bunul Dumnezeu” judecã pe Adam, care se scuzã cu naivitate cã l-a înºelat Iuda de i-a bãgat mãrul în gurã; apoi: „Adam din rai a ieºit, Tot plîngînd ºi suspinînd ªi-n cîrji albe rãzimînd ªi din gur-aºa grãind: – Rai, rai, rai! grãdinã dulce! Nu mã-ndur a mã mai duce De dulceaþa poamelor, De mirosul florilor, De sunetul frunzelor, De zgomotu-albinelor. De viersul pãserilor ªi de glasul îngerilor…” La nunþi, duminica, înainte de plecare la bisericã, se recitã aºa numita Iertãciune, în care se zice cã Dumnezeu a zidit: „Pe strãmoºul nostr-Adam, Din care ne tragem neam: Cu trupul din pãmînt, Cu oasele din peatrã, Cu frumseþea din soare, Cu ochii din mare…”; apoi despre Eva ºi gonirea din rai: „Dar Dumnezeu s-a milostivit ªi a doua oarã l-a primit ªi i-a zis: – Adame, Adame, Creºteþi ºi vã îmulþiþi Ca nisipul mãrii ªi ca stelele cerului, ªi pe pãmînt sã trãiþi ªi sã-l stãpîniþi!

240

ADAM ªi de atunci se trage Viþe ªi seminþe Pînã ce-a ajuns rîndul ªi l-aceste douã mlãdiþe, Ce stau plecaþi Ca dumneavoastrã, pãrinþi, Sã-i iertaþi ªi sã-i binecuvîntaþi…”
(G.D. Teodorescu, op. cit., 166–7)

Dupã o versiune din Moldova, Adam fusese zidit: „Cu trupul din opt pãrþi, Cu oasele din cheatrã ªi cu gîndul din mulþimea îngerilor…”
(M. Busuioc, Suceava, c. Paºcani-Stolniceni)

Dupã o altã: „Dumnezeu a vãzut Cã raiul rãu i-a ºezut Fãrã moºtenire ªi fãr’ vieþuire, S-au gîndit ca pe om sã zideascã ªi raiul sã moºteneascã: Au luat ochii din mare, Chica din soare, Lut din pãmînt ªi suflet din Duhul sfînt, ªi-n clipã pe strãmoºul Adam a fãcut…”
(Constantiniu, Neamþ, c. Doamna)

În alte varianturi, se mai adaugã: „sîngele din rouã”, „cugetul din noori”, „suflare din vînt” etc., sau în loc de „mulþimea îngerilor” se pune: „iuþimea”. Cele „opt pãrþi”, din cari fusese zidit trupul lui Adam, figureazã în manuscripte slavice începînd deja de prin secolul XIV, cari însã fiind de proveninþã sudicã, cãci ele menþioneazã pe cumani, pe români, pe arnãuþi, e tot aºa de cu putinþã ca noi sã fi luat legenda de la serbi sau bulgari, precum e cu putinþã ºi viceversa (v. Tichonravov, Pamšatniki otreennoš ruskoš literatury, t. 2, p. 439 sqq.). În orice caz, fîntîna comunã, directã sau indirectã, a acestor subtilitãþi teologice poporane e bizantinã, dupã cum e ºi explicaþiunea simbolicã a numelui A D A M în Pravila lui Mateiu Basarab: A = 'Anatol» (rãsãrit), D = DÚsij (apus), A = ”Arktoj (nord) ºi M = Meshmbr…a (sud). v. Conãcãrie. – Iertãciune. – Nuntã.

241

ADAM Mult mai românesc e Adam în vrãji ºi descîntece. Într-un descîntec cînd s-a deochiat o vitã: „…ie vacile, Le du pe c ã r a r e a l u i A d a m La pãºunea lui Avram ªi la apa lui Iordan…
(I.D. Nour, Bîrlad)

Într-un altul de desfãcut farmecele: „De mîna dreaptã m-au luat, Pe c ã r a r e a l u i A d a m m-au purces, La fîntîna lui Iordan dusu-m-au, Cu crucile de mir, Cu þãrmurile de vin; Aºa Sfînta Precistã iarãºi de mînã m-au luat, Pe croh alb m-au aºezat…”
(Idem)

Într-un descîntec de albeaþã: „De mîna dreaptã l-a luat, Dipe soare l-a înturnat ª-a pornit, ºi a plecat Pe d r u m u l l u i A d a m La fîntîna lui Iordan, ª-a tîlnit Trei surori a soarelui…”
(Albina Carpaþilor, 1879, p. 345)

Ce sã fie oare „cãrarea lui Adam” sau „drumul lui Adam”? În alte descîntece figureazã în locu-i: „cãrarea lui T r o i a n ” , de ex. în lunga vrajã „de a face pe dragoste”, culeasã de d. S.F. Marian în Bucovina ºi unde ne întimpinã de trei ori: „Mãrioar-au sinecat, Sinecat º-au mînecat Pe cãrarea lui T r o i a n La rîul lui Iordan…”
(Col. l. Tr., l870, nr. 3, p. 4)

În altele: „Pe cãrare, Pe uliþa mare, La rîul lui Iordan, La fîntîna lui B o g d a n …” 242
(G.D. Teodorescu, 362)

ADAM Traian, pãrintele Daciei; Bogdan, fundatorul Moldovei; iatã-ne deja departe de lumea biblicã! Înlocuit-au românii pe strãmoºul omenirii Adam prin strãmoºul naþional T r a i a n ? sau nu cumva, din contra, vechiul cult al eroului pãgîn va fi fost gonit mai tîrziu prin elementul semitic al creºtinismului? În astronomia poporanã „calea lui T r o i a n ” , fiind una din numirile „drumului de lapte”, sã fie oare tot aceea ºi „calea lui A d a m”? Iatã, negreºit, neºte cestiuni cît se poate de interesante. Vom observa numai cã-n latinitatea medievalã aceastã parte a cerului se chema „via Sancti Jacobi”, de unde: span. camino de Santiago, fr. chemin de St. Jacques, provenþ. cami de San Jaques, bret. hent sant Jakez etc. (v. Gaidoz et Rolland, Mélusine, 1884, p. 151-3). v. Avram. – Bogdan. – Iordan. – Troian. Se pare cã tocmai funcþiunea cea astronomicã a lui Adam, suit într-o sferã mai pe sus de cei doi luminãtori, ne întimpinã în balada poporanã Soarele ºi luna, aºa dupã cum se cîntã în Dobrogea (Burada, Cãlãt., p. 168). Neºtiind cum sã scape de amorul fratelui sãu, Luna îi zice Soarelui: „— Soare luminos, Mîndru ºi frumos! O scarã de fer Pîn’ la naltul cer Tu mie sã-mi faci, Pe ea sã te urci, Iute sã te duci Pîn’ la moº Adam, Cãci dorinþã am La el sã priveºti, Sã te spovedeºti. — Degrabã el s-apuca ªi îndatã cã fãcea O scarã de fer Pîn’ la naltul cer, ª-apoi se urca ªi se înãlþa pîn’ la moº Adam, Strãbun lui Avram, La el cã privea, Se spoveduea. Adam scoborea, De-a stînga-l lua, În iad îl bãga…” În fine, dupã cum prin Adam s-a început lumea, tot prin Adam se va sfîrºi; aºa crede poporul. Una din legendele române despre Judecata cea din urmã sau „vremea 243

ADAM de apoi” este cã atunci „cînd se vor împlini veacurile”, Dumnezeu va pune pe Adam sã buciume, ºi la trîmbiþa lui se va zgudui lumea ºi se vor scula morþii de prin morminte (Vaslui, c. Negreºtii ºi Mirceºtii; Botoºani, c. Poiana-Lungã). O versiune adaogã cã buciumarea va þinea trei zile ºi trei nopþi, „ºi cine n-o va auzi, va rãmînea în iad, iar ceilalþi vor merge la judecatã” (A. Ciureanu, Vaslui, c. Zãpodenii). Unui om perdut fãrã îndreptare ºi fãrã mustrare, i se poate zice cã: n-a auzit trîmbiþa lui Adam. Cu toate astea, nici pe Adam nu-l cruþã poporul în înjurãturile sale. La Vrancea, bunãoarã, „auzi mereu ocãri de: Pasca mã-sei, crucea, Dumnezeu, feºtania, luceafãru mã-sei, Adamu mã-sei etc”. (Putna, com. Gãurile). În vechile texturi, numele Adam îºi acaþã uneori pe flexionarul -u: Adamu. În Cãlãtoria la iad a Maicei Domnului, scrisã circa 1550 (Cuv. d. bãtr. II, 358): „puterea cinstiteei cruci, ceša ce Adamu ºi Eva izbâvi deîn blãstemu…” De asemenea în Legenda Duminicei, 1600 (Cuv. d. bãtr. II, 45): „ainte feu omu întãe Adamu de-l fecšu în chipul mieu…” În ambele pasage Adamu e la acuzativ, în loc de: „pe Adam”. Ca nume de botez, Adam – de unde patronimicul A d ã m e s c u , augmentativul A d a m o i u (în Banat: A d a m o n š u ) ºi deminutivele A d a m u þ ºi A d a m a c h e – e foarte rar la români. Ca nume evreiesc, îl vedem într-o satirã poporanã din Bucovina, Jidovii ºi volintirii: „Într-o searã neguroasã, Care vîrã fricã-n oasã, Mergeam noi, O sutã de jidãnoi: Chiºer ºi Haham, Bureh ºi Adam, ªi cu rabin între noi, Cu trei carã de-usturoi…”
(Col. l. Tr., 1871, p. 39)

Ca nume local, este un sat Adam în Tutova, numit dupã mãnãstirea de maice de acolo, ºi un sãtuleþ Adam în districtul Sucevei: apoi A d a m e º t i i , sat în Teleorman. v. Aron. – Avel. – Cain. – 2Jidov. – Moise…
2ADÀM, 3ADÀM,

nom propre personnel. – v. 1Adam. – 3Adam.

nom de certaines localités en Moldavie. Din localitãþi cu acest nume, cea mai însemnatã e mãnãstirea Adam, altãdatã aparþinînd Covurluiului, astãzi însã – prin schimbarea hotarelor districtuale – cãzînd în partea Tutovei. Un act din 14 octobre 1652 (Arh. Stat.): „+ adecã eu Petriºor ot Tãplãoni ºi Vrãbie izbaºa ºi Vasilie Þocol ot Mileºti ºi Sava Rojan ot Grãdinari scriem ºi mãrtorisim co cestu zapis al noostru cum noi de bonã voe noostrã am dat danie a noostrã draptã ocinã ºi moºie din Codrul Ghenghii din hotarul Osišacilor pe Vale Brabãnului în Pãdure Meršaâ în loc pustišu, am dat lui A d a m cãpitanul de º-au fãcut 244 mãnãstire…”

apoi în Occident. într-un act italian din 1389. unde prin vrerea lui D-zeu mutîndu-sã de la monastirea Floreºtii. o altã varietate. Sinonim curat românesc. de adamant. 1836 (Arh. dar în veacul de mijloc purta numele de „adamasco”. 2. – Nestimatã. la Genova. la cãlugãriþe. este n e s t i m a t ã . „planeta una drappi auri in campo 245 . adamascã stã alãturi cu catifea: „Souvent sur le velours et le damas soyeux On voit les plus hâtifs des convives joyeux S’asseoir au banquet avant l’heure…” (V. adamascã este o stoafã grea. în legãturã cu legende poporane. bâtãndŠ acelŠ trupŠ t a r e c a d e adâmantŠ (adämantð)…” Peste Carpaþi se pronunþã mai mult adiemant. mãnãstirea Adam a trecut apoi. abia în prima jumãtate a secolului nostru. Stat. 71 sqq. Dict. Diamanten. cu frumoase flori sau desemnuri ieºite dasupra. din Italia.f. – Peatrã. mai ales în Italia: la Veneþia. Bud. de unde-i vine însuºi numele. 1. lãsîndu-o ace monastire pitrecãtorilor cu lãcuinþa pãrinþilor greci…” ADAMÀNT (plur. Italienii însã. der Diamant. Sorte d’étoffe de luxe importée de l’étranger. m u º c h ì din turcul dimiºkî. f. s. adamascã se fabrica dentîi în China ºi mai cu seamã la D a m a s în Siria. t. Ger. unde nu întîrziase a ajunge la o mare perfecþiune. diamant. dar numai ca vorbã poeticã..” Varlam. dupã cum ar putea sã rãmînã ºi-n poezia românã. aduse aci din Floreºti: Mitropolit Veniamin. latineºte „adamascus”. des tissus. 1ADAMÀSCÃ. 51) Derivã din grecul ¢d£maj. v. prin Turcia. „damas soie”. uneori cu fire de aur sau de argint. 53 a. sorte d’étoffe fabriquée de coton et de laine par les paysannes roumaines. grecul dim…skion „satin de Damas”. trecut la români prin paleoslavicul adamantŠ. Sub raportul bogãþiei. adamanturi).n. cu forma italianã. s. Hugo) Ca þeseturã de mãtasã.: „Adamant. În România aceastã stoafã pãtrundea în douã fabricate pe douã cãi: o varietate d-a dreptul din Orient. Ca stoafã de lux.ADAMASCÃ Dentîi bãrbãteascã. alãturi cu „diamante” mînþin ºi pe „adamante”. II. la Lucca. Lex. lãsîndu-se pe „diamant” graiului prozaic. 1. 6. 1643. sub influinþa maghiarului gyémánt. monastire Adamul.. v. La noi nu se mai zice decît diamant. amestec de atlaz ºi de taftã. pierre précieuse. Balaur. III. de ex. în viaþa Sf-lui Ioan de la Suceava: „sã ustenirã ºi slugile. ºi atunci se chema. unde se zice astãzi „damasco”.): „luînd aminte ºi pentru pitrecirea ºi viaþa a maicelor cãlugãriþe din sf. Bezon. „Non. „peatrã care lumineazã noaptea ca ziua”. p. se di ferro doppio o d ’ a d a m a n t e Questa muraglia impenetrabil fosse…” (Tasso. Pentru amãnunte.

formînd o faþã cu mici cadrilaturi de felul acesta: (A. com. -ctum. mai ales veneþian. un fel de a l e s ã t u r ã . fiindcã atunci ar trebui sã fie adamaºcã. „…urzala bumbac. ambele varietãþi: m u º c h ì ºi adamascã figureazã alãturi (Cuv. ajouter. multiplier. I. Tot acolo ne întimpinã adamascã de urmãtoarele culori: verde. se numeºte adamascã. Ca stofã þesutã de þãrance române. (M. albã. -‚re) a rãmas numai la români. de botan. t. slovenul tamaŸek etc. bãtaia lînã boitã. „Adamascã este o þeseturã în patru sau cinci iþe. Cuvîntul românesc vine darã imediat din italieneºte. 1). – Urzealã… 2ADAMÀSCÃ. dar diferenþiindu-se în trei conjugaþiuni: adãogàre. Covurlui. d. -ire). nicidecum de la slavi (Cihac. mohorîtã. v. – Iþã. – 2Bãtaie. 1588. ADÀUG (1. în cinci iþe. „O b r a z e ” se numea desemnurile.). c. II. bãtr. -are. se cheamã adamascã. neagrã. 199): „4 poale (de icoane) de adamascã galbeni ºi cu flore albe ºi pre margine atlazu m u º c h i i ” . Dimitriu. – Rãzboi. 2. accroître. o 246 . -gere. apoi: „cu obraze” ºi „cu obraze ºi cu flori”. vb. În inventarul m-rii Galata din Iaºi. pãstrînd acelaºi sens. augmenter. nu -ascã. Poiana). ad voc. Avrãmeasã.ADAMASCÃ viridi. -at. Din toate limbile romanice. facta ad spicas cum frisiis largis A d a m a s c h i . adaos (-us). -it. a cãrii urzealã este de in sau bumbac ºi bãtãtura de lînã cu diferite culori.. Trecerea lui adaug în adaog se datoreºte acomodaþiunii. deoarãce ruseºte e adamaºka. roºie. 3. poloneºte adamaszek.” La þãrani aceastã sãrãcãcioasã adamascã din bumbac ºi lînã servã pentru haine femeieºti ºi mai cu seamã pentru aºternut tot aºa de bine ca la cei bogaþi adamasca cea de mãtasã. – v. Slavii însã au primit ºi ei vorba tot prin comerciul italian. adãogìre ºi adàogere. Smulþii). latinul a d a u g e o (-xi. Tecuci. Negru. mai ales în Moldova. – Coftirie. ADÀOG. fodrata tafetali rubeo” (Du Cange. albastrã. iar la ceilalþi slavi fãrã iniþialul a-: bohemul damaŸek. 2. Alesãturã.

. nici sã-i scadã…” Ibid. v. Adaoge turbãciunea. a) Adaog = s p o r e s c „augmenter”: Beldiman. miscel.. al Bis. u dupã vocalã devine v: adavgere. „taor” etc. cã i-au amãgit simþesc. aceasta îl supãra. p. Aceasta îl dãrma tare. dupã o altã tendinþã foneticã. 1695 (Cond. ms. neavãnd voie ispravnicii nici sã-i adaogã.. 96: „ºi va adaoge munci cãtrâ munci…” Mai ales în urarea: a se adaoge anii sau zilele cuiva. astfel cã poporul de multe ori rosteºte „aor”. III. p.. A se face prelungire nicicum nu-l îngãduiesc. ci va scãdea ºi va strica dentr-acestea ºi dentr-alte milš de ale sfintei mãnãstiri…” Enache Cogãlniceanu. 127): „šar carele de nu va drége. p. Arh. 393: „(Nichifor Foca) au plecat Syriša ºi s-au închinatŠ Lichiša ºi au dobãnditŠ Finichiša. 78: „Scumpul cumpãrã stafide ºi cere sã-i adauge piper…” Moxa. arevdu = rãbd etc. R a m i f i c a r e a s e n s u r i l o r . 1620.. 174): „ni rogãmu dumnitale ºi jipãnései dumnitalé ºi coconui dumnitale. p. Adãogea îngrijirea întru care el era…” b) Adaog = m ã r e s c „accroître”: Pravila Moldov. Nicolae din Braºov. 101): „šar pentru a pãrinþilor 247 . ºi Dumniziu sã vã adaogã zelé ºi ai dumnišavostã…” d) Adaog = m a i d a u sau m a i s p u n „ajouter”: Pann. d. v. în Arh.ADAOG fiind fiziologiceºte mai aproape de a decît u. 228: „…ºi acei bani sã steie temeiu pãn la anul sã ãmble. 26: „cela ce va face vamâ noo carša n-au fostŠ. zicãndu-le ca sã se adune la un loc cu toþii ºi sã gãseascã leac sã adãogã sfertul…” Critil ºi Andronius (Iaºi. ms. cai de menzil poroncesc. Stat. ms. Macedo-româneºte. atunce ºi usrãdiša noastrã aprinde-se ºi se adaoge…” Constantin Brîncovan. (v. III.. circa 1609 (Cuv. 1642. bãtr... O scrisoare rusticã munteneascã. 13: „a me mirare sã adaogè cu mãsura ce a me luare aminte sã îndoè…” c) Adaog = î m m u l þ e s c „multiplier”. I. netonicul u supunîndu-se tonicului a. Letop. Omiliarul de la Govora. 1646. p.. pe Balº învinovãþesc…” Ibid.. Stat. I. 260): „šarã cãnd avem pre Dumnezãu îndemnâtoršu ºi ajutâtoriu. sau de va mai adaoge cea všache decumŠ au fostŠ…” O predicã din sec. f. 228: „Domnul încã au chemat boieri ºi le-au arãtat. 1794). încã ºi nu va adaoge. Sf. 1695 (Cond. XVII (Cod. p. 4099: „Se întorc iarãºi la gazdã. 1U). 1103: „Se deºteaptã eteriºtii. avdu = aud. ºi šarâ adaose greasca sã fie greascâ…” Constantin Brîncovan. Prov. Tragod. ca ºi în lavdu = laud.

hie-n ce vršame. ms. LXXXVIII: „ºi nemica nu va s p o r i vrãjmaºul spr-insŠ = ºi nemica nu va adauge = ºi nemica nu va f o l o s i … ” Ps.ADAOG ce vor fi lãcuitori într-însa hranã ºi trašu vieþii am adaos ºi am ajutorat cu céle dupã putinþã…” Ibid.) se presarã pe ici. Letop. circa 1650 (Ms. astfel cã traduce multe pasage în cîte douã-trei feluri. pe colea o interesantã sinonimicã a cuvîntului. f. 1673. LXXII: „šatâ aceºtea pãcâtoº se adaugŠ pururša = iatã aceºtša pãcâtoº se î n m u l þ e s c Š pururša…” Ps.” Nic.: Ps. Sturdzan. de ex. III.: „decumam a d a u g e r e ” la Plaut. 129: „Zic unii cum ºi cu acel Bekir Aga ºi-au fost împutat Lupul Costachi vornicul. 359): „pentru ce adaoge cãtrâ cuvãntŠ º-altele? câ cum au zisŠ: lepãdaþi hitleniša. Ioan Crisostom. pe care o avusese ºi latinul „adaugeo” în graiul sacerdotal. Sf. de ex. tot nu-l lãsa domnul muntenesc sã se odihneascã mazil cum era. 114 a: „Cariš cearcâ sã mã prindzâ. Nicolae din Braºov. CV: „ºi se î n p r e u n a r â lui Velfegor = ºi se adauserâ lui Velfegor…” Sã se observe însã. II. în tezã generalã. text din sec. ce c u m u l t e p î r i îl adãogea sã-l facã surgun ºi din Þarigrad…” Ibid. „vouer. fiindcã traducãtorul. cã turcilor cine le poate sãtura lãcomia lor? Deci sã-l fie adaos c u p î r ã la vezirul ºi ei…” Nic. diffamer. Muste. dar avînd 248 . 103: „ºi šar am dat ºi am adaos domniea-mea la sfânta mãnãstire ocinã în sat în Rãmesti…” Omiliarul de la Govora. XVII (Cod. Letop.. Lãngã tine nu m-oš tšame. totuºi îºi da multã silinþã de a gãsi pentru fiecare idee o expresiune curat româneascã. p. Rom. al Bis. Costin. 80: „ºi acum nici de poronca împãrãteascã n-au vrut sã de pe boieri. 85: „derept acéša apostolul au adaus de-au zis: nu vâ înºãlareþi…” Un cuvînt al Sf. p. dédier”. Dosofteiu. 59: „Apoi eºind din Edecula. deºi avea denaintea ochilor un text slavic. Rãutatša sã-š cuprindzâ. În Psaltirea lui Arsenie de la Bisericani. Ce-þ voš adaoge cîntec Din zùor de cînd mã mânec…” În „a adaoge cîntec” cu sensul de „a î n c h i n a ” . misc. p. au nu era destul aasta? pentru ce adaoge de zice ºi: înaintea ochilorŠ miei?…” e) Adaog c u p î r ã „décréditer. p. cã în cãrþile bisericeºti traduse din slavoneºte adaog corespunde totdauna lui BD4:@04H4. i-au stricat domnia lui Mihaiu-vodã…” f) Adaog c î n t e c . ºi cu Mehmet Efendi Iazagiul. literalmente „punere lîngã”. în Acad. Iarã eŠ.. se surprinde o accepþiune foarte arhaicã. ºi c u a l t e p î r i adãogãndu-l. 1642.

XI. p. De aici rezultã cã-n unele pasage din vechile tipãriture adaog este o vorbã româneascã numai doarã prin materie ºi formã. Acad. F. întrebuinþarea semasiologicã a lui adaog e mai corectã: Ps. circa 1550 (ms. Rom. fiind cu totul emancipatã de litera contextului slavic. dar e ceva cu totul strãin prin funcþiune. 33 b: „Dumnedz㊠mã paºte ºi n-am lipsâ La loc de otavâ ce-mš întinsâ Sãlaºul pre ape de rãpaos. tradusã dupã originalul evreiesc. Ap. 2: „audzirã cã evrešasca limbã glãsi cãtrã-nºii. XXII. 13: „cine va avea mai multŠ. din aceeaºi epocã (ms. II. ˜noàsqai etc. pareis£gein.ADAOG o mulþime de accepþiuni în frazeologie. ea ne întimpinã la tot pasul. LXVIII: „adaoge strãmbãtate spre strãmbãtatša lorŠ…” Ps... 5: „cu postulŠ adauge-ºŠ sãnâtate ºi tãrie. 3: „vãtâmâturilor célea rélele adauge-le vindecare…” În Codicele Voroneþian. Forma organicã adàugere. 16 a: „Precum šaste ceršul mare de nãlþâme.): Act. de exemplu: quatern. VI. ºi mai multŠ i se va da ºi i se va adauge…” quat. În Omiliarul lui Coresi. LXX: „ºi adaugŠ spre toatâ lauda ta…” „…dies super dies regis a d j i c i e s …” „…a p p o n e iniquitatem super iniquitatem ipsorum…” „…et a d j i c i a m super omnem laudem tuam…” În Psaltirea cea versificatã a lui Dosofteiu. 1651. Rom. Acad. 9: „pãmântul cela lucratulŠ grãsime sadurilorŠ adauge-le…” quat. sugkat…qesqai. LX: „dzile spre dzile înpãratuluš adaoge-š-veri…” Ps. În Psaltirea lui Silvestru. p. F i l i a þ i u n e a f o r m e l o r . koll©sqai. aºa cã reprezintã dupã împrejurãri pe grecul prostiqšnai. întocmai latinul a d à u g e r e . 1673. rutes adauserã fãrã-voroavã…” „…quum audissent autem quia hebraea lingua loqueretur ad illos. p. XXVI. sunt…qesqai.): 249 . p. adaog îºi recapãtã de asemenea pe deplin funcþiunea sa româneascã. Pre pãmînt adaogš de oamenš mulþâme…” II. 1580. magis p r a e s t i t e r u n t silentium…” În Codicele ªcheian. ™pimšnein. e deasã în monumentele noastre literare cele mai vechi. šarâ deîn neþinére boala ºi neputinþa apropie-se…” quat. ªi cu hranâ sufletŠ mš-aŠ adaos…” F.

cuvîntul se mînþine tot în a treia conjugaþiune. Petrescu. adapse. adapset. p. p. acélea carele altulŠ niminea nu le-au fãcutŠ…” Omiliar de la Govora. LXI: „bogâþiâ sã curâ. Mostre I.a r â f i c r e z u þ i .. E interesant la Coresi. adapserã. adauge fãrã-lége…” „…non a d j i c i e t ut resurgat…” „…dies super dies regis a d j i c i e s …” „…et super dolorem vulnerum meorum a d d i d e r u n t . ne mai întimpinã din cînd în cînd forma organicã a perfectului simplu: adàuº sau adàoº = lat. cã de n . 16: „šarâ eu amù nu numai învãþai. 601: „însumi multe ostenéle adaoº…” Biblia ªerban-vodã. VIII. 7: „dzi spre dzi lu înpãrat adaugi. mai organic decît daco-românul adaus (v. 9: „ºi nu va adauge se vinie…” Ps. ºi adaugu în toatã lauda ta…” „…ego autem semper sperabo. Din participiul latin „adauctum”. adauge fârâ-lége…” DosofteiŠ: „CuvântŠ cãlcãtoršu de lšage pusãrâ supra mša: darã cela ce doarme au n-a adaoge a sã scula?…” „…dzâle preste dzâle înpãratuluš veš adaoge…” „…bogãþâša de curâ. adaoge fãrã-lšage…” Atît în secolul XVI. 1577. dar începe deja a precumpãni forma cu o: adaogere.” Ps. adàuxi. adapsem. 1688. latinul „adauxi” a devenit adapºu prin forma intermediarã adavºu = adauºu. XXXIII. XL: „CuvântŠ lége-cãlcâtoršu puserâ spre mine: cãndŠ doarme ºi nu va adauge sã învie?… Ps. cu acea a lui Dosofteiu. 1643.. p. LX. ei mânarâ ºi cãtrâ durérea ranelorŠ méle adauserâ. nu adaogeþŠ inemile…” „…cã pre carele tu îi bãtuº. Coresi. 14: „e eu purure upovãišu în tine. V. eš iš luarâ în gonâ ºi cãtrã duršarša ranelor mšale adaosãrã. et a d j i c i a m super omnem laudem tuam…” În secolul XVII. LXVIII. A se alãtura Psaltirea lui Coresi. 151). a p p o n e iniquitatem…” Ba chiar cu finalul -u: Ps. quat. LXVIII: „cã cine tu vãtãmaºŠ. p. 27–8: „ºi cãtrã durérea ranelor méle adauserã. LXX. 1580. 1680: Coresi: Ps. 1: „dereptŠ acéša ºi timpinarâ pre elŠ cu slavâ credinoºii ºi blagoslovenie avãndŠ de elŠ. macedo-românii au fãcut: adapt. înlocuitã deja în cele mai multe cazuri prin analogicul adãosei. adãpseºi. 447: „mã mãrišu ºi adaoº înþelepcšune mai multã decâtŠ toþi…” În macedo-româna. precum ºi pînã la finea secolului XVII. Omil. ce ºi lucru adauºŠ (adáuºð). quat. nu adaugeþi inema…” Ps. LX: „zi spre zi lu înpãratŠ adaugi…” Ps.ADAOG Ps. 1580. 446: „šatã eu mã mãrišu ºi adaoº înþelepcšune preste toþi…” Ibid. Se conjugã: adapºu. XL. nu se-a r â fi aºa curândŠ a d a u º Š … ” ceea ce ar presupune pe reciprocul „mã adaug” conjugat la preaperfect condiþional cu moþiunea participiului dupã gen ºi 250 numãr: .

p. a produs apoi. ea) m-aº fi –. 17. Precum la noi adaorã este: adaogã + a d o a r ã . Brãhãºeºtii). Peste putinþã de a se admite trecerea lui c sau g în l. 165). Astãzi pînã ºi scriitorii noºtri cei mai buni ºovãiesc între aceste diferite forme. adaose Iliescul…”. Adauzã. te-ai fi –. 76). Prin urmare formele: adãogã. Suplem. ei) ne-am fi –. Ceva analog ni se prezintã în francezul „selon” alãturi cu provenþalul „segon” = span. întocmai aºa la francezi: selon = secundum + longum. te-ai fi –. Trecerea lui adaug în prima ºi-n a patra conjugaþiune pare a fi posterioarã secolului XVII. ci numai prin fuziunea lui „segon” cu vechiul adverb francez „lonc”. În adaorã cu sensul de adaogã nu poate fi decît o fuziune a douã cuvinte. p. Afarã de cele trei forme: adãogire. Faptul darã existã. nouã ea însãºi. dupã analogia tuturor verbilor de a patra conjugaþiune. no. prin însãºi aceasta a d a o g ã la cele deja fãcute. adaogeri). adaose ºi adãogi. de ex. 1857. Rãposatul G. însã trecerea lui g sau a lui • în r este ºi rãmîne totuºi o imposibilitate dupã fonetica românã. voi. Oricine face ceva „a d o u a o a r ã ” .ADAOGERE (eu. 21. lîngã). (noi. f. cel puþin nu ni s-a întîmplat a o gãsi în texturi. Aºa. toate poporane. pentru una ºi aceeaºi persoanã a perfectului. Petru…” ºi: „adãogi arãtînd pe Sf. deºi în grai ea lesne se justificã. 1847. în fapt însã poate sã nu fie aci decît un caz de atracþiune sintacticã. adaog a mai suferit în graiul poporan o transformaþiune foarte curioasã. „segun” etc... s-arã fi adausã. v-aþi fi –. Seulescu.. poporul ajunse din cauza comoditãþii a le înlocui prin: adãugàre sau adãugìre. el) m-aº fi –. simþindu-se o ne-ndãmînã la rostirea celor trei silabe ce urmeazã dupã cea tonicã. (= rom. din cari cea dentîi. Tecuci. pe un prezinte indicativ ºi mai nou: adãogesc. independinte de inchoativul latin „adaugesco”. adaorã în loc de adaogã” (G. adãugàrã sau adãugìrã. Bunescu. com. În adevãr. A d à o r ã . III. al cãrui material din gura poporului era adunat mai ales în districtul Vaslui. ADÀOGERE (pl. – Adoarã. tu. Costachi Negruzzi. pune într-un loc: „adãogã tînãrul scuturînd ciubucul…”. 251 . iar în povestea Todericã figureazã pe aceeaºi paginã: „au adaos arãtînd pe Sf. 41. Poporul contragînd pe „a-doua-oarã” într-un singur adverb „adoarã”. accroissement. v. ºi cu trei pagine mai jos: „omoarã-mã dar. – Lîngã. (eu. s-arã fi adauºi. ele) ne-am fi adause etc. de aci se naºte: adaorã = adaogã + a d o a r ã . (noi. nu fãrã interes chiar pentru ºtiinþa limbei în genere. afarã de acestea. În formele organice adàugere. aduce forma adaorã pentru adauge: „nu adaorã = nu adaoge” (Arhiva Albinei. adàuserã. Tot aºa ni se scrie dintr-o altã parte a Moldovei: „unii prefac pe g în r. în aceeaºi nuvelã Zoe. care avea acelaºi înþeles. Petru” (ed. fenomenul nu se explicã de loc prin vreo tendinþã foneticã. s-arã fi adaus. i se pãreau lui Negruzzi dopotrivã corecte. voi. adãogare ºi adaogere. deºi e învederat totodatã cã „selon” nu poate fi despãrþit de „segon”. tu. s.

1689. 95: „mãcar cã sã aflã ºi de alþii însemnate lucrurile þãrîi Moldovii. se poate ºi: adaosuri).. gãsind locu ca acela bun ºi scaun de mãnãstire. p. ADÀUS (plur. ªi mai mult îmi faci adaos…” unde însã „repaos” e pus numai pentru rimã. adaos este alipirea unui ce mai mic cãtrã un ce mai mare de aceeaºi naturã: adaos de leafã. ADÀORÃ. Letop. griji. p. Pre greºalâ certare deplinâ…” Cam în acelaºi sens la Alecu Vãcãrescu. 1692 (Cond. addition. 18 b: „šarã cu pãrulŠ capulŠ aš acoperitŠ sã nu sâ vatãme de adaogerša vãnturilor…” v... Adaog. – 2Adaos. supplément. Adaog. f. ms. cheltuieli ºi altele de mai-nainte sporesc. ºi lãngã alte mile ºi adaose. cãci adevãrata antitezã a lui adaos e scãdere. cîte puþintel va adãoga pãmînt la pãmîntul nostru. apucatu-m-am ºi eu a scriere începãtura ºi adaosul. pasé d-adaog. 6: „cînd gîrla prãvãlindu-sã. – Adoarã. Dã-le ºi lor adaos pre vinâ.. a) În bine: Constantin Brîncovan. atunci cînd leafã. part. augmentation. Stat. 1818. ªi mâ preste rane usturarâ. 1673. Preste-adaos maš mult mã mustrarâ. s. adaosul este al nostru…” În sens general.ADAOGERE Ioan din Vinþi. adaose. Pravila Caragea. adaos însemneazã în limba veche tot ce mãreºte sau rãdicã ceva în bine sau în rãu. care am nevoit domnia mea sã întãrescu sfãnta mãnãstire. ºi cu ajutoršul lui Dumnezeu den temelie o am înãlþat. 111 a: „Cã pre cela ce š-aš dat certare Alergarâ sã-l batâ maš tare. 2ADÀOS. surcroit. adaos de cheltuieli etc. ADÀUS. În sens restrîns.. 5): „cugetãndu întru inema noastrã a zidi ºi a înãlþa sfãntã mãnãstire pre locul satului Hurezii. p. mai apoi ºi s c ã d e r e a 252 care sã vede cã au venit în zilele noastre dupã cum au fost întãiul þãrîi ºi pãmîntului . în Arh. Urechea. Adaog. – v. -Ã. I. f. pentru ajutoršu fãcut-am domnia mea milã la sfãnta mãnãstire ºi cu acestu mertic de sare…” b) În rãu: Dosofteiu. 44: „ªi tu. 1ADÀOS. – v.n. adaos de griji. în loc de rãpaos.

ADÀUZÃ. lendemain. – v. sã nu fie. -Ã. cari sî lasâ pi undi sâ ºtii câ umblâ staciša în timpu nopþîš.z i ” s-a format un frumos substantiv.d o u a . – v. 178: „Alte obiceiuri rele ce era mai înainte sã nu fie. care cu banii vãdrãritului ºi adãoºagul acela. ºi cu aceste pricini fiind adevãrul cã era sãracilor ca un jac…” I. 1Adaos. com. aºa s-au adaos ºi Moldova…” v. În Banat se zice cu acelaºi sens: „mîine-zi”. ºi iarãºi de sãrg scade ºi sã înpuþineazã. ºi scoasã vãcãritul: de cal doi lei ºi de vacã un galbãn. II.º a g (= ung. substantivul adauzã este însã mai sintetic ºi nemic n-ar împedeca întroducerea lui în limba literarã. Adaos. Neculce. O naraþiune þãrãneascã din districtul Suceava despre stafie ne spune cã stãpînii caselor bîntuite de un asemenea spectru „aŠ obiceš di cinstesc pi aratari cu un pahar di gin º-o fãlii di pâni. Adoarã. Bondescu. préfixe. ADÃOGÃTÙRÃ.. 133): „nefiind la orãnduealã ca sã ºtie ºi sãracii ce sã dea. Letop. v. I. ADÃMÎN. 299: „Atunce stricã Constantin Duca-vodã legãtura vãcãritului ce fãcusã Antioh-vodã. ºi cã poate mai punea ºi vãdrarii nãpaste. Adaog. nici coniþa. numai grecilor drag foarte. Cuvînt format cam în epoca fanarioþilor pentru diferite a d a o s u r i fiscale peste dãrile cele obicinuite. 3Ad. „vãlmãºag” din „valmã” etc. terme fiscal: surcharge. ca adverb. din construcþiunea „a . ADAOªÀG (plur. Uric. adaoºaguri). Adaog. ADÃOGÌRE A ADÃOGÌT. v. tot aºa de bine cimentat din trei elemente ca ºi compoziþiunea francezã „lendemain = l’en-demain”. – v. – v. nici pogonãrit.ADÃOGIT nostru a Moldovii. ginu cinstit ºî pânša rãfuitâ…” (I. mai ales în Moldova. Ghica. ºi adaoºag de toatã vita un tult…” Grigore Vv. Letop. ADÃ-. nici spurcatul ºi stingerea norodului acel cu nume urit vãcãrit. Giurgeºtii). -ság). În graiul poporului. Canta. cã cum sã tãmplã de sãrg ºi adaoge pohoiul apii. temãdu-sã cã de multe ori se scotea ºi adãoºaguri. – Adãosurã. s. Adãosãturã.f.. ADÃOGÈSC v. ca în „furtuºag” din „furt”. gãsîndu-sî adauza paharu gol. 253 .n. III. nici adãoºagul…” Format din a d a o s prin sufixul . s. Nearticulat: adauzã. mulþi din lãcuitori º-au pãrãsit viile lor. – -ºag. Ademenesc. 1764 (Codrescu. cu articlu: adauza.

jupîne Strul. s-ar scandaliza dacã i-ar propune cineva sã-l adape. ce întru curãþiša sufletului…” Cantemir. adaquare (ital. adãosãturi). f. arroser. ADÃP (adãpat. iarã pricina este. 377): „Gata. s. calul se adapã” (V. adaigar etc. sc. s. ca totdauna. Cron. se zice cã mãnîncã. lit. ps. din 1700 (ms. 1683. Popas. „Omul mãnîncã. în cele mai multe locuri. adãpare).f. Ioan din Vinþi. 2. Omul bea apã. vita paºte iarbã. I. 88 b: „spodobéºte pre elŠ fãrã de osãndâ a lua preacuratele tale taine. imbiber. addition. insertion. 20: „Fatã albã Cai adapã. p. 1.). nice întru adãosãtura pãcatelor. de unde ºi aplicaþiunea cuvîntului mai cu seamã la vite. 10: „nãdzâle ºi adãosurile scârbelorŠ. – Nadã. 3. Dosofteiu. adaguar. 376: „…mare jale ducem pentru cãci acel vechiu chronic la mînã nu ne-au venit. Iorgu de la Sadagura. 1. surtout aux bestiaux. Forma cea mai corectã e a d ã o s u r ã . II. Cîþi cai furã Toþi bãurã…” În balada Sîrb-sãrac. adacquare. vb. cã numai vitele s-adapã.. c. Moº Nichifor (Conv. 1689. LIX: . adãp însemneazã literalmente „a duce l a a p ã ” . Synax. empoisonner. astfel cã românul. prov. donner à boire. nu întru muncire. cãci vãzînd noi adãosãturile basnelor. abreuver. Venind din lat.ADÃOSÃTURà ADÃOSÃTÙRà (pl. 4: „Ce sã fac?… Sã mã adãp?… Trebuie sã ºtii. nu le-au bãgatŠ samâ ca o dzâ…” În acest pasagiu adãosurã figureazã ca sinonim cu n a d ã = î n a d ã „allonge”. addition. carile acel Misail ºi urmãtorul lui Simeon din uscatã tidva lor le-au scornit…” Adãosãturã este o formaþiune neregulatã. cînd însã vitei i se dã fîn sau orz... ce-l supãrarâ noaâ aš. v. span. Adãosãturã. Ea s-a nãscut prin fuziunea formei a d ã o g ã t u r ã cu forma a d ã o s u r ã . dec.. cucoanã dragã.. Covurlui. Sibii.). act. numai s-adãp iepuºoarele aceste…” Pompiliu. adãosuri).f. s-a acãþat la participiu: „adaos + urã” ºi „adãugat + urã”. Creangã. charge. dar oamenii beu…” I. Slobozia-Conache). 1877. Acad. deoarãce participiul „adãosat” sau „adãosit” nu existã. în cari ambele sufixul -urã.. Alexandri. Rom. ADÃOSÙRà (pl. fiind vorbã de calul cel minunat: „De adãpat cu ce-l adapã? Tot cu lãpteºor de iapã De ºi-l face lat pe sapã…” 254 În Psaltirea lui Corbea.

quat. pop. dupã cum se zice astãzi. românului îi place din urã a face pe duºman sã se adape în loc de a b e a . p. Transilv. sau ai adãpatu vrun setosu?” Moxa. 20: „adãpãtorile ce s-au fãcutŠ sã sã adape cãlãtorii…” Cugetãri în oara morþii. la Costachi Negruzzi (ed. bãtr. Pravila Moldov. de exemplu: „Mama-n braþe mã lua ªi la sîn mã legãna ªi cu lapte m-adãpa…” (Alex. Iubeascã-te boalele. II.ADÃP „ªi cu vinul umilinþei pre noi Ai adãpat ca neºte proaste oi…” Numai într-un mod excepþional românul zice despre sine-ºi cã se adapã. II. Unul din blãstemele cele mai caracteristice este: „Urascã-te binele. 479) În ocãri însã. nici lumea-nºelãtoare Ce ne-ncetat m-adapã cu fiere ºi venin. sitivi. de unde vine vechea locuþiune 255 . Poez. 1646. 200) Într-un sens analog de blãstem.. dar nici atunci cu apã ca vitele. Dupã cum omul îºi adapã vitele sau pe sine-ºi. et dedistis mihi manducare. 10: „…flâmânzii ºi-mŠ dédet mâncare.. însetoºai ºi mâ adâpatŠ…” „…esurivi enim. 1580. 369: „beu ºi elŠ pãharul ce adãpa pre alalþi…” Coresi. 1580. Nu pot sã facã altã decît sã mã omoare…” Nu atît de exclusive sînt vechile texturi.2. nici amorul. înlocuindu-l prin: „mi aþi dat beuturâ”. 453): „au doarã ai miluitŠ vrun seracu.flâmânzii amu. II. quatern. Sã te uºti ca scîndura. Sã te-adãpi cu lingura Pîn’ þi-i sfîrºi viaþa!…” (Jarnik-Bîrsanu. 16: „. cu sensul de: „stîmpãr setea”. tot aºa el poate sã adape pãmîntul. p. 1620. stropindu-l sau udîndu-l. în cari adãp se aplicã foarte des ºi la oameni. ci cu vro altfel de bãuturã. p. p. circa 1550 (Cuv. II.. însetoºai ºi adãpatu-m-aþi…” În loc de a doua persoanã pluralã „(voi) adãparãþi”. f. d. bunãoarã tot la Coresi. dînd a p ã . et d e d i s t i s m i h i bibere…” Noul Testament din 1648 se sfieºte deja a pune pe arhaicul „adãpat”. Omiliar. texturile cele mai vechi ne dau nu o datã pe „(voi) adãpat”. 177): „Nici ura. sau ai dat mãncare flãmãndzilor. 1857. ºi datu-miš-aþi mâincare.

potionem) însemna dentîi „beuturã” în genere. quatern. 1673. de ex. 334): „mult au hulitu pré slujitorii bésereciloru. décii s e a d â p a d e n d o i g r â d i n a r i c a u n Š p o m e t Š . daš radzâ ªi de tine cina sã-mfrãmºadzâ. bãtr. p. Rom. a d ã p a t din doi grãdinari”. Cã pãrãul t㊠Dumnedz㊠varsâ De saþ⊠gãtin tuturor masâ.În fine. 101 a: „Dimineaþâ cînd eº tu.. De tine pãmîntul sã adapã ªi de biºug nime nu sã scapâ. clirici la scaunul Mitropoliei þãrei aleºi. II. cînd era vorbã de o femeie cu mai mulþi bãrbaþi. VI.. 1580. unu-l chema ConstantinŠ MonamahŠ…” Figurat: „Dar românii. text circa 1550 (Cuv. n-arâ fi rãsâritâ erbi ºi sã creascâ ºi sã facâ seminþe întru šale ºi sã dea mai multŠ rodŠ…” De aci iarãºi figurat: a) adãpare prin credinþã: Cãlãtoria la iad a Maicei Domnului. 345: „de pururša însetoºezi cu mentša ca sã afli învãþâtura cãrþilor ºi dentr-ânse cu dulaþâ sã te adãpi…” Zilot. Cron. Omiliar. alþii. ºi mai toþi adãpaþi oareºice ºi de latineascã ºi de greceascã…” III. p. alunecînd apoi la sensul specific de „otravã”. Psaltire.): 256 „ªi întru setea mea adãpare Mi-au fapt cu oþet iute ºi tare…” . 1620. cîºtig hrana în dureri. f. C u s u d o r i adãp pãmîntul. Tismana) Cea mai spornicã adãpare a pãmîntului nu vine însã de la om.: Moxa. duhovnici vestiþi. šarã dintr-ãnse se-au adâpatu slugile lu Dumnezeu…” b) adãpare prin ºtiinþã: Moxa. Acad. d. Brazdele pãmîntuluš le-mbatâ Sã rodeascâ sšacere bogatâ…” Coresi. precum francezul poison (= lat. 1: . din 1700 (ms. ci din ploi ºi rîuri. p. 9: „de nu se-arâ adâpa pãmântulŠ de multe ori cu ploaša ce deºtinge deîn ceršu. p.. 1620. Alexandrescu. 397: „Zoša înpãrâteasa pururša pohtiša sã se chéme maicâ a fišu nãscutŠ den trupulŠ ei. fii ai celor ce-n vechime se luptarã.. dascãli slavoni ºi rumâni. Dosofteiu.ADÃP proverbialã: .Unii parte bisericeascã preoþi. tot aºa românul adãp a trecut ºi el la: a) dau beuturã vãtãmãtoare: Corbea. Sînt plugari…” (Gr.

– 2Adãpat. d ’ a d ã p . surpãturã. sã se observe însã cã adãpat se aplicã aproape dopotrivã la oameni ca ºi la vite sau la pãmînt. Pentru diferitele sensuri. – Argint-viu. s. a d ã p ã t u r ã . friguri. Transilv. v. 2Adãpat. 2ADÃPÀT. ADÃPÃCIÙNE.f. babele de la þarã întrebuinþeazã mai cu seamã argint-viu (D. 257 . 2. Mastacani). cãci tot sta la întîmplãri cu boerii cei buni pentru dînsa…” v. neputînd. fiind însã mai elegant adãpatul vitelor. E mai interesant sensul de „înveninare”. Ca „acþiune de a a d ã p a ” . Vaslui. – Dat. 88: „Mitropolit se afla la venirea rosilor Dositeiu. Sã te tot sãruþi cu ele…” (Jarnik-Bîrsanu.. c. pe cînd a d ã p se întrebuinþeazã mai cu deosebire în privinþa acestora din urmã. dropicã. diochere. 111: „…iar Filipescul nesuferind. Cron. adãpatul pãmîntului. passé Sã punem alãturi caracteristica unui prelat: Zilot. – 2Adãpat. p. vru a-l perde. – Apã. pricepînd. c. – Fapt.n. Într-o frumoasã caracteristicã a fetelor ardelene: „ªi la grai sînt drãgãstoase. p. – v. s. grec de fel. fie numai în presupunere. Adãp. au rãposat…” v. adapat etc. unde bolnãvindu-se – zic cã l-au fost adãpat – ºi bolnav slobozindu-l de au venit la Bucureºti. adãpat cu învãþãturã. -Ã. Cron. Teodorescu. vezi la verb. potciturã.. part. v. „Pe aice se numesc boalele aºa: durere de cap. fãcut. „action d’abreuver” (Cihac). ADÃPÀRE. Alboteanu. dînsele sau ielele. pãr pe la degite. 1. action d’abreuver ou d’imbiber. Vodã. bubã-neagrã. 1ADÃPÀT. Pricina frigurilor se socoteºte de sãteni cã este un d a t sau adapat…” (P. începu a sãpa pe vodã. Adãp. prin care adãpat a devenit ca ºi un termen tecnic medical în gura poporului pentru orice intoxicaþiune printr-un corp fluid. ºi fireºte cu duh pentru patrie bun. acest participiu substantivat nu se deosebeºte de a d ã p a r e . dar. Contra adãpatului. orideunde sã fi provenit. fie în faptã..28). putu numai de-l fãcu surghiun la moºia sa Bucovul. Lipova). ªi la suflet sînt voioase.ADÃPÃCIUNE b) înveninez: Zilot. pîntecãrie. empoisonnement.. vãtãmãturã. Adãp.1Adãpat. Covurlui. a d ã p ã c i u n e . rîie. ªi-s cu buze subþirele Ãdãpate-n tãu cu miere.

et deduxit eos in p o r t u m voluntatis eorum…” Alþi sinonimi: Coresi. v. „action d’abreuver. greceºte: t¦j dexamen¦j. 258 fie trupeºti. 249): Ps. v. abreuvant. ºi-i îndereptâ pri-nºŠ întru l i n i º t š a vrerii sale…” „…et laetati sunt. šarã popa lui MadišamŠ avša ºšapte fšate de pãºtša oile tatãluš lorŠ.f. s. ºi derése-i în p r i s t a n i º t e voei lui…” Silvestru. dar avînd sensul cel mai general de orice loc unde o fiinþã poate sã se liniºteascã fiziceºte sau moralmente. Iatã unul ºi acelaºi pasagiu dupã Paremiarul din 1683 ºi dupã Biblia din 1688: Dosofteiu: Exod. ADÃPÒST (plur. l577: „…ºi se veselirâ cã tãcurâ. s. în Acad. la munte sau lîngã mare. CVI: „ºi se veselirâ cã se domolirâ. ADÃPÃTÙRÃ. – Adãpãtoare. în Arh. v. 1651: „…atunci sã veselirâ cã tacurâ ºi povãþi pre eš la þ ã r m u r i l e ce vrša eš…” Acoperit sau descoperit. literalmente „ceva care a d a p ã ” .. II.. Sinonim cu a c i o a l ã . Sturdzan. abri. asile. auge. l i m a n etc. ºi mergând scotea apã pânã umplurã j g h š a b u r i l e ca sã adape oile…” În contextul latin: „canales”. 20: „cela ce va lua de pre lãngã drumŠ adãpâtorile ce s-au fãcutŠ sã sã adape cãlãtorii. sau de le va strica. refuge. de acolea poteca lupoaei la deal…” Pravila Moldov..n. ºi la popa den Madišam era 7 féte pãscândŠ oile tãtâni-sãu lui Iothor. 8) în descrierea hotarelor unei moºii: „…den ªcheaoa în sus în vãlceaoa piscului nalt ºi despre Vulpéni la deal în lac. ms.. Arsenie de la Bisericani.A D à P à TOA R E ADÃPÃTOARE (plur. Adãp. p. – -oare.. acesta sã sã cérte ca unŠ furŠ…” În medio-latina se zicea a d a q u a t o r i u m (Du Cange. adãpost este pretutindeni unde poate sã înceteze sau sã se împuþineze grijile.. s. Rom. f. mare sau mic. adãpãtori). citerne. 16: „…ºedzu la puþŠ. fie sufleteºti. Adãp. 2Adãpat. de la lac în coada vãlcélii grecilor alãturea cu curãturìle lui Cazan pre vãlcea în jos pãn în Scorbura. ºi šar Scorbura în jos pãn la adãpãtori. . imbibition” (Cihac). circa 1650 (Ms. adãposturi). -oare adj. abreuvoir.. p. quia siluerunt... ad voc.. Constantin Brîncoveanu (Cond.). în pãdure sau pe cîmpie. 1646. z ã v a d ã . ADÃPÃTÒR. f. însemneazã mai ales sghiaburile cu apã pentru vite. quelque chose qui abreuve.. Cuvîntul. ºi venind scotša pânâ înplša adãpãtorile ca sã-º adape oile…” ªerban-vodã: „…au ºãzut la fântânã. Stat.

II: „carii de multe ori s u b t adãpostul zidurilor acestora…”. Cerbul pintre stînci cãtîndu-ºi un adãpost de scãpare…” Chiar în construcþiune cu „sub” sau „supt”. quatern. appono) în locul participiului original: a p o s t . repaosul vietãþilor. Omiliar. cãndŠ amu cãtrâ dumnezeesculŠ ºi frãmseþatului acestui adãpostŠ alŠ besériciei venim…” Balada Iordachi al Lupului: „ªi cu bine el sosea. p. sã ne închipuim. latineºte „moeniis a p p o s i t i s ” . a concurs a preface în z pe d din adãpost. Prov. Odobescu. appositum). p. Mai vechi este adãpost. XVII. în Stan Pãþitul (Conv. adãpost nu presupune neapãrat ceva a c o p e r i t . – Apus. p. din „zãpode”. care totuºi se cheamã mai des z ã p o d e . positum). „– Dar eu ce fac tocmai acum la bãtrîneþe fãrã leac de adãpost? – Nu te îngriji de asta. Munþii Apuseni. mãtuºã dragã. – Adãpostesc. la Costachi Negruzzi. ci numai r ã z e m a t . adpositum) este acelaºi cuvînt cu a p u s (= lat. 179): „ªi acolo stînd pe gînduri. – Adãpostiturã. 95: „Iar javra. p. vînãtorul nu aflã alt adãpost. dezvoltat deja în epoca postlatinã din „apun” (= lat. repaosul soarelui sau al stelelor. lãtineºte „appositum”. Etimologiceºte. Ambele formaþiuni sînt proprii limbei române. ca banul cel bun…” Costachi Stamate (Muza. Este învederat cã numai silaba z ã p -. – Apust… 259 . 107) se aude azãpost ºi a z ã p o s t o s „loc scutit de vînt”. Pseudokyneg. De aci se lãmureºte de la sine-ºi originea vorbei. cãþelul prost. 1580. adãpost (= lat. I. Creangã. Aºa. Relativamente mai nou este a p u s . Cumnatul Sultanului…” A. lit. Acioalã. Adãpost el îºi gãsea La saraiul Hanului. În cîmp colbul ca ninsoare spulberat de vifor mare. „le coucher”. adverum) ºi cu pãstrarea organicului -p o s t (= lat. pe de alta. 32). Sãrind de supt adãpost. fraþilor. 9: „acelor (albinelor) amu ºi noi. p. 1877. pe de o parte.ADÃPOST Coresi.. adecã din sinonimul cel mai circulator. decît umbra cãruþei sale…” A. Alexandru Lãpuºneanu. nãscut în Dacia latinã din a d p o s i t u m prin intercalarea vocalei iraþionale denaintea labialei întocmai ca în „adevãr” (= lat. privea sub a lui picioare Zbuciumaþi nourii negri de vînturi clocotitoare. 11: „În orice alt loc al Bãrãganului. – 1Ad. – Adãpostealã. Pann. spre a îmbuca sau a dormi ziua. v. Începe a alerga…” I. La moþii din Ardeal (Frîncu-Candrea. un dublet cu sensul fundamental de „repaos”.. cã am sã te ieu cu mine ºi-i trãi pe lîngã noi.

ca la Dosofteiu. 1651: „…întrasem în focŠ ºi în apâ. pune forma adãpostedzu: „…slãbšaºte-mi. ADÃPOSTESC (adãpostit. Adãpost. adãposteli). Beldiman. LXV: „trecut-am prin foc ºi printr-apâ. ca sã mâ adãpostedzu mai-nte pãnã a nu mâ duce…” „…remitte mihi ut priusquam abeam…” refrigerer Sinonimica acestui pasagiu: Coresi. Puþinã adãpostîre. v. Mitropolitul Dosofteiu. 48 b. abriter.. Acolo aflã limanul. f. iar alþii la consulat. greceºte: ¢nayuc». ªi semne de frãþie. Neºtiind ce sã mai facã. Drãgãºani) . Trag. Alexandrescu. 145: „Acei ce din han scãpase. 2713: „Grecii zãluzi de vãpaie. 1680: Ps.. v. s. ºi ne scoseºŠ la adãpostealâ…” Silvestru. pîrliþi de straºnicul foc. loc ceva mai r ã c o r i t . repos. „mã adãpostesc” se explicã prin: „aflu liman. se mettre à l’abri. 1651: „…pãrãséºte-te de mine a mâ supãra ºi mã vošu î n t ã r i pãnâ nu vošu mérge…” Sensul de „refrigerium”. scap”. slavoneºte: pokoš. Unde nefiind binale. dovadã de iubire Le-a dat ea îndestulã în zioa de omor…” 260 (Gr. adãpostire). Dosofteiu. ºi de ferul duºmãnesc…” Aci. vb. alergau din loc în loc. Scapã de osînda toatã. v. iar agonia lor Cu jale a vãzut-o a Oltului oºtire. conforter.. ne apare în infinitivul substantivat adãpostire la Beldiman. 1680. acolo s-adãpostesc. délassement. échapper. ºi ne-aš scos în l o c d e r ã p a o s …” În contextul latin: refrigerium.ADÃPOSTEALà ADÃPOSTEALà (plur. 1577: „…slâbéºte-mâ sã r ã p a u s Š ainte pãnâ nu mâ ducŠ…” Silvestru. se întrebuinþeazã mai ales reflexiv: a s e adãposti „se refugier. sau afarã s-au aflat Unii la boieri aleargã. era mai de suferit…” Cu sensul de „repaos” ca în sinonimul din Coresi: „Pãmîntul þãrii noastre e azi adãpostire L-a grecilor þãrînã. se tranquilliser”. f.

p. III. 31: „nu cumva aceºti turci ºi arnãuþi. în Arh. 30: „unii trecînd înlãuntru la Sibii. f.. sã ne robeascã…” Iancu Vãcãrescu. dar însã aceºtia numai cãlãri. quatern. el înþelege prin a d ã p o s t un port maritim: „(ceša ce înnoatâ) stau în lãuntrulŠ a d ã p o s t u l u i cãndŠ vãdŠ bure ºi turburéle. Constantin Brîncovan. fiindcã adãstase pe Mihaiu-vodã pentru niºte socoteli ale þãrii…” Ibid.. n-adastã vreme îndemãnaticã ca deodatã sã nãvãleascã cu toþi pe toate pãrþile sã ne jefuiascã. care se afla cu treabã încãrcaþi. într-ascuns uniþi fiind cu pazvangii. – -urã. ms. ºi cãndŠ va sã vie vãntŠ ei au ºi voroavâ…” De aci ar urma cã a d ã p o s t însemneazã un loc de liniºte momentanã sau puþin sigurã. 1689. être dans l’expectative. retraite. ADÃPOSTÈZ ADÃPOSTÌRE ADÃPOSTÌT A v.. v. A rãbda º-a adãsta…” Zilot. „…ºi Datco slujer neavãnd nici atunce banii sã-i dea. 1695 (Cond. p. Acad. ºi din cealaltã prostime.. 6. Psaltirea lui Corbea din 1700 (ms. p. Aciuez.. 1580. p. Adãpostesc. alþii prin alte pãrþi... vb. p. – Adãpost. Aceastã distincþiune însã pare a fi mai mult individualã. Rom. attendre jusqu’à un terme. adãstare). iar adãpostiturã – un locaº de odihnã deplinã.. Adãpost. ear s-au rugat sã mai adaste încã într-un an de aceºti bani…” unde e interesantã construcþiunea lui adãst cu prepoziþiunea „de”. alþii pe la Rîmnicul de Vîlcea. f. de dorinþã de a scurta timpul pînã la realizarea celor dorite. quat. Stat. Sã mai aibã adãstare: Poate iarãºi vrun vînt mare Îmi va da frunza curînd…” 261 . Cron. ADÃST (adãstat. face o deosebire oarecare între a d ã p o s t ºi adãpostiturã: „ajunsem la cea adãpostiturâ bunã ºi fârâ voroavâ. adestãnd cînd de cînd sã le soseascã peirea…” Ibid.ADÃST Cu acelaºi sens la Ioan din Vinþi. precum ºi din boerii cîþivaºi. 70). ADÃPOSTITÙRà (pl. s. 53: „Þintuit întru-ntristare Am rugat-o lãcrãmînd. 3. adãpostituri). 173 b: „cela ce eºti adãpostirša c e a l i n â acelor cuprinºi de valuri…” v. la a d â p o s t Š ºi la linŠ ºi fârâ scrãbâ…” Într-un alt loc. de care însã diferã prin aceea cã cuprinde în sine noþiunea de nerãbdare.): „ªi nu vor avea cum a sta. p. Coresi. Sinonim cu a º t e p t . rãmîind numai din negustoraºii cei mai mici puþini. de grãbire. p. 47: „Domnul Moruz încã în Bucureºti aflîndu-se. IV.

I. pr. 144: „noi unele adãstãm º-altele întîmpinãm…” Ibid.. I. Afarã de aceasta.). Acept. sau. adãogîndu-se un al doilea atunci cînd se ºtersese deja cu totul individualitatea celui dentîi.R. n... din singularul A d ã º e a n u .I. f. cu contextul slavic: „…a s t ã t u r â îngeriš strigândŠ. 87. p. Chè la morte m’ a d a s t a A darne la sentenza…” Sã mai adãugãm cã din lat. La Jacopone da Todi. ceea ce ar presupune dezvoltarea vocalei iraþionale dupã a d . astare). Iacã. compusul a d a s t o capãtã sensul de „stau pentru cutare lucru anume”. care – la rîndul sãu – este un . 1Ad). a d a s t o nu poate darã sã fie decît un latin a d a s t o = a d + a(d) + s t o . XIII: „La vita non me basta A farne penitenza. de ex. Adãst. Pann. sã rugâ aºša…”. – Acer. Hristoase. ucenicilorŠ tãš…” „…p r e d s t a Ÿ e aggeli Christe. Colectivul Adãºeni. – Astau. loc.denaintea unei sibilante. uenikomŠ tvoimŠ…” vŠpi Ÿe. 156): Petr. de unde: „être dans l’expectative”. pe cînd fonetica noastrã justificã fenomenul numai denaintea unei labiale (v. odatã al celebrului cronicar Miron Costin. de ex: „a s t a atque audi” (Plaut. 63 b: „a s t â n d u . unde latinul a d . zise…” Românul adãstare nu poate sã se tragã d-a dreptul din lat. Simplul „asto” însemnînd „stau înainte” sau chiar „stau atent”. plur. Acad. 3: „cãndu adãsta a lu Dumnedzeu luîngã rebdare în dzilele lu Noe…” „…quando e x s p e c t a b a n t patientiam in diebus Noe…” Dei Românul adãst = ital. f. care – dintre texturile cele mai vechi – ne întimpinã în Codicele Voroneþian. ADÃSTÀT A ADêÈNI. presupune o 262 colonie venitã dintr-o altã localitate numitã A d a º. 1683.ADÃST A. asto vechea limbã românã moºtenise cu acelaºi sens verbul a s t a u (astãtut. adãstare existã ºi-n italiana.. prietene. Paremiar.. adecã cu duplul prefix a d . circa 1550 (Ms. iar mai-nainte al familiei princiare Movilã (A.nu se amplificã niciodatã printr-o vocalã iraþionalã. 283). Cu totul altceva este adãstu. Rom. Sat în districtul Dorohoi. I. poet din sec. la Dosofteiu. v. Prov. – Aºtept… ÃDÃSTÀRE v. III. astare = a d s t a r e (Cihac). nom d’un village en Moldavie.l e Azariša. tot acolo. 24: „Aºa el de la femeia prînzuleþul cîºtigînd ªi la tovarãºul care îl adãsta ajungînd.

ADÃVÃSESC deminutiv polon ºi bohem din numele A d a m (AdaŸ, AdaÑ), probabilmente darã o colonie de peste Nistru. v. Slobozie. ADÃU, s.n.; tribut. redevance. Cuvînt bãnãþenesc, aflat în Dicþionarul ms. româno-latin, circa 1670 (Col. l. Tr., 1883, p. 421): „Adãu. Tributum”. Este maghiarul a d ó „tribut” cu obicinuita trecere a lui -ó în -ãu. v. -ãu. *ADÃVÈS, adv. – v. Adãvãsesc. ADÃVÃSÈSC (adãvãsit, adãvãsire), vb.; dépenser, exténuer, dépouiller, régler. Un arhaism dintre cei mai interesanþi, pe care catã sã-l urmãrim mai întîi în vechile texturi. Palia din Orãºtia, 1582 (Cipariu, Anal., 57):
Genes. XLIX, 7: „înpârþi-vošu pre ei în 7 I acovŠ ºi vošu adâvâsi în Izdrail…” „…dividam eos in Jacob et d i s p e r g a m eos in Israel…”

Varlam, 1634, I f. 8 b:
Luc. XV, 13–14: „strãnsâ totŠ feorulŠ celŠ mai micŠ, ºi sã duse într-o lature departe ºi acolo adâvãsi avuþiša sa, petrecãndŠ cu curvele; ºi deacã adâvãsi elŠ totŠ, fu foamete…” „…congregatis omnibus, adolescentior filius peregre profectus est in regionem longinquam, et ibi d i s s i p a v i t substantiam suam vivendo luxuriose; et postquam omnia c o n s u m m a s s e t , facta est fames…”

Tot acolo, f. 338 a:
Luc. VIII, 43: „ºi adecâ o fâmšae ce-i curré singele de doisprãdzéce ai, ce ša adâvãsise vracilorŠ toatâ avuþia, ºi nu putu nice de unulŠ sã sã tâmãdušascã…” „…et mulier quaedam erat in fluxu sanguinis ab annis duodecim, quae in medicos e r o g a v e r a t omnem substantiam suam, nec ab ullo potuit curari…”

În Noul Testament din 1648, adãvãsire e înlocuit prin „rãsipire” ºi „cheltuire”. Cu sensul de „prãpãdit”, vedem la Dosofteiu adjectivul a d e v ã s â t „ exténué”, Synax., 1683, dec. 10, în viaþa St-lui Toma: „…šar㺠š-au venitu-š muºte mari tãuni de-l potricãliša ºi-š rãnišã pišalša, care era a d e v ã s â t â ºi sfârºitâ de post…” Cu sensul de „prãdat”, tot la Dosofteiu, Acatist, 1673, f. 23: „te ºtiu vistšaršu nefurat ºi ne-a d e v ã s â t …” În Dicþionarul lui Budai-Deleanu (ms., în Muzeul istor. din Bucur.) cuvîntul adevãsesc se traduce nemþeºte prin: „auszehren, entkräften, ausmergeln”, adecã ca în primul pasagiu din Varlam ºi-n primul din Dosofteiu. Trecînd acum la graiul viu, aflãm: 263

ADÃVÃSESC 1. În Transilvania, ba tocmai pe-n munþii Abrudului, adjectivul „d ã v ã s i t = = prãdat” (Gr. Sima, în Tocil. Rev. II, 183). 2. În Oltenia, cel puþin în districtul Vîlcea (com. Nisipeni), verbul dãvãsesc = = „cheltuiesc mult”, de ex.: s-a dãvãsit toatã averea. În ambele aceste forme s-a perdut prin tocire iniþialul a-, care ne întimpinã pretutindeni în vechile texturi, precum ºi-n o a treia formã, ºi anume: 3. Rãposatul G. Seulescu gãsise la þãranii din Moldova, probabilmente în Vaslui, pe adevesesc cu sensul de „tocmesc” (Arhiva Albinei, Suplem., no. II, 1845). Într-o a patra formã, la moþii din Ardeal, s-a perdut nu numai a, dar ºi d a trecut în t: „a tãvãsi = a prãpãdi, de ex: toate vitele mi s-or tãvãsit = toate vitele mi s-au prãpãdit” (Frîncu – Candrea, Rotacismul, p. 62). Confruntîndu-se graiul viu ºi texturile, singurul sens fundamental pentru adãvãsesc poate sã fie acela de „sich gegenüberstellen”, „obvier, faire face à quelque chose ou à quelqu’un”, de unde decurge într-un mod firesc: pe de o parte „tocmesc, aºez”; pe de alta, „cheltuiesc, perd, slãbesc, mã despoaie, mã pradã”. Lãtineºte aceastã noþiune se exprimã prin verbul a d v e r s o (a d v e r s o r ); pe noi însã ne intereseazã acum numai adverbul a d v e r s u s sau a d v e r s u m , care nu însemneazã „contra”, ci „faþã” de ex.: „gratus a d v e r s u s aliquem” (Reisig, Lat. Sprachwiss., p. 730). Din verbul a d v e r s o , intercalîndu-se între d ºi v o vocalã iraþionalã ca în „adevãr” = lat. „ad-verum” (v. 1Ad), graiul românesc ar fi fãcut a d e v ã r s sau a d ã v ã r s , care rãmînea în prima conjugaþiune, fiind sprijinit prin propria sa flexiune ºi prin flexiunea verbului înrudit v ã r s . Nu aºa însã procede limba în genere cînd are a face cu pãrþile cele invariabile ale cuvîntului, pe cari, sub raportul fonetic ºi morfologic, nu le susþine nici o flexiune. Originea lui adãvãsesc nu este darã în verbul „adverso”, ci în adverbul a d v e r s u m . Precum din latinul „deorsum” vine românul „jos”, de unde verbul „(în) josesc”, sau precum din „dorsum” vine „dos”, de unde verbul iarãºi de formaþiune post-latinã „dosesc”, tot aºa din latinul a d v e r s u m se nãscuse la români adverbul *a d ã v e s , ºi de aci apoi verbul adãvãsesc. Strãbunul a d ã v e s a despãrut din grai, nu însã fãrã posteritate. Paralelurile romanice pentru filiaþiunile logice ale lui adãvãsesc sînt: 1. adãvãsesc „cheltuiesc” = medio-latinul a d v e r s a t i o „dare fiscalã, tribut” ºi a d v e r s i o „mitã”, ba încã ºi a d v e r s a t u s „un om ce ºi-a perdut minþile” (Du Cange); 2. adãvãsesc „tocmesc” = italianul a v v e r s a r e „dare ordine alle cose, a’negozi, a’ pensieri, ex. gr. il segretario a v v e r s a i fogli” (Tommaseo). Ceva mai mult. Prin analogie cu adãvãsesc „tocmesc”, nãscut din a d ã v e s , românii din slavicul protivŠ „adversum” au fãcut potrivesc „tocmesc”, pe cînd la slavi nu existã nicãiri aceastã asociaþiune de idei italico-românã. v. Rutes. 264
1ADE-.

– v. 1Ad.

ADECÃ
2ADE. 3ADE.

– v. Alde. – v. 2Adins.

ÀDECÃ, ÀDICÃ, ADÌCÃ, adv.; c’est-à-dire, savoir, donc. Sensul obicinuit actual al cuvîntului este acela pe care ni-l dã Dicþionarul Laurian-Maxim: „adecã, termen explicativ, de ex.: mintea, adecã puterea de a cugeta; termen specificativ, de ex.: în acel loc erau pomi, adecã un mãr, un prun ºi un pãr”. Cînd se întroduce pentru prima oarã în grai sau se întrodusese de curînd un neologism, el are nevoie de un adecã urmat de cuvîntul cel poporan cu acelaºi înþeles. Miron Costin., Letop. I, 231: „avea (ªtefan-vodã Tomºia) un þigan calãu, adecã perzãtor de oameni…” Acelaºi, I, 341: „Mihnea-vodã, domnul muntenesc, om fãrã de nice o fricã de Dumnezeu, fãrã de nice un temeiu, tiran, dirept fantastic, adecã buiguitoriu în gãnduri…” Ibid., I, 354: „…aºa de greu l-au cuprins herbinþeala, cãt pãnã la Tighinea au stãtut frãnãtic, adecã buiguit de hire…” Nicolae Costin, Letop. II, 29: „aflãnd pre turci carii încungiurase de bãtea cetatea Viena, adecã Beciul…” Dosofteiu, Synax., 1683, 12 ian.: „acesta era din oraºulŠ Savariei Tafonieš, de rudâ mare ºi luminatâ ºi vestitŠ de cinste la illiri, adecâ la slovša…” Pe de altã parte, cînd crede cineva cã nu s-a expres destul de clar sau cã nu ºi-a dat gîndul pe deplin, ori cã n-a fãcut decît o întroducere la vorbã, el pune un adecã, prin care revine la cestiune. Gr. Alexandrescu, Dreptatea leului: „Leul, de multã vreme, rãdicase oºtire Sã se batã cu riga ce se numea Pardos, Cãci era între dînºii o veche prigonire ªi gîlcevire mare, pentru un mic folos: Vrea, adicã, sã ºtie Cui mai mult se cuvine…” A. Pann, Moº-Albu II, 63: „Cãci întîi e vinul must, Al doilea fiert la gust, ªi al treilea oþet: Nici must, adecã, nici fiert…” Alexandri, Rusaliile, sc. I: „Toarce, leleo, toarce, toarce Pîn’ce badea s-a întoarce. Vai! fuiorul mi l-am tors ªi bãdica nu s-a-ntors!

265

ADECÃ adicã, fereascã Dumnezãu pe-o fimee sã se mãrite cu vornicu satului, cã nu mai are parte de bãrbat…” Zilot, Cron., p. 111: „…într-acest chip ºi Caragea, cãci el în 5 ani trecuþi ai domniei sale petrecînd ca în întunerecul noptii, slobodã hiarã nesãþioasã, hrãpind din þarã ºi fãþiº ºi curmeziº ºi dosiº, iar întru al 6-lea an începînd a se lumina de zio, adicã a se descoperi ale lui fapte toate, dupã mijlocul ce au lucrat Banul Filipescul de le-au arãtat Porþei prin Rosia…” Dosofteiu, 1680, f. 119 a: „psalomul cânteculuš la dzua simbetiš, adecâ ce va sã fie la •udeþ…” Dar acest sens de „c’est-à-dire”, prin care adecã e sinonim cu locuþiunile v r e a s ã z i c ã ºi c e s e z i c e , nu este singurul ºi nu e cel mai vechi. În texturile din secolul XVI ne întimpinã la tot pasul adecã cu înþeles de „iacã”, „iatã”, „voici”. În Codicele Voroneþian, circa 1550 (ms., Acad. Rom.), de patru ori pe pag. 131-133:
Epist. Jacob. V, 4: „adecã preþurele lucrãtorilor celora ce au lucratu agrele voastre…” Ib., V, 7: adecã lucrãtoršul aºtšaptã ciînstitul rodu al pãmãntului…” Ib., V, 9: „adecã gšudeþul între uºe stã…” Ib., V, 11: „adecã fericãmu rebdãtorii…” „…e c c e merces operariorum qui messuerunt regiones vestras…” „…e c c e agricola exspectat pretiosum fructum terrae…” „…e c c e judex ante januam assistit…” „…e c c e beatificamus eos qui sustinuerunt…”

Tot aºa în Psaltirea ªcheianã, aproape din aceeaºi epocã (ms., Acad. Rom.):
VII, 15: „adecâ mai mare nedereptate…” X, 3: „cã adecã pãcãtoºii întinserã arcul…” XXXII, 18: „adecã ochii Domnului spre temuþii lui…” XXXVI, 25: „tãrãru fušu, ºi adecã bãtrãrišu…” XXXIX, 8: „atunce dziº: adecã vinišu…” LIII, 6: „adecã dzeul agšutã mie…” LXVII, 34: „adecã dede glasului sãu glas vãrtute…” „…e c c e parturiit injustitiam…” „…quoniam e c c e peccatores intenderunt arcum…” „…e c c e oculi Domini super metuentes eum…” „…junior fui, e t e n i m senui…” „…tunc dixi: e c c e , venio…” „…e c c e enim Deus adjuvat me…” „…e c c e dabit in voce sua vocem virtutis…”

De asemenea la Radu din Mãniceºti, 1574, ºi la Coresi, atît în Psaltirea din 1577, precum ºi-n Omiliarul din 1580. Întrebuinþarea lui adecã cu sens de „iacã” nu înceteazã în tot cursul secolului XVII, deºi începe deja a precumpãni din ce în ce mai mult noþiunea de „vrea sã zicã”. În Codicele ms. miscelaneu al bisericei Sf. Nicolae din Braºov: 266

ADECà p. 6: „èºi de acicea ºi pasâ în casa ta, cã adecâ mušarea ta Anna întru maþe priimi-va ºi va naºte…” p. 299: „grãiša Malahiša: adecâ eu tremite-vošu îngerulŠ înnaintea féþeei tale…” Dosofteiu, 1680, f. 45 a: „vãdzušu pre necuratul suprãnãlþându-sâ ºi suindu-sâ ca chedriš Livanuluš, ºi pre-aproape trecušu, ºi adecâ nu era…” Tot cu înþelesul de „iacã” ne apare adecã la începutul celor mai multe zapise scrise româneºte: adecã eu… = „i a c ã eu…”, fãrã ca sã figureze mai sus de aceastã formulã altceva decît o cruce. Act moldovenesc din 1577 (Cuv. d. bãtr. I, 26): „+ adecã eu Petrea Brah㺠scriu ºi mãrturisescu…” Act muntenesc din 1622 (A.I.R. I, 31): „adicã noi aceºtie moºteni ot satul Brãneºti…” 1638 (A.I.R. I, 24): „+ adecã eu Marco armaºul ot Dragodãneºti depreunã cu feméša mea…” 1650 (A.I.R. I, 78): „+ adecâ eu popa Mitrofan egumenul ºi popa Andonie…” 1683 (A.I.R. III, 257): „+ adšacã (adqkã) eu Miron sãn Lazor Cotujchi ot Cerneuþ scriu ºi mãrtorosescu…” Într-un certificat dat de mai mulþi boieri moldoveneºti, 1644 (A.I.R. I, 120), dupã ce înºirã numile tuturora: „…ºi alþi bošari mulþi de la curtea mãrii-sale domnu nostru, adecã au vinit înnaintea noastrã Statie marele vameº ºi cu Alexandra fata Fotései, de a lor bunã voe ºi de nime nevoiþi ni înpresuraþi, au schimbat a lor direaptã ocinã ºi moºie…” O donaþiune domneascã de la Moise-Vv. Movilã, 1634 (A.I.R. I, 72), dupã titulatura princiarã începe d-a dreptul: „adecã domniša mea m-am molistivit ºi am dat ºi am miluit…” Atunci cînd actul poartã în cap o formulã slavicã, urmînd apoi mai departe româneºte, în loc de „adecã” se pune serbul æto „en, ecce”, (Danii • , Rjenik I, 330), de exemplu: Act moldovenesc din 1581 (Cuv. d. bãtr. I, 28): „+ e t o az (= adecã eu) Druþea scriu ºi mãrturisescu eu cu cest zapis…” 1621 (A.I.R. III, 215): „e t o az Gavrilaº staroste cernãuskii scriu ºi mãrturisescu…” 1618 (Ibid., III, 214): „+ e t o az Mihail Furtuna vel-aºnic i Arsenie logofet, adecã au venit nainte noastrã Miron feorul Lenþei…”, unde se pun alãturi ambii sinonimi: românul adecã lîngã slavicul e t o (= rom. iatã). Despre arhaicul „adecã amù acmù”, care însemna „i a c ã darã acum”, vezi la cuvintele: Acum ºi Amù. Nici prin sensul de „vrea sã zicã”, nici prin acela de „iacã”, nu e cu putinþã de a ajunge într-un mod metodic la originea lui adecã, pe care ºtiinþa în deºert a cãutat-o în tot felul de construcþiuni latine: unii în „ad quod” (Cihac), alþii în „adaequa, adde quod, id est quod” (L.M.), alþii în „adeoque” (L.B.) etc. Cheia enigmei se cuprinde într-un al treilea înþeles al lui adecã, pãstrat într-o locuþiune stereotipã, oarecum proverbialã: „la àdecã”, „la àdicã”, „la dìcã”. 267

ADECà Lex. Bud., 4: „adecã usurpatur pro substantivo, et tunc significat finis, exitus, p.e. l a adecã = ultimatim, in fine finali, letztens, auf die Letzt, zur Letzt, am Ende”. Polysu, 5: „cînd va ajunge treaba l a adicã = wenn es Ernst wird, wenn es darauf ankommt, zu…” Alexandri, Iaºii în carnaval, act. III, sc. 4: „Lunãtescu: Te temi?… Sãbiuþã: Vorba vine. Lunãtescu: Cã te poftesc sã nu cumva sã m ã l a º i l a dicã. Eu am venit cu d-ta, precum m-ai rugat, iar apoi n-am gust s ã - m i d a u p e l e a p o p i i … ” Acelaºi, Boieri ºi ciocoi, act. I, sc. 8: „Stîlpeanu: Fã-te om, dacã poþi, român verde în faþa prigonirii, boieriu de viþã sãnãtoasã, iar nu un miºãl din tulpinã putredã. Hîrzobeanu: Vorbe, vere… vorbe late ºi frumoase!… Dar e u s î n t l a dicã… S ã r a c u l d e m i n e !… Unde sã m-ascund?…” I. Creangã, Povestea lui Harap-Alb (Conv. lit., 1876, p. 194): „Harap-Alb, vãzîndu-se p u s î n î n c u r c a l ã , nu mai ºtia ce sã facã ºi încotro s-o deie ca sã nu greºeascã t o c m a i a c u m l a dicã…” Acelaºi, Ivan Turbincã (Alman. liter., 1886, p. 108): „M-am dus la rai, de la rai la iad, ºi de la iad iar la rai; ºi t o c m a i a c u m l a adicã n-am nici o mîngîiere…” Jipescu, Opincaru, 147: „Cuscru-tãu – hiše vorba-ntre noi – nu-l cunoºti? Nu še rumân dã omeniše, ºi c î n d o h i l a adicãte, n-are nici bani!…” Fãrã a arãta fîntînele sale, Cihac (II, 573) citeazã locuþiunile „dica pornirei = le moment du départ” ºi: „a prinde la dicã = prendre sur le fait”, de unde conchide cã românul dicã este turcul d a q î q a „moment, point”, uitînd însã cã atunci tot turcesc catã sã fie ºi adicã, deoarãce românul zice dopotrivã: „la dicã”, „la adicã”, ba încã ºi la „adicãte”. Nu mai adãugãm cã, sub raportul curat fonetic, din turcul d a q î q a ar fi putut sã iasã româneºte numai doarã „de chicã”, dar niciodatã dicã. Mai întîi, forma dìcã probeazã cã vocala de mijloc în àdeca = àdicã nu e netonicul -e-, ci tonicul -i-, astfel cã accentul a sãrit mai tîrziu pe prima silabã, de unde a rezultat apoi trecerea lui i, devenit netonic, în e prin acomodaþiune cu tonicul a, dupã cum în vechile texturi ne întimpinã: àrepã = àripã = arìpã. Sã nu uitãm cã, dacã vocala organicã ar fi fost un e netonic, el n-ar fi scãzut la -i-, fiind pus între vocalele a ºi ã, cari sînt ambele fiziologiceºte mai aproape de e decît de i. În acest mod, forma primitivã adìcã, nu àdicã sau àdecã, e sigurã. Ajunºi aci, nu avem decît a ne aduce aminte înlocuirea vechiului a (= lat. ad) prin prepoziþiunea „la” în: a-mînã = la mînã, a-munte = la munte, a-ochi = la ochi, a-timp = la timp etc., pentru ca sã ne izbim de ecuaþiunea: l a dìcã = a-dìcã = lat. a d - d i c a m . Dupã ce natura prepoziþionalã a lui a în adicã a fost uitatã, poporul a început a zice: „l a adicã” alãturi cu „l a dicã”, dupã cum zice: „la ameazi” în loc de simplul „a-meazizi = lat. ad-meridiem”. În graiul poporan se mai întrevede pînã astãzi uneori vechiul a-dicã. 268

ADECÃ Aºa este, bunãoarã, în doina: „Avui parte d-un miºel, Picã þundra de pe el; El mi-o dã sã i-o cîrpesc, Eu o iau ºi o izbesc… Adicã mã socotesc, Tot sã i-o mai petecesc, Cã cu el am sã trãiesc!”
(Jarnik-Bîrsanu, Transilv., 277)

Aci adicã nu poate fi nici „c’est-à-dire”, nici „voici”, ci numai doarã „à la fin des fins”, prin urmare: a-dicã = „l a dicã”. Cam tot aºa la Costachi Negruzzi, Cîrlanii, sc. 4: „Miron: Îþi temi nevasta? Terinte: Eu? Ba nici gîndesc. Dar judecã tu singur, ce catã el aice? Nu vine, mãi, de flori de cuc, º-aº pune rãmãºag cã º-au pus ochi pe ceva. Miron: Zãu, se poate. Dar adecã de ce-þi baþi capul? Parcã-i numai Vochiþa în tot satul…” v. 12A. – Aripã. Ce însemneazã însã prototipul latin a d - d i c a m , din care se trage românul àdecã = àdicã = adìcã? Sau mai bine, lãsînd elementul prepoziþional la o parte, ce este dicã? În latina vulgarã, pe care o reprezintã pînã la un punct Plaut ºi Terenþiu, d i c a însemna „chemare la judecatã” sau „tragere la rãspundere”. „… – Quid tibi ego referam? – Quod surripuisti meum. Jam quidem hercle te ad praetorem rapiam, et tibi scribam d i c a m …”
(Plaut, Aulul. IV, sc. 10)

Una din ameninþãrile poporane cele mai energice era: „îþi voi împinge dicã”: „Si tu illam attigeris secus quam dignum est liberam, Dicam tibi impingam grandem. D i x i …”
(Ter., Phorm. II, sc. 2)

Cine despreþuia o ameninþare zicea cã nu-i pasã de d i c ã : „Sexcentas proinde scribito jam mihi d i c a s . Nil do: impuratus me ille ut etiam irrideat?”
(Ib., sc. 3)

În veacul de mijloc dica a trecut la sensul de s o c o t e a l ã sau r ã f u i a l ã : „D i c a , tabula vel cautio vel charta proprie, ubi continetur s u m m a d e b i t i et nomina d e b i t o r u m v e l d e b e n t i u m ” (Jo. de Janua, ap. Du Cange, ad. voc.). 269

ADECà „D i c a , la carta del d e b i t o ” , zice un vechi glosar italian (Ibid.). Aºadarã locuþiunea românã: „ajunge treaba l a adicã” (Polysu), „sînt l a dicã, sãracul de mine” (Alexandri), „pus în încurcalã = tocmai acum l a dicã” (Creangã), „n-are bani l a adicã” (Jipescu), „prins l a dicã” (Cihac), însemneazã: „mã vãz judecat, socotit, rãfuit”, „d i c a impactus”, „a d d i c a m ”. Latinul d i c a , deºi devenise de tot poporan deja în epoca plautinã, era un împrumut de la greci: d…kh „justice, peine infligée, satisfaction que l’on rend à quelqu’un”, de unde ºi adverbii: d…kh, ™n d…kh, d…khn, literal „justement”, ceea ce nu e prea departe de unele accepþiuni ale lui adicã, cu care d…khn coincidã ºi sub raportul morfologic, ambii fiind formaþi prin acuzativ. În privinþa strict foneticã, silaba tonicã în latinul d i c a (dšca) fiind scurtã, ca ºi-n înruditul „dšgitus”, de unde românul „deget”, a rãmas la noi fãrã asibilare, pe cînd s-a asibilat silaba tonicã cea lungã din latinul „dico” (d§co): „zic”. Tocmai din cauza acelei scurtimi, tonicul ì din dìcã ar fi trecut la ea: deacã, adeacã, dupã o normã cunoscutã a vocalismului românesc, sã nu fi fost împedecat prin naºterea formei colaterale àdicã, ambele varianturi circulînd în acelaºi timp. Tot aºa, bunãoarã din lat: striga (stršga) „sorcière” nu s-a fãcut la români streagã (= ital. strega), fiind oprit prin netonicul i din strigoi. E cu putinþã totuºi ca deja în latina rusticã sã fi existat douã forme: d š c a ºi d § c a , dupã cum erau: stršgibus (Ovid.) lîngã str§gibus (Plaut.), sšnus lîngã s§ nus; lšquor lîngã l§ quor. În privinþa semasiologicã, din sensul fundamental adicã „la judecatã, la socotealã, la rãfuialã”, s-au dezvoltat deopotrivã, prin noþiunea intermediarã de c o n c l u z i u n e , pe de o parte: adicã „vrea sã zicã”, pe de alta: adicã „iacã”. Accepþiunea concluzivã este foarte bine indicatã în Dicþionarul ms. româno-latin, circa 1670 (Col. l. Tr., 1883, p. 421): „Adecã. Id est vel E r g o ”. Mai mult ca „ergo” funcþioneazã adecã, de exemplu la A. Pann, Prov. II, 127: „…sã-l am sã car Cînd lemne, cînd apã, cînd altceva greu, S-am adicã-n curte ajutor ºi eu…” Cuvîntul Sf. Ioan Crisostom, text din sec. XVII (Cod. ms. misc. al Bis. Sf. Nic. din Braºov, p. 500): „ºi PavelŠ apostolŠ, pâziþi-vâ – zice – de cãini; pâziþi-vâ cum înblaþi, ºi cãutaþi ºi prevegheaþi ºi luaþi aminte nu pre voi numai, ci ºi de toatâ turma; nemica adecâ nu tacŠ sfintele cârþi de ce šaste noao spre folos…” Prin analogie cu sinonimul „iacã”, care se amplificã în „iacãtã”, adicã îºi acaþã ºi el în graiul poporan pe - t ã acomodat în - t e . Constantin Brîncovan, 1696 (Cond., ms., în Arh. Stat., p. 143): „ca sã fie sfintii mãnãstiri milã dã la domniša mea roata dã la Ocna Teiºanii, adecãte vama carãlor…” Cantemir, Ist. ieroglif. (ms., în Acad. Rom., p. 135): „deci socotiþi biniºor cã de nu sãnt acolea acéle doaâ jiganii, filul adecãte ºi inorogul, sã nu cumva prin scrisori cu lupul sã sã ajungã…” Un act moldovenesc din 1699 (A.I.R. III, 266): „adecãte eu Drãguþa Frãþimãnesa, fata lui Dumitraºco ªepteli…” 270

ADEMENESC Jipescu, Opinc., 65: „Acù sã-þi spui, sã nu-þi mai spui, c-ai niºte pãcate dã moarte, pã care le vãz lãþite-ncuibate ºi-nrãdãcinate în mai toatã suflarea rumâneascã; adicãte, nici casã ca lumea, nici trai dã doamne-ajutã…” Printr-o a doua analogie, anume cu adverbii ca: încailea, aiurilea, altmintrelea etc., analogicul adecãte îºi mai aninã pe - l e a . De la Vrancea (B. ªtefãnescu), Sultãnica, p. 223: „Daca nu te înþelegi cu rumân la cuvinte, adicãtelea daca nu grãieºte acelaºi grai, poate sã facã o mie de ,1 una cruci peste alta, pînã º-o gãuri fruntea, umerii ºi buricul, cã tot juvinã ºi pacoste cade pe urechile noastre…” Jipescu, Opinc., 155: „adicãtile muierea uniori ne-ntrece ºi pã d-ande noi la lucru ºi la hãrnicie…” Analogicul - l e a poate fi adaus ºi d-a dreptul la adicã, fãrã - t e : I. Creangã, Povestea lui Harap-Alb (Conv. lit., 1877, p. 177): „º-apoi, cînd este la adecãlea, te-aº întreba ca ce fel de zãticnealã ai putea sã întimpini din pricina asta?…” Pentru a mai completa cele de mai sus, vom adauge cã la Coresi adecã se accenteazã pe a doua silabã: adékä ºi tot aºa se pronunþã pînã astãzi în unele locuri din Transilvania, mai ales lîngã Blaj. În regiunea Nãsãudului însã predomneºte forma adhìcãtea, cu accentul pe i, cu emfaticul -a (v. 5A) ºi cu un fel de d aspirat, de ex.: „adhìcãtea dhin Sâmgiorz ºi pânâ-n Rocna i-o postâ…” În macedo-româna – zice Dr. Obedenaru (Dicþ., ms., în Acad. Rom.) – adecã sau adicã a dispãrut, fiind înlocuit prin grecul dhlad¾. v. 1,2,3Dicã. – Eto. – Iacã. – Iatã. ÀDECÃLEA ÀDECÃTE ÀDECÃTELEA ADEMÀNà ADEMÎN ADEMÎNÀRE ADEMÎNÀT

A

v. Adecã.

A

v. Ademenesc.

ADEMENÈSC (ademenit, ademenire), vb.; attirer, appâter, séduire. Sinonim cu î n º e l ºi cu a m ã g e s c , de cari însã diferã prin noþiunea esenþialã de „atragere la sine sau la ceva”: ademenesc la cutare faptã prin bani, prin fãgãduinþe, prin vorbe, prin laude etc. Nicolae Costin, Letop. II, 110: „…mai înainte trimisesã (Cantemir) pe Stefan Luca logofãtul, cumnatul lui Ioan Neculcea, hatmanul sãu, la singur împãratul Petru Alexievici, pe la Cernãuþi în Þara Leºeascã, tocma la Iavorov, de au întãrit lucrurile mai tare cu giurãmînturi, cã împãratul venia cu obuzul sãu pe urma tuturor gheneralilor sãi; ºi aºa i-au ademenit, ºi pe împãratul ºi pe ªeremet, de au lãsat calea spre Tighinea ºi au socotit sã treacã Nistrul sã vie spre Prut la Iaºi…” 271

ADEMENESC Beldiman, Tragod., v. 2031: „Ne-au adimenit cu vorba – ziceau unii dintre ei – Starea ne-am stricat-o toatã, lãsînd case ºi fimei; Ne-au adus de la Odesa, zicînd cã are în Ieºi Ca la treizeci de mii oaste, oameni vrednici ºi aleºi…” Pompiliu, Sibiiu, 42: „Somnul m-o ademenit Su pom verde înflorit…” Costachi Stamate, Muza, p. 35: „Iat-obrajii rumeni ca bujorii proaspeþi, Iatã ochiºorii plini de drãgãnele, Iatã o guriþã ca cireºa coaptã, Ce ademeneºte sãrutare dulce…” Costachi Negruzzi, Zoe I: „…mã despreþuieºti, dupã ce m-ai î n º e l a t ! nu-þi e milã de o ticãloasã fatã, pe care ai adimenit-o cu juruinþi mincinoase…” Reflexivul „m ã ademenesc” însemneazã în gura poporului a se amãgi pe sine-ºi printr-o nãlucire. Aºa în basmul povestit de B. ªtefãnescu (De la Vrancea), Sultãnica, p. 85, împãratul, nemaizãrind denainte-i semnul cel rãu ce-l speriase, „singur în gîndul sãu s e adimeni”. Dupã analogia lui „pomanã” din „pomenesc”, „dojanã” din „dojenesc”, „prihanã” din „prihãnesc” etc., din tulpina verbului ademenesc s-a format substantivul a d e m a n ã , pe care-l gãsim la Silvestru, 1651, f. 42 b:
Ps. XXV: „întru a cãrora mãni šaste pãcat, ºi direapta lor plinã-i de a d e m a n â (adæmanä)…” „…in quorum manibus iniquitates sunt, dextera eorum repleta est m u n e r i b u s …”

La margine, Silvestru comenteazã: „mitâ”. O altã formã a lui ademenesc este adãmãnesc, pe care ne-o dã Lexiconul Budan: „adãmãnesc, allicio, pellicio, – locken, anlocken; adãmãnesc spre rãu, seduco, solicito, – verführen, verleiten”. La Molnar (Walach. Sprachlehre, 1810, p. 227) ne mai întimpinã încã douã forme: „adãmîn anlocken”. „adãmînez A Din alãturarea celor patru varianturi, rezultã ca prototip: ademînare, adecã o formã de prima conjugaþiune, trecutã apoi la a patra: ademenire, întocmai precum vechiul a d e v ã r a r e (= lat. adverare) a devenit mai tîrziu a d e v e r i r e . A deriva pe ademîn sau pe ademenesc din slavicul maniti „faire un signe, allécher” (Cihac) e peste putinþã din cauza prefixului a d e - (= lat. ad), care nu se 272

A D E M E N I TOR adauge niciodatã decît numai denaintea consoanei labiale a tulpinelor curat latine: adãpost, adevãr, adãvãsesc. Sensul fundamental al lui ademîn fiind „atrag pentru a mã servi”, este tocmai latinul a d m a n u m , de ex.: aliquem vel aliquid a d m a n u m habere, venire a d m a n u m , a d m a n u m esse etc., de unde o formã verbalã „admanuare” ,1 = ademînare. v. A-mînã. – Amãgesc. – 1,2,3Amnar. – Înºel. – Mînã… ADEMENÌRE. – v. Ademenesc.
1ADEMENÌT,

-Ã; part. passé d’ a d e m e n e s c : attiré, appâté, séduit. Beldiman, Tragod., v. 3393: „Bãieþi mulþi luaþi cu sila ºi alþii adimeniþi, De fugea de ei vreunul, vai ºi amar de pãrinþi…”

Caranfil, Valea Prutului, 29: „Oliolio! codru cãrunt, Ce mi-ai dres, ce mi-ai fãcut, De mã þîi ademenit?…” v. Ademenesc. – Ademenitor. [Dupã comunicarea lui Aureliu Candrea: a d e m e n e s c pris comme substantif; action d’attirer, séduction. Conv. lit. XX, p. 137: „ar fi dus, sãrmanele, mult ºi bine dorul ademenitului, cãci el, berbantul, în toatã viaþa n-a ademenit decît o singurã femeie…” v. Ademenesc].
2ADEMENIT, -Ã, le part. passé d’

ADEMENITÒR, -OARE, adj.: séduisant, attrayant. Sinonim cu î n º e l ã t o r ºi a m ã g i t o r sau a m ã g e u , dar numai prin mijloace plãcute. Alexandri, Concina, sc. 2: „Românii nu dau îndãrît, ci dinpotrivã ei merg tot înainte, urmînd glasului celui tainic ºi ademenitor ce le zice: înainte, copii, înainte!…” Ispirescu, Poveste þãrãneascã (Legende, 261): „Viind baba la dînsul, începu sã-i vorbeascã cu niºte graiuri m i e r o a s e ºi ademenitoare, de ar fi supus pe nu ºtiu ce voinic…” Beldiman, Tragod., v. 209: „Cel dîntîiŠ, Treisfetiteanul, suflet scîrnav ºi urît, Oricînd îi cãtai în faþã, îl vedeai posomorît; Celãlalt îi Floreºteanul, viclean, ademenitoriu, Ipocrit de cei de frunte ºi de þãri vînturãtoriu…” v. Ademenesc. – Ademenit. 273

ADEN ADÉN. – v. 2Adins. ADENEAORI. - v. Adineaori. ADÈNSUL. - v. 1Adins.
1ADÈS, ADÈSE, adv.; souvent, fréquemment, assidûment. În opoziþiune cu a-r

ar sau a-r a r e - o r i . Funcþioneazã întocmai ca adverbul d e s , opus adverbului rar. 1. ades, vechi adesu. Alexandri, Poez. pop2., p. 260: „Las’ sã moarã ca un cîne, Cã i-am zis ades: stãpîne, Nu-þi tot bate gioc de mine…” Balada Balaurul: „Ist copil chiar din pruncie Maica sa mi l-a dat mie, Cã ades îl blãstema…” Beldiman, Tragod., v. 231: „Îngîmfat de a sa slavã, ades la Curte mergea, Iar maicã-sa dupã dînsul în gura mare plîngea…” Codicele Voroneþian, circa 1550 (ms., Acad. Rom., p. 64, 144):

Act. Ap. XXIV, 26: „déci ºi adesu tremitea de bãsãduiša cu rusul…” Epist. Petr. I, 22: „diîn curatã înremã urul alaltu šubiþi adesu.”

„…propter quod et f r e q u e n t e r accersens eum, loquebatur cum eo…” „…simplici ex corde invicem diligite a t t e n t i u s …”

2. adese, vechi: adése, cu emfaticul -a: adesea. Omiliar de la Govora, 1642, f. 17: „aºa ºi sufletul nostru, pãnã cândŠ faptele céle bune înlãuntru întru sine bine le pãzéºte cu tãcére, atunce bogãþiša lui nu šaste furatâ; šarâ cãnd adése pre limbâ o poartâ ºi cu mãrimea deºartâ bucinâ, atunce mulþi dimoni cheamã ca pre néºte furi…” Varlam, 1643, II, f. 81 b: „šarâ gšudecãtoršulŠ adésea-º schiînba faþa de mãniša ce sã aprinsése într-ãnsŠ ºi nu putu mai multŠ sã rabde…” Samuil Clain, Invãþãturi, Blaj, 1784, p. 14: „Nici unŠ lucru nu vedemŠ mai adése decît moartea, ºi nici unŠ lucru nu crédemŠ mai anevoe decît moartea…” A. Pann, Prov. II, 58: „ªi tot gãzduind adese la un þãran prin cîmpii, Care era sãrac foarte ºi c-o spuzã de copii, Îi ceru sã-i dea dintr-înºii pe copilul mãricel…”

274

ADET 3. Construit cu pluralul de la „oarã”: adese o r i ; cu emfaticul -a: adesea o r i . Costache Negruzzi, Zoe, I: „…fanaragii, masalagii, potlogarii de care gemea oraºul, ºãzînd ascunºi pintre rîsipuri, pîndeau pe nesocotitul pedestru, care zãbovise a se întoarce acasã ºi adese o r i el perdea împreunã cu punga ºi viaþa, sau cel puþin sãnãtatea…” Gr. Alexandrescu, Viaþa cîmpeneascã: „Adesea o r i pe cîmpie Departe mã rãtãceam, Adesea cu bucurie În dulci gîndiri mã perdeam…”; dar tot acolo, cu acelaºi sens ºi-n aceeaºi funcþiune adverbialã, simplul d e s : „Vedeam livada, grãdina, Poteca ce d e s cãlcam, Pãrul înalt ºi tulpina Unde copil mã jucam…” Jarnik-Bîrsanu, Transilv., 164: „De s-ar face dealul ºes, Ar veni badea mai d e s ; Dar dealul se tot mãreºte ªi badea mã pãrãseºte…” „Ades = lat. ad densum; adese = lat. ad densa; adese o r i = lat. ad densas horas” (Cihac). v. Adesul. – Des. ADEASÃ, adj.; fréquent. O formaþiune excepþionalã în locul simplului d e s . O gãsim în cronica lui Nicolae Muste, Letop. III, p. 41: „cã domnul muntenesc se nevoia sã mazileascã pre MihaiŠ-vodã, cum s-au zis, care nu trebuia altã stingere ºi nevoe într-aceste þãri, decît adesele schimbãri a domnilor…” v. 1Ades. ADÈSEA v. 1Ades. ADESEORI A ADÈSUL, adv.; fréquemment. Una din vechile formaþiuni adverbiale articulate, care se mai gãsesc, dintre texturi, numai doarã în Dicþionarul ms. bãnãþean, circa 1670, ºi-n Psaltirea ms. versificatã a lui Viski din 1697. În cel dentîi: „ Adesul. Frequenter” (Col. l. Tr., 1883, p. 421) în opoziþiune cu: „A r a r u l . Raro” (Ibid., p. 424). v. 1Ades. – Adensul. – Ararul. – Lupiul. ADÈT, ADÈTIU (plur. adeturi, adetiuri), s.n.; coutume, redevance, droits de douane. Vorbã ieºitã demult din întrebuinþare la românii de dincoace de Dunãre. Nu era 275
2ADÈS,

ADET tocmai b i r sau altfel de d a r e într-un sens concret, ci în genere: normã fiscalã, cuotul la care avea drept vistieria, ºi mai ales vama, fie în bani, fie în naturã. Pravila Moldov., 1646, indice: „VameºulŠ ce va lua mai multŠ de cumu-i adétšulŠ (adètülð)…” Constantin Brîncovan, 1694 (Cond., ms., în Arh. Stat., p. 95): „…dã sã aibã a luaré adetul morãnilor ce este dãn Dunãre pã pãmãntul moºiilor bošarilor domnii méle ce scrie mai sus, a Clãteºtilor, a Cãtãlušului, a Olténiþii, a Urménilor, ori în ce loc ar eºi pre acéste locuri sã-º ša adetul precum au fost o b i c é š u l mai dãnainte vréme…” Cantemir, Divanul lumii, 1698 (A.I.R. II, 146): „încã ºi agonisitele sale o b i c é e ºi adetiuri pre amãnuntul cercetînd, fietecine a cunoaºte trebue, cãci unul iaste dat spre veselie, altul spre întristare…” Turcul ‘â d e t „habitude, coutume, pratique” de proveninþã arabã. D. ªaineanu (Elem. turc., p. 7) observã foarte bine: „trecerea sensului de la o b i c e i la d a r e o întimpinãm pretutindenea în cronicele noastre”. De la turci, cuvîntul s-a rãspîndit nu numai la români, dar pe întreaga Peninsulã Balcanicã: la greci, serbi, bulgari etc. v. Bir. – Haraci. – Obicei. – Vamã… ADETÀR, „redevancier” (Cihac). N-am dat nicãiri peste aceastã formaþiune, nici în texturi, nici în grai. v. Adet. ADETÒRIU, -OARE, adj.; débiteur. Cuvînt pe care-l gãsim în Lexiconul Budan (p. 5) ºi la Isser (Walach. Wtb., 2). v. Datoriu.
1ADEVÀRÃ. 2ADEVÀRÃ

– v. 2Adevãr.

(plur. adevere), s.f.; vérité, réalité. Formaþiune poporanã din neutrul a d e v ã r , la plural: a d e v ã r u r i ºi adevere, iar prin acesta din urmã pe cale analogicã femininul adevarã, în opoziþiune cu m i n c i u n ã , iarãºi un feminin. Versul lui Anton Pann, Prov. I, 26: „M i n c i u n a nu-mi place, vorbesc a d e v ã r u l …” ar suna mai bine în limba veche: „M i n c i u n a nu-mi place, vorbesc adevara…” Cuvîntul abundã la mitropolitul Dosofteiu, în ambele Psaltiri, figurînd alãturi cu a d e v ã r ºi cu a d e v ã r ã t a t e , uneori în acelaºi psalm; de exemplu:
Ps. XXXIX: „n-am ascunsŠ în inema mša a d e v ã r ã t a t e a ta ºi spãsenia ta spus-am; n-am ascunsŠ mila ta ºi adevara ta de adunare multâ; tu darâ, Doamne, nu depãrta îndurãtãþâle tale de mine: mila ta ºi 276 a d e v ã r u l Š tãu…” „…non abscondi in corde meo v e r i t a t e m tuam, et salutare tuum dixi; non abscondi misericordiam et v e r i t a t e m tuam a congregatione multa; tu autem, Domine, ne longe facias miserationes tuas a me: misericordia tua et v e r i t a s tua…”

ADEVÃR Sau în Psaltirea cea versificatã, din 1673, f. 153 b: „ªi dâ-n þara noastrâ slava ta sã creascâ, Mila º-a d e v ã r u l pre toþ sã tãlneascâ, ªi cu dereptatša pace-n gloate multe ‘n braþe sã sã strîngâ ºi sã sã sãrute; De •os adevara în sus sã dša radzâ, Din ceršu dereptatša sã caŠte sã vadzâ…” Cu -é-, ibid., f. 69 b: „Cu cât eºt de ghizdav, tinde ºi stejšaºte Cu a ta putšare, ºi împãrãþšaºte Pentru adevšarâ ºi pentru blîndšaþe, Cã þâš dereptatša de n-ale• în fšaþe…” La plural, 1680, f. 11 b: „sã înmicºorarâ adevérele din fiiš omeneºti…” Construit cu „în” ºi „întru”: 1680, f. 84 a: „întru multâmša miliš tale audzâ-mâ, î n adevara mântuinþiš tale mântušaºte-mâ…” Ibid., f. 110 a: „îndereaptã-mâ, Doamne, în calša ta, ºi voš mšarge î n t r -adevara ta…” Ib., f. 147 a: „credzute toate poruncile luš, întãrite în veacul de veacŠ, fãcute î n t r -adevarâ ºi-n direptate…” 1673, f. 109 b: „ªi sã mš-asculþ, Doamne, - n t r -adevarâ, Sã nu mã laº sã hiŠ de ocarâ…” Construit cu „de”: 1673, f. 114 b: „ªi rostul mieŠ preste þarâ Âþ va striga d e -adevarâ, Toatã dzua cu priinþâ Þ-va spune de mîntuinþâ…” La mitropolitul Varlam, 1643, I, f. 348 b: „alþii ºi capetele º-au pusŠ pentru adevara, pentr-acea ºi dupâ truda lorŠ vor lua platâ…” v. 1Adevãr. (plur. adevãruri ºi adevere), s.n.; vérité, réalité. În opoziþiune cu minciunã. Cantemir, Chron. I, 212: „m i n c š u n i cu voroava frumoasã ascunse ºi cu numele adevãrului cãptuºite…” Zilot, Cron., p. 75: „Sã tãlmãcim aºa: vezi pe duºman cã vine, Te-ncredinþezi atunci ºi fugi sã scapi pã sine; 277 ` 1ADEVà R

ADEVÃR Dar cînd numai l-auzi, tu stai la îndoialã: Ori fi-va – zici – sau nu, ºi poþi face greºealã; ªi poate º-adevãr sã fie auzirea, ªi tu, gîndind m i n c i u n i , stai sã-þi gãseºti peirea…” ºi ceva mai jos, p. 77: „Unul zicea un fel, altul altfel rãspunde; Sãracul adevãr cum supt m i n c i u n i s-ascunde…” În aceeaºi opoziþiune cu adevãr este b î r f i r e : Corbea, Psaltire, 1700 (ms., Acad. Rom.), ps. XIV: „Cel care nu b î r f é º t e , Ci adevãr grãéºte…” Mai departe, adevãr e în antitezã cu orice întunecã realitatea. Caragea, Legiuire, 1818, p. 89: „jurînd mai întîi cã nu o pornéºte (judecata) din vreo p i z m ã , ci întru adevãr…” Coresi, Omiliar, 1580, quatern. XVIII, p. 13: „o n ã l u c i t u r â šaste, nu pre adevãrŠ trupulŠ nostru luat-au…” Noþiunea de adevãr se asociazã mai ales cu acea de d r e p t a t e : Arsenie de la Bisericani, circa 1650 (Ms. Sturdzan, în Acad. Rom., p. 221): „va veni sã gšudece pementšanii, sã gšudece lumii întru d e r e p t a t e ºi oamenilor întru adevãrul sãu…” Act moldovenesc din 1644 (A.I.R. I, p. 88): „ºi aºa am aflat tot adivãrul ºi toata d r e p t a t e prin oamini buni…” Dacã adevãrul nu e ascuns, atunci cineva îl a f l ã , ca în pasagiul de mai sus; iar dacã e tãinuit într-adins, îl v ã d e º t e : Caragea, Legiuire, 1818, p. 49: „daca vreo parte prigonitoare va ascunde sau va fura, ori însuºi sau prin altul, dovezile dreptãþilor ceilalte înprotivnice pãrþi, ºi cu vicleºug sã va învoi cu aceia, ºi apoi sã va v ã d i adevãrul…” Dacã adevãrul nu e tãinuit într-adins, dar totuºi nu se vede, trebuind urmãrit, atunci noi îl d e s c o p e r i m : Cantemir, Ist. ieroglif. (ms., în Acad. Rom., p. 25): „ºi mai multã ocarã s-ar fi lucrat, de n-ar fi fost Breabul lucrul cu un cias mai înainte spre d e s c o p e r i r e a adevãrului apucat…” Mai rar se zice: „a g ã s i adevãrul”, „a c e r c a adevãrul”, „a n e m e r i adevãrul”, deºi cîtetrele sînt permise pentru varietatea stilului; de exemplu: Cantemir, Chron. I, 151: „sufletul odihnã nu poate a f l a pãnã nu g ã s é º t e adevãrul, carile îl c e a r c ã oršcît de departe ºi oršcît de cu trudã i-ar fi a-l n i m e r i …” Cînd cineva nu mai poate ascunde adevãrul, îl m ã r t u r i s e º t e , termen teologico-juridic trecut în graiul comun, unde îºi perde cu totul urma proveninþei: Costachi Negruzzi, Au mai pãþit-o ºi alþii, p. 67: „adevãrul vã m ã r t u r i s e s c , nu mã pot opri de a blãstema pe englezi…” 278

Fãrã amestec de minciunã. Sf. cã nu šaste robul mai mare de domnul sãu…” Adevãr se construieºte mai ales cu prepoziþiunea î n sau î n t r u . numai în pismã l-au omorit…” Dosofteiu. p. dãndu-i vina cã au scris el la feciorii lui. sã ne pare cã e dulce pohta pâcatelorŠ. II. formînd o locuþiune adverbialã cu sensul de „en vérité” ºi „en réalité”. d. alãturat cu Noul Testament din 1648: 279 . eu ºtiu fãrã a-mi da rãspuns. ce nu se ºtie î n t r u adevãr au ba. Cã de-ai fi gîndit în adevãr. Altceva este adevãrul a d e v e r i t = „vérité contrôlée vérifiée”: Cod. Sf. 406: „adevârŠ a d e v e r i t grãescu. al Bis. 220 a: „Doritu-þ-am porun cu dulceaþâ ªi-n t r -adevãrul t㊠sã-m daš všaþâ…” Gr. în grabã au spãnzurat pre Cuza Spatarul. Letop. Ne-ndoim dac-aºa oameni î n t r u adevãr au stat…” Prin prepoziþiunea c u . Martur. scãzutã la rolul de prefix. cum ar fi: „bien en vérité”: Apocalipsul lui Paul. ms. unde: „singur curat” e un fel de superlativ. de patimã. Cu aceeaºi emfazã se poate zice adevãrul a d e v ã r a t . cum privim vechea armurã Ce un uriaº odatã în rãzboaie a purtat. ci am învãþat s i n g u r c u r a t adevãrul. 1: „ritoricã n-am învãþat ca sã vorbesc ºi sã scriu cu meºteºug. Zilot.ADEVÃR v. nu ajungeai cum ai ajuns…” Neculcea. cã aaºta šaste. al Bis. ca ºi cînd ar fi „cel mai curat”. adecã lipsit de orice amestec. trece slaba-ne mãsurã. 423): „o. circa 1550 (ms. Greutatea ei ne-apasã. 12: „N-ai gîndit. Nicolae din Braºov. avãnd acolo la Cãtane.. adevãr se aglutineazã într-un singur cuvînt: deadevãr (= de-adevãr). ca sã nu desparþã logiceºte ambii adjectivi. n-ai gîndit. cu cãtâ slavâ te-i spodobitu. nepricestuit. ªi mai energic este Zilot. 390: „atunce Mihaiu-vodã mãniindu-se. voao. suflete! c u adevãru cã fugišai de noi…” Tot aºa cu prepoziþiunea p r e : Un text din secolul XVII (Cod. îmbrãcat. sãrace. p. sec. Acad. de nãlucire. p. adevãr capãtã o funcþiune adverbialã ceva mai intensivã.. din Braºov. Alexandrescu. post-articuleazã substantivul. se zice: c u r a t adevãr. 1673. miscel. întîi de la pãrinþi…”. XVII. În Codicele Voroneþian. Cron. miscel. ºi de aceea autorul. f. Rom. încãlþat. circa 1550 (Cuv. Nic. înºâlâcšunea morþiei…” Cu prepoziþiunea d e . p. II. 306): „nice sã ne înºâlâm înºine.). p. bãtr. Umbra lui Mircea: „Noi citim luptele voastre. p r e adevârŠ. care ne întimpinã în cele mai vechi texturi ºi pînã pe la finea secolului XVII fãrã a diferi prin sens de simplul adevãr. ms. ca sã vie sã prindã pre Mihaiu-vodã din Iaºi.

sã au rãtãcit cineva dintru voi de la adevãrŠ…” „…inimile voastre curãþindŠ întru ascultarea adevãrului…” Tot aºa la Coresi. IX. f. Rom. véritable.. 1580. Dumnezãul mieu. 22: „sufletele voastre curãþindu întru ascultarea deadevãrului…” 1648: „…nu vã lãudareþ.v e r u m . 10: „sã nu le se pare lor cã e vreo nãlucâ. în Acad. I.. 163 b: „aicša aratâ Hs. În vechile texturi se pune foarte des adjectivul propriu adevãr = lat. – Bîrfealã. p. ce adevãrŠ trupŠ…” Varlam.v e r u m . bãtr.meserearea ta ºi deadevãrulŠ tãu pururea ajutarâ-mi…” Ps.3. – 2. 63 a: „cãnd faci aºša. – Minciunã… ADEVARà (adeveri. adj. I. întrebuinþat însã numai ca adverb. 54): „buînrãtate va fi de la Tatãlu ºi de la fišulŠ Is.. V. p. întru vecie de veacŠ cu dedevãrŠ…” Dosofteiu. 1643. f. de unde ºi italianul d a v v e r o . a d . circa 1650 (ms. 1651: 1577: Ps. Coresi. LXXXIV: „milostea ºi deadevãrŠ timpinarâ-se…” 1651: „…nu šaste în rostulŠ luš d e r e p t a t e …” „…au lãuda-te-va pre tine þãrãna? au vesti-va adevãrulŠ tãu?…” „…mila ta ºi adevãrulŠ tãu pururša mã pãzeascâ…” „…mila ºi adevãrulŠ timpinarã-se…” Legenda Duminicei. fišulŠ lui Dumnedzãu de închinâtorii c e i adeveri ce vorŠ vrša sã cršadzâ întru Domnul Hs… carii simtemŠ noi creºtinii cei pravoslavnici închinâtori adeveri…” Ibid. Omiliar.. I. XXXIX: . Chs. II. 1673. 280 2ADEVÃR. 1577.): p. adevere). vrai. 14: „nu vã lãudareþi ºi nu menþireþi spre deadevãru…” Ib. f.. eºti îndurat ºi milostiv. ªi ºtiš cu deadevãrulŠ direptul ºi rãul…” Românul adevãr = lat.ADEVÃR 1550: Jacob. 9 b: „Cã tu cer deamãnuntul inema ºi zgãul. deadevãr = d e . se neºtiînre de voi rãtãcšaºte de la deadevãru…” Petr. v.v e r u s acolo unde astãzi se întrebuinþeazã numai forma participialã a d e v ã r a t . .. II. 1600 (Cuv. 200: „ºi tu. III. a d . nece fireþi minunoºi înprotiva adevãrului…” „…fraþii miei. alãturat cu Silvestru. V: „nu šaste în rostulŠ lorŠ deadevãrŠ…” Ps. quatern. 19: „fraþi. cã pre c e i adeveri cearcâ…”. d. atunce închipueºti cruce adevarâ…” Arsenie de la Bisericani. 81 a: „mâ va trage spre perire ºi nevošaºte sã mâ leapâdŠ de Dumnedzeu c e l Š adevârŠ…” Ib.4Adevãr.a d . 1Ad. XXIX: „doarâ ispovedi-þi-se þãrâna sau spune deadevãrulŠ tãu…” Ps. réel. 85: „šubiþi pre Dumnezeu prea-cuvioºii lui. îndelung rãbdãtor ºi multŠ milostiv ºi adevãr…”.

4Adevãr. – Adeverit. p. f.. 2. XXI. în mânile lu Dumnezeu avuþiša sã o dãmŠ.3. 49 b: „ªi toþ sfiinþiš ce-s cu inem-adevarâ Lãudaþ vor fi de toatâ lumša-n þarâ…” Text din secolul XVII (Cod. calša c e a adevarâ o šubišu…”. 1580. bãtr. 259: „fugiša DomnulŠ ca sã încredinþéze cã adevârŠ omŠ era…”.) alãturat cu Noul Testament din 1648: 1550: Petru I. text din sec. XVII (Cod. Arhaism. adevãrŠ zic voao…” „…a m e n . 269: „calša c e a adevarâ o vrušu. 1. p. Coresi. 149: „apropie-te de vedzi sila deadevãrului Domnedzeu…” v. amen. 1673. de lucrurile célea deºartele ale ceºtii lumi peritoare sã ne ferim…” Acest adverb se mînþinuse mult timp în limba bisericeascã în loc de: a m i n „ainsi soit-il”. 270: „nu lua diîn rostul mieu cuventele c é l e adevére…”. Omiliar. d. al Bis. 6: „ºi aºa înbogâþindu-ne. 1Ad. a m e n dico vobis…” 3ADEVÃR. circa 1550 (ms. vraiment. 12: „mãrturisescu aasta a fi deadevãru cu buînrãtatša lu Dumnedzeu…” 1648: „…mãrturisindŠ c-aasta-i mila a d e v ã r a t â a lui Dumnezãu…” cša Legenda Sîntei Vineri. f. Rom. ca ºi adjectivul corespunzãtor a d e v ã r .. adv. ºi la ceršu de vomŠ strânge. devenind deadevãr. în mânile sãracilor acéša puindŠ. p. šubiþilor. Braºov. p. al Bis. II): p. – 1. Sf. ms. Samuil sã facâ rugâ Ca o adevarâ slugâ…” Ibid.. Nicolae din Braºov): p. certainement. Astãzi se înlocuieºte prin locuþiuni adverbiale ca: î n a d e v ã r . Acad. 278: „dereptatša ta e direaptâ pururea ºi légša ta e adevarâ…”. Codicele Voroneþian. Dosofteiu. 119 a: Is. adjectivul îºi asociazã de asemenea prepoziþiunea „de” scãzutã la prefix. X. misc. 124): „cã adevãrŠ. quatern. p. 281 . f. ms. V. Sf. 179 a: „Sã rãdice pentru þarâ Moiseš ºi Aron sfarâ. c u a d e v ã r a t etc. 146: „acela šaste deadevãrŠ Domnedzeu luminãtoršu ºi sfinþitoršu…”. 1648. ainsi soit-il. 364: „acesta adevãrŠ IzrailteaninŠ šaste ºi întru elŠ hiltenºugŠ nu e…” Ca ºi substantivul a d e v ã r . 1: „adevãrŠ.ADEVÃR p. fãrã schimbarea sensului. circa 1580 (Cuv. Noul Testament. misc. Nic. – Adevãrat. atunce adevãrŠ afla-ne-vãmŠ bogaþi…” Legenda Sf-lui Dimitrie. p.

Universitãþii din Budapesta): „Dadevãr. 4ADEVÃR. circa 1600 (Cuv. d. adevãrare s-a stereotipat în construcþiune cu a f l a r e la reflexiv: „a se a f l a º-a se a d e v ã r a ” avînd sensul de „rèaliser quelque chose de très-difficile”. 71.. circa 1550 (Cuv. II. din Prahova: 282 „ªeapte pungi fãgãduia Ori la cine s-o afla. adevãru…” Cugetãri în oara morþii.2. întocmai ca în adverbul italian d a v v e r o (= de-ad-verum). În poezia poporanã. – 1. . ºi mie.: „într-acšaša dãrušascâ Domnul Dumnedz㊠îndelungatâ ºi nãrocitâ domniša mãrii-tale. – Amin. S-ar a f l a º-adevãra Sã dea-n mare Ca o floare. circa 1550 (Cuv. bãtr. adevârŠ”. O colindã din Ilfov: „Cine-n lume s-ar afla. 82): „…aceluša-i þirutul ºi slava în veacu adevâru…” „…tomu slava i drŠ×ava vŠ v‚ki a m i n Š …” Cu prefixul d e . Teodorescu. d. Poez.ADEVÃR Apocalipsul lui Paul. 1Ad. 1673. în slava sfinteei Troiþe în vecu. S-o a f l a º-adevãra Merii de mi-o sãgeta? Nimenea nu se dafla. pop. II. réaliser.4Adevãr. f. v. unuš pãcãtos. bãtr. Nimeni nu se bizuia…” (Ibid. vb. Arhaism înlocuit astãzi prin a d e v e r e s c . 158 a: „dã. adevãru…” Dosofteiu.. Ibid.D. adevãr…” Context slavo-român. pentru ruga sfinþiš sale mašciš tale Precistiš º-a tuturor sfinþilor. 462): „ºi vom cãnta înpréunâ cu îngerii cu lauda. d. gãsim în Dicþionarul bãnãþean. Dedic. Dumnedz㊠sfinte ºi Doamne Isuse Hristoase. în Bibl. Equidem”. ADEVERÈZ (adevãrat.. parte s-ašb în sfãnta ta cetate.. 425): „aceluša e slava ºi înpârãþie ºi þinutulu cu Tatãlu ºi cu Duhul sfãntu de acum ºi pururea în vecu. II. circa 1670 (ms. întru mila sfinþii-sale cãtrã cinstša ºi lauda sfãntŠ-numeluš sãŠ. Sã iasã-n vad Ca un brad…” (G. 72) O altã colindã: „Cine-n lume s-o afla. bãtr. 81) Balada Bîcul Haiducul. adevãrare). affirmer. constater.

12): „au umblat ºi au adevãrat sémnele moºiei satului Oreaviþa…” 1693 (p. alius quidam a f f i r m a b a t dicens…” Cu sensul de „constater”. cum šaste mai sus zis. Din marginea drumului…” (Ibid. 166): „šar pentru dumbravã ºi pentru luncã. adevãrãnd cã au fost obicéšu ºi mai denainte vréme..ADEVÃR S-o a f l a º-adevãra Sã se ducã Sã-l aducã Din fundul ceardacului. de le-au luat seama pre amãruntul ºi bine au adevãrat cum cã aastã moºie. adevãrare este un vechi termen juridic. ce au fostu partea lui Bivol ºi a Bratului. 605) Ba încã cu afereza lui a-: „Cine-n lume s-ar dafla. în Arh. cãtã sã va adevãra cã šaste. ºi fieºtecarile moº cãte délniþe au stãpãnit. 230): „le-au cerºut ca sã-º scoaþã moºnénii cãrþi domneºti ºi scrisori ce vor avea pre moºiša satului Godénilor. care ne întimpinã la tot pasul în crisoave ºi-n pravile. fãr de fãþãrie. I.): 1692 (p. 173): „ºi au þinut sfãnta Mitropolie satul Oreaviþa cu tot venitul din hotar în hotar. precum au ales ºi au adevãrat aceºti 6 bošari…” 1696 (p.R. fiindu ºi ei amãndoi de fãþã. 61): „sã adevãraþi pe mãruntul. XXII. 74) Sensul de „affirmer” se învedereazã mai cu seamã din urmãtorul pasagiu în Noul Testament din 1648: Luc. S-ar d a f l a . 96): „drept acéša ºi domniša mea. 146): „…aºa au fost adevãrat acei bošari cu sufletele lor…” 1696 (p. 65): „deci aceºti 4 bošari. 59: „ºi trecãnd ca unŠ asŠ. ºi sã a d e v e r é z e ce s-au 283 . šaste den funea moºãlor popii Fierãi…” 1693 (p. s-ar devãra Pe negrul d-a-ncãlica Fãrã ºea. aºa le-am dat aastã carte…” 1697 (p. ca sã poatã adevãra in tot hotarul cãte délniþe sãntu. Stat.. 29): „ºi bine am adevãrat domniša mea cu tot divanul…” 1694 (p.I. altulŠ adevãra zicãndŠ…” „…et intervallo facto quasi horae unius. fãrã oblînci…” (Ibid. aºa š-au tocmit sã aibã a þinea frãþéºte…” 1696 (p. Badea Bãlãceanul (A. ei s-au strãnsu toþ la un locu. cînd au cumpãrat Necula acel loc de la Nedélea fratele Calii. fost-au scaunele fãcute acolea? au fãcutu-le-au Necula dupã ce au cumpãrat locul? deci precum veþi mãrturisi ºi veþi adevãra cu sufletele voastre…” Iatã un ºir de exemple din Condica Logofeþiei sub Constantin Brîncovan (ms.

87: „macarŠ de-are ºi fi un marturŠ destonic ºi credinosŠ sã adeverédze preacurviša muerii…” Ibid. 99-100): „— Cu ce veri adevãra ca eºti creºtinŠ? — Cu acéša cã m-am botezatŠ… — Cu mai multŠ.. adevarã. 254): „deci aceºti bošari ce scriu mai sus. adevere ne apare înlocuitã deja în vechile texturi prin forma cu . f. cu adevãrarea ta rãspišarde-š pre înºŠ…” „…avertet mala inimicis meis. 66 a. au întrebat pre bãtrãnii ºi megišaºii de acolo denprejur…” Trecînd acum la Moldova: Pravila.ADEVÃR vãndut ºi ce au rãmas nevãndute. p. carele una dentr-ãnse sãngurâ putša sã-lŠ omoarâ. acestŠ darŠ sã va adevãra dupâ moarte.e z : adeverez etc. deaca se stinserâ focurile. ºi elŠ va adevâra c-au plãtit. text din sec. 1680. misc. din 1560 (Cuv... nu sã va omorâ nice unulŠ…” Cu acelaºi sens de „constater”. bãtr. certarša lui sã fie moartša…” Ibid. dzãcãndŠ cã nu º-au plãtitŠ vama. în Catechismul transilvan. 150: „sã nu poatâ •udeþulŠ sã adeverédze. 113): „ºi dupã acéša. f.. p. šarâ sã nu sâ poatâ adevãra la •udeþŠ carele l-au omorât. šarâ nu în višaþâ…” Ib. ce încâ ºi ca un furŠ sã va certa…” Ib. 50: „cãndŠ sã va prileji un om cãsaršu în višaþa lui sã-º dãrušascâ avuþiša sa fãmeii sale. p. ce sã dzice: ceša ce adevereadzâ mai de credinþâ sãmtŠ decãtŠ ceša ce tãgãduescŠ…” Ibid. p. atunce pentru cãce sãntŠ mulþŠ. 150: „niºte oameni mulþi vorŠ ucide pre vrunulŠ cu rane de moarte.. acesta nu numai negoþul va întoarce înapoi. cu ce veri adevãra? — Cu acéša cã ºtiu rãdâcina creºtinâtâþiei…” Dosofteiu. f. cine š-au fãcutŠ rana cša de moarte. XVII (Cod. 84: „mai adevãrate sãmtŠ mãrturiile carile dzãcŠ cã šaste aºša decãtŠ ceša ce dzicŠ cã nu-i aºša. in v e r i t a t e sua disperde illos…” La perfect se conjugã: adevãrai. Sf. sau fãméša bãrbatului sãu. f. II. adeveri. 100: „sã cade sã adeverédze gšudeþul cu mãrturii oameni de credinþâ. 1646. ºi atunce sã va certa…” Ib. šarã tocmitoršul besérecei tuturorŠ adevârâ aastâ cšudesâ…” La prezinte indicativ ºi la subjunctiv. Braºov. adevãraºi.. al Bis.. 25: „orcare vameºŠ va face nãpaste cuiva ºi-i va lua negoþulŠ. adevãrã… Legenda Sf-tului Dimitrie. ºi cine š-au fãcutŠ célšalalte ce nu-s de moarte…” 284 . f. ms. Pravila Moldov. neputãnd adevãra într-altu chip. d. cum šaste rãpitoršu. forma organicã: adevãr. Nic. 24: „de va fi fãcut una ca aasta ºi sã va adevãra cu mãrturie oameni de cinste ºi credinoºŠ. întrebuinþeazã infinitivul substantivat adevãrare cu sens de a d e v ã r : „…întoarce-va ršalele pizmaºilor mšeš. 1646. ºi ca sã poatã adevãra cãtã šaste partea bošarinului…” 1698 (p. p.

adecã cu silaba -va. 397: „miºeii de pretutindinša multŠ bine lua dentru mãnile lui..R. scãzut din prima în a patra conjugaþiune. ca adjectiv ºi ca adverb. ºi adv.R. p. Tãnase postelnec ot Coþãeni adeverezu. 2. 1694 (Cond. 249): „mãrturisãscu cu acest adevarat zapis al mieu…” ªi mai poporanã în Moldova e forma adivarat: 285 1. 1646. 21): „deaca priimi bucurie Mariša. 214): „ca sã caute ºi sã adeveréze ºi sã mãrturiseascã precum vor ºti cu sufletele pentru acéste 2 délniþe de moºie din Topolovéni: þinut-au mãnãstirea Glãvãogul vreodinioarã…” Zilot. 310: „ºi zicŠ sã-i fie dat atunce în cafe otravã.. Braºov.R. I. 4Adevãr. Sf. sã vorŠ fi adevârate cuvintele…” Neculce.(= -v‚-). 61): „pentru m a i adevãratã credinþã mš-am pus degetul maš jos ca sã creazã…” În Moldova e foarte obicinuitã forma adevarat. – Adeveresc. 1620. ms. Stat.. pris adverbialement: en vérité. Cron. de exemplu: Pravila Moldov.. ºi am scrisu eu popa Toader ot Vãlcana cu zisa loru. III.I. – 1. de exemplu: „sã se adevereze = s’assurer. care ºi cam samãnã acel lucru sã fie fost ºi cam adevãrat. Pãtraºc postel ot Tãrgoviºte adeverez.2ADEVÃRÀT. en réalité. – Adeveritor… ADEVÃRÀRE. 32): „eu Pavel sticlaru adeverezu. f. réel.3Adevãr. . pe lîngã sensurile de „affirmer. sérieusement. 264): „scriu ºi mãrturisãscu cu acestu adevãratu zapis al nostru…” Act muntenesc din 1682 (A. misc. II. nu numai aici în pãmîntul þãrei. se convaincre”: Moxa. pe cari nu le gãsim în derivatele fãrã . Arh. p. vru ša ºi îns㺊 cu vedérea sã se încreazã. Letop. pare a mai fi dezvoltat unele accepþiuni.2. eu Stan sticlaršu adeverez.. 1Ad. p. Nic. passé d ’ a d e v e r e z : 1.în loc de -vã. ci ºi pre alte pãmînturi…” E foarte interesant cã forma cu -e z . participiul trecut adevãrat ºi-a asigurat un loc independinte în grai.I. ºi cine va vrea s ã s e adeveréze a m a r e c r e d i n þ â c e a v e a : besérecâ prea frumoasâ zidi lu sveti Gheorghie ºi alte…” Tot aºa: „adeverez =j’atteste”. Un text din sec.A D E V à R AT Constantin Brîncovan. 113.R. p. 1674 (A.. adj. 166: „pentru sã poatâ înþelége. authentique. Oprea postelnic ot Sãteni adeverezu”. I. XVII (Cod. chiar dupã ce a d e v e r i r e a reuºit a uzurpa toate funcþiunile verbale ale lui adevãrare. ms. part. v. al Bis. – v. constater réaliser”. III.e z .I. – Adevãrat. vraiment. eu ªerbanu ot Vãlcana adeverez. la iscãliturile marturilor unei tranzacþiuni: Act muntenesc din 1622 (A. Vasilie postelnicu adeverezu. despre dinastia Basarabilor: „neam blagoslovit de Dumnezeu precum însuºi faptele lui în vileag adevereazã. carele šaste adevaratŠ adævarátð) ºi mai întãi vinovatŠ…” ( Darie Toder.I. În fine. cã curãnd s-au bolnãvit…” Act moldovenesc din 1698 (A. pris adjectivement: vrai.

domnu Nicu Tolinescu ce cautã aici? Smãrãndiþa: C u adevãrat! (cãtrã Tinca. com... ms. c-al lui Avel.A D E V à R AT O naraþiune þãrãneascã din districtul Suceava: „Omu tari di ângir poate sâ sâ lupti cu un drac ºî sâ-l ghirušascâ.. 38: „Care sînge. Neculce. Rãmãºagul. Giurgeºtii). au mãrturisit cu mare încredinþare…” Locuþiunile adverbiale: „c u adevãrat” ºi „p r e adevãrat” au un sens mai afirmativ decît adverbul propriu-zis adevãrat. II. adevãrat formeazã o locuþiune adverbialã: Act moldovenesc din 1620 (A. ce c u adevãratŠ mai multŠ sã va certa pentru aasta sudalmâ sau vãtãmare a gšudeþului decãt pre altul ce n-are fi gšudeþŠ…” Ibid. el ºtiind lucrul p r e adevãrat. despre caracterul turcilor: „dupre cum li-i hirea de dulãu. am venit aici ca sã cer mîna duducãi…” O doinã din Dobrogea: „Tu nevastã cu barbat. pân’ ci scoati banš adivaraþš…” (I. Spune-mi tu c u -adevarat Cîte lacrimi am varsat?…” (Burada. 38: „nu sã va certa ca un suduitoršu de domnie. ei dau vina capetilor…” A. ºî tot nãcãjîndu-l ºî bãtîndu-l.R. p.. sc. 71): „sã sã cršazã aastã mãrturie a noastrã. 147: „sã-lŠ cunoascâ •udeþulŠ au doarâ sã face. f. dacâ-l va lega cu brãcinaršu dila bernevicš. Prov. I. au c u adevãratŠ šaste nebunŠ…” Ibid. Bondescu. 435. šarã elŠ c u adevãratŠ va fi deºteptatŠ…” Zilot. Letop. cari sâ prifac în cãrbunš. 23): „mulþi bošari ºi slugi domneºti aºijdere mârturisim c-au fost aºea c u adevãrat.. f. scoati banš. arãtându-š o cruci ºî tot stuchindu-l. Cron. Cãlãt. 34: 286 . c u adevãrat scriem…” Pravila Moldov. Pann. di aceša nu trãbuš sâ ni mulþãnim cu baniš scoºš întãšaºš datâ. c-au fost înpresurând acea bucatã de ocinâ Agâpišanii fãrâ lége ºi fãrâ ispravâ…” Altul din 1631 (Ibid. de le zicu dulãi adevãrat: dacâ vãd ca nu pot isprãvi. Asociindu-ºi pe „cu”. 1697 (Cond. Stat.. ci sâ-l batem mereŠ când l-am prins. în Arh.. f. zîmbind) Rãspunde tu… Tinca: Veriºoarã… Nicu: Domnule Teodorene. 18: „Teodoreanu: Da bine. 157: „sã va face cã doarme.I. striga la cer ne-ncetat Rãsplatã sã facã dreaptã þie c u adevãrat…” Alexandri. 1646. p. Eu flãcãu necununat.): „într-acéša bošarenul domnii méle Radul Golescul aga.. 231) Rareori în loc de „cu” se întrebuinþeazã „p r e ”: Constantin Brîncovan. III.

ia un pãhar cu vin sau cu apã. Spune-mi mie-adevãrat. sã chiorãsc. 72: „Spune-mi mie-adevãrat. Plesnilã.. De ce eºti tu blãstemat?…” Ib. Cum. N-ai venit l-al meu locaº?…” Ibid. De pe tine te-au legat?…” Jarnik-Bîrsanu. Tulcea. sã fiu afurisit. voinicule! Sã nu-þi fie cu bãnat. c. Turcoaia). 63: „Dragule. Ce bei pãhar neurat? ªezi la masã ne-nbiat?…” Ib. Donici.A D E V Ã R AT „Adevãrat – ea rãspunse – aºa e dupã cum zici. sã-mi moarã boi[i] di la jug! Asta-i pîne. I. Decît nu e cu cãdere unei tinere femei Sã doarmã cu altu-n casã. 140: „Spune-mi mie-adevãrat. Marian. – Paingu au rãspuns – Pe coadã-þi am venit. 94: „Radule. Oare cum de te-ai lãsat Turcilor. Bucovina I. I. Alboteanu. Cã de te-oi primi în casã nimica nu o sã-mi strici. 403: 287 . expresiunea „a spune adevãrat” a devenit stereotipã. I. pe legea mea. Tu însuºi m-ai adus…” În poezia poporanã. Transilv. c.. de cînd eºti tu armaº. cînd vrea cineva sã afirme într-un mod mai energic. Bãrbatule! Spune-mi mie-adevãrat. Mastacani). Covurlui. În unele comune din Dobrogea. Femeilor. D-zeu aºa! Sã nu-mi vãd copchiii. Vulturul ºi paingul: „Sã-þi spun adevãrat. dacã nu spun adivarat!” (D. varsã puþin jos ºi zice: „Ista-i vin sau ista-i apã de nu spui adevarat!” (I... cînd e dus bãrbatul ei…” „Jurãmintele întrebuinþate pe aici sînt: Sã fiu al dracului.

Apoi cu încetul acesta din urmã a despãrut 288 aproape de tot. 24: „toate cãile Domnuluš milâ-s ºi adevãrãtate…”. constater. assurer.A D E V à R AT „Spune-mi. 33 b: „rãscumpãraºi-mâ. 2. justitia et pax osculatae sunt. Deja în graiul vechi. dubletul adeverire. et v e r i t a s tua usque ad nubes…” „…in vase psalmi v e r i t a t e m tuam…” „…quia misericordiam et v e r i t a t e m diligit Dominus…” În acelaºi psalm LXXXIV. avérer etc. 35 a: „šubiþ pre Domnul. N-are a face d-a dreptul cu latinul „veritatem”. a d e v e r i c i u n e . ADEVERÈSC (adeverit. prin trecere în a patra conjugaþiune. a d e v ã r . vérifier. – Adeverit. v e r i t a s de terra orta est…” v. 42 a: „Doamne. ADEVÃRÃTÀTE (plur. ºi adevãrãtatea ta pãnã la nuorš…” F. adeverire). 1651: „milâ sãntŠ ºi a d e v ã r Š …”. adevãrãtatša din pãmântŠ au rãsãrit…” „…misericordia et v e r i t a s occurrerunt. affirmer. Domine Deus v e r i t a t i s …” „…diligite Dominum.) se formase. vb. ci este de formaþiune româneascã din participiul „adevãrat” sau chiar din „adevãr” prin acãþarea analogicã a finalului ca în bunãtate. in coelo misericordia tua. gonindu-l celalalt. – Adeveresc. 3. din organicul a d e v ã r a r e (=lat.. adevãrãtãþi). lAdevãr. în ceriu mila ta. ambele varianturi circulînd în acelaºi timp. Sinonim cu a d e v a r ã . quoniam v e r i t a t e s requirit Dominus…” „…Domine. ps. – Adevericiune. 1577: „milâ ºi d e a d e v ã r Š …” Alte exemple din Psaltirea slavo-românã a lui Dosofteiu: F. 88 a: „în vase de psalom adevãrãtatea ta…” F. promettre solennellement. adverare = ital. 3Adevãr. toþ cuvioºiš luš. 1680. adevãrãtate ºi a d e v ã r figureazã cu acelaºi sens: F. cã adevãrãtãþ arcâ Domnul…” F. direptatša ºi pacša sã sãrutarâ. 108 a: „câ milâ ºi adevãrãtate šubšaºte DomnulŠ…” „…deduc me in veritatem tuam…” „…redemisti me. Limba românã trebui . 109 a: „mila ºi a d e v ã r u l sã tâlnirâ. unde la Silvestru. confirmer. 27 a: „povãþšaºte-mâ la adevãrãtatea ta…” F. dreptate etc. forma cea nouã adeverire începînd a exprime unele nuanþe strãine formei celei vechi. 1. ºi anume pe acelea de „întãrire” ºi „asigurare”. avverare = franc. Ca mai totdauna în asemeni cazuri.. mîndrã-adevãrat.f. omnes sancti ejus. De cînd badiu te-a lãsat. s. vérité. care însã singur nu ajunge. Tu cu cîþi te-ai sãrutat?…” v. Doamne Dumnãdzãul adevãrãtãþãš…” F. Dosofteiu. pe cari mai cã nu le avea a d e v ã r a r e . n-a întîrziat a se produce o disociaþiune de idei. iar la Coresi.

15: „pentru aceša féce Hs. iar a d e v ã r a t – „vrai”. adeverit ºi a d e v ã r a t iaste. 128): „macar cã al omului suflet.ADEVERESC sã pãstreze amîndouã formele. ce cu duhulŠ. La început. ci încã acea afirmaþiune controlatã. 1.. însã a d e v ã r a t cã.289 . 16: „carei credŠ întru elŠ. bunãoarã în Omil. 1: „derep-ce cã dereptatea – grãšaºte-se – înpreunâ cu toate bunâtâþile.. ambele varianturi circulau mult timp cu acelaºi înþeles. šarâ iudešasca a d e v ã r a t â amu. 1698 (A. A d e v ã r a r e este o simplã afirmaþiune a unei stãri.. încît se poate zice: „cutare lucru o fi a d e v ã r a t . XII. ce se zice nu cu trupeascâ jrãtvâ. IV. p. adecã o a d e v ã r a r e fãcutã a doua oarã. 13: „postulŠ adeveritŠ šaste nu numai sã topimŠ trupulŠ. adeverit – „confirmé”. ºi cu trupul ºi cu sufletul vei în veci muri. însâ ºi aasta e trupeascâ…” Tot cu sensul de a d e v ã r a t : Coresi. adeveréºte înseamnã „confirme”. ce se zice carei sãntŠ ai beséreciei. dupã lumeºtile de vei înbla pofte. mai mare šaste ºi mai pre susŠ mai vrãtos de elineasca ºi de jidoveasca. fãrã nici o deosebire logicã.. VI. cã elineasca amu dereptate trupeascâ ša ºi rãtâcitâ. cã altulŠ šaste de seamânâ ºi altulŠ šaste de sécerâ…” Noul Testament. ca sã ne arate ºi noao calea nãlþimei ºi a paceei céša adeverita…” Ib. Coresi. dupã cum pãstreazã participiile lor: a d e v ã r a t ºi adeverit. quat. 16: „închinâtorii ceša adeveriþii închinâ-se pãrintelui nu cu trupulŠ. 37: „acestŠ amu cuvântŠ šaste adeveritŠ.u r ã substantivul feminin a d e v e r i t u r ã cu sensul de a d e ..: „bucurie féce ucenicilor ºi întãri pre ei spre credinþa céša adeverita…” Ib. 1648: „…într-aasta acelŠ cuvãnt šaste a d e v ã r a t . quatern. Omil. XI. dar nu e încã adeverit = peut-être vrai. 1580: Io. quatern. între cari existã o deosebire atît de mare sub raportul logic. quat. cã altul šaste celŠ ce samãnâ ºi altul care sécerâ…” Latineºte: „verbum v e r u m ”. quatern. De exemplu: Omiliar. precum adeveréºte în Pildele sale Solomon…” În acest pasagiu. precum nemuritoriu sã fie. ce de ce mãîncãmŠ noi sã înpãrþimŠ ºi altora sã mânâînce…” Ibid. 1580. p. Cantemir. II. quat: XII. III. 11. aºa. p. noao aratâ cã adeveritŠ cinstescŠ pre DumnezeŠ…” Mai pe dasupra.. ºi adeverita închinâcšune šaste ºi lu Dumnezeu cu podoabâ. XI. formeazã prin sufixul . pe cînd adeverire e nu numai atîta.R. ce cu sufleteascâ…” Acelaºi participiu adeverit funcþionînd ca adverbul a d e v ã r a t : Coresi. p. p. adeveresc = a d e v e r e z . p.I. Divanul lumii. din participiul adeverit. dupã ce se formase dubletul etimologic a d e v ã r a r e – adeverire. Coresi întrebuinþeazã uneori ambele forme pe aceeaºi paginã. quat. IX. cumŠ šaste creºtineasca dereptate. Omil.. mais pas encore vérifié”. 14. Omil. Aºa la Coresi participiul adeverit nu însemneazã altceva decît a d e v ã r a t . p.

I. 1673.. Letop. vérifier”. 42: „Atunce ºvedul necunoscãnd meºteºugul moscalului. 1794). sumeþ ºvedul. Legiuire. p.. 1818. p. n-au crezut. s-au depãrtat de locurile 290 Þãrii Leºeºti. Dosofteiu. promettre solennellement”. prin care se amplificã numai forma.I. šarã ceš direpþ âš bucurâ cu fericinþa cea adeveritâ…” Nic. ºi dreptatea lui o ar adeveri condicele ce i le-am vãzut…” Alexandri. nu o datã ne întimpinã locutiunea: „adeveresc lucrul” sau „adeveresc lucrul cum…”. 1: „…peste patruzeci de ani au slujit þãrei cu dreptate. cu neînfrãnte oºtile sale. socotind cã moscalul de frica puterii au dat dos ºi fuge. 150: „•udeþul nu ºti carele-i va fi fãcut rana cea de moarte. adeverim cu aceastã scrisoare a nostrã. III. îngrozšaºte pre pãcãtoº cu focul nestîns ºi cu munca vénicâ. Letop. Cron. 31): „noi aceºtie moºteni ot satul Brãneºti. ce vrãnd sã adevereascã l u c r u l . f. cã ºãdea de atãþa ani în Þarigrad mazil. 78: „cînd (diiata) nu are adeverirea cea orînduitã de pravili. precumu sã sã ºtie cã…” Act moldovenesc din 1680 (A. adeveresc = „confirmer. Letop. mergãnd dupã oºtile Moscului…” . 51: „Vezi ce sfat nesocotit cu întreagã smintealã! Moscalul neºtiutor rãndul ºi puterea acestor þãri s-au înºelat. anume cã se va adeveri l u c r u l c u m l-au sfãtuit muntenii ºi Dimitraºco-vodã…” Ib. avãnd ºvedul ºi pe Mazepa hatmanul cãzãcesc îndemnãtor ºi adeverindu-i cã se vor rãdica toatã cãzãcimea în ajutorul craiului.ADEVERESC v ã r : „ºi la luminâ sã dereptaþi ceša ce-au orbitŠ. f. p. care ne-amu numitu.I. sc. vezirul au scris la Duca-vodã…” Ibid. de care auzind ºi domnii carii era mazili. III. IV. 197: „aceste multe vorbe cãzãnd în urechile prostimei. le adeveria ºi le încredinþa. 8: „Hîrzobeanu: Frumoasã poveste! Tarsiþa: Nu-þi face cruce. Muste. p. 10: „care poveste auzindu-se în Þarigrad la Împãrãþie.. Act muntenesc din 1622 (A. act. spre lucrurele célea bunele ºi spre a d e v e r i t u r â ºi spre creºtinâtate…” 2. 60: „Vezirul adeverind l u c r u l c u m nime nu se va pune împotriva poruncii împãrãteºti…” Infinitivul adeverire funcþionînd ca substantiv: Critil ºi Andronius (Iaºi. Muste. 1646. adeveresc = „assurer. care de care le î n t ã r i a . Pravila Moldov. 254): „sã hie platnic lui Neculai ³ocãrlan vornicului..R. Boieri ºi ciocoi. unde sã aflã atîtea slãvite pomeniri din minunile meºteºugului…” Caragea. ales Mihai-vodã.R. fãrã a se adãuga ceva la sens. ãmbla de zi ºi noapte dupã domnie…” Zilot. 42 b: „aºša cuvîntul Domnului Hs. III. sau cã cel ce au fãcut diiata nu-ºi avea minþile întregi…” 3. numai ce sã adeveréºte l u c r u l c u m l-au ucis toþ înpreunâ…” Nic. Iorguºorule… poveºtile din ziua de astãzi s-adeveresc cîteodatã…” În graiul vechi. 83: „fãrã a cerca niºte adeveriri între romani ºi greci. III. sã-i plãteascã toatâ paguba precum s-a putea adeveri…” Enachi Cogãlniceanu.

adeverinþã = „certificat”: Constantin Brîncovan. 401: „legâ j u r â m ã n t mare Catacozinu cu AmuratŠ ºi scriserâ cãrþi de adeverit.3Adevãr. p. vérité. cum sã þie Necula Banu cu nepoþii lui acéste moºii…” 291 . care ne întimpinã mai ales în Biblia ªerban-vodã.: „dã-mi o adeverinþã sau d o v a d ã de plata banilor.R. 1694 (Cond. ºi-i aduse în þarã…” Un contract moldovenesc de zestre din 1715 (A. s. f.2. 1620. în vechile texturi însã predomnesc accepþiunile de: 1. III. I. ci anume o b l i g a þ i u n e l e g a l ã : Act moldovenesc din 1699 (A. cuvîntul se întrebuinþeazã mai mult cu sensul restrîns de „cuitanþã”. 1620. ºi dupã moarte me încã sã nu mã ušte…” De aci în legãturã cu j u r ã m î n t : Moxa. în Arh. de primirea mãrfei etc. 178: „Mai adeverit-au (Constantin-vodã Mavrocordat) cã de-i va eºi somã bunã de bani.I. – Adeverinþã. 276): „m-au • u r u i t u dumnalui socru-meu ºi mi-au adeveritu sã mi de doao mii de zlotiš bani…” Moxa. quittance. II. 150): „ºi au fost fãcut aceºti 24 de bošari ºi scrisoarea lor de adeverinþã. X. R. nici cu direptate…” Dan. 297: „(Duca-vodã) trimise pe vlãdica de Roman anume Avrentie la Bogdan ºi la Iordachi în Þara Leºeascã de le g i u r ã ºi le adeveri mare milã. neque cum justitia…” „…annuntiabo tibi quod constitutum est in scriptura v e r i t a t i s …” „…stabam ad robur et fortitudinem. ADEVERICIÙNE (plur. În graiul de astãzi. Stat. ADEVERÌNÞà (plur. Adevãrãtate.. 1. 3.. adevericiuni). XI. 3Adevãr. III. s-aŠ adeverit dumnelui nepotul Lupaºco sã mã cate ºi sã mã socotescã. révélation. 2. Letop. – Adevãrat. ca sã nu strice turcii grecilor…” v. – Adeveritor. Una din numeroasele formaþiuni analogice prin sufixul -c i u n e . de ex.. ca sinonim cu d o v a d ã . promesse. adeverinþe). XLVIII. – -ciune. 1688: Isaia. assurance. ADEVERÈZ. f. a rãdica desãtina ºi vãcãritul boierilor mazili ºi mãnãstirilor. s.. – v. 266): „ºi pãn oi fi vie.ADEVERINÞà Ioan Canta. 2: „stãtušu la vârtute ºi tãrie. 1. 1: „pomenindu-se nu cu adevericiune. fãrã formã reflexivã: Neculce. p. certificat. ms. ºi acum adevãrãciune vošu vesti þie…” „…commemorantes non cum v e r i t a t e . III.. 21: „vošu spune þie cel ce e rânduitŠ cu scrisoare de adevericiune…” Dan. ºi toþi s-au bucurat…” Reflexivul „m ã adeveresc” însemneazã în vechiul grai nu numai încredinþare sau fãgãduinþã.”. et nunc v e r i t a t e m annuntiabo tibi…” v. Letop. 398: „(Evdochiša) se adeveri c u j u r â m ã n t Š mare cã nu se va mãrita dupâ moartea lui (ConstantinŠ Duca)…” Cu aceeaºi noþiune. p.

p. Liste de asemeni „boieri”. a Satanei pârintelui tâu. Adeveresc. „Boieri adeveritori” se numeau în Muntenia cei însãrcinaþi de cãtrã domnie a cerceta la faþa locului împresurãrile averii nemiºcãtoare. (ms. f. juge enquêteur. Legiuire. adv. 1683.. 56: „Vechil de judecãþi iaste cel ce sã orînduiaºte de altul ca sã sã judece în locul lui. 81: „acéstša sãmtú meºterºugurile vrãjmaºului adeverinþei. confecþionate la timp dupã districte sau oraºe. ºi cu tine grâšaºte cãtrâ mine. totuºi ei puteau fi dintre neguþitori sau popi ori plugari. adeverinþare).. -OARE. avãnd adeverinþã cã or veni ºi turcii ºi tãtarii la dãnsul de va merge întins la stoliþa moschiceascã…” Enachi Cogãlniceanu. adeverinþã = „assurance. II. vechilul de judecãþi sã sã orînduiascã cu adeverinþã în scris. 319: „(Carol XII) au purces în gios spre Poltava prin Þara Cãzãceascã. grozavã goliciunea minciunii descoperindu-sã sã aratã…” Ibid.ADEVERINÞÃ Caragea. Cuvînt format din a d e v e r i n þ ã dupã analogia lui „încredinþez” din „credinþã”.): 292 . se þineau la logofeþie. 2ADEVERÌT. -Ã. adj. în Arh. 36): „…darã lin suflînd Austrul adeverinþii. Letop. ce mai vrãtosŠ tu de la mine. Rom. vb. purtînd numele tecnic de „rãvaºe domneºti”. A v. generalmente vecini cu proprietatea cea împresuratã ºi oameni cunoscuþi prin onorabilitatea lor. – Dovadã.. Adeveresc. Pentru modul de a procede a b o i e r i l o r adeveritori. promesse”: Neculce. 113 b: „care svãntŠ ºi mângãitori DuhŠ au înþãlepþâtŠ º-au luminatŠ º-au învãþat pre apostoli cu limbi strãluminate ºi înfocate. 1643. iatã cîteva exemple din Condica judiciarã a lui Constantin Brîncovan (ms. Ist. ADEVERITÒR. ce šaste adeverinþa sã ºtii: sã leapedzi întunéreculŠ necredinþei…” Cantemir. în Acad. Adeverinþã. 243: „…i-au trimes cãciulã. unde a sufletului pãtimire într-altul despre a sa o mãsurã cineva…” v. adj. 19: „…iute iaste adulmãcarea adeverinþii. Stat. cãftan. f. ºi într-o parte dînd poalele hainei a d e v ã r u l u i . vérificateur. – -inþã. révéler. vechil fãrã adeverinþã în scris sã nu fie primit…” 2. Letop. et subst. fãcãndu-l deplin han. III. II. ADEVERÌRE. adeverinþã = „révélation”: Varlam. f. p.. scrii[n]du-i dupã adeverinþã ca sã scoatã toatã paguba de la tatari a saracilor…” 3. nedejduind cã mâ va trage spre perire ºi nevošaºte sã mâ leapâdŠ de Dumnedzeu celŠ adevârŠ.. 1818. Dosofteiu. Paremiar. p. ADEVERINÞÈZ (adeverinþat. ieroglif. º-au adeverinþatŠ º-au întãritŠ a fišuluš luš Dumnãdzãu acel purtãreþŠ de všaþâ…” v. c-au întrat în tine ca într-unŠ vasŠ al sâu destoinic. Deºi în exerciþiul misiunii li se da titlul de b o i e r i . 1ADEVERÌT. s. fie urbane sau rurale.

293 . adun” ºi aduce chiar fraza: „adevez ºi am adevat toate hîrtiile trebuitoare”. Albinei româneºti.ADEVEZ 1693 (p. Iorga biv staroste. 6. deoarãce qu trece la români numai în k (c. ajungînd treaba sã vinã amîndoi „în Divan de s-au întrebat de faþã”. ei s-au strãnsu aceºti b o š a r i toþ la un loc. Suplem. de au cãutat hotarãle céle bãtrãne ºi o au însemnat pre hotarã cum scrie mai sus. ca sã-º caute ºi sã-º descopere hotarãle céle bãtrãne ale moºiei Racoviþei. El îl derivã din latinul a d a e q u a r e . v. – v. Dobroslovenii. Preajba. Bîrza ºi Balºii. în procesul între popa „Fiera ºi ªimjorzu fecšorul popeš Nechifor Mazãre” pentru un loc de la Bãjeºti. – atîrna cu totul de hotãrîrea domnului. precum am vãzut domnia-mea ºi cartea celor 6 b o š a r i adeveritori…” Satele Racoviþã. menþionate în acest pasagiu. no. ºi au mersu acolo la aastã moºie ce scrie mai sus. pînã a nu se urmãri mai întîi toate formele ºi toate accepþiunile cuvîntului. Adeveresc. arranger. ceea ce nu se poate admite. Rãposatul G. 65). pe care tot acolo îl auzise Seulescu cu acelaºi înþeles? Nu cutezãm a ne rosti. Leul. vb. Sã se observe cã de la b o i e r i i adeveritori nu se cerea nici un fel de jurãmînt ad-hoc ºi cã numãrul lor – fie 4. ADEVERITÙRÃ. nefiind ni cãrþile moºiei Racoviþei de prilej. se aflã toate în districtul Romanaþi. domnia-mea am judecat împreunã cu toþ bošarii Divanului domnii-méle ºi le-am dat (luš Cãrste ºi egumenuluš Teofan) domnia-mea la mijlocul lor 12 b o š a r i adeveritori ºi j u d e c ã t o r i p r e r ã v a º e l e d o m n i i m é l e …” Între cei „12 b o i a r i ” figureazã: „Enuþã starostea za neguþitori. – v. Boier. urmeazã deciziunea princiarã: „domnia-mea am judecat ºi le-am dat la mijlocul lor 4 b o š a r i adeveritori ºi j u d e c ã t o r i p r e r ã v a º e l e d o m n i i m é l e . adevare). rassembler. anume: Mihai den Dobroslovéni ºi Preda ot Preajva ºi Manea capitan ot Leul ºi Papa ot Bãrza ºi Sima de la Balºi ºi Radul Paise diacon. Nu cumva sã fie o contracþiune disimilativã din a d e v ã s e s c . într-acéša sluga domnii-méle Badea logofãt au venit la domnia mea de º-au luat 6 b o š a r i adeveritori p r e r ã v a º e d o m n e º t i . 1693 (p. precum ºi a se preciza regiunea unde se întrebuinþeazã. 11) gãsise acest cuvînt la þãranii din Moldova cu sensul de „tocmesc. Manul neguþitoršul”. niciodatã în v. E foarte ademe. – Jurãtor. ca sã caute ºi sã a d e v e r é z e …” 1696 (p.. anume: Ghinea slujer i Vlaicul clucer i Matešu clucer Dobriceanul i Tudor chšurcšubaºa ot Boténi. pare a fi de o proveninþã latinã. În orice caz.8): „…de fiind aastã ocinã bãtrãnã ºi neºtiind el în aastã ocinã pre unde sãnt sémnele hotaruluš bine. Seulescu (Arh. 12. pentru neºte locuri de prãvãlie din Bucureºti: „ºi neputãndu-sã a d e v ã r a din Divan dereptatea acestor locuri. fiind ispravnic sluga domnii-méle Vasilie 2 portar. 194). de cãnd au fost la zi ºi la soroc. ADEVESÈSC. 24 etc. Adãvãsesc. 1845.. ) ºi p. ADEVÈZ (adevat. régler.

). dacã vom admite chiar cã ele se aseamãnã întrucîtva. Luatu-l-au românii de la serbi? dar atunci rãmîne deschisã cestiunea: de unde-l au serbii? Luatu-l-au serbii de la români? aceeaºi cestiune îºi mutã numai doarã locul. turcime”. dupã cum se chema aceeaºi localitate în epoca romanilor (Tab. un pãrîu în Mehedinþi ºi cîteva localitãþi în Vlaºca ºi-n Ilfovu etc. rîu ce trece prin Gorj ºi Dolj. ªumàdiša. În M e h à d i a . Crevedìa. Arpàdia. suffixe de certains noms propres topiques. v.ADEVEZ nitoare quasi-identitatea foneticã ºi logicã a lui adevare cu spaniolul a d o b a r „arranger”. numele renumitelor bãi aºezate la margine între Banat ºi Oltenia.e d i a în dialectele cele antice ale Italiei sudice. un sat românesc în Banat lîngã Verºeþ. es finden sich auf dortigen Inschriften z.2. mulþi tineri”. Apoi sã se compare forma Mehàdia cu forma Mehedìa. Sufixul -àdia nu este slavic la serbi. Cisnãdìa.e d i u s ºi .. Amaradia). dupã cum nu e latin la români. douã sate în Gorj. n-ar fi decît o corupþiune din A d . N u m i e d i u s . Nici prin legi fonetice normale. Sã alãtureze cineva numirile locale ca: Amaràdia. I. vãrsîndu-se în Jii ºi dînd numele sãu la douã plase. pe cari noi nu le ºtim sau nu ni le aducem aminte. Fãrã a ne rosti pentru sau contra. M u s e d i u s . dar pe care Diez (Wtb. Varàdia. numele unei provincii etc. D e c u m e 294 d i u s (cf. Dialekte. . A p p a e d i u s (cf. un sat românesc în Banat lîngã Lugoº. ne întimpinã în: Cernãdìa. Apadia). Mînãràdia. atragem atenþiunea linguiºtilor asupra sufixului onomastic . nemþeºte Donnersmarkt. sate româneºti în Transilvania. nici prin vreun fel de analogie sau de etimologie poporanã. de unde rezultã cã acelaºi sufix. ºi Cinàdia. pšeŸãdiša „cînime. este o întîmplare. un sufix despre care Mommsen (Unterital. de tot excepþional în partea rãsãriteanã a Munteniei ºi cu desãvîrºire necunoscut în Moldova. Adãvãsesc. foarte rar în Ardeal. nemþeºte Heltau. un cãtun în Dolj. cu scãderea posterioarã a accentului. o droaie de cîini”. 347) zice: „Die Namen wie A t i e d i u s und A n a i e d i u s gehören ebenfalls zu den Eigenthümlichkeiten der marsischen und abruzzesischen Distrikte. Ciocàdia. momàdiša „tineret. care existã în toate dialectele romanice occidentale. „Ad-Mediam” nu putea deveni „Mehadia”. -ÀDIA. Acelaºi sufix ni se prezintã la serbi în: Gràdia „grecime. afarã de altele. Care va fi darã prima concluziune? Existinþa unui vechi sufix românesc topic -àdia. Srbàdiša „neamul serbesc”. Mulþi cred cã M e h a d i a . Apàdia. p. pãstrat mai cu persistinþã în regiunea olteanã. Turàdiša „neamul turcesc. un pãrîu ºi un sat în Gorj. A m a r e d i u s (cf. nemic mai mult. Peuting. finalul -àdia e sufix. B. N o v e l l e d i u s . orãºel în Transilvania. 6) îl crede de origine germanicã. ºi încã un sufix foarte interesant. Mehadia). nemþeºte Scholten. la o vale etc. mulþi greci”.M e d i a m . Asemãnarea între ambele numi. dar nu se dezleagã.

ì a . I. d nu se asibileazã. tocmai din cauza lui -ìa. Mai nostim decît toate este cã. 1133: „Balº în adiaforie. pe cînd în „Mehàdia”. P e t e d i u s und P e t i e d i u s . sc. Grecul ¢diafor…a „n e p ã s a r e ”. Tragod. P a q u e d i u s . S t a t e d i u s . Alexandri. care se mai întrebuinþeazã numai doarã într-o conversaþiune comicã sau cu ironie.ADIAFORIE P a p p e d i u s . Amaradia. un adiafor…” Acelaºi. s-a fãcut trecerea lui d în z. 6: „îi vorba cã te iubesc aºa de nãstruºnic. I. Întemeindu-se pe aceastã eroare fundamentalã. wie z. sc. încît acum sînt adiafor pîn’ ºi de ciubuc! eu care eram în stare sã-mi vînd sufletul pentr-o liulea de tiutiun…” Acelaºi. pe cînd în „Mehàdia” acest d se þine þeapãn. 7: „decît a sta de o parte rãce ºi adiafor. cu tipicul lor accent pe prima silabã. V e t t e d i u s und V e t t i e d i u s – meistens Verlängerungen bekannter Geschlechtsnamen. v. act. P o p p e d i u s . v. Adaug totuºi încã o datã cã aceasta nu este decît o simplã ipotezã. dar din maghiarul . Putnoki citeazã pînã ºi sufixul -ìa în grecul makedon…a! I-ar fi fost mai lesne de a cita pe românul „nerozia”. P e s c e n n e d i u s . ADIAFORÌE. prin urmare ºi la serbi. iar din Ciocàdia porecla C i o c ã z à n = Ciocadiànu. Moldovan. „Amaradia” etc. ADIÀFOR. Aºa. din Amaradia vine numele pãrîului A m ã r ã z o a e = A m a r a d i o a n e . 189.ì a . ba nici mãcar la -adìa. al cãrui -d. Curat româneºte: n e p ã s ã t o r . în care însã. nu existã nici un sufix tonic .” Sã nu uitãm forma „Meh -e d i a ” lîngã „Meh -a d i a ”. s. neben A n a i e d i u s auch A n a i u s vorkommt. Varadia).a d sau . Boieri ºi ciocoi. d. act. El ne asigurã cã „Mehadia”. indifférence. B. „Crev -e d i a ” etc. Aºteaptã cu îngrijire ceasul cel nenorocit…” 295 . „Amaràdia”.o d din românul -adia.a d sau . Hagi-Petcu.. Iaºii în carnaval. trebuiesc accentate pe i. T i t e d i u s . el susþine apoi cã toate numirile cu -adia derivã din numiri topice ungureºti cu . mai mult patriotism aratã cel ce se luptã cu orice armã…” Termen grec din epoca fanarioticã: ¢di£foroj..a d (Csanad. adj.. iar Tãutul buimãcit. indifférent. Teoria d-lui Putnoki despre ungurismul lui -adia la noi.o d e foneticeºte peste putinþã de a ajunge la românul -àdia. Putnoki la „nerozie” în loc sã alerge la makedon…a. 4: „Vrei sã-þi spun una. S t a e d i u s . pentru a-ºi întãri pãrerea. – Mehadia. p. – mai ºtii dacã nu ºi-n anticele dialecte ale Italiei! – a se vedea în Ungaria d-lui Gr.) prin adausul sufixului . dar ºi foarte interesantã. Aºadarã mai trimitem o datã pe d. încã o datã. f. act. „Ciocadia”. „Ciocàdia”. I. puteau sã facã un . Beldiman. V e r e d i u s (cf. Disznod etc. El trece însã în z pe datã ce accentul scade pe o vocalã mai jos de i. sc.ar fi trecut în -z-. dacã-i aºa? Eºti un nerecunoscãtor. originea românului -àdia neîncetînd de a fi foarte întunecoasã. dar nu este aºa. o fi trebuind pentru etimologia d-sale. II. Ungurii. În forma -àdia ºi-n variantul -ãdìa. – Mehedinþi.

v. cãruia îi sînt dãruite dupã pravilã fãrã d i i a t ã sau cu d i i a t ã …” Poporul însã rosteºte mai adesea: adiatã sau adiiatã. ºi blestemaþi dã la mine sã hiþi ºi uiduiþi dã tot plaiu ºi dã toate satili d-împrejur. s. Caragea. Astfel þãranul. vb. a. în care domneºte interesul ºi s a m a v o l n i c i a ?… ªi noi sã privim cu adiaforie o asemine stare de lucruri?…” v. s. ADIIÀTÃ. ori p ã º a l î c . Adii. 331): „Aceastã carte ce-i aduse era adiata împãratului. guvern regulamentar. act. las vouo cu graiu limpede. l-au fost întrebat sfetnicii ºi gloatele pe cine le lasã împãrat. Adiafor. 57: „…dã mi s-or scurta zilili pîn’ la Paºte. testament. Cãci bolnav fiind pe patul morþii. ci rezultã dintr-o ingenioasã etimologie poporanã. Atunci s-a scris adiata. Legende. ADIAFORISÈSC. dã la Piþigoiu ºi pînã-n Malu-Vînãt. a împãmîntenit pe grecul di£taxij. „le dernier s o u f f l e ” a murindului. dã n-ãþi þinea cu dinþi[i] dã doru ºi dã voiea mea a dã pã urmã…” Basmul lui Þugulea (Ispirescu. Adiafor. 67: „Moºtenirea iaste priimirea unui viu a dreptãþilor unui mort. adiiata mea. în locul vechii locuþiuni curat româneºti: l ã s a t c u l i m b a d e m o a r t e . Încît zic cu hotãrîre Cã acest tînãr cumplit Pentru a mea osîndire Singur din iad au ieºit…!” v. s-a iscãlit de împãrat ºi de toatã obºtea…” 296 .ADIAFORIE Alexandri. cu limba dãzlegatã ºi cu minþili adunate. 1818. p. Fãrã sã fie robit. sc. Conachi. étre indifférent. ºi dîn vac în vac sã hiþi goniþi. cãsãtorindu-l cu românul a d i i a r e „souffler légèrement”: a d i i a t ã „résultat d’ un souffle”. I. adj. Opincaru. Jipescu. Împãratul le-a fost rãspuns cã mai vrednic nu cunoaºte pe nimeni decît pe Þugulea. Afrodita ºi amoriul: „Dar el simte ºi iubeºte. 7: „Guvern îi aista?… vã-ntreb boieri. -Ã.. pentru cã n-avea alþi copii. Boieri ºi ciocoi.. Româneºte: a n u p ã s a . Legiuire. cãruia nu-i plac în genere neologismii. a s t a n e pãsãtor. A ADIÀTÃ.nu este un simplu adaos fonetic. Un testament manifestã ultima s u f l a r e . 1ADIÀT. 2ADIÀT. În aceastã formã. ªi adiaforiseºte În minutul ce-au iubit. Forma literarã este d i i a t ã sau d i a t ã = neogr. di£ta (Cihac). f. termen întrat în grai prin legislaþiunea fanarioticã.n.

ca de o furtunã ce vine întãrîtatã asupra copacilor.. Sultãnica. fiind sigur cã întrebuinþeazã pe un derivat din a d ì e . Tr. frétiller. 2: „…adierea rãcoritoare a nopþii. Basmul celor 12 fete de împãrat (Ispirescu.. z i s ã . circa 1670 (Col. 238): „Un freamãt puternic se fãcu atunci în toatã pãdurea. cîntecele depãrtate ale pãscarilor neapolitani. Vix levor”. ca de o adiare de vînt barim…” De la Vrancea (B. brise. ÀDICÃ. Adii. M. vent léger. – Boare. Concina.. iar pe alþii în polonul odwiewa• (Cihac). 195: „Scãpãtase soarele. p. Negruzzi. ADIÈZ (adiat. – Testament. 246): „Un vînticel adia încît de abia îl simþeai cã vine sã-þi mîngîie obrajii…” 297 . Sinonim cu b o a r e ºi a b u realã. Legende. adieri). ADÌCà ADÌCÃTE A v. Aburealã. 1: souffler légèrement. s. adiere). u r s i t ã etc. adiere „souffler légèrement”. – Adii. souffle. o atmosferã încîntãtoare…” v.). 1. 2. – Limbã. respirer. zéphyr. 3. adiare. În Dicþionarul ms.f. p. f a p t ã . ba nici mãcar nu se cletinã. ªtefãnescu). p. 110: „…ºuierãtura frunzelor ce se legînau în adierea dimineþii…” Alexandri. 420): „Adi‚dz. ºi totuºi nici o frunzã mãcar nu se miºcã din loc. Adecã. ADIIARE. întocmai ca: s p u s ã . branler. vb. poporul nu mai vede nimic strãin în acest cuvînt. ogoarele îºi plecau bogãþia de grîu.. adiet. ADÌI. Doamna Chiajna.. ovãz ºi mei la adierile încropite ale vîntului de meazãzi…” C. bãnãþean. sc. lumina dulce a stelelor.ADII Cînd zice adiatã. adecã un participiu femeiesc substantivat. ADIÈRE (plur. Flori de mãr s-au scuturat. Cãlãt. Peste noi s-au revarsat…” (Burada. l. Necunoaºterea tuturor formelor ºi a tuturor sensurilor cuvîntului au împins pe unii a-i cãuta originea în latinul adhalare (L. 74) Basmul Þurloaiele blendei (Ispirescu. orz. Scrisoarea VIII: „Daliile îmbrãcate în bogatele lor rochii colorate ºi gingaºii tamarini se legãnau la adierea vîntului…” A. produceau o armonie. – Diatã. Odobescu. l’infinitiv substantivé d’ a d i e z : action de souffler à peine. O colindã din Dobrogea: „Vînt de var-a adiat. v. 1883. Leg.

Mostre II. dar întrucîtva pînã ºi una din accepþiunile clasice ale latinului a d i r e : „Se zice om a d i l l o s cu sensul de om milos. Numai din coadã adie…” (Ispir. cãci cuantitatea lui i în prototipul latin nu era sigurã.. din „sorbeo” – s o r b i l l o . tortiller. nr. saltellare. „Substantivul a d i l š a t u . adillare a reuºit a reþine nu numai forma organicã. Astfel din „canto” – c a n t i l l o . canterellare ºi altele. din „murmuro” – m u r m u r i l l o . brandiller. adecã se aplicã la vietãþi. Acolo unde Plaut zice: . pop. din „scribo” – s c r i b i l l o . Sultãnica.. Pilde. 36) 3. Petrescu. 10) În colinda Toader Diaconul din Brãila: „Sfîntul Mihailã Cu s a b i a -n mînã.ADII B. fierbe. branler”. Iutza. În latina vulgarã numãrul unor asemeni formaþiuni catã sã fi fost fãrã alãturare mai mare decît cele conservate în latina clasicã. nici vie. în italiana: balzellare. lumina lui te orbeºte. aerul joacã. unde ele au trecut ca „-illo” ºi ca „-ello”. De aci mulþimea lor în limbile romanice occidentale. Petrescu. ºi nici un pic de adiere nu astîmpãrã arsura…” 2. Simplul a d i r e însemnînd lãtineºte „întimpin pe cineva”. În „om adillos” ceea ce daco-româneºte ar fi adiios. Cu ea c-adia ªi ameninþa…” (G. o s c i l l o etc. Deac-aºa vedea. p. dar totuºi nu este altceva decît o miºcare linã a aerului. chanceler etc. 221: „Soarele zãpuºeºte firea. nu mai vedem nici o umbrã de „respirer”. „respirer”. „Adillare însemneazã a respira. Cruºova).D. cu blîndeþe”. deminutivul a d i l l a r e trebui sã fi avut anume accepþiunea de „întimpin cu plãcere. a aspira” (V. întocmai ca în al nostru adiez dupã tustrele accepþiuni. om care se afecteazã facilmente cînd vede pe alþii suferind” (V. loco cit. articulat a d i l š a t l u .). nu la vînt. ªtefãnescu (De la Vrancea). În macedo-româna. apoi v a c i l l o . cu bunãtate. Poez. În ghicitoarea poporanã despre c u m p ã n ã : „Nici moartã. Teodorescu. Astfel sînt în franceza: frétiller. uneori scurt ºi uneori lung. vrea sã zicã rãsuflare” (M. 151). adiere „frétiller. cãci însãºi funcþiunea 298 sufixului -i l l o e dezmerdãtoare. Cu acest sens ºi cu forma organicã adillare (adilšare) cuvîntul s-a pãstrat în dialectul macedo-român.. Acest sufix servea vechilor romani pentru a fãuri verbi cu sensul de „miºcare uºoarã”. sautiller ºi sauteler.i l l o sîntem puºi faþã-n faþã cu un cuvînt fãrã nici o îndoialã latin. oricare ar fi înþelesul pãrþii radicale a d -. Prin sufixul verbal deminutival . p.

mai plãcutã. cãci ea însemneazã în genere „a mîngîia” (Frîncu . 299 . Adii. l.. – Boare. independinte de originea vorbelor. Tot aºa „ventus a d i l l o s u s ”. prin natura sa mîngîitoare. Etymol. p. atque exquirere. ADIIÒS. Printr-o ciocnire foneticã. blînd. În acest mod nu putea sã nu se nascã la vechii romani o etimologie poporanã care. 48). la noþiunea de „suflare a vîntului”. – v. nu poate fi decît un „vînt plãcut. Sub o pînzã de luminã lunca pare adormitã.ADIMENIT „…satius est A d i r e b l a n d i s v e r b i s . frunza deasã stã în aer neclintitã. În a nopþii liniºtire o divinã melodie Ca suflarea unui geniu pintre frunzi a l i n adie ªi tot creºte mai sonorã. I. Aburealã. prin noþiunea intermediarã de miºcare. prin deminutivul a d i l l o . necne sint. inima ºi ochii peste care l i n adie…” (Balta) Trecerea lui a d e o . Sint illa. v. era înlesnitã ºi chiar provocatã de o asociaþiune de idei tot atît de latinã ºi numai latinã ca ºi sufixul verbal deminutival -i l l o . 5) deminutivul a d i l l a r e . cu toate sensurile lor. Aºa despre cîntul priveghitorii: „Vîntul tace. adverbul ce însoþeºte obicinuit pe adiere este l i n sau a l i n . de unde apoi deminutivul a d i l l o . -Ã. De aci daco-românul adiere. Dar sinonim cu „venio” este a d e r o . La moþii din Ardeal forma a aduia a pãstrat mai cu samã sensul latinului „a d i r e blandis verbis” din Plaut. La Alexandri. lega ideea de v î n t cu acea de v e n i r e . macedo-românul adilšare. „ventus qui a d i l l a t ”. ar înlocui pe întregul „a d i r e blandis verbis”. quia sit aëris motus” (Vossius. quae tibi renuntiant? Bonus animus in mala re dimidium est mali…” (Pseudol. dulce”. numele latin al vîntului: „ventus” ( va ) s-a întîlnit cu participiul „ventum” de la „venio” ( gva ). Ademenesc. ADIMENÈSC ADIMENÌRE ADIMENÌT A v.Candrea. unde iarãºi nu e vorbã de vînt: „Aerul e viu ºi proaspãt!… el trezeºte ºi învie Peptul. Rotacismul. mai frumoasã…” (Concertul în luncã) Despre aer. ºi pe care nu s-a sfiit a o reproduce chiar un filolog ca Scaliger: „ v e n t u s a v e n i e n d o. lat. 546). caracterizînd pe un „homo a d i l l o s u s ”.

Macedo-româneºte se zice: adineavrã ºi deaneavrã (Dr. dineori. Mã pomenii adineaurã cu el la uºã bãtînd. Obedenar. deneaori. 65: „Sãnãtos lucru e sã aveþi chieagu vostru ºi la pãs sã legumiþi din ce aþi pus. ci o acomodaþiune vocalicã din adeunoarã 300 = lat. sub raportul combinaþiunii. 190): adeneaori. Cihac (I. adv. L-am vãzut de adineaura tot mereu de somn cãscînd…” (Ibid.ADINEAORI ADINEAORI. I. 3: „Magdian: Acum spune-mi. Pann ne întimpinã forma adineaurã. d ã u n ã z i . Alexandri. naguère. cum vã spusei m a i adineauri…” În Muntenia accentul se aude mai totdauna pe e. p. adecã adinioarã nu este „ad-de-in-hora” (Cihac). sc. 81) sau: „Avem un strein în casã ºi poate n-o fi dormind. ad-de-una-hora. un interval mai lung ne desparte de a d ã u n ã z i sau d ã u n ã z i : Lex. cu latinul vulgar . d ã u n ã z i l e . 9) ori cu emfaticul -a: „Încai de alde moº Neagu crez cã n-o mai fi putînd. foarte apropiatã de acea macedo-românã: „Se cãzneºte d-adineaurã Sã facã în nãsip gaurã…” (Prov. 5. 20: „Fie-vã aceasta numai pildã la zisele mele de adineauri…” La A. Cînd punem pe adinioarã sau dinioarã alãturi cu a d ã u n ã z i sau d ã u n ã z i . Odobescu. ad-de-unia-hora. 183) aduce urmãtoarele forme ale cuvîntului: adineaoarã. Opincaru. Lexiconul Budan (p. adineori. Scara mîþei. II. adecã numai pe cele întrebuinþate în Moldova. vor etlichen Tagen”. vãzut-ai ceva m a i adinioare… într-acoace? (aratã scara). nuper. 5. dernièrement. altã deosebire decît aceea dintre o a r ã ºi z i . 67) Adineaori indicã în trecut un punct foarte apropiat. nuperrime. adineaori. în privinþa cãruia nu poate fi îndoialã cã e compus din elementele latine: ad-de-una-dies. Bud. cu precumpãnirea tonului pe e. unde predomneºte accentul pe o. M. A. se naºte o puternicã bãnuialã cã între ambele cuvinte nu existã. neulich.. Adineaori îºi asociazã foarte des pe m a i „à peu près”. Pînã mîine dimineaþã sãlaº de la noi cerînd…” (Moº Albu I. fãrã ca prin aceasta sã se schimbe înþelesul. tantôt. depuis peu. adeneoarã.. 172. 4. sau chiar adeunioarã = lat.. Mihnea-vodã. p. Iutza). Marin: Într-acoace?… cînd te scoborai de sus?…” Jipescu. 188: „a d ã u n ã z i . dineoarã. dineaori.

1683. I. 32: „ºi dzâsâ: cevaº Doamne. 52: „de sã va afla c-au fãcutŠ acestŠ lucru î n .). f. alãture sau alãturi.. Acad. 155): Petr. fie în glumã. carele nu va fi cunoscutŠ n i c e dãnâorâ pre acelŠ omŠ…” Paremiar. Rom. Metamorfoza catã a fi foarte veche. f. fãcînd sã disparã organicul -oarã. f. Dinioarã. 1577: „…dinioarâ grãi zeulŠ. ad voc. avec intention. fie din nebãgare de seamã. altmìntere sau altmìnteri etc. v. de exemplu: Dosofteiu.. . adv. de vreme ce o gãsim ºi-n macedo-româna. 175: „De sã va afla neºtine acolša de faþâ cu arme unde sã va face ucidere. de-aº grâi încã dânâoarâ?…” „…et dixit: numquid. 123: „cãndŠ va •ura cela -au suduitŠ. forma scurtatã dinioarã ni se înfãþiºeazã în vechile texturi cu sensul precis de „numai o d a t ã ”. f. pe cînd adins e totdauna intenþional. s-a nãscut sub influinþa adverbilor: pùrure. 175: „ucigãtoršulŠ de va fi omŠ streinŠ. si loquar adhuc s e m e l ?…” Codicele Voroneþian. à dessein. de doao ori aasta auzii…” Pravila Moldov. În scurt adinioarã ar însemna: „acum numai o o r ã ” precum a d ã u n ã z i însemneazã: „acum numai o zi”.. 75 a: Ps. 1646. În adevãr. doaâ acéstša audzât-am…” „… s e m e l locutus est Deus.a u de s-aŠ n e m e r i t Š acolša. o varietate care convine mai ales poeziei. 1646.. circa 1550 (ms. f. LXI: „dânâoarã grãi Dumnedzãu. diînrãoarã de pãcate dereptu noi chinui…” „…quia et Christus s e m e l pro peccatis nostris mortuus est…” Exemple mai multe se vor aduce în alte locuri. Forma adineaure cu contrasul adineauri..d e -adinsŠ cu i n º e l ã c š u n e …” 301 1ADÌNS. Pravila Moldov. Limba noastrã literarã a întrebuinþat ºi poate sã întrebuinþeze deopotrivã toate formele. 11 b: Genes..d e -adinsŠ aŠ venitŠ.s . duo haec audivi…” În contextul grec: ¤pax ™l£lhsen… ªi mai bine la Coresi. – Odinioarã. aºìjdere sau aºìjderi.. fie din noroc sau nenoroc etc. exprès. ºi •udeþulŠ nu va putša aºša lesne sã cunoascâ: î n .ADINS „unia” în loc de „una” (Du Cange. cumŠ nu l-au suduitŠ î n d e -adinsŠ pre neºtine. 18: „cã Hs. atunce gšudeþulŠ va socoti…” Ib.. El exprimã darã ideea juridicã de p r e c u g e t a r e ºi de aceea e des în vechile noastre legi penale. au t ã m p l a t u . Ceea ce se face adins este în opoziþiune cu ceea ce s e î n t î m p l ã sau s e n e m e r e º t e . f. fie din greºealã. XVIII. Domine.. „u n a o a r ã ”. ad-hoc. 1683. 3. în loc de adinioarã. atunce sã cade sã fie îngãduitoršu ºi cu milâ…” Ibid. p.

1642. În Condica Logofeþiei lui Constantin Brîncovan. Opincaru. chiar în gura þãranului.d e -adinsul întindem.d e -adinsŠ unŠ omŠ acolo unde š-au fostŠ bãrbatulŠ. sunã mai mult forma articulatã. cu voie. la f. adins perde articlul în graiul poporan: „…dã cu ochi[i] dã dânsili ºi spuni-le dã la mine multã sãnãtate ºi aratã-le sã 302 mai lase focului frunziºoara ºi alihiša dã pã faþã.. 1646. înþelegînd aceasta. 90 b: „urechile carile ascultâ ºi šau aminte c u .d e -adinsul au nãvãlit asupra lor ºi i-au sfãrîmat foarte. c u . c u . 48: „Nu cumva cîrlani[i]. Lexiconul Budan (p. f. f. de ex. mînji[i]. Un frumos pasagiu la p. numai acel glas înfricoºat…” Pînã astãzi însã. 63: „cela ce va ucide pre sprijinitoršu cu înºelãune. 134: „cela ce va grãi rãu de domnulŠ locului aceluša ºi-l va sudui c u m ã n i e ºi c u t o t Š d e -adinsulŠ…” Fãrã î n ºi fãrã t o t . adecã cu -u întreg: Jipescu.d e -adinsul”. ce-i avea de ajutor. armãsari[i].d e -adins cãntecele muerilor celor curve ºi cenghii în multe chipure.. 72: „poate mušarša sã trimiþâ î n . din care. f.d -adinsu te dau dã ºugubinã?…” Numai cînd lipseºte „cu”. f. cînd vrea sã se rosteascã într-un sens superlativ. preoþilor ºi þãrcovnicii biséricilorŠ. p. ce n u m a i î n . despre lupta între cazaci ºi pazvangii în Craiova: „…Turcii cãlãreþi.d e -adins: Pravila Munten. încît prea puþini au scãpat…” Se poate zice ºi nearticulat. de mortŠ…” În loc de „î n .d e -adinsul”: Zilot. atunce ºi acesta sã va omorâ…” Ib. în Arh. precumpãneºte construcþiunea: „c u . acolo nemicâ nu vor auzi dé acéstea. cu sîrguinþã. c u . sã întrébe de viu. iar a treia ºi cea mai mare împotrivire au stãtut o ploaie repede ce s-au întîmplat în toiul rãzboiului. Stat. ºi pazvangii. ori de fricã sau de pizmã ca sã-i lase pe cazaci în peire. 1692-1713 (ms. c u . cã parcã-º niºte paparude-mbrezãiete . i-au nãpustit ºi au fugit. jugani[i] ºi mãcar uþupinili din lumea lu Dumnezeu.d i n -adinsul.d i n -adinsul.d e -adinsŠ. 161: „…aºijdirea ºi glasul nostru cel de rugã celor ce dupã noi vor fi de D-zãu aleºi stãpãnitori c u .ADINS Ib.. Cron. nu pentru vreo platâ orcaré de argint sau de aur. cu strãdanie”. ce pentru spaseniša sufletelor…” Omiliar de la Govora.). p.. ca fieºtecarele den voi în vrémea stãpãnirii sale din avuþia ceša ce de la D-zãu šaste voao datã sã nu fie sfãnta mãnãstire aasta lipsitã…” La comparativ se zice: „m a i c u . 1640. 179) ne dã construcþiunea d e adins. Astãzi poporul zice mai mult: c u .d e -adiînsŠ de pururea. ca înºivâ sã umblaþi întru învãþãturile ce vã sãnt date voao. ce sã dzice: cãndŠ nu l-are ucide nice dereptŠ vreo greºalâ sau dereptŠ ce au vrutŠ sã ucigâ pre vrãjmaºu-i. ºi dupâ acéša sã învãþaþi toþi oamenii. telegari[i]. m a i c u . pune: „c u t o t d e -adinsul”. pe care o explicã prin „fãrã glumã. au slãbit foarte tare. udîndu-li-se armele. 36.d e -adins”. vãzînd nãvãlirea vrãjmaºilor.t o t . Pravila Moldoveneascã. 9 a: „Acéstea vâ învãþãm.

D.ADINS ºi niºte case vãruite cu bozii ºi cu soc. 454): „ªuguieºti. ºi acolo însã. adiesso. 132). franc.i p s u m (Cihac. Wtb. în chieltuieli. ori þi-e î n t r -adins?…” „A fi cuiva î n t r -adins”: þie þi-e î n t r -adins.. deacã nu ºi douã. cit. 1877. Dar construcþiunea cea mai rãspînditã este: înadins sau î n t r -adins. Povestea lui Dãnilã Prepeleac (Conv. adesso.2. pãcãlealã ºi altele. urechi cruþate. – Diez. p. ex proposito”. 642) Donici. 152). I. pop.. I. derivînd din „ad ipsum (tempus)”. vorbeºti î n adins ori vrei sã ºuguieºti? – Ba fereascã Dumnezeu. în înþoþoneli…” (Jipescu. ci-n piele spînzurate. v. în opoziþiune cu: ºagã. Vulturul ºi paingul: „Se uitã vùlturu ºi vede î n -adins Paingu lîngã el cum mreaja au întins…” Zilot. dupã cum ne-am încredinþat din copia în posesiunea d-lui I. Silasi sunã aºa în psalmul XXXIII: „Szuflet e n adenszul doreste pre Domnul…” Putem darã afirma. Creangã. î n d e . sub forma nazalizatã: a d . glumã. Nu zburate de tot. lit. Adesul. Cron. Paralelismul cu ital. lit.. î n adins…” Acelaºi. Transilv.i m p s u m . pentru mai mare groazã La cîþi vor auzi. Silasi constatã în vechiul grai din Banat ºi din Haþeg forma adverbialã adensul „serio. – Ararul. – Lupiul.. 28. anume în Psaltirea manuscrisã a lui Viski. î n t r u . 26): „– Mãi omule. Poez. pînã la probã contrarie. 1876. pe cînd al nostru adins e un adverb de mod: „ad-ipsum 303 . Povestea lui Stan Pãþitul (Conv. c u . Occidentalul adesso este un adverb de timp. din 1697 (Bariþ.. p. p. Pasagiul citat de Dr. aceasta nu însã fãrã o rezervã foarte importantã.. Teodorescu. cã adverbul adins „exprès” cere totdauna denainte-i cel puþin o prepoziþiune. este un idiotism care însemneazã: „prendre bien a u s é r i e u x ”. Ienceo. fac ne-ndoioasã derivaþiunea românului adins din lat. op. despre cruzimile pazvangiilor: „Cu ochii am vãzut: nasuri. ª-aceasta î n t r -adins.. 1875. a d . c u d e . Dr. Balada Iencea Sãbiencea: „Aflã. 65. cucoane. Bianu. v. rogu-le d-adins sã nu mai umble cu fleacuri. de la mine Cã-n-adins te vream pe tine ªi-n-adins m-am lãudat Cã n-ai hal sã-mi fii bãrbat…” (G. î n . Din exemplele de mai sus vedem cã adins se întrebuinþeazã numai asociat cu prepoziþiunile d e . cuvîntul e însoþit de o prepoziþiune. 167). mie mi-e î n t r -adins etc. p. iar mai vîrtos sã-i vazã…” I. ºi provenþ ades. vechi span. mãi omule.

ºi niciodatã i n t e r v a l . ci cu-tot-adinsul pãºesc din virtute în virtute…”. de care însã diferã prin aceea cã aratã numai acþiunea reciproacã imediatã î n t r e persoane. 13. publicat de profesorul Förster. – Îns.d i n -adinsul = cum-de-in-ad-ipsum-illud. Sinonim cu î n t r e . I. adìnsu voi šubosti pururea aibãndu…” „…ante omnia autem. într-un manuscript din secolul XII. III. mutuam i n vobismet i p s i s caritatem continuam habentes…” 2ADÌNS. 16: „…rãbdãndu u n u l Š a l t u š ºi ertãndu-vâ adìnsu voiº. Arhaism. 1620.d e -adinsul = cum-de-ad-ipsum-illud. o amarŠ! cã se sfãdirâ adinsŠ eiºi…” Noul Testament. î n -adins = i n -ad-ipsum. – Dîns. entre soi. Studien IV. despre care vezi articlul precedinte. et donantes vobismet i p s i s si quis adversus aliquem habet querelam…” . 28): „…no se retrahen. nu ºi î n t r e lucruri. Marc. mas a d e s van de virtute in virtutem…” = „nu se retrag. Vezi-l în articlul urmãtor. Roman. c u . Cu acelaºi sens la Moxa. Existã darã între ambele o identitate numai doarã de douã treimi din elementele cele constitutive. î n t r -adins = inter-ad-ipsum. adv. ce se tinserâ curãndŠ. ci numai „ad-ipsum (negotium)” ca în românul adins. 354: „puse domnŠ pre partea rãsâritului alŠ doile fišu Costandie. Un al treilea adverb romanic independinte adins s-a format din ad-ipsum (hominem) sau ad-ipsos (homines). de are cineva u 304 n u l Š p r e a l a l t Š înputãcšune…” „…supportantes invicem. î n -adinsul = in-ad-ipsum-illud.. Acad. p. šarã pre Consta ºi CostantinŠ lorŠ le déde apusulŠ ºi Gališa. 8: „ainte de toþi. c u . Vom încheia prin recapitularea multiplelor asociaþiuni ale lui adins: d e -adins = de-ad-ipsum.d e -adins = in-de-ad-ipsum.ADINS (negotium)”. IV. v. î n . circa 1550 (ms. Paul ad Coloss. 15: „…atunci întrebâ pre cãrtulari: ce vã priciþ adìns voiº?…” „…et interrogavit eos: quid vos conquiritis?…” inter Tot acolo. ca în italianul adesso. ºi mai jos: „…le main e li ol tenea a d e s estendue envers lo cel…” = „mînile ºi ochii îºi þinea înadins aþintiþi cãtrã cer…” În aceste pasage ades nu mai este de loc „ad-ipsum (tempus)”. Se deosebeºte cu totul prin sens.. Rom. Un paralelism perfect cu românul adins ne înfãþiºeazã numai doarã vechiul piemontez a d e s . de cellalt a d i n s . p. deºi nu prin origine. 159): Petr. 1648. Codicele Voroneþian. 2Adins.. Îl gãsim acolo de douã ori (Böhmer. IX.

pasã ºi oblicéºte elŠ adinsere ºi acela singurŠ…” „…si autem peccaverit in te frater tuus. adecã paralel cu „adinsu eiºi” la Moxa 305 sau „adinsu voiºi”. British Museum). bãtr. ne dã ºi pe adins „entre soi”.i p s o s . de vã veþi gšuînghea adeîn (adæ÷) voi…” În fine. d. în care noi am gãsit mai sus pe a d i n s „exprès”. redus la ade. contrasta a d e s ail orgoillos.i p s u m (negotium)”. pe cînd cellalt „a d .i m p s u m . 1 (Analecte. adinsere. nazalizat: a d . II. adecã tot de acolo de unde vine ºi cellalt adverb a d i n s „exprès”. aden. Deus. adins „entre soi: l’un l’autre” = a d . cu. Gavriliþanu. aºijdere etc. hymnis et canticis…” Sã se observe cã acesta e unicul pasagiu în care adins „entre soi” se construieºte cu o prepoziþiune. 1574 (Ms. a d e s nos cornen” însemneazã: „între noi predicã.i p s u m . ºi anume: „…episcopi e presbiteri qui tuto di sonent le tube per predicaciun. quar a d e s nos prediquen e castien e nos mostren la via de deu. com. publicat de Cipar sub nr. Stud. 31). 5). „…Deus superbis resistit. 6311 B. Radu din Mãniceºti. 1600 (Cuv.ADINS ªi mai jos. din. în. În primul pasagiu: „a d e s nos prediquen. deoarãce unul este „a d .i p s u m . „La noi în plasa Muntelui þãranii zic: m-am dus ade. XVIII. 17). „aden voi” în texturile din 1600 ºi 1648.. Galu). „in ipsis”. ºi tocmai cu prepoziþiunea p e .i p s u m (hominem)” sau „ad.. Harl. IV. e ail humel dona la soa gratia…” (Ibid. iar a d i n s „exprès” se întrebuinþeazã numai preces de elemente prepoziþionale: de. în construcþiune cu p r e ºi perzînd pe iniþialul a-: „…învãþãndu-vâ ºi dojenindu-vâ înºivâ p r e dìnsu voiºi întru psalomi ºi în cãntãri…” „…docentes et commonentes vosmet i p s o s psalmis. a d e s nos cornen…” (Böhmer. vade et corripe cum i n t e r t e et ipsum solum…” Întocmai aºa în cel mai vechi Evangeliar românesc tipãrit. formaþiune analogicã dupã norma adverbilor: altmintere. în loc de: m-am dus s i n g u r ” (G. Neamþ. în graiul poporan din munþii Moldovei s-a conservat pînã astãzi aden. Acelaºi preþios text piemontez din secolul XII. 49): „ºi vošu întoarce lumina soarelui de cãtrã voi de va fi întuînrérecu. seulement” = a d . î n t r e noi buciumã”. Contextul latin al celor mai multe pasage de mai sus: „ipsis”. humilibus dat gratiam. Mat. deºi între ambii deosebirea de sensuri nu poate a nu fi mare. „ipsos”. adins „entre soi” funcþioneazã totdauna singur. „inter ipsos” pune afarã de orice îndoialã derivaþiunea cuvîntului din a d . 15: „…e sã greºire þie fratele tãu. cu sensul de „singur”. cu care nu se asociazã niciodatã a d i n s „exprès”. În norma generalã. p. Rom. Pãºim mai departe la examinarea texturilor. Apoi în Legenda Duminicei. . zo dis. Filiaþiunea varianturilor: ade „entre soi: seul. distr.i p s o s (homines)”. funcþionînd ca adverb.

de ex... Din Dosofteiu cuvîntul a trecut în Dicþionarul româno-german al lui Budai-Deleanu (ms. i n t u e r i causam (Liv.ADINS În al doilea pasagiu „contrasta a d e s ail orgoillos” însemneazã: „respinge n u m a i pe cei mîndri” sau: „pe cei mîndri s i n g u r i ”. 1Adins. „faire signe”. „I n t u e r i implique l’idée d’attention et d’activité d’esprit dans la personne qui regarde” (Barrault). adintare). N-am avea trebuinþã de a dãuga cã latinul -tuu ºi -tuo se reduc totdauna româneºte la -t: mor-tuus = mort. mit Aufmerksamkeit hören”. „attendere”. istoric din Bucur. pe cît timp sare în ochi identitatea lui cu a d i n t u o (intuor.). adinvenio.. deoarãce. cãci nu-l putem înlocui decît prin perifrasticul: b a g s e a m ã . 2Uit. cu cît etimologia lui adint este una din cele mai limpezi. adecã paralel cu graiul þãrãnesc din Moldova: „m-am dus ade…” v. in-pro-mutuo = împrumut. arhangelul cãtrã Maica Domnului: „Strigu-þŠ. ce n-au mai aflatŠ cândva alta…” Reproducînd acest pasagiu. adinflo. care funcþioneazã ca ºi-n: adincresco. ci numai: „auf etwas spannen. mahnen”. 6). aufmerken.). Seulescu (Buciumul român. în adevãr. dar nici „mahnen”. prêter attention.: i n t u e r i veritatem (Cic. 134 b. Ecuaþiunea adint = a t i n d ar prezinta o metatezã între d ºi t fãrã exemplu în fonetica românã. i a u a m i n t e etc: Dosofteiu. rãposatul G. dupã care lucra Dosofteiu. II. c-aš aflatu-þŠ darŠ denaintša Domnuluš. 253) zice: „adintã sau a t i n t ã ”.) etc. În textul din Dosofteiu. crezînd cã forma românã ar deriva din latinul a t t e n d o . 1683. p. v. singurul în care ne întimpinã adint. Arhaism a cãrui dispariþiune e de regretat. p. „Pleacã-þi urechea ºi-mi adintã a Domnului spuindu-þi culcuº…” se traduce prin „prête ton oreille et sois a t t e n t i v e à ce que je te dirai de l’accouchement divin…” E sigur cã-n textul slavic. être attentif. vine românul adint fãrã nici o modificare foneticã sau logicã. „écouter avec attention”. batuo = bat etc. a t t e n d o ”. Prin sens. De aci însã nu urmeazã derivaþiunea cuvîntului din latinul „attendo”. i n t u o este sinonim cu „attendo”. Din a d i n t u o . care însã – neºtiind cum sã-l traducã – bãnuieºte numai: „v i e l l e i c h t winken. adinvicem. vb. „faire souvenir”. f. în Muz. aceastã vorbã nu însemneazã „winken”. i n t u e n d u m quid affectet quisque (Quinct. ADÌNT (adintat. adecã numai ca un mijloc poporan de a da ºi mai multã amplitudine unei vorbe compuse deja cu „in”. adinstar etc. lui adint îi corespunde „vŠnimaš•. trecînd în prima conjugaþiune. Este învederat cã traducerea e greºitã. dupã cum înþelesese foarte bine Seulescu. zicerea „ºi-mi adintã” nu poate însemna decît „et a t t e n d e mihi”. Paremiar. intueor) din i n t u o cu prepoziþiunea a d . Admiterea ei e cu atît mai de prisos. bucurându-mâ: plšacã-þŠ uršachša ºi-mi adintâ a Domnuluš spuindu-þŠ culcuºŠ nesãmãnatŠ. 306 . 1876.

Îmi ºedea ªi-mi socotea ªi cetea Vanghelia.. -Ã. 1673. Pe cînd sinonimul a f u n d se rapoartã numai la extremitatea inferioarã. fie mult sau puþin. între ambii termeni e contrast. Pann. Aºa „cornua a d u n c a ” se zicea la neºte coarne formînd ambele împreunã mai mult decît un semicerc. col. pe cînd a d u n c u s se cheamã în specie o mare încovãiturã foarte întratã în întru. de exemplu în locuþiunea: apele sînt adînci = les eaux sont h a u t e s . Moº-Albu II. n-are cineva decît sã-ºi închipuiascã munþi sau maluri: deschizãtura de la mijloc este adînc. Munþi î n a l þ i ºi vãi adînci…” Latineºte a d u n c u s e sinonim cu „curvus”. astfel cã se poate confunda cu n a l t .ADÎNC ADINTÀRE v. Pilde. dupã cum sînt. line-n faþâ. bunãoarã. (Ispir. 68) Ghicitoarea poporanã: „Într-o vale adîncã Zace-un popã de brîncã. 109 b: „ªi sã scap de cine mi-s cu greaþâ ªi de g e n u n š adâncš. „curvus” însã sau „curvatus” este ceva încovãiat în genere. într-o colindã din Transilvania (I. în opoziþiune cu „pandus”. care însemneazã o linie abia strîmbatã. Cum sã facã munþi înalþi. ms. În loc de coarne. Fiind însã cã adînc se considerã de sus în jos. adj. Bibicescu. la zîmbrul de pe vechile monete moldoveneºti.) sfinþii gãsesc pe Dumnezeu: „’Ntr-o chilie De tãmîie Cu uºa de alãmîie. „Dacã aºa cuvînta ªi începe a cînta.. Munþi nalþi se cutremura. adînc exprimã întregul volum al unei deschizãturi de sus pînã jos.G. profond. Adint. V ã i adînci îmi rãsuna…” (A. Aºa. enfoncé. f. iar n a l t de jos în sus. 307 . ADINTÀT A 1ADÎNC. 34) Dosofteiu. épais.. – Mamaliga”. Acum se înþelege de la sine desfãºurarea logicã a românului adînc „profond” din latinul a d u n c u s „recourbé en dedans”.

toto a d u n c u s corpore. (ms. Arh. Miklos.. 254: „…i-au sãrutat mãna. ºi la adânce bãtrânšaþe sosând.ADÎNC Vivorul apeš sã nu mâ tragâ Sã mã-nghiþâ genunša cea largâ.. sinonimul slavic „âge creusé”. zicãndu-i sã-i fie într-un ceas bun. la orice se pleacã prea jos. 15: „jupãneasa Despa ajungãndu la adãnci bãtrãnéþe…” Enache Cogãlniceanu. pe de o parte. III. Rom. Nec venit tardo c u r v a s e n e c t a pede…” (Tibul. ca un grad ºi mai înaintat de încovãiare bãtrîneascã.. la 19 ghen. orice ni se înfãþiºeazã ca o grãmadã care se întinde departe nestrãbãtutã de vãz. ¥bussoj” prin „cel adãncu” ºi apoi comenteazã pe acesta cu: „cel 308 fãrâ de fundŠ. 5 v. Latineºte se zicea „curva senecta”: „Et nondum cani nigros laesere capillos. III. Acad.). celŠ neagšunsŠ de mente de omŠ”. Rom. de ex. 649). sinonimul german însemneazã „âge descendu tout bas”. 1683.: „aºša s-aŠ nevoit. 112). Nice smârcul budza sã-º deºchšae. Bãtrîneþe.. ierogl. 35): „nici adînc fundul mãrei. Tot aºa.: „Apoi vesel se-nturna La Sultan de se-nchina Cu adîncã temena…” (Balada Sîrb-sãrac) pe de alta. la Dumnedz㊠s-aŠ mutat…” De la sensul general de o mare deschizãturã. v. consideratã de sus în jos ºi în totalitatea sa. a d u n c a t u s corpore. p. sinonimul românesc „âge recourbé”. Theb.. în Acad. Inventariul M-rii Cotroceni. cum ar fi lãtineºte g l u b a t a senecta (cfr. Letop. Ist. Stat. VI.. nici nestrãbãtutã a pãmîntului grosime…” Sensul latinului „aduncus” pare a se fi pãstrat mai cu deosebire în idiotismul românesc: „adînci bãtrîneþe”.. 131). fie într-un mod figurat. Synaxar. p. Sturdzan. unde bãtrîneþele se considerã ca o extremitate de sus sau de jos a unei linii: se urcã prin ani ºi se pogoarã din putere. O a treia dezvoltare independinte are slavicul „glãboka starostš”. – Crescut. Arsenie de la Bisericani. circa 1650 (Ms. fie materialmente. 130. 16) Un om gîrbovit de ani era „toto c u r v a t u s corpore” (Stat. orice e foarte anevoie de pãtruns. alãturi cu: „er ist schon h o c h in die Jahre”. se putea zice: a d u n c a senecta. f. Sã mã soarbâ ºi sã sã închšae…” Cantemir. 1681 (ms. O altfel de desfãºurare logicã are la germani: „er ist schon t i e f in die Jahre”. celŠ neºtiutŠ ºi negãnditŠ. În scurt. Lex. . care nu este altceva decît „vrîstã î n c o v ã i a t ã ”. cuvîntul trece. la orice se ascunde într-o înfundãturã. traduce pe „abis. sã trãeascã pãnã la adãnci bãtrãneþe în luminat scaunul mãriei-sale…” Dosofteiu.

538): „o. Eroi ce mai-nainte mult zgomot au fãcut. 178) Tot aici: e) r u º i n e adîncã. Nicolae din Braºov. ª-o-ntunecime adîncã din patru pãrþi m-a coprins…” b) c e a þ ã . adînc „enfoncé”. Mai mulþi cu mînile goale…” (G. ruºinea adãncâ! o. Alexandrescu.ADÎNC Aºa sînt: 1. XVII (Ms. 1673. rãutatea avuþiei! o. 108 b: „O. p î c l ã adîncã: Dosofteiu. Moº-Albu I.” (Gr. Sf. miscel.D. Ion Crisostom. Mã scoate din stîncã. Din umbrã adîncã…” d) o a s t e . Dumnedz㊠sfinte! tu mã scoate De poghošu de ape. n e g u r ã . 68 a: „Cãt le prisosšaºte de nu ne mãnîncâ. c e a t ã adîncã: „Iar a noastrã ceatã încã Vine înapoi adîncã. adecã groasã. Teodorescu. p. niºte ceaþã s-a întins. pop. f. M-rea Dealul) b) l a t u r e adîncã: Dosofteiu. îndesatã în Cuvîntul Sf. al Bis. Ne mânâ ca turma-n lature adîncã…” 2. 1673. tãcut. text din sec. Pann. tošu de gloate Ce-m vine la suflet. 3: „Mergînd astfel puþin încã. Poez. f. ºi de glodurš Cu pâcle adînce fãrã podurš…” c) u m b r ã adîncã: Balada Erculean: „Soþie de vrei. amara šubirea argintului! o. Tot cu puºti ºi cu pistoale. a) l ã c a º adînc: „Acolo au odihna. locaº adînc. adînc „épais”. a) î n t u n e c i m e adîncã: A.. De vrei sã mã iei. nesãtululŠ pântece!…” 309 .

care ºi adevãr seamãnã a fi. a) d u r e r e adîncã: Jarnik-Bîrsanu. adînc „impénétrable = très fin”. despre Alexandru Muruz: „Aceastã nedomirire avîndu-o ºi eu. aceºti adînci ºi isteþi. ºi foarte-s adânci gãndurile tale…” Balada Fata Cadiului: „Nici nu bei. am fãcut cercetare întrebînd pe oameni înþelepþi. v. în Acad. p. 4. 213): „se mãrirâ lucrurele tale. nici nu mãnînci. Prov. Bucovina I. 293: „Grecii aceºti mult cu minte. cum cã el fireºte nu au fost atîta supþire la minte ºi adînc la socotealã. dar avea darul bunãtãþii ºi al blîndeþelor…” c) g î n d adînc: Arsenie de la Bisericani. 1620. 8: „N-a dezlegat sacul încã. deaca se vãzu înãlþatŠ în ScaunŠ…” Beldiman. 3. Urmãri. Rom. Transilv. Dar sã vezi vorbã adîncã…” Tot aºa: º t i i n þ ã adîncã. adînc „impénétrable = très intime”. circa 1650 (Ms. 144: „Nici nu beu. f.ADÎNC În acelaºi mod se poate zice: neºtiinþã adîncã. a) î n þ e l e p c i u n e adîncã: Dosofteiu. nici nu mãnînc.. Cã mã bate-un gînd adînc…” d) v o r b ã adîncã: Pann. 392: „celŠ cu minte adãncâ RomanŠ.. Ce stai pe gînduri adînci?…” Marian. Doamne. 167 a: „Adînca ta-nþãlepcšune Nime nu va putša spune. Sturdzan. Tragod. puteai de la ei s-aºtepþi?…” Zilot. s o c o t e a l ã adîncã: Moxa. 45. p r o s t i e adîncã etc. III. 120: „ªi nici bea ºi nici mãnîncã De durerea cea adîncã…” 310 . p. 1673. î n v ã þ ã t u r ã adîncã ºi altele.. fapte de aceste. Cron. ci încã încovoia ºi spre oareºicare prostime.. ºi m-am înºtiinþat într-acestaºi chip. p. Omul fãrã minte-ntreagâ Nu va putša sã-nþãleagâ…” b) m i n t e .

s-a dezvoltat ºi la dînºii expresiunea: m e n t e a d u n c a „minte ascuþitã”. Rom. vechi adîncure. 179): „ºi se spãmãntarâ adãncurele de mulþimea sunetului apelor…” Dosofteiu. mai totdauna în legãturã cu noþiunea de „apã”. Che profonda ed a d u n c a ha la sua mente…” v. Mã dusei cu coasa-n luncã. ºi groaza lui topéºte mãgurile…” Arsenie de la Bisericani (ms. sã afundarâ într-adâncŠ ca pšatra…” Cantemir. 3. sã nu mâ înnšace volbura apeš nice sã mã soarbâ adâncul…” Întrebuinþarea cea mai deasã a cuvîntului este cu sensul general de „abis”. 295): „luciul mãrii. 222: „Mã dusei cu coasa-n deal. s. aºa cum se cîntã în Ardeal (Retegan. în cari „aduncus” coincidã cu „acutus”. profondeur.ADÎNC b) a m ã r ã c i u n e adîncã: Zilot. 1680. bãtr. excepþional: adînce). abîme. 4Adînc. 2. Cosii iarbã ºi amar. p. p. Acad.. în glosarele din sec. Cron. I. 70: „ªi cum sã nu fim toþi l-adînc-amãrãciune?…” c) j a l e adîncã: Jarnik-Bîrsanu.. Poez. p. p. fond. Ambele pluraluri: adîncuri ºi adînce la Dosofteiu. 1620. (ms.. 386: „cãzu o datâ o šarnâ prea geroasâ de îngheþâ marea pãnâ într-adãncŠ…” Cu sensul de „ocean”. Transilv. Aºa la Salvini. adãncul.n. 36): „…de lãcaºul stãtãtor despre uscat s-au pãrãsit ºi prin adîncurile apelor orbãcãnd…” Moxa. 1680.) etc.. nošanul…” În balada despre Napoleon cel Mare.. în acelaºi psalm LXVIII: „venišu într-adãncurile mãriš ºi volbura potopitu-m-au…” ºi apoi: „izbãvšaºte-mâ de carii nu mã pot vedša ºi de adâncile apelor. 190 a: „cu luciul acoperi pre înºiš. Ist. adîncuri.. 1689. Rom. A cui donò il figliuolo di Saturno. 33): 311 . ªi cosii jale adîncã!” La italieni „adunco” sau „adonco” a pãstrat sensul material cel restrîns al latinului „aduncus” = „curvatus”. ceva cu totul independinte sub raportul genezei logice de românul „minte adîncã”. 5 b: „vihorulŠ ºi vãntulŠ. Acad. „dentes adunci” (Ovid. prin noþiunea intermediarã de „ungues adunci” (Cicer.). f. XVII (Cuv. de a cãruša cãutare sacâ adâncurile. de unde însã. – 1Afund. ieroglif... în clasica traducere a Iliadei (1723): „Uno comandi ed uno il rege sia. f. pop.. 2ADÎNC (plur. Ioan din Vinþi. d.

41: „m-amŠ vãzutŠ aºa de •osŠ afundatŠ într-adîncimele adîncurilorŠ. adîncul inimei ºi al miºcãrilor ei: Pravila Moldov. carii au scos º-au arãtatŠ toate adãncurile cãrþilor ºi svaturile direpþilorŠ den limba cša mai supþire ºi mai ascuþitâ de toate limbile. în Col. II. Petru ºi Paul (Cod.380: „ºtiša filosofiša toatâ ºi adãncul scripturilor elineºti…” Eustratie logofãtul. Nicolae. 39: „…boiari ºi vitéji. profondément. p. – Adîncime. miscel. 403: „deaca auzirâ grecii.. 133: „dentru adãnculŠ inimii lui aratâ cumŠ sã aibâ prieteºugŠ…” Moxa. 1794). 28). bien avant. în loc de „a d î n c i bãtrîneþe”. quatern. XVII (Cod. Nic. Braºov. Sf. Pann. p. nice nâsipul mãriei. XVI. 172): „ºi mulþi elini fapt-au creºtini. Proverb: „Cine þi-a scos ochii? – Frate-meu. vieþui sfãntul lui D-dzãu anii cu dulce cinste ºi ajunse întru adãncul bãtrãnéþelorŠ ºi fu plin de zile…” v. 1632 (Bianu. carii la culmea fericirii lumeºti ajunsése. . al Bis. ms. 1646. p. Tr. Critil ºi Andronius (Iaºi. 3ADÎNC. III. aºa nu se poate afla adãncul scripturilorŠ…” Ibid. complètement. 454): „toþi voru înviša din morte diîn toate adãncurilša pãmãntului…” Legenda Ap. nice marginea lumiei.ADÎNC „Amãrîtul Bunãparte Stînd în adînc de departe…” Fãrã noþiunea de „apã”. 38: „Gîndul omului e iad ªi un adînc fãrã vad…” Samuil Clain. nice adâncul pãmântului. ms. 26): „…au fostŠ dascali desãvrãºitŠ. a d î n c u l învãþãturei ºi a tot ce se trage din ea: Moxa. 392: „dentru adãncul inimiei elŠ bãtea sã fie înpãratŠ…” Ibid. deîn pãntece fãrâ plodŠ nãscu pre IsaacŠ…” Legenda Sf. ce sã dzice eleneascã…” b) sub raportul moral. 1882. d. al Bis. cîtŠ am avutŠ fricã cã n-ošu mai eºi de acolo…” Cugetãri în oara morþii. 1784. numai ce suspina cãtrâ Dumnezeu dentru adãnculŠ inimiei lorŠ…” A. – D-aceea þi-a scos aºa adînc” 312 (A. ºi cum nu se potŠ numãra stélele ceršului. p.. p. 399: „cum nu poþi ajunge naltul ceršului. Sf. p. Pann. bãtr. p.. 1620. 650): „aceºtea petrecurâ adãncul a toatâ lumea ºi ca cu plugul semãnarâ credinþa…” De aci figurat: a) sub raportul intelectual. p. se poate zice: adîncul bãtrîneþelor: Coresi. ºi mai pre urmã au cãzut întru adîncul necazurilor…” În fine. din Braºov. 1620. pag. 5: „însuºŠ acesta AvraamŠ. miscel. Învãþãturi. adv. care este construcþiunea cea mai rãspînditã. Omiliar. II. Blaj. întru adãnculŠ bãtrânéþelor. 1Adînc. Prov. Nic. text din sec. circa 1550 (Cuv. 1580. p.. Reprezintã ca adverb toate sensurile adjectivului a d î n c . f.. l.

80: „Mîndruþa se geluia..: a) ca adverb: „o f t e z adînc”. 1577: „…cã mârirâ-se faptele tale. p. Alecu Vãcãrescu. privind jalnicele stãri…” v. p. (adîncat. foarte adãncarâ-se cugetele tale…” Dosofteiu. era neam de mazil. misc. aceeaºi asociaþiune de idei poate fi expresã româneºte prin adînc: ca adverb „profondément”. adînc din cãrþi ºtiea ºi deplin cãlugãr…” Fãrã nici o schimbare materialã. v. 75): „aceša abãturâ ºi. p. adîncare).). text din sec. verbul adîncare vine d-a dreptul din lat. de ex. adunco (-atus. 1680: „…precum sã mãrirâ lucrurile tale. în pustiuri nãvãlesc. -are): „a d u n c a n t u r quae ex diverso coacta faciunt anguli formam” (Paul. 1. 17: „Toþi aleargã. 45: „însuºi vãzîndu-ºi puterea minþii cã nu lucra adînc. Sibiiu. XVI (Cod.. 257. Tragod. Doamne. nu-i pãcat Sã mã vezi tot înfocat ªi dintr-adînc o f t î n d . descriind pe nemuritorul mitropolit Dosofteiu: „nu era om prost de felul lui. Cãci viaþa. vb. ms. 108: 313 . prea învãþat.. starea toatã. Coresi.. groapa adãîncãndŠ. se sfãtuia cu din miniºtrii sãi…” Neculcea. Risipirea Ierusalimului. Nicolae din Braºov. – 2Afund. ca substantiv „profondeur” ºi ca adjectiv „profond”. Pompiliu. slovineºte ºi alte. Bis.ADÎNC Zilot. enfoncer. Beldiman. Mînile la ceriu rãdicã. Diac. II. approfondir.2Adînc. În chinuiri petrecînd…?” c) ca adjectiv: „un adînc o f t a t ”. înalþã adînci o f t ã r i . Doamne. Din suflet adînc o f t a ªi din grai aºa grãia…” b) ca substantiv: „o f t e z dintr-adînc”. cer scãpare. în primejdie-o privesc. p. Letop. Mai vechi decît sinonimul a d î n c e s c ºi contimpuran adjectivului a d î n c = lat. sãparâ…” Barac. creuser. Cron. 46: „Suflet hain. aduncum. Plîng cu tînguire mare. foarte s-adâncarâ gândurile tale…” 4ADÎNC în contextul grec: sfÒdra ™baqÚnqhsan… Legenda S-tei Vineri. lãtineºte. Sf. multe limbi ºtiea: elineºte.

ca sã aleagâ partša pãcatelorŠ dentru adãîncarša valurilorŠ ºi sã nu petreacâ întru grija ceºtii lumi…” Mai în circulaþiune este participiul adîncat. e mult mai rãspînditã forma A d î n c a t a . ADÎNCA. n. adîncat exprimã noþiunea de „înfundat”.2Adîncat. 2) m ã adãnc: me attollo. întrebuinþat ca adjectiv sau chiar ca substantiv ºi perpetuat mai ales în nomenclatura topograficã. adîncãri). – 1. E mai cu seamã interesant reflexivul a s e adînca „se cabrer”. 1683. 77: „Era o cetate tare Iotapata. sinuo. 114 b: „ºi se ispiteascâ sfintele cãrþi. Adîncata. de exemplu la Dosofteiu. top. vb. foarte mare. tâmplele adâncate. Cu sabiia îl adîncã Mort în marea cea a d î n c ã …” Lexiconul Budan (p. de quelques localités. 1) se cheamã Adînca o pãdure ºi un sat în Dîmboviþa. 6): „adãnc. incurvo: einwärts biegen. Dupã Frunzescu (Dicþ. Opinc. f. Risipirea Ierusalimului. enfoncé. 1640. adînc corespunde pe deplin prototipului latin. – v. 1. Vasilie cel Mare: „lungãreþŠ la mšarele obrazuluš. p.2. inflecto. Supt un munte aºezatã ªi de munþi încun•uratã. 1. erigo: sich bäumen”. act. 122: „Stîrvurile aruncate În niºte vãi adîncate…”. Cu vãi foarte adîncate…” sau ib.. În ambele sensuri. ca la Barac. passé d’ a d î n c : creusé. Care-l vãd ei cã din apã Cu notul cã mai sã scapã. ghen. Synax. În cele mai multe cazuri. Ca nume propriu topic.. – Adîncata. 1ADÎNCÀT. part. 314 . 4Adînc.. fie înfundãtura mare. pentru care limba românã nu posedã decît pe perifrasticul: a se rãdica în douã picioare. f. p. v. – Adînciturã. despre St.: 1) covãi în lãuntru: adunco.ADÎNC „Le rãstoarnã corabiia ªi îi tae cu sabiia. n-au început. s. ADÎNCÀRE (plur. -Ã. 133). Infinitivul funcþionînd ca substantiv: Pravila Munteneascã.. -are. -cat. pr. atît sînt dã adîncate…” (Jipescu. krümmen. v. approfondi. puþintel tunsŠ…” În graiul þãranului din Prahova: „…gîndurili fãmei[i] ºi marea n-au sfîrºit.3Adînc. fie înfundãtura oricît de micã.

pr. enfoncement. Se întrebuinþeazã nu o datã la Coresi. 4Adînc..). Aºa sînt.. p. – 2Adîncat. cum vãzurã. 1577. Corodeºtii). petit enfoncement. c. bunãoarã în psalmul LXVIII: 1550: „…întinašu-me în tinã adãncatã ºi nu e stare…” „…izbãvéºte-me de uriþii miei ºi de ape adãîncate…” 1577: „…întinai-mâ în tinâ adãncatã ºi nu e stare…” „…izbãvéºte-mâ de urâþii miei ºi de adãncate ape…” În aceleaºi texturi e nu mai puþin des substantivul a d î n c a t . Bãdescu. pe care merge un pãrîu din ploaie sau izvor…” (P. cîte unul în Dorohoi. adîncat trece deja la acela de „fãrã fund”. 182: „ºi-i adãpâ pri-nºi ca în neºte ape multe adãncate = ape multe f ã r ã d e f u n d Š …” Cuvîntul e des în Psaltirea ªcheianã. Arsenie de la Bisericani. 52: „Ci ei întîi cãzurã În mare adîncat. 4Adînc. Tutova. Dolj. Cron. p. Acad. în Argeº ºi-n Teleorman. p. dupã dicþionarul topografic al lui Frunzescu (p. – 1. adîncate).n.) – un sãtuleþ Adîncata ºi o pãdure Adîncata. ºi-n Psaltirea ªcheianã. 1). LXIV) sau: „venišu întru adãncatele mãriei…” Zilot. creux en général. ca ºi-n a lui Coresi din 1577. chose très enfoncée.. – Adîncata. v. s.. Rom. circa 1550 (ms. Iorgulescu (Dicþ. circa 1550 (ms. Filiaº). 2ADÎNCÀT (plur. – 1Adîncat. de plusieurs localités. – Adîncime. adîncãturi). – Într-adîncat. datorit – fireºte – poziþiunii lor într-o vale sau într-o înfundãturã. Cumpãtul îºi perdurã ªi toþi ne-am înecat!…” v. „Vale numeºte poporul o adîncãturã oarecare în pãmînt. s. douã în Dolj.). Rom. top. ADÎNCÀTA. 4Adînc. c..2Adîncat. Acad. – Adîncata.. ADÎNCÃTÙRà (plur. ms.. Ceilalþi iar. – Adînciturã.ADÎNCÃTURà Aci. v. de la sensul de „înfundãturã mare”. Rom.f. unul în Prahova. În Buzãu – dupã B. O mulþime de localitãþi din România poartã acest nume. 88): „cela ce adunâ ca-n neºte foi apele mãrii ºi le-au pus întru vistšare adãncate = f ã r â d e f u n d Š …” Id. satele numite Adîncata: unul în Dîmboviþa. n.. de exemplu: „turburã adâncatulŠ mãriei” (ps. „Pe aci vale se cheamã o adîncãturã strînsã între douã dealuri…” (I. Acad. circa 1650 (ms. 315 . – Adînca. Georgiu...

Sinonim cu a d î n c . Astfel un a d î n c sau o a d î n c ã t u r ã poate sã aibã nu numai o singurã... 111: „De-i vedea cã stã pe apã. ci din participiul a d î n c a t prin sufixul . p. sau rezultatul imediat al acestei acþiuni. – Adînciturã. ci mai multe adîncimi în diferite direcþiuni. parc-ãi vrea sã ºtii cine odihneºte sub pãmîntul încãrcat cu ºtevie. uneori cîte douã-trei în acelaºi cuib. – -urã. cu deosebire cã a d î n c este ceva foarte profund. Formaþiune posterioarã. adunco. Costache Negruzzi. – Adîncime. vb. ADÎNCÈSC (adîncit. Plînge ºi te tînguieºte!…” Donici. care moºteneºte funcþiunea vechiului a d î n c = lat. fãrã a se avea în vedere mãsura. De-i vedea cã s-adînceºte. p. Nu-mi trage nici o nãdejde.urã. sau chiar fãrã mãsurã. – 2Melc. enfoncer. Pseudokyn. Opinc. în descrierea turnului din Tîrgu-Ocnei (Scrisoarea XXVIII): „te cobori pe o scãriþã dreaptã ºi îngustã. umbrite de viºini ºi de pruni. gonindu-l puþin cîte puþin din grai. a d î n c ã t u r ã e ceva puþin profund. într-o închisoare 316 subpãmînteanã fãrã luminã. fãrã aer ºi de o adîncime grozavã…” . – Adîncit. Critil ºi Andronius. ºi ochii i ies cît pumnu afarã dîn adîncãturi…” Cuvîntul e format nu din a d î n c . Fie-þi inimioara-ntreagã. putredã acum de vechime. adîncime este profundul mãsurat sau mãsura profundului. ªtefãnescu). Jarnik-Bîrsan. Sultãnica. 1794. – Adînciturã.ADÎNCÃTURà Pînã ºi orbita ochiului se poate zice adîncãturã. adîncimi). vezi cruci de peatrã ºi de lemn. se poate mãsura. p. fie cît de mare. Jipescu. ADÎNCÌME (plur. 41: „aºa de •osŠ afundatŠ într-adîncimele a d î n c u r i l o r Š …” Odobescu.2Adîncat. profondeur.. l. a scurma etc. cu urzici ºi pelin…” v.. v. Te adînceºti în gînduri. adîncire). creuser. Rîul ºi heleºteul: „Deºãrtãciunile lumeºti eu le urãsc ªi în filosofie prin somn mã adîncesc…” De la Vrancea (B.. 4Adînc. cu a d î n c a r e sau a d î n c i r e ºi cu a d î n c ã t u r ã . 133: „îl învîrteºte ºi îl suceºte ºi-l întoarce pînã scoate limba. épaisseur. a d î n c a r e sau a d î n c i r e este acþiunea de a sãpa. s.f. p. 214: „În curtea bisericilor vechi. 34: „…echo îi rãspunde de prin toate adîncimile codrului trezit…” O adîncime. Transilv.

f. aci darã va fi locul cel 317 . cu atîta se iuþesc. – Adîncãturã. Cine sã se-mpotriveascã? cãci. ADÎNCITÙRà (plur. adîncituri). ADÎNCÌT. part. v. ADÎNCÌRE. Adîncesc. Sinonim cu a d î n c ã t u r ã . Aceastã formã mai nouã s-a substituit din ce în ce mai mult vechiului a d î n c a t . un cîine iubit. XXl: „adâncimša pre adâncime chšamâ…” Ps. sãracii.ADÎNCITURà Aci ar fi fost o greºealã de a zice: „un a d î n c ”. ameþiþi Fiind toþi în aºternuturi ºi întru somn adînciþi…” v.. pe care tinde a-l înlocui în grai. Adîncesc. v. acolo unde Silvestru e mai corect: 1680: Ps. XXXV: „gšudecãrile tale adãncime multâ…” Ps. Fiindcã. v. Singura-i avere. – Adînciturã. 1Adînc. ªi cu cît privesc folosul. adînciturã ne apare ca ultimul descendinte din tulpina latinã a d u n c o . -Ã. omoarã. atît în ordinea alfabeticã precum ºi-n cea cronologicã. ca „nãlþime” din „nalt”.. ªedea lîngã dînsul. Adîncãturã.. – v. Alexandrescu: „Singurul tovar㺠de nenorocire. Adîncit în reverie ºi cu lacrimi pe obraz…” Beldiman. creux en général. ºi-n mare mîhnire Pãrea adîncit…” Costachi Negruzzi. passé d’ a d î n c e s c . Tragod. pradã. Mitropolitul Dosofteiu însã întrebuinþeazã foarte des adîncime în loc de a d î n c . 125: „Jãcuesc. -OARE. Melancolia: „Cîte ori a zilei razã îl gãseºte încã treaz. Gr.. adj. „lãrgime” din „larg” etc. petit enfoncement. s. mãrfurile împãrþesc. ADÎNCITÒR. LXXVII: „š-au adãpatu-š ca-ntru adâncime multâ…” 1651: „…gšudecãrile tale a d ã n c u mare…” „…a d ã n c Š pre a d ã n c Š chišamâ…” „…adãpâ pre eš ca den a d ã n c u r i mari…” Adîncime s-a format prin sufixul -ime din adjectivul a d î n c . „approfondissant” (Cihac).

uncus. ADÎNCÙÞ. În macedo-româna. al Bis. I. adecã din cinci elemente constitutive. fãrã a mai numãra ca al ºeaselea pe articlul feminin din „dou-a”: Dosofteiu. adv. 130). De aci. Sã mai adãugãm cã grupul final -nc era o nazalã guturalã. Obedenaru (Dicþ. Dimitrie. Rom. p.5. Omiliar. se explicã forma românã adînc în loc de adunc. Unters. miscel. aug. um „recourbé” = gr. 71). p. Ôgkoj. XVII (Cod. ankas = litv. pour la deuxième fois. ca un rest din latinitatea vulgarã. Chiar lãtineºte originalul a. f. ziserâ lui: dã slavâ lu Dumnezeu…” Legenda Sf. Curtius.: uncus. a. de unde vine cã în vechile texturi cuvîntul se scrie foarte des prin ÷ sau chiar ã÷: adã÷ku.).. ADOÀRA.. fiind înlocuit prin „ahundos” (= afundos). cimentate într-un singur adverb ºi întãrite prin emfaticul -a (v. rostindu-se ca grecul gk sau ca franþuzeºte în „manque”. -Ã. Din istriano-româna el a despãrut de asemenea. -a. quatern. XII.era conservat în arhaismul a n c u s „qui aduncum brachium habet” (cfr. pe cînd nazala dentalã se exprimã totdauna prin i. Etym. 1580. ms. întrebuinþîndu-se în locu-i: „profundãit” (Miklos. Paremiar. din cele trei cuvinte: a d o u a o a r ã . 5A). elegantã ºi foarte poporanã. ms. 1683. 121): „de tot amãruntulŠ înnaintea tuturora spunea cumu i se-au arãtat sfãntul ºi î n t ã i ºi adoara…” Cu prepoziþiunea d e : dèdáwra = de + a + doua + oarã + a. anka etc.. secondement. în Acad.ADÎNCITURÃ mai potrivit de a da în conspect întreaga familie nãscutã pe tãrîmul românesc din prototipul strãbun: aduncoaduncus. adînc nu mai existã. 6. Ñgkèn = sanscr. adv. dupã Dr.. text din sec. -um adînc. Nicolae din Braºov. -ã subst. -i „crampon”. 5: „strigarâ amu adoara (adoara) omului ce-au fostŠ orbŠ. ADÀORA.era compus din prepoziþiunea a d ºi din tulpina nominalã u n c o . Griech. „un peu profond” (Cihac). Coresi. adînc adînc A adîncime adîncesc adîncãturã adîncit adînciturã Latinul a d u n c o . 53 b: 318 A adunco – aduncatum – aduncare adînc – adîncat – adîncare . Sf. O contracþiune veche. adj.

adurmire). butãºit. Pe masã capul punea ªi în grabã adurmea…” 319 . ochii-ºi închise ºi nu se mai deºteptã…” Doina haiduceascã: „Sã deie ploaie cu soare Ce îndeamnã la culcare. „A începe a dormi. v. Într-un alt loc noi am vorbit deja despre o interesantã fuziune a acestui adverb adoara sau adaora cu verbul a d a u g în gura þãranilor din Moldova.) A. pop.M. Fãgãraº. Sã adoarmã stevarii. a d o c c h i a m e n t o . care abia a adormit. adecã cercuitul. vb. sapã de vie. Sibiu.2. adecã a l d o i l e a … ” (N. jouer de la prunelle. ca tranzitiv. Glîmbocel). com. I. Iutza. XlX. faire signe des yeux. adochire). v. Adormi. cercuit. III. Vocab. 7: „…ºi sã-ntoarsâ îngerulŠ Domnuluš deadaora de l-au deºteptatŠ ºi š-au dzâsu-š…” „…et revertit angelus Domini s e c u n d o . a cãdea în somn. fig. dupã aceea vine legatul viþei pre pari.. cã deºteptaþi pe amic. et tetigit eum. apoi urmeazã sãpatul î n t î i ºi a d o u a o a r ã .. 19).. plevilã î n t î i ºi dadoara. apoi ascuþindu-se parii se împlîntã din nou în pãmînt lîngã viþe. Pann. ceea ce de popor se zice: adoara…” (Învãþãtor G. – Doi. „A adochi. adurmit. s’assoupir. endormir. com. a face semn cu ochiul” (Costinescu. – Ochesc. 314) Pompiliu. ADOCHÈSC (adochit. adormire.ADORM Regn. iar viþele se scoalã în sus. vb. îngropat. A-ochi. Vasilescu. Sã le fur armãsarii…” (Alex. a face sã doarmã: nu poþi adormi copilul? figurat. a perde conºtiinþa de sine: nu vorbiþi. Transilv. a repausa. – Adauzã. – Deochi. II. Prov. Voila). Macedo-româneºte se zice d e -adaŠora (M. „Lucrarea viei se cheamã: tãiat. Cuvîntul sã fie oare poporan? Italieneºte: a d o c c h i a r e . Cruºova). 90: „Abia pîn-aci el zise ºi ostenind încetã. Muscel. mourir. Poez. arãcit. Dobrin. 22: „ªi deodatã ameþea. Adaog. et dixit ei…” În graiul þãrãnesc de astãzi: „…(La lucrarea viei) primãvara se iau parii de pre viþe. a muri: amicul nostru a adormit î n t r u D o m n u l ” (L. ADÒRM (adormit. s’en dormir.

ADORM Moxa. adormea în mîini cu ea…” 320 . Dosofteiu. ps. dar încã nu d o a r m e deplin.. deosebirea între adorm ºi a þ i p e s c e atît de micã. I. Pann. un fel de cãdere în nesimþire. ce feréºte Israilii…” Un al doilea sinonim e p i r o t e s c . circa 1650 (ms. S o m n adînc cã adormea…” (Ibid. devenind nemiºcat ºi încetînd de a simþi ceea ce se petrece în giuru-i. nevoiaº. de exemplu: La A. ceea ce se poate exprime ºi prin adormire. Teodorescu. Dicþ. S-a-ntîmplat în ei sã fie ºi un leneº. dar arãtînd o treaptã ceva posterioarã: cel ce a þ i p e º t e începe a adormi. nece adurmi.. ms. Rom. Obedenaru. 1620. 665) sau: „Iar unde lungit cãdea Acolo somnu-l fura. 353: „…se luarâ a bša ºi a mãnca ºi a juca pãnâ înnoptâ. Macedo-româneºte se zice mai puþin poetic: mã l u o s o m n u l . Raportul între a þ i p e s c ºi adorm este ca greceºte între: nust£zw sau koim£w ºi Øpnèssw. Poez. 1577. p. mã b ã g a i s ã d o r m (Dr. Arsenie de la Bisericani. Iatâ nu va adormi nici va a þ i p i cela ce feréºte israilténii…” „…mhd n u s t £ x h Ð ful£sswn se. 1651: „eu mâ c u l c a š u ºi d o r m i š u …” E rãu intervertit la Coresi. încît confuziunea e scuzabilã.D. Care de-l punea la sapã. în Acad.).. pop. Mîna la obraz punea ªi greu s o m n cã adormea…” (G. fãrã culcare. ps. 673) Aci ne apare sinonimul cel mai metaforic al adormirii: mã f u r ã s o m n u l . p. CXX: „ºi sã nu d u r m i t é z e celŠ ce feréºte tine: adecâ nu d u r m i t e a z â . Rom.. Adorm e sinonim cu a þ i p e s c . 104: „Puind pe sãteni la clacã oarecare arendaº.. ºi adurmirâ d e g r e Š …” Poporului îi place pleonasticul adorm s o m n : „Cotul pe masã trîntea. Acad. 282): „…nici ca sã adormâ cela ce te feréºte. 'IdoÝ n u s t £ x e i oÙd Ø p n è s e i Ð ful£sswn tÕn 'Isra»l…” Acelaºi pasagiu la Coresi. dar cu aparinþa somnului. Prov. cel ce adoarme a þ i p i s e deja. 1680. 1577: „eu adurmišu ºi a þ i p i š u …” Cu toate acestea. III: „…eŠ a þ i p i š u ºi adormišu…” „…™gw ™ k o i m » q h n kaˆ Ûpnwsa…” La Silvestru.

venind oarecum pe nesimþite. p. f. Într-un sens figurat. rareori patologicã. 126) Gr. Silvestru. visam fericirea în braþele ce erau sã mã vîndã…” De aci adorm se aplicã foarte des la m o a r t e . Un al treilea sinonim e a r o m e s c . mai ales cînd ea este liniºtitã. Scrisoarea VII: „…de multe ori în bisericã li se întîmpla sã adoarmã ºi sã horaiascã cînd era mai frumos…” De aci ocara: adormitule! cînd e vorba de cineva fãrã spor la lucru. este în principiu un fenomen curat fiziologic.. care însã – precum vom vedea la locul sãu – implicã totdauna un început de vis sau de iluziune opticã. Moxa. o copilã adoarme d o r u l pentru iubitul sãu: „Dorul lui e mare domn. II: „fiinþã ticãloasã ce sînt! adormeam p e n ã d e j d e a fãgãduinþelor lui. Un ceas e…: „A! dacã-n astã lume ceva putea fi-n stare S-a l i n e . Alexandrescu. pe cînd adormire. de boalã. Între adorm ºi p i r o t e s c existã totuºi o deosebire: cineva p i r o t e º t e numai de slãbiciune. lui i fu moartea ca unŠ somnŠ de adurmire…” Dosofteiu. ps. de o patimã cronicã. 1620. unde greceºte: m» pote Ø p n è s w e„j q£naton” 321 . a moºmoli. de care poate sã se vindece. Vocabularul lui Costinescu (I. 6 a: 7 „I arã eu cu pace bunâ Voš adormi de preunâ. o grijã. Seara cînd îi vine somn Trebuie sã i-l adorm. Negruzzi. 19 b: „Sã nu adorm în somnul de a dóa moarte…” Dosofteiu. a nu cãuta cu îngrijire de un lucru”. adorm e sinonim ºi cu a l i n : a adormi o durere.ADORM Costachi Negruzzi. 1673. Într-o doinã din Transilvania. 1680. 15) aduce cu acelaºi sens: „a adormi p e t ã c i u n i . Dimineaþa sã-l trezesc. alãturîndu-l cu locuþiunea francezã: „s’endormir sur le rôti”. O alergare de cai. o suferinþã. XII: „ca nu cãndva sã adorm întru moarte…”. p. ªi cînd din lume mi-š duce Mã veš odihni cu dulce…” sau ibid. de un om care adoarme î n p i c i o a r e . 1651: „ca sã nu adormu în moarte…”. Coresi. 362: „pentru cã era bunŠ ºi milostivŠ. o temere. Peste zi sã-l giugiulesc…” (Jarnik-Bîrsanu. f. 1577: „sã nu cãndŠ-va adormu în moarte…”. sã adoarmã un chin sfîºiitor…” Cost.

– Dorm.M i c ã . Negruzzi. Moº Albu I. în antitezã cu S î n t ã M a r i a . Nici n-au fost ghizduri sau lemne de care sã mã lovesc. v. cã va veni fišulŠ tâu de va lua sufletul tãu…” Termen curat poporan pentru aceastã sãrbãtoare este: S î n t ã M a r i a M a r e . Varatic. Oratoriu. 1620. II. sã nu mã mai pomenesc…” Lãtineºte a d d o r m i r e era o vorbã mai mult poporanã în loc de clasicul „obdormire”. de s’endormir. „MariaM a r e ”. adecã ziua naºterii Preacuratei fecioare.: la fête de l’Assomption de la Ste-Vierge. 104 b: „…mérse arhanghel Gavriil cu stlãparšu de finicŠ în mãnâ ºi dzise: sã ºtii. (Melchisedec. provenþal ºi vechi spaniol a d o r m i r . passim). ci un puþ nãsipos. l’infinitif substantivé d’a d o r m . 4: „Noroc cã nu fuse apã. mãnãstirile Barnoski (Iaºi). 346: „adurmi AdamŠ somnul celŠ amarŠ. Adorm. A. din Botoºani. – Aþipesc. începãtura cãderiei…” O aplicaþiune de tot poporanã a adormirii cãtrã moarte este: „a adormi somnul tatei”. t. Varlam. fiind una din sãrbãtorile creºtine cele mai importante. Cã adormeam s o m n u l t a t i [ i ] . Existã ºi-n vechea francezã. 1643. 1 ADORMÌRE .ADORM Cost. de la 8 septembre. „Maria-M i c ã ”. îi sînt închinate o mulþime de mãnãstiri ºi biserici în România: mãnãstirea din Cîmpulung. Tismana. Cotrocenii. Fiindcã în acest interval de trei sãptãmîni foarte rar se întîmplã sã cazã bruma. pre cel care lumea nu-l încãpea… Sãracul însã. adormiri). poporul din Banat zice în ironie: „de la Sînta-Maria-Mare pînã la Sînta-Maria-Micã dacã nu cade bruma. se împut jidovii” (Mangiucã. Vechi italian a d d o r m i r e . p. cã de astãdzi a treša dzi te veri muta de pre pãmãntu în ceršu. – Picotesc. din Bîrlad. – v. privindu-o ca o odihnã dupã o zi de muncã. adoarme în liniºte…” Numai excepþional se aplicã adormire la o moarte care nu e tocmai liniºtitã: Moxa. mãria-ta a lui Dumnedzãu Nâscâtoare. sec. dar numai reflexiv: „Il faisoit elz doner bevrajes por loquel il s ’ a d o r m o i t matin…” (Godefroy). action d’endormir. Pann. 1882) […] Adormirea Preacuratei. – Dormitez. Se zice: „Adormirea Preacuratei fecioare”. Sãrindar etc. „Adormirea Precistei”. de la 15 august. Calendar. 2ADORMÌRE. a d u r m i r (Cihac). Þigãneºtii ºi altele. f. din 322 Argeº. la moarte. – Adormitez. mare sãrbãtoare sau „sãrbãtoare împãrãteascã”. catedralele din Buzãu. Bistriþa din Moldova ºi Bistriþa din Oltenia. – Pirotesc… (plur. La naºtere. dar puteam sã mã înec. Adormit. de théol. Scrisoarea XI: „Moartea! Numele ei înfioreazã pre cel bogat. „Adormirea Maicei Domnului”. Sãpat neisprãvit încã. deci te gãtšadzâ pre sine ºi tocméºte céle ce-s de moarte ºi aºtaptâ Adormirša ta. – Aromesc.

fig. numai inima mea era turburatã…” O caracteristicã a femeii la I. – 1Adormit. VII. greceºte „Ko…mhsij”. c. s. Omiliar. 1587. „netrebnic”. mântuitŠ va fi. – Maria. passé d’a d o r m : endormi. L i n i º t e a domnea pretutindeni. Dormire). Italieneºte se zice cu acelaºi sens: a d d o r m e n t a t o ºi chiar a d d o r m e n t a t i s s i m o . Ce om adormit! adecã fãrã vivacitate” (L. mort. CXVIII: „…adurmitâ sufletulŠ mieu de tristŠ. „Adormit. apucat de somn. passé d’ a d o r m pris substantivement. s’endormir lentement. Izvodesc lucruri mai negîndite…” Una din înjurãturile poporane de despreþ este: „adormitule!” sinonim cu „trîndav”. quatern. Zãrneºti). confirma me in verbis tuis…” 2ADORMÌT. Adorm. Adormitez. ei le pãrea cã de adurmitulŠ somnului grãiša…” v. de va durmi. Dumnedzãu. Adorm. Adorm. în dialectul sicilian: a d d o r m i s c i u t u . ps. a d d o r m i s c i u t i s s i m u (Traina). zise Isus de moartea lui. ce mergŠ sã deºteptŠ elŠ. Coresi. 1580. O alergare de cai III: „Vedeam oraºul adormit desfãºurîndu-se sub mine ca o mare umbrã. ADURMITÈZ (adormitat. 279: „Te plîngi d-o micã înºelãciune! La femei asta nu e minune. ADORMITÀRE v.n.). endormir lentement. décédé. ªtefãnescu. 2: „…grãi lor: LazarŠ soþul nostru au a d u r m i t Š . Dar ºi-n latinitatea medievalã se zicea D o r m i t i o : „in loco ipso usque ad D o r m i t i o n e m M a r i a e hospitari” (Du Cange. vb. Negruzzi. 17 b: „cerceteadzã-ne. ADORMITÀT A ADORMITÈZ. adormitare). p. f. -Ã. ºi pomenšaºte pre toþ adormiþiš pre nedšajdša de všaþa venicâ ºi rãpaosã-š…” Cost. assoupi.. Eu ºtiu cã ele. M. mort. tranquille. part. 1673. Dosofteiu. ADURMÌT. paralelã simplului d o r m i t e z „sommeiller” din d o r m . part. „leneº”. v.ADORMITEZ Slavoneºte aceastã sãrbãtoare se cheamã „Uspenie”. Buzãu. dar mai ales cu „c ã s c ã u n d ” (I. – Maica-Domnului. repausat. 1ADORMÌT.. Coresi. ambele cuvinte însemnînd „Adormire”. v. Liturgiar. commencer à sommeiller. ziserâ ucenicii lui: Doamne. paresseux. învrãtoºâ-mâ în cuvintele tale…” „… d o r m i t a v i t anima mea prae 323 taedio. ºi adormite. v. . Vãcãrescu. Formaþiune frecuentativã din a d o r m . p.

ºi: „d o r m i t a r â ceša ce încãlecarâ”. Se întrebuinþeazã numai la plural. schlummern. Sînzian. Aceastã floare se strînge sau se închide dupã apusul soarelui. Ipomaea variabilis. somnus lenis.n o c h e s . Nemþeºte se cheamã de asemenea în unele provincii: T a g e . Cu primul sens. Convolvulus. adecã ºi mai aproape de contextul latin. s.s c h l a f .. assoupissant.N a c h t (Nemnich. S i e b e n . r o c h i þ a r î n d u n e l e i etc. Sinonim cu d e d i þ e i . . dintre cari cel mai elegant este termenul moldovenesc: b u n ã . f..p a º t e l u i etc. v. cu cît Coresi traducea din paleoslavica ºi nu ºtia de loc lãtineºte. Aceastã plantã agãþãtoare. Ipomaea). Liseron. adormitez sau adormit. 5: „adormitare.: 1. cîntec adormitor. Se mai zice: o i þ ã . Bud. – Dormitez. Dr. Adorm. adecã „i a r b ã s o m n ” (Gubernatis. Anemone pulsatilla. Tr. obdormito. Adorm. v o l b u r ã . 2. întãréºte-mâ pre mine dupã cuvãntul tãu…” O corelaþiune perfectã între a d o r m = lat.ADORMITEZ Tot aceea la Ioan din Vinþi.t r a v a . cunoaºtem cuvîntul la românii de lîngã Nistru (Dubassari. 291). 1689. ADORMIÞEÀ (plur. Ab increpatione tua. (cfr. de bot. 1855). în toate sensurile cuvîntului: buruianã adormitoare.f. et nihil invenerunt omnes viri divitiarum manibus suis. De zapréºtenia ta. La Dosofteiu. Deus Jacob. poveºti adormitoare. 227).. p. Brîndzã.. Adormiþele „Anemone”. -OARE. d o r m i t a v e r u n t qui ascenderunt equos…” Paralelismul e cu atît mai instructiv. ADORMITÒR. adormiþele). Myth. 94 b. adurmitarâ încãlecãndŠ cai…” „D o r m i e r u n t somnum suum. 1. sînt forme fãrã ad: „d o r m i r â somnul sãu”. zeulŠ lu IacovŠ. un frumos deminutiv de la a d o r m i t ã : „les petites endormies”. 1882.d i m i n e a þ ã . (Nemnich. Haþeg). podoabã a gardurilor. Tot aºa ruºii îi zic: S o n . endormant. Însuºirea aceluia care a d o a r m e . Fiecare din aceste numiri îºi are o regiune unde se aude ºi o explicaþiune prin paraleluri strãine. ºi nu aflarâ nemicâ toþi bãrbaþi cu mâinile sale.s c h l ä f e r c h e n . a balcoanelor. t. Adormiþele „Ipomaea”.k r a u t etc. de unde spaniolii au ºi numit una din varietãþile sale: B u e n o s .v î n t u l u i . ca ºi cînd ar a d o r m i . das Schlummern. nemþeºte 324 G u t e . S c h l a f . Basarabeanul adormiþele ar merita de a se generaliza. a teraþelor. de unde-i vine însuºi numele. ( a d ) d o r m i o ºi adormitez = lat. v. Anemone). 2. des plantes I. dimineaþa îºi deschide florile ºi le strînge la apropiarea nopþii. Col. soporifique. l. Lex. Sinonim cu z o r e l e . v. f l o a r e a .. 102 a: „…adormitâ sufletul mieu de întristare. Pulsatille. f l o a r e a . obdormisco. v. adj. 1680. cu sensul al doilea circuleazã în pãrþile unde Transilvania se învecineazã cu Banatul (N. ( a d ) d o r m i t o ne întimpinã la Coresi în psalmul LXXV: „A d u r m i r â somnulŠ sãu. einschlummern”.

l. fie aceasta o vietate. nu se pot traduce lãtineºte prin singurul a d d u c o . p.. – Volburã. Psaltire. – Albastru. În compusul aduc. De aci: aduc un om. într-o apropiare materialã sau numai idealã de vorbitor. p. I. aduc boalã. aduc sãrãcie. pre ceša ce aducŠ rodâ ºi facŠ lucrurš bune în svintele tale besšariŠ ºi-º aducŠ-a m i n t e de miºeš…” Diferitele accepþiuni ale lui aduc. Drag. III. Derivat din latinul a d d u c o (= ad + duco). 1680. f. 187. Tr. vb. lãsînd la o parte pe aduc-a m i n t e . 7: „zic cã au poroncit Împãratul sã-i aducã pre Dabija Vornicul. – Dediþel. XLIV: „Aduce-sã-vorŠ înpãratuluš feoriþe dupã dânsa. aduc veste etc. – v. circa 1670 (Col. Doamne. Letop. aduc pace. sã-l vazã în ce chip este. apporter.. un ce care se afla mai-nainte la o depãrtare relativã sau nu se afla de loc.): 325 . a) Despre vietãþi: I. – Drept. A-DREAPTA v. aduc somn. span. aduc lipsã. Adorm. ca ºi italianul a d d u r r e . ci ºi prin „adfero”. numai cãþi era de trebuinþã curþei sale…” Nicolae Muste. faire souvenir. 11A. prišatinile eš aduce-sã-vor þie. aduc mãrturie. 1700 (ms. Rom. p. a d u c î n a c c e p þ i u n i l e o r d i n a r e . aduc ruºine. aduc exprimã acþiunea de a da cuiva sau de a pune undeva. a d d u c i r . 421): „Aduc. – Zorele… A-DRAG. III. proximae ejus a f f e r e n t u r tibi. zice cã Vodã Grigorie Ghica (1764) „greci n-adusãse mulþi. sau chiar o simplã cugetare. ps. Canta. De aceea ambele cuvinte: simplul aduc ºi compusul aduca m i n t e se pot întrebuinþa în aceeaºi frazã. – 12A. amener. Dicþionar ms. A-DREPT A 1ADÙC (adus. aduc un cal. – Adus. aduce-sã-vor în veseliš ºi-n bucurie…” „A f f e r e n t u r regi virgines post eam. de ex. ori un lucru sau fenomen. 18 a: „Pomenšaºte. 1. Adfero. Acad. sensul de „amintire” se datoreºte elementului celui adaos: a d m e n t e m . produire. ori o situaþiune.ADUC v. causer. Letop. ºi l-au adus de l-au vãzut…” Dosofteiu. 1883. la Dosofteiu. Adduco. – 2Oiþã. aducere). aduc o trãsurã. fãrã a produce efectul unei repetiþiuni.. Adductus. o vorbã de aiuri ºi din alte timpuri. ºi altele asemeni. aduc supãrare. Liturgiar. Allatus”.. a f f e r e n t u r in laetitia et exultatione…” Acelaºi pasagiu la Corbea.. aduc fîn. 1673. – Floarea-vîntului. aduc roadã. vechi francez a d u i r e etc. faire venir.a m i n t e . – Floarea-paºtelui. aduc aminte: rappeler. dar tot aºa: aduc pagubã. aduc nenorocire. bãnãþean. faire parvenir. 2. – Bunã-dimineaþã.

de ce mã-ntrebi? Unde eu mã duc. în Arh. Cum eºti tu. Întru bisérecã sã vor aduce Înpãratului cu cîntec dulce…” Constantin Brîncovan. mãi jupîneasã!…” (Jarnik-Bîrsanu. 1646. Tot þie þi-aduc. ms. Acasã dacã m-aduse 326 . 10: „cãnd va mérge neºtine sã-ºŠ aducâ niºte dobitocŠ den cãmpŠ…” Tot aci vine aduc în privinþa lucrurilor considerate ca persoane. 73): „ºi am judecat cum sã aducã Mihašu cu frate-sãu Dumitraºco oameni buni mãrturii de acolo dinprejurul locului…” Doina din Transilvania: „Zice taica sã mã-nsor. 428) Pravila Moldov.. – Masa”. de exemplu: Ce este „fedeleºul”? „Urduc. Burduc. Darã mama nu mã lasã Sã-i aduc leneºã-n casã. S-aduc mamei ajutor. p.. 1694 (Cond.” Apoi într-o mulþime de ghicitori locuþiunea „acasã m-aduse” se repetã într-un mod stereotip. ºi între doniþa. În pãdure crescui. în care ferbe apa.” Un dialog între „cãldarea. groaso.. Aºa: „În pãdure crescui. und’te duci? — Arso-n fund. menitã a cãra apã”: „— Scurto. Stat. ceea ce ne întimpinã mai ales în ghicitori poporane. „În pãdure nãscui.ADUC „Aduce-se-vor în veselie ªi se vor închiina cu bucurie. p. De barbã l-aduc. De barbã îl duc.. În pãdure nãscui. Acasã dacã m-aduse Horã-mprejuru-mi se puse.

În pãdure crescui. Cercei grei îmi puse. 67: „Aleargã la apã. – Pragul.ADUC Vãtaf de curte mã puse. Acasã dacã m-aduse Curva satului mã puse.” „În pãdure nãscui. Prov. – Baniþa. În pãdure crescui. 7: „Adus-au moldovenii care încãrcate de borfe ºi de fer…” Cost. Seara vii. Tu le mãnînci!…” (Jarnik-Bîrsanu.” „În pãdure nãscui. III. seara te duci ªi nimica nu-mi aduci Fãrã sînul plin de nuci.” b) Despre lucruri ºi fenomene: Pann. Letop. Tu le-aduci. II. – Cobiliþa. Muza I. Doina din Transilvania: „Bãdiþã cu buze dulci. aduce pe loc ªi de mãmãligã pune vas la foc…” N. 69: „Sau precum viþa de vie. p. Acasã dacã m-aduserã Vãtaf mare mã puserã. Mãcar vite sã o roadã. Muste. Odrãsleºte ºi învie ªi aduce iarãºi roadã…” „Aceastã moºie aduce un venit de douã mii de galbeni = c e t t e t e r r e r e n d un revenu de deux mille ducats” (Pontbriant). Acasã dacã m-aduse. În pãdure crescui.” „În pãdure nãscui. Stamate. 83) 327 . – Ciomagul.

ori: a. Aºa-i aduse – Supt bir îi puse…” Tot astfel: „n-am putut aduce pe tatã-tãu sã-þi dea voie…” (L. LXXVII: „…Rãdicâ austrul de pre ceršu ºi adusâ cu putérea sa v â n t u l Liveš…” „…Transtulit austrum de coelo. 412) Dosofteiu. une sentence”.m i j l o c . Sf. mãi lele. C-aduc în gurã mãrgele…” (Ibid. Pre chiar romanii. 115: „Brîncoveanul înþelese înºelãciunea Cantacuzinului. p. Cuvîntul Sf. c) Despre o situaþiune în genere. 328 Nicolae din Braºov): . al Bis. Cum sînt ºtiute În cãrþi trecute. unde – ca ºi la Zilot – dupã aduc se subînþelege: „în stare”.. Ioan Crisostom. p. Hoþ turbat ºi fãrã lege. a aduce mulþãmire celor ce ne îndatoreazã. d) Despre cugetãri. vorbe.ADUC sau: „Deschide uºa. et i n d u x i t in virtute sua africum…” În acelaºi mod: vîntul aduce nori.M. Aprodul Purice: „Pricina bejãnãriei º-a jalei obºteºti. materialã sau moralã. dar ce sã facã atunci la aºa ceasuri primejdioase? fãrã de cît sta încremenit. ms. mari greutãþi ni-aþi adus pe cap.M. ps. tu eºti. „A aduce bucurie pãrinþilor. mari încurcãturi aduserã românilor vecinii lor creºtini” (L.). Lumii tiranii. 103: „Dachii stãturã: Minuni fãcurã. aºteptînd ce va aduce întîmplarea…” Acelaºi. Zilot. XVII (Cod. un passage. se zicea: aduc sau: aduc la m i j l o c . opiniuni luate de aiuri. care prãzi ºi pustieºti! Care vii cu cete multe de tîlhari ºi prãdãtori S-aduci jale în locaºul unor pacinici muncitori…” „Poamele necoapte aduc friguri = les fruits verts d o n n e n t les fièvres” (Pontbriant).). Zoe I: „Vai mie nenorocita! iatã la ce am ajuns! iatã în ce stare m-ai adus! mã despreþuieºti dupã ce m-ai înºelat…” Acelaºi. Cron. miscel. Costachi Negruzzi.. norii aduc ploaie etc. cu sensul de: „citer un auteur. În graiul vechi. text din sec. 1680.

Tragod. dar mai jos: „tu-þi adu a m i n t e p r e DavidŠ prorocŠ cum zice…” Sau chiar fãrã nici o prepoziþiune: Dosofteiu. p. Cuvîntul Sf. 529): „tu-þi adu a m i n t e d e Domnul cum au grâitŠ…”. 1784).. 1673. 1620. 378: „nu numaš bošarilorŠ le fãcša rãu. prea bun priiaten al mieu te mãrturisescŠ. Moxa. 263) În toate exemplele de mai sus ne întimpinã construcþiunea cu d e . ms. Dar încîtu-i prin putinþã. 10: „Iarã elŠ cu faþã véselã ºi voioasã au rãspuns: cu adevãrat.m i l j o c ºi toþi prorocii de aaste grâindŠ?…” Tot aci pare a-ºi avea locul Beldiman. în Acad. ºi aducîndu-mi a m i n t e d e acea puþinã cinste ce mi-ai dat. XVII (Cod. sau sã pui sã scrie Iung. dereptŠ acéša nevoinþâ šaste sã aducemŠ ºi pre acestea l a m i l j o c Š …”. f. f. Învãþãturi (Blaj. Ioan Crisostom. oricîtu-mi va fi de greu…” II. 1646. Braºov.. 504: „sã aducemŠ l a m i l j o c Š ºi grãitorii lui Dumnedzãu ºi sã auzimŠ de la ei ce de eretici învaþâ pre noi…”. 21: „Aice am trebuinþã pe Iraclit sã aduc. ªi s-or întoarce la dins cu cinste…” Samuil Clain. XXI: „Aduce-º-vor d e Domnul a m i n t e . p. p. 510: „šaste-ne destulŠ aasta. 10 b: „Ce poate fi omul de-l adu a m i n t e . De cer pentru dînsul folos înnainte?…” 329 . mã voi nevoi ºi eu Osînda þãrii a scrie.. ps.).ADUC p. p.. astãzi cu camãtã þi-o voiu întoarce…” Într-o propoziþiune negativã este elegant de a pune pe „a m i n t e ” înainte de aduc: Moxa. 35: „va dzice cã nu-l cunoaºte pre vãndzãtoršulŠ cela ce i l-au vãndutŠ. 1700 (ms. Starea Moldovei sã plîngã.þ i aduci De-a noastre cuvinte dulci…” (Jarnik-Bîrsanu. ce-º aduse a m e n t e d e patimâ cãndŠ era el în HersonŠ…” Corbea. v. p. foarte rar cu „p r e ”. sau nu-º poate aduce a m e n t e …” Se construieºte generalmente cu „d e ”. Pravila Moldov. au aduce-vošu a . 390: „mãîncâmŠ ºi bemŠ depreunâ cu domniša ta. Rom. C o m p u s u l aduc a m i n t e . sec. 509: „încâ ºi prorocii ce-au fostŠ maš denainte de demultŠ aºijdere grâirâ. p. Psaltire. ea nu este însã singurã permisã. ºi a m i n t e nu ne aducemŠ d e -nsul…” Tot aºa într-o doinã din Transilvania: „Niciodatã sã nu-mbuci Pîn-a m i n t e n u .

(Pann.) „Vorba dulce Mult aduce”. fãrã sã stea. II. – Aminte. îºi tot schimbã pasul: A n i i n u p o t aduce c e a d u c e c i a s u l ! Numai mînã ºi aripi.) = a-l sãrãci. – Minte. II. 12A. „De multe ori nu aduce anul ce aduce ceasul…” (Ib. pe urmã aduci de surdã oaspetelui oauã ºi urdã…” (Ib.. I. Hasdeu. Tu îl trimiþi la surcele. eu te iubesc…” 330 . 111) „Cu lãuta ºi cu toaba Adusei în casã gloaba”. 86) „Dacã aduci întîi terciul. ªi el îþi aduce busioc. (Ibid. 151) Acest din urmã proverb se gãseºte deja la Miron Costin în Vieaþa lumii. „A aduce v o r b a ” = a ajunge în convorbire pe nesimþite. (Ibid. 1670: „Norocul. Alexandrescu. ca ºi din întîmplare. tot se isprãveºte” (Ib. 148) „Bãrbatul sã aducã cu sacul. 180) b) Idiotismi: „A aduce pe cineva î n s a p ã d e l e m n ” (L. p.. Zicînd: Ascultã. II. la cestiunea care ne preocupã. I.. 123). a d u c în: a) Proverbi: „Cu lãutari ºi cu masã Aduci pe dracu în casã”.. Rãzvan.. ªi în stil neted patima-ºi spuse. Gr. III. ªi el îþi aduce floricele. M.ADUC v. muierea sã scoaþã cu acul. ed. Derviºul: „Dintr-una-ntr-alta v o r b a aduse.” (Ib. 21) „Tu îl trimiþi la foc. iar picioare n-are. I. 3. Sã nu poatã sta în loc nici odinioare…” (Ap.

a intenta proces. cînd îl aduce d r a c u pe un ciocoi de cei afurisiþi. p. s-adunã cu toþi[i].. cãci era acum pe aproape de îngropat. numai eu. Legiuire. el vine la bordeiu meu ºi mã smunceºte fãrã îndurare de lîngã sãcriu maicã-mea…” O doinã din Transilvania: „Mã dusei cu plugu-n coastã ª-aduse d r a c u . 1818. din pãcate. p. Prov. Leg. Cuconaºu era grãbit parcã-l alungau tãtarii din urmã. Uitîndu-mã dupã dînsa S-a rupt cucura ºi bîrsa…” (Jarnik-Bîrsanu. despre neolatinii din Occident: „Cînd sã duc orãºani d-ai noºtri p-acolo. p.o nevastã. Surugiul: „Stam lîngã biata mamã ºi o jãleam din fundu inimei. mã aflam la poºtã. spun c-aduce mult cuvîntarea lor cu a noastrã ºi cam seamãnã…” „A aduce p î r â ” = a porni judecatã. Pe bãrbat d r a c u . la crãiasa vine A aduce p î r ã … ” Caragea. sã-ntîlneasc cu letini[i] ãia. de pãseri ºi cîte nagode toate…” „A aduce c u cineva”. Alexandri. „Pruncul acesta º-aduce mult c u maicã-sa = dieser Knabe ist der Mutter sehr ä h n l i c h ” (Budai-Deleanu). nevasta sã fie apãratã…” „D r a c u l aduce” = cînd dã peste noi o neplãcere de care ne temeam. cotoºmanul ºi boierul stãturã la taifas ºi se înþeleserã la cuvinte…” „A aduce d i n c o n d e i ” (Baronzi. 87: „De sã va dovedi cã bãrbatul ce aduce p î r ã de preacurvie asupra nevestii sale i-au fost mijlocitoriu. Limba. dar speram totodatã cã poate sã nu se întîmple. 38): „Baia era pardositã cu tot felul de marmurã lustruitã. 390) O altã tot de acolo: „Cînd era gura mai dulce. Opincaru. „Acest copil îºi aduce c u tatã-sãu” (L. Jipescu. I. ºi adusã d i n m e º t e º u g aºa. ºi în tainã zicea: Sã nu-l mai aducã d r a c u l aice!…” 331 .). p. 120: „Plin de nebunie. stau la vorbã. Basmul Broasca þestoasã (Ispirescu. 48) sau: „a aduce d i n m e º t e º u g ” = a atinge cu multã dibãcie un punct în scriere sau în artã. Letop. cu arþag în sine Se ardicã-ndatã. Pann. M. încît închipuia fel de fel de flori.. 398) Miron Costin.l aduce…” (Ibid.. 289): „ªi fiindcã v o r b a v o r b ã aduce. 335: „Spun de Vasile-vodã cã avea mare grije cã va veni ªtefan-vodã la Poartã. „a-ºi aduce c u cineva” = a se asemãna întrucîtva. p. I. Leg. Toþi flãcãii erau porniþi la drum.ADUC Basmul Cotoºman (Ispirescu. 36.

Tutova. panã pe cap. 1673. S-o aduci tot l a s o r o c …” (Jarnik-Bîrsanu. Neculce. 270): 332 „…ado aminte cuventele tale ºerbului tãu…” . Imperativul de la aduc ni se prezintã în texturi ºi-n viul grai sub patru sau cinci forme. 2. ado! Pann. ado. adã douã cofe cu apã” (Preut C. ºi la ce l-au adus p ã c a t u l ºi osinda de la Dumnezeu! ªi aºa l-au dus pe Duca-vodã în Þara Leºeascã de au murit acolo…” „A aduce l a s o r o c ”. ad. Fruntiºenii). mener à fin. se zice: adâ! Aºa vorbesc. Letop. bunãoarã. adã! adâ! Dosofteiu. sau: adâ dou cofi di apâ. a d u c l a i m p e r a t i v . 112: „De vom lua ºi neveste. p.. în loc de: adã o ladã plinã.. Adã º-un trandafiruþ Sã fac panã la drãguþ…” În acele localitãþi unde poporul pronunþã pe finalul netonic -ã ca pe -â. Adã floare de bujor Sã fac panã de ficior. Prov. Sturdzan. ºi la ce se ispitia. „a aduce un lucru l a c ã p ã t î i ” = „venir à bout de. bîrlãdenii. circa 1650 (Ms. Du-te-n pãdurea de fag ª-adã flori panã sã fac. circulînd toate în acelaºi timp ºi chiar din aceeaºi gurã: adã sau adâ. a. Pas’ apoi de mai trãieºte Or în lume pribegeºte! Cã ele nu te întreabã D-ai negustorie slabã. „à tempo”: „Ian aruncã-te la joc. „La noi se rosteºte: adâ o ladâ plinâ. II. Rom. c. 165: „Cucule. II. 489) „A aduce l a î n d e p l i n i r e ”. 39 b: „adã-þŠ aminte de noi pãcãtoºiš ºi netršabniciš ºerbiš tãš…” Jarnik-Bîrsanu. Liturgiar. Dar la joc colea cu foc. 1. f. Tudoran. Ci ado! dã-i! cheltuieºte…” Arsenie de la Bisericani. în Acad. adu.ADUC „P ã c a t u l aduce” = cînd ne urmãreºte o fatalitate. expresiune poporanã de danþ = a juca în tact. IV. 245: „ªi ce gãndia el sã facã. terminer” (Pontbriant). Transilv.

1700 (ms. de milele tale…” Jipescu. 90 b: „ºi tu-þi ado aminte aasta. 1642. nu adã. Ad o ploscã de Cotnar…” 5. dupã cum se aude pe ici. Cît sã-i dai.ADUC Dosofteiu. 1673. Sibii. a! Pompiliu.. Din acest ac imperativul e: a! . Prov. XX): „Înalþã-te. Pann. Adevãrul însã este cã imperativul a! aparþine conjugaþiunii contrase ac în loc de aduc. Opincaru. 1651. þ-ad aminte de šale…” A. f. caré te sulimãneºti ºi te ungi cu deresuri mirositoare în multe chipure spre înºelâcšunea sufletelor celor neîntãrite…” 3. 57: „Adã-mi sorã. tot zice: ad!…” Tot ad. ps. 1680. de ex. mãi crîºmar. p. în Acad. Balada Codreanul: „Mãi bãdiþã. Sã nu mã uiþ. trebui sã se citeascã în poeziile poporane la Alexandri pretutindeni unde editorul pune: „adã-o…”. unde se zice bunãoarã: „mã-c 333 s-ac un sac” = „mã duc s-aduc un sac”. 93 a: „Tu feceºŠ toate hotarãle pãmântuluš. vara ºi primãvara tu plãzmuitu-lš-ai. Doamne ºi Dumnãdzãu sfinte. 92) cã „a sã beu” este „o prescurtare din adã…” ºi cã tot aºa în unele localitãþi de peste Carpaþi se zice „aù în loc de auzi”. Dumnãdzãu sfinte…” Acelaºi. 36 a: „ªi cu a ta milâ þ-ad aminte. Pann. I. Doamne. Psaltire. 1673. 14 a: „Rãdicã-te. ad! Dosofteiu. ps. Prov. De-þ înnalþâ mâna ºi-þ ado aminte…” Omiliar de la Govora. Rom. 129: „Gura omului e iad. XXIV: „adu-þ aminte.. a sã beu. adu! Corbea. I. 145: „Adu mîna-ncoa! Ai noroc!…” 4. f. f. Doamne. f. pe colea în regiunea Braºovului ºi Fãgãraºului. Într-a tale coarne. ªi cu-a ta puteare Le adu lor fieare…” A. Bine ºtiu eu gîndul teu…” Editorul explicã (p. 65: „Îi zise arhiereul: unde e? adu-l aici…” Silvestru.

adu! – ad! Ioan din Vinþi. Sturdzan. p. în loc de adusei.. 1689. în Acad.. p. XXV. p. adu-þŠ aminte cu deadinsŠ…” 8. Cipar (Principia. Învãþãturi (Blaj. circa 1570. p. nu: aduserãm. b) Prima persoanã pluralã a perfectului simplu: noi adùsem = lat. 310) 7. Codicele Voroneþian. quatern. Adã-mi o cupã de miere ªi-mi ad o cupã de vin. Omiliarul.). 28: „aduºu elu în gloata loru…” Ibid. p. cândŠ ne adusãmŠ aminte noš de SiònŠ…” Macedo-româneºte pînã astãzi: adusemu. Omiliar. Coresi.2. 174 b: „aciš ºedzum ºi plânsãm. 66 b: „…ºi-þŠ adŠ aminte de îndurãrile ºi milele tale céle multe. 1580. 90: „…dojenéºte-i ºi le ado aminte céle viitoare. F o r m e i s t o r i c e . 11: „nemicâ nu adusemŠ în astâ lume ºi šarâ nemicâ nu avãmŠ nece a duceré…” Dosofteiu. ºi nu puturâ vindeca pre elŠ…” Arsenie de la Bisericani. circa 1550 (ms. addùximus. 1680. Rom. a) Prima persoanã singularã a perfectului simplu: eu adùº = lat. Sã mai adãugãm altele cîteva. ado! – adã! Samuil Clain. Poez. XXIII. XIX.ADUC 6.. Biblia din 1688 ºi dupã un manuscript. aduºu-mi aminte noaptša de numele tãu. Durerea sã mi-o alin…” (Alex. 1648-1651.): Act. 167) reproduce vro douãzeci exemple dupã Evangeliarul. f. f. în Acad. c) A doua persoanã pluralã a perfectului simplu: voi adusèt = lat.. 14: „aduºŠ elŠ cãtrâ ucenicii tãi.d ù x i . Ap. a d . 271: „aduºu-mi aminte de tocmélele tale céle de demultŠ….. aduºã-mi (aduºãmn) aminte cãile tale ºi tocmii pioarele méle…” În macedo-româna se zice pînã astãzi aduºu. Evangeliarul ºi Psaltirea 1ui Silvestru. circa 1650 (Ms. 26: „aduºu elu înraintša voastrã…” „… d e d u x i eum in concilium eorum…” „… p r o d u x i eum ad vos…” Coresi. Omil. Doamne…. quat. Des în Noul Testament din 1648: 334 . XXXIV. a d d u x i s s e t i s pentru „adduxistis”. adã! – ad! Doina Nevasta bolnavã: „Ea-mi zice: de eºti bãrbat ªi ai suflet de durere. 1642. adã-le aminte ºi de mine…” V. 1784). pop. 1580. Rom.

ºi mâ înbrâcat. XVII (Cod. d e t u l i sententiam…” Legenda Sf-ei Maria Egipteanã. bãtr. p. derivat în orice caz din d u c o . nu: aduserãþi. ºi cu credinþâ b â t e a . ºi-mi aducea aminte de fâgâduinþa ce-am fâcutŠ…” E interesant cã la Dosofteiu.m â în pieptŠ. p. I. Braºov. ºi numai la plural: aduceamu = lat. amener”. LXIII. afarã numai dacã silaba -se. circa 1600 (Cuv. 190): „eºimu. ºi m-aþi cercetatú. miscel. p. bolnavŠ.ADUC Luc. I. striinŠ. a d d u c è b a m . 579): „golŠ era. acest din urmã pasagiu sunã: „adusesetu bãrbaþii aceºtea”. fléchir. – Reduc. VII. I. în loc de aducea: „Isus Hristos de multe ori aducè (aducé) aminte ucinicilorŠ…” e) în graiul vechi aduc se poate construi cu pronumele personal la acuzativ fãrã „p r e ”. (adus. text din sec. în Dedicaþiune. faire pencher. Ap. formînd o vorbã pe deplin independinte. adecã ºi mai aproape de prototipul latin: a d u x i s s e t i s . ºi mâ adusetŠ…” Macedo-româneºte chiar astãzi: adusetu. XIX. º-aþi venitŠ cãtrâ mine. XVII (Cod. d.. Nicolae din Braºov. ms.. 36-7: „nemicã în degrabâ sã nu faceþ. 75: Act. brandir. Ap.. el se depãrteazã cu totul de a d u c „apporter. dupã cum am vãzut deja cu cîteva rînduri mai sus în pasagele din Coresi ºi din Codicele Voroneþian: „adúºu e l u ”. ne întimpinã forma moldoveneascã poporanã a imperfectului: aducè. text din sec. E anevoie a decide dacã acest cuvînt. aducere). R. 2Aduc. misc. a d d u c e b à m u s . vine anume din a d d u c o sau din a b d u c o . XXVI. al Bis. d) Prima persoanã singularã a imperfectului: eu aducea = lat. 42: „au doarâ jrãtve ºi daruri aduset mie?…” Ib. 10: „ucigându ei. 377): „…acišaº eu mâ l â c r â m a . O legãturã logicã între ambele ziceri se întrevede în expresiunea „aduc mîna sã fac cruce”: 2ADÙC 335 .. mãriša-ta sã nu le crezi…” = „e t q u a n d m ê m e i l s p r o d u i r a i e n t quelques actes…” v. doarâ vrem vedea undeva vr-u omu sã-lŠ aducemu e l u la casa noastrã…” f) Document moldovenesc din 1610 (A. ºi în temniþe. p. 14: „zise cãtrâ ei: adusetu-mi pre omul acesta…” Act. Prin accepþiunile sale. cã adusetŠ pre oamenii aceºtea…” „…dixit ad illos: o b t u l i s t i s mihi hunc hominem…” „…numquid victimas et hostias o b t u l i s t i s mihi?…” „…nihil temere agere. 1673. Codicele Voroneþian. vb. aducea svétu…” „…quum occiderentur. ms. – 1Adus. – Duc. Sf.nu se va fi repetat cumva dintr-o grãbire curat graficã. Cuvîntul Sf. Legenda lui Avram. a d d u x i s t i s enim homines istos…” În Codicele Voroneþian. II. Ioan Crisostom. 22): „s ã a r e e i º i aduce nescare urice sau alte ispisoace. ori dintr-o fuziune poporanã între a b d u c o ºi a d d u c o .

Dar te-aduce…” 336 (P. cînd cãzu. L a p ã m î n t îl aduceam. Plosca l a g u r .D. cît o vedea. AducŠ m î n a sã mã-nchin. Balada Vidra: „Cînd în loc mi se-nvîrtea. Cît pãmîntul despica!…” Cu acelaºi sens. ori numai „a aduce”. Poez. „a pleca”. Mintea din cap mi se duce. c. Cãpãþina i-o tãiam…” unde acea legãturã logicã dispare aproape cu desãvîrºire. Nici unul nu dovedea…” ºi mai jos: „Stoian popa s-aprindea ªi fãcea el ce fãcea Pe Pãun cã-l aducea ªi-n p ã m î n t cã mi-l izbea.” Cu acelaºi înþeles în proverbul: „Vinu-i dulce. În toate aceste exemple. ad hanc hominum licentiam atque libidinem me a b d u c i s ” sau: „a religionis auctoritate a b d u c e r e t u r ad mercedem. îºi sparse capul” (M.. macedo-româneºte: „Ih! ci ghine nši-l aduºi. Cînd l a v a l e s-aducea. 302) De asemenea în locuþiunea „aduc ceva la gurã” = „p o r t e r à la bouche”: „Codrenaº. ceva ca a b d u c o la Cicerone în: „ab illis hominibus qui tum versati sunt in re publica. Parcã nu-s fãcut deplin…” (G. Aduc m î n a sã-mi fac cruce. Miroslava) . Picioarele nu mã þin. Iaºi.ADUC „Frunzã verde de lemn dulee. pop. Cruºova). „a da jos”. Iutza. Teodorescu.a d u c e a …” (Balada Codreanul) dar în acelaºi cîntec: „În cap mîna cã-i puneam. Teodorescu. cara deade di cãdzù ºi feace þistale = of! ce bine l-am t r î n t i t . Cu acest sens se zice deopotrivã: „a aduce l a p ã m î n t ” sau „a aduce l a v a l e ”. aduc însemneazã „fléchir”.

f. carii se þinea pre lãngã Stefãniþã Paharnicul. format din a d u c cu sensul de „citez cuvintele altuia”. Vechi termen gramatical. 603) Din vechile texturi: Pravila Moldov. – 1Aduc. ieroglif. I. Mîna dreaptã cã-i frîngea…” (Ibid.D. 301: „pre Stefan Pãrcãlabul de Soroca l-au dat în sama unora de Hãnceºti. Liturgiar. Mîna pe baltac punea. Hristoase DumnedzãulŠ nostru…” Miron Costin. 1828. 1Aduc. pop. Mai puþin elegant e termenul: „semnul a d u c e r i i . sã-l ducã la 337 . Balada Iorgovan: „Cu paloºul aducea. de gramm.. 14 a: „cã svinþia-ta eºti aducãtoršulŠ ºi adusulŠ ºi priimitoršulŠ ºi înpãrþâtoršulŠ. 1ADUCÃTÒR. s... – v. Rom. Trupul la cîini arunca…” (G. p.. 1673. p. – 2Adus. Diaconovici-Loga. Biniºor s-alãtura. qui apporte. aasta šaste cãndŠ omul cela ce-lŠ îngrozšaºte sã-l ucigâ face sémne în toate fšalšurile ºi-i mãhãšaºte ºi aduce s ã . 60: „cela ce va ucide pre cela ce-l îngrozšaºte cã-l va ucide. qui amène. 1822. Cu baltac cînd aducea. Letop.A D U C à TOR despre un vin plãcut. a încheieturii sau a periodului. Gramm. porteur. – Aminte.. 216: „Aducãtoare sã pune la începerea ºi la sfîrºitul vorbii. 1646. Abat. 159. adj. care însã te-mbatã sau – mai bine – „te culcã jos”.. -OARE. fãrã nici o zãbavã dintru mijlocul nostru sã-i fim scos…” Dosofteiu. p. ADUCÃTOARE. et subst. Drept cãtrã zapciu pornea. conducteur. 561) Balada Bolbocean haiducul: „ªi cînd astfel îi vorbea. astfel încît ambele accepþiuni se înlãnþuiesc. f. în Acad. Ist. nu sã va certa. p. cînd a d u c e m vorbele cuiva” la Heliade. f. Radu Tempea. – Adii.: guillemet. Cantemir. cuvintele céle închise între aceste semne. p. Poez..l l o v a s c ã …” v. Teodorescu. 13: „Aducãtoarea („…”).. ADUC-AMINTE. 1Aduc. qui conduit. În exemplele ce urmeazã aduc are înþelesul de „brandir”. însã tot cu duºmãnie ºi tot de sus în jos. Capul Nedii îl tãia. cu ton putérnic ºi înalt le vãdim”. 40): „Întãi fost-au trebuit pre cei ce aducãtori ºi pricinuitori gîlcevii ar fi fost. 1797. t. care sã a d u c e din gura altuia”. (ms. v.

El corespunde pe deplin medio-latinului a d d u l c i r e = ital. „adulmecare se zice de fiare sau alte animale. ADUCERE-AMINTE. M. p. Adii. 1Aduc. Dulce. Adulmec. v. – 1Adus. cel propriu ºi mai ales cel figurat.. – v. sã fie a lor ce luasã ºi ce mai era pre lãngã dãnsul. – v. ce pentru lãcomiea sa. a d d o l c i r e = span. II. Versüsser. istor. 19: „iute iaste adulmãcarea adeverinþii. adoucir. Rom. – v. 2ADÙCERE. vb.A D U C Ã TOR Vasilie-vodã. adurmecat.). ADULCITÒR. ºi ne întimpinã în Dicþionarul româno-german al lui Budai-Deleanu (ms. În ambele sensuri. unde a sufletului pãtimire într-altul despre a sa o mãsurã cineva…” Chron. de exemplu: Istoria ieroglificã (ms. 57): „Atuncea lupul cu chipuri filosofeºti ºi þeremonii politiceºti înainte adulmecînd purciasã…” Ibid. 1ADÙCERE. Cu sensul propriu. verträglich”. adulmecare. angehehm. care-l întrebuinþeazã uneori cu multã eleganþã. l-au omorit pe cale…” v. p. aducãtorii. – 3Adus. în Acad. B. din Bucureºti): „adulcescu. însemneazã pãtrunderea aceluia care iute pricepe cursa ce i se-ntinde. cuvîntul e des la Cantemir. ADULCÈSC (adulcit. – 2Adus. – v. sau cel puþin în vechile texturi. în Muz. verträglich machen. ADÙIU. versüssend. a d u l c i t o r i u . versüssen. a d o l c i r etc. adurmecare). primejdia ce-l aºteaptã. ADÙLMEC. pressentir. sau orice este ascuns pentru o minte obicinuitã. flairer. adulcire). ori în genere: „odoratu investigo” (L. sau „mirosul cînilor în urmãrirea vînatului” (L. 2Aduc. uneltirile duºmãneºti ce i se pregãtesc. – v.. Cuvînt a cãrui existinþã trebui controlatã în grai. 1Aduc. 66: „pãrãsitã cale a cerca ºi urmele céle astupate ºi pierdute a adulmãca ºi a le descoperi ne vom nevoi…” Apoi adjectivii a d u l m e c ã t o r ºi a d u l m e c o s : 338 . Adulcesc. în sens figurat. suivre à la piste. 2Aduc. ADÙLM.. Aminte. vb. cari simt prin miros pe vînãtorul ce vine cu vîntul asupra lor” (Baronzi).). – v. ADÙRMEC (adulmecat.. dépister. 2ADUCÃTOR. – v..

Organicã. Lupul se zice cã e cîinele Sf. Lupul vede bine. în Mihnea-vodã. pre atîta agiutoréºte mai denainte ºtiinþa în mintea a d u l m ã c ã t o a r e …” Ibid. Alãturi cu adulmec circuleazã forma fãrã prepoziþionalul a d -.. N. p. Covurlui. Adulmecarea stã în acelaºi raport cãtrã 339 . însã nu u l m ã ” (I. ce ºi oarece simþire a d u l m ã c o a s ã iaste…” Critil ºi Andronius (Iaºi. Forma cu -r-: adurmec s-a nãscut prin etimologie poporanã de la „urmã”. Iaºi. 172. Sensul fundamental al cuvîntului nu este u r m ã . Odobescu. ºi bine n-apuci sã te bucuri de vreo nevinovatã haiducie ce te-ai ispititŠ a face prin codrii literaturei. Jos. e forma cu -l-: adulmec. despre craioveni: „ca copoii adurmecã orice miºcare a domniei…” „A adulmeca ca copoiul” este o locuþiune proverbialã despre cei ce iscodesc. Cucuteni). cînd fãrã veste te ºi pomeneºti dovedit. Caracteristica poporanã despre urs ºi lup: „Ursul se zice cã ar fi fost fecior de popã. drãcoºii. Drept l-aninãtori vã duceþi…” „. blãstãmat fiind de ea. p. 39: „…pre cît lumina soarelui a lucra poate în organele vãzãtoare. ierogl. Moº Nichifor Coþcariul (Conv.. Atunci se fac Dunãre de mînie. Se crede cã lupul are trei peri de drac pe cap. m i r o a s ã . despre critici: „S-au deprins sã stea mereu la pîndã. domnia-lor…” Tot aºa. Încercãri poetice. de aceea e fioros. p. 1794). Carare. 383): „Mie-mi vine sã sting focul. Voineºti). Rucãreanu. ci m i r o s . dar sînt aicea. Creangã. cã acum mi-am adus aminte cã dihania de lup adulmecã ºi vine dupã fum…” „Despre corb zice poporul cã se duce cale de 24 oare dupã hoit mai-nainte de a rãsãri soarele. Aldoiu. Tacu. 102: „celŠ înþeleptŠ adulmãcã ºi s i m t e d e d e p a r t e …” I.. Pseudokyneg. copii. A. p. se zice cã se roagã lui Sf. se furiºeazã prin cãrþi ºi dibuiesc mai rãu decît copoiul cînd adurmecã dîra fearei prin þãrînã. Cînd se strîng mai mulþi lupi la un loc de urlã. dar u l m ã bine. mai veche ºi mai rãspînditã.Pe la noi copoii sau cînii ce u l m e a z ã ºi aduc vînatul la puºcã nu se gãsesc mai de loc…” (I. Petru sã le rînduiascã pradã. Braniºtea). c. iar dupã rãsãrire nu se mai duce. ca ºi cînd altã treabã n-arŠ mai avea: cautã. 67: „în lup nu numai tãcére inimoasã. el a speriat-o orãcãind ºi.-lui Petru ºi. 23. cunoaºte unde e hoitul dupã miros. 63: „Vînãtorul se opreºte. p. lit. p. 1877. Muscel. El e tîmp la vedere. unde-i porunceºte. c. pe brînci cu toþii! Auzirãþi ºuieratul Caprei negre pîntre stînce? Ne-a u l m a t . Cînd a ieºit Maica Precista la bisericã. ceea ce se cheamã: adulmecã…” (Învãþ.. s-a fãcut urs. com.ADULMEC Cantemir. el acolo face pradã. Ist. p.

. O formã mai organicã. ADUMBRÀT A ADUMBRÃTÒR. Bud. vb.sau a-: adulmec. Forma pe care o gãsim în Dicþionarul lui Budai-Deleanu (ms.. British Mus. învederat de la latinul „oleo”. adumbriciune. 6311 B. II. apoi u l m e c a r e prin sufixul verbal deminutival -ec (= lat. Divanul lumii.I.. 1698 (A. Adumbresc. Mai sînt douã forme fãrã prepoziþionalul a d : u m b r i r e ºi u m b r a r e . 3: „casa înplu-se de o l m u l myrului…” „…domus impleta est ex o d o r e unguenti…” Vechiul român o l m u . dar aproape despãrutã din grai. XII. couvrir d’ombre. a d u m b r a r . mettre à l’abri. adumbriturã. cu uréchile neauzind.ADULMEC nas. ca vederea cãtrã ochi ºi auzul cãtrã urechi. Harl. v. ADUMBRÃCIÙNE v. qui répand de l’ombrage. a d u m b r a r e = ital. prin prepoziþionalul a d . În grai se aude mai mult adumbritor. este din prima conjugaþiune: a d u m b r a r e = lat. 1574 (Ms. überschatten etwas”. presupune un prototip o l m e n cu „ol-” ca în „ol-facio” ºi cu sufixul „-men”. 108): „cu ochii nevãzînd. 6: „adumbresc. a d o m b r a r e = provenþ. Îl gãsim la Radu din Mãniceºti. Din numele o l m u vine dentîi verbul u l m a r e . de exemplu: Coresi. – Ulmec… ADULMECÃTÒR v. Adulmec. în Muz. ca ºi a d u m b r ã c i u n e ºi a d u m b r ã t u r ã . 1650: „…cu spatele sale te va u m b r à …” 340 Lex. ombrageux. din Bucureºti). 1Ad. adj. beschatten. -OARE. -ico) ca în „orbec”. – Olmu. istor. protéger” (Cihac).): Io. Adumbresc. Latinul vulgar o l m e n se referã cãtrã medio-latinul o l i m e n t u m „miros” (Du Cange. alãturi cu forma a u l m e c la mitropolitul Dosofteiu. ADULMECÒS A ADUMBRÀRE v. a o m b r a r etc. adumbrire). ad voc. Cantemir. XC: „…cu spatele sale b r i-te-va…” umArsenie. – Aulmec.R. „ombrager. ºi de aci în fine. ADUMBRÃTÙRÃ A ADUMBRÈSC (adumbrit.. ceva ca: „tegmen” cãtrã „tegimentum”. 1577: Ps. m i r o s u l neadulmãcînd…” În secolul XVI mai exista încã la noi substantivul o l m u „odeur”. În basmele adunate de Ispirescu: .: olimentum pretiosorum florum). v. Adumbrãtor.

einrichten”. ms. vb. ori din „de” ca în: d a l b = a l b . Tot mai tare te soreºti…” (G. 289: „Bãiatul rãmase adumbrit într-un crînguleþ verde. Doinã din Transilvania: „Mãritã-te. Nu trage nedejdea mea! Cã nedejdea de la mine Ca ºi umbra de la spine. cãci era gol pistol…” În poezia poporanã ne mai întimpinã forma dumbresc. vb. réunir. 1674. în Muz. f. 454) Dosofteiu. anpassen. cari consistã în bucãþirea unitãþii. adumerire). Derivat din lat. istor. Cînd gîndeºti sã te dumbreºti. Doinã din Transilvania: „Strãduieºte-te. 341 . în opoziþiune cu „risipesc” ºi cu „împrãºtii”. amasser. ADUMERÈSC (adumerit. în privinþa cãrii nu se poate decide dacã d este un rest din ad. Liturgiar (Cuminicare). additionner. 1883. din Bucureºti): „adumeresc. p.ca în d e v ã s i t = a d e v ã s i t . Dumeresc. a d u n o (= ad + uno). Adumbrãtor. ajuster. v.ADUN p.. cu aceºti doi din urmã fiind înrudit ºi etimologiceºte. bãrbate. 230: „Copaciul supt care se adumbrise era mãreþ ºi parcã se lupta ca sã ajungã la nuori…”. einer Sache gemäss machen. Cã ºi eu m-oi strãdui Pînã ce le-oi r i s i p i …” (Jarnik-Bîrsanu. Dupã mine nu ºedea. adun exprimã noþiunea fundamentalã de: a reduce o mulþime la u n u . 580) v. c u l e g . p. ª-adunã m u l t e bucate. sã adune cšale-m p r ã º t i š a t e …” Principalii sinonimi ai lui adun sînt: s t r î n g . ADUMBRÈZ ADUMBRICIÙNE ADUMBRÌRE ADUMBRITÒR ADUMBRITÙRà A v. mîndra mea. 1ADÙN (adunat. rassembler. – Umbresc. adapter. Umbrã... 90 a: „s-aŠ ivit cšale-ntunecate sã luminšadze. Familia. Sima Ion. récolter. – Adumbresc. Aceastã formã o gãsim numai la Budai-Deleanu (Dicþ. care s-a pãstrat în toate graiurile romanice (Cihac). adunare). î m p r e u n e z sau î n t r u n e s c .

încujbaþi sub sarcini de nevoi. S i n o n i m i c a . ºi nu-nþelegi cum s ã adunã…” Ca verb reciproc. Letop. ªoimii s e adunã. amar trãiesc. adun se întîlneºte cu s t r î n g ºi adesea îl înlocuieºte atunci cînd e vorba de fiinþe aduse din diferite direcþiuni ºi de averi grãmãdite cu încetul. 293: „Dumnezeu aruncã soarte pentru oameni pe pãmînt: Unii. Tragod. venite la un loc din mai multe pãrþi. I. 134: „sãrac eºti. meserii ºi plugãriie mare. adun se poate pune în loc de s t r î n g cînd se atinge de vietãþi în genere. p. Muza I. v. p. Zilot. cu averi mulþime ºi trãiesc tot adunînd. Opincaru. Alþii. III. pãstrare n-ai. iar la sãraci nu gîndesc…” Jipescu.. 87): „mergãnd la numitul loc. cã nu te taie capu ºi puterea sã faci negoþuri. p. iar acum te tînguiesc: Sfetnicii ce adunaseºi. am adunat pre toþi omenii bãtrãni ºi pre toþi megišaºii di prin prejur…” Cost. Frunzele ºoptesc…” 342 Doinã din Transilvania: .ADUN I. 351: „acesta adunâ oºti mari pre apâ ºi pre uscat…” Beldiman. 61: „S-au ostenit prea mult Mihaiu-vodã s-adune Ostaºi. ºi au ºi s t r î n s . dar doar numai cu nume…” Moxa. 1620. Codrii se trezesc. Atît de frumos Munþii cã rãsunã. N. a) adun = s t r î n g : Ca verb tranzitiv. aceia te osîndesc…” Act moldovenesc din 1639 (A. I. Trei zile se sfãtuirã…” Balada Mihu Copilul: „Un cîntec duios. ºi s-a u adunat cu toþii la Botoºeni…” Balada Iordachi al Lupului: „Boierii s e adunarã De la tîrg ºi de la þarã. ªi trãiesc în îmbuibare. ªi trei zile se vorbirã. 73: „Sultanul încã au venit cu tãtãri. Cron.. Muste. 4125: „Vrãjmaº þi-am fost pînã astãzi. Stamate. R.

Leg. 182) Act muntenesc din 1622 (A. 439) Macedo-româneºte: „unã ligaturã di floare. Faþa sã ºi-o rumeneascã…” (Ibid. Cînd cu unul. pop. Moº Albu II. care se clšamã tufã.. 161-2). În Colinda Plugului: „Alþi[i]-n urma lor lega. Basmul Luceafãrul de ziuã (Ispirescu. u adunai pre livade…” (Bojadschi. cînd cu altul. Pann.2. poame. Poez. S-adunã cucii din þarã ªi cîntã de se omoarã…” (Jarnik-Bîrsanu. 389) 343 .. 305) Alta: „Sãracele fetele. grîne etc. I.ADUN „Colea jos în prunduleþ A crescut un nuculeþ. 381): „…privirã fluturii cum sãltau ºi sãreau din floare în floare. Nuculeþ cu frunzã rarã. S-adune ceapã cioreascã. 54: „Stan era un tînãr d-aia care traiul îi plãcea. p. 31): „ne-amu adunatu toþi ºi amu vorbitu. 1813.. I. Snopuri nalte aduna ªi clãi mîndre rãdica Ce la soare se usca…” (Alex. s-aduna ºi petrecea…” b) adun = c u l e g : C u l e g ºi adun se întrebuinþeazã adesea unul pentru altul în privinþa rodurilor: flori. R. cum albinele c u l e g e a u ceara ºi adunau mierea…” Doinã din Ardeal: „De la noi pînã la Cluj Viorele ºi lemnuº… Da cine le-o aduna? Bãdiþã cu mîndra sa…” (Jarnik-Bîrsanu. Multu-ºi bat picioarele Pe toate rãzoarele. de vor vrea sã ne primeascã ºi pã noi…” A.

Zoe IV: „despoaie pe vãduvã ºi pe orfan. 83: „fãrâ témere greºaºte. Gelozia: „ªtii pentru ce? – Ba nu. 1574 (Ms. Vine pre sus cu iuþealã þarinile-ameninþînd. de exemplu: Dosofteiu. aflâ-se aibãndŠ în maþe de Duhul sfãntŠ…” De asemenea în Evangeliarul. adunîndu-ºi o pomenire de blãstemuri…” Omiliar de la Govora. ºi adunâ spre sine mãnia lui în zua mãniei…” c) adun = î m p r e u n e z . 1683.ADUN În privinþa f î n u l u i mai ales. British Mus. miscel. Încît tremurînd aºteaptã spãriiatul muncitor Neºtiind unde-a sã cadã acel nor îngrozitor: S-amãgeºte cu nãdejdea cã ogoru-i va scãpa ª-a sudorii sale roduri va putea înc-aduna…” Tot aºa omul poate sã adune suferinþe. C. al Bis. Într-un sens figurat: Cost. Harl. p. Letop. î n t r u n e s c : Balada Radu Calomfirescu: „Noroc bun ºi cale bunã! Ce vînt dulce vã adunã ªi cu mine vã-m p r e u n ã ?…” Ca î m p r e u n a r e sexualã. Adunãtor. II. 6311 B. la Cipar (Analecte. afla-se avãndŠ în maþe diîn Duhul sfãntŠ…” Dar ºi-n înþeles de î n t r u n i r e . adun este un termen rãmas încã din latinitatea rusticã: „pro f e n o dictorum pratorum a d u n a n d o ”. – Ah! trebui sã þi-o spun.. 30: „acolo (apostolul Andrešu) sã dšade în cunoºtinþâ cu dumnedzãesculŠ PavelŠ ºi s ã adunâ cu frate-sãu PetrŠ. mãniind pre Dumnezeu. XVII (Cod. Nicolae din Braºov. ºi de-acolo mšarsâ…” Nicolae Costin. Negruzzi. mainte pãnã nu s e adunase. 1). reciprocul adun figureazã nu o datã în vechile texturi: Radu din Mãniceºti. 43): „mainte pãnã nu s e adunase ei. Destul e de cînd chin în sufletu-mi adun…” Acelaºi. dureri etc. v. Sf. Text din sec.): „a lu Isus Hristos nãscutul aºa era: logoditã amu muma lui Mariša cu IosifŠ. 85: „Fost-au ºi aicea veniþi aceºti boieri ungureºti de s-a u adunat cu Nicolai-vodã: datu-le-au cãrþi de volnicie ºi lor ºi oamenilor lor se 344 fie slobozi de toate supãrãrile…” . circa 1570. Synaxar. 1642. p. Aprodul Purice: „Precum norul de lãcuste. vechi francez: „a ü n e r les foins” (Du Cange). soarele întunecînd. p. adecã o întîlnire nesexualã între douã sau mai multe persoane. Negruzzi. ms. nov.

ºi i-au dãruit împãrãteasa un leftu de aur…” Tot aºa în macedo-româna: „tamamu tora m e adunai cu buna Nuºa mea…” (Bojadschi. 129: „ªi aºa îndatã i-au pus în hiere pre trei boieri. Cron. toate vietãþile speriate. Scris. zicãtura: a tunat ºi i-a adunat. British Mus. XII) – zice un alt proverb. De aci: „a tunat ºi i-a adunat”. Negruzzi. cunoscut în mai toate limbile. îºi cautã printr-o acþiune reflexã tovarãºi cu cari sã împãrþeascã spaima. proverb de origine biblicã. 73). II. Costin. Letop. p. i-aº zice: Dumnezeu sã-l odihneascã în corturile drepþilor. Pentru cei ce perd speranþa: „Vîntul adunã norii. et pour ce avoit il accoustumé de dire en se jouant. Despre Catone se zice cã: „jamais sa femme ne l’embrassoit. 19: „Aºa au fost ºi cu oastea cea împãrãteascã: destulã era. 87. iar dacã ar fi viu. o minte întreagã nu s-ar fi putut face…” II. a cãrora minþi de ar fi fost cu putinþã sã le aduni toate la un loc ºi cu a cãpitan-paºei împreunã. ne adunã”. Harl.. din pricinã cã aceºtia fiind atîþia paºi daþi supt ascultarea cãpitan-paºei. un fel de confederaþiune de fricã. II. 50). qu’il estoit bien heureux quand Jupiter tonnoit” (Amyot). ºi cu mare pazã i-au dus la urdie. 113: „ªi doamna lui Dumitraºco-vodã atuncea s e adunasã cu împãrãteasa. români neaoºi. pre Lupul Costachi vornicul. fãrã a-ºi da seamã de ce fac. 72). III. zic cã ar fi fost peste o sutã de mii. pre Maxut postelnicul. sã-i zic: bravo þie. „adun pe cineva c u cineva” ne mai întimpinã în accepþiunea cauzativã de „faire rencontrer quelqu’un”. Limba. P. Proverbul poate sã aibã o veche origine romanicã. ºi nice i-a u adunat cu vezirul…” Într-un sens figurat: Zilot. c-anevoie se adunã (Pann..): 345 . Pentru cei ce cîºtigã pe cãi pieziºe: „adunã unde n-a rãsipit. sã nu fi auzit. sã-þi spun ce fel de om eºti” (C. „Spune-mi cu cine te aduni. p. pre Antiohie Jora hatmanul.. adun în: a) Proverbi: Pentru cheltuitori: „Nu risipi meiul. În cronice. dar nu se sfinþeºte” (Ib. vrednicã au fost. dar în zadar! nimic nu s-au cunoscut. sinon quand il tonnoit bien fort. II. Nic. Pãrintele Bimbiricã (Familia. E mai cu seamã interesant proverbul: „Parcã a tunat ºi i-a adunat” (Pann. cã zãu! dacã ar fi mort. om dezgheþat! fi-þi-ar gura auritã! ªi apoi nu crez eu o datã cu capul cã vreunul din d-voastre. II. 73): „Nu cunosc eu pe românaºul ãla care cel dintîi a zis: a tunat ºi i-a adunat. o datã mãcar în viaþa d-voastre. ºi tot vîntul îi risipeºte” (Baronzi. 6311 B. 1574 (Ms. acolo se adunã cioarele” (Pann. de exemplu: „Unde e stîrvul. Radu din Mãniceºti. 169). 136). Ispirescu. p. II. 28). II. 1883. Acuma sã vã spui ºi eu cã pe pãrintele Bimbiricã ºi pe maica preoteasa a tunat ºi i-a adunat…” Cînd tunã.ADUN Acelaºi. dar care la români se ramificã în zicãtori secundare cu sens rãu ºi cu sens bun. Ar fi putut sã zicã ºi el: „cînd tunã.

sc. Alexandri.. O variantã: „Ca albinele la fag s-adunã” (Conv. acest proverb e foarte cuviincios sub forma: „S-au adunat ca muºtele la miere” (Baronzi. 41) = în limba sardã: „ad su mele curret sa musca” (Spano).. lit. Cu acelaºi înþeles: „La gospodinã bunã Mulþi voinici s-adunã…” ªi tot aci frumosul vers de I. Simu.. nu-mi mai pot aduna g î n d u r i l e p e . „a-ºi aduna m i n þ i l e ” = „se recueillir”. 1881.a c a s ã . fãrã a-l reproduce întreg: „S-au adunat La sfat Ca muºtele…” (R. 5: „Mare poznã ºi minune! De cînd am vãzut vivandiera regimentului. Transilv. c. Ce frumoase haine purta…” Jipescu. Cele bune Sã s-adune. 434). se gãseºte ºi la noi. Opincaru. illic c o n g r e g a b u n t u r et aquilae…” Italieneºte se zice: „Le mosche si posano sopra alle carogne” (Giusti). Un proverb analog despre „muºte”. Conv. dar mai trivial. Florin ºi Florica. adišata mea…” În poezia poporanã.ADUN Math. . reflexivul „m ã adun” se aplicã la florile cari îºi închid 346 cununa la apropiarea nopþii. 28: „šuo va amu fi trupul. Orlat) Fãrã rime. p. 74). acolo aduna-se-vor vlãturii…” „…ubicumque fuerit corpus. p. p. cu limba dãslegatã ºi cu m i n þ i l i adunate. Creangã. 1874. Vrajba dintre noi sã piarã ªi neghina din ogoarã…” (I. 57: „las vouo cu grai limpede. XXIV. lit. Îl indicãm numai. ajuns a circula în grai ca un adevãrat proverb: „La faptã bunã Puþini s-adunã: Mult pot puþinii Buni împreunã!” Dar ºi mai frumoasã este o urare moldoveneascã curat poporanã: „Cele rele Sã se spele. Limba. Vãcãrescu (p. 10) b) Idiotismi: „A-ºi aduna g î n d u r i l e ”.

p. 25: „adurã ceša ce era de acélša lucrãtori ºi lã dzice…” Ib. 4: „nu adurã-se zborul lor de sãnge…” Ps. care adesea ni se prezintã în unele texturi curat daco-române din secolul XVI. 18: „adura-ºi cãrþile ºi le ardea între toþi…” Ib. circa 1550 (ms. XIX. 102 a: „Toate le dâ Duhul cel svântŠ: izvoršaºte prorociš. 14: „cãndu adurã-se de urã spre mere…” Ps. Cînd voi asfinþi.ADUN Aºa în legenda cicorii. XXXIV. 5: „cã amu înpãraþii pãmãntului adurarã-se…” „…non c o n g r e g a b o conventicula eorum de sanguinibus…” „…dum c o n g r e g a r e n t u r ipsi simul adversum me…” „…c o n g r e g a n s sicut utrem aquas maris…” „…et adversus me laetati sunt et convenerunt. 1673. 7: „adurã ca în foale apele mariei…” Ps. Rom. Ap. XIX. pãscari bogoslovniŠ arãtâ... Cînd voi scãpãta. soarele zice cã o va face: „Floare de cicoare Cu ochi dupã soare: Cînd voi rãsãri. et ignorat cui c o n g r e g a b i t ea…” „…quoniam ecce reges terrae c o n g r e g a t i sunt…” 347 . adurare). XXXII. în Acad. f. 15: „ºi de mere veselirã-se ºi adurarã-se. necãrturareþŠ înãlepcšune au învãþatŠ. în Acad. Sturdzan. Rom. XV.. XLVII. Ea s-o aduna…” (Familia. dixit…” „…quid ergo est? utique oportet c o n v e n i r e multitudinem…” Codicele ªcheian. schimbate dintr-o zînã în floare. adurarã-se spre mere rane…” Ps. toatâ aduneadzâ (adunèåä) pusoarša besšariciš…” E însã foarte importantã forma istriano-românã adur (adurat. aproape din aceeaºi epocã (Ms. XXXVIII. 1881. XXI. Ea s-o-nveseli. XXX. bunãoarã: Codicele Voroneþian. 7: „ascunde ºi nu ºti cui adurã…” Ps.): Ps. Nu putem socoti tocmai ca un variant forma adunedzu în loc de adun la mitropolitul Dosofteiu: Paremiar.): Act. et eos qui hujus modi erant opifices. Ea s-o ofeli. V a r i a n t u r i d i a l e c t i c e . preuþiš obârºiaºte. 22: „ce amu šaste? totu gintu cade-se a se adura…” „…c o n t u l e r u n t libros et combusserunt coram omnibus…” „…quos c o n v o c a n s .. 585) III. congregata sunt super me flagella…” „…thesaurizat.

ºi cu s t r î n s u r ã . Ap. aduno). II. – Culeg. accusent eum…” „…quumque c o n v e n i s s e n t . zusammen”. ADUNÀRE (plur. I parlari in Certaldo. II. grãi cãtrã-nºii…” „…qui ergo in vobis – ait – potentes sunt. – Risipesc. de unde apoi syllecticul nr. dicebat eis…” Vom observa aci în parentezi cã o asemenea trecere syllecticã a lui n în nr se gãseºte ºi-n dialectul italian de la Perinaldo în Provincia di Porto Maurizio. – Împreunez. f. ºi sã a d u n ã apa cea de suptŠ ceršu la adunãrile ei ºi sã ivi uscatulŠ. Acest fenomen.. ünra = una. presupune la Perinaldo.. Bojadschi. l’infinitif substantivé d’ a d u n : addition. Deja lãtineºte construcþiunea a d u n u m servea ca adverb: „a d u n u m omnes” (Gell. 240). d. 17: „ºi deca se aduînrarã (adu÷rarã) ei. lünra = luna. – Întrunesc.ADUN Cu r = n ºi totodatã cu o pentru u. unde se zice: pellegrinraggiu = pellegrinaggio. XXVIII. – Una. Cuv. „consurrexit senatus cum clamore a d u n u m ” (Virg.. ¢nt£ma. 167: „ºi eu arideamu d i adunu cu elši = ich würde m i t lachen”. aduânrã-se (adoy÷rðse) ºi ce e de bãrbatul acesta se grãšascã spri-însu…” Ibid. rendez-vous. în Legenda lui Avram. bãtr. pe care profesorul Vivaldi (ap. gice. réunion.. caichünra = qualcuna. – Un… (D-). în Codicele Voroneþian ne întimpinã ºi forma adunru: Act. v.. l63: „atuncea va si le lomu d i adunu = dann wollen wir sie m i t e i n a n d e r heraus nehmen”. d. ca ºi la români. bãtr. cînd e vorba de oameni. ensemble. 5: „ceša ce sãntu tari întru voi. din sec. adv.. 218. 31: „sã nšieargã d e -adun cu nãºii = a merge î m p r e u n ã cu dînºii”.) = „toþi î m p r e u n ã ”. cînd se vorbeºte de lucruri. ºi fu aºa. I: „ºi zise Dumnezãu: a d u n e -se apa cea de suptŠ ceršu într-o adunare ºi sã sã iveascã uscatulŠ. 2Adun. Petrescu. – Strîng. ºi numi Dumnezãu uscatul pãmântŠ ºi adunãrile 348 apelorŠ numi mãri…” 1581: „ºi zise Dumnedzeu: s t r i n g â -se apele de suptŠ ceršu într-unŠ locŠ sã se vadzâ uscatulŠ. Vechiul Testament din 1581 (Cipar. recueil.) = „cu zgomot s-a rãdicat senatul î n t r . Ibid. Formã macedo-românã. p. a d u n a r e . XVI (Cuv. v. Unu. Papanti.u n a ” etc. villanramente = villanamente etc. o trecere anterioarã a lui n în r. 191): „cãndo se adora îngerii ºi se închirã Domnolui…” Prin syllexis: n = nr (cfr. Nu derivã din verbul a d u n (= lat. s. 121: „d i adunu. si quod est in viro crimen. assemblée. ºi sã fãcu aºa. Ib. y compris. Mostre I. iar prin urmare ºi a d ü n r a r e = ital. adunãri). Sinonim cu î n t r u n i r e . ºi chemâ Dumnedzeu uscatulŠ pãmântŠ ºi s t r i n s u l apelorŠ chemâ mare…” 2ADÙN . 362) îl constatã unic în dialectele italiane. 46) în alãturare cu Biblia din 1688: 1688: Genes. ci d-a dreptul din numeralul u n u prin prepoziþiunea a d . care totuºi s-ar putea întroduce ºi-n daco-româna. d e s c e n d e n t e s s i m u l . XXV.

ADUNARE În contextul greco-latin: t¦ s u s t » m a ta tîn Ød£twn „c o l l e c t i o n e s aquarum”. Cea mai importantã adunare este. negreºit. analoagã cu aºa-numitele altãdatã „Etats généraux” din Francia (A. voinic. generalmente însã bunã. chiar fãrã nici un epitet. Despre lucruri. Cînd mergea la adunare între oameni însuraþi ªi cînd le da bunã zioa. a face legi ºi altele. R. in-8): În privinþa persoanelor. cãci în cazul contrar se zice mai potrivit a d u n ã t u r ã . iar pe la þarã se zic: ºezãtori. M. de ex. însemneazã „A s s e m b l é e = Parlement”. cari în oraºe poartã numiri mai speciale de: baluri. La noi. În literaturã. adunare este orice întîlnire între mai mulþi pentru a se apropia unii de alþii. peþitorii încep stereotipa cuvîntare în versuri cãtrã familia miresei: „Bunã vreme la cinstita adunare ªi la cinstiþi socri mari…” (Albina Carpaþilor. cuvîntul e nemerit pentru a exprime noþiunea de „recueil”. 298) Cam toate adunãrile de familie fiind în legãturã cu o perspectivã de mãritiº. La nunþi þãrãneºti. cu literã iniþialã mare. Într-un mod constant se aplicã numai la adãugarea unei cîtimi cãtrã altã cîtime: „adunare în aritmeticã se pune în loc de a d i þ i u n e ” (L.). 1. judecînd dupã urmãtorul portret: Alexandri. Prov. sub cuvînt de recunoºtinþã…” Cu literã iniþialã micã. toþi d-a rîndul îi zicea: Junele neînsurat Este ca un împãrat…” (A.. ca termen general.: „Adunare de pilde bisericeºti ºi filosofeºti de Constantin din Goleºti” (Buda. acele petreceri de familie. de aceea: „Un tînãr. Regulamentul Organic de la 1831 n-a fãcut decît a sistematiza sub numele de „Adunare obºteascã” o veche instituþiune româneascã. Adunare. în vîrstã. ba-ncã-ºi însuºãºte dreptul a face iama în iconomiile visteriei ºi a le dãrui pe tot anul lui Vodã. în care toate sau mai toate clasele societãþii sînt reprezintate pentru a hotãrî asupra intereselor comune. ist. Boieri ºi ciocoi. fãrã a fi o trebuinþã neapãratã de un calificativ.). I. fiind în cele mai multe cazuri înlocuit prin diferite numi cu sensul de „mulþime”. fie prin petrecere. 144) 349 . serate etc. fie cu o þintã mai serioasã. Laurian-Bãlcescu. 7: „Obºteasca obicinuita Adunare au agiuns o adevãratã A d u n ã t u r ã slugarnicã. Pann. 1826. un parlament. II. I. De aceea. întrebuinþarea substantivului adunare e destul de rarã. Mag. I. împãrate». sc. 1879. p. act. ei – de mult ce le plãcea – «Îþi mulþãmim. nu ºtim însã cum vor fi mers lucrurile. 175. în anii înflãcãraþi. 122 etc. se vede totuºi cã nu tocmai bine. a întocmi veniturile ºi cheltuielile statului. care încuviinþeazã toate catahrisurile. se cheamã adunare.

= s b o r sau s ã b o r ºi s f a t . Letop. ca ºi ceilalþi substantivi cu iniþialul a-. cellalt: „conseil”. ªtiþi cît e de frumoasã. Nic. de aice l-au petrecut cu oamenii sãi pãnã la Tighinea…”. 292: „ªi aceia sã se ºtie. mai jos. I. 231. Acad. Costin.ADUNARE Cost. f. Dosofteiu. et s y n a g o g a potentium quaesierunt animam meam…” În Biblia ªerban-vodã. doi slavismi. Letop. ºi s f a t u l putérnicilor cãutarâ sufletul mieu…” Adecã: adunare d e .presupune o unitate de stãri de vederi fãrã a implica o constituire. ºi z b o r u l Š vrãtoºilorŠ cerºurâ sufletulŠ mieu…” Arsenie de la Bisericani. urmat sau nu de un calificativ. zice cã: „i s-au prilejit a merge nu cu mîna goalã la adunare”. 32 b: 350 . vorbind despre venirea viteazului hatman moldovenesc Buhuº la Halil-paºã. ps. cu mare adunare de vlãdici. Au mai pãþit-o ºi alþii: „E de prisos a vã descrie ce înger este Zefiriþa. 1673. pe cînd adunare d e . Negruzzi. ºi s ã b o r de cei tari cercarâ sufletul mieu…” Silvestru. iar despre una momentanã: adunare. apoi. despre un magnat polon: „a doua zi au purces la adunarea sa cu Nicolai-vodã…” ºi tot acolo: „dupã adunare i-au trimis dar un cal moldovenesc…” Nic. iubeºte prepoziþiunea î n t r u în loc de î n . 1688: „adunarea celor tari…” Pentru sinonimicã. circa 1650 (ms. III. II. vorbind despre venirea la Iaºi a unui ambasador francez: „cu mare cinste aducãndu-l la adunarea sa Nicolai-vodã. Rom. nice un lucru singurã de sine fãrã adunare ºi amestecare cu alte þeri n-au fãcut…” În cãrþi bisericeºti adunare. Cu aceeaºi noþiune aplicatã la raporturi internaþionale. egumeni ºi preoþi fãr de numãr…” Tot aºa: adunare de neguþitori. LXXXV: „…cãlcãtoriš ceš de lšage sã scularâ asupra mša. 85-86. însemneazã totdauna o colectivitate de oameni de acelaºi fel sau avînd acelaºi scop: Dosofteiu. În vechile texturi. Letop. ºtiþi ce plãteºte într-o adunare…” În graiul vechi. acelaºi pasagiu. Muste. 1680. 21. în ambele cazuri ceva organizat. cã þara aceasta fiind mai micã. considerîndu-se staturile ca neºte individualitãþi: Miron Costin. prin adunare se mai înþelegea o întîlnire pregãtitã de mai-nainte între douã sau foarte puþine persoane: „rendez-vous”. 1577: „…lége-cãlcâtorii scularâ-se spre mine. 1651: „…fãloºii scularã-se spre mine.. din cari însã cel dentîi însemneazã mai în specie „concile”. s o b o r se zice despre o întrunire organizatã. ºi adunare de putšarni cercarâ sufletulŠ mieŠ…” „…iniqui insurrexerunt super me. Chiar în privinþa clerului. p.): „…cãlcâtorii cei de lége se scularâ spre mene. Letop. adunare. dupã cum s-a tradus în: Coresi. III. descriind înmormîntarea unei doamne: „…a doua zi cu mare cinste ºi jale au rãdicat boierii cei mari oasele. Enachi Cogãlniceanu. care-l chemase într-adins ca sã-l vazã. adunare de învãþaþi etc.

additionné. 2ADUNÀT (plur. XVI. în opoziþiune cu r i s i p i t ºi î m p r ã º t i a t . 310) 351 . Poez. part. toþi fãcînd fugei tîlcuri…” Cost. atîtea nevoi au rãbdatŠ…” Zilot. rassemblé.A D U N AT „În mijloc de besšaricâ mare Âþ voš mulþãmi º . part. n. 9: „a toatâ adunariei fiilor lu Israil…” Ibid. î n t r u n i t . récolté. Aprodul Purice: „De acolo nu departe þãranii stau adunaþi. cu coase ºi topoare înarmaþi…” v. 1784. réunion. passé d ’ a d u n : réuni.. – 2Adunat.. pentru care elŠ atîta s-au ostenitŠ. Cu securi.. 1620. de are cãsi frumoase. – Adunãturã. 7): „Darã încã de are adunate avuþii. s. Cîntecul Nevasta bolnavã: „Cînipa mi-am semînat. 122) citeazã vechea formã a genitivo-dativului determinat adunariei = adunãrii. passé d’a d u n pris substantivement: récolte. adunate). din 1648: 1648: „…ºi era tot oraºulŠ uºe…” s t r ã n s u la 1693: Marc. î m p r e u n a t . 1Adun. cunoscuþi. p. -Ã. 79: „Prin uliþe. p. p. vedeai adunaþi pîlcuri: Prieteni. 33: „ºi era adunatã toatã cetatea la uºã…” Moxa. XXXIV. Negruzzi. atîta s-au muncit.i n t r -adunare…” Cipar (Principia. 1693. Sinonim cu s t r î n s . 1ADUNÀT. în alãturare cu al lui Silvestru. cu lãnci. pop. de are moºii bune. – Adunãciune. Dar cînd fu pe adunat Boala-n trupu-mi a întrat…” (Alex. Evangeliarul lui Brîncovan.. a d u n a r â ºi ei ajutorŠ…” Samuil Clain. p. Învãþãturi (Blaj. 353: „deaca vãzurâ trošanii adunate atâta oºti de pretutindinša. c u l e s . dupã Pentateucul din 1581: Exod. amassé. Cron.2. 1Adun. prin curþi. 30: „mai marii adunariei…” „…omni synagogae Israel…” „…s e n i o r e s …” filiorum v. I.

la Dosofteiu. II. Om bogat ºi fãrã sfat! Toatã vara l-am rugat Sã-mi dea bani pe adunat. f. XXII. 2) menþioneazã vro trei numai în Dîmboviþa. 1Adun. Cuvîntul e interesant mai ales cu sensul agricol de „cel ce a d u n ã fîn”. v. În secolii trecuþi ºi pînã sub Regulamentul Organic. trei parale Sã-mi cumpãr la copii sare…” (Ibid. Paremiar. ist. Bãlcescu – „numai din judeþul Dolj au fugit o datã 15. Mehedinþi etc. administraþiunea ºi stãpînii pãmîntului întrebuinþau toate mijloacele pentru a face sã se întoarcã fugarii.. fie cu d-a sila. quat. ADUNÀÞII. v. una închinãcšunša svinteš troiþe…” unde în contextul slavic: sãcætañïæ. Olt. – 1Adunat. ADUNÃTÒR. -OARE. 1683. istor. jonction. 41): „…adunatele Fariseilor întrebâ Isus grãi…” „…c o n g r e g a t i s autem pharisaeis. qui rassemble. v.. Cu sensul de „jonction”. qui assemble. Balada Buruleanu: 352 .A D U N AT Cîntecul haiducului Petreanu: „Batã-l crucea om bogat.: 1577.. XXII. adj. ADUNÃCIÙNE. 1651: „adu-þi aminte de a d u n a r š a ta”. una putšarša. fie prin fãgãduieli. Mãcar douã.): „adunãciune. Frunzescu (Dicþ. top. De aci mulþimea satelor numite Adunaþii. – Adunare. interrogavit eos Jesus…” Primul pasagiu sunã la Silvestru. 127 a: „pãrintele sã cunoaºte ºi fišul sã slãvšaºte ºi de toþŠ šaste ºtiut. et subst. 5 (Math. réunion. 259) La Coresi adunat ne apare ca sinonim cu a d u n a r e „réunion”. 239). 1Adun. Mai sînt în Teleorman.000 familii” (Mag. ps. astfel cã – zice N. nom propre de plusieurs villages.. cînd þãranii români lãsau vetrele lor ºi se risipeau de groaza nãvãlirilor din afarã. qui réunit. de ex. ms. la Budai-Deleanu (Dicþ. 1Adun. LXXVIII: „…pomenéºte adunatulŠ tãu ce-ai aflatŠ de întãšu…” „…memento c o n g r e g a t i o n i s tuae quam possedisti ab initio…” 1580. p. Ca sinonim cu a d u n a r e . – 1Adunat. ºi uneori reuºeau de a-i a d u n a .. Versammlung”. una adunãcšunša. din Bucur. a dãrilor domneºti ºi a jafurilor din întru. s. în Muz. f. iar la margine mai adaugã scholia: „sãborul”.

39: „Turcul dãndu-le (ungurilor) bunã nãdejde de ajutor. adunãturi).. este turceºte-mbrãcat. ºi s-au stricat acea adunãturã…” În sens bun. ramas d’hommes ou de choses. despre vite: „adunãtura taurilor în vacile popoarelor…”. catane ºi altã pihotã multã…” Zilot.. 126.ADUNÃTURà „Tu mãre mie sã-mi faci. casa ta. p. Letop. un „fel de fel nu de un fel”. gemea pãmîntul…” De aci. Muste.D. – era. Altul încalecã iarãºi un cal de Don cãzãcesc. tot la Zilot. care însã n-a fãcut nici o treabã: „nu s-au putut tocmi. c-un capot ros înfirat ªi haine înaurite. curatã ceatã de tîlhari. cu cheltuialã din visteria þãrei. 1Adun. adecã un „mixtum compositum”. ps. Poez. f. La Dosofteiu. . dar tot adunãturã. Teodorescu. expresiunea: „oameni de adunãturã”. pe care oaste o numia a þãrei. Cãlãri pe armãsari ageri ºi felurit îmbrãcaþi… Unul c-o sabie-ntoarsã. 601) Formã ºi accepþiune din epoca latinitãþii rustice. 1Adun. muierea ta. d-a lor slugi încungiuraþi. – 2Adunat. pociu zice. Aprodul Purice: „Un puþin numãr de oameni. copilaºi[i]. Îns-acea adunãturã era mîndrã de privit: D-o parte boierinaºii. boi[i] tãi. LXVII. descrie averea þãranului: „Sã te apere numa Dumnezeu. unde la Silvestru. – Adunare. 61.. s t r î n s -au adunãturã de þarã. III. 1680. 85. ei s-au ºi rocoºit asupra nemþilor din cetãþi ºi. despre domnia fanariotului Constantin Ipsilant: „fãcea mereu ºi oaste. s. III. Du Cange. pro quibus corveriis a d u n a t o r i b u s et intassatoribus dicti f e n i XVIII denarii duntaxat annuatim debentur…” v. p. adunãtura ta…” 353 v. Poartã o suliþã lungã ºi un hanger calmucesc…” Era frumoasã. din adunãturã de felurimi de oameni blestemaþi. feciorul lui Gheorghi Racoþi celui bãtrãn ce au fost craiu acolo. Patruzeci adunãtori Sã-mi coseascã f î n cu flori…” (G. tot în cete împãrþit. Opincaru. Enachi Cogãlniceanu. Într-un act francez din 1312 (ap. Cron. p. pop. 1651: „a d u n a r š a taurilorŠ…” Despre lucruri. Letop. rãdicãndu-ºi craiu pre Racoþi. pãmîntu. adunãturã la Costachi Negruzzi. ADUNÃTÙRà (plur. 279. De voieºti ca sã mã-mpaci. v. aplicã aceastã vorbã chiar la un congres de ambasadori. cã pe unde ajungea. Vro cincizeci de cositori. N. adunãturã însemneazã o strînsurã de ceva prost sau sãrãcãcios: Jipescu. Adunator): „Una cum corveriis debitis pro f e n o dictorum pratorum a d u n a n d o et intassando.

. ªtefãnescu). Rãzbunarea lui Statu-palmã. dau de-a valma. p. corelativ cu „rãsucesc. Odobescu.ADUNEZ ADUNÈZ v. butace. 174): „sã aibi tu puterea mea. În genuche le-n d o i a ªi pe toate le rupea…” (Ibid.. Acest participiu trecut n-are a face cu a d u c „apporter. îndoiesc”. Alexandri. p. Se construieºte cu verbul d a r e : „a da d-a-dura”. 628) 354 v. ci vine din celalalt verb a d u c . Paloº aducea ªi-n douã-l tãia…” (G. Doamna Chiajna.. penché. pãmîntul l-ai da de-a dura…” v. -Ã. fléchi. Mihnea-vodã. ªi cu peatra mãcinatã. c.. 30: „coarnele unor boi sînt tare aduse spre spate…” „Pe la noi coarnele la vite se deosebesc în: þapoºe. -Ã. Creangã. 165: „De ºapte ori s-a lãsat temeiul nopþii de cînd ªuer aþine. 11A (p. 69: „uºi cu tocuri de peatrã nalte ºi înguste. causé. flencheºe ºi cercelate” (I. Sultãnica. Botoºani. Teodorescu. ºi cu petrele-aruncate El iezeºte. potica arnauþilor cu fes roºu ºi cu iatagan adus…” Laurian-Massim I. lit. bate.. ai vîntura þãrile ºi mãrile. umflã rîurile tulburate…” I. 2Aduc. p. A. Bolovanii sub picioare-i d a u de-a dura. adj. recourbé. – Dur. amener”. de exemplu: Balada Balaurul: „Paloº r ã s u c e a . v. 61).. aduse sus în îndoit perghel…” De la Vrancea (B. 450) 2ADÙS. Cristeºti). 7: „Amîndoi purtau în cap o þurcã flocoasã. adusã la o parte…” Acelaºi. – Dura. produit. p. pop. el o macinã cu palma. aduse. descriind pe fabulosul uriaº Sfarmã-peatrã: „Unde vede-o stîncã naltã. 1877. adv. lateºe. apporté.D. în plaiuri depãrtate. Adun. 1Aduc. sau balada Ghiþã Cãtãnuþã: „La genuche le-a d u c e a . Povestea lui Harap-Alb (Conv. ADÙR A A-DÙRA (D-A). roulant avec fracas. adj.. Iordãchescu. roulant comme une boule. Poez. 1ADÙS. grebleºe. amené.

La noi astãzi se zice c o r n sau c o r n u l j i d a n i l o r . ps. s. 767 (Math. Orice boalã a d u s ã în casã prin fermecele sau vrãjile unui duºman e adusãturã. apucãturã. adusãturi). adusori). Marian. Arhaism.t u r ã : vãtãmãturã. Adusãturã face parte din numeroasa terminologie medicalã poporanã cu . ºi de patimi adusori.: littéralement a p p o r t . nov. Toate aduseturile ªi toate puseturile Le ia în gurã ªi le du pe capul cui le-a dat ªi le-a mînat…” (S.. F. nãprãciturã. f. – Pusoare. f. f.n. dupã prima impresiune pe care o produce vederea acestei amulete puse pe frunte. potciturã etc. plur. lipiturã. XXXIX: „…sacrificium et noluisti…” oblationem „…comândâri ºi aduse nu vruºi…” v. În limba ebraicã se cheamã „thephilin”. 1Aduc. t. morceau de parchemin sur lequel sont écrits des passages de l’Ecriture et que les Juifs s’attachent au bras et surtout au front. XXIII. Admirabilã formaþiune din participiul a d u s .A D VA R E 3ADÙS (plur. d’archéol. Din vîrful cãsii Pînã-n talpa cãsii. 1683. p. De toate aduseturile. Familia. ticãlosulŠ mšeu sufletŠ învãluesc…” v. prémices.. 1688. toute sorte de maladie que l’on suppose étre apportée de loin par un maléfice quelconque.. 1883. 1Aduc. – -turã.: phylactère. 18 b: „Trevalure de gânduri. s. Biblia ªerban-vodã. 30. ADUSOARE (plur. 102) v. n.. strîcniturã. t. s. de méd. aduse). Toate fãcãturile. 5) despre farisei: „toate faptele lor le fac pentru sã sã arate oamenilorŠ cã-º lãrgescu advarele lor ºi-º mãresc poalele 355 veºmintelorŠ…” . Descîntec ardelenesc „ca sã desfacã de urît”: „Tu ºtii de toate fãcãturile. s. ADVÀRE. ºi adâncuri de pãcatŠ. ADUSÃTÙRÃ (plur. emportement. – Boalã. aruncãturã. f. Paremiar. offrande. De toate puseturile Din talpa cãsii Pînã-n vîrful cãsii. 1Aduc. Coresi. pe care cu multã eleganþã o întrebuinþeazã mitropolitul Dosofteiu. 1577.

Leg. sinonim cu v ã z d u h „¢»r”. 105: „…cã-º lãrgescŠ advarele lor ºi mãrescŠ poalele hašnelor…” „…platÚnousin g¦r t¦ f u l a k t » r i a aÙtîn kaˆ megalÚnousin t¦ kr£speda…” Dupã ce mult mi-am bãtut capul. împreunã cu d. iar cu atît mai vîrtos pasagele cele scrise pe filacter. – Fruntare. f.79 de azot ºi 0. „paroles par excellence”. lãrgindu-º f r u n t ã r i l e lor ºi mãrindu-ºŠ marginile veºmintelor…” v. cu s l a v a c e r i u l u i „a„q»r” ºi cu ceriul „oÙranÒj”. 1ÀER (plur. Aiept. – v. praecepta”. 25: „toate faptele lorŠ le fac pentru sã sâ arate oamenilor. Slavã. plãcutã sau uricioasã... f. Este o vorbã întrodusã la noi în grai pentru a numi un lucru specific evreesc. în sens mai întins. Înmormîntãri. s. În legãturã cu s l a v ã : Basmul Hoþu împãrat (Ispirescu. aer se aplicã prin metaforã la f i z i o n o m i e . ª-am sãpat ºi le-am adus. – Iasta. În legãturã cu v ã z d u h : Un bocet poporan din Bucovina: „La fîntîna lui Ignat Sînt leacuri de vindecat. pînã ºi la un „breton”: Noul Testament. p. aere). 138) . existã însã un sinonim românesc propriu-zis: f r u n t a r e (= lat. ªi în aer s-a urcat ªi-n v ã z d u h el 1-a scãpat…” 356 (Burada.A D VA R E Tot aºa în Evangeliarul bucureºtean din 1703. 1693. am ajuns la convingere cã advare nu este altceva decît h a d e v a r i m „oƒ lÒgoi. În sens mai restrîns. 1648. cercetînd originea acestui cuvînt. n. compus din 0. Dar un gangur a zburat Cu leacul de vindecat. foarte ºtiutor în limba ebraicã. 20. L. ªaineanu. Pe fereastrã þi le-am pus.21 de oxigen ºi formînd în giurul pãmîntului un strat de peste 60 kilometri. air. Corn. dupã cum se cheamã evreeºte cele zece porunce ºi orice text sacru. – v. Noul Testament greco-român. AEASTA. frontale). Fluid elastic ºi transparinte. AÈPT. Aiasta. f. 378): „…foiºorul începu a se sui în s l a v ã ºi a pluti în aer…” v. apoi ca atmosferã. care se poate aplica la orice atîrnãturã pe f r u n t e .

lei ºi zmei plugurile pre arãturi trãgînd. 25: „Furtunã grozavã pe aripi negrite Despre apus vine. De umbrã neocolitã O vezi în aer albind…” (Gr. sau pre p ã m î n t sã lãcueºti.. Veliºcu. Cantemir. šarã c e r š u l Š a c i c e a v ã z d u h u l Š cheamâ-se…” v. ºi altele ca acéste fosturi de chitealã. ºi aºea sau supt umbra Vulturului sau supt brînca Leului te suppune…” Critil ºi Andronius (Iaºi. Istoria ieroglificã (ms. I. 1580. XXV. astfel cã în unele locuri (S. 36: „La þarã. I. Din cauza transparinþei sale. în opoziþiune mai ales cu p ã m î n t ºi cu a p ã . Alexandrescu. 13: „…pasârile c e r š u l u i célea ce zboarâ. v. codrul clocoteºte. mai ales în expresiunea „paserile c e r u l u i ”: Coresi. I. verdeaþa. calulŠ de cîmpuri. în Acad. vulturulŠ de aere. p. 129): „din doaâ una îþi alége: sau în aer. cã pari c-ai hi mai aproape dã Dumnezeu…” Un frumos pasagiu ironic în Chronicul lui Cantemir. ºi o pierdŠ acéša. ce se zice ceša ce sãntŠ pre suptŠ aerŠ (aærð) dracii. prin gazuri ce cuprinde. florili cîmpului ºi nu-ºti mai ce ascuns în inima rumânului te-nsuflã aºa dã puternic. Viaþa cîmpeneascã) unde Alexandri ar fi pus tot aºa de bine: „în z a r e albind…” Pe de altã parte. aer se poate zice uneori în loc de z a r e „lueur”: „Casa p-o muche clãditã. a cãruia fiinþã în lucrurile firii nu sã aflã. peºtele de ape. Abur. În legãturã cu c e r . lucruri pre carile le zãmisléºte pãrerea. 1Cer. Rom. Opincaru. 9: „ElefantulŠ s-au mulþãmitŠ de pãduri.AER v. De altmintrea. stînci pre apã plutind. com. Asin. aer închipuieºte un fel de lume aparte. a zugrãvi ne apucãm. Venari avem rete jaculo in medio mari…” Sub raportul schimbãrilor meteorologice: Costachi Stamate. între ambele aceste cuvinte. cãruia pe aiuri pretutindeni se zice a b u r . În credinþele tuturor popoarelor. 1794). II. 346: „…chipul. p. broasca de lacuri…” Jipescu. Vãzduh.. Vãile suspinã. quatern. 357 . dupã cum am arãtat-o într-un alt articol. ruºinþa. Iaºi. muntili. ºi corabii în aer. existã ºi o înrudire etimologicã primordialã. airu. p. Muza. Bãdenii) þãranii numesc aºa sufletul dobitoacelor. codru. a arãta ne nevoim…”. 86: „Jubeas una opera me piscari in a ë r e . aer se poate confunda cu a b u r . vãjîind în aer. ceru. Singurã cîmpul domnind. pasagiu care se aseamãnã cu din Plaut.

172: „Vezi tu astã alifie ºi acel clondir lucios? Cei mai urîte stafie îi dã aer d r ã g ã s t o s …” Costachi Negruzzi. Seceriºul: „Ciocãrlia ciripie. Pe o scarã de luminã se coboarã de sub soare. 85: „ia avea chipul înþeleptŠ. nu sã poate sã se vazã o frumseþe mai desãvîrºitŠ…” A. Prov. inima ºi ochii. dupã cum f u l g e r u l despicã aerul: Balada Doncilã: „Pala-n aer f u l g e r a . Aerul ca sã-ºi mai schimbe…” (A. Aerul e-n neclintire. Prov. De ploaie ºi vifor nu-i adãpostire…” Metaforic. fîlfãind din aripioare. a i r e . un împrumut însã foarte vechi ºi ajuns a fi de tot poporan în epoca colonizãrilor romane. aerulŠ f e þ i i sale strãlucitŠ ºi alŠ sãu statŠ pre-încuviinþatŠ. III. O alergare de cai I: „Cum! aºa degrabã ne laºi? – am adaos încreþind fruntea ºi rãdicînd sprincenele. cu lãnci. ca sã-mi dau un aer mîhnit…” Acelaºi. Pann. grierul cîntã-n mohor”. provenþ. ochii pãtrunzãtori. a e r e . în aplicaþiune la f i z i o n o m i e : Critil ºi Andronius. el devine arzãtor. mînule minunate pentru cã ele da viaþã la totŠ aceia ce atingea. în scurtŠ. a ë r sau a i r etc. A lor mîneci suflecate. Cu securi. Pann. p. Aprodul Purice: „De acolo nu departe þãranii stau adunaþi. Prepeliþa cîntã-n grîie. Balta: „Aerul e viu ºi proaspet!… el trezeºte ºi învie Peptul. 45) În fine. aºa cã a trecut în generali358 tatea graiurilor neolatine: ital. I. span. Capul mîrzãcesc zbura…” Alexandri. aerul posomorît. cu coase ºi topoare înarmaþi. Tot aci vine expresiunea „a schimba aerul”: „Se duserã împreunã La moºie sã se plimbe.AER Stejari de ani sute scîrºnesc sã se rumpã. toate-aratã cã spre rãzboi s-au gãtit…” Latinul à ë r este un împrumut din grecul ¢»r. . peste care lin adie…” Acelaºi. Tãcerea lor. vorbele drepte ºi curate.

„Aer. v. 7). 2897. Gloss. D-a dreptul din grecul ¢»r. altã datã aer turburat. despre mãnãstirea Secul: „Acel Vornicul Ureche. Liturgiar. dar dupã fonetica româneascã e peste putinþã de a ajunge de la a r e a la aer. Învãlitoare a sîntelor daruri. bãtr. accentuaþiunea ºi vocalismul fiind curat latine: à ë r . de théol. p. mine”. ci cu mult mai denainte. ad voc. Cît se dã cu vrednicie. Letop. s. iarãºi rãu sau bun”.). n.. a r e a vine al nostru „arie”. Prin aceasta se înlãturã cu totul ipoteza lui Diez (Wtb. 196): ”† 2 tetruvangghele neferecate. † 1 aeru tot sãrma…” Dosofteiu. Tragod. O plantã ombeliferã exoticã al cãrii suc are un miros foarte greu ºi un gust respingãtor. în vechile texturi însã tonul cade totdauna pe a. III. m. v. – Aerisesc. 2Aer. s. v.AEREL (Cihac). de botan. ci ar deriva bunãoarã din a r e a . f. ºi chiar sub raportul curat ideologic distanþa e mult mai mare decît între „aer pe faþa pãmîntului. 3).: Asa-foetida. ºi apoi ceremonialul se încheie prin: „sãrutarea aerului de toþi pe obiceiu…” Beldiman. Din lat. pare-ni-se. minunat a o-nzestra. 1673. potir. cu fricâ ºi cu sâšalâ dumnãdzãšascâ sã atinge de svãnta pâšne…” Gheorgachi Logofãt. Lex. graec. la cari se zice aírð (Miklos. AERÈL. . care nu poate fi la noi un galicism. 101).. Cu mai mult drept s-ar putea zice despre aerul f i g u r e i : „per modum aëris eam ambit”. 1Aer. Limba românã. mergãnd domnul cu mitropolitul alãturea înaintea aerului cu tot alaiul…”.. bun sau rãu” ºi „aer pe faþa unui om. poalele de la icoane” (Baronzi.: le suaire. vãlul cu care s-acoperã sf. m. 1588 (Cuv.. d. termen teologic pentru vãlul care se pune d-asupra sîntelor daruri: „quia per modum aëris circa terram expansi ea ambit” (Du Cange. v. avînd uneori aer liniºtit. E foarte importantã mai cu seamã prezinþa în limba românã a lui aer cu sensul de „physionomie. vechi „are = loc unde se trierã grîul”. cum cã romanicul occidental a i r „aspect” n-ar fi de aceeaºi origine cu a i r „vãzduh”. fericitul s-au întins A o zidi la loc tare. a lui Littré (ad voc. De mîna soþiei sale cu mãrgãritar lucrat…” Cuvîntul derivã din medio-grecul ¢»r. ctitor din rîvnã aprins. În cheltuialã ºi trudã fãrã preget a întra: Odãjdii de un preþ mare. 312: „(În zioa sfintei ºi marei Vineri) se scoate aerul. deoarãce e poporan ºi anterior înriuririi franceze.. aci aer furtunos. Inventarul mãnãstirii Galata. a lui Scheler (a. t. t. niciodatã pe e.).) etc.. 44 b: „ªi strigâ diaconulŠ: sã luâmŠ aminte! šarã popa vârându-ºŠ mânule pre suptŠ aerŠ. ceea ce – ca ºi e = h – pare a dovedi cã vorba n-a trecut la noi prin intermediul slavilor.2 I. I. cu acelaºi înþeles. s-a mai dezvoltat un al treilea sens: a e r „le suaire”. posomorît etc.. un aer prea minunat. 359 2ÀER. Cuvîntul se întrebuinþeazã.

. Teufelsdreck” (S. aest nu ne întimpinã mai de loc. 5A). 1Aer. -OASÃ. aérer. AÈST. adj. bãtr. a scoate. état d’aéré” (Polysu). 1597 (Cuv. ce. Nu cumva sã fie aiorel. AERISÌRE A AERÒS.. d. d.AEREL numai în Transilvania: „Aerelu. De aci ºi substantivul a e r i s e a l ã „action d’aérer. Aerisesc. R. 1Aer. pron. 1603 (Cuv. Aerisesc. mai ales în cele din Moldova ºi-n zapise scrise de þãrani. 1695 (A. AERISEALÃ v. Numai doarã printr-o scãpare de vedere. se face aesta (aeasta) = a c e s t a (a c e a s t a ). 131): „cãndŠ am fãcut aestŠ zapis. I. Muza I. – Aior. Din neogrecul ¢er…zw. demonstr. Bîrlad. ºi: „dintr-a c e º t i 80 lei…” Popa Vasilie. 187). Barcianu). AEASTÃ (plur. I. zicînd cu glas tunãtor…” v. v. În vechile tipãriture. despre umbra lui ªtefan cel Mare. Are trebuinþã de a mai fi verificat. a întinde la aer” (Costinescu). Stamate. allium) „usturoi”.. au fost ºoltuzul Sandul di Bãrlad…”. – v. 192): „toate ašastea s-au dat la mãna lui Ghervasie…” 360 . ºi mai jos: „ašasti omeni sintŠ toþ din tãrgŠ din Bãrlad…” Inventarul mãnãstirii Galata. el pune pe a soldatului frunte A sa mînã aeroasã. d. 1588 (C. vb. I. bãtr. AERÈSC. 77): „nime din ruda mea ca sã n-aibã a pãrã ašastã pãra nice dineoarã…”. „Grãind aceste. ºi-i fac sã i sã de 16 lei…”. 63): „deci sã-i întorcem de frate cãte 4 lei. a e r a r e . dar în acelaºi act: „a  a s t ã micã cãrþulie…” Dumitrachi Vãtavul. aeºti. Cuvînt din epoca fanarioticã. AERISÈSC (aerisit. I. Acãþîndu-ºi pe emfaticul -a (v. de care altfel nu se deosebeºte întru nemic prin funcþiune. 58. Curat româneºte. Cost. la Dosofteiu. f. a ë r ) se poate zice: a e r e s c . 162 b: „aesta (aésta) psalom aratâ scurtarša vieþiš…” În documente însã nu e rar. vaporeux. b. de la a i u (= lat. pag. aerisire). – Svîntez. Suceava. din cauza mirosului specific al asafetidei? v. de la a e r (= lat. cet (cette). der stinkende Asant. aeste). aproape necunoscut graiului þãrãnesc ºi peste Carpaþi. aérien. dar cu cîteva rînduri mai sus: „noi a c e º t i patru fraþi”. I. éventer (Cihac). aeºti patru fraþi cari mai sus scriu. Aiu. Iaºi. 1673. ca sens ºi ca formã. Pãtraºco Pãturniche. a e r e a l ã . Formã rusticã în loc de a c e s t (v. „A svînta.

d. ¢ f a n … z w „nemicire. de ex..M. în istriano-româna: farã ºi foarã (I. b. afarã se reduce adesea la disilabicul afar: Jarnik-Bîrsanu. Scrisoarea mitropolitului moldovenesc Leon cãtrã consulul austriac baron de Metzburg. v. 4. dehors. Aest. – Ist… AÈSTA. 306. contrariété. détruire. ruiner = néogr. crève-coeur. vb. Miklosich). AFANISÈSC (afanisit.. Acest cuvînt se potriveºte prin înþeles ºi prin formã. Pînã la probã contrarã. vechi spaniol a f a ñ o . rom. I. Arh. care prin robie ºi sabie ºi foc s-au afanisit de dãnºii…” v. convorbire între þãrani: „Feciorul boieriului. plîngerea recrutului: „Ian ieºi. – Est. Magariul: „…cu vro despicãturã Sã deie pe magar afar din curãturã…” 1AFÀRÃ. Aieve. nici la Creangã. n e c a z . II. 1788 (Cogãlniceanu. sc. În poezie. toate cu sens de „turburare. – Aist. pe de o parte.. Transilv. Cîrlanii. afanisire). s. vechi francez a h a n = a f a n etc. adv. „anéantir. derivaþiunea neogreacã este mai de crezut. 7: „aestu = a c e s t u ”. AFÀR. în graiul þãrãnesc ºi-n poezia poporanã.A FA R Ã Din aest se mai reduce la e s t ºi chiar la e s . peire”. 394): „Peloponisul ºi alte locuri a stãpãnirei turceºti. pe de alta. cu italianul a f f a n n o . ba încã – dacã nu ne înºealã memoria – nici la Costachi Negruzzi. 207): „stoguri de grîu de e s -timpu…” Costachi Negruzzi. Bud. afan…zw” (Cihac). Maiorescu.. – v. – Acesta. à l’extérieur. – v. a m a r a l s u f l e t u l u i ” (L. noi nu l-am aflat nicãiri. nemulþumire”. de unde verbul a f a n i s e s c . cu grecul ¢ f a n i s m Ò j .. AÈVE. v.n. Afanisesc. scriitorii cei mai avuþi în moldovenismi. ennui. care vine în toate dimineþile de citeºte sub rãchiþile aeste…” Pentru Transilvania. În texturi vechi. el nu se gãseºte. AFÀN. în acelaºi Inventar (C. „Vorbã de origine necunoscutã ºi auzitã în gura puþinilor români din Moldova în loc de: d u r e r e d e i n i m ã . 361 . cum ºi parte din Moldova i Þara Munteneascã. Acest. maic-afar din sat De vezi cum mã duc legat…” Donici. nici la Alexandri.). Lex. Macedo-românesc: afar ºi afoarã. Afan.

à celà près. ºi pe aceeaºi paginã: „afarâ d e sine era osebit de mintea sa…” „Nemine nu poate îndrepta aceastã stare de lucruri afarã d e Dumnezeu” (L. circuleazã în popor cu acelaºi înþeles ca ºi: „f ã r -aceea” sau „f ã r ’ de aceea” (L. În antitezã cu l ã u n t r u : Pompiliu. „Afarã de aceasta”.). unde e permis a zice ºi: „f ã r ã n u m a i Dumnezeu” (Lex.. Dicþionarul româno-latin. f. „afarã d e aceea”. pentru cãce a•unge-i lui certare cã šaste nebunŠ ºi f ã r â d e mente…” În loc de „f ã r ã minte”.f o r a s (a d . p. XXV.: relictus i n t u s . Î n l ã u n t r u cu amar…” Jarnik-Bîrsanu. p. 32: „toþi pãcãtoºiš afarâ d e mintea sa înblâ…”. 1688: „…nimica afarã grãindŠ dentru carele prorocii au grãitŠ…” În context: „™ k t Õ j l š g w n ”. 275: 362 „Cãci casa avutului Din afarã-i vãruitã. . Aceastã sinonimicã cu f ã r ã se învedereazã mai cu seamã cînd afarã e urmat de prepoziþiunea d e . „e x t r a dicens”. Bud. bunãoarã: Pravila Moldov. 1646.. 1642. „Afarã d e orice îndoialã = f ã r ã nici o îndoialã”. Sibii. 29: „Cã cãsile taicã-teu Nu le vede Dumnezeu: Pe din afarã-s cu var. l. Ca sens fundamental. Foras. Foris.A FA R Ã Din latinul a d . 1883. în vechiul grai se zice ades „afarã d e minte”: Omiliarul de la Govora. Polysu). a f f u o r i = span. 22: „nemicâ zicãndŠ f ã r â célea ce-au prorocitŠ prorocii…” Biblia. en dehors de”. Dr. de exemplu: Evangheliar. f u e r a = portug. a f u e r a . ms.)..: bellum f o r i s . exspectatus f o r i s ) ºi cu „domi” (Liv. extra ordinem” (L. circa 1670 (Col. v. întocmai precum lãtineºte „foris” este în opoziþiune cu „intus” (Cic. „afarã d e asta” = „en outre. 1648: Act.. 421): „Afarã. 53: „cãndŠ va fi neºtine nebun ºi d e n afarâ d e minte ºi de-º va ucide tatã-sãu sau pre fišu-sãu. (Cihac).f o r i s ) = vechi ital.). acestuša sã nu i sã dša nice un fšal de certare. f o r a etc. Ap..) puþin se deosebeºte de „f ã r ã r î n d ”. însemnînd atunci „excepté. Transilv. Tr. „Afarã d e rînd = extraordinarius. Fãrã. B. outre. cu care uneori se confundã ºi-n privinþa sensului. d’ailleurs” (Pontbriant. seditio d o m i ). Extra”. B. M. Materialmente diferã numai prin „ad” de prepoziþiunea „fãrã”. afarã însemneazã ceea ce nu se aflã î n l ã u n t r u sau î n c a s ã .

Omiliar. 1882. nici în cer. Ies afarã cat la flori.. cãpãtînd forma aglutinatã nafarã. 211) În ghicitori poporane: „Nici î n c a s ã . atãta elŠ deîn l ã u n t r u se înnošaºte ºi se vindecâ de pãcate…” În antitezã cu î n c a s ã : Doinã din Moldova: „Ies afarã cat la munþi. 268) Doinã din Ardeal: „Cã moºul îmbãtrînit Ca pãcatu-i de urît: Ieºe-afarã tot tuºind. lit. Intrã-n c a s ã tot cîntînd…” (Pompiliu. fãrã vreo schimbare de înþeles. lit. nici afarã. Intru-n c a s ã n-am surori. macedo-româneºte nafoarã. Intru-n c a s ã n-am pãrinþi. p. Intrã-n c a s ã mîrãind. – Cuiul.. D i n l ã u n t r u . 17) Cîntec oltenesc: „Lun-afarã-mi lumineazã. p. 5: „cu cãtŠ omulŠ deîn nafarâ boléºte ºi e în neputinþe. Intru-n c a s ã la strãini…” (E. ofteazã. Intru-n c a s ã n-am nici fraþi. Iar feciorul cel sãrac E plãcut ca º-un colac: Ieºe-afarã fluierînd. Ies afarã cat la brazi. „Hoþul intrã î n c a s ã ªi capul afarã îºi lasã”. Toatã lumea sã te creazã…” (Conv. Sibii. Puica-n c a s ã mi-ºi ofteazã.A FA R à Πn l ã u n t r u . – Fereastra. p. Conv. IV.i cu ticnealã!…” Coresi. Ofteazã. Dar casa sãracului În afarã-i cu mînjalã. 363 . Sevastos. quatern. Prin corelaþiune cu „înlãuntru” ºi „în casã”. nici pe pãmînt”. Ies afarã cat la spini. puicã.i otrãvitã. afarã poate sã-ºi asocieze ºi el pe î n . 1580. 1876.

p. 1646. Eu mã sui pe vetriºoarã. Proverb: „Îl d e t e afarã-ndatã Ca pe o mãsea stricatã…” (Pann. congédier”. deoarãce noþiunea „dehors” se cuprinde deja în verb.. II. Cînd veni la jumãtate. chasser. ex-ire) altfel decît afarã. El ia puºca sã mã-mpuºte. constituind idiotismul „d a u afarã = mettre à la porte. Polysu). dau pricinã celor care ºtiu pravila ºi hotarele istoricilor dupã toatã cuviinþa a mã defãima ºi a mã s c o a t e afarã cu totul ca pe un netrebnic…” Mai adesea ºi mai româneºte afarã se construieºte cu verbul d a u . Mã d e t e p e u º -afarã…” (Pann. „Punga plinã pînã-mi fuse. Cu i e s ..A FA R Ã Ion din St. p. fãrã îndoialã. 11: „de la inemâ e s Š cugetele hiclšane ºi acolo întãšu sã nascŠ.. ms. 16: „sã întorse napoi Alexandru de-grabi nafarã ºi eºi…” Modificãrile logice ale lui afarã se datoreazã verbilor ºi prepoziþiunilor cu cari se însoþeºte. D-aceea orunde mã pisez ca mãrul ªi mã d a u îndatã p e p o a r t ã afarã De nu-mi gãsesc locul ºi pacea în þarã…” (Ibid. adãugînd: „p e u º ã ” sau „p e p o a r t ã ” (qÚraze). Cînd de loc nu mai sunarã. 123) „Minciuna nu-mi place. care închipuiesc defãimãri stãpînirii ºi altor mulþi. Pravila Moldov. Mîndra mã dete la spate. 29: „singurŠ cu voša sa ºi fãrã voša gšudeþului va s c o a t e afarâ pre PavelŠ d e n t r -acea avšare…” Zilot. cã cu aceste stihuri ºi cu alte vorbe multe ale acestei istorii. I. Alexandria. expulser. . 26) 364 „Eu fac patul sã se culce. III. 1642. Mîndra pe mînã mã puse. fiind peste putinþã a i e º i (= lat. Cron. p. Uneori totuºi pleonasticul „i e s afarã” e trebuincios pentru mai marea plasticitate a expresiunii. afarã este de asemenea un pleonasm. šarâ apoi e s Š afarâ preîn gurâ ºi preîn lucru ºi fapte…” Cu s c o t . 38: „Eu ºtiu. Petru. 24) Dar ºi aci poporului îi place pleonasmul. Nu se poate suprime numai în idiotismul: „ies afarã = Stuhlentleerung haben” (Dr. afarã e pleonastic. vorbesc adevãrul. f. din 1620. de exemplu: Omiliar de la Govora.

p e din...2. 494) Construit cu d i n . Cron. d i n t r u . sortir avec précipitation”. cãrui i se aninã de asemenea pleonasticul „p e u º ã ” sau „p e p o a r t ã ”: „ª-a p u c ã p e u º -afarã. d i n . 3: „nu šaste a opri boala cu vreuîn lucru. Copilaºi cu pelea goalã. Iar alþii mai de jos p-afarã pã la sate…” Cîntecul Doinei: „Bate vînt de primãvarã. Afarã se construieºte cu prepoziþiunile: p e .. d e . Ci mai tare se-mmulþea. afarã însemneazã „de dehors”: Cost. Cruºova). II: „…vãzui pe poliþmaistru cã veni d e afarã cu grabã ºi vorbi cu doctorul…” Balada Chiruþa: „Cãci pãgînul nu scãdea. Zicînd: ne plãtirãm darã…” (Pann. I. 20) Macedo-româneºte: „º-o a r u p s e nafoarã” (M. Cai în cîmpuri nechezînd ªi voinici pe plai suind…” (Ibid. el însemneazã: „dehors quelque part”. p. afarã poate sã însemneze de asemenea „de dehors”. 224) Cîntec oltenesc: „Sã mai vãz focuri pe-afarã. Poez. Negruzzi. 287) Cu prepoziþiunea d e . Eu cînt doina pe afarã. Zilot. Prov. Omiliar. VI. p.A FA R à El mã ia de cîrpuºoarã ªi mã d ã p e u º -afarã…” (Jarnik-Bîrsanu. De mã-ngîn cu florile ªi privighitorile…” (Alex. 462) Tranzitivului „dau afarã = chasser” îi corespunde netranzitivul „a p u c afarã = s’esquiver. 78: „Cei mai mulþi din boieri la Sibii în Cetate. quatern. de ex. ºi 365 . Preces de p e . pînã. Iutza. Transilv. 1580. Pentr-un turc care cãdea. O alergare de cai.. pop. Transilv. la Coresi. Zece d e -afarã venea…” (Jarnik-Bîrsanu.

ceea ce ne întimpinã mai cu seamã des în Pravila lui Vasile Lupul. p. 1648. II. Math. precum sã zice cuvîntul: m a c a r d e n afarã d e p r a g . Chron. p. Un jurãmînt poporan glumeþ: „Sã mã batã untù Pe din-untrù ªi zarã P e d i n afarã!” (N. nici deîn lãuntru nu mai šase…”. din Braºov. ºi blidulŠ dupâ acéša d e î n nafarã…”. par coeur”.. miscel. I. pentru cã vãd cã dascalii 366 d-tale grecul ºi franþuzul. afarã însemneazã: „à l’extérieur”. 1646. ut fiat íd. 48: „ucigãtoršulŠ. Prov. Negruzzi. XVII (Cod. 49: „pre acesta. Sf. „p e d i n afarã” e sinonim cu „pe de rost”. pre care dracul sã-i iaie. al Bis.A FA R à šarâ nici d e î n -afarâ nu întrâ ša. 26): „…curãþéºte întãi înlãuntrulŠ pãharului ºi blidului. sau într-alt chip de-i va vãtãma. ms. 205: „cineva carele macar cît de puþin ceteala sfintelor ºi a profanelor scrisori va fi amirosit. mai adesea însã „d i n afarã” are sensul de „en dehors”. d e n nafarâ (dæi’iafárä) de ce-l vor certa cu moarte. 109) Text din sec. proverb biblic (Noul Testament. d e n afarã d e certarša ce dau pravilele céle mireneºti. acesta sã sã afuriseascâ…” Moxa. 1620. ca sã fie ºi d i n afarâ curate…” „…munda prius quod intus est calicis et paropsidis. 404: „feacerâ rãzbošu mare d e n afarâ d e cetate la Cosmida…” Veche locuþiune proverbialã despre o cunoºtinþã de tot pe dasupra sau o pospoialã ºtiinþificã: „a mirosi d i n afarã d e prag”. mundum…” Tot aºa „d i n afarã d e ” însemneazã „en dehors de”. Cantemir. Nic. þi-au stricat proforaoa. Haþeg) Ca idiotism. XXIII. Cost. 38: „cela ce va sudui solii carii vin de la o domnie la altâ. Cum am învãþat româneºte: „d-ta vei binevoi a le învãþa p e d e r o s t pentru ca sã le poþi cuvînta curat ºi pe înþeles. însemnînd „de mémoire. quod d e f o r i s est. d e n nafarâ d e pagubâ. 374): „curâþiþi mai-nainte sticla deîn lãuntru. de exemplu: f. Sînzian. cât de departe…” Cu p e d i n . šaste datoršu încâ sã plãteascâ rudelorŠ celui ucisŠ toate cheltušalele -au fãcutŠ…” f. precum: Proverb: „D i n afarã mãr frumos ªi-nlãuntru gãunos…” (Pann. nu poþi . Transilv. îl vor certa întru tot ca ºi pre un ucigãtoršu…” f.

c ºi altele vro cîteva. p o r a f u e r a . Iese mîndra p î n -afarã ªi-mi aratã drum de þarã…” (Jarnik-Bîrsanu. 25): „…sã nu fii rãu de gurã. p o r f u e r a = portug.. 76: „goniša-i pãînrã afara c e t a þ i l o r u …” Cezar Bolliac. pînã-n prag ªi-mi aratã cin’ þi-i drag.. am nãdejde cã poimîne mi le vei putea spune p e d i n afarã…” Cu p î n ã . pe neprevãzute. O mînã de fãinã. în Acad. Creangã. Sta din afara u º e i sã vaz-o pîrtioarã. p o r fora. p. Sila: „Se-nbrobodea copila ºi o-neca suspine. pe poartã afarã = portug. Rom. I. 123) C.A FA R à rosti pe ä. p e l a p o r t a f o r a . afarã îºi poate aglutina pe articlul genitival. c-apoi mi-i sã nu mã scoþi din sãrite ºi sã mã faci cîteodatã sã-mi i e s d i n r ã b u º afarã…” Despre ce este „rãbuºul”.f o r a s (ad-foris. Crestãturile plutaºilor (Iaºi. 13. sans raison”. 2AFÀRÃ! interj.). d e f o r a . Sã vazã vrun focºor…” Din punctul de vedere al filologiei romanice. Stan Pãþitul (Conv. afarã de asta „en outre” = span. a se consulta Burada. devenind afara. Negruzzi. idiotismul nostru afarã d i n c a l e . Iutza) „outre mesure. foras. afarã de „excepté” = span. circa 1550 (ms. p. se regãseºte întocmai la spanioli: „f u e r a de camino”. d e a f u e r a . Era sã-noate-n viscol sã meargã la vecine Sã cear-un ouºor. p. sans règle. e interesantã urmãtoarea concordanþã între funcþiunile lui a d . va-t’en! allez-vous-en! 367 . Vom încheia printr-un alt idiotism românesc de origine ciobãneascã: „a ieºi din rãbuº afarã” = a face ceva peste tocmealã sau fãrã socotealã. f u e r a d e . Todericã: „Aici este nu ºtiu ce miros greu. mîndruþo. afarã însemneazã „tout près dehors”: „Ieºi. ian sã ieºim puþin p î n -afarã…” În construcþiune cu genitivul determinat. de exemplu: Codicele Voroneþian. 1880). f u e r a d e e s o . d e f u e r a = portug. lit.. 2Afarã. foris): de afarã „de dehors” = span. º. pe afarã „au dehors” = span. sã fac-o pîiniºoarã. dupã analogie cu „înapoia” sau „înaintea”. macedo-româneºte: nafoarã d i c a l e (M. ã. Ceva mai mult. v.

De aci apoi ca verb: „nu vã a f e m e i a þ i ”. Cuvînt format d-a dreptul din f e m e i e prin prepoziþionalul a. e de o formaþiune româneascã post-latinã ºi chiar destul de îndoios. Pann. AFEDRÒN. m u i e r c e ºi m u i e r o t c ã . 61). nr. 633): „afedròn. bãtr. „gunaikoman»j”. AFEDRÒNA. mérge în pântece ºi în afedrona sã leapãdã…” 1648: „…tot care întrã în gurâ. cu deminutivii: a f f i m i n a t e d d u . la superlativ a f f i m i n a t i s s i m u . s. Afemeiat. AFEMEIÀT. 74). efféminé. (Traina). 17: „tot ce întrã în gurã. ºi de aceea se aude mai mult numai la masculin: „acest om e de tot afemeiat”. Afedrona.. 26: „Strigînd: auzi vorbã! auzi fleac o datã! Tocma un ca tine de min’ joc sã-ºi batã? Afarã! afarã! slugã blãstematã…” Spaniolul „a f u e r a !” sau „a f u e r a ! a f u e r a ! ”. Neogrecul ¢fedrènaj. a f f i m i n a t a z z u . 1Afarã.A FA R Ã A. faþã cu acela din 1648: 1693: Math. anus. d. portugezul „f o r a !” se întrebuinþeazã cu acelaºi sens interjecþional. adus de Cihac (I. sardul a f f e m i n a d u (Spano). 279. În grai nu existã. a f f i m i n a t i c c h i u etc. amoli. XV. de unde spaniolul ºi portugezul a f e m i n a d o . latrine. Sinonimul f e m e i a t e c . fãrã a cita un text. ºi o altã idee decît 368 f a m ã n ºi f ã t ã l ã u „gÚnandroj”. 1693 (p. sicilianul a f f i m i n a t u . cu deminutivul a f e m i n a d i l l o . Ieºitoare. énervé.. pe cînd afemeiat este de tot poporan. et subst. v. exprimînd o altã nuanþã decît sinonimii m u i e r a t e c . Alãturi cu clasicul e f f e m i n a t u s . Dr. Costinescu). I. Afemeiat însemneazã: „moralement . macedo-româneºte m u l š e r a º c u . reprezintînd un prototip latin rustic a f f e m i n e a t u s (cfr. dar meritã de a se generaliza. anus”. vechi italian a f f e m i n a t o (Tommaseo). „nu trebui sã fii aºa de afemeiat” etc.. de unde infinitivul substantivat: „aceastã a f e m e i a r e nu-mi place”. – Ghioacã. „adonné aux femmes”. în rãnzâ întrâ ºi prin º ã z u t šase…” v. 90). I. limba latinã vorbitã poseda o formã a f f e m i n a t u s . – ªezut. AFEMEIÀRE. Cihac (II. adecã: „parcã ai fi o f e m e i e ” . Totuºi se poate zice metaforic: „lumea de astãzi e afemeiatã” sau: „aveþi o oºtire afemeiatã”. Prov. indécl. Românul afemeiat este colateral tuturor acestor forme romanice. Polysu. – v. – v. Cuv. adj. Evangeliarul. Aceastã vorbã e rãspînditã mai cu seamã în Muntenia (Pontbriant.

În secolul nostru. 1883. derivat la rîndul sãu din grecul aÙqšnthj.. Rom. Ciocoii vechi. – Muierotcã… AFEMEIÈZ. într-un bocet poporan: „Ne alasaºš-nveasta Cu pulši-n casã. Divanul lumii. ms. p. – Fãtãlãu. al cãrora dialect turc era plin de persianismi. turceºti. ci poate deja în veacul de mijloc prin cumani. Cinel-Cinel. îi zice poporul: „o muiere b ã r b a t ã ”. f. l. 1883. sc. Efendi. monsieur”. bravo! parfait! c’est bien! E persianul â f e r î n . super multa te constituam…” 1AFERÌM! Pentru aceeaºi noþiune. aferim! ai rãspuns tocmai dupã dorinþa mea…” Alexandri. „moralement semblable aux hommes”. „gunaikèdhj”.. p. vechii romani luaserã de la greci pe eâge. zicîndu-se unui bãrbat gingaº ºi moale. în acelaºi mod precum la o femeie voinicã ºi energicã. mult timp ambele interjecþiuni se întrebuinþau una lîngã alta.AFERIM semblable aux femmes”. v. cu acelaºi sens (ªaineanu. 45). p. lit. interj. În macedo-româna afendul însemneazã „tatã”. mascul.. v. Euge. 75 b: Math. fiind foarte poporan în toate provinciile. în Acad.. românii de la turci pe aferim. de ex. XXV. – v. – Muieratec. 41: „B r a v o . Accè. Filimon. slugã bunã ºi credinoasã. 1698. 3: „O cãprioarã! Aferim!… tocmai de ziua Smãrãndiþei…” Balada Ghemiº: 369 . n. p. Femeie. Dadãlšeš º-afenduluš…” (Conv. Ioane. mai pre mult te voiu pune…” „… e u g e . v. Cantemir. unul dintre strãbunii familiei boiereºti S t r o e s c u poartã numele de AfendulŠ (Afændoylð). – Famãn. quia super pauca fuisti fidelis. Afemeiat. 23: „aferim.. circa 1670 (Col. – Muierce. „¢ndrik»”. cînd s-a întrodus sinonimul b r a v o . însã vechimea ºi marea rãspîndire a acestui cuvînt în limba românã. Dicþionarul bãnãþean. ne fac a crede cã n-a trecut la noi mai în urmã prin osmanlii. p. În vechiul Pomelnic al mãnãstirii Bistriþa din Moldova (ms. Elem. 421): „Aferim. AFÈNDUL. pr. Tr. 487) Vine din turcul e f e n d i „maître. 7). Laudantis particula”. serve bone et fidelis. cã pre puþine ai fost credinoasã.

Aferim d e româncuþã Cu garofe în cosiþã…” Cu sens ironic: Critil ºi Andronius (Iaºi. II. Meºter învãþat. Cu nãpîrcã o bãtea ªi din gurã-i tot zicea: Aferim. B i n e fãcuºi cã veniºi…” Balada Meºterul Manole: „Aferim. 1794). Eu în casã m-am vîrît. 159: „ªi iubesc o copiliþã. Bucovina II. 620) În construcþiune: „aferim d e c i n e v a ”.D.AFERIM „Aferim. într-o colindã: „Grãi bunul Dumnezeu: Aferim. Cã stãtuºi de mã-ntrebaºi Cînd e capul veacului. 401) Marian.Din guriþ-o judeca. LuafãrulŠ nu ese dinŠ umbrile nopþii decîtŠ ca sã vesteascã sosirea zilii…” Marian. zidari. cãþea bãtrînã! 370 . de ex.. Meºtere Manole. p. spune-þi-mŠ mã rogŠ. d e tine. frate Ghemiº. Teodorescu. Sfîrºitul pãmîntului…” (Conv. Uºa iute-o descuia ªi în casã mã poftea. domn bun. Gãsii focul dezvãlit ªi lemne nepuse-n vatrã: Aferim cã era fatã!…” Balada Fulga: „. ziâ este au noapte. Manole. Poez. pop. 1877. – AferimŠ! i-a zis HironŠ. Nouã meºteri mari…” (G. 239: „Mîndra cum mã auzea. 64: „– eu nu mai ºtiu.. lit. Meºter lãudat! Aferim. p.

. defessus”. Maidan): „d-afetea. sans résultat. vanus. sine causa. S. printr-un adaos de ironie se zice: „aferim p o p ã M a r i n !” (L. în care e peste putinþã de a nu recunoaºte de la prima vedere adverbul latin e f f e t e . contra non integer ille Flatibus alternis aegroque e f f e t u s hiatu…” 371 . Dialectes roumains. Teodorescu. se lãsase pe un scaun. VI. s. Flacc. irritus.. Stat. 1Aferim. gratis. frustra. în cinste”. 2. nici „Marin”. VII. Theb. car il n'allait nulle part…” Variantul aficea sau afiecea. adv. aferimi). irritus. Aen. Bãrcianu. Halal. inutilis. ºi bãtrînul Socolean. rãpit…” v. pop. apoi mai înlãturîndu-se emfaticul -a (v. durisque laborum Castigata toris. fatigatus. Sinonim cu turcul (de) g e a b a ºi cu slavicul (în) z a d a r sau (de) p o m a n ã . d-afšecea. unde-l împrejuraserã copiii. pãstrat în Banat ºi pe alocuri în Transilvania. mais e n v a i n .M. 61: „De-afetea.. inutiliter”. AFÈTEA (D-). din adjectivul e f f e t u s . 169: „de-afetea = 1. ne rãmîne forma organicã afete.. ºi-þi voi da un aferim…” (L. datorindu-se particularitãþii fonetice bãnãþene de a amesteca pe te (ti) cu ce (ci). doborît sub grindina laudelor ºi a aferimilor.).M. adv.D. cã šel nu se ducea nicãšurš…” „Ils se gardèrent de lui tant qu'ils purent. Iatã cîteva exemple: Virgil. Picot. pe care Forcellini îl explicã prin: „vanus. Poez.) Costachi Negruzzi. IV. adj. îi mulþemeau. aut pulvere fessa Membra labant: riget arcta cutis. pronunþat ºi d-aficea.. 870: „Vis eadem Oenidae: nec sole. 2AFERÌM (plur. v. d-afetea este unul din cei mai remarcabili arhaismi latini în limba româneascã. Arg. frustraneus. vergeblich. 5A. m. S. Interjecþiune luatã ca substantiv. 440: „e f f e t a senectus”. 25: „S-or pãzit de šel cît or putut. umsonst”. fãrã bani. Liuba (Banat. Cum am învãþat româneºte: „Bãrbaþii îl fericeau.).AFETEA Unde-mi sînt mieoarele? Unde-mi sînt odoarele?…” (G. 511) În Tara Româneascã.. mãcar cã acela cu care vorbim nu e nici „popã”. com. îi strigau a f e r i m de se zguduiau pãreþii. Val. ameþit. en vain. p. 300: „spes e f f e t a ” . Lexiconul Budan. le bravo. vane. „Fã ce-þi zic eu. gratis.

Cron. v.N. afierosire). v. pauvre. Diefenbach. Covrigariul: „Lume. Novum Glossarium. effeta). dupã cum existã „affeminatus” lîngã „effeminatus” sau „affugere” din „effugere”. ºi afierositã la iubitorii de patrie fraþii sãi compatrioþi…” Mai totdauna afierosesc se întrebuinþa alãturi cu d a u . dédier. cu acelaºi sens (Cihac). II. î n c h i n ºi alþi sinonimi. frigentque e f f e t a e in corpore vires…” De aci în latinitatea vulgarã adverbul e f f e t e „sine effectu” (Du Cange.. acileaºi. Închin. Cuvînt la modã în epoca fanarioticã. V. Ififliu. l799: „s-au afierosit ºi s-au d a t ca sã fie nestrãmutat nici odinioarã ºi în veci de la aceastã numitã sfãntã monastire…” (Codrescu. consacrer. acilea. Afetea. 325). Elem. turc. Chiriþa în provincie. Neogrecul ¢fierènw. vb. Ian priveºte bãnãrit. AFIEROSÈSC (afierosit. sc.. încailea. aciiaºi. lume pospãitã ºi deºartã! (sunînd banii în palmã).. afif! Dar ce-mi pasã!…” v.AFETEA Cic. p. adj. Tot acolo. subst. de unde eram afif de parale…” Acelaºi. amintrelea etc. Astãzi nu se mai aude. AFÈTEAªI AFÈTELEA AFÈTELEAªI AFÌCEA A v. et. m i l u i e s c . De senect. d’afete. 3: „(Istoria scrisã) din îndemnarea iubirii de patrie. gueux (Cihac). Turcul h a f î f „léger. 83). v. tufã-n pungã. Deja în latina rusticã putea sã fi existat forma a f f e t e . étourdi. de proveninþã arabã (ªaineanu. p. Zilot. act. românul d-afete rezultã de la sine din contracþiunea a trei vocale: d-a-fete = d e a . AFÌF. Densuºianu ne asigurã cã-n Haþeg adverbul d-afetea se mai aude ºi amplificat: d-afetelea. din e f f e t e . effate. Alexandri. inconstant”. urmînd adecã analogiei adverbilor ca: aºaºi.. – Tufã. D. pe lîngã cari el însuºi era cu totul de prisos. 12: „ªi cînd mã trezesc. 372 . mai jos: „aceastã afierosire ºi m i l u i r e …” 1817: „prin d a n i i ºi afierosiri…” (Ibid..e f f e t e . Cuvînt necunoscut graiului þãrãnesc. ¢fišrwsa.. IV. 395: „…gelidus tardante senecta Sanguis hebet.. cfr. IX: „libidinosa etenim et intemperans adolescentia e f f e t u m corpus tradit senectuti…” Virgil. Uricar I. aor. Chiar fãrã aceasta însã. 7). tufã-n busunar. d-afeteaºi ºi d-afeteleaºi. adecã „en vain”. „în deºert”.

neºtiind puterea lor. 227).. Märchen. Nu trecu mult timp la mijloc. 1845. a f e n ã . fãrã sã-i spuie de ce treabã sînt. gustã dintr-însele ºi apoi le duse împãrãtesei sã le bea. apoi chemã pe împãrãteasa ºi-i dete buruienile sã le fearbã ºi sã le bea. Bucãtãreasa. a f i n ã – a f i n c h e (M. 1. Omul de peatrã se începe aºa: „A fost odatã un împãrat ºi o împãrãteasã.m. afarã de oarecari asemãnãri indice. 34). a fragilor º-a afinilor. Stuttg. Language and languages. Opincaru. Prodrom. pe care cum le-o bea. nr. Uneori se pronunþã: afen. Orlat). Þãranul român. t.: airelle. afin se cheamã afinchšu. Olteanu. s. prin locurile stîncoase ºi umede din pãdurile montane ºi subalpine ºi prin pãºunile petroase din regiunea alpinã”. 1878. p. Aci nu e o simplã paronomasã foneticã. ºi le puse nume: unuia D a f i n ºi altuia A f i n … ” Basmul întreg aminteºte într-un mod surprinzãtor mitul elenico-fenician al Dioscurilor. ca la arabi între „Abel” ºi „Kabel” (Avel ºi Cain) sau în Biblie între „Gog” ºi „Magog” (cf. 336: „Afin. Dar de unde vine cuvîntul? Românii posedã în douã varianturi legenda eroului care merge cu amicia pînã a se preface de bunãvoie într-un stan de peatrã: un variant bãnãþean.AFIN ÀFIN sau AFÌN. foarte gustoase ºi cari se cheamã a f i n e . Jipescu. Împãratul luã buruienile de la arap ºi porunci sã-i dea cal împãrãtesc ºi un rînd de haine de aur ce-þi lua vederile de frumuseþe. 92: „(pã iarba muntelui Gãmãliia) fãceam singur în mijlocu frunzilor. 1864... Un tufar de afini se zice a f i n a r i u (P. Bunea. Deocamdatã însã ne interesã numai elementul onomastic: D a f i n ºi Afin. de mythol. rãmîne grea. Leipz.. mai frumos decît tot ce este frumos pe lumea aceasta. publicat de fraþii Schott sub titlul de Viliº Viteazul (Wal. a stîncilor. populaire: nom d’un héros qui se sacrifie par amitié. luminate împãrate! Am auzit cã împãrãteasa nu face copii ºi am adus buruieni. t. Vaidarecea). c. de botan. ci este o ingenioasã 373 . Tufa numitã afin înfloreºte ºi rodeºte între lunile mai ºi iuniu pe toate plaiurile României. nr. În macedo-româna. dar nu fãceau copii. Împãrãteasa chemã pe bucãtãreasã ºi-i dete buruienile sã le fearbã. una neapolitanã. aºa cum se vorbeºte pe la Cruºova. 1862. Ionescu. 29): una neogreacã. Märchen. nãscurã amîndouã cîte un coconaº. Vaccinium Myrtillus. Farrar. 2. ori a f i n e t . a f e n i º . cu un sufix deminutival. amîndoi tineri ºi frumoºi. nr. Iarã cînd veni vremea. c. Într-o zi veni la împãratul un arap buzat ºi-i zise: Sã trãieºti.. Lond. ºi rãmase grea împãrãteasa. Simu. Brîndzã. cei doi fraþi gemeni. 11) ºi un variant cules în Muntenia de rãposatul Filimon sub numele de Omul de peatrã (I. Sibii. Legende analoage au fost studiate de Hahn (Griech. Iutza). dupã cum ºi la „fragã” se acaþã acolo un sufix deminutival: „afrandzã”. Fãgãraº. Dr. p. una germanã. sacrificîndu-se necontenit unul pentru altul. unul de viþã mai strãlucitã decît celalalt. (R. scoþînd mici broboane albastre dînd în negru. Transilv. o prescurtare lãuntricã dã toate cîte-mi vini-n minte…” Cuvîntul e comun tuturor românilor. Haþeg) sau a f i n i º (A.

609). 653).. Ausspr. 264. ci din vechiul grec d£fnh. pe care ºi limbile neolatine occidentale o cheamã „laureola” (lauréole. vechile lor numiri latine poporane ar fi trebuit sã disparã din grai. d. ºi atunci. 1881. Mirta). Afin). H. un deminutiv de la „myrtus”. în ingenioasa identificare a grecului d£fnh = (d£cnh) cu sanscritul vedic „ahanâ (=aghanâ)”.. Din d a f i n . tot asemenea numele afinului „myrte” a trecut la români cãtrã o varietate de „vaccinium” cãrii ºi graiurile romanice din Apus îi zic „myrtillus”.AFIN întrebuinþare logicã a douã forme ale unuia ºi aceluiaºi cuvînt. Acest -i. myrtille. Una din numirile franceze poporane ale „mirtillei” e c o u s i n e t .N. „cousine”. Paralelismul e perfect. rostit mai adesea àfin (à f i n ã ) ca în d à f i n . mirtillo. Ambii se menþioneazã mereu împreunã: „cum floribus l a u r i et m i r t a e ” (Du Cange. „a f f i n e ”. c o u s i n e . Dupã cum numele d a f i n u l u i „laurier” s-a dat la noi plantei „mezereum”.. II. mai numitã altfel „tulichinã”. l a u r e a et m y r t e a ” (Plin. În generalitatea cazurilor. v. Este o reminiscinþã clasicã la Corneille: „Votre époux à son m y r t e ajoute ce l a u r i e r …” Nu vom urmãri pe Max Müller (Selected Essays. izvoreºte necertitudinea accentului în afin. Daphinidis. Din cauza acestei fuziuni a douã cuvinte. între numele lui „vaccinium myrtillus” la noi ºi numele lui la francezi n-ar mai fi nici mãcar deosebirea dintre original ºi traducere. 396). se putea zice foarte bine: „a f f i n ”. dacã nu s-ar fi adaptat la alte tufe. vous mi a f f i n ” (Godefroy. catã sã se fi nãscut afin. ajunse a însemna douã lucruri foarte înrudite: d a f i n „laurier” ºi afin „myrte”. „cleiþã”. Dafinul ºi mirtul nefiind indigeni în România. dar uneori afìn (a f ì n ã ) ca în affìnis. trecut sub aceastã formã la serbi ºi la bulgari. ambele plante fiind privite ca rude. de unde ar rezulta posibilitatea chiar la elini a unui dublet ¥fnh.probeazã într-un mod irezistibil latinismul d a f i n u l u i la români. ital. Sã se observe cã în vechea francezã. span. l’anc. Daphino. Flora mythol. în loc de „cousin”. Laurul ºi mirtul se bucurau la vechii romani de o egalã consideraþiune mai presus de toate celelalte plante: „duabus coronis utebatur. cheia problemelor se aflã cu mult mai aproape ºi e cu mult mai sigurã. vulgar „a f f i n u s ” (Du Cange). prin etimologie poporanã de la „a f f i n i s ”. Dafine (Corssen. care adãusese pe caracteristicul -i-. franc. nu vine din neogreaca. chiar pe tãrîmul latin rustic. prin intermediul anume al latinitãþii vulgare. loireolea). Filologia romanicã rareori are nevoie de a se urca sus tocmai pînã la epoca ario-europee. cu cari – bine sau rãu – îi asemãna omul de la þarã.2 II. În inscripþiuni latine ne întimpinã: Daphine. adecã o traducere a latinului a f f i n i s . mirtilo etc. c o u s i n . p. deminutiv din „laurus”.. ca cei doi fraþi gemeni din legendã. Dar mai este ceva. Ambii erau deopotrivã sacri (Dierbach. ceea ce mai întãreºte încã odatã cele spuse mai sus despre afin ca nume al „mirtului” deja în latinitatea vulgarã. 63). În conspect: 374 . ca nume al „mirtului”. Românul d a f i n . XV. de exemplu: „bien veigniez touz. de la cari cuvîntul a colindat apoi la popoare învecinate. I. 29). iar nicidecum viceversa (Cihac. Dict. „piperu-lupului”. fr. v.

daphinus rom. Elem. Bobolna. – Dafin. Afin. 421): „Afiom. Cronicarul Ion Canta. Aci forma e ungureascã: a f i u m . p. ms. Chiralina. Tr. d a f i n e (Paroh G. moºtenitã ca dublet din epoca latinã. l. ca în „dalb” = „alb”. cîntecul de blãstem al unei fete înºelate: 375 .. pînã astãzi afinul se cheamã pe alocuri dafin. „anin”. luat de la arabi. „daglicã” ºi aºa mai încolo. Preparaþiunile orientale. borowka). „alun”. opium. „aglicã”. „arþariu” etc.. De la noi. sînt cele mai vestite.. com. III. Afin. vorbind despre domnul moldovenesc Cehan Racoviþã. p. Forma dafin pentru afin. Herba soporifera”. 1883. AFINÀRIU AFINÈT AFIN̪ A v. dar trebile ºi le cãuta cu toatã rãndueala…” În poezia poporanã. Visag. Iancu. Se zice „aiu”. l-au luat apoi pe de o parte ungurii. circa 1670 (Col. ªi italieneºte se zice a f i o n e (Tommaseo). v. De atãta era straºnic cã mãnca afion dimineaþa. subst.AFION gr. este darã cea organicã. vulg. prefãcîndu-l în a f o n y a dupã armonia vocalicã maghiarã. conservatã la bãnãþeni. Sã nu uitãm cã prepoziþionalul d. În Banat. AFIÒN. – v. turc. Letop. p. cari la rîndul lor îl împrumutarã din grecul Ôpion. sau mai bine numele fructului a f i n ã . alãturi cu termenul propriu rutenesc „boriwka” (= polon. ÀFINà sau AFÌNÃ. ºi la vreme de chindii bea pelin cu ulciorul. 181. ºi preste toatã ziua se afla tot vesel. În Dicþionarul bãnãþean. – Coacãz. nu se acaþã la noi niciodatã la termini botanici. zice: „Au domnit cu pace 3 ani cu toþi boierii bine. Turcul a f ï û n . 7). afin ºi d a f i n sînt fraþi ºi prin etimologie. deminutiv de la ÑpÒj „suc” (ªaineanu. iar broboanele lui cele dulci. d¦fnh lat. iar pe de alta – rutenii din Bucovina sub forma a f e n a . între cari ºi faimosul „haºiº”. – Meriºor. Morfinomania pare a nu fi de tot nouã la români. dafin „laurier” dafin „lauréole” + (afin) „myrte” afin „myrtille” affinus (cousin) (cousin) „myrte” cousinet „myrtille” Fraþi în arheologia latinã. Baia-de-Criº). Substanþa narcoticã numitã afion se extrage din diferite specii de mac. ºi mai cu seamã din specia „papaver somniferum”. fraþi în mitologia româneascã. pe afin „vaccinium myrtillus”.. nu „daiu”.

1882. adv.. AFÌREA (D-). adj. – Pãr. atunce sã-i tae capulŠ…” La Nicolae Costin. ºi pe ce vreme. Paralela romanicã cea mai apropiatã prin elemente constitutive ºi prin asonanþã este italianul a p e l o a c a p e l l o „con tutta esattezza” = lat. f. – Aþã. s-au sculat cu oaste ºi au întrat neprieteneºte în Iliria…” Acelaºi. Chron. f.p i l u m . Divanul lumii. p. Un arhaism dintre cei mai eleganþi ºi mai energici. Bucovina I. în loc de prozaicul neologism „eminent”. Pravila Moldov. de va fi bošarin sã-l bage în ocnâ. 446): „au fãcut nemþii mare tãrãboi prin mãnãstiri ºi au rãscolit d e a-fir-a-pãr toate chiliile maicelor…” Adverbul a-fir-a-pãr reprezintã literalmente un prototip latin: a d . très-minutieusement. I. – Fir. 326: „Apoi (Constantin cel Mare) au luat soþie pe Likinie.a d . Cantemir. šarã de va fi slugã ce sã dzice om mai de •os.c a p i l l u m . mai ales în poezie. aºa cum s-a tipãrit (Letop. très-exactement. 1698. în descrierea împãratului Petru cel Mare: „om d e f i r e întru tot”.f i l u m . I. 21) v. apoi de la dînsul – ºi de toate d e a-fir-a-pãr povestindu-i…” I. „Un om d-afirea” este acela care nu numai e s t e . Creangã. Chron. 104).p i l u m . ci meritã d e a f i sau – cu infinitivul arhaic – meritã d e a f i r e a . II. haarklein” (L. éminent. Amintiri (Conv. Nu existã nicãiri în limbile romanice o formaþiune cu acelaºi sens atît de plasticã. v. vrînd decît Constantin ºi decît Likinie mai mare ºi m a i de-afirea sã sã arate. este o greºealã a ediþiunii în loc de: „om de-afirea…” Mai adesea se întrebuinþeazã la comparativ. Formã mai veche a locuþiunii adverbiale d i n f i r î n p ã r „singillatim. ºi de hrana lor – întîiu de la lupoaicã.. vorbind despre Alexandru Machedon: „Au doarã m a i di-afiria decît dînsul mã voiu face?…” 376 . 1646. accuratissime.). de fil en aiguille.a d . 10A (p. distingué. a d . precum i-au aflat. Ea ar trebui re-ntrodusã în literaturã. S-a dus bãdiþa Ion ª-a lãsat murgu-n pripon: Murgul paºte ºi necheazã. lit.B. 20: „cela ce va vinde feorul altuša sau robul altuša sau fie pri ce omŠ. Cantemir.AFION „Frunzã verde de-afion. A-FIR-A-PÃR (D-). dentãi sã-lŠ poarte de coadele cailorŠ. 76: „spuindu-i toate d-inceput. 97). 3 a.. carele cu oºtile la Asia. v. 12A (p. ce Maximin. Mac. noble. indécl. šarâ de va fi omŠ deafirša (dèfírà). 113). décii sã-lŠ spãndzure.. Puica plînge ºi ofteazã…” (Marian.

a f i r i m e „noblesse. Paremiar. din 1581 (ap. Synaxar. vechiul grai formase substantivul abstract d e .. ce sã ašbâ mãrseš spre une osãbite lucruri. 94 b: „omulŠ šaste pre lume fiinþâ m a š de-ahirša. 195) cuvîntul ne întimpinã cu sensul de „vir”: „era de-afirea Iosif de treidzeci de ani…” ceea ce se zice astãzi: „m a r e de atîþia ani”. f.AFÎNEZ Ibid. Cipar. ierogl. f. amincir. majesté”: Cantemir. f. Pann. de vréme ce. Proverb: „O ceri rasã º-afînatã. ori aºezate astfel încît numai se pare cã sînt multe. p. schicklich”. Afînez. fãcîndu-l mai mare la vedere. Afire. idoneus. 377 . Lexiconul Budan... AFÎNÀRE v. A întinde un corp. 87) ºi întru nemic n-are a face cu italianul a f f i n a r e sau francezul a f f i n e r „subþiez”. III. 110) Un car cu lemne este afînat. aºea ºi de acmu înainte pasire a fi vrédnicã iaste. vb. dégrossir” (Cihac. I. dar fãrã a i se adãuga ceva în materie sau în greutate. h a r n i c . lãudatã ºi în buni chezi luatã. rendre moins épais ou moins solide. 1683. Din adjectivul de-afirea. ce aºeaºi slãvitã. afînare). (ms. raréfier. Afînez nu înseamnã niciodatã „rendre mince. Princ. în Acad. Este în opoziþiune cu î n d e s . 102 b: „…sã nu sã m a i de-afiria decît iaste socoteascã ºi cu deºartâ mîndrie înflîndu-sã sã sã mîndreascã…” Cu -hi. AFÎNÀT A AFÎNÈZ (afînat. deosebit de d e a f i r i m i a (dèfirímà) trupului ce poartã.. nici tu vei fi m a i di-afiria sau mai harnic decît alalþi oameni…” Ib. 31): „Aºadarã Struþocamila. dacã lemnele sînt subþiri. Ist. 170: „De-a fire sau de a fire. 20 b: „…precãt socotesc.= -fi-: Dosofteiu. A-mirare. tauglich. a sã-mbrãca m a š de-ahirša (dèhírà) decât alþâš fraþŠ…” Acelaºi. Rom. amoindrir. precum pãnã acmu adevãrat pasire au fost. de-a fi sau de a fi. ºi în basna veche va sã sã zicã cã oarecare evghenie în niamul sãu are…” v. aptus. 4. cãce cã-š cugetãtoršu ºi cuvântãreþŠ…” În Pentateucul orãºtian. f. La românii de peste Carpaþi acest adjectiv se mai pãstreazã încã. menu.. dec. 198 a: „a šubi neºtine sã-º întãreascâ cumu-š spune mintša sa ºi nu-º tae a sa voe. O dai cu vîrf ºi-n d e s a t ã …” (A.. ºi încã nu fietece pasire. – Fireº. AFIRÌME (DE-) – v. 1683.

130: „cît lenea. Bud. – Aflu. -Ã. s. XVII (Cod. copt ºi mare. mintea dã cocã. Cron. e tîrzior la vorbã ºi molîu la pas. 199): „credinþa šaste arâtare ºi aflare celorŠ lucrure nevãzute…” Zilot. rarus. reprezintînd toate sensurile verbului aflu. rarum sive minus compactum reddere. în provenþala f e n a r . p.. c’est retourner du f o i n en batifolant dans une prairie”. 1640. inimã afînatã – „om fluºturatec”. miscel. simþirea-ngustã or domni piste cap ºi inimi afînate…” v. Pravila Munteneascã. a rãri c a f î n u l din claie. a dezdesi”. d’inventer. în ambele cazuri lãtineºte: i n v e n t i o . 378 v. adicã: cela ce cugetã nalt. Aflãturã. Pentru ca sã s-arate Cu sadacat la toate…” Între sãrbãtorile creºtine sînt: Aflarea Sîntei Cruci (Lex. afînat. 24: „A afîna. Opincaru. AFLÀRE (plur. „F a n e r – zicea glumind d-na de Sévigné – est la plus belle chose du monde. Jipescu. acelaºi cuvînt este francezul f a n e r . pentru ce cã toate jucãrile le-au fãcutŠ dracul…” Text din sec. découvert. minus compactus”. despre „vãcãrit”: „Destule cercetãri L-al vitelor aflãri. nazurili.f. v. 39): „Afînare (din a d ºi f î n ). al Bis. Corespunde ca adjectiv tuturor sensurilor verbului a f l u . Nicolae din. a f l u : trouvé. rarefacere. 1AFLÀT. de découvrir. Cezar Bolliac. cap afînat. 39 b: „o aflare a dracului. f. ms.) ºi Aflarea capului Sf-lui Ioan Botezãtorul (25 mai). 79: „omului cu mintea plãsmuitoare îi ie felu d-aºa. Vine din latinul vulgar a f f e n a r e = „versare f e n u m furcillis” (Du Cange). ªi mai denainte o spusese Costinescu. Sf.AFÎNEZ Etimologia cea bunã s-a dat de Laurian ºi Massim (I. part passé d’ . Braºov. Precum în franceza termenul plugãresc f a n é a trecut metaforic la sensul de „veºted”. 9. ad). aflãri). action de trouver ou de se trouver.. appris. Fãrã prepoziþionalul a (= lat. I. inventé. ãl fîrfînatic are ºi cuvînt afînat ºi mers cãrãrat…” Ibid. Fîn. vechi f e n e r . Vocab. O dimineaþã pe malul lacului: „Ca prim-acea zãpadã ce cade afînatã Pe locuri neumblate l-al soarelui ivit…” Cuvînt afînat sau stil afînat însemneazã „prolix” sau „polilogic”.. p. d’apprendre. tot aºa la români participiul afînat a ajuns a însemna „uºurel” sau „nestatornic”. Infinitiv substantivat. Aflu.

Liuba. Prov. adj. invenire: trouver.. – 2Anevoie. l. dar céle de demult ºi rãsuflate de atãta vrémi de ani! ce eu cum am aflat. découvrir. 1883. care face nu mai puþinã cinste aflãtorului ei decît aflãtorului tipografiei ºi a corãbieriei cu abur…” v. Într-unul ºi acelaºi pasagiu. „Epilepsia se numeºte la noi boala mare. ºi au spune mai multe. Au mai pãþit-o ºi alþii: „Ciaiul vãrsat prin pahare luã o vãpsea purpurie. (pl. inventer. Pe de o parte.AFLU s.I. 421): „Aflãturã. bãnãþean. aflat d e n e v o i e ºi fras” (S. dar subsensurile fiecãrui sens fundamental se confundã adesea unul cu altul. cel ce se a f l ã în cutare loc sau în cutare stare. qui se trouve quelque part. et subst.: „lucrul a f l a t ”. II.R. vb. sinonim cu: g ã s e s c . -OARE.M. p. aºea iar㺠ea va fi sãvîrºitoarea faptului…” Cost. provincialisme de Banat: épilepsie. apprendre. Rom. iar al doilea pe acea de „esse”. AFLÃTÙRÃ. În vechile texturi bisericeºti.. circa 1670 (Col. 52: „Sã-l fi tot cãutat.. (ms. 2. adecã este” (L. Ist. exister.n. p r i n d v e s t e . I. soru-sa Polhiriša grijiša sã-i afle soþŠ…” 379 2AFLÀT. Aflu. AFLÃTÒR. v. – Aflare. se invenire: être. Aflu. n ã s c o c e s c . p e t r e c . Tr. aflu „avoir”. Dicþionar ms. invention. boala rã.). aflu corespunde totdauna latinului i n v e n i o . de exemplu. constater. aºa am arãtat…” Act moldovenesc din 1610 (A. com. amestecîndu-se cu rumul de Giamaica. au mai puþine.. 1. a) aflu = g ã s e s c : Pann. 51): „Iarã mai pre urmã cu toþii zisãrã cã precum vulpea au fost aflãtoarea sfatului. demeurer. chose trouvée. Aflu. se clasificã toate accepþiunile lui aflu. se comporter. ieroglif. în grai însã ºi-n texturi istorice el funcþioneazã într-un mod mult mai vag sau mai elastic. d e s c o p ã r .f. Letop. cu: s î n t . Toþi sorbeau astã iscusitã bãuturã. În aceste douã direcþiuni: h a b e o ºi s u m . qui trouve ou invente quelque chose. Maidan).. unde primul aflu exprimã noþiunea de „habere”. aflãturi). t r ã i e s c . nu l-ar fi aflat…” Cronicarul Ureche. Negruzzi. Inventio”. s. 1. a d e v e r e z . 366: „deaca veni (Theodosie cel mic) în vrãstâ de însuratŠ. p. aflare). 96: „de multe ori omul însuºi céle ce véde cu ochii sãi nu poate sã le pue pe rãnd. 22): „…sã afle pre mãria-ta astâ puþinea scrisoare de la noi cu bune pãci ºi cu sãnâtate petrecând…” Moxa. 1620. I.. Cantemir. „Cel ce a f l ã . ÀFLU (aflat. L. . ne întimpinã: „am cercat ca sã putem afla adevãrul ca sã nu mã aflu scriitor de cuvinte deºarte…” (Letopisiþe I. v.M. ºi multe zmintéºte. Caransebeº. pe de alta. découverte. p. în Acad.. 95).

1644 (A. De vodã cercetînd. te-aº afla…” 380 . b) aflu = d e s c o p ã r . 308) Cu acelaºi sens în locuþiunile: „aflu v r e m e ” ºi „aflu p r i l e j ” – „trouver le moment favorable”. pop.. ce moaºtele preapodobnei…” Sã mai menþionãm aci locuþiunile: „aflu c u c a l e = trouver opportun”. f. 19: „ªi prin codri m-aº lua Pînã. 1646.R. p. aflarâ unŠ capŠ de osŠ…” Delimitarea unei moºii din Moldova.. Sf. luâmŠ duhulŠ cerescŠ. Nici un bine n-am aflat…” (Alex. Doina Nevestei: „La mama pe cînd eram..M. „aflu d e c u v i i n þ ã = trouver convenable” (L. Paremiar. nice argintŠ.I. 390: „auzirâ de la masâ bošarii ºi-ºŠ aflarâ de-aciša p r i l e j Š ºi începurâ a plãnge ºi a ruga pre înpãrãtul…” Legenda Sf-tei Vineri. Gãsesc. de nu lucram Mamei tot dragã eram. f. unde aflãm este vechea formã organicã pentru actualul aflarãm.AFLU Pravila Moldov.) v. p. Nicolae din Braºov. 356: „sãpândŠ temeliša afundŠ în pãmântŠ. 89: „înparte-sâ mušarša de la bãrbatŠ cu voša ei ºi fãrâ ºtirša gšudeþului. 87): „…pãnã într-un ºtejar unde am aflat boorul vechšu. cãndŠ va fi bãrbatul ei ereticŠ ºi pentru ce va meºerŠºugui sã afle v r é m e sã o poatâ omorâ…” Moxa. ºi acišaºŠ tremise cãtrâ cei frãnci ce era în Þarigrad ºi le zise: nu vošu de la voi nice aurŠ. f. Poez. 79: „Acei mai mari boieri pe loc cum s-aºezarã. 9: „de va afla neºtine mascurŠ sau dulãu sau ºi altŠ dobitocŠ stricãndŠ ºi fãcãndŠ pagubâ…” Dosofteiu. Sibii. 77): „šarã acest înpâratŠ IoanŠ (Aseanu) bunŠ p r i l e j Š aflâ ºi cugetâ uîn sfétŠ foarte bunŠ ºi cu ogoadâ cãtrâ D-dzeu ºi cu laudâ ºi cu folos. nice mãrgâritari.. Pravila Moldov. miscel. conacul i-l aflarã…” Pompiliu. 1646. dragã. nice pietri scumpe sã-mi daþi. Moxa. aflãmŠ credinþâ adevãratâ…”. text din secolul XVI (Cod.2. p. ºi de acolo tot culmea în •os pãn-tr-un plop întru carele am aflat boorul vechšu…” Zilot. 1620. ms. 1620. De lucram. 102 a: „vãdzumŠ lumina cea adevãratâ. al Bis. p. 1683. Iar de cînd m-am mãritat. I.

381 . 310) v. Letop. ºi aºa îndatã au ºi scos dãri multe fãrã samã pre boeri ºi pre þarã…” v. Doina Nevasta bolnavã: „Asta-i lumea. 21. Zoe I: „Iliescul aflase c h i p a se dezlega pe nesimþite dintr-un lanþ ce nu era potrivit cu uºurãtatea inimei sale…” De asemenea „aflu p r i c i n ã ”: Nicolae Costin. p. ard-o focul! Cînd chiteºti sã cerci norocul. a fi tare turmentat de anxietate. 92: „apucâ de le aflâ f i r š a ºi de-aciša le scoate den minte…” Tot aci vine locuþiunea „a nu-ºi afla l o c = a nu se astîmpãra. Sã te aflu.AFLU Balada Corbac: „Maicã-ta mi-a poruncit Sã tot zbor neobosit.M. cã era ºi om meºter ºi isteþ la fire. II. Zoe I: „Unchiul meu a aflat legãtura noastrã ºi e foarte mînios asupra mea…” Figurat: Pravila Moldov. Poez. Negruzzi. III. de durere etc. 26: „…cum au mers acolo. se ruga lui ªerban-vodã sã între la mijloc sã afle u n c h i p d e c a l e sã-i mãntueascã de Dumitraºco-vodã…” Cost. f.. despre Duca-vodã: „…îndatã au aflat p r i c i n ã . Pe spinarea vîntului În giurul pãmîntului.” (L. Descopãr.. p. Nãscocesc. c) aflu = n ã s c o c e s c : Balada Vulcan: „Împregiuru-i adunaþi ªedea turcii înarmaþi. Letop. zicãnd cã are Împãrãþia multe trebi ºi-i cere de la þarã mulþi bani.2. 1646. 181).. Nici cã-n lume i-afli l o c u l !…” (Alex. II. pop. ca sã ºtiu De eºti mort sau de eºti viu!…” Negruzzi. ªi pe rînd se întreba: Ca ce moarte i-ar afla? Unii zicea sã-l omoare Cu laþ de spînzurãtoare…” Acelaºi sens în locuþiunea: „aflu c h i p ” sau: „aflu u n c h i p d e c a l e ”: Nicolae Muste.

10: „care p o v e s t e .. III. auzindu-se în Þarigrad la Împãrãþie. Vezirul au scris la Duca-vodã aice în þarã..AFLU d) aflu = p r i n d v e s t e . p. 371) Balada Codreanul: „Frunzuliþã de dudãu. Urºi cu cãprioare ªi nouri cu soare?…” Nic. Tristã v e s t e de-i afla…” (Jarnik-Bîrsanu. Letop. Cãci ºi eu te-aº fi luat…” (Ibid. Muste. 497) Un strigãt de joc: „Muieruºcã din Bercuþ Cu peptarul cel mîndruþ. Aerul ca sã-ºi mai schimbe. maicã. ªerpi cu floricele. Pann. Balada Calul Radului: „Nu te. cînd ºi cînd Aflã ce nu-i dã prin gînd…” Ibid. Transilv. cum aflarã. Pin potice fãrã soare…” Balada Chira: „Unde s-au aflat Cã s-a-mpreunat Corbi cu turturele. ce vrãnd sã adevereascã lucrul. 46: „Se duserã împreunã La moºie sã se plimbe.. Cu mari cu mici alergarã…” 382 . supãra. 171: „Trãind omul. numai sã caute sã afle cum ar fi lucrul mai adevãrat…” A. I. m ã î n º t i i n þ e z : „Ce ai aflat? = qu’as tu appris?” (Pontbriant). n-au crezut. De ce dracul n-am aflat Cã tu eºti de mãritat. Sãtenii toþi. III. Prov. S-au aflat la Movilãu De Codreanul cela rãu Cã se primblã pin ponoare.

39): „né-a foost luatu pré nooii pré rãvaºé domnéºtii de sã aflãmu d e r ã n d u l acestui þigan…” Tot acolo: „nooii..AFLU Tot aci locuþiunea: „au aflat t î r g u l º i þ a r a ” = „la chose s’est ébruitée”. I. d. p. sã ne faceþi ºi o mãrturie sã ne daþi ºtire…” Miron-vodã Barnovski porunceºte la 1627 pãrcãlabilor de la Neamþ (A. În scurt..R. sã nu mai vie jalobã pre voi. Teodorescu. nooii amu ublatu pre urma acestuii þigan. „aflu d e f a þ ã ” = „teneo manifestum”. Stat. ca sã hie tare ºi putérnic cu cartea domnii-méle a lua hatalmul 12 boi ºi sã-i aducã aicea la domniea-mea…” Pravila Moldov. 319) e) aflu = a d e v e r e z . Poez. Vasilie Lupul. I. III. 41: „orcare zlãtaršu va mesteca aurulŠ sau argintulŠ cu alte lucruri fãrã ºtirša stâpãnului. cum acestu þigan ce šasté maii sus scris au foost de mooºie alu jupãneaseii Anncãei…”. f. ºi precum veþi afla. „a afla cu sufletele sale” = „videri ex animi sententia”. 203): „ci rãmãind ei de judecatã ºi vrãnd domnia-mea ca sã li sã afle direptatea lor. pop. p. unii ca acéša sã-i prindeþi ºi sã-i legaþi ºi sã-i trimiteþi la domniša-mea…” Simpla negaþiune impersonalã „n u s e aflã” însemneazã cã ceva nu se poate constata juridiceºte. 87): „s-au jeluit rugãtorii noºtri cãlugãrii de la Beserecani cã le-au scos (stãlpi) de unde š-au pus hotarnicii. 1697 (Cond. iarã de se vor afla nescare oameni rãi.R. ºi aflãndu-sã lucrul ºi dintr-alte scrisori cum cã au fost fãcut Iordache stolnic la zilele lui Antonie-vodã nãpaste lui Stroe vornicul…” Acelaºi. ºi de niºte pãine ce au zãs cã le-au luat Dumitraºco stolnicul..D. Tudoru Logofãt.. 1646. ºi mai jos: „nooi aºa amu aflatu c u a l é n o o a s t r é s u f l é t é ºi mãrturisim…” Act moldovenesc din 1659 (A. furi sau tãlhari.I.. Cu acest sens. ms. în Arh. cu altã cu nemicâ numai cu capulŠ sã plãteascâ…” Constantin Brîncovanu. de se va afla cã le-au scos stãlpii.R. aceºtii trei boošarii. dar fiindcã nu se dovedeºte. I. Doinã munteneascã: „Am iubit-o numai seara ª-au aflat t î r g u l º i þ e a r a …” (G. am poruncit domnia-mea cum de vor putea luoa rumãnii din satul Teºila carte cu blestem asupra lor pentru aceºti oameni ce scrie mai sus…” De aci. aflu se deosebeºte de „gãsesc” ºi „descopãr” prin aceea cã presupune o cercetare fãcutã într-adins pentru ca sã se dea cuiva ceea ce i se cuvine. 1584 (Cuv. bãtr. 233): „ºi a d e v ã r ã n d u -sã cum cã au plãtit Stroe vornic toþ banii deplin încã din višaþa lui. 241): „sã hotãrãþi cum veþi afla mai cu direptul c u s u f l e t e l e v o a s t r e . ºi nooii aºaa amu aflatu c u a l é n o o a s t r é s u f l é t é . 14): „sã lãsaþi foarte în pace miºeii. este o întrebuinþare mai mult juridicã a cuvîntului. ce sã dzice de va spurca lucrulŠ ºi sã va afla mincšunos. nu fiindcã nu este. în graiul juridic din trecut: „aflu d e r î n d u l unui lucru” vrea sã zicã „de statu rei cognoscere”.I. 383 . 1696 (ibid. 1639 (A.I. precum a d e v e r e a z ã în dišatã. de sã vor afla d e f a þ ã ..

domnule epistat…” În fine. mãi covrigarule? Stan: Eu? fereascã sfîntul! Nu i-am fãcut nimica. Oglinzile: „Oglinzi ca sã se vazã. mãriša-ta sã nu crezi. S-o afla º-a d e v ã r a Sã dea-n mare Ca o floare. 1673. f. Covrigariul: „Epistatul: Ce ai fãcut boierului. 282. în care ambii termeni sînt meniþi a întãri unul pe altul. Omiliar. ce se zice întru trupulŠ acesta putredulŠ…” Dosofteiu.R. Alexandrescu. p. 63): „pentru mine sã ºtiþi dumnavostrã cã cu mila lui Dumnezãu n e aflãm cu sãnãtate…” De asemenea.. în urmãtoarele exemple: Coresi. 1610 (A.I. 22): „de s-are ºi mai scula Agãpišanii sã facâ vro pãrã ºi sã nu sã þie de lége. Trebui înlãturate acele cazuri în cari „a se afla”. O colindã din Ilfov: „Cine-n lume s-o afla. 2. 1695 (A. Stan: N u s e aflã. Aºa mai întîi. ºi prin urmare e sinonim cu g ã s i r e . I. 3: „toþi oamenii aflâmu-ne ca întru o corabie întraþi. IV. ºi nu s e afla nime sã-lŠ poatâ încãleca…” Sau la Gr. 119 a: 384 . la p. I. darŠ deîn MisirŠ. E totdauna reflexiv. 388: „aduserâ lui MihailŠ unŠ bidiviŠ prea bunŠ.I. 1620. Sã iasã-n vad Ca un brad…” (G. 72) Alte exemple vezi mai sus. p. Epistatul: Cum nu? s-a plîns mie cã l-ai batjocorit. deºi s-ar putea înlocui prin „a fi”. Teodorescu. pop.AFLU Mitropolitul Anastasie. nu se afla în þarã. cã aimentrilea nu sã va afla…” Cu acelaºi înþeles la Alexandri. în obicinuita întimpinare: „cum t e afli? Cum v ã aflaþi?” sinonimã cu „ce mai faci?” Dumitrachi Vãtavul. 1580. de exemplu: Moxa. quatern. aflu „être”. cel mult „a fi faþã” sau „a fi într-o situaþiune determinatã”. în poezia poporanã ne întimpinã nu o datã expresiunea stereotipã: „se aflã ºi se a d e v e r e a z ã ”. ªi era poprit lucru sã s-aducã d-afarã…” Nici o noþiune de c ã u t a r e nu se cuprinde însã într-o mulþime de cazuri în cari „a se afla” însemneazã numai „a fi”. totuºi rãspunde la o c ã u t a r e .R. Poez.D.

): Act. în Arh. 385 . avînd cu el oastea sa…” ºi mai jos: „De va vrea Dumnezeu astãzi sã putem ca sã scãpãm De primejdia aceasta întru care ne aflãm…” Pravila Moldov. domnul lor.... Aprodul Purice: „Luînd veste cum cã ªtefan. 62): „moºiile cãte sã aflã sã fie pe seama mãnãstirii toate. circa 1550 (ms. ubi i n v e n t i s fratribus rogati sumus…” b) Secunda persoanã pluralã: aflatu = actualul aflarãþi.. Negruzzi. atunci s-afla În þinuturi depãrtate. Vãcãrescu. p.. šuo aflãmu fraþii. sã te afli judecat…” A. I. Cu sînge drept. p. XXIV. 24: „A-þi fi rob îmi este falã. c-al lui Avel. 38: „Nu cumva sã te hrãpeascã moartea cu acest pãcat. XXVIII. ºi rugaþi fumu de ei…” „…et quum i n v e n i s s e m u s navem transfretantem in Phoenicen..R. p. Rom. Codicele Voroneþian. Ap. 181): „tuturor cãlugãrilor cãþi se vor afla lãcuitori acolo la sveti Ilie…” Zilot. XXI. ms. Rãu te afli la-ndoialã…” În ultimele douã exemple ar fi mai româneºte: „s t a i la îndoialã” ºi „sã f i i judecat”.AFLU „ªi dzâlele li s-or afla pline. Cron. F o r m e a r h a i c e : a) Prima persoanã pluralã a perfectului: aflãmu = actualul aflarãm.. f. Cîndu-š va lua Domnul cu sine…” Act muntenesc din 1687 (A. totŠ sã cade sã margâ dupâ dãnsŠ: sã sã afle la nevoša lui…” Constantin Brîncovan.I.. sã le pãzeascã ºi sã sã hrãneascã ºi ša cu dãnsele…” Cost. quum apparuissemus autem Cypro…” „…i n v e n i m u s hunc hominem pestiferum…” „…secunda die venimus Puteolos. 1696 (Cond. 14: „a doao dzi viînremu întru Potiol. 3. 89: „mušarša šaste datoare sã margâ dupâ dãnsŠ oriunde va mérge. însã pãnã va trãi soþul mieu Ancuþa. adscendentes navigavimus. 1646. ºi de-are fi ºi vinovatŠ. el n-a fãcut decît a se folosi de marea elasticitate logicã a acestui cuvînt. întrãmu de vãînslãmu ºi ne apropiem de Chipru…” Ib. 5: „aflãmu acestu bãrbatu pierdzãtoršu…” Ib. 2: „ºi aflãmu o corabie ce trecea întru Finikiša. Acad. punînd pe afli. Stat. dar poetului îi trebuiau douã silabe ºi.

Portugezeºte: „a c h a r 386 . În graiul poetic însã el îºi asociazã uneori pe d-. II. pentru dreaptã ºi credinoasã slujbã c e (= cu care) se aflã bošaršul domnii-méle Diicul vel logofãt în tot locu de slujéºte þãrãi ºi domnii-méle…” g) Aceeaºi atracþiune sintacticã ºi totodatã construcþiunea cu un gerundiu: Ienachi Vãcãrescu.AFLU Varlam. Teodorescu. p.. et fiador. 287): „atît în vremile vistieriei cît ºi în vremea spãtãriei c e (= în cari) m-am aflat s l u j i n d într-aceastã domnie…” 4. aflâ-se a i b ã n d Š în maþe de duhul sfãntŠ…” „…antequam convenirent. 1273: „quando los f a l l ó = cîndu-i aflã”. 6311 B.. 1694 (Cond. 16: „aºa amu ºi la înþelepcšunea lu Hristos cine va vrea sã se sue. p. acestŠ pruncŠ mititelŠ au întãritŠ ceršulŠ ºi pâmãntulŠ…” c) Viitorul: v r e m afla. Poez. macedo-român ºi istriano-român.. 1574 (Ms. Principia.). Coresi. v. i n v e n t a e s t i n utero h a b e n s de Spiritu sancto…” f) O remarcabilã atracþiune sintacticã: Constantin Brîncovan. British Mus. strãminoasâ ºi colþuroasâ a r e a afla calea…” e) Construcþiunea lui aflu cu un gerundiu: Radu din Mãniceºti. circa 1575 (Cipariu. de exemplu: „Cine-n lume s-ar dafla. Dentîi. Harl. ca în d a l b = a l b . într-un act spano-latin din 1166: „qui in villa pignos a f l a n d o . Monum. de ex. fãrã a oferi undeva mãcar varianturi fonetice.. 74) Astãzi nu se mai poate vorbi despre derivaþiunea de altã datã a lui aflu din grecul ¢lf£nw. p. Modernul spaniol h a l l a r vine din forma metateticã f a l l a r . 1643. VII. S-ar dafla. 55 a: „ºi cuventele ce grâi mušarša acéša acéstea furâ: vedeþi. Omiliar. 182): „mai scumpŠ lucru afla-v r e þ i în cestŠ asŠ decãtŠ argintul ºi aurul…” d) Un fel de viitor: a m a afla.D. scãzut la a c h a r . II. Apoi vechiul portugez a f l a r . Omiliar.). I. s-ar devãra Pe negrul d-a-ncãlica…” (G. ms. Aflu s-a pãstrat ºi circuleazã dopotrivã în toate dialectele române: daco-român. Cînd cineva întreabã: „como a a c h a i s vos? = cum o aflaþi?” altul îi rãspunde: „eu a c h o a bella = eu o aflu frumoasã”. adecã dupã tipul romanic occidental „invenire habeo” (trouver-ai). quatern. ad voc. et ad montem fuerit pendrar. 1580. F i l i a þ i u n i i s t o r i c e . Arh. Istoria (Papiu. duplet la pendra et pectet 60 solidos” (Du Cange. 241): „dreptu acéša ºi domniša-mea încã.nu se aspirã niciodatã. 18: „…mainte pãnã nu ae adunase. Iniþialul a. p. Math. bunãoarã în Poema lui Cid. o! oamenilorŠ cãþi vã aflatŠ astãdzi aicea.. pop. Studiul comparativ al dialectelor romanice ne procurã o necontestabilã filiaþiune curat latinã. Stat. e vechiul spaniol a f l a r .

la neapolitani ºi siciliani în a s c i a r e sau a s c i a r i . dupã fonetica provincialã. p. Literalmente însemneazã „a pune ceva l a f u m ”: medio-lat. toccare.. vite. Pe lîngã forma aflu = lat. Sultãnica. Tãnase.AFUM se presente” însemneazã: a se afla faþã.2Fuga. 28: „Boierimea mai în toate vacurili ºi-a pus ºi chieptu ºi sufletu ºi obrazu pentru naþie. Trecerea iniþialului es. boucaner. dupã analogia cuvintelor ca: izbîndã. cuvîntul s-a pãstrat pînã astãzi în reto-romanul a f l a r . vechiul a f f i a r e = a f f l a r e a trecut în dialecte moderne. Chera Nastasia: „Nostimu-i.. Una din formele poporane pentru numele Atanasie. Opincaru. Curat româneºte e T ã n a s e . Sprichw. 32) îl explicã prin latinul a f f l a r e „soffiare addosso. afumare). 34: „îmbolditã d-o silã tainicã. a luptat în frunte ºi a-nfruntat toatã nãvala duºmanului. – Afurisesc. a f f l o . da uniori o mai t u l i a ºi d-a fuga afarã din þarã…” v. A-FÙGA (D-). izbesc. affumo (= ad-fumo). Esaflu. v.(= lat. 188) Cuvîntul darã este romanic general. vb. saurer. Universit. Iatã. parfumer. Aht. Bobîlna ºi Baia-de-Criº). à toutes jambes. Athanase. fumiger. enfumer. AFÙM (afumat. De la Vrancea. AFT. Mai bine însã decît la toþi. speriatã de orce zgomot. adv. Visag. AFORISÈSC. Idiotismii poporani: „a o r u m p e d-a-fuga = s’enfuir avec précipitation”. ºi Ascoli (Studj critici I. com. com. circa 1670 (ms. în Bibliot. Huniadoara. ºi. îºi încordeazã vinele. donde si può venire traslativamente a raggiungere col fiato. fumer. e x a f f l o (Caransebeº. tradus literalmente româneºte: „Tschell ilg qual afla ün ver amig. I. peste Carpaþi se mai cunoaºte esaflu = lat. AFTANÀSIE. este un slavism. care însemneazã mai în specie „trouver” ºi pe care-l gãsim ºi-n Dicþionarul bãnãþean. De aci în Italia. de exemplu. pr. 387 . v. izvodesc etc. – v. Altspan. n. m. la calabrezi în a h h i a r i . suflînd ca de frica morþii. p. cu ft = th (q). Reperio”. sfinte Aftanasie! cînd îmi zice: bunicã! cer